Sunteți pe pagina 1din 334

Victor

EFTIMIU
COCO+UL NEGRU
NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele au fost reproduse dup[:


V i c t o r E f t i m i u, Opere, I. TEATRU. Legende
rom`ne=ti, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1969.

2
TABEL CRONOLOGIC

1889 S-a n[scut, ]n comuna Bobo=ti\a, din Epir (Macedonia), la 24


ianuarie, Victor Eftimiu, fiul comerciantului Ghergo Ceavou.
1895—1897 Victor Eftimiu urmeaz[ primele clase elementare, ]n lim-
ba greac[, ]n comuna natal[.
1897 Victor Eftimiu vine pentru ]nt`ia oar[ la Bucure=ti, ]mpreun[
cu tat[l, s[u =i, r[m`n`d aici mai mul\i ani, ]ncepe s[ ]nve\e
limba rom`n[.
1905 Se stabile=te definitiv ]n Bucure=ti. Public[ prima poezie, ]n
revista “Speran\a”.
1906—1907 Public[ versuri, semnate E. Victor =i Athanes, ]n revista
“Duminica”.
1907 }n revista “Via\a literar[ =i artistic[“ apare prima poezie sem-
nat[ Victor Eftimiu.
1909—1910 Scrie, la Paris, poemul dramatic }n=ir-te, m[rg[rite.
1911 2 februarie Are loc prima reprezenta\ie a piesei }n=ir-te, m[rg[rite.
}i apare volumul de nuvele F[r[ suflet.
1912 }i apare volumul de versuri Poemele singur[t[\ii.
1913 Are loc premiera piesei Rapsozii.
1914 Premiera piesei Akim.
1915 Premiera piesei istorice Ringala. }i apare volumul de versuri
Candele stinse.
1919 Scrie comedia Inspectorul broa=telor.

3
1920 Are loc premiera tragediei Prometeu. }i apare volumul de ver-
suri Lebedele sacre.
1920—1921 Victor Eftimiu este directorul Teatrului Na\ional din
Bucure=ti =i, implicit, director general al teatrelor.
1922 Se joac[ ]n premier[ piesele Comoara, Dansul milioanelor =i Don
Juan.
1923 Apare primul roman al lui Victor Eftimiu, din ciclul inspirat de
via\a teatral[, intitulat Tragedia unui comediant.
1924 24 noiembrie La Teatrul Na\ional din Bucure=ti are loc premiera
tragediei Thebaida.
1925 Se joac[ pentru ]nt`ia oar[, la Teatrul Na\ional din Bucure=ti,
legenda dramatic[ Me=terul Manole. }i apare volumul de ver-
suri C`ntecul milei.
1926 Are loc premiera piesei Glafira.
1927 1 august — 31 decembrie Victor Eftimiu este directorul Teatru-
lui Na\ional din Cluj.
1928 Au loc premiere ale pieselor Fantoma celei care va veni =i Omul
care a v[zut moartea.
1929 La Teatrul Na\ional din Bucure=ti are loc premiera piesei Mare-
le duhovnic.
1930 Victor Eftimiu devine a doua oar[, pentru scurt timp, director
al Teatrul Na\ional din Bucure=ti.
1931 Are loc premiera piesei Daniela.
1932 Are loc premiera piesei Theochrys.
1933 Premiera piesei Poiana de aur. Volumul de versuri Noaptea sub-
teran[.
1936 Are loc premiera piesei Stele c[l[toare.
1939 Se joac[ tragedia Atrizii. Dou[ volume de versuri: Oglinzile =i
C`ntecul mamei =i al copiilor.

4
1940 Volumul de memorii Fum de familie.
1942 Volumele de memorii Magia cuvintelor =i Amintiri =i polemici.
1944—1945 Victor Eftimiu este din nou director al Teatrului Na\ional
din Bucure=ti.
1947 La Teatrul Na\ional din Bucure=ti are loc premiera piesei Haidu-
cii. Apare volumul de versuri 13 decembrie =i alte poeme.
1950 Victor Eftimiu devine membru al Academiei Rom`ne.
1956 }i apare volumul antologic Teatru.
1957 Se public[ ]n volum =i se joac[, la Teatrul Na\ional “I. L. Cara-
giale”, piesa Doctor Faust - vr[jitor. Apare volumul antologic de
versuri al lui Victor Eftimiu, Od[ limbii rom`ne.
1959 Premiera comediei Parada.
1961 Volumul de versuri Soliile terestre.
1962 }i apar dou[ volume antologice de opere dramatice.
1964 Teatrul Na\ional “I. L. Caragiale” reia, ]ntr-o montare nou[,
poemul dramatic }n=ir-te, m[rg[rite. }n Editura pentru litera-
tur[ ]i apare volumul antologic Poezii.
1966 Piesa Omul de piatr[.
1969 Victor Eftimiu ]ncepe publicarea seriei de Opere.
1972 Poetul, prozatorul, memorialistul, dar ]n primul r`nd drama-
turgul Victor Eftimiu se stinge din via\[.

5
}N+IR-TE, M{RG{RITE
Poem feeric ]n cinci acte

PERSONAJELE

ALB-}MP{RAT P{CAL{
F{T-FRUMOS MO+ TOADER
ZMEUL-ZMEILOR MO+ DUMITRU
CRAINICUL MO+ MARIN
NEAM-DE-VOD{ MITRU GEAMBA+UL
BUZDUGAN }MP{R{TEASA
VOIE-BUN{ MARANDA
AP{-DULCE MILENA
ION-VOIEVOD SORINA
|AR{-BUN{ FLOAREA-SOARELUI
INIM{-DE-AUR ILEANA COS~NZEANA
ZORIL{ O FEMEIE
MURGIL{ B{CI|A
GERIL{ O FAT{
BANUL PUNG{ VR{JITOAREA
BANUL SCAM{
BANUL SPAD{
KUNDA
SURA }
vr[jitoare

6
ACTUL 1

La curtea lui Alb-]mp[rat. }n primul plan, la dreapta =i la st`nga,


doi meri ]nflori\i, care-=i ]mpreun[ ramurile foarte sus. Mai ]n
fund, la st`nga, tronul lui Alb-]mp[rat =i al }mp[r[tesei. Pe acela=i
plan, la dreapta, banca de marmur[ a celor trei fete de ]mp[rat.
Intr[ alaiul domnesc ]n sunetul tr`mbi\elor: Alb-]mp[rat, de m`n[
cu }mp[r[teasa, pe care o pofte=te pe tron, la st`nga lui. Dup[ el
vin o=tenii =i sfetnicii ]mp[ratului, fiecare cu o jup`ni\[ de m`n[.
Apoi vin cele trei fete de ]mp[rat, \in`nd ]n m`n[ m[rul de aur,
=i se a=az[ pe banca de marmur[ din dreapta.

CRAINICUL
(de pe trepte, face semn tr`mbi\a=ilor s[ ]nceteze)
Tr`mbi\a=i! Cinstit[ curte, oaspe\i mari din \[ri str[ine!
Preasl[vitul domn al nostru — fie-i zilele senine —
Va gr[i-n\elepte vorbe... Se cuvine-a-l asculta
Cu smerenie =i grij[! Ascult[m, m[ria-ta!

ALB-}MP{RAT
Oaspe\i dragi, m[rit[ doamn[, fetelor,cinstit[ curte,
Nu mai am de-aci-nainte zile lungi, ci zile scurte!
Num[ra\i ]mi sunt de-acuma bobii vie\ii, num[ra\i!
Ast[zi, m]ine, ]nt`lni-voi pe str[mo=ii ]mp[ra\i!
St[p`nind \inutul nostru ]n credin\a str[mo=easc[,
Rareori ]ng[duit-am min\ii mele s[ gre=easc[.
Rareori supu=ii \[rii ]n[l\at-au ruga lor
F[r[ s[-mi aplec urechea glasului, pl`nsorilor.
Zilele ]mi fur[ multe, dar r[masu-mi-au pu\ine...
M`na-mi dreapt[ abia poate sceptrul \[rii a-l mai \ine,
Iar pe fruntea-n care g`nduri adunatu-s-au mereu,
A p[rin\ilor cunun[ m[ apas[ tot mai greu...
7
Nu-nzestrai pe-mp[r[teas[ cu odrasl[ b[rb[teasc[...
Fetele ]mi sunt n[dejdea. Le-am poftit s[ se g[teasc[,
+i cu voia dumneavoastr[ se pornir[ vestitori
La-]mp[ra\ii, fra\i de-o lege, s[ trimeat[ pe\itori.
}mp[ra\ii dinainte se g[tiser[, se spune,
A=tept`nd s[ vin[ veste de la noi, din soare-apune,
Deci se veselir[ foarte, c[ci precum ]n urm-aflai
Dumnealor primir[ solii cu m[rire =i alai.
To\i urma=ii li-s aicea... iar[ fetele =i ele.
Vom schimba p`n[ desear[ c`te trei =i trei inele...
Spune\i crailor s[ intre, s[ s-aleag[ dintre ei
Trei voinici s[-mi \in[ locul... Ast[zi — unul, m`ine —
trei.
Spune\i crailor s[ intre.

CRAINICUL

Oaspe\i mari din \[ri str[ine!


Pream[ritul domn al nostru v[ pofte=te l]ng[ sine,
+i, cu mare ner[bdare pasul vremii m[sur]nd,
Cele trei domni\e dalbe v[ a=teapt[ r`nd pe r`nd!

MURGIL{

Din \inutul unde cerul, dezmierd`nd a m[rii und[,


Las[ negura s[ urce, pe c`nd soarele s-afund[,
Am plecat pe v`ntul serii ca pe-un negru arm[sar
+i-am sosit ]n \ara voastr[ c`nd luceferii r[sar...
Am venit s[-\i spun, domni\[, c`t[ jale pe la mine-i!
Vino, s[ rever=i prinosul, bucuriile luminei;
Vino, s[-mp[r\im domnia unui cer ]ntrist[tor...
8
MARANDA
Prea e mohor`t Murgil[... Prea i-e glasul cobitor!

ZORIL{
Eu sunt cel ce st[p`ne=te \ara Soarelui-r[sare...
+i-am venit pe v`ntul zilei care c`nt[, care sare...
V`ntul zorilor ce-alint[ pe s[raci =i pe boga\i...
Nu sunt trist cum e Murgil[, =i-n\eleg s[-l alunga\i.
Cine-i spune: “Vin, Murgil[“? Cine-i c`nt[ “cucurigu”?
El aduce ]ntristarea, noaptea, v`nturile, frigu...
Pe c`nd eu aduc c[ldura =i lumina soarelui!

MARANDA
Prea se-ncrede. Prea e vesel... Prea-i departe \ara lui!

}MP{RATUL
Prea departe vi-i \inutul, o, Murgil[ =i Zoril[!

CRAINICUL
Rog pune\i-v[ c[ciula: vine oaspele Geril[!
(Trece prin scen[ Geril[ ]ntr-un v`rtej de ninsoare.
}mp[ratul =i, dup[ el, ceilal\i, str[nut[.)
F[r[ \ar[ voievodul, de ob`r=ie cr[iasc[...
Voievodul Neam-de-vod[, care-ar vrea s[ v[ gr[iasc[...

NEAM-DE-VOD{
To\i str[mo=ii mei luptar[... dar nici unul dintre ei
N-a m`ncat b[taie... |ara e s[rac[-n felul ei...
N-am averi furate-n lupt[, nici averi de c[p[tat,
Dar ]n schimb am bog[\ia unui nume nep[tat!
9
Asta-i tot ce dau domni\ei. Dac[-i plac, dac[ m-alege,
M`na-\i dreapt[, ]mp[rate, pe vecie s[ ne lege!

}MP{RATUL
“Bog[\ia unui nume”... Asta place mult la fete.
Alt[dat[, darul [sta fuse mare, logofete,
Dar ]n vremurile noastre nu mai e at`t de bun...
+tii! Str[bunul tuturora n-a avut nici un str[bun...
Tu s[ fii de omenie, c[ de mor\i nu se vorbe=te.

NEAM-DE-VOD{
Nu-mi dai fata?

}MP{RATUL
Nu, voinice!

NEAM-DE-VOD{
M-a v[zut =i m[ iube=te!...

}MP{RATUL
Ce s[-\i fac? Tu n-ai nimica...

NEAM-DE-VOD{
A=adar[, sunt gonit?
Blestemat s[ fie ceasul c`nd ]ncoace am pornit!
O, str[mo=i, dormi\i ]n pace! Voi, ce n-a\i l[sat nimica
Pentru cei r[ma=i ]n urm[, voi, care-a\i l[sat doar mica,
Dar[ sf`nta bog[\ie a m`ndriei de-mp[rat,
O, str[mo=i, al vostru s`nge va r[m`ne tot curat!
Eu m[ duc ]n alt[ \ar[... Eu m[ duc ]n \ara unde
10
}naintea vi\ei mele lumea toat[ se ascunde,
Unde punga ]nc[rcat[ l`ng[ s`nge n-are glas,
Unde mor\ii sunt de fa\[. Eu m[ duc... m[ duc... v[ las!

}MP{RATUL
Ia mai stai... Ia stai oleac[! Nu \i-o fi cu sup[rare.
Am vecin pe Sc[p[tatu. E din neamurile rare...
E-mp[rat... cu patru fete...

NEAM-DE-VOD{
Ce le d[?

}MP{RATUL
P[i... cam nimic!

NEAM-DE-VOD{
Un viteaz ca Neam-de-vod[ nu ia fat[ de calic!

CRAINICUL
Banul Pung[ din \inutul unde-i aurul bel=ug,
Banul Scam[ care-nva\[ doftorescul me=te=ug.

BANUL PUNG{

(]n cap cu chiv[r[ de aur, ]mbr[cat ]n solzi rotunzi de aur, \in`nd la


subsuoar[ dou[ pungi mari; vorbe=te cu ]ng`mfare)
Vi se-nchin[ Banul Pung[, banul doldora de pungi.
Eu n-am s`nge, numai aur curge unde m[ str[pungi.
Nu cer zestre, dimpotriv[, eu v[ dau... Aud? Poftim?
Facem t`rgul? Am paftale s[ v[-mbrac pe to\i... Ce?
11
}MP{R{TEASA
(sup[rat[)
+tim!
N-am odrasle de v`nzare pe fireturi =i paftale!
Nu te mai f[li at`ta cu banii domniei-tale!
Ia-\i mai bine-un dram de suflet =i vei fi mai c`=tigat!

BANUL PUNG{
N-am nevoie nici de sfaturi, nici de suflet. Sunt bogat!
(D[ s[ plece. }i iese ]n cale Neam-de-vod[.)

NEAM-DE-VOD{
Luminate, am o sor[ de vreo patruzeci de ani.
Poate c[ \i-a= da-o, dac[...

BANUL PUNG{
(]l m[soar[ de sus p`n[ jos, cu dispre\)
Nu m[ v`r ]ntre golani!

NEAM-DE-VOD{
Burt[-verde!

BANUL PUNG{
Coate-goale!

NEAM-DE-VOD{
Cum ai spus? Stai, c[-\i ar[t!
(}l ]mpunge cu suli\a ]n =ezut. Banul Pung[ strig[: “ Ai! Ai!” ]n
hazul tuturora.)
12
}MP{RATUL
Leule, mu=c[-l din fa\[, nu-l lua pe dind[r[t!

NEAM-DE-VOD{

(]n\ep`nd mereu pe Banul Pung[, ]n vreme ce cei doi scutieri


jerpeli\i ai lui Neam-de-vod[ =i-au scos chiverele din cap
=i alearg[ dup[ Banul Pung[ s[ adune aur ]n ele)
Curge aur? Nu prea curge!...

BANUL PUNG{
M-a-n\epat cumplit ariciul!...
(Iese grupul.)

}MP{RATUL
S-au g[sit tusa =i junghiul!... S[ pofteasc[ doftoriciul.

BANUL SCAM{
Eu sunt Scam[, doftoriciul, cel ce toate le ghice=te,
Nu ca babele neroade, ci frumos, doftorice=te.
Am ]n traist[ leacuri multe. De boli\i, pe to\i v[ scap!
Vindec tusa, br`nca, junghiul =i durerile de cap.
Asta-i tot ce dau miresei... Dac[-i plac, dac[ m-alege,
M`na-\i dreapt[, ]mp[rate, pe vecie s[ ne lege!...

MARANDA
R[u ]mi pare, ]nv[\ate, dar nici capul nu m[ doare;
Nici un leac nu-mi pot aduce pre\ioasele-\i odoare.
13
}MP{RATUL
Precum vezi, nu e nevoie doftoriile s[-\i strici...

BANUL SCAM{
Da\i-mi voie... Eu sunt Scam[...

}MP{RATUL
Preacinstite doftorici,
Mai r[m`i la curtea noastr[... Ni=te junghiuri m[ tot
cearc[.

BANUL SCAM{
N-a= putea s[-ncerc norocul la a doua?

}MP{RATUL
Mai ]ncearc[!

BANUL SCAM{
Am s[-ncerc la c`te=itrele!
(Milenei)
Eu sunt Scam[, doftoriciul,
Tai cu foarfeca =i vindec umfl[turile cu briciul,
Ap[ tare, alifie; le =tiu toate, ]n r[sp[r.
Am vopseli de-obraz =i unghii, mirodenii pentru p[r...

MILENA
Nu mi-e r`ndul! Surioara ]nainte se m[rit[...

BANUL SCAM{
S[-ncerc[m =i-aici...
(Sorinei)

14
Domni\[, vin cu inima smerit[
+i cu ochii plini de lacrimi =i cu glasul tremur`nd...
Nu m[ face de ru=ine!
(Murmure, protest[ri.)

}MP{RATUL
Doftorice, treci la r`nd!

BUZDUGAN
Buzdugan! Voinic c`t =apte. Ne-ntrecut ]n b[t[lie,
Dou[ coaste fr`nte-n lupt[; mii de cai ]n herghelie,
Zece mii de buzdugane. De trei ori m[ bat pe an.
+i m[-nchin cu s[n[tate c[ m[ cheam[ Buzdugan!
Asta-i tot ce dau miresei. Dac[-i plac, dac[ m-alege,
M`na-\i dreapt[, ]mp[rate, pe vecie s[ ne lege!

}MP{RATUL
Voievoade Buzdugane... s[ m[ ier\i... de-at`\ia ani
St[p`nesc \inutul [sta f[r[ grij[ de du=mani...
Nu mi-e=ti drag...

BUZDUGAN
A=a \i-e vorba? |ine minte, ]mp[rate!
De du=mani te pl`ngi? A=teapt[! Ai s[ vezi...

}MP{RATUL
Ascult[, frate...
(Buzdugan iese, furios.)
15
CRAINICUL
Voie-Bun[, ]mp[ratul care ]nc[ n-a luptat.

}MP{RATUL
Cel =tiut c[ pacea lumii urm[re=te ne-ncetat?

VOIE-BUN{
Auzind chemarea voastr[, sf[tuitu-m-au p[rin\ii
S[ pornesc la drum cu al\ii, s[ r[spund voios dorin\ii
De-a-mi lega de-aceast[ cas[: nume, suflet, viitor...
|ara mea-i bogat[-n holde, =i norodul — muncitor.
Am p[duri, f`nt`ni, podgorii, lanuri multe =i palate
Ce-=i r[sfr`ng ]n lacuri limpezi =i-n puhoaiele umflate
Turlele str[lucitoare de cle=tar =i de porfir...
Ne-or sluji copii de cas[, ]mbr[ca\i numai ]n fir;
Jup`ni\e-or s[ ne c`nte =i din viers =i din chimvale,
Codrii mun\ilor suna-vor =i gr[dinile din vale.
Via\a ei va fi o doin[; dac[-i plac, dac[ m-alege,
M`na-\i dreapt[, ]mp[rate, pe vecie s[ ne lege.
(La un semn al ]mp[ratului, Maranda zv`rle m[rul
de aur lui Voie-Bun[. Urale, tr`mbi\e.)

}MP{RATUL
Voievod f[r[ o=tire, sol iubit de-mp[c[ciune,
Fata noastr[ dete semne de o mare-n\elepciune
Aleg`ndu-te pe tine... Pacea, traiul lini=tit.
Astea trebuie ]n \ar[, astea ve=nic le-am \intit.
Bun venit la casa noastr[. Dumnezeu s[ ni te \ie!
Fata noastr[ cea mai mare noi \i-o d[m pe veci so\ie!

CURTENII
Slav[! Slav[! S[ tr[iasc[! S[ tr[ie=ti, m[ria-ta!
16
}MP{RATUL
(schimb[ inelele celor doi tineri ]ngenunchea\i;
cu m`na pe capetele lor)

}MP{RATUL
O treime din cunun[ vrednici sunte\i a purta.

VOIE-BUN{
Vom purta-o cu m`ndrie dup[ datin[ =i lege,
Tainele ]mp[r[\iei c[ut`nd a le-n\elege,
D[ruindu-\i noi odrasle de nepo\i =i str[nepo\i...
Ocrote=te-ne, st[p`ne... care vrei =i care po\i.
(Logodnicii se ridic[; fata se a=az[ iar la locul ei,
pe banca de marmur[. Voie-Bun[ ]ngenuncheaz[ ]n fa\a ei.)

}MP{RATUL
Iar acuma, c`nd copiii ]i unir[m pe vecie,
Vestitori, chema\i feciorii pentru fata mijlocie!

CRAINICUL
Oaspe\i mari din \[ri str[ine, ia pofti\i cu g`nd curat
Pentru fata mijlocie a lui Albu-]mp[rat!
Ia pofti\i, c[ cea mai mare dintre m`ndrele cr[iese,
Ascult`nd de sfatul \[rii, so\ul vrednic =i-l alese,
Iar[ noi, rug`nd ]naltul s[-l fereasc[ de vr[jma=i,
L-om sluji cu toat[ cinstea cuvenit[ la urma=i!
Ia pofti\i!
(Se aud zgomote).

}MP{RATUL
Da ce-i acolo?
17
CRAINICUL
Preasl[vite ]mp[rate,
Un viteaz din alt[ \ar[ vrea =i el s[ se arate!

}MP{RATUL
Cum ]l cheam[? }ntreba\i-l: e de neam ]mp[r[tesc?
Dac[ nu-i de neam ca ceilal\i, s[ se duc[ ]l poftesc!

CRAINICUL
Zmeul-zmeilor ]l cheam[... Dar cunun[ d`nsul n-are,
Nici ca oamenii ]ncaltea n-are chip =i-asem[nare;
|ara lui ar fi cuprins[ ]ntre ceruri =i p[m`nt.

}MP{RATUL
Nu cunoa=tem ast[ \ar[! N-avem nici un leg[m`nt!
S[ se duc[! S[ se duc[! Mare crainice, veste=te!

CRAINICUL
Banul Spad[, care ve=nic de r[zboaie se g[te=te!

BANUL SPAD{
(lovindu-=i sabia de scut, zgomotos)

Bardalabum — bum bardabumba... zinga-zanga du-du-du!


Fui, fiu, fiu =i bunga, banga...

}MP{RATUL
(]l imit[)

Bardabumba?! Hai,te du!


18
CRAINICUL
Banul Inim[-de-Aur, poreclit Fluier[-V`nt!
(Intr[ Fluier[-V`nt, care face plec[ciunile fluier`nd.)
Voievodul Ap[-Dulce, care-ar spune un cuv`nt...

AP{-DULCE
Eu sunt banul Ap[-Dulce, =i-am s[ dau miresei mele
St[p`nirea peste-o \ar[ plin[ numai de ci=mele,
Ridicate de bunicul, neam de neam de ]mp[ra\i,
Ca s[ spele de p[cate pe p[rin\i, pe unchi =i fra\i.

ION-VOIEVOD
M[ numesc Ion...

}MP{RATUL
Ioane, ia a=teapt[ olecu\[.
Las[, bre, pe Ap[-Dulce vorbuli\a s[-=i ascu\[,
S[ vedem cam ce mai spune!

AP{-DULCE
Nu mai am nimic de spus...
Doar at`t: s[-mi dai mireasa...

}MP{RATUL
Proaste g`nduri \i-ai mai pus!

ION-VOIEVOD
M[ numesc Ion. Sunt v[duv de o lun[ jum[tate;
Am copii =i zece socri: cinci neveste-nmorm`ntate;
19
Mo=tenesc ]ntreg p[m`ntul unei mari ]mp[r[\ii,
Am gr[dini =i vite multe, zestrea moartelor so\ii...
Asta-i tot ce dau miresei. Dac[-i plac, dac[ m-alege,
M`na-\i dreapt[, ]mp[rate, pe vecie s[ ne lege!

}MP{RATUL
Apoi, me=tere Ioane, nu ne face de ocar[...
Cum vorbe=ti a=a pr[p[stii?!

ION-VOIEVOD
Ce pr[p[stii?

}MP{RATUL
Hai, te car[!
Ie=i afar[ , st`rpitur[! Cobe!...

ION-VOIEVOD
Nu m-ai ]n\eles!...
(}mp[ratul se repede la el, furios.)
Bini=or, m[rite doamne... Nu m[ bate... stai, c[ ies.

}MP{R{TEASA
Crainice, bag[ de seam[, nu ne-aduce toat[ pleava,
Dac-om sta cu to\i mojicii, pierdem vremea, pierdem
slava.
}nainte de-a-i aduce mai alege-ni-i oleac[.

CRAINICUL
Voievodul |ar[-Bun[, care cred c-o s[ v[ plac[.
20
|AR{-BUN{
Numele mi-e |ar[-Bun[, nu cunosc r[ul =i ura,
Numai g`nduri de lumin[ ]mi cutreier[ f[ptura.
Am s[ fiu domni\ei mele un so\ vrednic, iubitor;
Alt[ laud[, prin fapte vom vedea ]n viitor.
Asta-i tot ce dau miresei. Dac[-i plac, dac[ m-alege,
M`na-\i dreapt[, ]mp[rate, pe vecie s[ ne lege!
(Milena ]i zv`rle m[rul. Curtenii izbucnesc ]n urale. Tr`mbi\e.)

}MP{RATUL
S[ tr[ie=ti! Nevast[, iat[ nunta-a doua ispr[vit[!...

|AR{-BUN{
}mp[rate luminate, doamn[, curte preasl[vit[,
Fe\ei voastre preacinstite, cu smerenie m[-nchin,
Eu, feciorul cel mai mare al voievodului Nichin!

CRAINICUL
S[ tr[iasc[ socrul-mare!

|AR{-BUN{
|ara mea-i departe tare,
}ns[ nu m-a pus pe g`nduri nesf`r=ita dep[rtare
C`nd a fost s[-mi cerc norocul =i cu team[ am intrat
}n gr[dina preasl[vit[ a lui Albu-]mp[rat.

}MP{RATUL
Drag[ ginere, norocul nu-\i sur`se numai \ie...
E =i-al nostru... e =i-al fetei. Dumnezeu s[ ni te \ie.
21
Hei, o=teni, suna\i din tr`mbi\i, umple\i cupele cu vin
+i-n[l\a\i c`nt[ri de slav[ la-mp[ra\i, cum se cuvin.
(Face semn fetei s[ se apropie. Am`ndoi tinerii ]nge-
nuncheaz[ ]n fa\a tronului. }mp[ratul schimb[ inelele =i,
cu dreapta pe capetele lor ]mpreunate:)
Fata noastr[ cea de-a doua, noi \i-o d[m pe veci so\ie!
(Cu ochii la cer.)

... Doamne, f[ ca totdeauna l`ng[ inim[ s-o \ie!


Tot frumoas[, tot cuminte =i tot f[r[ de p[cat,
Cum ]n casa noastr[ sf`nt[ din str[mo=i am apucat!
(Ca =i ]nt`ia pereche, tinerii se a=az[ pe banca de marmur[.)
Iar acum s[ intre solii pentru cea nem[ritat[!
(Crainicul vrea s[ vesteasc[.)

SORINA
(}l opre=te cu un semn =i vine ]n fa\a tronului. }mp[ratul tresare.
Mi=care ]ntre curteni.)

Preasl[vite ]mp[rate =i iubitul nostru tat[,


Vin cu rug[ ]n cuvinte =i cu lacrimi ]n priviri,
S[ m[ ier\i c[ voiei tale am ie=it cu-mpotriviri...
De supunerea-mi ad`nc[ deseori am dat dovad[
+i-a= voi supus[ ve=nic ochii vo=tri s[ m[ vad[;
Dar m[ iart[, drag[ tat[, dac[ nu te-am ascultat;
Uite, inima nu-mi spune c[ i-ar fi de m[ritat!

}MP{RATUL
Cum ai spus? Aud eu bine? Nu, curteni, a fost gre=eal[,
Ori gre=it-a glasul fetei, ori urechile m[-n=eal[...
Cum ai spus?
22
SORINA
M[rite doamne, n-a gre=it s[rmanu-mi glas,
Nici urechea nu te minte; nu mi-e vremea s[ v[ las!
+i-apoi, maica-mp[r[teas[ prea-i c[runt[ pe la frunte,
Ca s[ duc[ singuric[ grija trebilor m[runte
+i necazurile casei... Nu vreau, nu, s[ m[ m[rit!

}MP{RATUL
Asta-i vorba-\i cea din urm[?

SORINA
Nu v-am spus-o l[murit?

}MP{R{TEASA
Fata mea, purtarea asta mi se pare cam ciudat[...
Las[ grija casei mele. Tot ai s[ te duci odat[...
Haide, ia-\i acuma so\ul, ]n =iragul crailor.

SORINA
Nu vreau, nu... Mi-e fric[, mam[. Nu-i cunosc!

}MP{RATUL
Cum? Sora lor,
Sora lor cea mic[ stric[ ]ntreita cununie?
N-a= voi cu vorbe grele s[-mi ar[t a mea m`nie
Chiar ]n fa\a mamei tale =i-a iubi\ilor cumna\i
Ce-or s[ fie peste-o clip[ cu cinstire cununa\i...
Dar[ afl[ de la mine c[, precum odinioar[
Te-am iubit ca pe-o treime din bogata mea comoar[,
Tot a=a, de-mi tulburi g`ndul cu-ale tale g`nduri mici,
Te gonesc de l`ng[ mine! S[ te duci! S[ pleci de-aici!
23
SORINA
Am s[ plec! Mai bine chinul ]ntr-a lumii vijelie
Dec`t via\a de p[pu=[, dec`t via\a de chilie
}n palatul trist ]n care din p[cate m[ n[scui!
+tiu c[ n-am s[-mi dau ]ncaltea tinere\ea ori=icui.

}MP{RATUL
Mai cunoa=tem noi povestea unei fete mofturoase
Ce-a lovit cu m[rul d-aur pe-un argat cu haine roase,
Dup[ ce-i trecuse-n fa\[ tot alaiul cel de crai...
Fata mea, eu nu de-aceea te crescui =i te-nzestrai!
}n poveste, ]mp[ratul =i-o fi dat odrasla, poate,
Dar povestea totdeauna spune tot ce nu se poate...
Afl[ dar c[ niciodat[ neam de-al meu adev[rat
N-o s[-=i caute rudenii dec`t neam de ]mp[rat!

SORINA
Nu mai am, de-aci-nainte, nici un fel de datorie!

}MP{RATUL
Tot a=a s[ n-ai pe lume cea mai mic[ bucurie;
+i precum gone=ti feciorii ce-au venit s[ mi te ia,
Tot a=a s[ te goneasc[ cel dint`i ce \i-o pl[cea...
...Mare crainice, veste=te!

CRAINICUL
Oaspe\i mari, din \[ri str[ine,
Cea mai mic[ din domni\e nu f[cu ce se cuvine;
Cununiei ]ntreite dumneaei s-a-mpotrivit!
Nu vrea mire... Ce s[-i facem? }mp[ratul preasl[vit,
Alung`nd-o din palatu-i, v[ ureaz[ cale bun[!
(Zgomote.)
24
}MP{RATUL
Cine murmur[ acolo?

CRAINICUL
Craii... spun c[ se r[zbun[
De ru=inea ce le-o facem. Pleac[ to\i, nemul\umi\i...

}MP{RATUL
Au dreptate voievozii... Nu suntem =i noi uimi\i?
Ast[ fapt[ nesupus[ nu mai are-asem[nare!
Auzi=i ce-am spus, domni\[? Ce f[cut-ai seam[n n-are!
E-he-hei, ascult[ bine ce \i-am spus. De te c[ie=ti:
Prea t`rziu; te-am scos din r`ndul fetelor ]mp[r[te=ti!
Iar[ voi, sl[vit[ doamn[, gineri, fetelor iubite,
Sfetnici dragi ai \[rii mele cu n[dejdile zdrobite,
Rogu-v[, ierta\i potopul unei grabnice m`nii
+i veni\i cu to\i s[-ncepem dou[ m`ndre cununii!
(}n frunte cu }mp[ratul, care \ine m`na }mp[r[tesei,
to\i curtenii, de m`n[ cu c[te o jup`ni\[, urc[ treptele
=i intr[ ]n palat, ]n sunetele tr`mbi\elor.
Pauz[.
S-a f[cut noapte. Din palat se aud c`ntece de nai ale c[ror
triluri ]ntrec celelalte sunete =i se amestec[ cu dep[rtatul
c`ntec de privighetori. }n iarb[ =i ]n v[zduh sc`nteie licuricii.
Din cei doi meri, ]n adierea v`ntului de sear[, se scutur[ flori.
Fata cea mic[ a r[mas singur[.)

SORINA
Eu te las, copil[rie, tinere\e f[r[ soare...
Loc de jocuri, de speran\e, =i cumplit[ ]nchisoare
Unde visul n-are aripi, =i nici sufletul cuv`nt,
25
Unde dorurile mele ]n zadar ]=i iau av`nt...
Eu te las, copil[rie, zile bune, zile rele...
(Maranda iese din palat, ]n tain[.)

MARANDA
Surioar[!

SORINA
Cine strig[?

MARANDA
Ai rostit cuvinte grele,
Grele vorbe, surioar[... Cum putu=i s[ le roste=ti?
Nu se poart[ astfel, sor[, ni=te fete-mp[r[te=ti!

SORINA
Nu, domni\ele cu minte nu vorbesc a=a, fire=te...
Ele sunt oi\e bl`nde: orice iarb[ le prie=te,
Orice mire le vr[je=te, c`nd o fi dulceag, flecar...
V[ cunoa=te\i so\ii, spune? I-a\i v[zut c`ndva, m[car?

MARANDA
Facem cum ne porunce=te tata, curtea pream[rit[.

SORINA
Cum a=a? Curtenii, \ara, =i cu tata se m[rit[?
Ori domni\ele ce ast[zi pe deplin au ]nflorit?
Pentru ce \inea\i ]n m`n[ m[rul vostru daurit?
26
MARANDA
Sora mea, ursita noastr[ nu-i ursita celorlalte.
}ntre noi =i lumea larg[ sunt at`tea ziduri nalte...
Ce =tim noi de rostul lumii, z[vor`te ]n palat?
Cum putem cunoa=te so\ii c`nd aiurea n-am umblat?
Am avut =i eu odat[ dorul z[rilor deschise,
Dar veni ]n\elepciunea =i av`ntul mi se-nchise
Ca o floare ce zadarnic a=teptat-a zori de zi...
A trecut de-atuncea vreme... dorul nu se mai trezi.
Voia tatii, voia \[rii — asta ne-a sortit ursita.
Cine =tie... poate-n drumu-i alt[ cale nu g[sit-a
Ursitoarea vie\ii noastre. Ce s[ mai n[d[jduim?
Cu supunere ad`nc[ se cuvine s-o primim...
Singure s-alegem so\ul nu ne prea ajut[ mintea.
Orice sfat ne e prielnic. Hai, ascult[-mi rug[mintea:
Fii mai bl`nd[. +i necazul o s[-\i treac[ ]n cur`nd.
Mama, sora, or s[ vin[ s[ te vad[, r`nd pe r`nd!
(Iese.)

SORINA
M[r de aur, m[r de aur, cine ]mi va fi alesul?
Mi-ai crescut pe-o creang[-n suflet, frate bun cu
ne-n\elesul
Dor al clipelor de sear[ =i-al vis[rilor de mai...
Toate dorurile mele, toate visele-mi chemai...
M[r de aur, m[r de aur, cui o s[ te zv`rlu oare?
Din n[dejde =i din vise \i-ai legat pl[p`nda floare
+i-ai crescut mereu din ele, tot mai mare, p`n[ c`nd,
}mplinit, c[zu=i din suflet pe p[m`nt alunec`nd...
Tu e=ti visul, tinere\ea, tu e=ti ziua cea de m`ine,
Sufletu-mi ]ntreg e-n tine... De te dau, ce-mi mai r[m`ne?
Cine str[juie=te oare al fecioarei c[p[t`i,
27
C`nd azv`rle m[rul de-aur al vis[rilor dint`i?
C`nt[ pas[rea de sear[, iar ]n iarba-nrourat[,
Cu gr[mada, licuricii lumini\ele-=i arat[,
Lumini\ele albastre, ro=ii, albe, viorii,
Peste care cad, alene, flori de m[r, trandafirii...
}nflorir[ iar[=i merii... merii dragi... a c`ta oar[?
A venit iar prim[vara, =i cu ea mi se strecoar[
Flori de m[r... vis[ri de=arte peste sufletu-mi pustiu...
S[ m[ duc pe-un cal s[lbatic... s[ m[ duc, f[r[ s[ =tiu...
+i m[ scutur[ un tremur =i m[-ncinge o dogoare,
S[ m[ duc cum fuge v`ntul peste ape =i ogoare
+i s[-mi uit singur[tatea... toate c`te-am ]ndurat
De c`nd fui ursit[-n lume s[ fiu fat[ de-mp[rat!

VR{JITOAREA
(intr[ prin st`nga, sprijinit[ pe-un toiag)
Tot p-afar[ e domni\a? Tot p-aci? Tot singuric[?
E-ntuneric =i r[coare... Nu \i-e frig =i nu \i-e fric[?

SORINA
M-ai speriat!

VR{JITOAREA
Nu =tii c[ baba numai binele ]\i vrea?
Eu nu sunt ca celelalte...

SORINA
+tiu, m[icu\[, nu e=ti rea!

VR{JITOAREA
Cum de stai afar[ seara c`nd ]ncep s[ umble zmeii?
28
SORINA
Nu mi-e fric[...

VR{JITOAREA
Ba s[-\i fie!

SORINA
Nu fac nici un r[u femeii
Zbur[torii, dimpotriv[...

VR{JITOAREA
Fata mea, tu ai ce ai!
E=ti cam trist[, spune-i babei...

SORINA
Ai avea vreun leac s[-mi dai?

VR{JITOAREA
Cine =tie...

SORINA
Spovedi-m-a= dumitale, bab[ bun[,
Dac-a= =ti ce duhuri rele ]mpotriv[-mi se r[zbun[...
+tiu c[ tare-s am[r`t[... +tiu c[ taica m-a certat
C[ i-am spus precum c[ mie nu mi-ar fi de m[ritat...
+i-apoi, bab[, \i-a= mai spune c[ mi-e dor, mi-e dor de
duc[,
Parc-a= vrea s[ vie v`ntul s[ m[ ia =i s[ m[ duc[...
Ah, de ce n-avui norocul pe surori s[ le-n\eleg,
F[r[ dor =i f[r[ voie pe oricine s[-mi aleg!
29
VR{JITOAREA
Uite bobii, fata maichii. Hm! Cu dragoste s-arat[!...
Crai pribeag pe drum de sear[... Are fa\a-ndurerat[...
G`ndul lui e dus aiurea... roibul lui e trist =i el,
Vine... vine... drumul scade... roibul salt[ u=urel...
Spune bobul de la mijloc c[ drume\ul nu-i departe...
Bucurie, ]ntristare... O cr[ias[ v[ desparte...
Drumuri lungi, p[\anii multe, crai pribeag, da m`ndru
crai!
P[rul lui e numai aur...Poart[ zale peste strai...

SORINA
E frumos?

VR{JITOAREA
Ca r[s[ritul! Calea vie\ii, ]mp[r\it[.
G`nduri multe... =i necazuri... are fruntea ]ncre\it[!

SORINA
E voinic?

VR{JITOAREA
Cum nu e altul pe cuprinsul p[m`ntesc...

SORINA
E de neam?

VR{JITOAREA
De neam, fire=te... E de neam ]mp[r[tesc!
Da mai spune c[ drume\ul n-o s[ =ad[ vreme lung[,
30
C[-i gr[bit din cale-afar[... Nu =tiu, z[u, pe cine-alung[.
+i mai spune c[ din leag[n \i-a fost \ie h[r[zit...
C`nd \i-o bate inimioara, \i-a venit, ai auzit?
C`nd le-o bate inimioara, fetele s[ nu se mire...
{sta-i semn c[ de departe le-a sosit doritul mire.
Urm[re=te-l pretutindeni... ori=ic`nd =i-n orice fel!
Via\a ta e-a lui de-acuma, e=ti pierdut[ f[r[ el!
Urm[re=te-l pretutindeni... Fugi =i nim[nui nu spune.
Am s[-\i dau puteri de z`n[... peste fluturi eu te-oi pune;
Peste flori =i peste fluturi, Z`na-florilor vei sta...
Ce s[ faci aici, domni\[, c`nd aiurea-i via\a ta?!
(Ies am`ndou[.)

Cortina

ACTUL II

Acela=i decor. Intr[ F[t-Frumos, care bate ]ntr-o tipsie


de aram[.

CRAINICUL
Ce pofte=ti, drume\ de sear[?

F{T-FRUMOS
S[ s-arate ]mp[ratul!

CRAINICUL
Nu se poate! Musafirii ]nceput-au cu uratul;
Doamna pl`nge... Clipa-i mare... Toate inimile bat,
Iar domni\a cea mai mic[ n-are vrere de b[rbat!
31
F{T-FRUMOS
Oameni buni, de jalea voastr[ m[rturie pun c[-mi pas[,
Dar =i eu am o durere care sufletu-mi apas[.
A= dori m[riei-sale sup[rarea s[-mi vestesc.
Rogu-te mergi =i veste=te un drume\ ]mp[r[tesc.
(Crainicul intr[ ]n palat, =i, peste o clip[, ]mp[ratul iese, f[r[
coroan[ =i cam vesel.)

}MP{RATUL
Ce pofte=ti, drume\ de sear[?

F{T-FRUMOS
}mp[rate, cer iertare
C-am c[lcat f[r[ de voie preacinstitele-\i hotare,
S[ te-ntreb de =tii c[-n \ar[ g[zduie=ti un ho\ de zmeu.
F[t-Frumos ]mi zice lumea... Sunt fecior de crai =i eu!

}MP{RATUL
Nu-n\eleg...fecior de vod[?

F{T-FRUMOS
}mp[rate luminate,
Sunt =i eu fecior de vod[...

}MP{RATUL
Dou[ fete cununate,
Dar a treia nu vrea ]nc[ b[rb[teasc[ ]nso\ire...

F{T-FRUMOS
Luminate ]mp[rate, nu mi-e g`ndul de pe\ire!
32
}MP{RATUL
A-ha-ha! Nu vrei nevast[?! Intr[, craiule, poftim!
+i ]n cinstea celor dou[, dou[ cupe s[ cinstim!

