Gabriela Apostol - Pe Cerul Gurii PDF

1
Gabriela Apostol - PE CERUL GURII Editura LiterNet, 2015
Redactor: Răzvan Penescu; e-mail: rpenescu@liternet.ro

Editor format .pdf Acrobat Reader: Nicolae Fanurie Chirobocea
Text: © 2015 Gabriela Apostol

Ilustraţii: © 2015 Vladimiro Lilla
© 2015 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader.

Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită, modificarea sau comercializarea acestei
versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sunt interzise şi se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor şi drepturile
conexe, în vigoare.
ISBN: 978-973-122-099-4
Editura LiterNet
http://Editura.LiterNet.ro
e-mail: office@liternet.ro
2
1. tăceri de iubire 2. alte tăceri

identitate5 metamorfoză32
tu vei veni mereu 6 uneori, zeiţa 33
echilibru căutat 7 decembrie în Roma 34
sms8 punct de vedere 35
ieri9 pseudo-amintire 36
din paradis 10 graffiti37
déjà-vu 11 la Sorrento 38
noapte (1) 12 rămas bun 39
vis (1) 13 anotimp40
noapte (2) 14 ulei pe pânză 41
vis (2) 15 autoportret42
nanas16 în acest pământ 43
deşteptare17 confesiune44
fertil18 errata corrige 45
pe spatele unei fotografii 19
pe barba unui zeu 20
un drum 21
cei care vin înaintea soarelui 22
aproape basm 23
confesiune24
umbre25
o altă evă 26
unui ex personaj 27
am preferat mereu semizeii 28
epitaf pe o cruce imaginară 29
epică30
3
motto: “Colmas la curvatura del silencio”

Pablo Neruda, El Gran Océano
1. tăceri de iubire
4
identitate
cerul se așterne în fiecare vineri
în braţele tale și
mă îmbie cu rotunjimi opace
ca ochiul de sticlă al vânzătorului
de suveniruri
acolo, în spaţiul acela finit

dintre umerii tăi
nu mă mai (re)cunosc
uit cu desăvârșire că odată vroiam
să posed timpul
să sorb secundele una câte una
și să-înfig până la prăsele îndoiala
în zâmbetul șubred
cotidian
vezi tu
azi tăcerea mea e contrafăcută
vârtoasă ca un cozonac nereușit
și – chiar dacă tu mă vezi
neschimbată – ea
de cerul gurii mi se lipește,
de toate cerurile.
Legami
(Legături)
5
tu vei veni mereu

tu vei veni mereu dinspre partea
de unde răsare soarele
chiar și când dezorientate
punctele cardinale se vor amesteca
eu tot într-acolo voi privi
căci, spunea fellini,
non si interrompe mai un’emozione
iar eu știu că avea dreptate
nu mai rătăci, așadar

prin tăcerea mea
lăbărţată ca un pulover vechi
mai degrabă bucură-te acolo unde ești
de ceea ce știi și
de ceea ce nu știi despre mine
de vântul care încă îmi biciuie obrajii
de sânul ce ţi-l imaginezi
(aș putea să jur) căzut
ca un înger în dizgraţie
eu negreșit către orient voi privi

în fiecare dimineaţă
și-n aceeași emoţie
voi continua să mă trezesc
Il pensiero di Federica alle 8 di mattina
căci tu vei veni mereu dinspre partea
(În gândul Federicăi la 8 dimineaţa)
de unde răsare soarele.
6
echilibru căutat
am un înger pe umărul drept
moartea pe celălalt
și nu întotdeauna ascult de cine trebuie
când privirea pipăie
năluca nopţilor cu tine
vise pe neașteptate sfâșiate

se așează alături de niște cuvinte
ce de mult nu ne mai vin
ca niște bărci vechi de pescari
reliefuri pe o vedere oarecare
rânduri ale unei oarecare povești
nu a noastră
nu mai e a noastră
însă am învăţat cu timpul

să nu mai dau din umeri
știi, nu e ușor
să ţii în echilibru
lumina și noaptea
furia și sfârșitul
pe tine și moartea...
Il silenzio
Paestum, iulie 2010
(Tăcerea)
7
sms
un alt poem de răscolit dimineţi
îţi semăn
praf în ochiul al treilea
deschis în formă de cruce
și nu știu cărui gând lichefiat îi dedic
un pas deocheat ca amarul
sărbătorit de neliniștea botezată-n cuvintele tale
ca o rugăciune de leac
făcută de fecioare curtate îndelung
de ochi dezgoliţi, plini, arzând...
îmi așez fricile la căpătâi

