Anatol Vieru

- Studiază la Moscova, în anii ’50 (ca Olah şi Th. Grigoriu). Venind de acolo cu un suflu
proaspăt şi lucruri curajoase.
- ’50 – oratoriul MioriŃa
- Simfonist. De multe ori a scris vocal-simfonic
- ciclul de lieduri ,,Lupta cu inerŃia’’
- 6 simfonii. a IIa – ’78 - ,,La un cutremur’’, cor + orchestră. a IVa – e bună :) . Va – versuri
de Eminescu; a VIa...
- Era o persoană foarte deschisă, cu un vocabular colorat, cuvinte rare şi suculente :)
- Multe piese. Ciclul clepsidrelor. Tehnică de compoziŃie pe care el o numeşte efemeride.
- Era un constructivist. Mergea de multe ori pe nişte structuri
- Cartea modurilor. Vol I – în română. Vol II – în engleză, un fel de vol. I dar adaptat la
creaŃia proprie.
- 3 opere: Iona (după Marin Sorescu) – cu orchestră mare.
Praznicul calicilor – orchestră de camera. E vorba de vestita petrecere dată de Vlad łepeş...
(cu chitară-bas, boogie-woogie)
Ultimile zile, ultimile ore – viaŃa lui Mozart povestită de Puşkin, viaŃa lui Puşkin povestită de
Bulgakov.
- Spre anii ’90 merge în zona postmodernităŃii.

renunŃă la modurile sale (nu de tot); segmentare de fragmente tonale, combinate nu pe
baze funcŃionale ci matematice
- sita lui Eratostene (şirul numerelor prime)