F{T-FRUMOS
Sunt gr[bit din cale-afar[. Nu e careva s[-mi spun[
Dac[ Zmeul e p-aicea?

}MP{RATUL
A venit =i el s[-=i pun[
Fa\a scump[ la vedere. Bietul Zmeu, s-a cam pripit!
E p-aici... Da ce-i cu d`nsul?

F{T-FRUMOS
Zmeul [sta mi-a r[pit
Pe Ileana Cos`nzeana...

}MP{RATUL
Pe Ileana? +tiu povestea...
Mult[ vreme!

F{T-FRUMOS
Vreme mult[...

}MP{RATUL
Pretutindeni umbl[ vestea...

F{T-FRUMOS
Ani ]ntregi de c`nd ]i caut, ani ]ntregi de c`nd ]i scap,
De m[ mir c[ nu-mi albe=te ]nc[ p[rul de pe cap.
33
}MP{RATUL
Zmeul e p-aici, b[iete. E ascuns prin vreo str`mtoare...
Fii pe pace... ai s[-l afli... am s[-\i dau =i ajutoare.
S[ mi-l cau\i =i, prinz`ndu-l, precum prinde plasa pe=ti,
S[ mi-l str`ngi =i, de se poate, pe vecie s[-l st`rpe=ti.
P`n-atunci, ia stai o clip[... ia poftim o cup[ plin[...
Hai noroc!

F{T-FRUMOS
Tr[iasc[ mirii! S[ le fie via\a lin[!
S[ tr[ie=ti, m[rite doamne!

}MP{RATUL
Dragul tatii, s[ tr[ie=ti,
+i mireasa dumitale p`n[ m`ine s-o g[se=ti!

F{T-FRUMOS
Mul\umesc!

}MP{RATUL
+i-acum, ia spune-mi cum \i se trecur[ anii?
M[-n\elegi: la zi de nunt[, o poveste cu p[\anii
De iubit m[ face t`n[r — da de ce nu stai colea? —
Ca pe vremea c`nd ]n pieptu-mi dragostea se zv`rcolea.

F{T-FRUMOS
Logodi\i abia de-o lun[ a=teptam cu tot norodul
Seceri=ul =i culesul, holdelor s[ ducem rodul,
Ca s[-ncep, ]n toat[ voia, ale nun\ii preg[tiri...
Iat[ c[ de la o vreme fel de fel de prevestiri
34
}ncepur[ s[ m[ road[ =i din visuri s[ m[ scoale;
}mi spuneau supu=i de-ai \[rii cum c[ umbre dau t`rcoale
La ferestrele miresei... Ni=te vraci spuneau =i ei
Cum c[ \ara-i n[p[dit[ de balauri =i de zmei.

}MP{RATUL
E-he-he! O iei din cap[t...

F{T-FRUMOS
D-apoi cum s-o iau? Din coad[?

}MP{RATUL
Ba din cap[t... Eu m[ bucur!

F{T-FRUMOS
Trimisesem de iscoad[
Cititori ]n stele, crainici, ]nv[\a\i =i vraci, pl[ie=i;
Dar, cu toate-acestea, Zmeul...

}MP{RATUL
|i-a furat-o!

F{T-FRUMOS
Cum spuse=i!...
Am plecat, nebun, s[-i caut peste m[ri, peste hotare,
+i cu c`t fugeam mai iute, =i cu c`t fugeam mai tare,
Cu at`t cre=tea ]n pieptu-mi dorul ei ucig[tor.
M[-ntreceam cu v`ntu-n cale; m-av`ntam, nep[s[tor,
Str[b[t`nd ]ntr-o suflare \ar[ lung[, mare, lat[,
De-am r[zbit din crucea lumii p`n[-n lumea neumblat[,
35
+i de-acolo, f[r[ preget, p`n[-n cel[lalt t[r`m...
Parc[ v[d cum fuge roibul... Parc[ simt cum cobor`m,
Ca-ntr-un vis, pr[p[stii negre, cum urc[m pe mun\i
cu soare,
Cum r[zbim prin codri falnici =i prin volburi de ninsoare.
Parc-aud, ]n urma noastr[, toate fiarele url`nd...
}mi plutea mereu-nainte chipul ei frumos =i bl`nd...
Chipul ei plutea ]n zare, pe c[r[ri neispitite,
Ca o flac[r[ ce duce la comori nepre\uite,
Lumin`nd ]ntrega lume ca o raz[, ca o stea
Ce cre=tea mereu ]n zare cu c`t drumul descre=tea...
Chipul ei seca deodat[ ale apelor =iroaie
+i f[cea din v[i livad[ =i din munte mu=uroaie...
Chipul ei din calea noastr[ orice piedic[ gonea
+i f[cea din mine pan[ =i din roibu-mi r`ndunea!

}MP{RATUL
Te-ntreba, fire=te, lumea, te-ntreba ]n gura mare:
Da de unde vii, drume\e; da-ncotro te duci, drumare?

F{T-FRUMOS
M[-ntreba, iar eu la r`ndu-mi ]ntrebam mereu de ea;
Dar din nou[zeci =i nou[ numai unul de-o =tia!

}MP{RATUL
+i-ai g[sit-o?

F{T-FRUMOS
Da de unde?!

}MP{RATUL
Nici pe Zmeu?
36
F{T-FRUMOS
Pe el, fire=te...

}MP{RATUL
H`m!... Povestea se scurteaz[!

F{T-FRUMOS
Ba de loc, de-acuma cre=te!

}MP{RATUL
Hei! “}n=ir-te, m[rg[rite” — cum spunea c`te-un bunic.

F{T-FRUMOS
Cum ]l v[d, m[-ndrept ]n =ale. Dar =i Zmeul e voinic.
E cumplit! azv`rle fl[c[ri, are gheare lungi, t[ioase;
De-\i ]nfige m`na-n carne, te r[zbe=te p`n’ la oase!

}MP{RATUL
Brrr! Mi-e groaz[! Hai ]n cas[... Simt c[ m-a luat cu frig,
Hai s[-i spui }mp[r[tesei...
(Se scoal[ =i intr[ ]n palat.)

F{T-FRUMOS
(urm`ndu-l)
Cum ]l v[d, ]ncep s[-i strig:
St[i pe loc! D[-mi pe Ileana... Zmeul r[spundea-ntr-o
doar[.
Ne lupt[m... ]l bat... ]mi scap[...
(Fata cea mic[ a ]mp[ratului, care a ascultat, din umbr[, iese =i
azv`rle m[rul lui F[t-Frumos. Acesta ]ntoarce capul, se uit[ nep[s[-
37
tor la m[rul care se rostogole=te pe trepte, se uit[ apoi la Sorina,
d[ din umeri =i intr[ ]n palat.)

SORINA
Te-am zv`rlit ]nt`ia oar[,
M[r de aur... m[r de aur... rod al viselor dint`i...
Cine-o str[jui de-acuma al fecioarei c[p[t`i?
“+i precum gone=ti feciorii ce-au venit s[ mi te ia,
Tot a=a s[ te goneasc[ cel dint`i ce \i-o pl[cea! “
Cel dint`i ]ntoarce ochii... Prea cur`nd, o, prea cur`nd
S-a-mplinit blestemul tatii... M[ simt toat[ tremur`nd,
Prad[ dorului ce-n suflet =i-a pornit cumplit v`ltoarea.
“Cel dint`i s[ te goneasc[.” Dar ce-mi spuse vr[jitoarea?
“Urm[re=te-l pretutindeni, ori=ic`nd =i-n orice fel,
Via\a ta e-a lui de-acuma; e=ti pierdut[ f[r[ el! “
Dou[ groaznice blesteme... Ce s[ fac de-acuma oare?
Cui s[ spun ce port ]n suflet, ce m-apas[, ce m[ doare?

ZMEUL
(intr[ din st`nga)
Nu mai pl`nge! Las[!

SORINA
(speriat[)
Doamne!...

ZMEUL
Bun[ seara!

SORINA
Cine e=ti?
38
ZMEUL
Zmeul-zmeilor ]mi zice...

SORINA
Ai venit s[ m[ r[pe=ti?
Hai, r[pe=te-m[, s`nt gata!

ZMEUL
E gr[bit[ turturica!

SORINA
Ia-m[... du-m[ ]n p[dure...

ZMEUL
Nu prea =tie ce e frica!

SORINA
Ce te ui\i, ce stai pe g`nduri?

ZMEUL
Uite, vezi... m-am z[p[cit.
Prea mi-o spui pe =leau, domni\[: “ia-m[, hai”!

SORINA
Ce om sucit!

ZMEUL
Dumneata e=ti — cum \i-a= spune — cea dint`i ce nu
se teme.
39
Al\ii m-ar primi cu pietre =i cu groaznice blesteme!
Da de ce te ui\i la mine?

SORINA
Zmeul? Zmeul, dumneata?
Zmeul-zmeilor, cumplitul care lumea-nsp[im`nta
Doar cu numele?

ZMEUL
Domni\[, eu sunt Zmeul din poveste...

SORINA
Cel cu aripi =i cu gheare, cu o sut[ de neveste,
Cel ce-n treac[t arde toate din hotar p`n[-n hotar?
Unde-s capetele-\i multe?

ZMEUL
Le-a t[iat un buc[tar...
+tii...povestea cu \iganul...

SORINA
Unde-s ghearele vestite?

ZMEUL
Gheare n-am... cum n-am nici vreme s[ port unghiile
g[tite.
F[t-Frumos, el are vreme... Nu-i degeaba F[t-Frumos!
Nu-l ]mpiedic[ nici goana, zborul roibului spumos!
40
SORINA
Te credeam din povestire ur`\enie ciudat[.
Lumea te f[cea balaur...

ZMEUL
Lumea m-a v[zut vreodat[?

SORINA
Cum putea s[ povesteasc[ f[r[ ca s[ =tie ce-i?

ZMEUL
A f[cut cu mine lumea dup[ vechiul obicei:
Neput`nd s[ m[ ajung[, neput`nd s[ m[-n\eleag[,
M[ c`rte=te f[r[ mil[ =i de chipul meu se leag[...
Ce-o s[ zic[ oare lumea c[ n-ai vrut s[ te cununi?

SORINA
Las[ ce-o s[ zic[ lumea... F[t-Frumos spunea minuni
Despre tine. Tot p[m`ntul l-ai umplut de spaim[... Cine
Nu te vede noaptea: umbr[, fl[c[ruie, m[r[cine!?...

ZMEUL
... Mog`ldea\[, =arpe negru, ocolit de mari =i mici.

SORINA
Dar p[\aniile tale?

ZMEUL
Le-a scornit vreun mo=-glumici!
41
SORINA
Dar Ileana?

ZMEUL
Am furat-o fiindc[ vream s[-mi fie rud[
}mp[ra\ii to\i din lume! Numai astfel, f[r[ trud[,
Mi-a= putea ajunge \inta.

SORINA
Ai vreo \int[ pe p[m`nt?

ZMEUL
Vreau s[-mi fac o-mp[r[\ie! Zi =i noapte m[ fr[m`nt,
Alerg`nd pe ar=i\i ro=ii ori pe volbur[ de lun[,
Fericit s[-mi fac culcu=ul ]n vreo rece v[g[un[
+i s[-mi plec pe-un col\ de piatr[ capul greu, ]ntunecat...
M-am luptat ades, domni\[, nedormit =i nem`ncat...
A=tept`nd s[-ntind ospe\e ]n palate aurite,
Dorm ]n scorburi, ]n tufi=e, ]n biserici n[ruite.
+i-alungat de to\i vr[jma=ii m-am f[cut mai r[u ca ei!

SORINA
Bietul Zmeu!

ZMEUL
|i-e mil[, spune? Sim\i c[ pl`ngi f[r[ s[ vrei!...
“ Bietul Zmeu!” — Acum!... Dar m`ine: mila ta o s[ mai
\ie?
Ai =i tu ]n vine s`nge care cere-mp[r[\ie...
De-ar veni acuma vrunul din feciorii de-mp[rat,
M-ai goni... \i-ar fi ru=ine...
42
SORINA
Nu e, nu-i adev[rat!
Ai s[ vezi...

ZMEUL
Mai vii cu mine?

SORINA
}n palate n[ruite
+i prin scorburi?

ZMEUL
Vai, domni\[! N-am palate d[ruite
De-mp[ra\i... Eu n-am cunun[... Via\a mea-i a=a de grea!

SORINA
Te-n\eleg!

ZMEUL
Domni\[ drag[, m[-n\elegi =i nu prea-prea.
F[t-Frumos \i-ar spune lucruri mai frumoase, mai u=oare,
Vorba lui ar fi mai dulce, el ar =ti s[ te-nf[=oare
}ntr-o vraj[ de visare, ]ntr-un c`nt adormitor!
Mult mai tare-i sun[ glasul ]ntr-un suflet vis[tor!
(Din palat se aud zvonuri de plecare.)
Nu e glasul lui? Ascult[!

SORINA
El e!
43
ZMEUL
(ascult`nd)
Vorbe ]ndr[zne\e?
A-ha-ha! A=teapt[ numai...

SORINA
Ce-ai s[ faci?

ZMEUL
S[-i dau bine\e!
Zmeul-zmeilor m[ cheam[ =i-ai s[ vezi de =tiu lupta.
(Iese.)

}MP{RATUL
(intr[ ]mpreun[ cu F[t-Frumos)
Cale bun[, dragul tatii!

F{T-FRUMOS
Mul\umesc, m[ria-ta!
Mul\umesc de vorb[ bun[, mul\umesc de g[zduire...
Am s[ plec ]n lume iar[=i... s[ r[storn ]ntreaga fire...
Ca s[ dau de Zmeu sunt gata toat[ lumea s-o str[bat!
Am s[ merg =i-acolo unde mun\ii-n capete se bat...

ZMEUL
Uite Zmeul... Ce-ai cu d`nsul? Te scutesc de c[utare.
Ce pofte=ti?

}MP{RATUL
S[ pleci de-aicea!
44
ZMEUL
}mp[rate, cer iertate!
Hei, voinice... uite Zmeul... Ce-i porunca? Ce-ai s[-mi
zici?

F{T-FRUMOS
Nu aici, t`lhar nemernic. Hai afar[!

ZMEUL
Nu! Aici!
Vreau s[-\i scot pu\in din m`n[ a minciunilor br[\ar[!
Vreau s-aud[ toat[ lumea, dragul meu V`ntur[-|ar[,
Cum c[ e=ti ]ncurc[-lume, mincinos, l[ud[ros...
Mai ]nt`i, de-at`ta vreme, nici o hain[ nu \i-ai ros.
E=ti g[t`t ]ntotdeauna... Cum a=a? Dar nu te doare
Pe g[teli s[-\i treac[ vremea? Barba ta nu cre=te oare?
C`nd ]\i pui ]n p[r miresme? +i-apoi alta, de pofte=ti,
Spune tuturor ]n fa\[: cum te cheam[? Cine e=ti?
}n pove=ti ]\i spune lumea ]ntr-un fel...De trece anu
C`nd e=ti Pr`slea, c`nd Pepelea, c`nd voinicul Greuceanu!
Calul t[u, ca =i musta\a, c`nd e negru, c`nd b[lai.
Pe c`nd eu, s[rac de mine, peste tot unde umblai,
R`nd pe r`nd am fost balaur, omor`t cu buzduganul,
Mi-a t[iat ]ntr-o poveste =apte capete \iganul,
M-a\i f[cut arap, ghionoaie, Str`mb[-Lemne, =i socot
C[ p-aiurea mi se zice Statu-Palm[-Barb[-Cot...
F[t-Frumos! Frumos r[sun[! Numai numele ajunge
Ca s[ sim\i pe cerul gurii strop de miere cum te unge...
Cum s[ nu te-a=tepte seara toate fetele-n pridvor?
Toate fetele, voinice, te viseaz[ =i te vor...

F{T-FRUMOS
Ori ]mi dai pe Cos`nzeana, ori \i-oi rupe junghetura!
45
ZMEUL
Toate-s bune... Tu, voinicul, iar[ eu, lep[d[tura,
Care trece prin v[zduhuri sfor[ind ca un buhai...
M-ai ]nvins mereu; dar unde, unde \i-e Ileana, hai?
Eu sunt scorpia, ghionoaia, huhurezul, sperietoarea,
Liliacul, cucuveaua... iar[ tu, privighetoarea!
Ce-ai f[cut s[ fii at`ta?

F{T-FRUMOS
Am ie=it ]nving[tor!

ZMEUL
Ai ie=it, dar nu prin tine; \i-au stat toate-ntr-ajutor!
Lighioanele din codri, din v[zduhuri =i din ap[
Vin la tine totdeauna de te-ajut[ =i te scap[;
}mp[r\ind sur`suri calde, nu-\i treci vremea ]n zadar;
Unui om ]i spui povestea, altuia ]i dai un dar,
E=ti frumos, e=ti bl`nd la vorb[ =i pe nimenea nu sperii.
Mun\ii tu ]i faci din piepteni, iar p[durile din perii.
Folose=ti ]ntotdeauna c`te-un tainic talisman
Ce te-ajut[ la nevoie =i te scap[ de du=man...
Pe c`nd eu, ascuns ca ur=ii, singur, singur totdeauna,
Strecur`ndu-m[ pe drumuri unde nu r[sare luna,
Ocolind de-aud vreun zgomot ori de v[d lucind ceva,
Fug de oameni =i de fiare ]n vreo vale, undeva.
Eu sunt cel ce arde sate c`nd s-aprinde-un stog de paie...
M`na mea v[ pare ghear[, iar suflarea mea — v[paie...
Nimeni nu-mi ajut[ mie fiindc[ n-am sur`sul bl`nd,
Fiindc[ nu m[ =tie nimeni dup[ dragoste umbl`nd,
Fiindc[ rostul vie\ii mele nu e-n patima lumeasc[,
Fiindc[ glasu-mi =i privirea nu se-ndeamn[ s[ glumeasc[,
Fiindc[ p[surile mele nu le povestesc pl`ng`nd,
46
Fiindc[ alte n[zuin\e port ]n inim[ =i g`nd.
F[t-Frumos, acuma spune-mi, ce-\i luce=te-n zare \ie?
O femeie?

F{T-FRUMOS
Da. Dar \ie?

ZMEUL
Eu visez o-mp[r[\ie.
Eu visez domnia lumii... F[t-Frumos ce face oare?
}=i alint[, ]=i oglind[ frumuse\ea ]n izvoare.
Ca s-ajung, suceam ]n dreapta palo=ul. Tu ce f[ceai?
Lini=tit, ]n largul lumii, capul fetelor suceai!
R[sf[\at de to\i ]n cale, z`ne, oameni, soli cere=ti,
Te tot lauzi cu iubirea =i de ur[ te fere=ti.

F{T-FRUMOS
Da, iubirea — iat[ visul... Iat[ marea mea comoar[...
Ea-mi aprinde-n zare fl[c[ri, m[ ]nvie, m[ omoar[...
Pentru ea str[bat p[m`ntul =i m[ lupt ]nver=unat;
Drumul vie\ii, pe furtun[, numai ea mi-a luminat.
Dragostea miresei mele, dragostea de om, de via\[
}mi c[l[uze=te pa=ii spre dorita diminea\[.
Drag[ mi-e lumina zilei, floarea, stelele =i v`ntul —
Tot ce e Frumos ]n lume, ]n[l\area =i av`ntul,
Fr[m`nt`ndu-le ]n suflet eu m[ simt ]ntraripat;
Chipul drag al drajei mele toate le-a ]ntruchipat.
Pe c`mpia-nz`pezit[ c`nd e noaptea viorie,
Parc-a=tept s[-i v[d culcat[ umbra lung[, alb[strie,
Glasul ei ]mi c`nt[ doine ]n suspinul unui val,
Glasul ei ]mi spune basme ]ntr-o doin[ de caval...
47
V[d obrazul cum ]i r`de ]ntr-un soare ce r[sare,
O ghicesc cum trece lene= ]n frunzi=ul ce tresare,
Iar[ c`ntul cioc`rliei, aninat deasupra mea,
E chemarea dep[rtat[ care-mi vine de la ea...

ZMEUL
E frumos , dar ]ndoielnic... Dragul meu, cu ce te-alegi?

F{T-FRUMOS
Visul meu tu niciodat[ n-ai putea s[-l ]n\elegi!

ZMEUL
Visul t[u e Cos`nzeana... Asta-i ve=nica ispit[!
Nu-i p[cat de-at`ta cale =i de via\[ risipit[?

F{T-FRUMOS
Am s-o iau... de-a= =ti c[ ve=nic am s-alerg pe urma ta,
Dac-a= =ti c[ toat[ via\a pentru d`nsa voi lupta!

ZMEUL
Eu \i-a= da-o pe Ileana de mi-ai cere-o cu bl[nde\e...
Dar mi-o ceri ]ntotdeauna tot cu vorbe ]ndr[zne\e...
}mi azv`rli mereu ]n fa\[ fel de fel de-amenin\[ri.
Iac[, vezi... de asta umbli peste m[ri =i peste \[ri.
De mi-ai cere-o cu bl`nde\e, a= l[sa-o din robie...

F{T-FRUMOS
Nu cer=esc la nimeni mil[!

ZMEUL
Dar prime=ti c`nd \i se-mbie!
48
F{T-FRUMOS
Min\i, t`lhare, min\i!

ZMEUL
(arat`ndu-i palo=ul)
Ia, uite!

F{T-FRUMOS
Nu m[ tem!

ZMEUL
Te arunc ]n cer!

F{T-FRUMOS
S[ te v[d! Sunt gata... Haide! Asta-i mila ce \i-o cer.
Mil[, eu?

ZMEUL
Fire=te!

F{T-FRUMOS
Mil[... M[rturie!

ZMEUL
|i-oi aduce!

F{T-FRUMOS
Scoate palo=ul, t`lhare!
49
ZMEUL
Scoate palo=ul, haiduce!
(Am`ndoi ]=i scot palo=ele =i le sucesc deasupra capetelor,
gata de lupt[.)

}MP{RATUL
E-he-he! A=a? Deodat[? }nainte de-a lupta,
Spune-mi, Zmeule, =i mie, care-i visul, \ara ta?

ZMEUL
Nu sunt eu st[p`nitorul p[r[sitelor palate,
Al p[durilor de=arte, al puhoaielor umflate?
+erpii, vulturii =i corbii, nu sunt to\i supu=ii mei?
V[g[unile nu-s pline de balauri =i de zmei?
|ara mea e \ara spaimei, iar puterea mea e mare.
Toate duhurile-ascult[, tremur`nd, a mea chemare!
N-am calea=c[ daurit[, dar c`nd trec ]n rotogoale
Peste st`ncile tr[snite, peste c`mpurile goale,
Drumul meu nu pare falnic ca un drum ]mp[r[tesc?

F{T-FRUMOS
|i-l g[tesc eu drumul [sta, n-avea grij[, \i-l g[tesc!

ZMEUL
Nu cumva \i-e iar de lupt[?

F{T-FRUMOS
+i ce-ar fi?
50
ZMEUL
P[i, de, b[iete,
Haide-aicea... d[-te-ncoace... s[ ne batem pe-ndelete!

F{T-FRUMOS
Nu m[ mi=c. E=ti gata?

ZMEUL
Gata!
(}ncepe lupta.)

SORINA
}mp[rate, nu-i l[sa!
Nu-i l[sa, m[rite doamne!

CRAINICUL
(intr[ speriat din st`nga)

Unde e m[ria-sa?

}MP{RATUL
Ce-i acolo? Cine strig[?

CRAINICUL
Preasl[vite ]mp[rate,
}ncepur[ zile grele pentru \ar[ s[ s-arate!

}MP{RATUL
Vreo primejdie?
51
CRAINICUL
Grozav[! Fel de fel de soli vestec
C[ voinicii cari trecur[ ]n alaiu-mp[r[tesc,
M`nia\i c[ fata voastr[ ]i gone=te, s-adunar[
+i-au pornit ]ncoa’ furtun[! Caii vars[ foc pe nar[,
Scurm[ \[rna =i necheaz[... ard cet[\i ]n calea lor...
Zarea toat[ e lumin[...

}MP{RATUL
Dat-au foc cet[\ilor?
Ah, domni\[, mult[ grig[ mi-ai adus la b[tr`ne\e!

CRAINICUL
O=ti venite mai ]n urm[, tot mai mari, mai ]ndr[zne\e,
Au cuprins p[duri, ora=e, largul \[rii b[r[gan...

}MP{RATUL
Cine merge-n fruntea oastei?

CRAINICUL
Voievodul Buzdugan!
Banul Pung[ d[ merinde, Banul Scam[ ajutoare,
Pe c`nd toat[ oastea noastr[ =ade, vai, ne=tiutoare...

}MP{RATUL
Ah, mi=eii! Despre asta nu mi-au spus nici un cuv`nt!

CRAINICUL
Banul Inim[-de-Aur, poreclit Fluier[-V`nt,
A-ncercat s[-i domoleasc[...
52
ZMEUL
(oprindu-se din lupt[)
Gineri pa=nici nimerit-a
S[-\i alegi, m[rite doamne!?

}MP{RATUL
Nu mai =tiu... ]mi pierd s[rita.
Ce s[ fac? Tr[iam ]n pace. Nici prin vise nu visam
C-or s[ vin[ ]mpotriv[-mi cete multe, tam-nesam!

ZMEUL
Sunt frumoase ele, doamne, visurile de-mp[care:
Voie-Bun[, |ar[-Bun[, gineri buni sunt fiecare,
Nu zic ba, dar vezi, nici unul n-are bra\ul =tii... colea,
C`nd o fi vreo-ncurc[tur[ s[ te scape de belea!

}MP{RATUL
Hei, de-ar vrea =i cea mai mic[, de-ar g`ndi, de-ar ]n\elege,
Ce m`ndre\e de logodnic printre fe\i i-a= mai alege!

F{T-FRUMOS
Doamne, ]naintea oastei bucuros eu duce-m-a=...

ZMEUL
De r[m`ne el aicea, eu voi trece la vr[jma=!

}MP{RATUL
Crai m[re\i, vede\i prea bine c[ mi-e \ara-n grea nevoie;
Rogu-v[, pleca\i aiurea =i certa\i-v[ ]n voie;
Voi cu p[surile voastre, iar[ eu cu grija mea.
(}i ]mpinge bini=or spre st`nga =i iese dup[ ei. Intr[ }mp[r[teasa =i
Milena.)
53
}MP{R{TEASA
(c[tre Sorina)
Pentru tine toate astea...}mp[ratul se temea
Dinainte c-or s[ vin[ voievozii cu m`nie!

MILENA
I-ai gonit pe to\i, =i uite!...

}MP{R{TEASA
Fata mea, o cununie
Ne-ar sc[pa de orice grij[. Fata mea, cum po\i r[bda!?
|ara piere pentru tine... Mai e vreme... Spune: da!
Ai v[zut cam cine-i Zmeul, F[t-Frumos cam cine este.
Tot a=a sunt, fata mamei, to\i voinicii din poveste.
Nu-l iubeam nici eu pe vod[ ]nainte de-a-i vorbi,
Dar apoi ne cununar[m =i-nceput-am a-l iubi.

MILENA
Sora mea, ascult[ sfatul, sfatul mamei, pe-al surorii!
Chiar de nu \i-o place so\ul, prinde-te-n v`rtejul horii!
Trece ziua, trece noaptea, lunile se duc pe r`nd,
Trece ura, nep[sarea, ]ndoiala... =i-n cur`nd
Te treze=ti c[-i drag voinicul... ]l iube=ti, ]l ]n\elegi;
Dac[ vezi c[ nu se poate, cununia o dezlegi;
C[ de nu \i-o place so\ul, nimenea nu te omoar[
Dac[-l la=i...

}MP{R{TEASA
Prime=te, mam[, spune: da! Da?

MILENA
Surioar[!...
54
SORINA
Fie, mam[!

}MP{R{TEASA
(c[tre ]mp[rat, care se re]ntoarce )
}mp[rate, fata noastr[ s-a-nvoit!

}MP{RATUL
S-a-nvoit s-aleag[ so\ul? S[ tr[ie=ti, copil iubit!
Fuga, Crainice, =i spune voievozilor s[ vie.
Spune-le s[ curme lupta! Puic[, inima-mi ]nvie!
S[ tr[ie=ti, feti\a tatii! Hei, aduce\i l[utari!
S[ se scoale alt[ ceat[ de chelari =i buc[tari.
R`ndui\i c-o s[ petrecem nou[ zile ]n=irate...
S[ petreac[ to\i ]n \ar[...

CRAINICUL
Preasl[vite ]mp[rate,
Au venit =i voievozii!

}MP{RATUL
Au venit? A=a cur`nd?
Bravo, Crainice! Veste=te-i... S[ pofteasc[ iar la r`nd!

CRAINICUL
Craiul stelelor, Murgil[! Craiul soarelui, Zoril[!

SORINA
(oprind pe crainic)
Ce s[ vin[ iar Murgil[ =i cu oaspele Geril[?!
+irul crailor din lume ar mai \ine ]nc-un an.
55
Buzdugan e-n fruntea oastei, ]l aleg pe Buzdugan!
(}i arunc[ m[rul de aur. }n strig[tele curtenilor =i-n sunetul
muzicii, cei doi tineri ]ngenuncheaz[ ]n fa\a ]mp[ratului, care le
pune inelele ]n degete, apoi pornesc cu to\ii s[ intre ]n palat. Sce-
na s-a golit. S-a l[sat ]ntuneric. Intr[ Vr[jitoarea care s-apropie
tiptil, face semne fetelor care o-nconjoar[.)

VR{JITOAREA
Risipi\i-v[ =i spune\i tuturor s[ se g[teasc[
S[ vr[jim, s[ facem z`n[ o mireas[-mp[r[teasc[!
}mpleti\i-i o cunun[ din boboci de trandafir,
C[uta\i un fir de aur, r[suci\i-l =i, pe fir,
Toate ielele surate, din vecini, din dep[rtare
S[-i aduc[, s[-i ]n=ire boabe de m[rg[ritare...
Aduce\i-mi =i toiagul desc`ntat de =apte ori
Ca s[-i ]nt[rim domnia peste fluturi, peste flori...
(Ies slujitoarele.)
Unde e=ti, Sorino? Vino! Pleac[ din robia ta!
}n culcu=ul de mireas[ nu mai ai ce c[uta!
}n palat e zarv[ mare. Nimeni nu te mai p`nde=te.
Vino!
(}n sine.)
A l[sat osp[\ul... S-a oprit! Se r[zg`nde=te?
Nu te r[zg`ndi, Sorino! S[ nu simt[ c-ai plecat;
Nu te teme! P[zitorii por\ilor i-am fermecat.
Hai... tiptil, pe l`ng[ ziduri... una... dou[... =apte trepte,
}nc[ una! Licuricii ]nspre noi or s[ te-ndrepte...
G`ndul meu te poart[-n leag[n ca floarea un fluturel.
(Intr[ Sorina, care se uit[-n urma ei, cu team[. Vr[jitoarea se
]ncovoaie =i vorbe=te iar cu glas pi\ig[iat de bab[)

56
VR{JITOAREA
Vino-ncoace, fata maichii! S-o ascul\i mereu pe ea!
Vraja le dezleag[ toate... numai binele ]\i vrea...
Te voi face z`n[, maic[! Numai tu vei fi st[p`n[
Pe norocul t[u, pe via\[, pe voini\a ta — =i p`n[
Vom ]ncepe vraja uit[ p[m`ntescul t[u av`nt.
Vraja-ncepe! Taci, ia seama! S[ nu spui nici un cuv`nt!
(}n jurul Sorinei ]ncepe dansul ielelor, care o-mpodobesc cu man-
tie ]nflorat[, ]i pun pe cap coroan[ de flori =i-n m`n[ toiagul de
z`n[. Apoi, ]n frunte cu Sorina, pe care o \ine de m`n[ Vraga, ies
toate. Din palat s-aude vuiet. Prin fund, trec alerg`nd slujitori cu
facle. Se risipesc ]n c[utarea Sorinei. Intr[ Buzdugan, Voie-Bun[
=i |ar[-Bun[. }n mijlocul strig[telor care se pierd ]n gr[dinile
palatului, trece Crainicul.)

CRAINICUL
Hei, domni\[! Hei, domni\[! Vino, rogu-te,-n palat!
(Crainicul iese, repet`ndu-=i chem[rile care se pierd ]n dep[rtare,
amestecate cu strig[tele celorlal\i =i cu sunetele de corn =i de tr`m-
bi\[.)

VOIE-BUN{
Hei, Sorino!

|AR{-BUN{
Hei,Sorino!

BUZDUGAN
Doamne, ce s-o fi-nt`mplat?
(Zgomotele descresc, se sting.)
Sta cu mine... ]ntristat[ =i voioas[, r`nd pe r`nd...
O v[zui p[lind, deodat[... se ridic[, tremur`nd.
57
+i cu ochii du=i departe... parc[ o chema o vraj[...
Pas cu pas ie=i din cas[... “Unde?” ]ntrebai o straj[.
“}n gr[din[!” ]mi r[spunse.

VOIE-BUN{
Da, dar ]n gr[din[ nu-i...

|AR{-BUN{
}ncotro va fi luat-o?

BUZDUGAN
S[ nu spuie nim[nui!
(Se ive=te Vr[jitoarea.)

VR{JITOAREA
Face\i mil[ =i poman[!

VOIE-BUN{
Nu ne arde!

|AR{-BUN{
Haide, pleac[!

VR{JITOAREA
Poate s[ v-ajute baba la necaz! Mai sta\i oleac[!

BUZDUGAN
Nu v[zu=i, cumva, b[tr`no, pe mireasa mea?
58
VR{JITOAREA
Fire=te!
O v[zui!... V[ las cu bine...

BUZDUGAN
Stai, b[tr`no, te opre=te!
Spune-mi, unde e Sorina?

VR{JITOAREA
O v[zui printre copaci...
Se ducea...M[ duc! Am treab[!

VOIE-BUN{
(lui Buzdugan)

Da-i o pung[, s-o ]mpaci!...

BUZDUGAN
|ine, babo! Spune! Unde?

VR{JITOAREA
Eu v-a= duce, dragii mei...
Dar mi-e greu! Hai, ia-m[-n c`rc[ =i te duc pe urma ei.

VOIE-BUN{
(lui Buzdugan)

Ia-o-n c`rc[, Buzdugane!


(S-aud departe chem[rile, cornii, tr`mbi\ele.)

59
VR{JITOAREA
Dumneavoastr[, dragi voinici,
Unul o lua\i pe-aicea, iar[ cel[lalt pe aici...
C[uta\i-o!...Toat[ noaptea!

VOIE-BUN{
Toat[ noaptea! p`n-la zio!

BUZDUGAN =i |AR{-BUN{
Te urm[m =i nu ne-ntoarcem p`n[ c`nd n-o vom g[si-o!
(Vr[jitoarea sare ]n c`rca lui Buzdugan; ]mpreun[ cu
Voie-Bun[ =i |ar[-Bun[ ies prin trei p[r\i, dar nici unul
]n direc\ia pe care a luat-o Sorina. Muzicile, chem[rile
cresc din nou, tot mai puternice.)

Cortina

ACTUL III

In inima unei p[duri. Furtun[. Intr[ Buzdugan cu


Vr[jitoarea ]n c`rc[.

BUZDUGAN
Proast[ vreme ne ajunse! Ia stai colea, olecu\[...
Nu mai pot! E=ti grea, bunico!

VR{JITOAREA
B[tr`ne\ele, m[icu\[!
Aoleu! Valeu de mine!...
60
BUZDUGAN
Iat[-ne acum =i-aci...
Visul nostru, m[tu=ico, precum vezi, se nimici;
N-am putut g[si mireasa!

VR{JITOAREA
O v[zui acum =i p-asta:
Buzdugan l[s`ndu-=i oastea ca s[-=i caute nevasta!

BUZDUGAN
Mi-a fugit ]n noaptea nun\ii =i eu tot n-am ]n\eles:
De-i p[ream ur`t, prea mare — de ce dracu m-a ales?
N-am g[sit-o-n toat[ lumea! Mul\umesc de bun[tate.
M-ai purtat pe-ntreg p[m`ntul patru ani =i jum[tate
+i-am venit din nou la locul d-unde-am fost atunci plecat!
N-am noroc =i pace bun[! De! M-o pa=te vreun p[cat!
Doamne! Doamne! Ce ursit[ ]mpotriv[-mi se r[zbun[?

VR{JITOAREA
Tu ca tu... Dar ce-s de vin[ Voie-Bun[... |ar[-Bun[?
Au plecat =i ei, s[racii, ca s[-\i vie-ntr-ajutor,
+i de-at`t amar de vreme bat p[m`ntul arz[tor...
+i-au l[sat ]n ziua nun\ii minunatele neveste
Ca s[-\i afle pe Sorina!

BUZDUGAN
Mi-or aduce ei vreo veste?!
Iat[ locul revederii. Vor veni?

VR{JITOAREA
Fire=te, vin!
61
BUZDUGAN
Cum le-a= mul\umi? Nespuse laude li se cuvin!
Cum s[-\i mul\umesc =i \ie, bab[ bun[? Pentru mine
|i-ai l[sat =i tu odihna =i-ai plecat ]n \[ri str[ine
S[ m[ duci dup[ Sorina =i cu sfatul s[ m-aju\i...
Vai! Zadarnic[ ne fuse toat[ truda. Ani pierdu\i...
Ani pierdu\i... pierdut[ via\[!
(}n lumina unui fulger se ivesc |ar[-Bun[ =i Voie-Bun[.)

|AR{-BUN{
Parc[-i d`nsul!

VOIE-BUN{
El e, frate!

|AR{-BUN{
Buzdugane!

BUZDUGAN
Cine strig[?

VOIE-BUN{
D-apoi noi suntem, cumnate!

BUZDUGAN
Voie-Bun[! |ar[-Bun[! Dincotro?

VOIE-BUN{
Din miaz[zi!
62
|AR{-BUN{
Eu m[-ntorc din miaz[noapte!

BUZDUGAN
+i nimic nu s-auzi?

|AR{-BUN{
Vai, nimic! Umblai p[m`ntul, am chemat, am c[utat-o,
Da-n zadar, c[ n-am g[sit-o...

BUZDUGAN
Vai, ursito! Blestemato!

VOIE-BUN{
S-o fi dus ]n \ara m`ndr[ a lui Ro=u-]mp[rat!

BUZDUGAN
Sau ca pas[rea m[iastr[, printre stele a zburat!

|AR{-BUN{
Eu am fost spre soare-apune =i-am v[zut pe ]nserate
Toate stelele din lume, sus, pe bolt[ ]n=irate...
Dar oric`t de multe stele ]n v[zduh s-au ]n=irat,
N-am g[sit pe fata mic[ a lui Albu-]mp[rat!

VOIE-BUN{
Eu am fost taman ]n \ara unde soarele r[sare
+i-am v[zut, p[lind spre ziu[, toate stelele din zare.
Craiul soarelui, Zoril[, pretutindeni m-a purtat;
63
Toate razele din slav[ r`nd pe r`nd le-am cercetat.
Am v[zut comoara nop\ii ]nstel`nd nem[rginirea,
Dar pe sora noastr[ mic[ n-am g[sit-o nic[irea!

BUZDUGAN
+i nici eu, copii! Zadarnic m-a tot dus s[raca bab[,
Toate lacurile moarte le-am trecut cu dor =i grab[,
Drumuri arse de lumin[ ocolind p[m`ntul tot,
Futunoase r`uri late sprinten le-am s[rit ]not.
M-a purtat prin codri negri, printre duhuri f[r[ trup,
Printre mun\ii de pucioas[ care scuip[ =i se rup,
Arunc`ndu-=i bolovanii ]n v[zduh de fum =i par[;
Printre pomi cu crengi de suli\i, care-ad`nc m[ ]n\epar[,
Mi-am l[sat f`=ii de carne; tot p[m`ntul se uimea,
Dar nici urm[ de Sorina — dragostea =i ura mea!

VR{JITOAREA
Hi! Hi! Hi! S[rac de tine! Aoleu! S[raci de voi!
Sunte\i pro=ti... +i niciodat[ nu scap pro=tii de nevoi!

VOIE-BUN{
Ce? }\i r`zi de noi acuma? Gluma ta e cam ciudat[!

|AR{-BUN{
Noi ne pl`ngem de necazuri =i tu r`zi? Mai r`zi o dat[!

VR{JITOAREA
Hi! Hi! Hi!
64
VOIE-BUN{
M[i Buzdugane! Ce-i cu baba asta, hai?
E-o b[tr`n[ credincioas[, ori vreo viper[? }ncai
S-o cunoa=tem!... Spune, bab[!

|AR{-BUN{
De ce r`zi de noi? R[spunde!
Tu ne-ai spus unde s[ mergem =i tot tu ne-ai spus pe unde
S[ nu mergem!

BUZDUGAN
Totdeauna ascultam de vorba ta,
Te-am urmat supus, orbe=te, unde-ai vrut a m[ purta!

VOIE-BUN{
M[i prieteni, m[i prieteni! treaba asta nu-i curat[!
Dac[ baba asta, care bun tovar[= ni s-arat[,
E-nvoit[ cu Sorina? Dac[ minte ne-ncetat?
Dac[ altul este drumul =i noi nu l-am cercetat?!

|AR{-BUN{
Se prea poate. Adev[rul greu mai e s[-l ocoli\i:
Ne-a legat la gard, b[tr`na! R[u mai fur[m p[c[li\i!

BUZDUGAN
Da, da, da! Mi-aduc aminte: c`nd luam =i eu vreo cale
Mai senin[, prin poiene, ori p[duri de portocale,
Ori prin c`mpuri ]nflorite, m[-ntorcea mereu din drum,
}mpig`ndu-m[ ]ntruna tot prin z[ri de foc =i scrum...
“Nu-i acolo! Nu-i acolo!” ]mi striga cu-nver=unare.
65
|AR{-BUN{
Mie nu mi-a spus: “S[ umbli doar pe drumul care n-are
Flori la cap[t sau ]n juru-i”? Nu mi-a spus c[ n-o g[sesc
Pe Sorina nic[ierea unde fluturi poposesc?
Ce-nsemneaz[ taina asta?

BUZDUGAN
So\ioara mea, so\ie!

VOIE-BUN{
Mult mi-e dor =i mie, frate, de mireas[!

|AR{-BUN{
D-apoi mie!

VOIE-BUN{
D-apoi mie! La plecare c`t[ jale n-am l[sat!

|AR{-BUN{
Dar a mea, la desp[r\ire, c`te lacrimi n-a v[rsat?