și către apus adorm
(eu și bătrâna mirare dintre noi)
dar încă te mai caut
lângă zâmbetul acela blond
crucificat la marginea verii
în vise cu șoldul dezvelit
gata să fie cules
iar zorile cad în vârful degetelor

ca și când doar tu și albastrul desculţ
mai bateţi încă la fereastra mea.
Croazia
(Croaţia)
8
ieri
m-am aşezat
cu îngerul pe genunchi
să privesc marea
să-mi aşez spaţiul
în căuşul de mohair
al ochilor
tăcerea de ieri
e un şal andaluz
ce mă strânge în menghina
garoafelor roşii
- mi-au crescut pe umeri
când te-ai îngropat
în mine.
Remember I
(Amintește-ți I)
9
din paradis
zeii mi-au luat-o înainte
şi din coasta neliniştilor mele
te-au plămădit,
pâine din pământ amar
îmi îmbraci oasele
ca o mantie de pelerin
şi eu mă înfăşor în jurul privirii tale
ca iedera
în amurgurile noastre anonime

timpul își scandează pieirea
prin lama acestei singurătăţi
ce-mi pătrunde flămândă în carne
și se topește
în unsprezece mii de vergi
unsprezece mii de șerpi de argint
ce-n gând mi se împrăştie zilnic
în căutarea unui paradis
oricare.
Ricordi della memoria

(Aduceri aminte)
10
déjà-vu
alunec distrată pe străzi
și mă opresc în fața fiecărei case
sper să-mi amintesc într-o zi
acordul final
al unui menuet perfect executat
de carnea unui amant imaginat
într-o după-amiază ploioasă,
în fond nimic altceva
decât un mariaj nefericit
al muzicii cu pielea
între timp
îmi pipăi sistematic
ceața deasă din buzunare
mănunchiul de chei
și ca o hoață
îmi descompun privirea
pe fiecare prag necunoscut
– potențială intrare
într-un îndoielnic delir de iubire...
Frammenti di memoria
(Fragmente de memorie)
11
noapte (1)
am dat foc cuvintelor
şi cu cenuşa lor
mi-am vopsit obrajii
aşteptând căderea nopţii
– cum mă mai strângeau tăcerile tale
seara, când lumina se murdărea...
tu
în veşmântul de cavaler rătăcitor
te pierzi printre pliurile privirii mele
îmi desfaci pieile, oricare ar fi
ca pe foile de varză
și le așterni pe dușumea
cu pioșenia unui mut
într-o adunare de oameni
îmi pipăi carnea
cu degete de mucava
(aș putea să jur că miros a cacao și rom
ca masa bunicii pe timpul postului mare)
din cearşaful sifonat

îţi faci mantie dimineaţa
din amprentele mele, talismane
de dus la gât ca păcatul
primul Laceramente
de nelepădat. (Sfâşietor)
12
vis (1)
... mii de umbrele colorate
ne zburau pe deasupra capetelor
și noi ne întindeam străzile sub tălpi
cu un cuțit bont
ultim supraviețuitor al unui trecut
de glorioase revoluții amoroase
nu frecventam figuri de stil

- figurile și stilul, deopotrivă, ne dădeau amețeli -
evitam deci să stăm suspendați
pe marginea metaforelor
să-ncălecăm hiperbole
și să ne mânjim buzele de epitete
ne păstram curați, iubite,
limpezi ca un vers fericit
limpezi ca nopțile în care îngrozit
te trezeai în visul meu și
cu privirea umbrită
de anii ce se înfigeau între noi
ca niște securi
pășeai desculț pe mărăcini freudieni
pe care mi-i lăsai dimineața
la căpătâi.
Lo strappo
(Ruptura)
13
noapte (2)
vino, Poete
ia poziție de drepți acum îndrăznește
pe preșul decolorat de la intrare până și poemul are ușa dată de perete
sunt gata de vreun personaj
să mă arunc în extaz la picioarele tale ce m-a lăsat recent
mă voi rostogoli aerul e încă bun
precum covorul Cleopatrei și curge prin versurile acestea proaspăt
dar din pântecul meu făcute
nimic nu va ieși ca ploaia printre frunzele castanilor
sub care ne iubeam
vino, Poete
am pentru tine îţi mai plac pletele brunete,
mii de priviri admirative îți mai plac ciorapii de mătase,
stafidite ca palmele bunicii Poete?...
și discuri vechi
și interbelici ciorapi de mătase
Il grande rosso
(Marele roşu)
14
vis (2)
îmi pun veșmânt de sucub
să pot intra în visul tău
pe ușa din faţă
femeie nu mă vrei
pământ nu mă vrei
dar eu mă încăpăţânez să te iubesc
chiar dacă ai irisul zdrenţuit
ca haina cerșetorului din colţ
el, ca și tine, cere de pomană cuvinte
iar noaptea se caţără pe streșini
după o felie de lună...
îmi pun veșmânt de sucub