BUZDUGAN
}ntorce\i-v[, prieteni! Prea m-ar roade remu=carea
S[ v[ =tiu pribegi prin lume, c`nd v[ pa=te ner[bdarea
S[ fi\i iar[=i ]mpreun[ l`ng-al inimii odor!
C`nd Maranda =i Milena se sf`r=esc de-al vostru dor!
Da! Duce\i-v[ mai bine... Singur plec ]n largul z[rii,
C[ pe mine nu m-a=teapt[ nimenea. Supu=ii \[rii
M-au =tiut mereu pe drumuri, r[t[cit ]n b[t[lii,
Pe c`nd oamenilor vo=tri, dor de voievodul li-i.
66
VOIE-BUN{
Nu, m[i frate Buzdugane! S[ plec[m tocmai acuma
C`nd aflar[m adev[rul? Prea te-ntreci =i tu cu gluma!
Hai s[ mergem ]nainte! +i v[ fac un jur[m`nt
C[-ntr-o lun[ r[scoli-vom vechiul mo=ilor p[m`nt.
Vom umbla, de-acum ]ncolo, doar ]n \[rile luminii
+i-om afla ]n vreo poian[ cuibul tainic al Sorinei.

|AR{-BUN{
Pre-a mea lege, m[i prieteni, printre flori o s-o g[sim
Noi, ce-am c[utat o floare doar ]n tristul \intirim
Al p[m`nturilor moarte! Voie-Bun[, n-am dreptate?

VOIE-BUN{
Ai dreptate! +i vom merge =i \i-o vom g[si, f`rtate,
N-avea grij[!

BUZDUGAN
Bogdaprosti, dragii, dragii mei cumna\i!

VR{JITOAREA
Aoleu, fl[c[ii maichii, f[r[ mine nu pleca\i!

BUZDUGAN
A, nu! Scorpie b[tr`n[! N-ai s[ scapi nepedepsit[!
Vei r[m`ne-aici: fl[m`nd[, singur[ =i oropsit[,
Prad[ fiarelor din codri =i furtunii! S[ pofte=ti
+i alt[ dat[, ghionoaie, pe viteji s[-i mai proste=ti!
67
VOIE-BUN{
Cum ai spus? Pedeaps[-i asta, m[i cumnate Buzdugane?
Patru ani ai dus-o-n c`rc[, nu \i-a fost de-ajuns, s[rmane?
Hot[r[sc acestea: baba, scorpia, la r`ndul ei,
+i ea s[ te poarte-n c`rc[ patru ani...

VR{JITOAREA
Cum? Cum?

VOIE-BUN{
Nu vrei?

VR{JITOAREA
Aoleo! S[rac de mine. Oameni buni! Auzi! Ru=ine!
Eu, o biat[ b[bulic[... eu... ]n c`rc[? Vai de mine!

VOIE-BUN{
Vorba! Frate Buzdugane, patru ani i-ai fost m[gar,
Patru ani m[gar s[-\i fie!

VR{JITOAREA
Mi-a fost jertfa ]n zadar.
S[rut m`na =i piciorul! Aoleo, copiii babei,
Nu m[ face\i de ocar[!

VOIE-BUN{
Uite-acum, ]n patru labe-i!
+i-adineauri... Buzdugane, s[i ]n c`rc[! Hai la drum!

BUZDUGAN
N-o s[ poat[, bre, s[raca, s[ m[ duc[-n spate...
68
VOIE-BUN{
(scoate sabia)
Cum?
Ai s[ vezi cum o s[ poat[. Cu \epu=ul [sta, poate!
Hai, apleac[-te!
(Vr[jitoarea se apleac[. Buzdugan se urc[.)

VR{JITOAREA
Vai mie!

BUZDUGAN
Nu m[ zgudui!

VR{JITOAREA
Nepoate!

VOIE-BUN{
Ai s[-l por\i mereu ]n c`rc[, bab[-cloan\[, vrei, nu vrei,
Sau de vrei s[ scapi de d`nsul, du-ne iute-n \ara ei!
Dac[-l duci unde-i Sorina, o s[ te dezm[g[reasc[...
P`n-atuncea, ]n spinare o cocoa=[ o s[-\i creasc[!
Asta-i vorba-mi cea din urm[! Buzdugane, sus! A=a!
Hai nainte!

|AR{-BUN{
(]mping`nd-o cu spada)
Di, Martine, di, Martine! Haida-ha!
(Cu Buzdugan ]n c`rc[, ]ntre cei doi voievozi care o ]mping cu s[biile,
Vr[jitoarea iese. Furtuna re]ncepe. Intr[ o ceat[ de \[rani.)

MO+ DUMITRU
O-ho-ho!
69
MO+ MARIN
Da tun[, vere!

P{CAL{
O-ho-ho! Ce vijelie!

MO+ DUMITRU
Brrr! F[-\i cruce, fr[\ioare...

MO+ MARIN
Mai domol, Sfinte Ilie!

MO+ DUMITRU
Grele vremuri!

MO+ MARIN
Grele vremuri!

P{CAL{
Dup[ secet[, furtun[.
Tot ce n-a fost ars de soare s-a necat...

MO+ DUMITRU
+i tun[...

MO+ MARIN
Tun[!

P{CAL{
Tune, fulgere, c[-i bine! Mai aud =i surzii poate,
+i-=i mai v[d p[catul, orbii.
70
MO+ DUMITRU
Bine mi-ai gr[it, nepoate!

P{CAL{
Nu, c[ multe s-ab[tur[ peste bietul nostru sat!
De-a=a griji, de-a=a p[cate, de c`nd e nu i-a p[sat...

MO+ MARIN
Vreo n[past[ ne p`nde=te!...

MO+ DUMITRU
D-asta, z[u, =i eu m[ tem!
Semne rele! Semne rele! Ne-o ajunge vrun blestem!
(Ploaia ]nceteaz[. |[ranii ies de sub umbrar.)

P{CAL{
Iac[, vine Mo=-nu-crede.

MO+ MARIN
Vai de biata piele-a lui...

MO+ DUMITRU
R[u s-aga\[ =i nevoia de capul rom`nului...

MO+ TOADER
Bun[ ploaie! Vreme bun[, dragii mo=ului! Ce ve=ti
Ne mai spune\i de pe c`mpuri, ori v-a\i pus iar la pove=ti?

O FEMEIE
Semne rele, bade Toader...
71
MO+ TOADER
Semne rele, zici, surat[?

MO+ DUMITRU
De vreo =apte zile-ncoace numai semne ni s-arat[!

P{CAL{
Fl[c[ri verzi de la o vreme umplu trestia =i lacul,
Iar[ luna, toat[ noatea o m[n`nc[ v`rcolacul...

FEMEIA
Apa-i plin[ de =op`rle... O muiere-n F[ge\el
A n[scut un prunc albastru, cu picioare de vi\el...

O FAT{
C[m[tari =i vraci de-o lege... Negustori r[t[citori...

FEMEIA
N[v[lir[ ca l[custa...

MO+ TOADER
To\i rom`nii li-s datori!

MO+ DUMITRU
E mai r[u ca pe la t`rguri. +i nu-i chip de m`ntuire!

MO+ MARIN
Cununii ]ntre rudenii: v[r sau unchi ]l iei de mire,
Pe c`nd cei ce n-au nici rude...
72
FEMEIA
Uite-a=a, ca fata mea!

MO+ DUMITRU
Bun[ fat[, muncitoare...

FEMEIA
Nu vrea nimenea s-o ia!

P{CAL{
Dumneata, b[di\[ Toader, ai v[zut ceva?

MO+ TOADER
Nimic!
Semne d-astea, fermecate, le vedeam mai pui, mai mic...
Dar acum, la b[tr`ne\e, s[ tot vezi =i tot nu mori.
S[-l tot vezi pe necuratul l`ng[ para de comori!
Alte cele te omoar[. N-ai c[ru\[, turm[... stupi...
Cu vedenii vrei, s[race, calicia s[-\i astupi?
Mo=ul Toader, dragii tatii, nici v[zu, nici auzi,
Dar de c`nd s-arat[ semne m`nc[-n fiecare zi!

MO+ DUMITRU
Lucru rar?

MO+ MARIN
Se vede treaba...

MO+ TOADER
V-oi mai spune semne rare:
L-am v[zut pe popa nostru cum umbla doar pe-o c[rare!
73
P{CAL{
M[ ierta\i! Deun[zi seara, coboram printr-o v`lcea,
C`nd mi se oprir[ boii... Le mai dau cu “h[is”, cu “cea”...
Nu voiau s[ se urneasc[. Dau s[ m[ r[stesc la ei:
Am`ndoi r`deau la mine!

MO+ MARIN
Bade Toader, ce mai vrei?

FATA
Ast[-noapte, ]n livad[, un strigoi mi s-ar[tat!

MO+ TOADER
Nu mai spune! Da-n livad[ ast[-noapte ce-ai c[tat?

P{CAL{
Diavolul mai toat[ noaptea ne p`nde=te la r[scruci,
Chip de iepure =i broasc[...

MO+ TOADER
M[i copii, nu fi\i n[uci!

P{CAL{
Ba m[ iart[, bade Toader... L-am v[zut ]n dou[ labe
Cum stupea venin pe gur[!

MO+ TOADER
Nu mai spune, p`rc[labe!?
74
P{CAL{
Ieri la hor[-n Satu-Mare n[v[lise printre fete
Un berbec ce vrea s[ joace...

MO+ TOADER
Nu mai spune, logofete!?

P{CAL{
Lui Melentie, pescarul, i s-au prins ]ntre n[voade
+apte pe=ti cu solzi de aur...

MO+ TOADER
Nu mai spune, voievoade!?
Ploaia stete. Vine noaptea =i voi ]nc[ tr[nc[ni\i?
Ori vi-i lene s[ v[ duce\i, boieri mari neprimeni\i?
Nu, c-a=a-i rom`nul nostru: toate celea pentru el
Sunt prilej s[ stea de vorb[. Eu m[ duc!

MO+ DUMITRU
Mai stai ni\el!

P{CAL{
Stai ni\el, m[ bade Toader!

MO+ TOADER
Mai duce\i-v[ la case,
Oameni buni!
(Mo= Toader iese.)
75
P{CAL{
V[zur[\i, neic[, ce m`nie-l apucase
C`nd i-am spus c[ s-ar[tar[ semne rele peste tot?
S-a r[stit la mine, mo=ul, m-a f[cut n[uc, netot...

MO+ MARIN
Nu prea crede el ]n semne...

FEMEIA
Nici icoanei nu se pleac[.

MO+ DUMITRU
Om s[rac! +i tot s[racul e p[g`n, copii, oleac[...
Ce spuneai, fl[c[ul tatii, mai v[zur[\i semne rele?

FEMEIA
Fie-\i mil[, Doamne sfinte, =i fere=te-ne de ele!

P{CAL{
Roi de fl[c[ri ies pe munte c`nd e noaptea-n jum[tate,
+i se face hor[ mare. Dumneata ce zici, f`rtate?

MITRU GEAMBA+UL
M-au cam pus pe g`nduri, vere, ve=tile ce mi le spui!
De vro =apte zile-ncoace n-a r[mas m[car un pui
De rom`n ]n satul nostru, f[r[ s[ nu fi v[zut...
La-nceput, credeam c[-s basme! Era lucru de crezut?
Dar prea multe, bre, prea multe! Ast[zi una, m`ine alta,
Ba c[-\i r`de vita-n fa\[, ba c[ fl[c[ri umplu balta,
Ba c[ miorl[ie-n co=are, ba c[-n poduri sunt stafii;
76
Te-nsp[im`n\i ca prichindeii c`t de om b[tr`n s[ fii!
Vro n[past[ ne p`nde=te...

FEMEIA
Poate-i r[t[cit vrun duh
}n palatul de pe munte?!

P{CAL{
Am v[zut ceva-n v[zduh
}nv`rtindu-se agale =i pierind ]n cel palat!

MO+ MARIN
Se prea poate... c[ pe munte c`te nu s-au ]nt`mplat?

MO+ DUMITRU
M[i b[iete, cu palatul lucrul nu prea e curat...

FATA
Poate-au surghiunit p-acolo vreun fecior de ]mp[rat!

MO+ MARIN
Sau, mai =tii, palatul cela, loc de-ascuns ]n vremuri grele,
S-a f[cut loca= de diavoli =i vedenii d-ale rele!

MO+ DUMITRU
(trage deoparte c`\iva b[rba\i)
Eu v-oi spune una bun[... de-o avea ori nu temei,
S[ n-o spune\i mai cu seam[ la copii =i la femei...
Un argat domnesc, D[nil[, om b[tr`n cu mintea-ntreag[,
Cum trecea dinspre p[dure, s-a oprit ]n drum s[-=i dreag[
77
Roata st`ng[ la c[ru\[. Dar f[cu el ce f[cu,
Dou[, trei =i patru ceasuri n-a f[cut nimic... Acu
Se g`ndea: s[ stea-n p[dure toat[ noaptea, ori s[-=i ia
Boulenii =i s[ plece ca s[ scape de belea?
+i-a l[sat ]n drum c[ru\a =i-a plecat. Dar iat[ c[,
Prin v[zduh, o umbr[ mare v`j`ind alunec[
+i pieri, duhnind pucioas[, ]n palat.

MO+ MARIN
Ptiu! Piaz[-rea!

MO+ DUMITRU
Nu era nici om, nici vit[ =i nici pas[re... P[rea
O f[ptur[ din gheena, ce-a ie=it neispr[vit[:
Aripi mari, cum au vultùrii, chip de om =i trup de vit[!

P{CAL{
Mare va fi fost, t[icu\[, spaima bietului argat!

MO+ DUMITRU
La-nceput voi s[ fug[, dar s-opri din alergat
+i tiptil, tiptil, ]n umbr[, s-a uitat peste uluci
+i-a v[zut umbl`nd balauri =i tot felul de n[luci.

P{CAL{
{=tia-s lupii de m`ncar[ vaci, ]n zilele din urm[...

MO+ DUMITRU
Un cioban, trec`nd pe-acolo =i-a pierdut un sfert din turm[,
Iar un baci, dormind pe munte, =i-a l[sat ]n drum povara,
C`nd, ]n zori, n-a mai g[sit-o!
78
MITRU GEAMBA+UL
Munca lui de toat[ vara!

MO+ DUMITRU
Cum spuneam, din toate astea nici un sfert n-a= fi crezut.

B{CI|A
(intr[ \ip`nd)
Oameni buni!

MO+ DUMITRU
Da ce-i, b[ci\[?

B{CI|A
(g`f`ind)
Sta\i ni\el...

MO+ MARIN
Ce-i?

B{CI|A
L-am v[zut!
Un balaur... ast[-sear[... coboram ]nspre f`nt`n[...
Sta\i ni\el... s[ mai r[suflu! Se-nv`rtea pe l`ng[ st`n[
+i-a zburat. Sim\ii ]n cre=tet o suflare grea =i rece.
C`nd m[ uit, s[ mor: n[luca peste cap o v[d c[ trece:
Sfor[ia, duhnea pucioas[ =i din aripi f`lf`ia!...

FEMEIA
Vai de noi!...
79
FATA
Fere=te, Doamne!

TO|I
(se ]nchin[)
Doamne, scap[-ne de ea!...
(Zmeul-zmeilor coboar[ gr[bit prin fundul scenei. |[ranii fug, \ip`nd
speria\i. P[cal[ =i fata r[m`n ]n scen[.)

FATA
}l v[zu=i?

P{CAL{
Era n[prasnic!

FATA
Doamne, Doamne, ce cumplit!

P{CAL{
+i-ai v[zut ce ochi, ce gheare?

FATA
+i-apoi cum a n[v[lit!

P{CAL{
+i ce foc pe nara dreapt[!

FATA
Ba pe st`nga!
80
P{CAL{
+i pe st`nga!

FATA
Ai v[zut ce aripi, bade?

P{CAL{
Bat-o dragostea, n[t`nga!
Nu era nimic, feti\o! Ia, un om str[in =i el,
Un drume\ =i el, s[racul...

FATA
N-a fost diavolul?

P{CAL{
De fel!

FATA
Nu mai spune! D-apoi lumea ce-a fugit a=a, deodat[?
+i de ce le-ai spus at`tea?

P{CAL{
S[ mai treac[ vremea, iat[!

FATA
Dumitale-\i place, bade, tot de pozne s[ te \ii!
Numai basme-nfrico=ate de prin \[ri =i-mp[r[\ii
Ne spuse=i la =ez[toare... +i-apoi an, \i-aduci aminte,
Ai scornit de-o ar[tare ce se plimb[ pe morminte
+i dezgroap[ r[posa\ii...
81
P{CAL{
(r`z`nd)
Ei, =i tu! Da las[, frate...

FATA
“Las[“, “las[“ — tot cu “las[“... Dac-or fi adev[rate
Ca =i basmul toate celea c`te-n tain[ mi-ai urat...

P{CAL{
|i-am spus basme c`teodat[, alteori adev[rat.
Vezi tu, scornitura asta, basmul, =tie s[ te prind[
De urechi =i s[ te \ie... =i-ncordarea s[-\i cuprind[...
Spune una, spune alta, una tot o nimere=ti...
Mai ]ntoarce-o, mai suce=te-o, dac[ =tii cum s-o-nflore=ti!
Ai s[ vezi ]ntreaga lume cum te-ascult[-nm[rmurit[...
Ochii tuturor sunt \int[... R[suflarea e oprit[...
D[ din coate c`te unul... altul zice “m[i” =i “tii”!
Iar[ tu, spun`nd ]ntruna, te treze=ti, f[r[ s[ =tii,
C[-i trimi\i pe fiecare, s[tura\i, pe nem`ncate!
De! A=a-i f[cut rom`nul: de-o avea ori nu bucate,
De i-o fi c[su\a goal[, de i-o fi sumanul ros,
El cu doinele =i basmul ]=i petrece bucuros!

FATA
}=i petrece, ]=i petrece, ]ns[ lumea se dezva\[
S[ te cread[...

P{CAL{
Nu te crede, dar te-ascult[! Ia mai bine o pova\[.
Alt[ dat[, nu mai spune c`te vezi, c`te nu vezi,
C-or s[ afle cine-i dracul care-\i iese prin livezi!
(Zmeul trece iar ]n fundul scenei.)
82
FATA
(speriat[, alipindu-se de fl[c[u)
Uite-l iar... Mi-e fric[, bade!

P{CAL{
Las[, nu-\i mai fie fric[.
Vino-ncoa la neica-n bra\e! +i-acum spune, vrei s[ vii
S[-\i ar[t o lunc[ m`ndr[?...

FATA
Unde?

P{CAL{
Dincolo de vii!
A-nflorit, ca printr-un farmec, cr`ng de flori nemaiv[zute,
Parc[ le-a ursit vreo z`n[, parc-ar fi din cer c[zute...
Trandafiri frumo=i ca tine, crini =i nalbe fel de fel,
Mari c`t soarele de sear[ leg[n`nd un fluturel!
Un potop de flori ce cade =i se urc[ p`n[-n slav[,
Flori albastre, albe, ro=ii, o poian[, o dumbrav[;
Ce spun eu? Un deal, un munte! Tot p[m`ntul numai
flori,
Iar v[zduhul numai fluturi =i g`ndaci str[lucitori!
|i-am adus un crin de aur mai deun[zi. Vin’ cu mine
+i-om culege al\ii... al\ii, ]n p[durea mea!

FATA
Mai bine
Hai acas[! Las[ gluma!

P{CAL{
Nu glumesc!
83
FATA
Las[, c[ =tiu...
Nu degeaba e=ti P[cal[...

P{CAL{
Eu s[ mint? Olog s[ fiu
De-am min\it.

FATA
Pe jum[tate!

P{CAL{
Am spus drept!

FATA
Pe jum[tate!
Nu mai cred nimic de-acuma: prea spui multe!

P{CAL{
Ai dreptate...
Numai eu sunt vinovatul dac[ nu vrei s[ m[ crezi...
Am min\it ades, =i-acuma, c`nd frumoasele livezi
Sunt aievea, da, aievea, nu mai vrei s[ crezi, =i pace...
Gura mea chiar adev[rul ]n minciun[ ]l preface.
S[ l[s[m deoparte visul. Ai dreptate. Hai ]n sat!
(Ie=ind cu p[rere de r[u.)
Vai, =i ce frumoase fur[ florile ce le-am l[sat!

Cortina

84
ACTUL IV

In ]mp[r[\ia Z`nei-florilor. }n fund, str[b[t`nd scena de la o


culis[ la alta, trece Vr[jitoarea cu Buzdugan ]n c`rc[. Revenind,
pe partea de unde ie=ise, dar mai aproape de ramp[, Vr[jitoarea
alearg[ urm[rit[ de Buzdugan. La ie=irea din scen[, acesta o
ajunge =i-i sare din nou ]n spate. Apoi, iat[-i, apar din nou, pe
alt plan. Vr[jitoarea alearg[ ca vijelia, cu povara ]n spate. }n
sf`r=it, ]i vedem la intrarea din primul plan.

VR{JITOAREA
D[-te jos! Hai, d[-te odat[!...
(Buzdugan descalec[, baba zburd[ ca s[-=i dezmor\easc[ oasele.)

BUZDUGAN
Joac[, joac[! S[ nu fie
Asta paji=tea Sorinei =i te fac pe loc stafie!

VR{JITOAREA
Am ajuns, z[u, m[iculi\[!

BUZDUGAN
M-ai min\it de =apte ori!

VR{JITOAREA
Asta-i paji=tea Sorinei!

BUZDUGAN
Nu m[ min\i a opta oar[?
Nu vrei s[ m[ por\i cu anii, cum f[cu=i odinioar[
85
C`nd eu te duceam ]n c`rc[? Nu pot taina s[-\i dezleg!
Ce folos s[ pierdem vremea, babo, nu te ]n\eleg!
Cum nu-\i fuse mil[? Spune! De ce m-ai purtat prin lume
Tot min\indu-m[ =i jalea pref[c`ndu-mi-o ]n glume?
Ce-\i veni s[-i spui Sorinei s[ m[ lase? Cu ce rost
M-ai purtat de nas pe drumuri ca pe cel din urm[ prost?

VR{JITOAREA
Nu m[ ]ntreba! O tain[!

BUZDUGAN
Ce r[u \i-am f[cut eu \ie
Ca s-o-ndemni s[ fug[? Spune-mi, ce blestem[\ie?

VR{JITOAREA
S[ m[ ier\i! N-am ]ndemnat-o! I-am ghicit ]n bobi =i-at`t.
}naintea nun\ii tale fuga ei s-a hot[r`t!

BUZDUGAN
Bab[ drag[, spune-mi taina, =i m[ jur c[ niciodat[
N-am s-o spun cuiva... Umblar[m am`ndoi prin lumea lat[,
Ani ]ntregi am fost tovar[=i; spune-mi, fie tot ce-o fi,
+i m[ jur c[ taina asta eu n-o voi dest[inui!

VR{JITOAREA
Voievoade Buzdugane, am s[-\i spun. E=ti om de treab[.
Vreau s[ fim pe veci prieteni =i de aceea... hai, ]ntreab[.

BUZDUGAN
Pentru ce nu vrei, b[tr`no, s[-mi g[sesc odorul meu?
86
VR{JITOAREA
Fiindc[ trebuie s-alerge dup[ F[t-Frumos mereu!

BUZDUGAN
+i de ce s[-l urm[reasc[ pe logodnicul Ilenei?

VR{JITOAREA
Ca s[ uite voievodul de iubirea Cos`nzenei!

BUZDUGAN
+i de ce-ai voi s[ uite pe Ileana, F[t-Frumos?

VR{JITOAREA
Pentru ca pe Zmeu, la r`ndu-i, voievodul b[t[ios,
F[t-Frumos, s[-l lase-n pace!

BUZDUGAN
+i de ce s[-l lase-n pace?

VR{JITOAREA
Hei, “de ce?” “de ce?” ]ntruna! Iac[ d-aia! fiindc[-mi place!
Uite-a=a! }mi place mie s[-l =tiu odihnit pe Zmeu;
Vreau s[ nu-l goneasc[ nimeni, s[ nu-i fie traiul greu

BUZDUGAN
Da de ce?

VR{JITOAREA
Ei, ast-acuma — prea m[-ntrebi mereu, nepoate!
87
BUZDUGAN
Poate asta-i, babo, taina vie\ii tale?

VR{JITOAREA
Poate! Poate!

BUZDUGAN
Nu \i-o cer! R[spunde-mi ]ns[: care e folosul t[u?
Ce c`=tigi din toate astea?

VR{JITOAREA
De \i-a= spune asta, z[u,
N-ar mai fi o tain[, taina...

BUZDUGAN
(amenin\`nd-o cu buzduganul)
A= putea s[-\i spun: r[spunde,
C[ de nu, cu buzduganul te tr[snesc! Hai, nu-mi ascunde!
Ca =i mine,m[iculi\[, poate-ai suferit =i tu;
Ai =i tu vreun dor ce-n suflet pe vecie s-ab[tu?
Poate-ai pl`ns =i tu ca mine, =i tu poate e=ti departe
De fiin\a ce \i-e drag[ care altora se-mparte!?

VR{JITOAREA
Da, b[iete, da! A=a e! Mi-e departe, dragul meu,
Fiul meu, copilu-mi dulce!

BUZDUGAN
Cine?

VR{JITOAREA
Urgisitul Zmeu!
88
BUZDUGAN
Zmeul — fiul Vr[jitoarei?

VR{JITOAREA
Da! T[cere!

BUZDUGAN
Te gone=te?

VR{JITOAREA
Nu, s[rmanul nici nu =tie c[-i sunt mam[, nici g`nde=te.
Baba care-o vezi acuma fost-a m`ndr[-n vremea ei...
Str[luceau de frumuse\e arz[torii ochi ai mei...
Da... da... da... eram frumoas[ =i tr[iam la \[rm de mare,
Unde privegheam cor[bii cl[tin`ndu-le fanare.
}ntr-o zi, din cea\a m[rii iat[ c[ s-a-nfiripat
O corabie cu semnul unui leu ]naripat.
+i-a m`nat spre \[rmul nostru; printre st`nci, ]n faptul
serii,
Au l[sat un om pe-o luntre =i-au plecat cor[bierii.
Iar acel str[in, cu ochii plini de fulgere de-o\el,
Mi-a vorbit: “ Eu sunt Ursitul. Vreau s[ schimb al lumii \el,
Dar st[p`nitorii lumii ]mpotriva mea, ]n goan[,
S-adunar[ =i m-alung[ ]ntr-o ve=nic[ prigoan[!
Am venit s[ m[ ascunde\i =i-am s[ plec c`nd mi-o fi dat!”
L-am primit cutremurat[... Glasul, chipul lui ciudat,
Parc[ le =tiam de-o via\[, dintr-a tinere\ii par[,
Visele singur[t[\ii parc[ mi-l ]ntruchipar[...
C`t a stat cu noi pe \[rmul singuratic =i pustiu,
Cum de i-am c[zut ]n vraj[, niciodat[ n-am s[ =tiu...
+tiu c[ m-au mustrat p[rin\ii, =tiu c[-ntr-un amurg de
var[
89
A plecat... S-a dus, l[s`ndu-mi cea mai ginga=[ povar[:
Un copil frumos ca d`nsul, ca =i el de-ntunecat...
Parc[-aud =i-acum ce-mi spuse, ]n amurg, c`nd a plecat:
“Ceasul mi-a sunat, =i dac[ ]n trei ani de-aci nainte
Nu-\i aduc o-mp[r[\ie de cor[bii, \ine minte:
Am murit. Du=mani puternici s-au unit =i m-au r[pus!
Lupta merge mai departe! Vom lupta!” +i mi-a mai spus:
“Eu ]\i las z[log copilul, ai s[-l cre=ti, s[ m[ r[zbune,
S[-mplineasc[ el ursita n[zuin\elor str[bune!
Ce n-au izb`ndit p[rin\ii va s[ izb`ndeasc[ el!”
“Ce du=mani avu=i ]n via\[?... Ca s[-i spun. +i care \el?”
“Singur el ]i va alege dintr-a s`ngelui porunc[!
Cei cari, b[nuind alesul, ]mpotriva lui s-arunc[!
Las[-l singur s[-mplineasc[ rosturile str[mo=e=ti
+i nu-i spune niciodat[ cine-am fost =i cine e=ti!
De-o sim\i c[ fierbe-ntr-]nsul clocotul din alte vremuri
Ne va-ndeplini menirea. S[-l urmezi f[r[ s[ tremuri!
Zmeul-zmeilor s[ fie, de va fi din neamul meu.
De-o c[dea r[pus =i d`nsul, piar[ numele de Zmeu!”
Astfel mi-a vorbit, =i t`lcul nu i-am ]n\eles. Fugar[,
Mi-am luat copilu-n bra\e, c`nd p[rin\ii m-alungar[,
+i-am plecat ]n lumea larg[, f[r[ lacrimi, f[r[ glas,
A=tept`nd s[ creasc[ pruncul =i ursitei lui s[-l las...
Am plecat cu el... Micu\ul mi-era jalea, bucuria,
Toat[ dragostea pierdut[, el: ru=inea, el: m`ndria...
L-am v[zut cum cre=te falnic =i-am v[zut ]n ochii lui
Str[lucind ]ntunecimea din privirea Zmeului.
L-am v[zut cum bate drumul care singur =i-l alese,
R[spunz`nd unor ]ndemnuri pentru mine ne-n\elese;
Poate o menire nalt[, poate un str[vechi blestem...
Visul lui necunosc`ndu-l, pentru via\a lui m[ tem.
N-am avut r[gaz, odihn[, nici c[min, nici s[rb[toare,
Dar m-am pomenit vr[jit[ cu puteri de vr[jitoare...
90
Tot pe urma lui, prin scorburi =i prin mun\i ]mpotmoli\i,
Mi-am f[cut prieteni =erpii =i balaurii cumpli\i...
Toate duhurile negre le-am chemat s[-l ocroteasc[,
S[ sporeasc[, s[-nt[reasc[ ocrotirea-mi p[rinteasc[.
M[ f[cui ]n umbr[, umbr[ — umbra care mi-l p[zea...
Numai dragostea de mam[ pa=ii mi-i c[l[uzea...
Dor i-era privirii mele ]n sur`suri s[ mi-l scalde,
Dor mi-era s[-i trec pe frunte m`ng`ierea m`inii calde,
S[ mi-l str`ng duios ]n bra\e =i s[-l culc pe s`nul meu,
Leg[n`ndu-l, murmur`ndu-i: “Puiul mamei, pui de zmeu”.
S[-i =optesc cu drag “copile” =i el s[-mi r[spund[ “mam[“,
}n zadar ]mi fuse visul; visurile se destram[!
Am trudit prea mult, b[iete, sufletul abia mi-l \in,
Sunt la cap[tul puterii... las[-m[ s[ pl`ng pu\in!

BUZDUGAN
Pl`ngi, s[rmano! U=ureaz[-\i sufletul de-o grea durere...
To\i avem nevoie-n via\[ de-un alean, de-o m`ng`iere...
Nu e nimeni prea puternic oric`t ar fi de temut!
Soarta ma=ter[ ne-apas[, fiecare-i orb =i mut!
To\i te blestem[ pe tine, dar nu-\i fuse via\a lin[.
Pl`ngi, s[rman[ vr[jitoare, =i durerea \i-o alin[!...

VR{JITOAREA
Suferin\ele, copile, \i-au f[cut un suflet bun.
Am s[-\i cer o jertf[...

BUZDUGAN
Spune!

VR{JITOAREA
Uit-o! Las-o pe Sorina!
91
BUZDUGAN
Cum?

VR{JITOAREA
Voinice Buzdugane, nu copila poart[ vina
De-a fi rupt unirea voastr[; vinovatul e=ti =i tu!
|i-a zv`rlit Sorina m[rul nu din dragoste, o, nu!
Ci din spaim[! Nu \ii minte? V`j`iai ca vijelia.
Sp[im`ntai ]ntreaga curte, ]ncepuse b[t[lia;
+i, de fric[, biata fat[, dintre ceilal\i te-a ales.

BUZDUGAN
Ai dreptate! Lucrul [sta, vezi, eu nu l-am ]n\eles!
Am speriat-o cu m[ciuca; biata fat[, biata fat[!
Ai dreptate, b[bulico, nu-i Sorina vinovat[...

VR{JITOAREA
+-apoi ce e=ti tu de vin[, tu, vestitul Buzdugan,
Marele biruitor al lumii, ne-ntrecutul c[pitan,
S[ tot umbli vremea toat[ dup-o biat[ de muiere?!
Rostul t[u e prin r[zboaie! Vrei neveste? Dup[ vrere:
Zeci =i sute!...

BUZDUGAN
Ai dreptate! Sunt vestitul Buzdugan!
Patru coaste fr`nte-n lupt[, de trei ori m[ bat pe an,
Zece mii de buzdugane, mii de cai ]n herghelie,
Buzdugan, voinic c`t =apte, ne-ntrecut ]n b[t[lie!
Tii, da prost am fost, m[tu=[, s[-mi pierd vremea
l[cr[m`nd!
92
Hai la lupt[, voievoade! Buzduganul \i-e fl[m`nd!
Bun r`mas, nevast[ drag[! Dac[ vreau, g[sesc o sut[!
Nou[ sute de neveste! Babo, vin’ de m[ s[rut[!
Iart[-m[ dac[ vreodat[ am fost aspru sau mojic.
Mojicia nu lipse=te c`nd e omul prea voinic!

VR{JITOAREA
Fii blagoslovit, copile!
(}l s[rut[ pe frunte. Buzdugan ]i s[rut[ m`na.)

BUZDUGAN
C`t e de ciudat[ via\a!
Dup[ ceasuri lungi de neguri, vezi c[ vine diminea\a.
Dup[ ani de osteneal[ ai atins visarea ta,
Ai ajuns la poarta vie\ii! Dar nainte de-a intra
Te g`nde=ti... mai stai o clip[ =i deodat[, nu =tiu cum,
Parc[ n-ai mai trece pragul: te opre=ti, te-ntorci din drum,
S[-\i ]nchizi, pentru vecie, aripile larg deschise...

VR{JITOAREA
Via\a, dragul meu, nu-i alta dec`t lung =irag de vise
Care mor de-s ]mplinite!
(Buzdugan iese cu m[ciuca pe umeri.)
Va muri =i visul meu?
O cumplit[ presim\ire... Cine strig[? Eu sunt, eu!
Glasul lui m[ cheam[ dulce: “Vino, mam[! Vino, mam[!”
Vin, copilul meu, degrab[... N-avea team[! N-avea team[!
(Iese. Intr[ Zmeul pe care-l opre=te Sorina, pref[cut[ ]n
Z`na-florilor.)

SORINA
Ce p`nde=ti la drumul mare?
93
ZMEUL
Bun[ vremea...

SORINA
Bun[ fie!
Te-ntrebam ce faci p-aicea r[t[cind ca o stafie!

ZMEUL
Eu? A=tept!

SORINA
Pe cine?

ZMEUL
Nu =tiu!

SORINA
Ba eu =tiu!

ZMEUL
Atuncea =tim
Am`ndoi, a=a-i, domni\[?

SORINA
Uciga=ule!

ZMEUL
Poftim!...
Doamne, cum se schimb[ lumea! Cine te-ar cunoa=te oare
Cu privirea ]ncruntat[ =i-mbr[cat[ ca o floare?
94
Nu mai e=ti domni\a bl`nd[ din palatul str[lucit
Unde vin s[ te pe\easc[...

SORINA
Nu mai sunt! M-a\i ]nr[it!

ZMEUL
Cine? Eu?

SORINA
+i tu... =i anii... =i c[r[rile-mi prin lume!

ZMEUL
Cin’ te-a pus s[ fugi de-acas[?

SORINA
Cine? Dragostea!

ZMEUL
Ce glume!
Ai fugit ]n noaptea nun\ii ca s[ pleci pe urma lui...
Care \i-e folosul, spune?! Osteneala drumului
+i necazurile lumii... El de tine nici nu =tie...
Te-a v[zut vreodat[, spune? Nu, ]n inima-i puste
Numai chipul ei r[sare ca o stea pe-un b[r[gan.
Nu-i p[cat s[ la=i acas[ pe voinicul Buzdugan?

SORINA
Nu vorbi de el acuma.
95
ZMEUL
Dar, domni\[, ai r[bda
S[ tr[ie=ti ]n lumea asta... pe Ileana de i-a= da?

SORINA
Nu mai am acelea=i doruri... G`ndurile-mi sunt curate,
Iar iubirea de-alt[dat[ e o dragoste de frate...

ZMEUL
Las[...nu mai spune asta... Dac-ar fi =i el p-aici,
Ai vedea ce greu ]\i vine ochi=orii s[-\i ridici,
S[-l prive=ti de-a dreptu-n fa\[ =i s[ zici “iubite frate”!
Nu, domni\[, aste vorbe nu prea sunt adev[rate...
C`nd am vrut s[-i las mireasa, am venit s[ te pe\esc.
M-a\i gonit ca pe-un nemernic. M-am ]ntors cu g`nd ho\esc
+i-am plecat cu m`na goal[. Ce mai vrea? De ce m-alung[?
Tu ce vrei?

SORINA
S[-i dai mireasa!

ZMEUL
Poate bate cale lung[!
Asta nu! +i-ai vrea, domni\[, s[ i-o dau? Ai vrea, ia
spune?!

SORINA
Po\i s[ r`zi. Dar vraja d`nsei =i pe tine te r[pune;
Ca =i el, =i tu e=ti prada unui farmec negr[it
Ce te face zi =i noapte s[ veghezi necontenit...
96
Toate visurile tale, tot ce-ai spus odinioar[
N-ascundea dec`t iubirea ce fr[m`nt[ =i omoar[...
Dac[ nu \i-ar fi st[p`n[, vremea nu \i-ai pr[p[di
A=tept`nd pe la r[sp`ntii... Ca t`lharii n-ai p`ndi
Pe voinicul care vine, care ve=nic te-nsp[im`nt[...
Ochii t[i n-ar fi oglinda dorului ce te fr[m`nt[!

ZMEUL
Crezi c[ mor dup[ Ileana? Z[u a=a, nu mor deloc!
Pentru mine o femeie nu e \int[, ci mijloc!
Prea sunt sus s[ pierd o via\[ alerg`nd dup-o muiere!
Haida-de! Povestea asta prea e lung[. |ara piere,
Iar[ baba se g[te=te...
(Zmeul vrea s[ plece. Sorina ]l opre=te.)

SORINA
}ncotro?

ZMEUL
M[ duc s[ tai...
O poveste ce se-ntinde =i-ar mai cre=te ]nc[...

SORINA
Stai!
Stai aici!

ZMEUL
Sunt ani de zile de c`nd “stau” f[r[-ncetare!
Dar acum sosit-a ceasul s[ vedem care-i mai tare!
F[t-Frumos, viteazul m`ndru, ori p`rdalnicul de Zmeu?
97
Ori=icum... eu nu-s de vin[! El m[ caut[, nu eu!
El alearg[ dup[ mine... el a spus c[ nu m[ iart[.
Z[u, grozav a= vrea s[ aflu cum se curm[ ast[ ceart[!

SORINA
Po\i s[ pleci, dar \ine minte: nu e singur, dragul meu!
N-ai s[ lup\i cu d`nsul numai, c[ci ]n lupt[ sunt =i eu.
}ntre F[t-Frumos =i tine, nesim\it[, nev[zut[,
Am s[ fiu ]ntotdeauna s[-i dau sabia c[zut[...
Lovitura-i o s[ cad[ mult mai greu, mai r[spicat!
Po\i s[ pleci, dar ai ]n mine un du=man ne-nduplecat!

ZMEUL
}nc[ unul, ]nc[ una! }mi sporesc mereu du=manii!
Dar nu-mi pas[! Vie vifor, curg[ ape, treac[ anii,
O porunc[ din ad`ncuri m-a legat, m-a ]nt[rit!
Aduna\i-v[-mpotriv[-mi to\i du=manii: n-am murit!
Nu m[-n=al[ prevestirea =i norocul nu m[ minte!
Duh al spaimelor =i-al luptei, r[sturn`nd a=ez[minte,
Am s[-mi izb`ndesc n[valnic visul meu de bog[\ii...
Vreau s[ fiu temut, puternic, s[ domnesc pe-mp[r[\ii...
Neamuri multe s[-ngenunche ]naintea mea plecate...
Voi m-a\i os`ndit de-a pururi v[ilor ]ntunecate,
Eu m[ voi urca pe creste, tot mai sus, mereu, mereu...
Fie c`t de mul\i vr[jma=ii, fie drumul c`t de greu,
N-o s[ st[vileasc[ nimeni furtunatica-mi pornire...
N-am avut c[min =i \ar[; eu vin din nem[rginire
+i-am s[ m[ ]nal\ ]n slav[! O doresc, o voi avea!
Poate mi-a c`ntat la leag[n bocetul de cucuvea...
Eu am s[-l prefac ]n c`ntec de chimvale =i de surle!
Nu v[ chem! S[ m[ urmeze numai cei ce =tiu s[ urle,
98
Cei ce =tiu s[ pustiasc[ tot ce le-a ie=it ]n drum...
Holdele s[ se usuce, codrii s[ se fac[ scrum,
Mii =i mii de vie\i s[ piar[ =i cet[\i s[ se d[r`me,
Numai eu, trec`nd c[lare pe mormanele de r`me,
S[ m[ nal\ r[zbun[torul unui neam ]ntreg de zmei!...
Ha-ha-ha! +i uite Zmeul ]ndrug`nd unei femei!
Z`na mea, te las cu bine! E=ti frumoas[... fii cuminte:
Nepoftitul oaspe vine: eu m[ duc s[-i ies nainte!
(Zmeul iese, urmat de Sorina. }n dep[rtare s-aud tropote ce cresc
necontenit. Cerul se lumineaz[. Amurg.)

F{T-FRUMOS
(intr`nd)
Pa=te, roibule, c[-i gata greul zilelor de trud[...
Pa=te flori =i v`rf de iarb[, floare nou[, iarb[ crud[...
Moaie-\i colea-n apa lin[ boti=orul ]nsetat,
+i te-adap[, =i te-alint[, roibule\ nealintat.
C`te drumuri bietu-mi suflet =i copita-\i o s[-ndure?
Hai, av`nt[-te ]n lunc[... haide, zburd[ prin p[dure,
Pe c`nd eu mi-oi str`nge g`ndul ]nc-o dat[, roibu=or,
C[ mi-e greu s[rmanul suflet cum \i-e trupul de u=or.
Drumuri lungi =i drumuri grele str[b[tur[m ]mpreun[,
C`nd pe vifore cumplite, c`nd pe-nsenin[ri de lun[...
Dar venitu-ne-a sorocul s[ lupt[m... Iar de murim,
Fac[ Domnul s[ ne-ngroape ]n acela=i \intirim.
De-om r[zbi p`na desear[ ]n palatul singuratic,
Bu\i de vin \i-oi da, voinice, =i-o movil[ de j[ratic;
Dar de-o fi s[ ies de-acolo numai eu pe =aua ta,
Zv`rle-m[ ]n foc mai bine dec`t trupul a-mi purta!
(Se a=az[ g`nditor pe un trunchi de stejar ]n dosul c[ruia, cu
fa\a spre fundul scenei, se ]nal\[ c`teva tulpini de floarea-soare-
lui. Z`na-florilor — Sorina — se ive=te dintre ele.)
99
SORINA
Bun sosit la noi, voinice!

F{T-FRUMOS
Mul\umesc, domni\[ drag[...

SORINA
(iese dintre flori =i se apropie de el)
Care v`nt la noi te-aduce? Un a=a drume\ s[ trag[
Prin \inuturile noastre, cam de mult nu fuse dat!...

F{T-FRUMOS
Soarta rea, frumoas[ z`n[, pe la voi m-a lep[dat!