să pot intra în visul tău
pe ușa din faţă
și să-ţi strig din prag
că nu ai nevoie de-arginţi, ci de suflete
ca să treci vama aceasta,
ia, deci, cu tine măcar două
(unul neapărat negru
cum ţi-e cerul gurii)
și ieșiţi din pântecul orașului
la braţ.
Sogno
(Vis)
15
nanas
în grădina cărților de tarot
te-am văzut călare pe o creatură fantastică
coborâtă direct din diminețile tale ploioase
duceam cu orgoliu pe umăr
privirile admirative ale unui scandinav
și cum cerusem cetățenie în cer
soarele toscan, ce locuiește încă în pântecul meu,
mă orbea
pășeam printre figurile de faianță colorată

când, dintre doi măslini, ai răsărit
tu și visele ce aveai să îmi bântui
tu și creatura ce te purta în șa
tu și întunericul ce-ți curgea pe umeri
lasă-mă să mor
strigai cu buze împietrite
lasă-mă să mor
cu capul pe genunchii tăi
cu pumnii spre răsărit!
Capalbio, 2009
Stemma
(Stemă)
16
deşteptare
mă trezesc
cu dimineaţa până la glezne
soarele, zâmbind năuc
mi se freacă de picioare
ca o pisică
pământul îmi tresare
sub talpă
şi-n paranteza goală
din ochii tăi
înghesui şuvoaie de cuvinte
ieşite din matcă
o versiune revăzută
a potopului biblic
mă arunc în mulţime
şi azi
cu privirea ta
încinsă în jurul şoldurilor
spada zilei de ieri
crucea celei de mâine...
Tentativo di fermare il tempo

(Încercare de a opri timpul)
17
fertil
pe umărul tău stâng
s-a deschis un univers
auriu ca un ou prăjit
numai cât trebuie
și în vreme ce prezentul
își înfige rădăcinile în palmele mele
gălbenușul catifelat
al universului tău nou-născut
promite vieţuiri
promite poeme
ridicate cu grijă din cuvinte mărunte
de pus apoi la uscat
pe pervazul privirii tale.
Paesaggio amico
(Peisaj familiar)
18
pe spatele unei fotografii

iubite,
pari coborât dintr-un film de woody allen
cu surâsul tău ce nu îndrăznește și totuși
cu mâini speriate și trecut indecis și totuși
cu frazele frângându-ţi-se pe buze și totuși
ce s-o fi ales
de noaptea care ne înfășura
strângându-ne unul în braţele celuilalt
ca o frică
or mai fi încă în picioare
zidurile de care ne sprijineam
mirările?...
iată trupul meu, odată din el te împărtășeai

iată laptele meu, odată îţi astâmpărai setea cu el
și când mă strângi în menghina
unei îmbrăţișări împietrite-ntr-o poză
te iubesc printre dinţi
ca un blestem care
nu te-a ajuns
încă.
a 7_e_2
(7_şi_2)
19
pe barba unui zeu

probabil între două furtuni
cerul şi-a tatuat la încheietură
chipul tău
cu cerneală netedă
ca privirea de câine
încât îmi apari
doar la răsărit
sau la apus
când lumina se desface
ca o ceapă de tropea
şi se scurge
picătură cu picătură
pe bocancii trecătorilor
ba chiar se-ntâmplă,
dacă-mi aşez privirea
perfect perpendicular
pe barba unui zeu,
ca orizontul să-și lepede pielea
de pe sânii mei
pe palmele tale...
Ripattoni 2008
(Ripattoni 2008)
20
un drum
e un drum lung
acela ce se rostogolește
de la un capăt al privirii mele
către pustiul din tine
dar continui să merg
deși noaptea mi s-a prăvălit pe umeri
încă de ieri
și tu, tot departe
luna mă așteaptă după colţ,