SORINA
Soarta rea? De ce? Ia spune-mi!

F{T-FRUMOS
O, c[ multe-ar fi de spus!

SORINA
Eu veneam cu g`nd de ceart[, dar, cum vezi, tu m-ai
supus
+i te-ascult...

F{T-FRUMOS
Cu g`nd de ceart[? Ce-am gre=it? Au, ce f[cui?
|i-am speriat supu=ii, poate? Cer iertare ori=icui...
Pa=ii calului trezir[ vreo b[tr`n[ ce dormea?
Am c[lcat vreun mo= ]n cale? Spune, care-i vina mea?
100
SORINA
Uite, florile din lunc[ mi s-au pl`ns c-a n[v[lit
Printre ele, ca furtuna, roibul t[u... Ce roib cumplit!
Au venit pl`ng`nd la mine ]ntristatele fecioare
+i mi-au spus c[ le ucide =i le calc[ ]n picioare!

F{T-FRUMOS
Iart[-l... c[ =i el, ca mine, mult amar s[racul duce...
Pentru florile-\i pierdute alt[ floare \i-oi aduce!...

SORINA
A=adar, tot n-ai uitat-o pe Ileana...

F{T-FRUMOS
+tii =i tu?

SORINA
Cum s[ nu? Povestea asta toat[ lumea str[b[tu ...
Basmul t[u =i-al Cos`nzenei cine nu-l cunoa=te oare?
V`ntul, p[s[rile, codrul, luna, razele de soare
Povestesc mereu de tine =i de toate ce-ai f[cut
C`nd ]n lume, c`nd aiurea, pe-un t[r`m necunoscut...
Ve=nic robul f[r[ pace al aceleia=i chem[ri,
Cine, cine r[scole=te nou[ \[ri =i nou[ m[ri?
Cine \ese pod pe ape? Cine crengile destram[
Prin p[durile de aur, prin p[durile de-aram[?
Cine iese f[r[ moarte dintr-al ielelor hotar,
Av`nt`ndu-se-n puhoaie =i pe lacuri de cle=tar?
Urm[rind un vis de raze tot mai stins, mai dep[rtat,
Cine-alearg[ ca n[luca zi =i noapte ne-ncetat?
101
F{T-FRUMOS
Cum de =tii at`tea lucruri? Pieptul t[u de ce gemea
C`nd vorbeai?

SORINA
Dar bine, glasul, ochii mei, suflarea mea,
Nu \i-au spus nimica \ie? Nemi=cat, c`nd m-ai z[rit,
Nemi=cat ai stat, dar roibul, roibul t[u a tres[rit!
Z`na-florilor sunt ast[zi... dar am fost odinioar[
La o curte-mp[r[teasc[ cea mai rumen[ fecioar[...
Mi-am l[sat p[rin\ii, casa, pacea unui dulce trai
Ca s[ plec ]ndr[gostit[ de feciorul cel de crai
Ce-ntr-o zi de prim[var[ pe la noi se r[t[ci...
Alerg`nd tot dup[ tine, iat[-m[ acum =i-aci.
Ne=tiind c`\i ani de zile lungul drum o s[ mai \ie.

F{T-FRUMOS
|i-am fost drag, frumoas[ z`n[?

SORINA
Cum \i-e drag[ d`nsa \ie!
Drag mi-ai fost ]ntotdeauna =i-a= voi s[ fii al meu,
Ve=nic, ve=nic l`ng[ mine — tu: st[p`n =i roab[: eu...
Ca s[-mi fii mereu aproape, te urmar[ pa=ii mei
Prin p[duri de vr[jitoare, prin palatele cu zmei,
|i-a=terneam ]n cale iarb[, nici un duh s[ nu te-aud[,
De c[deai r[nit ]n lupt[, ]\i legam o ran[ ud[...
Ici, o bab[ coco=at[, ]\i d[deam ulciorul plin,
}\i turnam pe frunte rou[ ca s[-\i fie somnul lin...
Tu fugeai dup[ Ileana, eu fugeam, f[r[ s[ =tii,
Prin cet[\ile bogate, prin c`mpiile pustii,
102
+i-alerg`nd mereu ]n lume dup[ tine, dup[ ea,
Risipit-am f[r[ mil[ tinere\ea, via\a mea...
F[t-Frumos, a ta sunt, ia-m[, nici un zmeu nu ne desparte,
Sunt aici, pe c`nd Ileana...

F{T-FRUMOS
O iubesc c[ mi-e departe...
+i-apoi cum, de-at`ta vreme bat p[m`ntul-n lung =i lat
+i s[ stau apoi deodat[ l`nga-al Zmeului palat?
Ea s[ pl`ng[ zi =i noapte suspin`nd de dorul meu,
Pe c`nd eu s-o las s[ geam[ prad[ groaznicului Zmeu?

SORINA
Dragul meu, nu sunt frumoas[? Toate darurile firii
Mi le-au dat la leag[n daruri ursitoarele, zefirii...
Florile din lunci, din ape, mi se-nchin[ toate mie,
M-au stropit pe ochi cu rou[ =i pe s`n cu iasomie...
Ochii mei sunt fl[c[ri negre... p[rul meu e negru smoal[.

F{T-FRUMOS
P[rul ei b[lai ca spicul =i privirea i-e domoal[,
Ochii ei sunt cerul verii r[sturnat ]ntr-un izvor...

SORINA
Ca =i cerul cel de var[ ei se-ntunec[ de vor,
Pe c`nd mie totdeauna mi-au r[mas aprin=i, cura\i,
Cum mi-au spus at`tea lacuri =i feciori de ]mp[ra\i!

F{T-FRUMOS
M-au iubit at`tea z`ne =i fecioare de-mp[rat!
103
SORINA
Mie ]ns[ numai unul mi-a fost drag cu-adev[rat!

F{T-FRUMOS
Dintre z`ne =i fecioare numai una m-a robit!

SORINA
Unul singur m[ alung[: cel pe care l-am iubit!

F{T-FRUMOS
Surioar[, surioar[, c`t de bine te-n\eleg!
Cum a= vrea, ]n ast[ clip[, de trecut s[ m[ dezleg
+i, l[s`nd z[d[rnicia mincinoaselor luciri,
S[ ]mpart cu tine rodul multdoritei fericiri...
Dar abia vorbii =i iat[... m[ ]ndeamn[ vechiul glas
S[ pornesc mereu nainte =i ]n urma mea s[ las
Toate c`te sunt ispit[, =i din toate s[ se-ntreme
Visul care m[ fr[m`nt[ de at`t amar de vreme!

SORINA
Nu pleca! De ce s[ cau\i fericirea-n alt[ parte
C`nd o vezi c[-i l`ng[ tine?

F{T-FRUMOS
Fericirea e departe...
Fericirea e ca norul care trece colo. Vezi?
Acul soarelui ]i \ese flori mai multe ca-n livezi,
Pe c`nd ploaia, care curge ca un trist =i negru roi,
O sim\im, dar face norul, floarea, pulberea, noroi!
104
SORINA
Du-te dar[, f[r[ mil[... =i-\i g[se=te fericirea.
Du-te. Lupt[-te. }nvinge. Uit[ c[ z[d[rnicirea
Unor vise ne-ncetate biata inim[ mi-a rupt...
Voi g[si puterea, poate, =i de-acuma, ne-ntrerupt
S[ te-ajut de cazi ]n lupt[ sau de e=ti ]nving[tor...

F{T-FRUMOS
Chiar de-nving?

SORINA
+i-nving[torii au nevoie de-ajutor!
(F[t-Frumos iese.)

FLOAREA-SOARELUI
Nu \i-am spus?

SORINA
A fost de piatr[!

FLOAREA-SOARELUI
Prea e=ti slab[, iubitoare!

SORINA
Cum a= fi?

FLOAREA-SOARELUI
S[ fii mai m`ndr[, s[ te-ar[\i nep[s[toare,
Din povestea ta ]ntreag[ nici un fior nu-l str[b[tu...
105
SORINA
Floarea-soarelui m[ mustr[? Tu vorbe=ti acuma, tu?
Tu, ce r`zi ]n zorii zilei c`nd s-arat[ m`ndrul soare
+i te-nchizi t[cut[, trist[, c`nd ]ncep s[ te-mpresoare
Ale nop\ii fire negre, tocmai tu s[ nu-n\elegi?

FLOAREA-SOARELUI
Te-n\eleg, dar vezi... mi-e mil[ c[ din toate tu te-alegi
Doar cu pl`nsul, =i cu visul, =i cumplita a=teptare!
Pe c`nd eu, eu tot am parte de prelunga s[rutare
Ce-mi trimite sf`ntul soare de pe tronu-i mi=c[tor.

SORINA
Taci... Ascult[... vezi cum fuge? Nu mai e nep[s[tor!
Vezi un nor de colb ce urc[ =i coboar[ coasta lin[?
Vezi cum intra-n v[i de umbr[, cum razbe=te pe colin[?
Mai departe... fuga... fuga... mai aproape de palat
+i de mine mai departe...

FLOAREA-SOARELUI
Doamne, ce \i s-a-nt`mplat?
Ce vorbe=ti a=a-ntr-aiurea? M`na ta e rece, tremuri...

SORINA
Vezi colo pe v`rf de munte un palat uitat de vremuri?
E palatul Cos`nzenei... e palatul unde ea,
F[r[ grij[, ]l a=teapt[ s[ soseasc[ =i s-o ia.
Ca o pas[re m[iastr[, ferecat[-n colivie,
Ea ]l cheam[ f[r[ vorbe... el ascult[, =i-o s[ vie,
+i-o s[ vie =i-o s-o duc[ mai departe, pe c`nd eu,
Pribegind pe drumul vie\ii tot mai lung =i tot mai greu,
106
Am s[ mor prin cine =tie ce t[r`muri dep[rtate...
Pentru ea umblai at`ta din cetate ]n cetate!
Pentru ea de-at`ta vreme pl`nge sufletu-mi s[rman.
N-o cunosc =i totu=i, uite, o ur[sc ca pe-un du=man.
Ce-o s[ fac de-aci ]nainte? }ncotro s[-ntorc privirea?
Unde s[-mi ]nec aleanul =i s[-mi aflu izb[virea?

FLOAREA-SOARELUI
Stai aci. Ne fii st[p`n[ cum ne-ai fost =i p`n[ ieri.
Printre flori vei fi str[in[ omene=tilor dureri!
Sunt ]n lumea noastr[, sor[, m`ng`ieri necunoscute.
V`ntul serii c`nd adie, face apa cute... cute!
Luna m`ng`ie frunzi=ul din p[durile de-arini,
Licuricii lumineaz[ ]n potirele de crini,
Ca un =ir de candeli albe ce se sting ]nceti=or,
P`lp`ind ]n adierea unui v`nt pl[p`nd, u=or...
Totu-i vis... lumin[... c`ntec... ca-n pove=tile frumoase.
Nu pleca ... R[m`i aicea printre florile voioase,
Printre fluturii zburdalnici ce se scald[ ]n culori ...
Ce s[ cau\i printre oameni? Rostul t[u e printre flori!

SORINA
Am s[ stau... +i totu=i, uite... Pentru cea din urm[ oar[
A= voi s[-l v[d cum lupt[ =i pe Zmeu cum ]l doboar[...
Am s[-i spun c[ eu, gonita, eu i-am stat ]ntr-ajutor,
C[ de nu eram acolo n-ar fi fost ]nving[tor...
+i de-o fi s[ v[d c[, totu=i, ochii lui aiurea cat[,
Vindecat[ de iubire =i de patimi dezbr[cat[,
}n[l\`ndu-m[ deasupra omene=tilor nevoi,
Ca o z`na ]n\eleapt[ voi r[m`ne printre voi...

Cortina
107
ACTUL V

TABLOUL II

P[durea Vr[jitoarei. Pe jos, la chemarea babei Vraga, intr[ tot


felul de jivine, balauri f[r[ aripi =i alte t`r`toare. }n v[zduh
pajure =i alte zbur[toare ciudate.

VR{JITOAREA
Blestema\ilor, hei, unde r[t[ci\i? Unde-mi umbla\i?
Ascunde\i-v[ ]n scorburi, sta\i de veghe, pitula\i,
S[ fi\i gata-n ajutorul marelui st[p`n al vostru!
O primejdie cumplit[! Ast[zi, ]mp[ratul nostru,
Zmeul-zmeilor, ]nfrunt[ pe du=manul lui hain...
Unde-i sipetul cu leacuri =i n[framele de in?...
Unde-i Kunda, unde-i Sura?
(Intr[ Sura.)

SURA
Iat[-m[, st[p`n[, iat[!
Alergai s-aduc fiertura =i unsoarea desc`ntat[!

VR{JITOAREA
Z[bovi=i cam mult.

SURA
Prin pe=teri =i paragini, s[ culeg
Buruienile vr[jite, r[nile s[ i le leg.

VR{JITOAREA
Bine, Suro ... Unde-i Kunda?
108
SURA
O v[zui pe drum...

VR{JITOAREA
S[ vie!...
(Intr[ Kunda.)
Ce? Cu m`na goal[? Unde-i urciorul cu ap[-vie?

KUNDA
Nu-l mai am!...

VR{JITOAREA
Ce-ai spus?

KUNDA
St[p`n[... mi-a c[zut pe drum... l-am spart!

VR{JITOAREA
Tic[loaso! V`nz[toareo! Capu-n dou[ \i-l despart!
Din p[m`nt s[-l sco\i... Alearg[, calea ]napoi apuc-o
+i s[-mi vii cu el, altminteri cu harapnicul, n[uco,
Am s[-\i sf`rtec pielea toat[, s[-\i fac din ciolane zdrob!

KUNDA
Nu mai vreau s[ duc os`nda traiului amar, de rob!

VR{JITOAREA
}ndr[zne=ti?
109
SURA
V[zu=i, st[p`n[, care-s g`ndurile Kundei?
M-a-ndemnat mereu, spun`ndu-mi: “ Toate vr[jile ascunde-i
Zgrip\oroaicei”! “Apa-vie”, “leacurile”— le-a v`ndut!
Uite-mi-o! Lingu=itoare, mincinoas[, pref[cut[!

KUKDA
Tu vorbe=ti, limb[ de =arpe?! R[d[cin[ de cucut[!
N-ai v`ndut-o pe st[p`n[? Nu i-ai spus lui Buzdugan
Locul unde-ascunse Vraga fluierul cel n[zdr[van
Care c`nt[ =i vr[je=te? Nu mi-ai spus tu s[ fugim,
S[ ne-ntoarcem printre oameni =i lumea s-o ]ndr[gim?

SURA
Nu-i adev[rat!

KUNDA
Ba este!

SURA
M[rturie vreau s-aduc[!

KUNDA
Nu mi-ai spus c[ moare Zmeul?

SURA
Tu mi-ai spus c[ e pe duc[!

VR{JITOAREA
Am`ndou[, am`ndou[ sunte\i dou[ tic[loase!
110
SURA
Te-am slujit de fric[, numai!

KUNDA
Spaima ne-ai v`r`t ]n oase!

VR{JITOAREA
Unde-i leg[m`ntul vostru pe foc, ap[ =i p[m`nt?

KUNDA
C`nd sluje=ti f[r[delegea, nu po\i cere leg[m`nt!

VR{JITOAREA
Bine ... R[zvr[tirea voastr[ am s-o judec eu cur`nd!
Deocamdat[ s[ ne-ascundem ... Vin du=mamii r`nd pe r`nd!
(Ies c`te=itrele. Lighioanele pier =i ele. Intr[ Buzdugan =i
F[t-Frumos.)

F{T-FRUMOS
Nu =i nu, m[i Buzdugane! Baba pl`nge, poveste=te,
Minte =i-a sc[pat de tine! Te-ai ]nduio=at proste=te!

BUZDUGAN
Am ]ncredere ]n oameni!...

F{T-FRUMOS
Vr[jitoarea nu e om!
Zmeul nu e om — sunt fiare! Nu e pace p`n[ n-om
Izbuti s[-i facem una cu p[m`ntul!
111
BUZDUGAN
Ai dreptate!
Cu viclenii, cu du=manii nu e chip de bun[tate!

F{T-FRUMOS
Se prefac c`nd e nevoie, se fac mici, \i se supun,
Dar deodat[ nal\[ capul, te lovesc =i te r[pun!
C`te n-am v[zut eu ]nsumi tot pe urmele Ilenei!
Nu e chip a te-n\elege cu du=manii =i viclenii!

BUZDUGAN
F[t-Frumos, r[m`n cu tine =i pe dracu-n patru-l fac,
Cu puterile unite fiarei s[-i venim de hac!

F{T-FRUMOS
Mul\umesc, dar nu-i nevoie... Singur vreau s[-mi dau
m[sura!

BUZDUGAN
Da, dar Zmeul nu e singur... Vr[jitoarea, Kunda, Sura,
Fel de fel de lighioane ]i vor sta ]ntr-ajutor.

F{T-FRUMOS
N-a= fi F[t-Frumos de nu ies, singur eu, biruitor!

BUZDUGAN
Am s[ stau de veghe, totu=i!

F{T-FRUMOS
De mi-o fi a=a ursita,
}mplineasc[-se odat[ ceasul meu dac[ sosit-a!
112
Dac[ F[t-Frumos nu-i f[tul care oamenii-l socot,
Piar[ F[t-Frumos viteazul, cu renumele-i cu tot!
}ns[ eu ]nving ursita! Rostului ce-l am m[ las[...
Vreau s[ despletesc p[m`ntul dintr-a negurilor plas[ ...
Mi-ai vorbit c`ndva de-un fluier... o bab[ ]l ascundea...
Trebuia s[-l iei de-atuncea!

BUZDUGAN
De fluier ]mi mai ardea!?

F{T-FRUMOS
}\i aduci aminte locul?

BUZDUGAN
Da. O scorbur[-n p[dure...
L`ng-o pe=ter[...

F{T-FRUMOS
S[-l cau\i! Pronia o s[ se-ndure!
De-l g[se=ti, ]nvingem r[ul! E un dar f[r[ de pre\,
Din ad`nc de veacuri c`nt[ c`ntecul cel mai m[re\;
}n=ir`nd m[rg[ritare pe lungi fire daurite,
El dezghea\[, ]nc[lze=te inimile ]mpietrite
+i pe to\i vr[jma=ii lumii ]i cufund[ pe vecii!...
Caut[-l c[ nu-i departe ziua ce o prorocii,
Ziua de bel=ug =i pace, de lumin[ =i dreptate!

BUZDUGAN
Am s[-l caut!... Am s[-l aflu! Bun r[mas!

F{T-FRUMOS
Noroc, f`rtate!
(Buzdugan iese. Apare Zmeul.)
113
ZMEUL
}n sf`r=it, veni=i la lupt[!

F{T-FRUMOS
}n sf`r=it, ne vom lupta!
Am vorbit destul, ]mi pare!

ZMEUL
Gata, la porunca ta!...
(}=i trag s[biile, ies lupt`ndu-se. Apar Vr[jitoarea, Kunda =i Sura.)

VR{JITOAREA
Hai-ho!... Zmeul-paraleul!... Hai-ho! Vraj[ ne]ntrecut[!
Sufl[, v`ntule, =i umfl[-i aripile =i-l ajut[!
Url[! V`j`ie!... }nal\[-l!... Hu-hu-hu! Hai-hu! Hai-hu!
St[m de veghe!...

VR{JITOAREA, KUNDA, SURA


St[m de veghe! U-iu-hu! Hai-hu! Hai-hu!
(Ies c`te=itrele. Intr[ \[ranii.)

MO+ MARIN
Hai ]ncoa, pe-aici e Zmeul...

MO+ DUMITRU
Unde-i, m[? S[ vie! Unde-i?

MO+ MARIN
}n p[dure. M[i Dumitre, ia vreo trei fl[c[i =i-ascunde-i
L`ng[ sm`rcul de p[dure.
114
MO+ DUMITRU
Du-te tu...

MO+ MARIN
P[i nu prea-mi vine ...
C[ =i-acuma, de m`nie, mi-arde s`ngele ]n vine...

MO+ TOADER
De m`nie? Ba de fric[!

MO+ DUMITRU
Bade Toader, dumneata
Tot nu crezi ]n lighioane... Ce-ar fi dac-ai ajuta
Pe fl[c[i s[ intre-n codru =i s[-l caute pe Zmeu?

MO+ TOADER
Ce s[ caut eu acolo? Ce s[ fac ]n codru eu?
Nu v-am spus c[ nu-i nimica?

MO+ DUMITRU
Da l[sa\i-l! Ca s[ cread[,
El ar vrea s[ vad[ zmeii ca pe vite, ]n ciread[!

MO+ TOADER
Eh, v[ cred pe jum[tate... Prea v[ v[d ]nfrico=a\i ...
Mai d[duse-odat[ spaima ]ntr-o ceat[ de gu=a\i
Cum c[ le mai scade gu=a... La-nceput, nu-i prea crezui,
Da-ntr-o lun[ jum[tate f[r[ gu=[ ]i v[zui!

MITRU GEAMBA+UL
Ia ascult[-m[! Pe mine m[ cuno=ti de mult, a=a-i?
115
MO+ TOADER
De pe vremea c`nd mijlocul cu pistoale-l ]nf[=ai ...

MITRU GEAMBA+UL
Nu \i-am spus c[-\i moare vita, s[ mi-o dai pe jum[tate?

MO+ TOADER
Asta-i drept. Dar, vorba vine: am avut c`ndva, f`rtate,
Vite multe de v`nzare? C[ nu prea mi-aduc aminte!

MO+ MARIN
Las[ glumele, ascult[ pe geamba=ul c[ nu minte...

MITRU GEAMBA+UL
Iac[ eu, geamba=ul Mitru, jur pe albul cap al meu
C-am v[zut, ca toat[ lumea, cum trecu p-aici un zmeu!

MO+ TOADER
P[i s[ =ti\i c[ nu-i de-a bun[! Unde l-a\i v[zut?

MO+ DUMITRU
Pe-aici,
Iac-aici... t[ia v[zduhul v`j`ind...

MO+ TOADER
+i-at`\i voinici
Nu putur[ti pune m`na s[ mi-l prinde\i?

FEMEIA
Da de unde!
Mai degrab[ ca fl[c[ii pot`rnichea nu s-ascunde,
116
Nu fuse=i colea, mo= Toader, s[ mi-i vezi =i s[ nu crezi...
S[ mi-i vezi fugind de spaim[...

MO+ TOADER
Cum d[ lupul ]n cirezi!

B{CI|A
De-l vedeai, ca noi, mo= Toader, azv`rlind sc`ntei pe nar[...

FEMEIA
Iac[, vezi ce ni-s fl[caii? }i v[zu=i cum s-adunar[,
Bade Toader? Doar li-i spune una-alta, doar te-nduri
S[ vorbe=ti mereu, s[ uite grija fiarei din p[duri!

P{CAL{
(de afar[)
Oameni buni! Hei, mo= Dumitre... mo= Marine!

MO+ DUMITRU
Iaca ia!

MO+ MARIN
Tot p-aci!

MO+ TOADER
Da ce-i, b[iete, de te-ai spaim`ntat a=a?

P{CAL{
Am v[zut minune mare!
117
MO+ DUMITRU
Ce minune?

MO+ MARIN
Cum minune?

MO+ TOADER
Nu cumva se prinse tat-t[u, f[tul meu, s[ te cunune?

P{CAL{
Las[, bade, dumitale tot mereu de glume \i-i!

MO+ TOADER
Apoi spune-ne atuncea de-ai v[zut minun[\ii!

P{CAL{
Am v[zut pe Zmeu aproape, s-a luptat cumplit =i-apoi
A murit!

MO+ DUMITRU
E mort de-a bine?

P{CAL{
Hai s[ mergem ]napoi,
S[-l vede\i ]ntins pe spate, f[r[ cap, ]ntr-o b[ltoac[
Mare, v`n[t[, de s`nge.

MO+ MARIN
C`nd muri?
118
P{CAL{
Cam pe la toac[.

MO+ DUMITRU
Cum era voinicul care ]l ucise pe t[tar?

P{CAL{
P[i, =tiu eu! Ca Sf`ntul Gheorghe zugr[vit l`ng[ altar...
Sau ca domnii de prin cadre... cei cu suli\e g[ti\i
+i c[l[rl pe cai cu pene...

MO+ DUMITRU
F[t-Frumos a fost, s[ =ti\i!

MO+ MARIN
Cel ce umbl[ tot p[m`ntul?

MO+ DUMITRU
F[t-Frumos, de care spune
C-a pornit taman din \ara unde soarele apune
Ca s[-=i caute mireasa r[t[cit[ printre zmei!
Pe Ileana Cos`nzeana, cea mai m`ndr[-ntre femei!

FEMEIA
Dar-ar Domnul s-o g[seasc[!...

MO+ DUMITRU
M[i copii, bine c[ dete
Dumnezeu s[ crape Zmeul!... Ia mai spune-ne, b[iete,
119
C`t mai e lumin[-n ceruri =i mai c`nt[ cioc`rlia,
Ce-ai v[zut?

P{CAL{
Treceam pe-acolo. Nu-ncepuse b[t[lia...
}i vedeam cum stau de vorb[. F[t-Frumos era c[lare
+i vorbea de sus cu Zmeul. Dar v[z`nd apoi c[-l are
Prea departe, se coboar[, las[ roibul f[r[ fr`u
+i s-apropie de lift[, pe c`nd eu, ascuns ]n gr`u,
Tremuram, str`ngeam din coate =i t[ceam chitic.
Deodat[,
F[t-Frumos, cu fa\a toat[ de-o m`nie grea br[zdat[,
Scoase palo=ul din teac[ =i r[cni: “Destul! Destul!
De minciuni, de vorb[ dulce =i de daruri sunt s[tul.
Vrei s[-mi dai pe Cos`nzeana, ori ]n s[bii ne t[iem?
|in-te, Zmeule, c[-s gata: nu te temi =i nu m[ tem! “
Zmeul-zmeilor atuncea, scutur`ndu-=i solzii grei,
}i r`nji ]n nas =i-i zise: “Hai la lupt[ dac[ vrei!”
“Hai la lupt[!” ]i r[spunde F[t-Frumos. +i-odat[, ia,
C`nd ]n aripi, c`nd ]n cre=tet, pe balaur mi-l t[ia...
F[t-Frumos lovea ]n fa\[, iar[ Zmeul tot ]n l[turi;
C`nd s[reau la zece po=te,c`nd se pomeneau al[turi...
Sc[p[rau sc`ntei din s[bii. S`ngele curgea bel=ug.
Unul se lupta cu cinste, iar cellalt cu vicle=ug.
Obosi\i, de la o vreme, se oprir[-n drum ni\el,
Pe c`nd eu, ascuns ]n gr`ne, m[ f[ceam mai m[run\el ...
Nu =tiu c`t au stat ]n pace, c[ pe Zmeu nu-l mai v[zui...
Se f[cu, m[ri, o roat[ cu luminile verzui
+i venea s[-nghit[ f[tul. }ns[ f[tul nu cr`cni;
Se f[cu =i el o roat[ ro=ie, =i izbucni
Ca un foc ce iese noaptea de prin cl[i. Se repezea
C`nd o roat[, c`nd cealalt[ =i striga: “P[zea! P[zea!”
Se ciocneau ]n lupt[ crunt[. Numai fl[c[ri sc[p[ra.
120
Cerul tot era lumin[... tot p[m`ntul tremura...
Iarba sf`r`ia p`rlit[, frunzele se r[suceau,
Toate apele secar[, p[s[rile-n drum z[ceau,
Numai cele dou[ fl[c[ri, ]n[l\`ndu-=i fumul greu,
Mai aprinse, mai cumplite, se luptau mereu, mereu!
M[ lovea c[ldura-n fa\[. C`nd credeam c-o s[ m-aprind,
V[d c[ cele dou[ roate bra\e-n bra\e se cuprind
+i vr[jma=ii iar ie=ir[, plini de fum, din roata lor...
“E=ti voinic de tot, b[iete!” zise Zmeul-zmeilor...
“Vrei s[-mi dai pe Cos`nzeana? ]l ]ntreab[ F[t-Frumos,
Ori te ba\i mereu cu mine p`n[ te-oi r[zbi la os?”
“Ba m[ bat!” r[spunde Zmeul. Plini de s`nge, plini
de scrum,
Se luptar[ iar voinicii, colo-n marginea de drum...
Am`ndoi cu m`na goal[, se luar[ iar la tr`nt[!
Parc[ le cre=tea puterea tot mai mare, mai ne-nfr`nt[.
Zmeul ia pe f[t ]n bra\e =i, cu cel din urm[-av`nt,
}ncord`ndu-=i toat[ vlaga, ]i f[cu-n v[zduhuri v`nt...
}l smuci o dat[-n dreapta =i la st`nga ]nc-o dat[,
}l \inu ca lum`narea =i pocnindu-l, dintr-o dat[,
}n p[m`ntul ars ca piatra, p`n[-n glezne ]l v`r].
}l l[s[ ]nfipt acolo =i-nspre g`rl[ cobor]...
F[tul se trezi c-o z`n[ aduc`nd un ciob de ap[
+i, v[rs`ndu-l l`ng[ d`nsul, din prinsoare v[d c[-l scap[.
C-o n[fram[-i =terge fa\a, ]i d[du apoi s[ bea,
+i-i =opti, pe c`nd voinicul se uita mirat la ea:
“Nu te teme... n-are ap[... g`rla-i seac[... Po\i lupta!
}nc-o dat[ mai love=te =i Ileana este-a ta!”
Zmeul se-ntorcea pe g`nduri. Z`na, floare se f[cu.
F[t-Frumos ie=i din groap[. Tremuram. Acu-i acu!
Zmeul-zmeilor g[sise f[r[ pic de ap[ r`ul
+i venea s[ curme lupta. F[t-Frumos ]=i str`nse br`ul,
Se-ndrept[ odat[-n =ale =i la el se repezi;
121
Zmeul-zmeilor, s[racul, bine nici nu se trezi
C[-l =i prinse-n bra\e f[tul r[corit =i ]ncordat.
}l azv`rle-n nori o dat[, ]l mai zv`rle ]nc-o dat’,
+i deodat[, p`n[-n umeri, ]n p[m`ntul copt v`r`ndu-l,
}i strig[, r`z`nd cu hohot: “|i-a venit =i \ie r`ndul!”
V[d apoi c[-l ia de chic[... v[d =i capul cum i-l taie;
}mi f[cui o cruce mare: m[iculi\[, ce b[taie!
+i venii s[ spun la oameni ce v[zui =i ce-auzii...
Hai cu mine, bade Toader, =i-ai s[ vezi de-s nerozii.
Hai s[ vezi de-a fost aievea.

MO+ TOADER
Nu mai zic nimic, nepoate!
(Palatul de pe munte ia foc.)

MO+ DUMITRU
Arde, m[!

P{CAL{
Palatul!

MO+ MARIN
Arde!

P{CAL{
F[t-Frumos l-aprinse, poate!

MO+ TOADER
{sta-i semn c[-=i \ine-n bra\e draga lui cu p[rul-aur!
122
P{CAL{
Hai s[-ntindem hora mare l`ng[ st`rvul de balaur!

VR{JITOAREA
(de departe)
Aoleu! ... Vai! Vai de mine!

MO+ DUMITRU
Ia t[ce\i, m[, n-auzi\i?

VR{JITOAREA
Veni\i, vraci =i vr[jitoare, pui=orul s[-mi trezi\i!
Aoleu =i vai de mine...

MO+ MARIN
(lui P[cal[)
Ia vezi... Cine-i bocitoarea?

MO+ DUMITMU
A! Nu-i nimenea! Nebuna!... Baba Vraga, vr[jitoarea!

VR{JITOAREA
(intr`nd)
Dragii mei, ce f[rdelege! A murit s[rmanul Zmeu!
A murit minunea lumii, dragul copila= al meu!
Ce v[ tot uita\i la mine? Nu-s nebun[! Spun pe fa\[!
Zmeul ]mi era copil!... Acuma neagra moarte ]l r[sfa\[!
Taina lui str[lucitoare numai mie mi-o spuneam!
Mama Zmeului e baba =i-i din cel mai falnic neam!
A tr[it de noi departe, dar lupta doar pentru voi,
123
Cei din scorburi, din bordeie, s[ v[ scape de nevoi
+i s[ v[ ridice-n slav[... Fa\a lui ]ntunecat[
Ascundea lumini de aur, inima dintr-o bucat[;
Era bun, milos, cum nu e voievod pe-acest p[m`nt.
Voi v-a\i bucurat la vestea mor\ii lui. O! m[-nsp[im`nt,
M[ cutremur! Voi, prieteni, s[ se team[ c[-i r[stoarn[
Cei n[scu\i ]n strai de purpur. Dar nu voi, nu! Cei ce
toarn[
Ura ]mpotriva vie\ii =i-a luminii zorilor.
Eu nu pl`ng doar pentru mine, eu pl`ng jalea tuturor.
A murit? Nu, nu! Tr[ie=te! N-a murit. }ntreg p[m`ntul
S-a legat s[ mi-l r[zbune... =i-=i va \ine leg[m`ntul.
Zmeul-zmeilor tr[ie=te. }l port eu ]n piept, colea,
Oropsi\ii to\i ai lumii, pentru cari se zv`rcolea,
Se vor ridica mul\ime care cre=te, se r[zbun[,
+i-i ]ndepline=te visul!

FEMEIA
Biata bab[! Noapte bun[!

VR{JITOAREA
Noapte bun[! Pentru mine, noapte ve=nic[-i ]n drum.
(Ies \[ranii.)
Scrum f[cutu-mi-ai copilul, inima s[-\i fie scrum,
F[t-Frumos! O \ii ]n bra\e... Dar Ileana e departe!
Sufletul miresei tale cu b[iatul meu se-mparte!
Iat[ r[zbunarea babei! Vino-ncoace! Nu m[ tem!
Inima Ileanei tale \i-o r[pesc =i te blestem!
Te blestem s[-\i moar[ visul chiar acum c`nd se-mpline=te!
Inima i-o duc ]n gheare... ca-ntr-un cle=te... ca-ntr-un
cle=te...

Cortina
124
TABLOUL II

(La poalele turnului d[r`mat, care mai fumeg[. F`lf`iri de fl[c[ri,


din c`nd ]n c`nd. Din turn iese F[t-Frumos, duc`nd pe Ileana.
El are hainele zdren\uite, p[rul v`lvoi, ca dup[ lupt[. Ileana e
]mbr[cat[ ]n alb, p[rul blond, rev[rsat pe umeri: se sprijin[ de
el =i p[=e=te ca ]ntr-un vis.)

F{T-FRUMOS
Vino, las[-\i pasu-n voie. Vin’, odor nepre\uit,
Au trecut acuma toate. Visul nostru-i ]mplinit.
Toate zilele de lupt[, toate nop\ile de dor,
Toate chinurile noastre se sf`r=ir[, drag odor!
Noaptea-i bl`nd[. Ceru-mbrac[ fermecatele culori,
Iar o z`n[ milostiv[ \i-a f[cut un pat de flori!

ILEANA
Ah! }mi trec pe frunte m`na... parc[ dorm, parc-aiurez!
Nu =tiu de-s aievea toate =i nici nu =tiu ce s[ crez...
Las[-m[ pu\in ]n voie, singur[, s[ m[ de=tept...
S[ privesc pu\in ]n juru-mi!

F{T-FRUMOS
Draga mea, de c`nd a=tept
Ast[ clip[ fericit[. Ani =i ani s-au perindat
De c`nd, f[r[ ]ncetare, lumea toat-am colindat,
Alerg`nd =i zi =i noapte, ca s[ dau de cuibul unde
Zmeul-zmeilor, t`lharul, fericirea mi-o ascunde...

ILEANA
Unde-i Zmeul?
125
F{T-FRUMOS
Doarme bine!

ILEANA
L-ai ucis?

F{T-FRUMOS
Fire=te!

ILEANA
A!

F{T-FRUMOS
Pl`ngi, Ileano? Pl`ngi, Ileano?

ILEANA
(se ridic[, ferindu-se de ]mbr[\i=area lui )
Du-te... nu m[ ]ntreba!
N-a= putea vorbi acuma... Du-te... ceasul n-a sosit
S[ te-ascult... +i-apoi, at`tea lupte nu te-au obosit?

F{T-FRUMOS
Odihnit cum sunt acuma n-am fost, draga mea, nicic`nd.
Ce odihn[ mi-e mai dulce dec`t m`na lunec`nd
Peste fruntea-\i luminoas[, dec`t ochii t[i cura\i,
Cercet`nd ca-n vis ]n juru-\i, tot mai mari, tot mai mira\i?
Noaptea vine... Vine ceasul c`nd r[sufletele firii
Fac s[ tremure de doruri iarba, roua, trandafirii;
C`nd miresmele de floare se ]nal\[ ]n v[zduh,
Unde f`lf`ie din aripi al iubirii dulce duh...
126
Ceasul sf`nt al ]nnopt[rii c`nd zefirii to\i adie
Peste valuri, peste frunze, r[sp`ndind o melodie,
Unde mor ]n[bu=ite vorbe, =oapte, s[rut[ri...
... Cine se dezmiard[-n largul ]nstelatei ]nnopt[ri?
... Pretutindeni, Cos`nzeano, numai murmure s-aud.
R`ule\ele, departe, ]=i s[rut[ malul ud...
Nu le-auzi chemarea dulce... ne-n\elesul g`ngurit?
Pretutindeni, pretutindeni, ca un stol nel[murit
De stelu\e =i de fluturi, zboar[-n zare s[rut[ri...
Cine se s[rut[-n largul ]nstelatei ]nnopt[ri?
Tot v[zduhu-i plin de =oapte, plin de c`ntec... numai tu
Taci mereu... Ce-ngrijorare peste suflet \i-ab[tu?

ILEANA
Nu =tiu ce... cam ce \i-a= spune... Uite, vezi, tu farmec
n-ai
Ca nainte. Alt[ dat[ vorba ta-mi p[rea un nai
}ng`n`nd u=or un c`ntec dulce, lin, m`ng`ietor,
Ce-mi spunea cum se iubir[ o domni\[ =i-un p[stor...

F{T-FRUMOS
Basmul nu se ispr[ve=te niciodat[, dac[ vrei.

ILEANA
Vorba ta ]mi pare-acuma ca un stol de fluturei
Ce se joac[-n dep[rtare ]ntr-o raz[: ]i prive=ti,
Dar ]i la=i, ]i la=i s[ moar[. Sunt s[tul[ de pove=ti!
M[-nc`ntau acestea toate alt[dat[, dar acum
}n zadar a= vrea, voinice, s[ le-ascult sf`r=itul...

F{T-FRUMOS
Cum?
Nu e=ti tu aceea=i Lean[ care-ai fost odinioar[?
127
Tu, Ileana Cos`nzeana, bl`nda, dulcea mea fecioar[,
Ce visa cu mine-al[turi ziua m`ndrei cununii?!
A venit =i ziua-aceea, cununia gata ni-i...
Stelele ne \in f[clie, iar[ m`ndrii p[ltina=i
}n biserica-nstelat[ ne-or fi preo\i, ne-or fi na=i...
L[utari ne-or fi zefirii din stejarii fo=nitori,
G`rlele din dep[rtare, ceata de privighetori,
Iar[ isonu-l va \ine, din ad`ncuri de p[m`nt,
Greierul ce toarce-n tain[ al amurgului ve=m`nt...
Alt[ dat[ ziua nun\ii a=tept`nd-o tremurai
Ca un crin ]n v`ntul serii...

ILEANA
Fat-Frumos, fecior de crai,
Nu mai sunt aceea=i Lean[ bl`nda =i ne=tiutoare,
Ce-asculta ]nm[rmurit[ c`ntul de privighetoare
+i r`dea de bucurie, c`nd pe cerul gol, curat,
R[s[rea, ca-ntr-o icoan[, un luceaf[r tremurat...
Nu mai bat acum din palme c`nd pe-al crengii c[p[t`i
Ciripe=te-nfrigurat[ r`ndunica cea dint`i...
Nu mi-e g`ndul dus la nunt[, F[t-Frumos, nu; mai cur`nd
Mi-a= lega n[frama neagr[ =i mi-a= scoate, r`nd pe r`nd,
Toate darurile scumpe... Mai cur`nd a= vrea s[-mi rup
Toate hainele, =i-n negru s[-mi ]mbrac ]ntregul trup...
Nu-s f[clii de nunt[-n ceruri, glasul codrului nu-mi pare
L[utar de cununie, ci un c`ntec de-ngropare!...

F{T-FRUMOS
Aiurezi! |i-e frig? Vai, drag[! Sufletul mi l-ai zdrobit.
Tu vorbe=ti? Aud eu bine? Vai, Ileano, te-am iubit,
Ani =i ani miresei mele fost-am credinciosul mire ...
Ast[zi m[ prive=ti cu ochii plini de team[ =i uimire.
128
Nu sunt altul, Cos`nzeano! F[t-Frumos! Adu-\i aminte,
Sunt eu, cel de-odinioar[. Chipul, glasul meu nu minte!
Dac[ hainele-mi sunt rupte, dac[ p[rul mi-e v`lvoi,
Mi-am schimbat ]nf[\i=area ]ntr-al luptelor =uvoi.
Dar mi-e sufletul acela=i... toat[ dragostea-mi curat[!

ILEANA
(ca ]ntr-un vis)
Tu e=ti... F[t-Frumos? Da, tu e=ti. Adev[rul mi s-arat[.
Cine m-a vr[jit pe mine? Simt colea... pe cineva...
Cineva ]mi porunce=te... Vreau s[ scap din lan\...

VR{JITOAREA
(din umbr[)
Ha! Ha!

ILEANA
Cine-a r`s?

VR{JITOAREA
Eu, baba Vraga! Am venit la s[rb[toare!
Ha, ha, ha! Vrea s[ m[n`nce jalea mea r[zbun[toare,
Ura mea care ucide... F[t-Frumos, ai ]n\eles?
Nu, Ileana Cos`nzeana nu pe tine te-a ales!
Toate g`ndurile, toate, Zmeului i le p[streaz[.
(Ilenei)
Nu-i a=a, m`ndre\ea babei?

ILEANA
Mai visez?
129
VR{JITOAREA
Nu, nu! E=ti treaz[!
Zmeul ]\i va fi st[p`nul p`n[-n clipele de-apoi.
Hai cu mine... hai cu maica l`ng[ d`nsul...
(Ia de m`n[ pe Ileana, care o urmeaz[ vr[jit[. Dintre flori, se ive=te
Sorina, care li se pune ]n drum.)

SORINA
}napoi!

VR{JITOAREA
}napoi tu! Ce te-amesteci? Ce-mi r[sari mereu ]n cale?

SORINA
Vreau s[ nimicesc odat[ lan\ul farmecelor tale!

VR{JITOAREA
Nu-mi c[lca ]mp[r[\ia ]ntunericului!

SORINA
Cum?
Ai voi s[ fii st[p`n[ =i ]n \ara mea, acum?

VR{JITOAREA
Sunt st[p`n[ pretutindeni unde fiul meu trecut-a...
Pretutindeni sam[n ura, m[tr[guna =i cucuta.
S[ se-ntunece p[m`ntul, piar[ tot ce nu e zmeu,
+i de-a pururi, pe ruine, s[ domneasc[ fiul meu!
130
SORINA
Zmeul a murit, s[rmanul! Odihneasc[-se ]n pace...
Ce-o s[-i fac[ r[zbunarea?