îmi spun și încă sper
căci, de la radio, Pino1 -mi amintește
că suntem lazări fericiţi
și nu ne găsim liniștea
nici când am putea folosi cuvântul
ca o spadă
să spintecăm pântecul nesătul
al prezentului,
toate acele cuvinte care
încă mai plouă din cerul gurii tale
chiar dacă de mult nu mai sunt
eu, în coșul pieptului
unul câte unul
să le adun.
1 Pino Daniele (1955-2015), cântăret italian de renume mondial, Schermo televisivo II
creatorul celebrului the napoletan sound. Cântecul la care fac aluzie se (Ecran de televizor II)
numește “Lazzari felici” (1984).
21
cei care vin înaintea soarelui

către fereastra ta tocmai cât trebuia
alunecam pe străzile oraşului ca să-mi curgă în vene
târâind cu graţie chipurile copiilor tăi
carcasa actelor ratate mici hyperioni dezrădăcinaţi
din soarele greu lepădaţi în apele mele.
ce mi se sprijinea pe creștet
se scurgeau nopţi căptuşite cu pelin
iar pisica ne privea perplexă
din plopul de vis-à-vis
de obicei
aveam şosete violet
şi vroiam sa mă mărit cu melancolia ta
chiar dacă uneori
mirosea a mucegai, privirea
ce-mi ricoşa pe coapsele imperfecte
când în patul tău
mă ascundeai de moarte
(poate încă mă iubeai atunci)
pentru o bucată de timp
nici prea mare
nici prea mică
Senza titolo
(Fără titlu)
22
aproape basm
toamna stătea cu chipul ascuns între palme
așteptând să ne iubim
ne conceda noaptea tuturor sfinților
ca pe ultima împărtășanie
tu ești femeie, ai șoptit

însă eu nu știam încă să mor
nu știam să aştept
întins cu fruntea pe pântecul meu

ascultai plânsetul copiilor tăi nezămisliți
și pe primul născut mi-l promiteai
chiar dacă nu ne-am mai fi
aparținut
câte toamne între timp

au murit de singurătate
pe câmpii elizee au putrezit
așteptând să ne întoarcem acasă
dar noi am știut aiurea să rămânem
noi în valea plângerii
nu am călcat.
Remember II
(Amintește-ți II)
23
confesiune
ușile bisericilor mele s-au ferecat
strângând între dinţi un trecut imperfect
îl întind la soare cu orgoliul păcătosului
care are ceva numai bun de iertat
- privilegiul câtorva, dacă stai să te gândești -
de altfel a devenit o plăcere
să-ţi ungi păcatele pe obraji
să le lași la uscat
sub privirea celorlalţi
cu impecabila mea mască de magdalenă

mă plimb de la un zâmbet la altul
căci nimic nu e mai hrănitor decât iertarea
și nici tenebre mai profunde
ca abisul braţelor tale.
Paura
(Frică)
24
umbre
tu râdeai
și hohotele mi se rostogoleau
printre degete
până în mare
pașii sincronizați
de orologiul fals
al unui colț de stradă
(a cărui umbră se lăbărța ideal pe cer)
dădeau iubirii noatre
restul în mărunțiș
cu care mai târziu am plătit
vama către un alt bărbat
între timp
în jurul gleznelor
mi-am răsucit zorile
dar uneori seara
pe șoldul stâng
degetele tale încă se împletesc
într-un frenetic teatru de umbre.
Stato d’anima in tensione

(Stare de spirit tensionată)
25
o altă evă
ce frumos era el avea carnea măslinie
el se putea îndrăgosti culoare de zeu
de un genunchi venin
de un lob necunoscut în care-mi întingeam pielea
de o încheietură exibiționistă în tramvai și orice gând
făcând slalom printre seducătoare
îmi spunea mereu ceva segmente anatomice
despre trupul silfidei și potențiale amante risipite
ascuns în prea-femeia care eram în orașul botezat
de coapsele unei alte eve.
uneori
mistuia țigări mentolate
de dragul ielelor
în timp ce eu cu încăpăţânare îmi spălam păcatele
sub ploi demente
- până și păcatul primordial
se decolorase puțin
Modella
(Fotomodel)
26
unui ex personaj
în lumina ultimelor dimineţi nu se iubește o femeie frumoasă, îmi spuneai
despachetate pe perna ta, mărturisindu-mi apoi iubirea ta
aceea plină de povești femeile frumoase, zâmbeai cu ochi proustieni, pe veci le-am lăsat
adusă din beciul maică-tii bărbaţilor cu disfuncţii imaginative...
I say I say
în casa aceasta fără vedere zidește fereastra, nu mai servește la nimic
și cu noaptea ce ne alunecă pe trup și ucide ori noaptea, ori tăcerea
ca o pisică în călduri sparge-o în mii de bibelouri de expus
– cu ghearele înfipte în pielea amândurora întru desfătarea aleșilor
legându-ne ca un blestem – ce-ţi pășesc pragul
te privesc cum îţi arhivezi atent tristeţile (o duci ceva mai bine în ultima vreme
storcând potenţialul poetico-amărui îmi șoptesc reproducerile din Dalì
al trecutului cu obraji fini printre strâmbături)
ce tânjea la o poziţie de personaj
(dar tu poziţiile and I say
le frământai pe furiș e drept că din tine nu am păstrat
cu mintea aiurea nici măcar o p(r)oză
rătăcind printre reliefuri carnale dar am învăţat să nu plec ochii
deloc vertiginoase în faţa timpului.
în vreme ce picioarele goale ale altor poeţi
urcau nouăzeci și șapte de trepte
nouăzeci și șapte de faze ale suflării, ale credinţei
la mine să ajungă)
27
am preferat mereu semizeii

te iubeam pentru că am înţeles în final
am preferat mereu semizeii că-n timp ce eu mimam
cu aerul acela rătăcit plăceri generoase,
neliniștiţi, oarecum neterminaţi tu mimai o adolescenţă care,
clocotind în spaţiul strâmt infidelă
al umerilor osteniţi ne părăsise pe amândoi.
te iubeam
dar la un moment dat
chiștoacele iubirilor tale
mi-au împânzit spaţiul vital
și le purtam cu mine fără să știu
printre cearșafuri deșerte acum
dar care încă-ţi poartă-n ţesătură
amprenta
e ceva timp de când

nu mă mai întreb
pe unde-ţi altoiești fantezia
și ce s-a ales de cei patru pereţi
între care ne închideam
cu diferite (pre)texte
Sottosopra
(De-a-ndoaselea)
28
epitaf pe o cruce imaginară

anotimpul nostru a murit fulgerător
nu a avut timp de boală, de tânjală
precum fulgerător goliseși scena
aruncând afară din ochii mei
toți actorii
– iată, din când în când ne mai supraviețuiește câte o metaforă
ah, iubite, poeții l-au ucis pe orfeu
l-au zidit în lira sa veche ca-ntr-o armură
și veșmântul din vinovății cârpăcite i-au sfâșiat.
însă vezi tu
în seara când m-ai căutat iar
în seara când ți-ai luat adio de la părul meu
– aș fi putut să-mi rad pletele în noaptea aceea
o dalilă atipică am fost mereu
la urma urmelor –
cuvintele se rostogoleau incerte
în spațiul interpretabil
dintre privirile noastre
(ce ne despărţea sau ne unea, cine mai ştie)
și mirarea mă strângea în menghina ei parfumată
lăsându-mă fără suflare
ca un amant ce-și lasă pielea sub unghiile tale
dovada unui delict
din păcate Chilometro lanciato
nicicând comis până la capăt. (Schi viteză)
29
epică
nu ți-am întors din drum
tălpile desfrunzite
nici pe chip nu ţi-am lăsat
iubite de-altădată
un rid
liber şi superb
cu coama despletită
alergai de la un univers la altul
cu ochii orbiți de propriile oglinzi
alergai și la răscruci
asfaltul te dădea pe gât cu înghițituri mici
ca pe venin
iar acum iubirea
izvorăşte dintre sânii altei femei
ea alăptează un dumnezeu plămădit
după chipul și neliniștea ta
iar tu, împietrit
în construcția de atitudine
a marii iubiri
de ani întregi fixezi
ceasul picurând
de pe ultima copertă
și odihneşti
pe-un picior de plai
Senza titolo II
pe-o gura de rai...
(Fără titlu II)
30
motto: “Seul le silence est grand; tout le reste est faiblesse”

Alfred de Vigny, La Mort du Loup
2. alte tăceri
31
metamorfoză
ca să ies din pântecul amintirii
mi-am făcut loc
sfâșiind aerul
și pe zâmbet pășesc desculţă
ca pe un fir întins
ce se confundă cu privirea
acestei seri de vară
ale cărei sunete se scurg pe mine
pe pielea care nu mai e a mea
veșmânt al unei fiinţe mitologice
promise pământului
ce devin
de fiecare dată când irisul
se împreunează cu moartea.
L’estate in giardino
(Vara în grădină)
32
uneori, zeiţa
uneori vine la mine
o zeiţă desculţă, pe pervaz, mușcatele
pe pragul casei se așază continuă să înflorească
și-mi miruiește călcâiele absolut indiferente la jocul
și fruntea acesta al meu
cu mii de mirări de-a întunericul...
eu o privesc cu ochi râncezi

ascult glasul cocoșului
spintecând cerul
și ca de fiecare dată
de mușcatele înflorite
îmi agăţ privirea
picior peste picior