VR{JITOAREA
Sufletul o s[-i ]mpace!

SORINA
Ieri am ap[rat pe unul, azi ]i ap[r pe-am`ndoi!

VR{JITOAREA
Am`ndoi atunci s[ piar[! Am`ndoi! Am s[ te-ndoi
+i pe tine! R[zvr[tirea vei pl[ti-o scump! S[ pice
Tr[snetul pe ei, s[-i ard[, s[-i r[stoarne, s[-i despice!
Vifor viu =i vijelie s[-nve=minte cerul gol...
Duhuri negre s[ s-adune... Hai, veni\i ]n rotogol!

SORINA
Nu se mi=c[ firul ierbii... nici o frunz[ n-ai clintit-o.

VR{JITOAREA
Am s[ te clintesc pe tine, ma=tero =i r[zvr[tito!
Veni\i, nouri, ]n puhoaie! Te cutremur[, p[m`nt!
Vars[ foc =i v`lv[taie peste ea!

SORINA
Nu m[-nsp[im`nt!
Nici p[m`ntul nu te-ascult[, nici ]naltul nu-\i r[spunde!

VR{JITOAREA
Am s[ chem atuncea iadul =i rusalcele din unde!
Cu moroii =i strigoii s[ pofteasc[ =apte vraci,
131
Trei solomonari s[ vie, nou[ draci =i pui de draci,
V`rcolaci =i iele rele de-ale mele, slujitoare,
Surioare s[ s-adune din genune... cucuv[i,
Urle-n turle lupii, surle, gu=teri me=teri de prin v[i,
Cl[i de c`rti\e, ghionoaie ]n puhoaie pe coclauri,
+obolanii, dolofanii, fauri, tauri =i balauri,
Licuricii =i piticii, pricolicii, oastea mea,
Aduna\i-v[ s[ sugem s`nge t`n[r! Ha! Ha! Ha!

SORINA
R`zi! Zadarnic r`zi! Mi-e mil[! Neputin\a ta e mare!
Nu vezi? Nu r[spunde nimeni la dr[ceasca ta chemare!

VR{JITOAREA
Vino tu, Ileano! Haidem! Ce mai stai? Ia-m[ de m`n[,
S[ plec[m la casa noastr[, am s[-\i dau puteri de z`n[,
Ai s[ fii zmeoaic[, maic[... locul zmeului s[-l iei!

F{T-FRUMOS
Piei, n[p`rc[ blestemat[! Piei din calea noastr[, piei!
Scutur[-te, Cos`nzeano, =i de farmec te dezleag[.
Vino, dragostea te cheam[!

VR{JITOAREA
Las-o, cum o vrea! S-aleag[.

F{T-FRUMOS
}ntre ea =i noi alege.

ILEANA
Am ales! L`ng[ iubit!
Blestematul t[u desc`ntec s-a topit, m-am dezrobit.
132
SORINA
Pleac[. Du-te!

VR{JITOAREA
Niciodat[! Cine-mi merge ]mpotriv[?

SORINA
Tu e=ti vrajitoarea h`d[, eu sunt z`na milostiv[.

VR{JITOAREA
Eu \i-am dat puteri de z`n[ =i tot eu \i le r[pesc.

SORINA
Nu mai ai nici o putere!

VR{JITOAREA
Te spulber =i te topesc.
Te blestem s[-\i piar[ darul ce \i-am dat odinioar[!
Smulge-i, v`ntule, cununa! Unu, doi, =i-a treia oar[!
Te prefac din nou fiin\[ p[m`nteasc[, f[r[ dar!

SORINA
Nu mai ai nici o putere, toat[ truda \i-e-n zadar!...
}n v`rtej =i vijelie pe aripa v`ntului,
Tr[snetul s[ mi-o cuprind[ ]n fundul p[m`ntului!

VR{JITOAREA
Nici pe tine nu te-ascult[ draga mea furtun[, draga!
E departe cel ce poate s[ mi-o biruie pe Vraga!
133
BUZDUGAN
(intr`nd)
Nu-i departe, blestemato!

VR{JITOAREA
Cine? Buzdugan?

BUZDUGAN
Da, eu!
Urechelni\[ =i gu=ter!

VR{JITOAREA
Buzdugane! Dragul meu!

BUZDUGAN
Nu mai merge, cucuvaie!

VR{JITOAREA
De ce vrei s[ te r[zbuni?

BUZDUGAN
Mai ]ntrebi?... +op`rl[, broasc[!?...

VR{JITOAREA
Noi am fost prieteni buni,
S[ r[m`nem buni prieteni cum am fost ]n vremi trecute!

BUZDUGAN
M-ai min\it mereu cu vorbe =i cu lacrimi pref[cute,
M-ai trimis la b[t[lie ca s[ m[ despart de ea!
134
Ne-ai vr[jit pe to\i, pe mine, pe draga Sorina mea!
Dar ne-am luminat, ghionoiaie, urechelni\[, =op`rlo!
Am s[-\i viu de hac! Puterea-n fundul iadului azv`rl-o!
Nu mai ai nici o putere: tot p[m`ntul \i-e du=man;
Buzdugan aduce lumii cel mai falnic talisman ...
Cuno=ti fluierul acesta? }l vezi?

VR{JITOAREA
Fluierul-minune!
D[-mi-l! Buzdugane! D[-mi-l! E al meu. Al meu!

BUZDUGAN
P[zea!
Fluier drag, ce din vechime orice fiar[ ]mbl`nzea,
D[r`ma cet[\i =i lan\uri, lumina din \ar[-n \ar[,
+i din an ]n an primindu-l neamurile se n[l\ar[!...

F{T-FRUMOS
C`nt[, Buzdugane,-o doin[ =i pe doin[ s[ se-n=ire
Tot ce e frumos ]n lume: n[dejde =i prop[=ire.
}ntunericul gonindu-l, pe cei buni ]i va p[zi...

BUZDUGAN
Mult ai stat ascuns ]n umbr[, c`nt[! Adu zori de zi!

F{T-FRUMOS
C`nt[, fluiere, o doin[, vr[jile s[ le vr[jeasc[!
(Buzdugan ]ncepe s[ c`nte din fluier. Baba Vraga, vr[jit[ la r`ndul
ei, ]ncepe s[ ridice piciorul =i s[ salte ]ncet, f[r[ puteri, ca la o
porunc[ magic[, p`n[ se pr[bu=e=te.)

135
BUZDUGAN
Iar acum, Sorino, cheam[ tr[snetele s-o tr[sneasc[!

SORINA
}n v`rtej =i vijelie pe aripa v`ntului,
Tr[snetul s[ mi-o cufunde ]n fundul p[m`ntului.
(P[m`ntul se casc[ ]ntr-un tunet =i ]nghite pe Vraga.)
A pierit! Cu ea se duce spaima, noaptea =i minciuna!

F{T-FRUMOS
Nu ne mai desparte nimeni!

ILEANA
L`ng[ tine, totdeauna!

SORINA
Cu ]ncredere ]n via\[ s[ p[=i\i, =i prin iubire
S-alina\i dureri, s-aduce\i oamenilor dezrobire!
Tu, voinice Buzdugane, iart[-m[; am fost vr[jit[!
Dar acum arunc cununa de rusalce ]mpletit[!...
Dragostea ce mi-ai p[strat-o ne va ocroti pe noi,
M`n[-n m`n[ s[ ne-ntoarcem printre oameni am`ndoi!
(Intr[ \[ranii, cu nunta lui P[cal[.)

F{T-FRUMOS
Pace tuturor! Ca fra\ii! Ast[zi to\i suntem voio=i!
lar acum s[-ntindem hora cum =tim noi din mo=i-str[mo=i!
(Hor[.)
Cortina
136
COCO+UL NEGRU
Fantezie dramatic[ ]n =ase acte

PERSONAJELE

DRACUL AL DOILEA |{RAN


ARHANGHELUL MIHAIL AL TREILEA |{RAN
VERDE-}MP{RAT

}
AL PATRULEA |{RAN
VOIEVODUL feciorii lui AL CINCILEA |{RAN
VOIE-BUN{ Verde- UN B{IAT DIN MUL|IME
VOIEVODUL ]mp[rat UN T~N{R
NENOROC CORUL INGERILOR
RO+-}MP{RAT UN DRAC
PAZNICUL B{TR~N AL DOILEA DRAC
PAZNICUL T~N{R MIRA MIRALENA
TEMNICERUL UN |{RAN
F{T-FRUMOS ALT |{RAN
FILOZOFUL DE 60 ANI UN |{RAN B{TR~N
FILOZOFUL DE 70 ANI }NT~IUL T~LHAR
FILOZOFUL DE 80 ANI AL DOILEA T~LHAR
}NT~IUL CURTEAN OLOGUL
AL DOILEA CURTEAN ORBUL
AL TREILEA CURTEAN COCO+ATUL
UN CURTEAN SURDUL
ALT CURTEAN NEBUNUL
}NT~IUL SFETNIC CIUNGUL
AL DOILEA SFETNIC MUTUL
AL TREILEA SFETNIC UN CER+ETOR
UN SFETNIC CU NASUL MARE
}NT~IUL |{RAN VESTE-REA
137
C{L{UL }NT~IUL SOLDAT
SOLUL UN SUPUS
CRAINICUL UN OM DIN MUL|IME
}NT~IUL PURT{TOR AL DOILEA OM
DE FACLE CR{IASA Z~NELOR
UN GLAS }NT~IA Z~N{
AL DOILEA GLAS A DOUA Z~N{
AL TREILEA GLAS A TREIA Z~N{
ALT GLAS O Z~N{
UN SOLDAT ALT{ Z~N{

Curteni, sfetnici, purt[tori de facle, solda\i, cer=etori, \[rani, z`ne,


draci, oameni din mul\ime etc.

138
ACTUL I

Palatul lui Verde-]mp[rat. Zid de piatr[ roas[ si acoperit[


cu mu=chi, m[rgine=te terasa. E noapte. Cerul e ]nnorat.
Nici un fulger. Marea geme surd, ]n poale. Un orologiu
bate miezul nop\ii; din dep[rtare ]i r[spund altele. Din-
spre dreapta trec ]n goan[, pe teras[, =apte purt[tori de
facle. Se face iar ]ntuneric; s-aude oftatul ]nabu=it al
m[rii. Apoi lini=te. Dezlipindu-se ca dou[ buc[\i de ]ntu-
neric, din ]ntunericul nop\ii, cei doi paznici ies din dreapta
s[lii =i privesc de pe trepte ]n urma celor =apte facle.
Apoi, paznicul cel b[tr`n se ]ntoarce la dreapta =i, cu
ochii la fereastra ]nchipuit[ a lui Verde- ]mp[rat, spune
paznicului t`n[r.

PAZNICUI B{TR~N
Trecut-a miezul nop\ii =i totu=i ]mp[ratul
Lumina nu =i-o stinse. Ora=ul, tot palatul
E plin ca niciodat[ de oameni =i lumini...

PAZNICUL T~N{R
Ce tain[ se urze=te?
(Speriat, b[tr`nului care-=i face cruce:)
B[tr`nule, te-nchini?
De ce te-nchini?

PAZNICUL B{TR~N
O, Doamne, ]nl[tur[ n[pasta!

PAZNICUL T~N{R
Dar ce-i?
139
PAZNICUL B{TR~N
Mi-aduc aminte de-o noapte tot ca asta...
Gemea, la poale, marea, sub cerul ]nnorat;
Odaia-mp[r[teasc[ =i-atunci a luminat
T`rziu, ]n toiul nop\ii... Mi-aduc aminte bine,
Pe-o noapte tot ca asta, ]n chinuri =i suspine,
Pe c`nd urca din mare un c`ntec de prohod,
Muri ]mp[r[teasa n[sc`nd un voievod!...

PAZNICUL T~N{R
(care nu-=i dezlipe=te ochii de la fereastra ]mp[ratului)
Te ui\i? Pe cap el poart[ coroana-mp[r[teasc[,
Alearg[... se fr[m`nt[... ]ncepe s[ vorbeasc[...
E singur =i vorbe=te!

PAZNICUL B{TR~N
Arhanghelul Mihai
S[-l aib[-n paz[!...
(Din dreapta ies al\i trei purt[tori de facle.)

}NT~IUL PURT{TOR DE FACLE


(celorlal\i doi)
Fuga!...

PAZNICUL B{TR~N
(oprindu-l, pe c`nd ceilal\i doi ies)
Prietene, ia stai,
(purt[torul ]=i ]nfige tor\a ]n p[m`nt)
+i spune-mi ce-nsemneaz[ at`ta fr[m`ntare?
140
PAZNICUL T~N{R
De unde vii =i unde alergi a=a de tare?

PAZNICUL B{TR~N
De ce alearg[ facle pe uli\i =i-n palat?

PAZNICUL T~N{R
De ce n-a stins lumina sl[vitul ]mp[rat,
Ci st[ de veghe ]nc[?

PAZNICUL B{TR~N
Ce tain[ se urze=te?

}NT~IUL PURT{TOR DE FACLE


M[ria-sa e prada n[lucilor! Vorbe=te
De moarte... de primejdii... de-un ceas care-a b[tut
}n inima-i b[tr`n[, spun`ndu-i: “Ai trecut!”
}i pare c[ pe ziduri coco=ul negru c`nt[
Vestindu-i clipa mor\ii... }n zbucium se fr[m`nt[
Trezind ]ntreg palatul din somn. Noi alerg[m,
Acum, din cas[-n cas[, pe sfetnici s[-i scul[m,
S[ vin[ to\i aicea, la sfatul ce se \ine
Acum, la miezul nop\ii...
(Lu`ndu-=i tor\a =i plec`nd.)
V[ las...

PAZNICUL B{TR~N
Te du cu bine!
(}ngrijorat.)
141
}=i simte ceasul mor\ii =i vrea s[ \ie sfat...
(G`nditor.)
Pe zid, coco=ul negru, ]n noapte, a c`ntat!...
+tiam eu ce-nsemneaz[ a somnului z[bav[...
Da... da... mi-aduc aminte, =i-n noaptea cea grozav[
C`nta coco=ul negru...

PAZNICUL T~N{R
Eu nu-l aud... Dar tu?

PAZNICUL B{TR~N
Nici eu! Dar, vezi, =i-atuncea spunea c[ s-ab[tu
Aici coco=ul negru — =i-a=a a fost. Oricare
Din noi ]=i simte r[ul ]n felul s[u. De-\i pare
C[-n jurul t[u plute=te al mor\ii vultur greu,
De ai vreo presim\ire, s-o crezi, copilul meu!
N[pasta ]=i trimite nainte vestitorii...
Plugarii v[d pe cas[ o buh[. V`n[torii —
Un iepure, o broasc[, un c`ine ori un ied...
Sunt soli, sunt solii mor\ii, copilul meu, =i-i cred!
... De mult, veneam acas[ pe-o negur[ ad`nc[...
Mergeam pe \[rmul m[rii... Deodat[, v[d, pe-o st`nc[,
Un c`ine mare, negru. Urla, s[rea, c[dea;
Porneam pe alt[ cale, el iar ]n calea mea!
“De ce m[ urm[re=te =i-mi url[ ]n ne=tire?!”
Ziceam, sim\ind ]n suflet o neagr[ presim\ire...
Pe inim[-mi c[zuse triste\ea ca un nor...
Gr[besc, ajung acas[...

PAZNICUL T~N{R
+i?...
142
PAZNICUL B{TR~N
Singuru-mi fecior
Dormea, ]ntins pe mas[!...

PAZNICUL T~N{R
Murise?

PAZNIGUL B{TR~N
Se-necase!

PAZNICUL T~N{R
Vezi? Semnul r[u!

PAZNICUL B{TR~N
Da, semnul...
(Se aude fream[t de glasuri din st`nga.)
Dar, iat[, pe la case
S-aprind lumini...

PAZNICUL T~N{R
V[d sfetnici ]n haine de curteni,
S-apropie...

PAZNICUL B{TR~N
A=a e!...

PAZNICUL T~N{R
Pe-acolo vin o=teni...
Un vornic... altul... altul... paharnicul... chelarul...
Un crainic, vistierul...
143
PAZNICUL B{TR~N
Cam trist. De ce?

PAZNICUL T~N{R
Pitarul...
S-adun[ to\i... A= zice s[ st[m ascun=i pe-aici,
S[ fim =i noi de fa\[...

PAZNICUL B{TR~N
A=a e! Bine zici!
(Fream[tul de glasuri cre=te. Din st`nga cad lumini. }ncep s[
vin[ curtenii ]nso\i\i de purt[torii faclelor. Scena se lumineaz[.
Cei doi paznici se ascund ]n st`nga. Curtenii morm[ie.)

}NT~IUL CURTEAN
(nedumerit)
A=a, ]n toiul nop\ii!...

AL DOILEA CURTEAN
Ce soart[ rea!

AL TREILEA CURTEAN
Ce soart[!

}NT~IUL SFETNIC
Dormeam ad`nc. Deodat[, aud b[t[i ]n poart[.
M[ uit =i v[d lumin[. Mirat, speriat, m[ scol,
M[-mbrac =i ies afar[; un om f[cea ocol
}n jurul casei mele. }ntreb. Era un crainic
Trimis de ]mp[ratul. S-apropie =i, tainic,
144
}mi spune: “Domnul nostru te cheam[ la palat!”
“De ce?” ]ntreb cu fric[. “De ce? Se \ine sfat!”
At`t mi-a spus!...

AL DOILEA SFETNIC
+i mie!

AL TREILEA SFETNIC
+i tot a=a =i mie!...
(Alt r`nd de curteni intr[.)

UN CURTEAN
(privind pe cei sosi\i ]nainte)
Da... da... e toat[ curtea...

ALT CURTEAN
Ce-o fi acum, s[ fie...
(Cu ochii la cer.)
St[p`ne ]ndurate, acum nu ne l[sa!...
(S-aud tr`mbi\i din partea st`ng[. Curtenii se cutremur[.)

}NT~IUL CURTEAN
Privi\i!

AL DOILEA CURTEAN
St[p`nul!

AL TREILEA CURTEAN
Vine!...
145
CRAINICUL
(venind repede din dreapta)

Curteni, m[ria-sa!
(Verde-]mp[rat n[v[le=te ]n scen[. E un b[tr`n uscat, chel =i
nervos. Are ochii ]n fundul capului, nasul ]ncovoiat, barba lung[,
sub\ire =i ]ncovoiat[ ]n afar[. Ca =i palatul, el pare acoperit din
cap p`n[ ]n picioare de un mu=chi verde, ce-l face ]nvechit. La
intrarea lui, to\i curtenii cad la p[m`nt, cu m`inile ]ntinse, cu
fruntea pe m`ini.)

INT~lUL SFETNIC
(ridic`ndu-se)

Pleca\i m[riei-tale, \i-ur[m zile senine...


}\i d[m ]ncredin\area supunerii depline...
Dorin\a cea mai mic[ gr[bi\i s[-\i ]mplinim,
Cu pre\ul vie\ii noastre vom =ti s[ te p[zim!

}MP{RATUL
(urc`ndu-se pe tron)

Sunte\i cu to\ii? Bine!... Aicea-i vistierul?

DRACUL
(sub chipul Vistierului)

Aicea!

}MP{RATUL
(amenin\[tor)

Ai de furc[!

146
DRACUL
(cade ]n genunchi implor`nd)

O, iart[-m[, =i cerul
S[-\i dea o via\[ lung[! Am fost smintit, smintit!...
Dar crede-m[, st[p`ne, nevoia m-a silit
S[ fur avutul \[rii...

}MP{RATUL
+tiam, =tiam, t`lhare!
Dar nu te chem de-aceea! O treab[ mult mai mare:
Te chem s[-\i spun =i \ie c[ ceasul mi-a sunat,
C[ vreau s[ v[d aicea, pe loc, ]ncununat
Feciorul meu cel mare, pe-a noastr[-mp[r[\ie...
(Murmure.)

}NT~IUL SFETNIC
St[p`ne, legea \[rii vorbind...

}MP{RATUL
Ce-mi pas[ mie!
Chema\i aici feciorii!! +i voi s[ m-asculta\i!
(Se d[ jos de pe tron =i alearg[ spre zidul dinspre mare.)
Ce noapte mohor`t[!... Ce nori ]ntuneca\i!...
(Cerului:)
Un fulger!... D[-mi un fulger!... Nimica!... Marea geme
+i colc[ie, =i fierbe, =i-ncepe s[ blesteme...
(Tare.)
Un tunet! Vreau un tunet!...
147
}NT~IUL SFETNIC
M[rite doamne, zic...

}MP{RATUL
Ce zici? Astup[ cerul s[ nu mai v[d nimic!
(C`\iva curteni ]nchid dou[ perdele mari ce astup[, odat[
cu cerul, =i vechiul zid de piatr[. Verde-]mp[rat se urc[
pe tron, vrea s[ spun[ ceva, ]=i a\inte=te urechea, apoi, ca
=i cum ar fi auzit ceva groaznic, ]=i astup[ urechile =i
strig[:)
Goni\i coco=ul negru, s[ nu-i aud c`ntarea!...
Sa c`nte tr`mbi\i... tr`mbi\i... s[ nu s-aud[ marea!...
(}ncep s[ c`nte fanfarele ]n culise. Verde-]mp[rat urc[
iar[=i treptele =i, privind ]n dreapta, strig[ c`nt[re\ilor:)
C`nta\i! C`nta\i mai tare!...
(Tr`mbi\ele c`nt[ mai tare.)
Destul, c[ m-asurzi\i!...
(Tr`mbi\ele tac. Curtenilor:)
Coco=ul negru c`nt[... goni\i-l, n-auzi\i?

}NT~IUL SFETNIC
St[p`ne, nu e nimeni... Nesomnul te fr[m`nt`.

}MP{RATUL
Nebun =i prost! Ascult[... N-auzi? N-auzi cum c`nt[?!
E diavolul!... Mi-aduce grozave prevestiri!...
(Se repede ]n fund =i d[ perdeaua ]ntr-o parte.)
Ci sparge-te, furtun[!... Vreau fulgere!... Sclipiri!...
Ori vre\i s[ mor =i-atuncea s[-ncepe\i! Hai, odat[!...
148
}NT~IUL SFETNIC
(]ncerc`nd s[-l potoleasc[)

V[zduhul greu, st[p`ne, =i marea-nt[r`tat[...


Vreun vis ur`t... nesomnul...

}MP{RATUL
Batr`n nebun =i prost,
S[ taci! Coco=ul negru nu c`nt[ f[r[ rost!...
S-adun[ o=ti du=mane din scaun s[ m-alunge...
Un fream[t lung, n[prasnic, urechile-mi ajunge...
V[d moartea mea... v[d moartea!...

}NT~IUL SFETNIC
St[p`ne...

}MP{RATUL
Ce mai vrei?
Copiii mei s[ vin[! Chema\i feciorii mei!
(Un crainic iese. Verde-]mp[rat se duce la perdele =i le deschide
de tot.)
Tu, sabie albastr[, de ce nu spinteci norii?
Ci sparge-te, furtun[!...
(Se ]ntoarce ]nspre curteni.)
Hei, unde-mi sunt feciorii?
S[-i v[d naintea mor\ii...

AL DOILEA SFETNIC
St[p`ne, sunt p[reri!
149
}MP{RATUL
P[reri, p[reri, b[tr`ne? De ce n-au fost =i ieri,
+i-acum o s[pt[m`n[... =i-acum un an... =i zece...
Auzi? Auzi cum c`nt[? Cum c`nt[ =i se-ntrece...
(Cei doi feciori ai lui Verde-]mp[rat intr[.)
Copiii mei... ]ncoace. A=a! Dormea\i, ori nu?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
E cald =i marea geme... Eu n-am dormit...

}MP{RATUL
(voievodului Nenoroc)
Nici tu?

VOIEVODUL NENOROC
Nici eu!

}MP{RATUL
Nici eu, b[iete, nici eu! Sunt semne rele...

VOIEVODUL MENOROC
Ce surd love=te marea cu valurile-i grele!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
}n ceruri nici un fulger!...

}MP{RATUL
(lui Nenoroc)
Coco=ul c`nt[ iar
Ca-n noaptea cea grozav[ c`nd ai venit pe lume...
150
Pluteau ]n neguri cerul, =i apele ]n spume,
C`nta coco=ul negru pe zidul vechi, c`nta,
+i tr`mbi\a-i vr[jma=[ o clip[ de-nceta;
}n lini=te de moarte pornea din nou s[ sune,
R[zbind prin v[lm[=agul oft[rilor nebune
Al pl`nsetului mamei =i-al pl`nsetului t[u...
Sim\eam, sim\eam c-aicea c[zuse duhul r[u!
Ce noapte fu atuncea! Ofta cumplita mare,
C`nta coco=ul negru mai tare, tot mai tare,
Iar tu veni=i ]n lume t`rziu, ]n zori de zi,
+i mama ta, s[rmana, n[sc`ndu-te — muri!
C`nta coco=ul negru, =i rele ursitoare
Treceau ]n v[luri negre dan\`nd, dan\`nd u=oare,
|in`ndu-se de m`n[ cu degete sub\iri,
Ursindu-\i toat[ via\a cu negre prevestiri...
(Lui Voie-Bun[:)
Tu, fiul meu mai mare, voinice Voie-Bun[,
Nascut pe-o noapte bl`nd[, pe razele de lun[,
Cu bl`nde ursitoare ai fost ]nt`mpinat —
Domni-vei, deci, ]n pace pe tronul de-mp[rat.
Dar tu, copil ai mor\ii, n[scut ]n chinuri grele,
Tu n-ai avut la leag[n dec`t ursite rele...
Ascult[-m[, copile; de vrei s[ te p[ze=ti,
}nseamn[-\i aste dou[ cuvinte b[tr`ne=ti:
Fere=te-te de g`ndul ce duce la pierzare,
S[ n-afli niciodat[ ce-i dincolo de zare!
S[ nu te-ntrebi, b[iete, de ce-i a=a =i nu-i
Altminteri lucrul [sta!... S[ nu te-ncrezi oricui...
Adesea dracul vine ]n hain[ preacinstit[
De sfetnic ori prieten!... S-alungi orice ispit[,
+i, mai presus de toate, \i-o spun acuma iar,
S[ nu te-ntrebi ce-ascunde al z[rilor hotar!...
+tiu bine c[ pe scaun ai fi =i tu ]n stare
151
S[ stai cu vrednicie... Dar el, fiind mai mare,
Ursita ]l alege s[-l facem domnitor...
Cu mintea ta istea\[ s[-i stai ]ntr-ajutor...

VOIEVODUL NENOROC
(pe g`nduri)
...C`nta coco=ul negru pe-o noapte f[r[ stele...
A fost a=a de trist[ ursita vie\ii mele!...
+i eu am fost aicea al doilea n[scut —
Acesta-i nenorocul ]nt`i ce m-a p[scut...
Ce rost mai am aicea de-acuma ]nainte?...
A= vrea s[ plec...

}MP{RATUL
Cum? Unde?

VOIEVODUL NENOROC
Iubitul meu p[rinte,
A= vrea s[ plec ]n lume...

}MP{RATUL
Vorbe=ti cu-adev[rat?

VOIEVODUL NENOROC
Ce rost mai am aicea c`nd altu-i ]mp[rat?
Visez de mult, o, tat[, un drum spre alt[ \ar[...
Mi-e dor de alte stele... de-o nou[ prim[var[.
A= vrea sa plec de-aicea!

}MP{RATUL
Cum? Unde s[ te duci?
152
VOIEVODUL NENOROC
Nici eu nu =tiu... }n lume!...

}MP{RATUL
Copilul meu, apuci
O cale rea! Dar spune, de ce vorbii cu tine!?
De ce \i-am spus at`tea? A, nu! De ce? Dar bine!...
A, nu! Ce nebunie!... Ce g`nd \i s-ab[tu!...
Te pa=te nenorocul — nu, dragul tatei, nu!...

VOIEVODUL NENOROC
N[pasta c`nd te-ajunge, te-ajunge ori=iunde,
Oric`t te temi de d`nsa =i oric`t te-ai ascunde!...
Ea vine dup[ tine atunci c`nd fugi de ea...
Iubitul meu p[rinte, ascult[ ruga mea!
A= vrea s[ plec ]n lume. D[-mi partea de avere...
}n suflet simt av`nturi, ]n bra\ul meu putere...
De-at`t amar de vreme m[ lupt =i m[ fr[m`nt...
M[ lupt cu mine ]nsumi =i nu =tiu cine s`nt!
M[ simt ]nchis aicea... M[ cheam[ zarea larg[...
Mi-e inima un vultur, =i pieptul o s[-mi sparg[
De nu-i dau drumul singur!... A= vrea s[ fac ceva,
Ceva m[re\... }n mine...

}MP{RATUL
Copile, nu pleca!

VOIEVODUL NENOROC
}n trupul meu alearg[ puteri neistovite...
A= vrea s[-nving p[m`ntul!
153
}MP{RATUL
P[m`ntul te ]nghite.
At`tea vie\i frumoase p[m`ntul nimici!
S[ nu te duci, copile! R[m`i, r[m`i aci!
A=a-i, curteni?

UN SFETNIC
A=a e!

}MP{RATUL
Ce zice\i voi, s[ plece?

}NT~IUL SFETNIC
A, nu!

AL DOILEA SFETNIC
S[-l prind[ ho\ii!...

}NT~IUL SFETNIC
S[ moar[!... S[ se-nece?!

AL TREILEA SFETNIC
A, nu!

DRACUL
(sub chipul Vistierului)
St[p`ne!

}MP{RATUL
Ce e?
154
DRACUL
Copilul e b[rbat.
De vrea s[ piece, las[-l! P[m`ntu-i lung =i lat...
S[-l vad[... s[-l cunoasc[... Da, las[-l s[ porneasc[!
S[-i d[m o jum[tate din partea-mp[r[teasc[?

}MP{RATUL
Ce? Cine-i? Vistierul? S[ taci din gur[ tu,
T`lhare!...

DRACUL
}mp[rate, ascult[!

}MP{RATUL
Cum s[ nu!...
Ai vrea sa-\i cer, acuma, p[rerile =i \ie?!
Ori poate pui la cale vreo nou[ t`lh[rie?
(}l ia de g`t.)
R[spunde iute, spune! Ori tu l-ai ]ndemnat?
De ce s[ plece-n lume?

DRACUL
Copilul e b[rbat!...
+i-un dor purtat ]n suflet o vreme-ndelungat[,
Oric`t l-ar pa=te moartea, nu moare niciodat[!
Se zbate, cre=te, scade, se str`nge, pare stins,
Dar iar[=i izbucne=te =i urc[ ne]nvins!
Ca flac[ra ce sare deodat[, ca izvorul
Ce sparge st`nca tare, a=a ]nvinge dorul...
A=a, c[ci via\a-i plin[ de tainice puteri,
}nvinge orice stavili =i ori=ice dureri!...
155
}MP{RATUL
Afar[!... Piei, satano!...
(Dracul iese umilit.)
+i tu, copilul tatei,
}ncearc[-te =i pune z[gazuri ne-nfr`natei
Porniri. R[m`i aicea!

VOIEVODUL NENOROC
Nu, tat[, nu m[ plec!
D[-mi partea cuvenit[ =i las[-m[ s[ plec...

}MP{RATUL
Copilul meu, voin\a mi-e ne]nduplecat[!
Eu =tiu o pild[ veche: A fost, demult, un tat[
Ce-avea un fiu cuminte =i-un fiu risipitor;
Cel mic, cer`ndu-=i partea, porni, r[t[citor,
Pierdu averea toat[ =i-apoi s-a-ntors acas[
}nvins.

VOIEVODUL NENOROC
Cunosc povestea!... S-o pierd =i eu, nu-mi pas[!

}MP{RATUL
Ca tat[l din poveste a= vrea s[ te primesc,
Dar nu =tiu, dragul tatii, de-o fi s[ mai tr[iesc...
R[m`i aicea! Pilda-i f[cut[ s[ slujeasc[...
}n lume pierzi averea, puterea tinereasc[...
De ce s-ajungi pe drumuri ca fiul cel pierdut?

VOIEVODUL NENOROC
O, fiul din poveste!... }l =tiu, l-am cunoscut!...
O, fiul din poveste ]l simt, ]l simt ]n mine!...
156
Sunt eu! }ndr[gostitul de z[rile senine
Pe care trec cor[bii =i berze-n asfin\it...
E cel pe care via\a de r`nd l-a obosit!
}n orice prim[var[, =i vara treierate,
Acelea=i vii culese sub cerul ]nnorat,
Acelea=i oi p[scute =i mulse pe-nserat,
Acelea=i griji m[runte, sf`r=ite ca furnica,
Mereu aceea=i via\[, nimica nou, nimica,
Mereu aceea=i via\[, ]n pieptul s[u trezi
Un dor de-o via\a nou[, sporit din zi ]n zi...
+i-n ziua c`nd cerut-a p[rintelui averea,
El n-a plecat ]n lume s[ caute pl[cerea.
Ci marea bucurie de-a =ti =i de-a vedea...
}n fiul din poveste eu v[d povestea mea...
Da, fiul din poveste sunt eu, ]ndr[gostitul
De dunga care-nchide ]n zare nesf`r=itul,
E cel care viseaz[ ora=e... \[rmuri... m[ri...
Gr[dini necunoscute, albastre dep[rt[ri...
Un c`ntec nou... lumin[... =i g`nduri fr[m`ntate,
+i pietrele cioplite, =i m`ndrele palate,
+i zarea care cre=te cu c`t o vezi mereu...
Ca fiul din poveste visez acum =i eu!...

}MP{RATUL
Sf`r=itul... spune... care-i?

VOIEVODUL NENOROC
Sf`r=itul? Ori=icare!

}MP{RATUL
Averea spulberat[... =i zilele amare,
+i hrana ]mp[r\it[ cu vitele de r`nd...
A=a-i?
157
VOIEVODUI. NENOROC
Da, dar nu-mi pas[!

}MP{RATUL
S[-\i pese!

VOIEVODUL NENOROC
Mai cur`nd
A= vrea s[ duc ]n lume cumplita s[r[cie
Dec`t s[ stau aicea ]nchis pe ve=nicie...

}MP{RATUL
Destul!... At`ta vreme c`t mai tr[iesc, \i-o spun:
Tu n-ai s[ pleci de-acas[!...

VOIEVODUL NENOROC
St[p`ne, m[ supun!

}MP{RATUL
A=a!... Copii =i sfetnici, de-acum v[ las cu bine!...
Coco=ul negru c`nt[ din nou. E pentru mine!...
Curteni, s[ intre solul lui Ro=u-]mp[rat!

SOLUL
St[p`nul meu, st[p`ne, se-nchin[ preaplecat.

}MP{RATUL
M[-nchin! Aduci cu tine r[spunsul de-mp[care?

SOLUL
+i da, =i nu, st[p`ne!
158
}MP{RATUL
M[ umple de mirare
Acest r[spuns. Vorbe=te...

SOLUL
I-am spus: “Sl[vit st[p`n,
M[ritul craiul Verde sim\indu-se b[tr`n
+i vr`nd s[ fac[ pace cu tine m[ trimite
Cu g`nd de ]ncuscrire... St[p`ne preasl[vite,
}\i cer pe Miralena, odorul t[u curat,
So\ie pentru fiul lui Verde-]mp[rat!”...
St[p`nul meu r[spunse voios: “A ta solie
}n sufletu-mi revars[ nespus[ veselie!”
Chem[ la el domni\a =i-i zise: “Fata mea,
G[te=te-te de nunt[, un domn viteaz ar vrea
S[ pun[ pe-a ta frunte a \[rii lui cunun[...
G[te=te-te de nunt[—te cere Voie-Bun[!”
Domni\a Miralena \in`ndu-=i ochii-n jos
R[spunse: “Nu vreau, tat[!”... Visa la F[t-Frumos!

}MP{RATUL
+i-atunci?

SOLUL
St[p`nul nostru cuprins de-o grea m`nie,
La g`ndul c[ se stric[ aceast[ cununie,
A spus cuvinte grele domni\ei =i-o goni!...

}MP{RATUL
+i-acuma unde-i Mira?
159
SOLUL
Vai, cine poate =ti!...
Va fi plecat ]n lume s[-=i caute alesul...

}MP{RATUL
Vestirilor grozave le aflu ]n\elesul!...
S[rmane Voie-Bun[, solia fu-n zadar...
}l =tiu... ]l =tiu prea bine... te-a=teapt[ lupte iar...
Str[vechea noastr[ ceart[ va-ncepe-o iar, cu tine,
Te-a=teapt[ zile grele... ]l =tiu... ]l =tiu eu bine!...
Va-ncepe iar cu-acelea=i str[vechi amenin\[ri
Cer`nd din nou domnia s[rmanei noastre \[ri!...
Era a=a de bine urzit[ ast[ pace!...

SOLUL
+i, totu=i, vrea-mp[carea!

}MP{RATUL
Nu crezi c[ se preface?

SOLUL
O, nu, c[ci ]\i trimite un dar frumos!...

}MP{RATUL
(mirat)
Un dar?
Apropie-te...Vino!...
(Solul ]nainteaz[ p`n[ l`ng[ tron =i, apropiindu-se de
]mp[rat, ]l love=te ]n piept cu un pumnal.)
160
}MP{RATUL
(=ov[ind)
T`lhar!... T`lhar!...
(Tr[sne=te. Curtenii ]=i ascund fa\a cu ve=mintele. Solul se
repede ]n fund =i, de pe zidul terasei, se arunc[ ]n mare.
Toate acestea se petrec foarte repede.)
Solda\i, ]nchide\i poarta cet[\ii! S[ s-adune
O=tiri pe malul m[rii... Oh!... Mare crainic, spune
Porunca mai departe s-aud[ to\i.
(Cade pe tron \inut de cei doi feciori.)

CRAINICUL
(spre culisele din st`nga)
Solda\i!
}nchide\i orice poart[ =i-n grab[ v-aduna\i,
}ntreaga oaste-a \arii la mare s[ porneasc[,
+i spune\i mai departe porunca-mp[r[teasc[!
(Un glas care se pierde ]n culise:)
Solda\i, ]nchide\i poarta...

IMP{RATUL
(ascult`nd mul\umit)
A=a... A= vrea s[ mor
}n patul meu...acolo...s[-mi fie mai u=or...
(Cei doi feciori vor s[-l duc[ sus)
Nu, nu, copii, r[m`ne\i... Eu vreau s[ am dovad[
C[ fiii mei =i ast[zi =tiu limpede s[ vad[...
S[ sta\i aici... r[m`ne\i...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
O, tat[!
161
}MP{RATUL
(face semn la doi slujitori)
Clipa-i grea!...
+i vreau s[ fie ve=nic vegheat[ \ara mea!...
(Iese, purtat de doi slujitori, ]n sunetele tr`mbi\elor.)

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(ridic`nd cununa ]mp[r[teasc[ =i pun`nd-o pe cap
se urc[ pe tron)
O=teni, iubite frate, frunta=i ai \[rii mele,
Cu inima str[puns[, ]n aste clipe grele,
}mi pun, pios, pe frunte, cununa de-mp[rat!
A= vrea s[-ncep domnia \in`nd cu voi un sfat...

}NT~IUL SFETNIC
Pleca\i m[riei-tale ur[m zile senine!...
}\i d[m ]ncredin\area supunerii depline...
Dorin\a cea mai mic[ gr[bi\i s[-\i ]mplinim,
Cu pre\ul vie\ii noastre vom =ti s[ te p[zim!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Du=mani de-ai \[rii noastre s-arat[ la hotare!...
Voind s[ foloseasc[ a noastr[ tulburare
Lovir[, mi=ele=te, ]n omul cel mai sf`nt...
Sunt ani de c`nd v`neaz[ cununa sub cuv`nt
C[ \ara fu odat[ a lor =i c[ str[mo=ii
B[tr`nului meu tat[ uciser[ pe ro=ii
De-aici, lu`nd domnia. Dar veacuri au trecut...
P[catele se iart[... =i \ara ce-a crescut
A noastr[ e, de-a pururi! S[ afle dar o=tirea
Vr[jma=ilor, s[ afle c[ nu ne pierdem firea.
Ce trebuie s[ facem?... S[-ncepem preg[tiri...
162
La lupt[, dar, la lupt[!... Adune-se o=tiri
De pretutindeni! Marea s[ geam[! Iar vr[jma=ii
S[ vad[ c[ o=tenii, s[ vad[ c[ urma=ii...

UN SOLDAT
(n[v[lind ]n scen[)
E prea t`rziu, st[p`ne!... Cor[bii mari sosesc...
O=tirile vr[jma=e ]n \ar[ n[v[lesc,
Omoar[ p[zitorii... cuprind avutul \[rii...
N[vala-i ocrotit[ de negurile m[rii.
Cor[biile noastre se-neac[ r`nd pe r`nd...
De vrea s[ plece oastea, s[ plece mai cur`nd!...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
A=a? Pornim la lupt[ acuma! Vitejia
Cet[\ii e ne-nfr`nt[!...S[-nceap[ b[t[lia!
}nvingem, ori ne facem din mare un sicriu!...
La lupt[, to\i!...
(}=i scoate palo=ul.)

CURTENII
La lupt[!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(cobor`nd de pe tron)
La lupt[!

RO+-}MP{RAT
(intr[ ]nso\it de curtenii s[i)
Prea t`rziu...
Cetatea e luat[... +i marea... =i palatul!...
163
VOIEVODUL VOIE-BUN{
(]nfrunt`ndu-l)

Minciun[!... Trage spada!...

RO+-}MP{RAT
(curtenilor s[i)

Lega\i-l!... }mp[ratul
Nu lupt[ cu supu=ii!...
(Doi solda\i de-ai lui Ro=-]mp[rat se apropie de ]mp[ratul
Voie-Bun[ =i vor s[-i lege bra\ele.)

VOIEVODUL NENOROC
(]mbr`ncindu-i)

}n l[turi!

RO+-}MP{RAT
(altor solda\i)
+i pe el!
Voiam s[ fiu mai darnic =i-acuma sunt...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Mi=el!
T`lhar ce-n toiul nop\ii ]mi tulbur[ cetatea!

RO+-}MP{RAT
Eu viu s[-mi fac dreptate!...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
+i care \i-e dreptatea?...
164
RO+-}MP{RAT
S[ pun pe tronul \[rii st[p`nul cuvenit!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Acel ce-o st[p`ne=te, acela-i nimerit!...

RO+-}MP{RAT
|inutul fu al nostru c`ndva... P[m`nt =i mare,
Cu care drept le \ine\i?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Cu dreptul celui tare!

RO+-}MP{RAT
Cu dreptul celui tare? Cu-acela=i drept =i eu
M[ fac st[p`nul \[rii trimis de Dumnezeu!...
Iar voi, curteni =i sfetnici, de vre\i s[ v[ supune\i,
V[ iert pe to\i, altminteri!

AL DOILEA SFETNIC
M[rite doamne, pune-\i
}n noi n[dejdea!...

RO+-}MP{RAT
Bine!... =i-acuma ]n palat,
C[ci ard de ner[bdare s[ fiu ]ncununat!