încă așteaptă, zeiţa
răbdătoare își netezește
transparenţele
iar eu o ignor
mă prefac că nu simt
mirosul acela de iarbă udă
sau tic-tac-ul saboţilor de lemn
într-o după-masă cu soare
EC5
33
decembrie în Roma
trenul despică noaptea
și liniștea rămâne în urmă
zdrenţuită, atârnând
de crengile copacilor
mă duc molfăind între dinţi

ca pe tutun
acest aprilie senil
deghizat în început de iarnă,
iar privirea mi se destramă
căci odată cu soarele
azi a apus un alt ev mediu
cel extrem de târziu
cel din mine
se scălda în Tibru lumina

și pentru prima dată
de ea s-au spart
neliniștile mele de granit
și în vreme ce apa se colora
în nuanţe aurii neinventate încă,
fericiri nebune s-au strâns
să-mi latre-n în piept
în toate limbile pământului.
Paesaggio
Roma, decembrie 2006 (Peisaj)
34
punct de vedere
în fiecare dintre noi
din când în când
un dumnezeu se opreşte
să-şi lege şireturile
ghemuit
la capătul arterei stângi
rămâne o clipă pe gânduri
cu privirea mirosind a smochine
se ridică apoi
îşi mângâie barba
de zeu cuminte
şi tu simţi un gol în stomac
ca atunci când te dai
în montagnes russes...
oportun
soarele ţi se rostogoleşte în palme
şi crezi
că este primăvară
crezi
în revoluţia pământului
când, de fapt, e doar
o altă ruletă rusească.
E hanno spezzato le ali allo spirito
(Şi-au frânt aripile spiritului)
35
pseudo-amintire
iarna ne sărea din piept
ca un ied speriat
ridicasem privirea spre cer
în ochi aveam insule de cuvinte
reci ca îngerii încremeniţi
din icoanele copilăriei
ne rostogoleam pe acoperişuri
din bătaia vântului ne făceam blazon
de bătut în cuie pe pieptul înserării
acum
în călătoriile nocturne
pe sub pielea toamnei
mă însoţesc muzici citadine
stindarde fluturate triumfător
de iubite în declin
pe cadavrul prezentului
la căpătâiul căruia sorbim
indiferenţi
un cocktail de tăceri.
Remember III
(Amintește-ți III)
36
graffiti
ai cui sunt umerii aceștia dar știm cu toții că într-o zi
ce mă împing dincolo de cuvinte? ca într-un fel de apocalipsă romantică
voi lepăda
pe stradă toate numele încătușate în inimi de cretă
lumea mă cuprinde ca un palton ușor îmi vor aluneca pe piele
și eu îmi strâng împrejur ascunzându-se în pliurile acestui palton viu
iubirile lor improbabile de dorul începutului
grimasele ce se preling uneori pe obraz ce morţii le-a promis.
dindărătul zâmbetului,
miresmele ce poartă cu ei
ca pe-un jurnal intim
șoaptele se contopesc într-un fluviu

de secunde vâscoase
iar părul femeilor
fluctuează sub forma unor nori
plini de graba de a trăi
de a uita
pe malul sterp al unui anotimp oarecare
Untitled
(Fără titlu)
37
la Sorrento
seara
când la Sorrento
sirenele susură
siderale simfonii
tu caută o piatră seculară
aşază-te şi-ascultă
nu e valul
deşi aşa ai putea crede
înşelătoare
sărata suflare aduce şoapte
neconsolatele suspine
ale unor bărbati ademeniţi
marea ridică foșnete languroase

la urechile lui odiseu
surde precum piatra
pe care tocmai te-ai aşezat
trecătorule
la Sorrento
unde sirenele susură încă
siderale simfonii...
Paesaggio ritrovato
(Peisaj regăsit)
38
rămas bun
șoseaua curge mâloasă
purtându-mă
- creatură fantastică
în a cărei spinare geometrică
îmi înfig călcâiele –
către orizont
copaci-sfeșnice se mistuie
de-o parte
iar de cealaltă pădurea
alungă umbrele
ce-mi mușcă din coaste
plapuma
ce-mi va acoperi oasele
într-o zi
(sper să fie toamnă,
o natură isterică
să-mi suspine pe mormânt)
și Toscana se îndepărtează
trăgând după sine trena colinelor
cu vii pieptănate
în răspăr.
Torre
(Turn)
39
anotimp
pe neașteptate
a venit iarna,
din spatele blocului turn s-a ridicat
și-a trosnit oasele și
a pășit leneșă către bătrâna
așezată în parc:
și-a pus arătătorul
pe căciula ei tricotată, la tâmplă
răsucindu-i o buclă albă
ca un regret.
TA
40
ulei pe pânză
iarna se informează discret
despre starea mea de spirit
îmi prinde încheieturile în clești
mă scutură să-mi așeze carnea
cu forţa îmi probează un zâmbet
de mireasă
ia trei monezi, îmi zice,

de sufletul sufletului
anotimpul acesta beteag

ne transformă pielea în opinci
pentru viitoarele amoruri defuncte
dar corpul ăsta nu-mi vine, urlu

copaci goi îmi dansează împrejur
un vals indecent
iar ultimul gând vechi
cade în țărână
amputat.
Schermo televisivo
(Ecran de televizor)
41
autoportret
avea cicatrici
voalul meu de mireasă
o ştiam deja
aşteptasem îndelung
să-mi crească barba
ca a lui tata
barbă blondă, barbă blândă
ca pielea de miel de la capul patului
ca vocea preotului
ce promitea pedepse îmbietoare
mă jucam de-a oracolul atunci

îmi exercitam copilăria
pe genunchi de ţigan
iar acum îmi frec mâinile cu pelin
să le fac grele
precum în mare pescăruşii înfometaţi

puzderii de necunoscuţi
afundă degetele mici
în tăcerile mele demodate
burduşite de cuvinte
înfășurate la grumazul plecat
al zilei de ieri.
Autoritratto
(Autoportret)
42
în acest pământ
în acest pământ mă cuibăresc
îl frământ între coapse
ca pe un amant
și cu sudoarea mea
îi botez fricile
mai devreme sau mai târziu

tumultuoasă ca o furtună
va ajunge și aici ziua de mâine
și – îndelung așteptată – va pleca rapid
ducând cu sine toate trecuturile mele
pe care le pierd
ca pe niște piei de șarpe
și uneori le topesc
ca să fac din ceara lor
lumânări la căpătâiul unui alt
act ratat.
La mia terra
(Pământul meu)
43
confesiune
eu cu necunoscuţii vorbesc din pleoapele lor sărace se rostogolesc
doar la jumătatea drumului ape focuri pământuri ceruri
la adăpostul luminii îmi construiesc încă nedescoperite
conversaţiile bucată cu bucată și imagini din locuri încă
după ritualuri doar mie împărtășite neinventate
de poeţi tineri și bătrâni și acolo unde ne așteaptă toţi
de viitori poeţi ce nerăbdători cu pasul îndreptat
își așteaptă ceasul către moartea de mâine.
cu cerneala tropăindu-le pe buze
cu copite de cai sălbatici
ei au privirea zgâriată
rotundă ca o zână bună
fără iubiri-surogat
fără falsităţi inutile
în pieptul gol luând vântul
vorbesc mereu ca un val despletit
mereu
Ricordo della Croazia

(Amintire din Croaţia)
44
errata corrige
aici nu e vorba
de sacrificiul pleoapelor
de plămânul infirm al oraşului
care ne inspiră pe toţi,
ci de iarba pe care ne-am întins
aşteptând maree
aşteptând fluxuri de orice fel
(ar fi fost mai simplu
dacă am fi stat la Lampedusa
deşi nu întotdeauna
marea aduce trupuri vii)
aici nu e vorba
de trecutul înfăşurat la gât
ca un fular
ce se strânge
în fiecare zi câte puţin,
ci de pământul
roșu, nisipos sau fertil
- cel de departe sau cel de sub tălpi,
ce uneori e mai îndepărtat -
din care mai devreme sau mai târziu
vom muşca toţi.
Scatola dei numeri
(Cutia cu numere)
45
Citiţi şi alte cărţi din colecţia de poezie a Editurii LiterNet:
1. *** - Pentru Gellu Naum / For Gellu Naum