PAZNICUL B{TR~N
(ie=ind din umbr[)
165
M[ria-ta!... o vorb[... Acolo, sus, se stinge
B[tr`nul!... }ndurare! Durerea l-ar ]nvinge
Afl`nd c[ vine altul pe tronul din str[buni...
A=teapt[-l s-odihneasc[ =i-apoi s[ te-ncununi!...

RO+-}MP{RAT
Tr[ie=te ]mp[ratul, curteni? Cu at`t mai bine,
Mai dulce-i r[zbunarea!... S[ afle de la mine!
De n-a murit, s[ moar[ v[z`nd c[-l biruiesc!...

PAZNICUL B{TR~N
S[ nu faci asta, doamne!

RO+-}MP{RAT
Vorbe=ti cam mult!

PAZNICUL B{TR~N
Vorbesc
C`t trebuie! C[ci fapta-\i nu-i fapt[ omeneasc[!
De ce at`ta grab[? A=teapt[-l s-odihneasc[!

RO+-}MP{RAT
Mo=nege, leag[-\i limba!...

PAZNICUL B{TR~N
Tu smulge\i-o!

RO+-}MP{RAT
Solda\i,
Lega\i-mi-l degrab[ =i-n zori s[-l sp`nzura\i!
166
PAZNICUL B{TR~N
(pe c`nd solda\ii ]l leag[)

Lega\i-m[, nu-mi pas[! A=a? Dar \ine minte:


Te-o pa=te nenorocul de-acuma ]nainte!
Blestemu-mi s[ te-ajung[ =i via\a s-o sf`r=e=ti
Mai r[u dec`t aceia pe cari ]i urgise=ti!...
Blestemul meu de-a pururi s[-\i urle ]n ureche.
+i voi, curteni nemernici, mi=ei f[r-de pereche,
Cu ce obraz, ce suflet, primi\i alt ]mp[rat
C`nd altuia, odat[, credin\[ i-a\i jurat?
Cum? Cum nu v[ plesne=te obrazul de ru=ine?
V-a fost ca un p[rinte — uitar[\i orice bine?
Paharnice, \ii minte... erai un biet vier;
Tu nu erai nimica, cinstite vistier;
+i tu, ]mp[r\itorul drept[\ii, cu dreptate
|i-ascunzi acuma fa\a?... +i tu, cinstite frate,
+i tu, o, logofete, =i voi, curteni, solda\i!...
V-a fost ca un p[rinte — st[p`nul, cum r[bda\i
S[-i calce \ara ho\ii?! Ru=ine s[ v[ fie!

RO+-}MP{RAT
S[ tac[ ]ndr[zne\ul!... Lega\i-l!

PAZNICUL B{TR~N
Mi=elie!
Curteni, ru=ine vou[!

RO+-}MP{RAT
Destul!... Destul!... Solda\i,
Cu ceilal\i doi lega\i-l =i-n zori s[-i sp`nzura\i!
167
Iar voi, curteni =i sfetnici, urma\i-m[-n odaia
}n care vod[ Verde ]=i stinge-acum v[paia.
Trezi\i ]ntreg ora=ul s[ vad[ m`ine-n zori
O m`ndr[-ncununare =i trei sp`nzur[tori...

}NT~IUL SFETNIC
Pleca\i m[riei-tale ur[m zile senine...
}\i d[m ]ncredin\area supunerii depline...
Dorin\a cea mai mic[ gr[bi\i s[-\i ]mplinim,
Cu pre\ul vie\ii noastre vom =ti s[ te p[zim!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(cu dispre\)

Mereu acelea=i vorbe!

PAZNICUI- B{TR~N
Ru=ine! Mi=elie!

VOIEVODUL NENOROC
A, clipa r[zbun[rii ca m`ine va s[ vie!...

PAZNICUL B{TR~N
R[bdare! Noaptea asta nu-i noaptea cea de-apoi:
Arhanghelul drept[\ii vegheaz[ peste noi!...

Cortina

168
ACTUL II

}n temni\[. O ferestruic[, ]n fund. Voievodul Nenoroc


doarme pe paie. Un guzgan care trece pe l`ng[ d`nsul
]l treze=te.

VOIEVODUL NENOROC
(se scoal[ speriat)

Piei, fiar[ uricioas[!


(Tremur`nd.)
Ah!...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(din chilia de al[turi, prin ferestruic[)

Ce e, fr[\ioare?

VOIEVODUL NENOROC
E frig aici!... Guzganii mi-alearg[ pe picioare;
Culcu=ul meu e umed =i rece...

VOIEVOUUL VOIE-BUN{
Ca =i-al meu!
Un rece fior m[-nghea\[...

VOIEVODUL NENOROC
A= vrea s[ mor...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
+i eu!...
169
VOIEVODUL NENOROC
Auzi ceva, departe?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
O poart[ se descuie...
Aud cum cad ciocane pe sc`nduri =i pe cuie...
(Cineva \ip[ de departe... Se aud gemete care se pierd
]n fundul temni\elor.)

VOIEVODUL NENOROC
Un \ip[t... Ce s[ fie?

VOIEVODUL VOlE-BUN{
Ne bat sp`nzur[tori...

VOIEVOGUL NENOROC
De-ar trece noaptea!...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Frate, va fi mai bine-n zori?

VOIEVODUL NENOROC
Abia trecu o noapte...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Ce vreme-ndelungat[!...

VOIEVODUL NENOROC
+i nici o noapte-ntreag[?...
170
VOIEVODUL VOIE-BUN{
Mi-e mintea tulburat[...
}mi pare c[ de veacuri pe paie am z[cut!...

VOIEVODUL NENOROC
+i mie mi se pare c-aicea m-am n[scut.
B[tr`nul paznic unde-i?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Al[turi, l`ng[ mine...
Vorbir[m p`n-acuma... }ncepe s[ se-nchine...

VOIEVODUL NENOROC
+i-acuma m[-nfioar[ av`ntu-i b[rb[tesc,
M[re\... }n alt[ lume, de-o fi s[-l ]nt`lnesc,
Ne-om duce ]mpreun[ la bunul nostru tat[,
+i-a=a, cu el de m`n[, i-om spune m`ndri: “Iat[
Curteanul cel mai vrednic pe care l-ai avut
+i poate niciodat[ tu nu l-ai cunoscut!”
Ia uit[-te ce face? E tot ]n rug[ciune? Sau doarme?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(plec`nd de la fereastr[)
Hei, b[tr`ne!...
(Re]ntorc`ndu-se.)
O, frate, ce minune?
Chilia cea de-al[turi e goal[!

VOIEVODUL NENOROC
L-ai strigat?
O fi dormind pe paie!...
171
VOIEVODUL VOIE-BUN{
Nu, nu era culcat!
V[zui lumin[ mult[... lumin[ orbitoare...
+i-apoi s-a stins deodat[...

VOIEVODUL NENOROC
Ce tain[-i asta, oare?
(Se aud pa=i, z[ng[nit de chei.)
Ascult[... cine strig[?... C[l[ul?... El e!...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Nu!
Duhovnicul... m[ cheam[...

VOIEVODUL NENOROC
Ce vrea? Prime=te-l tu,
Eu nu-l primesc!...
(Se aud alte b[t[i.)
Ascult[... ascult[... cine bate?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Duhovnicul!... M[ cheam[... S[-l ceri =i tu, o, frate,
De vrei s-ajungi, prin moarte, cu sufletul ]n cer!
(Voie-Bun[ pleac[ de la fereastr[.)

VOIEVODUL NENOROC
Nu!
(Zgomot la u=[.)
Cine e?
172
(Intr[ temnicerul.)
A, tu e=ti, b[tr`ne temnicer?

TEMNICERUL
(un b[tr`n aproape nebun)
Da, eu sunt...

VOIEVODUL NENOROC
Ce te-aduce?

TEMNICERUL
Se face ziu[.

VOIEVODUL NENOROC
Bine!
At`t?

TEMNICERUL
Se face ziu[!

VOIEVODUL NENOROC
Ei, =i?!

TEMNICERUL
(vesel)
Ca un ciorchine
Vei sta, ca un ciorchine!...

VOIEVODUL NENOROC
Dar nu te ]n\eleg!
173
TEMNICERUL
Da! Da! Ca un ciorchine frumos, =i copt =i-ntreg
Vei sta, colo, pe vi\[... Ce m`ndr[ s[rb[toare!

VOIEVODUL NENOROC
Pe care vi\[?

TEMNICERUL
Care? Colo-n sp`nzur[toare.
Pe cea mai nalt[ vi\[, cu ceilal\i doi ciorchini...
F[-\i cruce, f[tul tatii, ori nu =tii s[ te-nchini?...
+i ciorile-or s[ vin[ ]n stol s[ ciuguleasc[
Din prada cea mal dulce, din prada-mp[r[teasc[,
+i vinul o s[ curg[, vin ro=u... negru... bun...
Ha! Ha! Ce mai be\ie!

VOIEVODUL NENOROC
S[rman b[tr`n nebun!
}n loc s[ r`zi, mai bine ai pl`nge lacrimi grele...
Pe tine nu te mi=c[ ursita vie\ii mele?...

TEMNICERUL
Eu stau aici, b[iete, de =apte mii de ani...
Nevasta mi-e =op`rl[... copiii mei — guzgani...
La mine nu p[trunde lumina preacurat[.
Eu nu tr[iesc, de-aceea eu nu mor niciodat[...
Tu stai o noapte numai, eu stau de mii de ani.
Nevasta mi-e =op`rl[, copiii mei — guzgani.
+i mii =i mii de oameni ]n temni\[ s-adun[...
Pe unii-i \in aicea, pe al\ii...
(face semnul sp`nzur[rii)
cale bun[!
174
I-aduc aicea seara =i-n zori ]i scot de-aici.
De-ai sta pe fiecare o lacrim[ s[ strici,
S-ar umple-o mare-ntreag[. Mai ai un ceas, copile!

VOIEVODUL NENOROC
Mi-e fric[...

TEMNICERUL
+tiu... =tiu bine... s[ mori bogat de zile,
S[ mori frumos =i t`n[r, =i f[r[ de p[cat!...
De vrei s-ajungi la ceruri, cu sufletu-mp[cat,
S-aducem un duhovnic!

VOIEVODUL NENOROC
De asta-mi arde mie?
Mai am un ceas, =i moartea ce-n veci nu ]nt`rzie
M[ prinde, m[ culege cu r`njetu-i dr[cesc...
Mai am un ceas =i tremur, =i-a= vrea s[ nu-l tr[iesc.
M[ zbat ]n gheara mor\ii, =i voi, drept m`ng`iere,
Asemeni unui r`njet, trimite\i — f[r[ vrere —
Un pop[, un duhovnic? De ce?...

TEMNICERUL
}\i d[ un sfat...
}\i iart[ =i p[catul...

VOIEVODUL NENOROC
Eu n-am nici un p[cat!

TEMNICERUL
Duhovnicul!
175
VOIEVODUL NENOROC
La dracu!

TEMNICERUL
Ascult[-m[...

VOIEVODUL NENOROC
Afar[!

TEMNICERUL
S[ =tii: acel ce-alung[ — de trebuie s[ piar[ —
Pe preot, are parte de diavolul...

VOIEVODUL NENOROC
Ei, =i?!
S[ vie Dracul!

TEMNICERUL
(vr`nd s[ ias[)
Bine!...
(Se re]ntoarce.)
Duhovnicul e-aci...
La fratele... al[turi... De-o fi =i-o fi s[-\i par[
C[ tot mai ai nevoie de preot...

VOIEVODUL NENOROC
Ie=i afar[!...

TEMNICERUL
Prea bine... Ies... Dar afl[...
176
VOIEVODUL NENOROC
Cutezi s[ m[ ]nfrun\i?

TEMNICERUL
Eu nu te-nfrunt!...

VOIEVODUL NENOROC
Atuncea?

TEMNICERUL
T`lharii cei mai crun\i,
Ba chiar omor`torii, ]n clipa lor din urm[
Primesc s[-i spovedeasc[ duhovnicul...

VOIEVODUL NENOROC
Ci curm[
Odat[ aste vorbe zv`rlite ]n zadar!...

TEMNICERUL
(Nenoroc nu-l ascult[)
M[ iart[... Dar aicea vorbesc at`t de rar!
A= vrea s[ stau de vorb[, dar nimeni nu-mi r[spunde
Cum merge gr`ul? Bine! Ei, bravo... Da de unde!
S[ vie un duhovnic, ce zici?

VOIEVODUL NENOROC
Ai s[ sf`r=e=ti?

TEMNICERUL
(luminat)
+tii ce? M[ duc mai bine s[-i spun c[ nu-l prime=ti;
Duhovnicul, s[racul, e om de omenie...
177
}l chemi? }i pare bine! Nu-l chemi? Nu se ]mbie!
M[ duc...

VOIEVODUL NENOROC
(]nduio=at)
Mai stai o clip[... A=a... D[-mi m`na ta...
E=ti omul cel din urm[ pe care-l v[d...

TEMNICERUL
Da... da...

VOIEVODUL NENOROC
D[-mi m`na ta =i str`nge-o pe-a mea. +i-acuma, du-te.
}n m`na ta, b[tr`ne, sunt zilele-mi pierdute,
+i tot ce-aveam odat[, podoabe p[m`nte=ti...

TEMNICERUL
Ai stat o noapte numai =i-ncepi s[-nnebune=ti.
P[cat c[ pleci de-aicea =i nu r[m`i cu mine:
Am duce cas[ bun[, iubitul meu ciorchine...
Nevasta mea-i =op`rl[, copiii mei — guzgani —
Eu stau aici, b[iete, de =apte mii de ani.
(Iese sun`nd din chei.)

VOIEVODUL NENOROC
(singur)
+i-acuma vino!... vino! o, moarte-nfrico=at[...
(Se duce la fereastr[.)
Ascult[, fr[\ioare... Vorbe=te-mi ]nc[-o dat[...
Apropie-te, vino... o clip[ mai avem!
178
R[spunde-mi!... Dormi?... R[spunde-mi!... T[cere.
(Tare.)
Eu te chem!
Nimica. Nici un zgomot... T[ceri ]nfrico=ate!
(Cu groaz[.)
L-au dus... L-au dus la moarte. O, frate, frate, frate!...
A=a f[r[ de veste pieri=i din ochii mei!...
(Pl`ng`nd.)
Dar cui m[ la=i tu?...

DRACUL
(sub chipul Vistierului intr[ pe unde a ie=it temnicerul)
Mie!...

VOIEVODUL NENOROC
C[l[ule, ce vrei?

DRACUL
St[p`ne, n-avea team[!...

VOIEVODUL NENOROC
(surprins)

A, tu e=ti, Vistiere?...

DRACUL
(scurt)
Da, eu!...

VOIEVODUL NENOROC
Dar cum? Ce cau\i?
179
DRACUL
Te scap!

VOIEVODUL NENOROC
(str`ng`ndu-i m`na, c[lduros)

Ce bun!...

DRACUL
T[cere!

VOIEVODUL NENOROC
Dar ceilal\i doi?

DRACUL
S[rmanii! I-au dus. I-au sp`nzurat!

VOIEVODUL NENOROC!
O, frate!

DRACUL
Nu e vreme de pl`ns! E m[surat
De-acuma timpul nostru. Fugim. Pe \[rmul m[rii
Te-a=teapt[, de cu noapte, corabia sc[p[rii...
Un om cu haine scumpe — prieten bun de-al meu -
Te-o duce mai departe...

VOIEVODUL NENOROC
Dar tu nu vii?
180
DRACUL
Nu, eu
R[m`n aici, de veghe. Mi-e inima mu=cat[
S[ v[d pe tronul \[rii str[inii. Dar odat[,
Un crai din neamul Verde veni-va ]mp[rat;
Eu stau aici de veghe s[-l v[d ]ncununat!

VOIEVODUL NENOROC
Pornirea ta m[ mi=c[, iubite vistiere!...

DRACUL
(sco\`nd de sub hain[ doi saci cu aur)
|i-aduc =i aur...

VOIEVODUL NENOROC
Aur?

DRACUL
Da, partea-\i de avere...

VOIEVODUL NENOROC
Dar ce s[ fac cu d`nsul? Ce-i aurul?

DRACUL
Nu =tii?
Dar aurul ]nseamn[ putere, bog[\ii...
E sufletul vie\ii... E cheia fermecat[
Cu care se descuie o poart[ ]ncuiat[,
Unealta ce se afl[ oriunde — la t`lhar,
181
Pe masa preacurat[ a sf`ntului altar,
La regele puternic, la v[duva s[rac[;
E c`ntecul ce face durerile s[ tac[,
S[m`n\a care cre=te s[lbatic, f[r[ fr`u.
Nu cere plug, nici hold[ ca boabele de gr`u...
Din el rode=te totul! Din gr`u — doar biata p`ine;
O lun[ cere gr`ul s[ ias[. P`n[ m`ine
Din aur faci o cas[... o sut[... un ora=.
De vrei, ]nfr`ngi un rege =i cumperi un vr[jma=.
Arunci un pumn de aur =i vezi cresc`nd deodat[,
}n jurul t[u, palate de marmor[ curat[,
Cu trepte, =i coloane, =i statui, =i oglinzi,
Oglinzi de sticl[ scump[ prin care, c`t cuprinzi,
Vedea-vei policandre cu mii =i mii de raze,
Lumini de pietre rare... smarande... crisopraze.
Oglinzi de sticl[ scump[ prin care trec femei,
Femei ce poart[ salbe, inele =i cercei,
M[t[suri, fir de aur =i p[s[ri pe ve=minte,
+i-n ochi cuv`ntul tainic ce m`ng`ie =i minte,
+i vezi gr[dini bogate cu ape ce \`=nesc,
Cu lebede mai albe ca albu-mp[r[tesc,
Cu poduri neclintite, cu pun\i ce se ridic[...
(Desface un sac =i v`ntur[ aurul.)
Auzi... auzi cum c`nt[?... cum zorn[ie =i pic[?
Ce muzic[ de ]ngeri!... Ce glas m`ng`ietor!
Cum zorn[ie... cum sun[!... Ce foc str[lucitor!...
(Ridic`ndu-se.)
Arunci un pumn de aur pe mare =i, deodat[,
Cu sute de cor[bii vezi marea ]nc[rcat[...
Cor[bii mari ce poart[ tot felul de minuni,
Cor[bii ]nc[rcate cu roabe =i p[uni...
(Nenoroc se apleac[ la r`ndul s[u =i v`ntur[ aurul.)
A=a! }nfige-\i m`na! }n m`n[ \ii p[m`ntul!
182
VOIEVODUL NENOROC
Cum zorn[ie! Cum sun[! Cum... nu g[sesc cuv`ntul!
Cum c`nt[!... Cum alint[!... Cum m`ng`ie =i cum
Aduce, de departe, lumin[ =i parfum!...

DRACUL
Arunci un pumn de aur =i cea mai m`ndr[ fat[,
Femeia cea mai alb[, se-apropie deodat[
+i vine c[tre tine chemat[ de-un ]ndemn,
Mai mare ca ]ndemnul iubirii! La un semn,
F[cut de m`na larg[ ce-mparte aur, vine
S[-=i tulbure albastrul privirilor senine,
S[-=i piard[ fr[gezimea, pun`nd ]n locul ei
Podoaba cea mai scump[ visat[ de femei:
}n loc de-o carne alb[, =i cald[, =i curat[,
O carne p`ng[rit[, dar scump ]nve=m`ntat[!
Arunci un pumn de aur =i sfetnicul cinstit
}=i vinde ]mp[ratul =i neamul — ]n sf`r=it,
Cu aurul acesta m[runt, ce str[luce=te
Ca stelele ]n lacuri, de umbli-n\elep\e=te,
Tu po\i, printr-un arhanghel, pe Domnul chiar s[-l min\i,
C`nd fiul s[u ]l cumperi cu treizeci de argin\i!
+i-n ziua c`nd Satana gonit a doua oar[,
Pierz`nd acum p[m`ntul, va fi silit s[ moar[ —
G[se=te iar mijlocul de-a fi nemuritor,
C[ci aurul r[m`ne al s[u mo=tenitor!

VOIEVODUL NENOROC
Am aur! aur! aur!... }l v[d ]nt`ia oar[...
Sclipirea lui ciudat[ m[ arde, m[-nfioar[...
+i aurul acesta e-al meu?
183
DRACUL
Al t[u!

VOIEVODUL NENOROC
Al meu?

DRACUL
Gr[be=te-te!... Ridic[-l... Urmeaz[-m[!...

VOIEVODUL NENOROC
(]ncerc`nd s[ ridice aurul)
E greu...

DRACUL
Ci, vino! Vremea trece! }n loc s[-ncepem fuga,
Mai st[m de vorb[... Vino!
(Se aud c`ntece de org[ =i clopote ]n dreapta.)
Ascul\i? }ncepe ruga!
S-apropie c[l[ul!...

VOIEVODUL NENOROC
Mi-e team[!

DRACUL
Cum? Fricos
Ce e=ti! Ne pierdem vremea cu vorbe de prisos!...
De ce \i-e fric[, spune?

VOIEVODUL NENOROC
+tiu eu! O presim\ire
}mi spune c[ m-a=teapt[ o grea nefericire...
184
DRACUL
Dar ce nefericire mai mare e dec`t
S[ mori, ca uciga=ii, cu funia de g`t?

VOIEVODUL NENOROC
M-a prins o ne-n\eleas[ ne]ncredere...

DRACUL
Dar bine,
|i-aduc sc[parea... Spune: de ce nu crezi ]n mine?

VOIEVODUL NENOROC
Tu =tii ce-mi spuse tata: s[ nu plec din palat
C`t timp tr[ie=te d`nsul!

DRACUL
Dar Verde-]mp[rat
+i-a dat suflarea vie\ii: e mort!...

VOIEVODUL NENOROC
E mort?! O, tat[!

DRACUL
Ci las[ t`nguirea!... S[ mergem? Vin-odat[!...
C[l[ul e aproape...

VOIEVODUL NENOROC
M-apas[ ca un nor...
M[ tem s[ vin cu tine — mai bine-a= vrea s[ mor!
185
DRACUL
Dar nu cuno=ti nimica... doar marea =i palatul.
Tu nu-n\elegi, nebune, c-ai fost ]ntemni\atul
Ce nu cunoa=te lumea cu farmecele ei?
}n lume sunt osp[\uri... =i jocuri, =i femei...
Femei frumoase, calde, ce-a=teapt[ fe\i-frumo=ii,
Femei cu s`nuri albe cu v`rfurile ro=ii,
Ca zmeura de ro=ii... mai dulci ca ea... Femei
Ce-\i cer un singur lucru, at`ta doar: s[ vrei!
Femei cu bra\e albe =i moi, ce te-nf[=oar[;
Femei cu buze ro=ii, ce-alint[ =i omoar[,
+i ard, =i se fr[m`nt[ atunci c`nd le s[ru\i
Pe din\ii albi... pe umeri, pe ochii stin=i, pierdu\i;
Femei ce-n a=teptare se-ntind, =optesc alene
Cuvinte p[tima=e... se uit[ printre gene,
}nchid cu poft[ ochii =i bra\ele deschid;
Femei ce ard =i-a=teapt[ sunt dincolo de zid!...
S[ mergem! Vino! Vino! A=a! M-ascul\i... v[d bine.

VOIEVODUL NENOROC
(fermecat)

Te-ascult... Vorbe=te-mi ]nc[...

DRACUL
+i-n urm[?

VOIEVODUL NENOROC
Viu cu tine,
St[p`nul meu... Vorbe=te-mi de lumea ce m[ vrea.
+tiu bine c[ ]n lume... acolo-i via\a mea...
186
Cu tine... vin cu \ine... }n lumea larg[ du-m[...
Fanfarele s[ c`nte... sa fiarb[ vinu-n spum[...
(}n aiurare.)
Cor[bii mari... palate... osp[\uri =i femei...
(Diavolul i-a cuprins mijlocul =i se ]ndreapt[ cu el spre
fundul temni\ei. }n clipa c`nd vor s[ ias[, zidul piere,
=i ]n fund, ]n mijlocul ]ngerilor, coboar[ pe-o scar[ de
foc Arhanghelul Mihail. Fundul scenei e plin de lumin[
albastr[, lini=titoare.)

ARHANGHELUL MIHAIL
(lui Nenotoc)

Opre=te-te, nebune!

DRACUL
Ce?

VOIEVODUL NENOROC
Cine e=ti?

DRACUL
Ce vrei?

ARHANGHELUL MIHAIL
S[-\i iau din m`n[ prada, Satano!...

VOIEVODUL NENOROC
Care prad[?

187
ARHANGHELUL MIHAIL
Pe tine! Mintea, ochii — au nu pot s[ mai vad[
C[ sufletul \i-l cere un diavol? N-ai v[zut
Pr[pastia grozav[ ]n care-ai fi c[zut?

DRACUL
(]=i arunc[ mantia =i c[ciula de vistier =i r[m`ne a=a
cum =i-l ]nchipuie poporul: negru =i poart[ coarne. C`nd
]=i scoate mantaua, scena se umple ]n fa\[ cu o lumin[
ro=ie care contrasteaz[ cu razele albastre ce ]mpodobesc
]ngerii albi ]n fundul scenei)
Ei da, sunt dracul, dracul! +i dracul, c`teodat[,
Se d[ cinstit pe fa\[ =i coarnele-=i arat[...
Sunt eu!... +i vreau s[ cump[r un suflet! Sunt cinstit!
(C[tre Nenoroc.)
I-o spun =i lui: Sunt dracul! Te vreau, m-ai auzit?
Un ]nger alb, =i altul mai negru ca p[m`ntul
Te cer acum! Alege! Al t[u va fi cuv`ntul!
Arhanghelul e d`nsul — iar eu sunt Belzebuth,
Iar eu sunt r[zvr[titul, sunt ]ngerul c[zut!
Eram =i eu acuma ]n ceata ]ngereasc[
Ca toti ce =tiu s[ tac[, s-asculte, s[ slujeasc[.
Eram =i eu arhanghel cu aripi argintii,
Slujind, supus, pe Domnull, ca zecile de mii!...
Dar n-am putut s[ suf[r mul\imea, umilirea,
Am vrut s[ fiu eu ]nsumi, visam dumnezeirea!
Dar el v[zu ]n mine protivnicul cumplit,
+i-atuncea, f[r[ mil[, din cer m-a pr[v[lit
Cu tr`mbi\e de-aram[, cu tr[snete =i surle!
C`nta\i!... C`nta\i, arhangheli, c[ci are cin’ s[ urle...
(Arhanghelului Mihail:)
Am fost =i eu odat[ frumos =i alb, ca tine,
Aveam odat[ aripi, privirile senine,
188
|i-am fost odat[ frate — acum du=man ]\i s`nt!
Te v[d... te v[d =i-acuma! Cu palo=ul ]n v`nt
Cu-aripa-nfiorat[, cu n[rile deschise,
Striveai pe-acela care trufa= se r[zvr[tise!...
Strive=te-m[ =i-acuma! Da, fii =i-acum m[re\,
+i fapta-\i o s[ aib[ un mult mai mare pre\!
Strive=te-m[ =i-acuma c`nd nu mai ai la spate,
Ca-n ceruri, s[ te-ajute puteri ]nfrico=ate...
}n ceruri e=ti st[p`nul—]n iad, st[p`nul s`nt:
Arhanghelul =i dracul sunt una pe pam`nt!...

ARHANGHELUL MIHAIL
Pe cel strivit o dat[ eu nu-l mai pot ]nfr`nge!

DRACUL
}ntr-asta e mai tare acel ce zace-n s`nge;
De-acuma se va teme doar cel ]nving[tor...
Amar, amar de-aceia ce-nving ]n via\a lor!...
Am fost ]nfr`nt ]n ceruri — r[masu-mi-a p[m[ntul!
De nu pot face singur, eu stric ce face Sf`ntul,
Aprind minciuna, r[ul, f[clii ]n drumul meu!

ARHANGHELUL MIHAIL
De veacuri stric[ Dracul ce face Dumnezeu!

DRACUL
+i veacuri multe ]nc[ ce face el — strica-va...
Destui arhangheli are ]n cer s[-i c`nte slava;
}n fumul de t[m`ie al c`ntecului lor,
Atoatef[c[torul se-mbrac[ ]ntr-un nor
Prin care Adev[rul nu-l vede niciodat[...
189
C`nta\i!... C`nta\i, arhangheli!... Sl[virea voastr[-mbat[!
L[sa\i-m[ pe mine s[ urlu pe p[m`nt
Cu cei ce n-au ]n via\[, nici hran[, nici ve=m`nt,
Cu cei ce nu cer mil[ =i fruntea nu =i-o pleac[,
Cu cei ce vor s[ urce, s-ajung[ =i s[-ntreac[,
Cu cel ce nu vrea jugul de-ar fi chiar Dumnezeu,
C`nta\i! C`nta\i, arhangheli! L[sa\i s[ urlu eu!
(Lui Nenoroc )
+i-acum, destul! S[ mergem! Ne-a=teapt[ lumea. Vino!
O via\[ ai, =i via\a pl[cerilor ]nchin-o!
Ce-\i pas[ ce-o s[ fie ]n cer sau ]n morm`nt...
S[ nu zici niciodat[ am fost, voi fi, ci s`nt!
(Vor s[ ias[.)

ARHANGHELUL MIHAIL
(lui Nenoroc)
Opre=te-te, nebune, at`t c`t mai e vreme,
At`ta timp c`t glasu-mi mai poate s[ te cheme,
S[-\i spun[: “Vino!”...

VOIEVODUL NENOROC
Unde?

DRACUL
R[spunde: unde-l chemi
+i ce-o s[-i dai ]n locul acelui ce-l blestemi?

ARHANGHELUL MIHAIL
Eu cer =i dau ]n urm[. D[-mi via\a poc[it[,
O frunte ce se pleac[, o inim[ smerit[,
+i-apoi ]\i dau seninul...
190
DRACUL
(]ntrerup`nd)
Eu dau, =i-n urm[ cer.
Eu dau domnia vie\ii!

ARHANGHELUL MIHAIL
Eu dau albastrul cer
De unde-ncepe raiul, de unde-ncepe zarea,
Lumina, =i n[dejdea, =i umbra, =i uitarea,
Visarea nesf`r=it[, =i sfinte bucurii;
Dau z[rile albastre cu nori trandafirii.
}n raiul meu sunt codri, poiene fermecate,
Cu flori ce lumineaz[, cu stele-mb[ls[mate,
Cu pomi ce c`nt[ ziua, iar noaptea pl`ng pe flori.
C`mpiile de rou[ r[sfr`ng de mii de ori
Seninul dimine\ii ce-n purpur[ sc`nteie...
|`=nesc f`nt`ni ]n soare, =i mii de curcubeie
Prefac ]ntreg v[zduhul ]n vesele gr[dini...
Amurgul \ese zarea ]n umbre =i lumini.
Acolo c[prioare viseaz[-n raza lunii...
Un cer cu stele poart[ ]n coada lor p[unii...
Mioarele s-adap[ cu lupii, la izvor...
Zefiri, arhangheli, p[s[ri =i fluturi trec ]n zbor,
Iar mun\ii parc[ poart[ cununi de foc pe creste.

DRACUL
Dar ce sunt toate-acestea, c`nd Eva nu mai este?
De c`nd s-a dus femeia, tot farmecul s-a dus!

ARHANGHELUL MIHAIL
De c`nd s-a dus femeia, =i dracul a apus,
O pace nesf`r=it[ cuprinse paradisul...
Culca\i pe labe leii ]=i dorm ]n pace visul...
191
DRACUL
(]ntrerup`nd)
Un leu ce doarme pa=nic pe labe nu e leu,
Cum nu e=ti tu Satana, cum nu sunt ]nger eu!
E=ti leu? R[ge=te! +arpe? Pref[-te ]n balaur!
P[un? R[sfir[-\i coada! E=ti mierl[? Fluieri! Taur?
Pr[se=ti! Vultùr? Te-arunc[ ]n cerul tot mai nou
+i du-\i ]n pace jugul, c`nd e=ti m[gar sau bou!
Aceasta-i r`nduiala! De ce s[ c`nte floarea
+i steaua s[ miroase? L[sa\i privighetoarea
S[ c`nte! Trandafirul s[-mpr[=tie miros,
Iar omul s[-=i tr[iasc[, ]n lume, via\a — jos!

ARHANGHELUL MIHAIL
}n lume s-o tr[iasc[, dar nu-n p[cate grele...
S[ mearga drept nainte cu ochii c[tre stele,
S-aprind[ smirn[-n suflet, s-alunge duhul r[u!
Pe drumul drept urmeaz[-\i, ]n via\[, drumul t[u!

DRACUL
(lui Nenoroc)
C[rarea-i mai umbrit[ de cum e calea dreapt[.

ARHANGHELUL MIHAIL
Tu nu-i spui dup[ moarte ce soart[ ]l a=teapt[...

DRACUL
Tu nu-i spui ce-l a=teapt[ nainte de-a muri!...

VOIEVODUL NENOROC
Destul!... De-acum =tiu bine cu cine voi porni...
(Arhanghelului:)

192
A fost ursit ca omul s[-=i duc[-n lume traiul!
Va fi frumos acolo, ]n raiul t[u, dar raiul
De e sau nu, eu nu =tiu. Dar traiul p[m`ntesc
}l =tiu c[ e!...

ARHANGHELUL MIHAIL
(cu grij[)
+i-atuncea?

VOIEVODUL NENOROC
Cu Diavolul pornesc!

ARHANGHELUL MIHAIL
O, minte r[t[cit[! Opre=te-te, nebune,
Te-arunci ]n foc!

VOIEVODUL NENOROC
+tiu bine!

ARHANLELUL MIHAIL
Prive=te-i ochii, spune,
Prive=te-i ochii. Nu vezi luminile verzui
De flac[ri =i pucioas[ ce ard ]n ochii lui?

VOIEVODUL NENOROC
}n ochii lui sunt patimi... sunt z[ri ]ndep[rtate,
Cu c`t m[ uit la d`nsul, cu-at`ta pieptu-mi bate.

ARHANGHELUL MIHAIL
Ascult[-i glasul. N-auzi gheena blestemat[
Cum =uier[... cum url[?...
193
VOIEVODUL NENOROC
Suflarea lui m[-mbat[.
}n glasul lui e lumea — p[m`ntul ce m[ vrea —
Vorbe=te tinere\ea, fiin\a, via\a mea!
M[ duc cu el ]n lume!...
(Vrea s[ plece.)

ARHANGHELUL MIHAIL
Te-arunci ]n foc!

VOIEVODUL NENOROC
+tiu bine!

ARHANGHELUL MIHAIL
G`nde=te-te!

VOIEVODUL NENOROC
(apuc`nd m`na diavolului)
Cu d`nsul!...

ARHANGHELUL MIHAIL
G`nde=te-te!

DRACUL
(triumf[tor)
Cu mine!
(Vor s[ ias[.)

ARHANGHELUL MIHAIL
(ridic`nd palo=ul, ]l amenin\[)
Opre=te-te, nebune! S[ nu cutezi!...
194
VOIEVODUL NENOROC
(]nfrunt`ndu-l)
Cutez!...

ARHANGHELUL MIHAIL
(]nvins, ]=i las[ palo=ul la p[m`nt; rug[tor)
Opre=te-te, copile!

DRACUL
(ia de m`n[ pe Nenoroc)
Hai, vino!

VOIEVODUL NENOROC
(dup[ ce a privit pe fiecare, Diavolului)
Te urmez!...

Cortina

ACTUL III

}n \ara celor ce petrec. }n fund, palatul de cle=tar, cu


poart[ larg[ la mijloc, cu scar[ de marmor[ ce ]nainteaz[
p`n[ ]n mijlocul scenei. Doi lei de piatr[, la margine. }n
fa\[ e gr[dina palatului, cu pomi ]nflori\i =i al\ii plini de
roade, cu tufi=uri tainice, cu b[nci de marmor[, cu bazi-
nuri cu lebede, cu f`nt`ni ce \`=nesc. P[uni =i c[prioare
se preumbl[ prin gr[din[. Ghirlande de roze unesc unele
tufi=uri sub care petrec zmei =i fe\i-frumo=i ]n tov[r[=ia
z`nelor. Lumin[ puternic[. La ridicarea cortinei sunt
numai trei filozofi, care zv`rl[ cu zarul, ]n planul I, la
st`nga spectatorului.
195
FILOZOFUL DE 60 ANI
Trei!

FILOZOFUL DE 70 ANI
Patru!

FILOZOFUL DE 80 ANI
+apte!

FILOZOFUL DE 60 ANI
Dou[!

FILOZOFUL DE 70 ANI
Nimic!

FILOZOFUL DE 80 ANI
(se scoal[ triumf[tor)

Aveam dreptate?

FILOZOFUL DE 70 ANI
Da, logica suprem[, iubitul meu confrate,
R[m`ne tot destinul; ]n m`na lui e tot.
El leag[ f[r[ voie, str[mo= de str[nepot.

FILOZOFUL DE 60 ANI
}n m`na lui e totul!

196
FILOZOFUL DE 80 ANI
Iar noi, zv`rlind cu zarul,
Pierz`ndu-ne averea, l[rgim mereu hotarul
Cel larg al cuget[rii...
(}n fund trece F[t-Frumos care se ]nal\[ pe dou[ trepte
s[ rup[ rodul unui piersic. Filozoful de 70 de ani l-a
v[zut =i-l arat[ celui de 80 de ani.)

FILOZOFUL DE 70 ANI
M[ rog, o ]ntrebare!

FILOZOFUL DE 60 ANI
Da...

FILOZOFUL DE 70 ANI
Cine-i neofitul,
Obraznicul acesta?

FILOZOFUL DE 80 ANI
M[garul!

FILOZOFUL DE 70 ANI
Nepoftitul!
De ce se uit[-ncoace cu gesturi de erou?

FILOZOFUL DE 80 ANI
Hai?... Cine-i ]ndr[zne\ul? Nu =tii?

FILOZOFUL DE 60 ANI
Un oaspe nou!
197
Epicurus, st[p`nul gr[dinii fermecate,
L-aduse mai deun[zi din \[ri ]ndep[rtate...
}i place mult c[-i t`n[r, frumos =i plin de-av`nt,
}l afl[ plin de daruri =i me=ter ]n cuv`nt!

FILOZOFUL DE 70 ANI
Epicurus, de-o vreme, se-ntrece mult cu gluma!

FILOZOFUL DE 80 ANI
Dar cine e copila cu care vine-acuma?

FILOZOFUL DE 60 ANI
E Mira Miralena, o fat[ de-mp[rat,
O fat[ izgonit[ c[ nu s-a m[ritat
Cu cel ce-i alesese de mire, ]mp[ratul!...

FILOZOFUL DE 80 ANI
+i fata st[ de vorb[, acum, cu dezm[\atul
Acesta? Ce ru=ine! A, nu, pre legea mea!
Epicurus se-ntrece cu gluma... Ce mai vrea?
}ncetul cu ]ncetul r[pitu-ne-a femeia
+i-a dat-o celor tineri; =i-acuma vrea “Ideea”
S-o ia superbei cete a celor ]n\elep\i?
Permite\i voi aceasta, iubi\ii mei adep\i?
Cu care drept s[ vin[ cei tineri? }ntreba\i-i!

FILOZOFUL DE 60 ANI
Sunt legile eterne ce schimb[ genera\ii,
Sunt legile fatale, iubi\ii mei confra\i,
+i-n fa\a lor se cade...
198
FILOZOFUL DE 70 ANI
Aud?...

FILOZOFUL DE 60 ANI
S[ v[ pleca\i!

FILOZOFUL DE 70 ANI
Cum? Ce?...

FILOZOFUL DE 80 ANI
Te-n=eli, iubite, ilustrule confrate!...
Ori poate c[ te legeni ]n dulcea voluptate
De-ai fi =i tu, ca d`n=ii, un t`n[r f[t-frumos?
Dar nu te ui\i, ilustre, c[-\i cade br`ul jos?

FILOZOFUL DE 60 ANI
(leg`ndu-=i br`ul)

S[ cred c[-s ]nc[ t`n[r? Cum, eu? Eu, veneratul...


A, nu!

FILOZOFUL DE 70 ANI
R[m`i aicea s[ ducem ne-mp[catul
R[zboi! Avem trecutul =i laurii cu noi...
Lupt`nd cu cei mai tineri, ]nvingem ]n r[zboi!...

FILOZOFUL DE 80 ANI
S[ ducem lupta, bine... Frumos!... Dar =ti\i voi care
E cel mai crunt potrivnic, du=manul cel mai mare?
199
FILOZOFUL DE 60 ANI
Ghicesc!

FILOZOFUL DE 80 ANI
Ghice=ti? R[spunde!

FILOZOFUL DE 60 ANI
Epicurus!

FILOZOFUL DE 80 ANI
Da, el!
Veni la noi odat[, ]n treac[t, f[r[ \el,
+i iat[-l, dup[-o vreme, tron`nd ca =i un rege:
}mparte veselia =i laurii-i culege;
La vorba lui oricine se vinde ori=icui,
Ba chiar =i noi, b[tr`nii, p[lim ]n fa\a lui...
De ce?

FILOZOFUL DE 70 ANI
El are daruri ce farmec[ pe-oricine...
+i-adeseori, ilustre, te-n=al[ chiar pe tine...
B[tr`nii v[d ]ntr-]nsul un me=ter ]n cuv`nt;
Femeile, ispita; cei tineri v[d av`nt...
Cu vorba lui aprinde un foc, =i-apoi ]l stinge...
E logica... E verbul, cuv`ntul care-nvinge...
Cu logica-i m[iastr[ juc`ndu-se iste\
El poate s[ ]nving[ pe cel mai ]ndr[zne\...

FILOZOFUL DE 80 ANI
Cum, noi, noi ]n\elep\ii, cu g`nduri venerate,
S[ st[m a=a deoparte, cu m`inile legate?
200
+i cel din urm[ t`n[r s[ calce peste noi?
Confra\ii mei, e ceasul supremului r[zboi!
Pornim de-acum la lupt[! Cu noi e toat[ firea,
Cu lupta cea din urm[ ]ncepe nemurirea!

FILOZOFUL DE 70 ANI
Stejarul vechi doboar[ mesteac[nul u=or.

FILOZOFUL DE 80 ANI
Tr[iasc[-n\elepciunea, regina tuturor!

FILOZOFUL DE 70 ANI
Da, da! Striga\i cu to\ii: “Tr[iasc[ b[tr`ne\ea!”
Ecoul va r[spunde...

F{T-FRUMOS
(din culise)
“Tr[iasc[ tinere\ea!”
(N[v[le=te ]n scen[ cu o ceat[ de tineri =i z`ne,
]mpodobi\i cu ghirlande de roze.)
Tr[iasc[ veselia =i jocul zgomotos,
+i c`ntecul, =i via\a!...

FILOZOFUL DE 70 ANI
Ecou-i mincinos!

F{T-FRUMOS
B[tr`nilor, afar[!

FILOZOFUL DE 70 ANI
Obraznic!
201
FILOZOFUL DE 80 ANI
Ie=i! S[ piar[!...
(Amenin\`ndu-l cu toiagul.)
De unde vii? Ce cau\i?