2. Anca Anghel Novac - Exerciţiul urmei
3. Cristian Bădiliţă - Calendar poeticesc / Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu
4. Ilinca Bernea - Poeme în mi bemol major
5. Ana Blandiana - La cules îngeri vol. I & II
6. Daniel Bratu - Leredem
7. Emil Brumaru - Commedia dell’Arte (I III)
8. Dorel Bucur - Aer cu dungi
9. Dan Mircea Cipariu - Hai să ne ntâlnim pe site sâmbătă seara
10. Traian T. Coşovei - Greva căpşunelor / Ninsoarea electrică
11. Dan Dănilă - Fals tratat despre seară
12. Dinu Flămând - Tags
13. Şerban Foarţă - Cliquet / Mărtzi$oare necomertzi$oare / Portrete robot cu texte cu tot / Inverosimilele aventuri adevărate ale
locatarului din Loch Ness şi rolul său în scufundarea în urmă cu fix un secol a vasului Titanic
14. Biancamaria Frabotta - Poezii pentru Giovanna
15. Matei Ghigiu - Sala de aşteptare
16. Florin Iaru - Cîntece de trecut strada
17. Ioana Ieronim - Omnivorous Syllables / Silabe omnivore
18. Edward Lear - Limericks adică limerick uri
19. Béatrice Libert - La passagère / Trecătoarea / Le bonheur inconsolé / Fericirea nemîngîiată
20. Anca Mizumschi - Poze cu zimţi
21. Gellu Naum - Tatăl meu obosit
22. Luiza Palanciuc - Pierre songe
23. Iulia Pană - Noaptea scorpion
46
24. Daniel Silvian Petre - Overdose

25. Marta Petreu - Aduceţi verbele
26. ioan es. pop - petrecere de pietoni
27. Bogdan O. Popescu - Poemul de gardă
28. Miruna Runcan - Cîntece profane / Hermandria
29. Radu Sava - Întrezărirea
30. Florentin Smarandache - Distihuri paradoxiste
31. Carmen Sorescu - Hotel de două stele
32. Bogdan Suceavă - Bătălii şi mesagii / Năluci şi portrete
33. Robert Şerban - Fireşte că exagerez
34. Iulian Tănase - Iubitafizica / Sora exactă
35. Victor Ţarină - Încercare de bust
36. Dorin Tudoran - Tînărul Ulise
37. Matei Vişniec - Înţeleptul la ora de ceai
38. Gelu Vlaşin - Poemul Turn / Tratat la psihiatrie
39. Smaranda Vornicu - Se plâng de mine îngerii
Lista completă a volumelor din colecţia de poezie se află la http://editura.liternet.ro/catalog/toate/0/7/Poezie.html. Lista completă a
volumelor publicate de Editura LiterNet se află la http://editura.liternet.ro/catalog.
Toate volumele pot fi descărcate gratuit de pe siteul LiterNet pentru uz personal. Reproducerea lor pe alte siteuri este interzisă.
47

Gabriela Apostol - Pe Cerul Gurii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gabriela Apostol - Pe Cerul Gurii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Gabriela Apostol - PE CERUL GURII Editura LiterNet, 2015

Redactor: Răzvan Penescu; e-mail: rpenescu@liternet.ro

Text: © 2015 Gabriela Apostol

© 2015 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader.

1. tăceri de iubire 2. alte tăceri

motto: “Colmas la curvatura del silencio”

acolo, în spaţiul acela finit

tu vei veni mereu

nu mai rătăci, așadar

eu negreșit către orient voi privi

vise pe neașteptate sfâșiate

însă am învăţat cu timpul

îmi așez fricile la căpătâi

iar zorile cad în vârful degetelor

în amurgurile noastre anonime

Ricordi della memoria

din cearşaful sifonat

nu frecventam figuri de stil

îmi pun veșmânt de sucub

pășeam printre figurile de faianță colorată

Tentativo di fermare il tempo

pe spatele unei fotografii

iată trupul meu, odată din el te împărtășeai

pe barba unui zeu

luna mă așteaptă după colţ,

cei care vin înaintea soarelui

tu ești femeie, ai șoptit

întins cu fruntea pe pântecul meu

câte toamne între timp

cu impecabila mea mască de magdalenă

Stato d’anima in tensione

am preferat mereu semizeii

e ceva timp de când

epitaf pe o cruce imaginară

motto: “Seul le silence est grand; tout le reste est faiblesse”

eu o privesc cu ochi râncezi

picior peste picior

mă duc molfăind între dinţi

se scălda în Tibru lumina

șoaptele se contopesc într-un fluviu

marea ridică foșnete languroase

ia trei monezi, îmi zice,

anotimpul acesta beteag

dar corpul ăsta nu-mi vine, urlu

mă jucam de-a oracolul atunci

precum în mare pescăruşii înfometaţi

mai devreme sau mai târziu

Ricordo della Croazia

Citiţi şi alte cărţi din colecţia de poezie a Editurii LiterNet:

1. *** - Pentru Gellu Naum / For Gellu Naum

24. Daniel Silvian Petre - Overdose

S-ar putea să vă placă și