F{T-FRUMOS
A\i stat prea mult. Afar[!...

FILOZOFUL DE 70 ANI
Obraznic! Sicofante!

FILOZOFUL DE 80 ANI
A! tu mi-ai fost ecou?!
S[ ie=i...

F{T-FRUMOS
Ba voi...
(Prin poarta palatului coboar[ Dracul cu m`na pe um[rul voievodu-
lui Nenoroc. Diavolul poart[ ve=minte scumpe, barba =i p[rul ]n inele
negre, str[lucitoare; pe cap, cunun[ de trandafiri albi.)

DRACUL
T[cere! V-aduc un oaspe nou!

}NT~IA Z{N{
Un oaspe nou?...

A DOUA Z{N{
(cu admira\ie)
Ce t`n[r!...
202
A TREIA Z{N{
Frumos!...

}NT~IA Z{N{
De unde vine?

DRACUL
N[scut din raza lunii cu apele senine,
Veni pe-o scoic[ verde m`nat[ de zefir...

VOIEVODUL NENOROC
(tr[g`ndu-l de m`nec[)

Ascult[, mi se pare c[ nu sunt...

DRACUL
+i c[-n=ir
Minciuni!...

VOIEVODUL NENOROC
Ba nu!...

DRACUL
A=a e!... O =tiu prea bine! Cat[
S[ placi ]ntotdeauna! De pild[, alt[ dat[
S[ spui c[ vii din lun[, pe-o raz[ de argint...
Mereu s[ fie nou[ povestea ta!...

VOIEVODUL NENOROC
S[ mint?
203
DRACUL
S[ min\i... C`nd intri-n lume s[-mbraci a lumii hain[,
}nchin[-te minciunii — aceasta-i marea tain[...

O Z{N{
(aduc`nd cupe)
De aur!

A DOUA Z{N{
De cle=tar!...

DRACUL
(]ntinde cupa voievodului Nenoroc)
A=a!... S[-nchini Minciunii ]nt`iul t[u pahar!
(Harfele =i flautele c`nt[ ]n culise. Dracul urc[ trei
trepte =i, cu paharul ]n m`n[, spune:)
Minciuna-i o femeie cu ochii verzi ca marea!...
E visul, e n[dejdea... Frumosul, ]n=elarea.
Prin ea se re-nnoie=te cuv`ntul ce s-a spus.
R[pi\i minciuna vie\ii, =i farmecul s-a dus!

CORUL
Minciuna-i o femeie cu ochii verzi ca marea!...

DRACUL
Minciuna-i piatra scump[ prin care vezi palate,
Ora=e... poduri... ape... \inuturi fermecate,
E scoica unde c`nt[ =i pl`ng ]ntinse m[ri,
Amurgul ce zide=te ora=e-n dep[rt[ri;
Minciuna e lumina ce face dintr-o g`rl[
O mare f[r[ margini, un vultur din =op`rl[.
204
Ea pune tot ce nu e ]n toate c`te s`nt,
Prin ea vezi lumea-n stele =i stele pe p[m`nt!

CORUL
Ea pune tot ce nu e ]n toate c`te s`nt!...

DRACUL
Minciuna-nsufle\e=te!... Minciuna-i vr[jitoare!
Din floare face flutur, din flutur face floare...
De n-ai aripi ca =oimii printr-]nsa po\i s[ zbori;
Ea d[ un suflet floarei, =i sufletului — flori!
Din soare =i din nouri ]=i \ese curcubeie.
I-a spus femeii: “]nger” =i dracului: “femeie”,
+i-a=a precum ]nal\[ bordeiul ]n palat,
Din ho\, minciuna face un sfetnic de-mp[rat!...

CORUL
Din ho\, minciuna face un sfetnic de-mp[rat!...

DRACUL
E purpura... cununa... hlamida-mp[r[teasc[...
S-o poarte cel ce =tie cu ea s[ se g[teasc[...
Miniciuna =ade bine doar omului iste\...
+i ce e Adev[rul? Un dar f[r[ de pre\...
Prin el vezi norul — nour, =i marea vezi c[-i mare...
}ntreab[ mincino=ii!... O lume v[d ]n zare!...
Pe c`t e de frumoas[ =i grea minciuna lor,
Pe-at`t e adev[rul de searb[d =i u=or!

CORUL
At`ta-i adev[rul de searb[d =i u=or!
205
DRACUL
Eu vreau s[ c`nt minciuna ce =tie s[ prefac[,
Ce =tie s[-nnoiasc[... Las altora s[ plac[,
Din umbr[-i “adev[rul”... Dec`t un cer=etor
Descul\ =i gol mai bine un rege-n=el[tor!
S[ piar[ cer=etorul ce-alearg[ dup[ hran[!...
O hain[ zdren\uit[ prin care vezi o ran[ —
Acesta-i adev[rul, =i lui vre\i s[ m[-nchin?
A, nu, ]nchin minciunii paharul meu cu vin!...

CORUL
}nchin, ]nchin minciunii paharul meu cu vin!...
(C`ntecele izbucnesc mai vesele, mai puternice. Cei trei
filozofi b[tr`ni, care ascultaser[, din primul plan,
comenteaz[ ]n tot timpul. Cum a ispr[vit Dracul, cei
tineri, care ]l ascultaser[ de aproape, strig[:)

TINERII
Minciuna, da... Tr[iasc[!... A=a e!... Ai dreptate!...
(Se str`ng ]n jurul Dracului, care ]=i ciocne=te cupa cu Nenoroc.
Filozofii cei b[tr`ni, f[r[ s[ se apropie de ceata celor
din fund, vorbesc pedant, ]n fa\[.)

FILOZOFUL DE 70 ANI
Puterea care-nvinge, iubitul meu confrate,
E logica, e “verbul” de care \i-am vorbit...
}n fine e “cuv`ntul”!

FILOZOFUL DE 80 ANI
Ceva mai l[murit...
206
FILOZOFUL DE 70 ANI
Cum, nu =tii ce-nsemneaz[ “cuv`ntul”? E puterea
Ce schimb[ orice lucru, de fapt[ leag[ vrerea...
E fiu-n\elepciunii =i tat[l faptei, deci
Cuv`ntu-i leg[tura g`ndirii str`nse, reci,
Cu fapta ce-o s[ vie...

FILOZOFUL DE 80 ANI
Cuv`ntul, prin urmare,
A fost naintea faptei...

FILOZOFUL DE 80 ANI
Scriptura, mi se pare,
A spus la fel =i d`nsa: “La ]nceput...“

FILOZOFUL DE 70 ANI
Gre=im
Urm`nd mereu Scriptura...

FILOZOFUL DE 60 ANI
Atunci...

FILOZOFUL DE 70 ANI
S[ l[murim!...
C`nd vede-un pom ]n cale, un prost va zice: “Iat[
Un pom”. Dar mincinosul cu mintea mai bogat[
R[spunde: “E balaur!” Balaur? Cum a=a?
“Balaur!”... Minicnosul un ceas ]ntreg va sta
Vorbindu-i ]n icoane, cu vorbe-ntortocheate,
Cu m`inile, cu ochii ]nchi=i pe jum[tate,
207
Vorbind at`t de bine, c[ prostul, uluit,
R[spunde: “Ai dreptate... Balaur? Am gre=it!”
(Cei trei filozofi continu[ s[ vorbeasc[; ]n fund, vinul curge.)

DRACUL
(lui Nenoroc)
Aici e lumea-ntreag[: be\ie =i lumin[,
C`nt[ri, iubire, jocuri; femeile-or s[ vin[
+i-n fa\a ta, frumoase, ]ncet s-or perinda...
Aceasta-i lumea... Spune, ]\i place mult?

VOIEVODUL NENOROC
O, da!...
R[suflu cu pl[m`nii, cu ochii, cu urechea...
Aicea-i totul t`n[r!...Nimic, nimic din vechea
+i-amarnica t[cere a tristului palat,
+i-a temni\ei cumplite din care m-ai sc[pat!...

DRACUL
(tainic)
T[cere!... Nici o vorb[ de temni\[!... Cuv`ntul
Acesta ]nsp[im`nt[... }nf[=ur[-n ve=m`ntul
Uit[rii tot trecutul.
(Tare.)
Turna\i!... Turna\i-i vin!...

CR{IASA Z~NELOR
De unde vii ]ncoace, frumosule str[in?

VOIEVODUL NENOROC
Am fost silit, domni\[, de scumpii mei p[rin\i
S[ umblu tot p[m`ntul!...
208
DRACUL
(triumf[tor)
A=a! }ncepi s[ min\i!...

VOIEVODUL NENOROC
Povestea mea e lung[! Eu vin din dep[rtarea
|inutului de ghea\[ cu mun\i de flac[ri. Marea,
Urc`ndu-se pe turnul str[vechiului palat,
}nghea\[ =i r[m`ne a=a cum a-nghe\at...
+i eu plecai de-acas[ pe-o noapte ]nghe\at[!
Am dus o via\[ lung[ =i-at`t de zbuciumat[!
M[-ntreb: ]n care \ar[ n-am fost? +i nu-mi r[spund:
Umblai ]ntreg p[m`ntul =i marea, p`n[-n fund...
Acolo, ]n ad`ncuri, sunt ceruri ]nstelate...
}n loc de v`nt, e valul; ]n loc de mun\i, palate;
Acolo-i prim[var[ de patru ori pe an,
+i-n loc de pomi, domni\[, sunt ramuri de m[rgean.
Acolo, scoici de aur, cu pietre scumpe-n cute
}mpart, ]n tremurare, c`nt[ri necunoscute,
Iar apele r[sun[ de parc-ar fi cle=tar...
}n loc de stele, pe=tii, purt`nd c`te-un fanar,
Se duc s[ lumineze ad`ncurile m[rii...
Am fost =i mai departe de marginile zarii
+i n-am l[sat ]n urm[ un \[rm necunoscut!...

DRACUL
Ce \[ri fermec[toare! Doar cel ce n-a v[zut
At`tea, poate spune cu-at`ta dib[cie...
Un lucru nu mai place aceluia ce-l =tie...
Dar cel ce nu-l cunoa=te r[m`ne fermecat!
(Ar[t`nd pe Nenoroc:)
}n cinstea lui aduce\i paharul ]nspumat!...
209
CR{IASA Z~NELOR
(c[tre Nenoroc)

De vii cu orice g`nduri, de vii din orice \ar[,


}n \ara noastr[-n care e ve=nic prim[var[,
De vrei s[ stai o clip[ sau vrei necontenit,
De vii cu orice g`nduri, s[ fii bine venit!

CORUL
De vii din orice \ar[, s[ fii bine venit!...

CR{IASA Z~NELOR
La noi sunt z`ne m`ndre, =i jocuri, =i be\ie,
Sunt roade p`rguite, lumin[, veselie,
+i grija nu-=i abate vultùrul ei cernit;
De vrei s[ stai o via\[, s[ fii bine venit!

CORUL
De vii cu orice g`nduri, s[ fii bine venit!...

VOIEVODUL NENOROC
O cup[! Beau ]n cinstea femeilor visate,
}n cinstea tinere\ii, =i-a grijilor uitate...
Eu n-am cuvinte calde, ur[ri; ]n locul lor
Am scule, pietre scumpe, cu foc str[lucitor...
(Un sclav negru ]i aduce o tipsie de argint, ]nc[rcat[ cu
=iraguri de m[rgele, br[\[ri, salbe de aur, cu pietre
scumpe etc. Nenoroc pune pe fruntea unei z`ne o diadem[.)
Aceasta pentru tine, cosi\[ aurie!
(Alteia:)
O salb[ pentru tine!...
210
O Z~N{
Br[\ara mie!

VOIEVODUL NENOROC
(]ntinz`ndu-i br[\ara)
|ie!...

}NT~IA Z~N{
+i mie o br[\ar[!...

A DOUA Z~N{
O salb[!

A TREIA Z~N{
Un inel!

ALT{ Z~N{
Eu vreau cunun[!

VOIEVODUL NENOROC
(]ntinz`ndu-i o diadem[)
Iat[!

O Z~N{
(alteia, care n-a cerut nimic)
Dar tu?

Z~NA
(]ntrebat[)
}l vreau pe el!
(Lui Nenoroc:)

211
O, tu, ce-mpar\i la toate =iraguri nestemate,
P[strezi ceva femeii iubite, a=teptate?
Mai ai ceva? Raspunde!...

VOIEVODUL NENOROC
(pe g`nduri)
+tiu eu?...

F{T-FRUMOS
(luI Nenoroc)
Mai ai ceva:
Un lung =irag de lacrimi...
(Z`nele r`d =i se reped la cele din urm[ giuvaeruri. Cei trei
filozofi b[tr`ni continu[ discu\ia, ]n fa\a scenei.)

FILOZOFUL DE 80 ANI
(celui de 70 de ani)
Ilustre, nu-i a=a!
Nici exemplificare nu vreau, =i nici cita\ii...
Sinteza!... Iat[ totul... S[ nu-\i ]n=eli confra\ii
Cu pomi =i cu balauri, ca pilda celor doi...
Vorbe=te ]n sintez[, nu-\i bate joc de noi!...

FILOZOFUL DE 70 ANI
}nt`i a fost g`ndirea, apoi a fost cuv`ntul.
Iar fapta, cea din urm[!...

FILOZOFUL DE 80 ANI
(violent)
Cuv`ntul e ve=m`ntul
G`ndirii, prin urmare, din dou[, nu din trei
Puteri se face totul.
212
FILOZOFUL DE 70 ANI
(bate cu toiagul ]n p[m`nt)
Cuv`ntul!

DRACUL
(auzind cearta, se apropie)

Dragii mei,
L[sa\i! Rosti\i cu to\ii cuvinte-adev[rate:
Eu nu v[d filozoful ce n-ar avea dreptate!...
Ce lucruri v-a= mai spune?! Ce lucruri?! Dar e greu!...
C[ci voi ]ntoarce\i ve=nic pe dos cuv`ntul meu!
Ce spun, eu spun ]n treac[t c-un singur g`nd: s[ plac[.
Nu caut “Adev[rul”! Frumosu-l caut! Dac[
Ce spun ar fi mai bine — altminteri, ce e sus,
R[storn =i spun altminteri!... A=a c[...

FILOZOFUL DE 70 ANI
(celui de 60 ani)
Nu \i-am spus?
}n capul meu se face din ce ]n ce lumin[!

F{T-FRUMOS
(b[t`ndu-l pe fruntea ple=uvit[)
Ca soarele luce=te chelia ta divin[!...
(Fuge =i, v[z`nd c[ gluma lui a prins, strig[:)
G`ndirea =i cuv`ntul le vine prea u=or,
Dar fapta se arat[ mai greu la v`rsta lor!

FILOZOFUL DE 80 ANI
Obraznic!...
213
F{T-FRUMOS
Vine vremea c`nd omu-=i pierde firea...
G`ndirea =i Cuv`ntul, Cuv`ntul =i G`ndirea.
Sf`r=itul, }nceputul =i Ziua cea de-apoi...
(Filozofilor:)
}n groap[...

FILOZOFUL DE 80 ANI
Ie=i afar[!...

F{T-FRUMOS
Ie=i\i afar[ voi,
B[tr`nilor! Afar[! Duce\i-v[ ]n pie\e,
S[ da\i acolo sfaturi, =i pro=tii s[ le-nve\e!...
Ce rost ave\i aicea cu noi? S[ cronc[ni\i?

FILOZOFUL DE 80 ANI
(ridic`nd ciomagul)
Obraznic!...

FILOZOFUL DE 70 ANI
Ie=i afar[!...

FILOZOFUL DE 60 ANI
(acela=i gest)
Afar[!...

MIRA MIRALENA
(ap[r`ndu-l)
Nu-l goni\i,
C[ci cine-o s[ ne-aduc[ ciorchini =i piersici coapte?
+i cine-o s[ ne spuie pove=ti la miez de noapte?
214
}NT~IA Z~N{
Nu, nu vrem noi s[ plece... E t`n[r... E p[cat!
Ierta\i-l!...

FILOZOFII
Nu!

MIRA MIRALENA
Ierta\i-l!... R[spunde\i, l-a\i iertat?

F{T-FRUMOS
Nu-mi trebuie!... Sunt t`n[r!...

FILOZOFUL DE 70 ANI
Afar[ b`rfitorul!

F{T-FRUMOS
Al vostru e trecutul; cu mine-i viitorul!
Voi sunte\i norii negri; eu sunt un curcubeu!
S[ stea trecutul vostru ca jug pe g`tul meu...
S-apese... S[ striveasc[... mereu mai greu — nu-mi pas[,
Sunt t`n[r!... Am putere... ]frunt =i rabd!...

FILOZOFUL DE 80 ANI
S[ ias[!...
S[ ias[ ]ndr[zne\ul!...
(C`te=itrei filozofii bat cu toiagurile ]n p[m`nt, amenin\[tori.)

F{T-FRUMOS
(sfid`ndu-i)
A, lupi =i papagali b[tr`ni!...
215
FILOZOFUL DE 60 ANI
Ce-ai zis? Mai spune o dat[!

F{T-FRUMOS
Maimu\e!

FILOZOFUL DE 60 ANI
Ce?

F{T-FRUMOS
+acali
Fl[m`nzi, urla\i, nu-mi pas[! Sunt t`n[r ca furtuna!
Sunt t`n[r, tinere\ea ]nvinge totdeauna!
Lega\i ]n lan\uri grele av`ntul, via\a mea;
M`nia voastr[ cad[ ca muntele de grea,
Nu-mi pas[, nu!... Nu-mi pas[! Scuipa\i-v[ otrava,
Voi, =erpi b[tr`ni, balauri! }ntotdeauna sta-va
}n fa\a voastr[ m`ndru, av`ntul tineresc!
Nimica nu-l ]nvinge!... Iertarea? N-o doresc!
Cu voi e oboseala, =i anii, =i rugina...
Cu mine-i tinere\ea, av`ntul =i lumina!...
Sunt drumuri noi cu mine; cu voi? un \intirim!...
C`nta\i, copii, din harfe!...

B{TR~NII
+i noi, =i noi tr[im!
(Pe c`nd harfele =i fanfarele c`nt[ vesele ]n culise, F[t-Frumos
urc[ dou[ trepte pe scara din fund =i, ]ntr-o raz[ de soare, spune:)

F{T-FRUMOS
Sunt flac[ra ce-o vede ]n zare c[l[torul,
Sunt solul prim[verii... sunt v`ntul =i cocorul,
216
}nt`ia r`ndunic[, ]nt`ia viorea...
Voi sunte\i frunza moart[, voi sunte\i iarna grea!
(Urc[ ]nc[ dou[ trepte.)
Renasc ]n mine veacuri =i lumi de mult apuse;
Sunt vorbele =tiute, sunt vorbele nespuse,
Sunt clipa cea din fa\[ =i cea din viitor;
}n lan\ul greu al vie\ii: inel str[lucitor,
Inel de care-at`rn[ ]ntregul lan\ al vie\ii
}n cuiul ve=niciei. Sunt floarea dimine\ii,
Sunt dunga cenu=ie ce leag[ de p[m`nt
Seninul cer al nop\ii... sunt und[... rou[... v`nt.
(Urc[ ]nc[ dou[ trepte.)
Sunt pata care cre=te pe albele ogoare,
P[m`ntul ce r[sufl[ ]n razele de soare,
Sunt plugul ce str[bate m[noasele c`mpii...
C`nta\i, c`nta\i, prieteni, ]n zvon de cioc`rlii!
(Pe c`nd flautele =i harfele c`nt[ mai tare =i femeile ]l
]nconjoar[ lovindu-l cu flori =i \ip`nd de pl[cere, el se
desface brusc din lan\ul lor, coboar[ treptele ]n grab[ =i
vine ]n fa\a celor trei filozofi.)
Voi ce mai vre\i aicea? }n vinele-ngro=ate
Voi n-ave\i s`nge: ap[! Nu, pieptul nu mai bate
Ca =ipotul de munte, ca pieptul nostru...

FILOZOFUL DE 60 ANI
Min\i!

F{T-FRUMOS
V[ s`nger[ b[rbia! gingia f[r[ din\i
Nu poate s[ scr`=neasc[! De vine ple=uvia,
+i mintea ple=uve=te! V[rsa\i-v[ m`nia
+i ura voastr[ mare, dar f[r[ de-n\eles...
217
Voi n-a\i =tiut s-alege\i, din iarn[, ce-i de-ales:
S[ fi\i c`mpia larg[, =i alb[, =i curat[...
Voi n-a\i p[strat seninul de culme dep[rtat[,
Ce st[ ]nalt[, m`ndr[ =i alb[ l`ng[ cer!
Din iarna vie\ii voastre, p[strat-a\i asprul ger
+i criv[\ul n[prasnic ce url[ =i se zbate,
Urla\i ca el... zv`rli\i-mi blesteme-nfrico=ate!...
Eu stau cu pieptu-n fa\[, sufla\i c[ nu m[ sting!
Sufla\i ca el! Nu-mi pas[, sunt t`n[r — =i ]nving!...
De ce-a t[cut acolo c`ntarea fermecat[?

VOIEVODUL NENOROC
(bl`nd)
Prietene, ascult[!... Vei fi =i tu, odat[,
B[tr`n =i al\ii tineri ]n tine vor lovi
Cu-acelea=i vorbe grele.

F{T-FRUMOS
(ar[t`nd pe filozofii cei b[tr`ni)
Ei nu vor mai tr[i
S[-=i vad[ mul\umirea! Ca mor\ii, =i b[tr`nii:
Av`nd la spate anii, fiind pe tot st[p`nii,
Nu las[ pe cei tineri s[ aib[ trai u=or
Deoarece, s[rmanii, nici ei, ]n via\a lor,
N-au fost l[sa\i ]n pace de mor\ii dinainte
Ce r`d cu r`sul mor\ii ]n funduri de morminte!

VOIEVODUL NENOROC
Vei fi b[tr`n, ca m`ine...

F{T-FRUMOS
+i eu, la r`ndul meu,
Pe g`tul celor tineri voi pune jugul greu...
218
Sl[vit s[ fie-acela ce-o =ti s[ m[ ]nfrunte!
Eu ]nsumi ]i voi pune cununi de flori pe frunte!
Dar fiindc[ nu-l v[d ]nc[ pe cel care-o va vrea,
Cununa tinere\ii o pun pe fruntea mea!
(Se ]ncunun[ cu roze albe =i iese ]n mijlocul cetei zgomotoase.)

DRACUL
(Lui Nenoroc)
}\i place?

VOIEVODUL NENOROC
Da, e t`n[r...

DRACUL
Frumos... g[tit...

VOIEVODUL NENOROC
Dispre\ul,
M`ndria-i tinereasc[ mi-arat[ c[-ndr[zne\ul
Acesta o s[ fie ceva ]n viitor...

DRACUL
Nu sim\i un pic de ciud[? E prea ]ncrez[tor!

VOIEVODUL NENOROC
}ncrederea aceasta...

DRACUL
}\i place...
219
VOIEVODUL NENOROC
Da, ]mi place!...

DRACUL
De-ar vrea s[ fi\i prieteni, de-ar cere-o, tu ce-ai face?

VOIEVODUL NENOROC
A= vrea s[-i fiu prieten!

DRACUL
Ar fi ceva. Dar nu!
Visez ceva mai mare!

VOIEVODUL NENOROC
Eu nu =tiu... Spune tu!

DRACUL
Ucide-l!...

VOIEVODUL NENOROC
Cum?!

DRACUL
Ucide-l!

VOIEVODUL NENOROC
De ce-ai vrea s[-l r[pun?

DRACUL
De ce? Mi-e ucenicul =i sfetnicul mai bun!
Ucide!... Ce frumoas[ e sabia ]ntins[
220
C`nd taie fierul rece o inim[ aprins[...
C`nd pieptul care bate deodat[ a-nghe\at!
C`nd ochiul plin de fl[c[ri ]l vezi ]ntunecat
+i =tii c[, dintr-o dat[, cu m`na ta voinic[,
Pe buze cu sur`sul senin =i f[r[ fric[,
+i f[r[ s[ te mustre p[rerile de r[u,
}nl[turi pe vecie un om din drumul t[u!
Un semn de-al t[u, =i via\a, =i farmecele vie\ii:
Iubirea, bog[\ia =i-avutul tinere\ii —
Un semn de-al t[u, =i toate s-au dus!

VOIEVODUL NENOROC
O, e cumplit!...
M[-ndemni la moarte?!...

DRACUL
Tremuri?... E=ti slab, e=ti istovit...
Mai bea din vinul [sta: c`nd trece el prin vine
Se fac m[re\e fapte, c[ci judeci mult mai bine...
Doar faptele m[runte se fac f[r[ de el!

VOIEVODUL NENOROC
(bea)
A=a e... Vinul trece ca focul... Sunt o\el!...

DRACUL
Un semn de-al t[u, =i-at`ta!...

VOIEVODUL NENOROC
(scoate sabia)
A=a e!... Ai dreptate...
}n mine simt ]ndemnuri... Da! Inima ]mi bate
Mai repede... O cup[...
221
DRACUL
A=a... Te-ai hot[r`t?...

VOIEVODUL NENOROC
Ai vrea s[...
(Arat[ sabia gata s[ se duc[ la omor.)

DRACUL
Nu acuma!
(}n sine:)
Mi-ajunge =i at`t!
(Lui Nenoroc, care porne=te:)
Nu, nu te duce-acolo! S[ st[m aici, de p`nd[,
De vrei s[ afli lucruri frumoase. Noaptea-i bl`nd[
+i s`ngele e t`n[r. Acuma e limbut
+i cel mai prost. A=teapt[. E ceasul cunoscut
C`nd vin perechi s[-=i spun[ cuvinte-nfl[c[rate...

VOIEVODUL NENOROC
(cald)

Sunt clipele iubirii!...


(}i prinde m`na =i o pune pe inim[.)
De-ai =ti, de-ai =ti cum bate!

DRACUL
De c`nd a=tept! T[cere! Ascunde-te colea!
(Se ascund am`ndoi ]n dosul unui tufi=. F[t-Frumos =i
Mira se caut[.)
222
F{T-FRUMOS
Domni\[!...

MIRA MIRALENA
Tu e=ti!

F{T-FRUMOS
Vino! O, vin’, lumina mea!
(O prinde de m`n[ a=ez`nd-o pe un trunchi.)
A=a! Petreac[ al\ii ]n c`ntec =i be\ie.
}n jocuri desfr`nate... Sub larga-mp[r[\ie
De frunze =i de stele, noi singuri ne-om iubi
O sear[...

MIRA MIRALENA
Noaptea-ntreag[...

F{T-FRUMOS
Da, p`n[-n zori de zi!...
O, Mira, farmeci noaptea cu darurile tale!

MIRA MIRALENA
A fost ursit, uibite, s[-\i ies c`ndva ]n cale...

F{T-FRUMOS
Ce v`nt, prielnic mie, spre mine te-a purtat?

MIRA MIRALENA
E v`ntul dinspre \ara lui Ro=u-]mp[rat?...
223
F{T-FRUMOS
O, Mira Miralena?... C`nd stam cu mintea dus[,
Cu t`mplele ]n palme, =i-o dragoste nespus[
Prindea s[ m[-nf[=oare, o, da, de-at`tea ori
Ghiceam aceast[ clip[, prin anii trec[tori,
Visam iubirea noastr[ sc[ldat[ ]n lumin[!

MIRA MIRALENA
+i eu =tiam c[ ceasul va fi c`ndva s[ vin[...
Eu nu =tiam de tine... Tr[iai, murise=i sau
}n lume nu venise=i? }n minte-mi perindau
Tot felul de r[spunsuri: “A fost ]n alt[ via\[!”...
“Va fi ]n alt[ via\[!” Dar, vezi, =tiam c[-n fa\[
Vom sta =i noi, odat[, c`ndva =i undeva...

F{T-FRUMOS
+i-acuma iat[ m`na =i ochii... fruntea ta;
+i-acuma iat[ fa\a de-at`tea ori visat[,
+i calda r[suflare dorit[ alt[dat[,
+i buzele dorite ]n nop\ile t`rzii...
+i iat[-te ]ntreag[... +tiam eu c[-ai s[ vii!
+tiam c[ mi s-arat[, odat[, paradisul!

MIRA MIRALENA
C`nd mii =i mii de oameni se sting chem`ndu-=i visul,
+i d`ndu-=i via\a prad[ p[rerilor de r[u,
E-at`ta fericire s[ =tii c[ visul t[u
}l sim\i tr[ind aievea, sub calda ta privire,
A=a cum fac ]n ceasul acesta de iubire!...

F{T-FRUMOS
Vezi tu, aceast[ lume e mare =i e rea:
Dispre\... ru=ine... lacrimi... cruzime... ur[ grea.
224
Nevrednic e p[m`ntul =i via\a p[m`nteasc[,
Dar dac[ ]ntr-o clip[ el poate s[-nt`lneasc[,
}n treac[t, dou[ inimi ce-n visuri s-au chemat,
At`ta, doar at`ta, o, binecuv`ntat
S[ fie-atunci p[m`ntul!

MIRA MIRALENA
O clip[ de iubire
R[scump[r[ o via\[ de chin =i umilire...

F{T-FRUMOS
}n cer te c[utasem; p[m`ntul mi te-a dat.

MIRA MIRALENA
Sl[vit ]n veci s[ fie =i binecuv`ntat!...

F{T-FRUMOS
Am fost r[t[citorul pe apele-nnoptate,
Am fost o biat[ luntre ce geme =i se zbate
}n urletul furtunii, iar tu mi-ai fost liman,
Odihna ce-o chemasem ]n sufletu-mi s[rman!

MIRA MIRALENA
A fost un \[rm de mare pustiu, b[tut de unde,
Un \[rm care viseaz[, ]n apa ce-l ascunde,
S[-i vin[ de departe doritul lop[tar...
Am fost un \[rm ce-a=teapt[, =i-a=teapt[ ]n zadar...
+i tu mi-ai fost, iubite, n[dejdea, lop[tarul!...
S-a dus singur[tatea, pustiul =i amarul...
S[rmanul \[rm de mare, prin tine-a ren[scut,
+i p[s[rile c`nt[, =i florile-au crescut!
225
F{T-FRUMOS
Mai dulce dec`t somnul ]mi dai mai multe vise...
Pluteam pe neguri grele, =i-un nour se deschise,
+i luna pentru mine prin nouri str[b[tu —
E=ti luna mea, domni\[...

MIRA MIRALENA
Dar soarele — e=ti tu!
Lumina mea de lun[ din tine se coboar[.
Prin tine dau lumin[! O raz[!
(F[t-Frumos o s[rut[.)
Ma-nfioar[!...
M[ arde!...
(Dup[ o alt[ s[rutare.)
M[ ]nghea\[!
(Dup[ o alt[ s[rutare.)
Ce bine e a=a...
Ce bine mi-e sub noaptea ]nalt[, larg[, verde...
(F[t-Frumos tresare =i se ridic[, prive=te ]mprejur =i-=i trece
m`na peste frunte alung`nd un nor. Mira Miralena, cu team[:)
Un negru g`nd te-abate...

F{T-FRUMOS
E teama de-a te pierde!
}n clipa cea mai dulce m[ tem de via\a ta!
A= vrea s[ fiu cu tine, departe, undeva...
S[ nu ne =tie nimeni. A= vrea s[ fug departe,
C[ci lumea ne p`nde=te... c[ci lumea ne desparte...
(Privind lung.)
De n-ai fi tu, domni\[, s-ar stinge orice stea.
S[ nu te-ascund[ norii, nu, nu, lumina mea!
226
Un =arpe-mi roade-n suflet =i inima-mi sf`=ie...
Mi-e fric[. Ad[ m`na. A=a.
(Amenin\[tor.)
Acum s[ vie
To\i diavolii! Nu-mi pas[!... Te str`ng cu bra\ de fier.
Da! Cel mai groaznic tr[snet s[ scapere pe cer
Nu-mi pas[!...

MIRA MIRALENA
(privind ]mprejur.)
Dar, iubite, nu-i nimeni.

F{T-FRUMOS
Ai dreptate.
Ne binecuv`nteaz[ ]nalturi ]nstelate,
}=i sun[-n zare plopii argintul frunzei lor;
O pas[re uitat[ suspin[... Un izvor.
Sf[r`m[ bobi de aur =i de m[rg[ritare,
Iar c`ntecul be\iei se-aude-n dep[rtare,
Mereu tot mai departe... D[-mi ochii, m`na ta...
Colea... u=or... aproape...

MIRA MIRALENA
Ce bine mi-e a=a...

F{T-FRUMOS
Adormi... adormi pe bra\u-mi, ca fulgul de u=oar[...
Ce bl`nd coboar[ noaptea!... Ce lene= ne-nf[=oar[!
S[-=i culce frunza plopii... s-o legene u=or...
+i pas[rea uitat[, =i tainicul izvor
S-adoarm[ toate... toate... cu tine-adoarme firea...
(}=i culc[ fruntea pe s`nul ei =i r[m`ne a=a.)
227
DRACUL
(ie=ind din umbr[ tainic)

}l vezi? R[spunde: ce vezi?

VOIEVODUL NENOROC
Iubirea!

DRACUL
Am[girea!
E noaptea ce vorbe=te ]ntr-]n=ii! S[-i trezim...
T[cerea obose=te, t[cerea-i \intirim...
Visarea-i moartea vie\ii!...
(Tare.)
S[ intre c`nt[re\ii!...
S[ intre iar pl[cerea =i farmecele vie\ii...
Lumin[... flori =i c`ntec...
(Se face lumin[. Cetele de tineri intr[ zgomotos ]n
sunetele muzicilor.)
A=a!... C`nta\i!... Ha!... Ha!...
Trezi\i =i vis[torii...
(Ceata se repede la cei doi aman\i care s-au de=tetat,
dar nu vor s[-=i descle=teze bra\ele.)

UN GLAS
Trezi\i-v[!...
(}i zguduie.)

AL DOILEA GLAS
A=a!
228
AL TREILEA GLAS
Dansa\i =i voi!...

ALT GLAS
S[ c`nte!...

UN GLAS
S[ c`nte =i s[ joace!
ALT GLAS
A=a e!

ALTUL
Desp[r\i\i-i!
(O ceat[ de tineri apuc[ pe z`n[ =i o desparte de F[t-Frumos.)

UN T~N{R
S[ vii cu noi!

O Z~N{
(din ceata z`nelor care \in pe F[t-Frumos)
}ncoace!...
(]l despart =i, ]n hohote de r`s, cele dou[ cete se ]mpart: z`nele
joac[ ]n jurul lui F[t-Frumos, fe\ii-frumo=i ]n jurul Mirei.)

DRACUL
Aceasta-i ve=nicia iubirii: un s[rut!
O =oapt[ trec[toare! O clip[ s-au crezut
Lega\i pe ve=nicie, al lor era p[m`ntul!...
Ce cald[ fuse vorba =i ce frumos av`ntul!
229
Acuma... iat[: visul din cer s-a pr[bu=it!...
Vezi? Vorbele-s de=arte!

VOIEVODUL NENOROC
De ce i-a\i desp[r\it?

DRACUL
Iubirea ne-mplinit[ e mult mai roditoare!
(Tare.)
Lumini! Copii, ]ncepe\i m[rea\a s[rb[toare!
(Dansuri. Voievodului Nenoroc:)
De ce-ai r[mas pe g`nduri?

VOIEVODUL NENOROC
M-a prins un g`nd amar
C`nd =tiu, c`nd =tiu prea bine c[ toate-s ]n zadar!
La ce sunt bune toate? Lumina, veselia,
+i floarea, =i femeia, c`ntarea, =i be\ia,
Ve=mintele bogate, cununa asta grea,
C`nd =tiu c[ nu s-alege nimic pe urma mea?!
Deasupra groapei mele, ca frunzele, uitarea
}ncet, se va a=terne... Va cre=te nep[sarea...
Cu vremea \in\irimul va fi ora= de vii,
P[m`ntul tres[ri-va ]n jocuri de copii...
+i poate c[ ]n iarba c[lcat[ ]n picioare,
}n praful ce se urc[ sclipind voios la soare,
E inima-mi s[rman[, e capul pref[cut
|[r`n[, ca p[m`ntul din care m-am n[scut!
O, c`t n-a= da s[ \in[ mereu, mereu, be\ia...

DRACUL
F[-\i chip cioplit, c[ci piatra ]nfrunt[ ve=nicia...
}n ea tr[ie=ti de-a pururi, te na=ti ]n orice zi,
230
Ea singur[ \i-alin[ durerea de-a muri.
Un chip cioplit ]n piatr[ te m`ng`ie. +tii bine
C[-n urma ta r[m`ne, pe veci, ceva din tine...
C[ ochii albi, pe care nu-i stinge moartea grea,
Vedea-vor str[nepo\ii, =i ei te vor vedea...
Un chip cioplit ]n piatr[ nu moare niciodat[.
Urma=ii t[i, privindu-l, vor zice m`ndri: “Iat[
Acel care ]nfrunt[ al veacurilor zbor,
Pe c`nd, pe ve=nicie, at`\ia oameni mor!...”
Cu chip cioplit g[te=te-\i morm`ntul. Amintirea
Se duce, ca =i trupul. Cuv`ntul t[u, g`ndirea,
Ca pleava spulberat[ se-mpr[=tie ]n v`nt;
Dar ceea ce r[m`ne e piatra pe morm`nt!
S-o bat[ v`ntul, ploaia sau razele de soare,
S-o road[ veacuri multe, ea st[ nep[s[toare.
F[-\i chip cioplit, c[ci piatra prive=te-n viitor,
C[ci piatra-i nemurirea c`nd totu-i muritor!...
Ne trebuie un idol la to\i, c[ci ori=icine
Din noi ]=i face chipul la care s[ se-nchine!
C`nd fruntea-\i nu se pleac[ ]n fa\a nim[nui
F[-\i chipul t[u ]n piatr[ =i-nchin[-i-te lui!...
+i-acuma las[ g`ndul aiurea s[ te poarte...
}n jurul t[u e via\[ — de ce-ai g`ndi la moarte?
Nu vezi ce frumuse\e de flori =i de femei
Se scald[ ]n potopul luminii? Ce sc`ntei
}n ochi? Alege-\i z`na... iube=te!...

VOIEVODUL NENOROC
Ai dreptate:
De ce-a= g`ndi la moarte?!... Un tainic fior str[bate,
Acum, ]ntregu-mi s`nge.
(Prive=te cu l[comie la toate.)
231
Ce z`n[ s[-mi aleg
Din =irul lor?

DRACUL
Oricare... de vrei, ia =iru-ntreg...

VOIEVODUL NENOROC
Eu n-a= l[sa deoparte nici una dintre ele.
(Se uit[ la z`nele din jurul s[u.)
}mi place mult domni\a cu p[rul ]n inele...

DRACUL
Dar z`na ce te-ndeamn[ =i trece sur`z`nd?
Dar cea cu ochii-n fl[c[ri?... Dar cea cu ochiul bl`nd?
Dar z`na care poart[ cununa cu m`ndrie?
Dar cea cu bra\e albe, cosi\[ aurie?
Dar z`na ce se uit[ prin piatra de inel
Urzindu-=i cine =tie ce visuri f[r[ \el?

VOIEVODUL NENOROC
Frumoase-s toate... toate! +i toate ale mele!
Mi-aleg pe cea de-acolo, cu p[rul ]n inele!
(Draccul face: “nu”.)
Atunci mi-aleg frumoasa ce trece sur`z`nd...
(Acela=i gest din partea Dracului.)
Nici z`na cea de-acolo?
(Dracul: “nu”.)
Nici cea cu ochiul bl`nd?
Nici z`na care poart[ cununa cu m`ndrie?
(Dracul: “nu”.)
232
Nici cea cu bra\e albe, cosi\[ aurie?...
(Dracul: “nu”.)
Nici z`na care \ine oglinda-n fa\a ei?
(Dracul: “nu”.)
Mi-aleg atuncea z`na cu ochii de sc`ntei.
(Dracul: “nu”.)
Atunci pe care? Spune!

DRACUL
(ar[t`nd pe F[t-Frumos, care st[ cu iubita lui ]n fa\[, la st`nga)
Prive=te colo... Iat[...
Ce vezi?

VOIEVODUL NENOROC
V[d o pereche ce st[ ]mbr[\i=at[
Spun`nd de bun[ seam[ cuvinte dulci...

DRACUL
A=a!
Iubirea lor nu \ese nimic ]n mintea ta?
(Nenoroc d[ din umeri.)
Ce-=i spun ]n clipa asta?

VOIEVODUL NENOROC
+tiu eu?!... }=i spun iubirea...
N[dejdea lor de m`ine... credin\a... mul\umirea
De-a fi tot m`n[-n m`n[, de-a fi nedesp[r\i\i...

DRACUL
Desparte-i tu! R[pe=te-o!
233
VOIEVODUL NENOROC
De ce?

DRACUL
S[ v[ iubi\i!

VOIEVODUL NENOROC
De ce s[ iau femeia de altul ]ndr[git[,
C`nd alte zeci m[ cheam[?

DRACUL
Nu sim\i nici o ispit[
De-a nu lua un lucru ce-l cape\i prea u=or?
Nu sim\i nici o m`ndrie s[ fii ]nving[tor?
Femeia cea mai alb[, de-ar fi c`t de curat[,
De-ar fi c`t de frumoas[, c`nd nu e-nconjurat[,
Dorit[ =i iubit[, atuncea n-are pre\!
Dar alta este visul al celui ]ndr[zne\!
O, alta e femeia p[zit[ =i iubit[
Asemenea comorii: femeia z[vor`t[,
Femeia pentru care o via\[ te-ai lupta,
Femeia care-i via\a =i dragostea cuiva!...
Aceea, doar aceea e vrednic[ de tine!...
E pre\ul unei lupte, r[splata care vine,
E somnul dup[ munc[, e apa din izvor
Ce-o soarbe ]nsetatul... S[ fii ]nving[tor,
De vrei s[ sim\i iubirea, ]ntreaga ei putere,
Prin lupt[-nver=unat[ ia-\i partea de avere,
Nimic nu e mai vrednic ca ea. De-a fi iubit—
+tii tu vreun rod mai dulce ca rodul cel oprit?
234
VOIEVODUL NENOROC
+i iat[... v[d c[ iar[=i dreptatea e cu tine...
Prin ochii t[i acuma eu v[d at`t de bine!
(Hot[r`t.)
Frumoasa cea de-acolo va fi a mea!

DRACUL
Dar el?

VOIEVODUL NENOROC
Din spad[ fac un deget, dintr-]nsul un inel!

DRACUL
S[ v[d...

VOIEVODUL NENOROC
A=teapt[!...

DRACUL
Haide!...

VOIEVODUL NENOROC
(Se duce la perechea celor doi ]ndr[gosti\i.)
Frumoasa mea domni\[,
De-ai =ti ce mult ]mi place b[laia ta cosi\[,
+i ochii t[i alba=trii!...

MIRA MIRALENA
O!...
235
VOIEVODUL NENOROC
P[rul t[u b[lai
+i ochii t[i alba=tri — ai vrea tu s[ mi-i dai,
S[-mi sting ]n ei, domni\[, a dorului v[paie?

MIRA MIRALENA
Frumosul meu prieten, cosi\a mea b[laie
+i ochii mei alba=tri i-am dat de mult cuiva!

VOIEVODUL NENOROC
O, cere-i ochii iar[=i =i d[-mi-i mie... Da?
Mi-i dai?

F{T-FRUMOS
Destul[ glum[!...

VOIEVODUL NENOROC
Ascult[-m[, str[ine.
Frumoasa ta ]mi place =i vreau s-o iau cu mine...

F{T-FRUMOS
P[rerea ta, str[ine, ad`nc m-a m[gulit.
}\i place? M[ ]nc`nt[!... Dar cred c[ ai glumit
Spun`nd c-o iei cu tine...

VOIEVODUL NENOROC
O, nicidecum!...

F{T-FRUMOS
M[ doare
S[-\i spun c[ n-o s[-\i vin[ aceast[ s[rb[toare!
236
VOIEVODUL NENOROC
Nu, nu-i nici o nevoie s[ pl`ngi de mila mea;
O iau =i-o duc cu mine...

F{T-FRUMOS
A ta e dac[ vrea!...
(Mirei:)
Te duci cu el?

MIRA MIRALENA
(arunc`ndu-i-se ]n bra\e)
O!...

F{T-FRUMOS
(lui Nenoroc)
Iat[!... R[m`ne tot cu mine!
}\i pl`ng de mil[, crede!

VOIEVODUL NENOROC
De mila ta, str[ine,
S[ pl`ngi!... O iau! }n l[turi!
(Vrea s[-i despart[.)

F{T-FRUMOS
De nu m[-n=el, te-ntreci
Cu gluma! Trage spada!

VOIEVODUL NENOROC
De nu vrei s[ te pleci,
Prime=te darul [sta...
(Vrea s[-l loveasc[. Mira se arunc[ ]ntre ei.)

237
MIRA MIRALENA
Nu! Vor s[ mi-l omoare!
(Celorlalte:)
Veni\i!... Veni\i aicea!...

O Z~N{
(alerg`nd)
Dar ce se-nt`mpl[, oare?
(To\i cei din fund vin ]n fa\[.)

VOIEVODUL NENOROC
Femeia lui ]mi place!

DRACUL
Ei, =i?

VOIEVODUL NENOROC
+i el nu vrea!

F{T-FRUMOS
Cu pre\ul vie\ii mele p[strez averea mea!

VOIEVODUL NENOROC
|i-o cer cu pre\ul vie\ii...

DRACUL
Doar moartea hot[r[=te
}n certurile-acestea! La lupt[, b[rb[te=te,
+i cel ce va ]nvinge va fi st[p`nul ei!
238
}n l[turi... lupta-ncepe... Hai!... una... dou[...
trei!...
(Cei doi tineri se bat cu spadele. Diavolul ]i urm[re=te.)
A=a. La dreapta... St`nga! A=a... Mai drept piciorul!
(Nenoroc ]=i love=te vr[jma=ul. Acesta cade.)
Aha!...

MIRA MIRALENA
A! Uciga=ii!...

DRACUL
Tr[iasc[-nving[torul!

F{T-FRUMOS
Iubita mea... nu pl`nge!... a=a ne fuse scris!...
M[ duc... R[m`i cu bine!...
(Moare.)

MIRA MIRALENA
De ce mi l-a\i ucis?
Era at`t de t`n[r, eram nevinovat[!...
De ce? Blestem, urgie... =i tr[snet s[ s-abat[!...
Pref[ cenu=[ toate, St[p`nul meu sl[vit!
Aslcult[, Doamne, ruga fecioarei ce-a iubit!...
E cea mai cald[ rug[, e ruga cea mai sf`nt[!...

DRACUL
Ce muzic[ pl[cut[ urechile ne-nc`nt[!...
Acum abia ]ncepe osp[\ul ]n\elept!...
239
(lui Nenoroc)
Ia-\i pre\ul luptei tale!...
(Nenoroc apuc[ m`na Mirei.)

MIRA MIRALENA
}n l[turi!

VOIEVODUL NENOROC
Mai a=tept!

MIRA MIRALENA
De este vreo n[dejde, de este vreo dreptate,
Atuncea f[-mi dreptate, St[p`ne ]ndurate...

DRACUL
}n cinstea celui tare, turna\i, turna\i nectar
}n cupele de aur, de-argint =i de cle=tar!...

FILOZOFUL DE 70 ANI
Tr[iasc[ b[tr`ne\ea!... Ha!... Ha!... }nving[torul
E-nvins de ast[ dat[!...

FILOZOFUL DE 80 ANI
Love=te-l cu piciorul!

MIRA MIRALENA
}n larma desfr`n[rii se pierde glasul meu,
}ndur[-te, St[p`ne!...
240
DRACUL
Sl[vi\i pe Dumnezeu
}n jocuri desfr`nate, frumoaselor! }n cupe
S[ curg[ vinul ro=u! C`nt[rile s-astupe
Prohodul [sta jalnic.

FILOZOFUL DE 8O ANI
Femei! Femei noi vrem...

FILOZOFUL DE 70 ANI
Voinice, smulge-i haina... vrem goal[ s-o vedem!

DRACUL
Da, da, s[-i smulg[ haina! Porneasc[-se desfr`ul...
Podoabele s[ cad[ la toate! Smulge\i br`ul
Fecioarelor! B[tr`nii s[ urle ferici\i...
Turna\i ]n cupe vinul... c`nta\i... juca\i... iubi\i...

MIRA MIRALENA
}ndur[-te, St[p`ne... ]ndur[-te de mine!...
Pref[-n cenu=[ locul acesta de ru=ine!
(Cerul ]ncepe s[ se ]ntunece; de departe tun[.)

FILOZOFUL DE 80 ANI
(lovind cu piciorul pe cel mort)
Mai strig[, hoit nevrednic!... Hai, unde \i-e av`ntul?
Batjocura... dispre\ul?. Visai m[riri? Morm`ntul
|i-o fi destul de mare!...

MIRA MIRALENA
St[p`nul meu din cer,
Ai mil[! D[-mi un tr[snet — cu ei =i eu s[ pier!
241
S[ pier =i eu ]n fl[c[ri. St[p`ne ]ndurate,
De ce-am venit ]n locul acesta de p[cate?
Pedeapsa ta m-ajung[ ]n clipa asta chiar...
}ndur[-te! Un tr[snet... s[ nu pl`ng ]n zadar!...
(Cerul se ]ntunec[ =i mai tare. Tunetul se apropie.)

DRACUL
Lumina s[ se sting[, desfr`ul s[ porneasc[!
(Se face ]ntuneric.)
Iubitei da\i s[ruturi de care s[ ro=easc[!
Din cupele de aur nectarul s[-l sorbi\i,
}n cupele de aur turna\i-mi vin...
(Orgia e gata s[ ]nceap[. Tr[sne=te. Palatul se aprinde,
to\i fug, \ip`nd, sub d[r`m[turi.)

ARHANGHELUL MIHAIL
Pieri\i!...
Pieri\i! Pieri\i ]n fl[c[ri... =i iadul s[ v[-nghit[!...
S[ nu se mai cunoasc[ loca=ul de ispit[!...
}n locul lui de-a pururi s[ creasc[ b[l[rii.
C`nta\i, c`nta\i, arhangheli, cere=tile-armonii!...

CORUL }NGERILOR
Lumin[ curat[
Din ceruri s-arat[ —
Ispitele pier;
Iar cei ce se-nchin[
Pe sc[ri de lumin[
Se urc[ la cer!
242
DRACUL
Prin moarte =i ruine sl[vi\i pe Dumnezeu,
C`nta\i, c`nta\i, arhangheli, l[sa\i s[ urlu eu!

Cortina

ACTUL IV

TABLOUL I

Pe o st`nc[, la dreapta, stau Dracul =i Nenoroc. Lumin[


ro=ie pe st`nc[. Restul e ]ntunecat; nu se deslu=e=te nimic.

DRACUL
De ce-ai fuglt?

VOIEVODUL NENOROC
Mi-e fric[! Palatul e-n ruine...
M[ roade remu=carea! M[ tem... m[ tem de tine!...

DRACUL
A=a! M[ la=i acuma c`nd nu mai am de dat?
Ei bine, nu, b[iete! S[ stai! Am de luat!
Sf`r=it[ e be\ia, comorile sunt gata —
De-acuma vreau r[splat[!
243
VOIEVODUL NENOROC
+i care \i-e r[splata?
R[spunde-mi...

DRACUL
S[ te sp`nzuri!

VOIEVODUL NENOROC
De ce?

DRACUL
Ca s[ sf`r=im
Mai repede!

VOIEVODUL NENOROC
Mi-e fric[!... O, tristul \intirim,
+i =oarecii, =i frigul... Nu, moarte mi=eleasc[,
De m`na mea! Nu! Cerul va vrea s[ m[ primeasc[?!

DRACUL
(r`z`nd)
Mai crezi =i-n cer acuma! Nimic nu-i mai u=or
Dec`t s[ crezi ]n Domnul c`nd sim\i al mor\ii fior.
De ce nu chemi pe ]nger ]n clipa de ispit[
C`nd Dracul ]\i ]ntinde o cup[ ]nflorit[?
De ce, doar la nevoie, s[ crezi ]n Dumnezeu?
E prea t`rziu, b[iete! De-acuma e=ti al meu!

VOIEVODUL NENOROC
M[ duc ]n lume singur! Mai este o sc[pare.
Tu n-ai nici o putere, de-acum v[d cine-i tare.
Acuma-mi v[d gre=eala!
244
DRACUL
Arhanghelul! O =tiu!...
Zadarnic ai s[-l cau\i!...

VOIEVODUL NENOROC
De ce?

DRACUL
E prea t`rziu!
Arhanghelul drept[\ii vorbe=te doar o dat[,
+i cel ce nu-l ascult[ cu inima plecat[,
Ci pleac[ ]nfrunt`ndu-l, ca tine, e al meu —
Al meu vei fi de-a pururi! Mai chemi pe Dumnezeu?
Tu crezi c[ la chemarea-\i e gata s[ se-arate?
El vine c`nd ]l cheam[ fecioarele curate,
Iar nu cei r[i ca tine... S[ nu-l chemi! Am`ndoi
P[stra-vom ]nvoiala t[cut[ dintre noi.
Arhanghelul nu vine c`nd eu sf`r=i-voi sacul!

VOIEVODUL NENOROC
Nu-mi trebuie atuncea nici ]ngerul, nici dracul!

DRACUL
C`nd nu vrei pe nici unul, mai bine e s[ mori!
S[ mori ]n v`rful culmei dec`t s[ te cobori...
Ai fost ]n v`rf. Ajunge! Be\ia e sf`r=it[,
Mai mult nu se mai poate. Vrei via\a umilit[?
O, nu! E mult mai bine ]n moarte s[ te-arunci!
F[-\i seama singur! Haide!...

VOIEVODUL NENOROC
(]ngrozit)
Voi fi al t[u atunci?!
245
DRACUL
Al meu ai fost din leag[n =i n-ai s[ scapi de mine!
}n orice om din cale e dracul care vine...
Sub fel de fel de chipuri ]n preajma ta voi sta;
Vei vrea s[ fugi de mine — voi fi ]n calea ta!
Chiar tu ai s[ m[ cau\i, c`nd nu-\i voi fi ]n cale;
Voi fi f[clia vie a g`ndurilor tale,
}ndemnul, remu=carea, c[in\a, piaza-rea...
+i-acuma, du-te!

VOIEVODUL NENOROC
Vorbe!

DRACUL
Ce?

VOIEVODUL NENOROC
(plec`nd)
Vorbe!

DRACUL
Vom vedea?

TABLOUL II

Lumina ro=ie se stinge pe st`nca din dreapta. Lumina


alb[ se aprinde la st`nga, =i pe o st`nc[ se vede voievodul
Voie-Bun[ dus de Arhanghelul Mihail.

246
VOIEVODUL VOIE-BUN{
(]n umbra ]ngerului)
St[p`nul meu, mi-e fric[...

ARHANGHELUL MIHAIL
Apropie-te, frate...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Puterea ta e mare, St[p`ne, ]ndurare!...
O, tu, ce-mpar\i dreptatea, o, tu, ce m-ai sc[pat
Din temni\a ad`nc[ — fii binecuv`ntat!

ARHANGHELUL MIHAIL
Aici a fost odat[ loca=ul desfr`n[rii;
Acum ]l bate v`ntul =i valurile m[rii...
Pe locul de ru=ine, sp[lat cu v`nt amar,
S[ duci acuma via\a cinstitului plugar...
S[ nu visezi, copile, o nou[ fericire!...
S[ nu te road[ doruri =i visuri de m[rire,
Ci mintea ta s[-nve\e c[ via\a de acum
Va fi asemeni vie\ii s[racului din drum!
O singur[ ispit[ s[ duci mereu cu tine,
Un dor ad`nc, fierbinte =i sf`nt — de-a face bine...
}mparte bucurie, lumin[-n calea ta —
E-at`t de sf`nt[ m`na ce =tie alinta!...
}mparte totdeauna bucata ta de p`ine,
}mparte p`inea-n dou[ — =i partea ce-\i r[m`ne,
Ca mierea cea mai dulce va fi de dulce,-acum,
C[ci poart[ mul\umirea s[racului din drum...
Pe locul de ru=ine tu trage brazd[ nou[...
S[-\i r`d[ r[s[ritul ]n boabele de rou[...
247
S[m`n\a ta s[ creasc[ sporind necontenit,
Trudit[ fie-\i munca, dar somnul — lini=tit!...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Cuv`ntul t[u, St[p`ne, e man[ ]ngereasc[...

ARHANGHELUL MIHAIL
+i cel ce vede toate va =ti s[ r[spl[teasc[
R[bdarea ta, credin\a, =i,-odat[ r[zbunat,
Pe tronul t[u cu cinste vei fi ]ncununat!...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Cuv`ntul t[u, St[p`ne, a fost o man[ sf`nt[,
+i sufletu-mi acuma te laud[, te c`nt[,
Pova\a ta-nflore=te crini albi ]n s`nul meu,
F[ptura-mi toat[ c`nt[ sl[vind pe Dumnezeu!...
Cuv`ntul t[u de-a pururi s[-=i plou[ sf`nta man[
Pe inima-mi supus[ =i f[r[ de prihan[,
}n veci de veci s[ piar[ ispita celui r[u,
Pe sufletu-mi vegheze de-a pururi duhul t[u!
(Lumina alb[ se stinge, fundul scenei se lumineaz[)

TABLOUL III

Un loc pustiu pe malul m[rii. Voievodul Nenoroc doarme


sub o st`nc[. O ceat[ de cer=etori trec prin fund.

ORBUL
Mi-e foame!

OLOGUL
Unde-i p`inea?
248
SURDUL
Mi-e foame!

NEBUNUL
Nu mai vine!
S[ mergem singuri!... Singuri!
(Cu nebunul ]n frunte, cer=etorii ies ]n ceat[; din dreapta
vine Dracul, ]mbr[cat c[lug[re=te. E smerit. Se roag[,
r[sucindu-=i m[t[niile. La zgomotul f[cut de cer=etori,
Nenoroc se treze=te =i se uit[ mirat primprejur. Apoi,
adres`ndu-se Dracului:)

VOIEVODUL NENOROC
Eu...

DRACUL
(trec`nd)
“Cel-de-sus cu tine!
Sl[vi\i, sl[vi\i pe Domnul ]n strune =i orga...”

VOIEVODUL NENOROC
A= vrea s[-\i spun...

DRACUL
“... organe, sl[vi\i...”

VOIEVODUL NENOROC
Sfin\ia-ta!...
A= vrea s[-\i spun o vorb[...
249
DRACUL
“}n strune =i organe... “
De ce-ai vroi s[ tulburi cu vorbele-\i s[rmane
Pioasa rug[ciune a bietului drume\?!

VOIEVODUL NENOROC
Ca rostul vie\ii mele...

DRACUL
Nu, n-are nici un pre\,
Dec`t ]n rug[ciune...

VOIEVODUL NENOROC
Ascult[-m[, preasfinte...
Eu am p[cate multe... ascult[-m[, p[rinte...
A= vrea s[-mi plec genunchii-n fa\a ta...

DRACUL
Ce fel?

VOIEVODUL NENOROC
Eu sunt v`ndut Satanei =i vreau s[ scap de el!

DRACUL
Ce-ai spus? V`ndut Satanei?
(Cu ochii la cer.)
O, iart[-m[, St[p`ne,
C-am stat cu el de vorb[!...
250
VOIEVODUL NENOROC
N[dejdea ce-mi r[m`ne
E-n tine... }ndurare! Sunt fiu de ]mp[rat,
M[ trag din neamul Verde!...

DRACUL
Sss`t! Cel care-a sc[pat
Din temni\[?

VOIEVODUL NENOROC
Acela!... +i vreau s[-mi fac dreptate!

DRACUL
Dar n-ai aflat, copile, c[ tu =i cellalt frate
Sunte\i de toat[ \ara de oaste c[uta\i?
C[ vod[ Ro=u cere s[ vad[ sp`nzura\i
Doi fii de domn =i-un paznic? Turbeaz[ ]mp[ratul!
}n ziua fugii voastre trezi ]ntreg palatul
+i-a dat de veste-n lume ca cel ce-i va g[si
Pe c`te=itrei s[ vin[ cu d`n=ii — mor\i sau vii?

VOIEVODUL NENOROC
(fericit)
+i frate-meu tr[ie=te? Tr[ie=te Voie-Bun[?
O, vestea ta, str[ine, at`t m-a-nviorat!...
Credeam c[-i mort, dar iat[ =i el e c[utat!

DRACUL
Tr[ie=te-ori nu, eu nu =tiu... At`ta =tiu: te-apas[
O soart[ rea! Ia seama! Fere=te-te!
251
VOIEVODUL NENOROC
Nu-mi pas[!

DRACUL
}\i dau un sfat, ascult[: s[ nu spui nim[nui
C[ e=ti ce e=ti, altminteri te-ai dus! S[ nu mai spui!
(S-aud strig[tele cer=etorilor care n[v[lesc pe scen[. Sunt ferici\i.)

CIUNGUL
O p`ine!
(Arat[.)

COCO+ATUL
Eu am dou[!
(Arat[ dou[ p`ini.)

ORBUL
Am trei!
(Arat[.)
Nu-i treab[ mare;
Am zece p`ini!
(Arat[ degetele m`inilor.)

CIUNGUL
(z[rind pe Nenoroc, celorlal\i)
T[cere!...
(Ascunde p`inea, ceilal\i tot a=a.)
252
OLOGUL
+i-i cerem!
(To\i ]nconjoar[ pe Nenoroc.)

ORBUL
}ndurare!

CIUNGUL
Mi-e foame!

OLOGUL
Fie-\i mil[!...

COCO+ATUL
St[p`ne, ajutor!

CIUNGUL
St[p`ne, fie-\i mil[ de bietul cer=etor!

VOIEVODUL NENOROC
(Dracului)
Dar cine sunt ace=tia?...

DRACUL
Sunt oameni, ca =i tine!

CER+ETORII
Ne dai?

DRACUL
T[ce\i!...
253
CIUNGUL
(]mp[ciuitor, celorlal\i)
St[p`nul vorbe=te, se cuvine
S[ st[m smeri\i deoparte. Vom sta... Vom asculta.
L[sa\i-l s[ vorbeasc[, =i-n urm[ ne va da!

DRACUL
Sunt cei ce n-au nimica =i sufer[-n t[cere,
Mul\imea care pl`nge, mul\imea care piere
}n jurul mesei goale =i-al focului pustiu...
Tu nu-i cuno=ti pe-ace=tia, tu nu-i =tii, nu!...

VOIEVODUL NENOROC
}i =tiu!...
Adeseori, ]n clipe de jocuri =i be\ie,
Pe c`nd murea departe a harfei melodie,
+i flori ]mpestri\ate mureau ]n jurul meu,
Adeseori triste\ea c[dea ca norul greu...
Ghiceam ]n dep[rtare o lung[ t`nguire...
P[rea c[ pl`nge-n umbr[ o tainic[ o=tire
Ce moare, ]nghe\at[, pe-un c`mp nem[rginit...
Un vuiet lung de glasuri cre=tea din nesf`r=it;
Treceau ]n =iruri negre =i lungi, nedeslu=ite,
B[tr`ni cu ochi de boal[ =i fete despletite,
Femei ]ng`ndurate, copii, treceau pe r`nd,
Vedeam ]ntinse bra\e, cer`nd, amenin\`nd.
Ghiceam, ghiceam fl[m`nda, s[lbatica o=tire!...
+i c`nd dan\a ]n juru-mi o lume ]n ne=tire,
Sim\eam c[ lumea-aceea pe care o vedeam
Era o parte numai, cealalt[ o ghiceam!
Murea ]n dep[rtare o lung[ t`nguire
254
+i iat-acum fl[m`nda, s[lbatica o=tire...
Mul\imea ne=tiut[... o v[d acum... o =tiu...
(Cer=etorii se apropie.)

CER+ETORII
(cu m`inile ]ntinse)
Ne dai?

VOIEVODUL NENOROC
S[rmani prieteni, venir[\i prea t`rziu!
E prea t`rziu acuma, comorile-s pierdute,
+i cel din fa\a voastr[ nu poate s[ v-ajute...
Zadarnic se ]nal\[ spre mine-al vostru glas,
Am fost palat odat[ — ruin[ am r[mas!...
Acuma sunt ruin[, iar lumea de-alt[dat[,
Cu vinuri, =i c`ntare, =i mas[-mbel=ugat[,
S-a dus pentru vecie!... O, fiu risipitor,
Averea e pierdut[, iar tu e=ti cer=etor!...
(C[tre cer=etori:)
Eu, eu v[ cer acuma! Mi-e foame! Da\i-mi p`ine!
}n traista voastr[ goal[ o coaj[ mai r[m`ne
+i pentru cel ce n-are! Hai, fi\i ]ndur[tori!...

CIUNGUL
Auzi? Auzi minune: s[ ceri la cer=etori!

ORBUL
S[ dea de mil[ orbii!

OLOGUL
+i cine, cine cere?
Un t`n[r plin de via\[... un om plin de putere!...
255
VOIEVODUL NENOROC
Sunt slab, de dou[ zile nimica n-am m`ncat!

NEBUNUL
Cunosc eu vorba asta! De-ar fi adev[rat,
Ar fi ]nt`ia oar[!

CIUNGUL
De ce s[ ceri, str[ine?
Eu cer c[ n-am o m`n[, tu nu e=ti ciung ca mine!

OLOGUL
Eu cer c[ n-am picioare!

NEBUNUL
Eu cer c[-s ]mp[rat!...

ORBUL
Sunt orb =i cer de-aceea...

COCO+ATUL
Eu cer c[-s coco=at!...

VOIEVODUL NENOROC
Eu cer fiindc[ mi-e foame!
(Cer=etorii izbucnesc ]n r`sete.)

NEBUNUL
Auzi, auzi: s[ cear[
De foame!
256
COCO+ATUL
Pleac[!... Pleac[!...
(Ridic[ ciomagul.)

OLOGUL
(amenin\[tor)
S[ nu-l mai v[d!

ORBUL
S[ piar[!

CIUNGUL
Apuc[-te de munc[! Hai, ie=i!... Sau, dac[ vrei
S[ intri-n r`ndul nostru, gr[be=te-te s[ iei
Un chip la fel cu-al nostru. +tii g`ndul care-mi vine?
S[-\i tai piciorul singur... s[ fii olog!

OLOGUL
(indignat)
Ca mine?...
A, nu! Un alt tovar[= ca mine nu primesc!
Olog sunt eu. De-aceea vreau singur s[ cer=esc!...

ORBUL
V`r`\i-i ]n ureche un fier s[ asurzeasc[!...

NEBUNUL
T[ce\i, c-aude surdul =i nu vrea s[ primeasc[!...

MUTUL
+tii ce? S[ fii ca mine!
257
NEBUNUL
Tu ce e=ti?

MUTUL
Eu sunt mut?

OLOGUL
Eu zic s[-i scoatem ochii!

ORBUL
Nu! Nu! Am priceput:
Ologu-mi d[ protivnici? Ce-i asta? R[zbunare?
(Vor s[ se ]ncaiere, dar ceilal\i cer=etori ]i lini=tesc =i,
a=ez`ndu-se pe iarb[, ]ncep s[ m[n`nce cu to\ii.)

VOIEVODUL NENOROC
(Dracului)
Nu vor s[-mi dea, =i foamea... eu nu mai pot s-o-ndur!

DRACUL
Nu vor s[-\i dea?... Ei bine, ia singur...

VOIEVODUL NENOROC
Cum? S[ fur?

DRACUL
S[ furi! Ce-\i vede ochiul e larga-mp[r[\ie
A omului. Folosul e-al aceluia ce =tie
C[ tot ce are d`nsul — chiar via\a! — e dator
P[m`ntului! P[m`ntul nu este-al tuturor?
258
De-ar sta s-a=tepte regii cununa cuvenit[,
O, mult ar sta cu fruntea ]n veci descoperit[!
Ne na=tem goi, p[m`ntul ne st[ ]ntr-ajutor.
“Lua\i! lua\i! ne spune, eu sunt al tuturor.”
C`nd ceri, nu totdeauna primi-vei o r[splat[...
C`nd ba\i, nu totdeauna vezi poarta descuiat[!
S[ nu zici: “Da\i-mi mil[“, ci: “Da\i-mi partea mea!”
Sf[r`m[ u=a, fur[, =i-atuncea vei avea!...
C`nd ceri cuiva, ]i pare c[ n-ai nici o dreptate,
De-aceea ceri. Ia fur[! Se-ntreab[: “Ia stai, frate,
De unde =tiu c[ parte din ce-am nu-i sunt dator?”
Mai mult cinstim t`lharul dec`t pe cer=etor!
A=tep\i ]mp[rt[=irea cu ce \i se cuvine?
A=tep\i s[ te ]mbie? A=teapt[ mult =i bine!...
Nu-nvinge gura-nchis[, ci lacomele guri;
Naintea ta sunt al\ii, s[ nu a=tep\i! s[ furi!...

VOIEVODUL NENOROC
(mirat)

Cuvintele acestea din gura ta, preasfinte?

DRACUL
(smerit)

Acesta-i adev[rul. +i numai cel ce minte


|i-ar spune alte vorbe...

VOIEVODUL NENOROC
A=a-i! Dec`t s[ pier
Mai bine...
259
DRACUL
Mul\ume=te St[p`nului din cer!
(Cer=etorii urmeaz[ sf[tuirea.)

CIUNGUL
Eu zic s[-i scoatem ochii, c[ci orbi sunt la tot pasul.

ORBUL
Zdrobi\i-i m`na!...

CIUNGUL
Nu vreau!

UN CER+ETOR CU NASUL MARE


+ti\i ce? T[ia\i-i nasul!

VOIEVODUL NENOROC
Cum, ceat[ de netrebnici, voi vinde\i pielea mea?
Fugi\i c`t mai e vreme!...
(Scoate sabia =i-i ia la goan[. Cer=etorii se risipesc ]n toate p[r\ile.)
}n l[turi to\i!...

DRACUL
P[zea!
(Ologul a r[mas ]n scen[.)

VOIEVODUL NENOROC
S-au dus cu to\i, ca stolul. Dar unul tot r[m`ne.
(Ologului:)
D[ p`inea ta ]ncoace!...
260
OLOGUL
Nu vreau!

VOIEVODUL NENOROC
N-auzi, b[tr`ne?...
Mi-e foame, ad[ p`inea!
(Vrea s[-i ia p`inea.)

OLOGUL
(str`ng`ndu-=i p`inea la s`n)
Nu vreau!... Nu vreau!...

VOIEVODUL NENOROC
Ba, da!

OLOGUL
Nu vreau, nu vreau, t`lhare!...

VOIEVODUL NENOROC
(lovindu-l cu c`rja.)
A=a? Atuncea, na!...
(}i ia p`inea =i o rupe ]n dou[. }ntinz`ndu-i o jum[tate.)
Acuma, na =i \ie o parte.
(Ologul nu se mi=c[.)
Nu vrei, spune?!

DRACUL
I-a fost de-ajuns o b`t[ =i-at`t! O s[-l r[zbune
Copiii lui =i ceilal\i tovar[=i! A murit
U=or... F[-i v`nt ]n mare!...
261
(Nenoroc =i Dracul arunc[ pe cer=etor ]n mare.)
A=a! S-a ispr[vit!
O scurt[ rug[ciune... “St[p`ne ]ndurate,
}n fa\a ta prime=te =i iart[-l de p[cate
Pe cel ce-a dat cu b`ta fiindc[-a fl[m`nzit...
+i iart[, Doamne, iart[ pe robul tau smerit!”
+i-acum m[n`nc[-\i p`inea =i culc[-te. Cu bine!
Eu fac un drum =i-n urm[ sunt iar[=i l`ng[ tine,
Vorbim ce-om face m`ine. De vrei, te duci. De nu,
}\i fac vreun rost pe-aicea.

VOIEVODUL NENOROC
Voi face cum vrei tu!
(Dracul iese, dar se re]ntoarce ]ndat[ =i, din dosul unei
st`nci, prive=te pe Nenoroc. Acesta st[ pe o piatr[ =i ]=i
m`ng`ie p`inea din care a m`ncat o parte.)
O, p`ine tare, neagr[, cu praf amestecat[,
O, p`ine, p`ine sf`nt[, fii binecuv`ntat[!...
}nt`ia oar[-n via\[ acum te pre\uiesc.
At`tea mii de oameni cu tine se hr[nesc!
At`tea mii de oameni se lupt[ pentru tine,
+i-n lupta pentru tine at`\ia oameni mor!
(Se culc[ pe paie obosit.)
Dar somnul m[ cuprinde... a= vrea... a=a... u=or...

DRACUL
(]nso\it de doi t`lhari intr[.)
Ia da\i-v[ ]ncoace. Sunte\i t`lhari, a=a e?

}NT~IUL T~LHAR
A=a!
262
DRACUL
De-un ceas aproape m[ uit colo, pe paie,
+i v[d un om ce doarme cu m`inile ]n s`n...
De n-ar fi el prea t`n[r, de n-a= fi prea b[tr`n,
Pre legea mea, prieteni, i-a= scoate eu din spate
Ve=mintele! I-a= scoate =i sabia!

}NT~IUL T~LHAR
De, frate!
P[cat de prada asta s[ plece ]napoi
Cu haine de m[tase...

AL DOILEA T~LHAR
+tii una? Las’ pe noi!...

DRACUL
V[ las... dar, nici o vorb[!...

}NT~IUL T~LHAR
Nu-\i pese!
(Dracul iese. Cei doi t`lhari se apropie de Nenoroc. Unul
]i scoate sabia, cel[lalt ]l bate pe um[r.)
Hei, vecine!...
Prietene, ascult[: ia scoal’!...

VOIEVODUL NENOROC
(trezindu-se)
Ce vre\i cu mine?

}NT~IUL T~LHAR
S[ st[m ni\el de vorb[...
(}ncepe s[-l descheie; Nenotoc se smuce=te.)

263
AL DOILEA T~LHAR
S[ stai, c[ te omor!

}NT~IUL T~LHAR
D[ hainele ]ncoace!...

VOIEVODUL NENOROC
T`lharii! Ajutor!...
S[ri\i... s[ri\i... t`lharii!...

}NT~IUL T~LHAR
Nu-i nimeni s[ ne vad[!...

VOIEVODUL NENOROC
S[ri\i!...

DRACUL
(din culise)
Ce?... Cine strig[?
(Cei doi t`lhari pier duc`nd sabia =i hainele lui Nenoroc.)

VOIEVODUL NENOROC
Eu strig! C[ci eu sunt prad[
T`lharilor! Prive=te!... M-au prins, m-au dezbr[cat.
Mai sem[n eu cu fiul lui Verde-]mp[rat?
Mai sem[n?

DRACUL
Nu-i nimica... Ve=mintele bogate
Puteau s[ te tr[deze!... A=a e?
264
VOIEVODUL NENOROC
Ai dreptate.
Dar, vezi, aveam o spad[... de-acuma sunt s[rac,
C[ci nu mai am nimica... R[spunde, ce s[ fac?

DRACUL
(sco\`ndu-=i sumanul, ]l pune pe umerii lui Nenoroc)
Din toat[ s[r[cia \i-l dau.

VOIEVODUL NENOROC
A, nu se poate.
A, nu!...

DRACUL
Te rog prime=te-l. +i cel ce vede toate
Va =ti s[ m[ pl[teasc[. Ia spune-mi, ai lucrat
Vreodat[? Munca-\i place? Ai vrea s[ fii argat?

VOIEVODUL NENOROC
Da, vreau!

DRACUL
Atuncea du-te colo, la han, b[iete;
Hangiul mi-e prieten... S[-i spui c[ te trimete
B[tr`nul pustnic — =tie! — s[-\i dea un ad[post,
+i-apoi va =ti el singur s[-\i caute vreun rost...
Sluje=te-l cu credin\[, c[-i om de omenie...
(S-aude toaca =i clopotul.)
+i-acum r[m`i cu bine! M[ cheam[ la chilie,
M[ cheam[ toaca sf`nt[!
265
VOIEVODUL NENOROC
(s[rut`ndu-i m`na)
O, cum s[-\i mul\umesc?

DRACUL
Rug`ndu-te, ca mine, P[rintelui ceresc!
(Nenoroc ]ngenuncheaz[. Dracul iese. Din partea dreapt[
vine Mira. Are privirea r[t[cit[. Z[rind pe Nenoroc.)

MIRA MIRALENA
Un om ]n rug[ciune!... Ascult[-m[, str[ine,
}n care loc m[ aflu?

VOIEVODUL NENOROC
(]ntoarce capul)
Cum? Tu e=ti? V[d eu bine?

MIRA MIRALENA
(recunoa=te pe Nenoroc.)
O, Doamne, uciga=ul!...
(Vrea s[ fug[.)

VOIEVODUL NENOROC
Domni\[, nu pleca!

MIRA MIRALENA
}n l[turi!

VOIEVODUL NENOROC
Fie-\i mil[! }ntinde-mi m`na ta
+i iart[! Poc[in\a ]mi tremur[ pe buz[,
266
}ndemnurile rele ]mi fur[ c[l[uz[...
Am fost v`ndut Satanei, dar azi m-am poc[it!
Iertarea ta, domni\[, m-ar face fericit...

MIRA MIRALENA
Nu, las[-m[!...

VOIEVODUL NENOROC
Ascult[! Nu eu sunt vinovatul,
Ci Diavolul!

MIRA MIRALENA
}n l[turi!

VOIEVODUL NENOROC
De-ar fi al meu p[catul,
Din focul nimicirii, eu n-a= mai fi sc[pat!...
O, iart[-m[, copil[. Acum, c`nd ]nt`mplarea
M[ pune iar ]n cale-\i, d[-mi mila ta, iertarea,
+i las[-m[ al[turi de tine s[ p[=esc...
Prime=te m`ng`ierea =i sprijinu-mi fr[\esc.
O, las[-m[ de-a pururi ]n preajma vrerei tale,
+i c`nd te-o bate v`ntul s[-i fiu z[gaz ]n cale;
M[ simt at`t de singur, cum singur[ e=ti tu!

MIRA MIRALENA
(]nduio=at[)
M[ arde amintirea, dar nu-\i pot zice nu!
267
VOIEVODUL NENOROC
G`nde=te-te, domni\[, c[ cel ce-\i st[ ]n fa\[
Nu-i om de r`nd, s[rmanul, dar n-a avut pova\[!
Acel ce hot[r[=te al sufletelor joc
}n cartea vie\ii mele a scris s[ n-am noroc!
Am fost n[scut pe-o noapte cumplit[, f[r[ stele...
C`nta coco=ul negru vestindu-mi zile grele.
+i eu venii ]n lume t`rziu, ]n zori de zi,
+i mama-mea, s[rmana, n[sc`ndu-m[, muri!
Eu n-am noroc =i nu pot s[ fac m[car un bine.
De at`tea ori trecut-a norocul l`ng[ mine
Sub fel de fel de chipuri... Priveam la el cu jind,
Dar m`na-mi fu legat[ =i n-am putut s[-l prind.
+i nu numai pe mine m[ pa=te nenorocul —
}mpart nenorocirea oricum =i ]n tot locul!
Acei ce vor s[-mi fac[ un bine pier pe r`nd...
Eram copil. Plecasem pe \[rmul m[rii, vr`nd
S[ caut ni=te p[s[ri cu penele ciudate...
Le v[d pe-un v`rf de st`nc[... Alerg. }nfrico=ate
Zburar[. Dup[ ele! +i-a=a, pe urma lor,
Deodat[ cad ]n ap[ de sus. Un p[zitor
V[zuse de departe grozava ]nt`mplare
+i-alearg[ s[ m[ scape! Viteaz, s-arunc[-n mare,
M[ caut[... m[ prinde... m[ scoate, am sc[pat!
Dar cel ce m[ sc[pase, s[rmanul, s-a-necat...
Oriunde-a= fi m[ roade p[g`nul dor de duc[,
+i plec. De vreau s[ m`ng`i o floare, se usuc[;
De stau pe-o noapte verde, cu ochii c[tre cer,
De stau vis`nd la stele, ]n lini=te, stingher,
+i ochiul meu se-opre=te pe-o stea ]ndep[rtat[,
Deodat[ v[d c[ steaua sclipe=te-nsp[im`ntat[,
Se-ntunec[... descre=te... se spulber[... S-a dus!
268
MIRA MIRALENA
S[rmanul meu prieten! +i eu sunt ca =i tine.
Un suflet f[r[ pace, l[sat pe m`ini str[ine...

VOIEVODUL NENOROC
(g`nditor)

Sunt fiu de domn...

MIRA MIRALENA
Sunt fata lui Ro=u-]mp[rat!

VOIEVODUL NENOROC
Cum? Mira Miralena? Nu! Nu e-adev[rat!

MIRA MIRALENA
De ce te miri?

VOIEVODUL NENOROC
Dar bine, copil f[r[ de minte,
Tu nu =tii ce f[cut-ai cu dou[-trei cuvinte?!
De ce-ai fugit de-acas[?

MIRA MIRALENA
Gonit[! Fiindc[-am spus
C[ nu vreau cununie!...

VOIEVODUL NENOROC
Un vod[ fu r[pus
Atuncea... =i copiii zv`rli\i la ]nchisoare.

269
MIRA MIRALENA
Dar nu-n\eleg nimica!

VOIEVODUL NENOROC
O, ce ne=tiutoare!
+tii c`te se-nt`mplar[ din vorba ta, =tii tu?
Din vorba-\i aruncat[ ]n treac[t?...

MIRA MIRALENA
Nu =tiu, nu!

VOIEVODUL NENOROC
+tii tu c[ Ro=u-vod[ p[truns-a ]n palatul
Lui vod[ Verde?

MIRA MIRALENA
Nu =tiu!...

VOIEVODUL NENOROC
+tii tu c[ ]mp[ratul
A fost ucis?

MIRA MIRALENA
De cine?

VOIEVODUL NENOROC
De Ro=u-]mp[rat!
C[ cei doi fii =i-un paznic i-au fost ]ntemni\at?!

MIRA MIRALENA
Vai mie! Voievozii sunt prada mor\ii, poate!
+i eu pricinuit-am acestea toate-toate?
270
VOIEVODUL NENOROC
Nu pl`nge-acuma... Las[... Cei trei au fost sc[pa\i,
Dar sunt ]n largul lumii de oaste c[uta\i,
S-ascund prin codri... Umbl[ ca fiarele!...

MIRA MIRALENA
S[rmanii!...
+i nu =tiam nimica! Erau s[ treac[ anii
+i nu aflam... +tiu bine ce trebuie s[ fac:
M[ duc s[ cer iertare la curte =i s[-mpac
Pe tata cu urma=ii lui vod[ Verde!...

VOIEVODUL NENOROC
Du-te!
+i ia-l pe Voie-Bun[! +i cerul s[ v-ajute!
G`ndi\i-v[ vreodat[ la cellalt frate-al lui
Ce umbl[ tot p[m`ntul, copil al nim[nui!
S[-l iei pe Voie-Bun[. Va =ti s[ te iubeasc[,
Pe fruntea ta va pune cununa-mp[r[teasc[...
Eu nu \i-a= da nimica. Pribeag din loc ]n loc
M[ pierd ]n lumea larg[, copil f[r[ noroc!
Te du cu bine, Mira!

MIRA MIRALENA
Dar cine e=ti, str[ine?

VOIEVODUL NENOROC
O, nu-ntreba, domni\[, fere=te-te de mine!
Uscat r[m`ne pomul frumos ce m-a umbrit,
Izvorul ce m[-mbie r[m`ne otr[vit!
Fere=te-te de mine, c[ci eu sunt nenorocul,
}mpart nenorocirea oric`nd =i ]n tot locul,
271
Eu nu pot nici cu ochii o floare s-o dezmierd;
Fere=te-te de mine, c[ci nu vreau s[ te pierd!
(Iese. Mira r[m`ne pe g`nduri.)

Cortina

ACTUL V

Dup[ un an, la hanul Dracului. Dracul e hangiu.

DRACUL
(lui Nenoroc)

Un an se ]mpline=te de c`nd veni=i la mine...


Ai fost cinstit, b[iete!...

VOIEVODUL NENOROC
A=a cum se cuvine!...

DRACUL
Un an... +i anul [sta eu cred c[ \i-a priit...
Slujindu-m[ cu cinste, drept plat[ ai primit,
Pe l`ng[ alte lucruri, o cas[ boiereasc[
+i-o turm[-mbel=ugat[. Averea o s[-\i creasc[!
Eu am prea mult. De-aceea socot c[ bine fac
Voind s-o-mpart cu tine.

VOIEVODUL NENOROC
Dar cum?
272
DRACUL
(]ntinz`ndu-i m`na)
Te iau ortac.
De-acum suntem tovar[=i...

VOIEVODUL NENOROC
Ce om de omenie!...

DRACUL
Te caut[ du=manii, dar nimenea nu =tie
C[ tu vei fi feciorul lui Verde-]mp[rat...

VOIEVODUL NENOROC
(pe g`nduri)
A=a-i!... Cine s[ cread[... c[ eu... un biet argat?

DRACUL
Oftezi?

VOIEVODUL NENOROC
Aveam pe vremuri un bun prieten, care
}mi da ve=minte scumpe... cununi... inele rare...
Femei... be\ie... c`ntec...

DRACUL
|i-e dor de el?

VOIEVODUL NENOROC
Mi-e dor!
Vezi bine!... Nu-i nimica... un nour trec[tor.
273
A=a... o amintire... Acuma am o cas[
+i-o turm[; pentru mine e mult de tot.

DRACUL
Da, las[!
De ce-ai muncit at`ta, s[ ai =i tu ceva!

VOIEVODUL NENOROC
E tot ce am pe lume, =i tot — din mila ta!

DRACUL
}n hanul meu e lumea... S-abat din dep[rtare,
Din patru z[ri, drume\ii — aicea. Fiecare
Aduce c`te-o veste. Oricare dintre ei
Te-nva\[ c`te-un lucru... R[m`i. Dac[ nu vrei,
Un an ne fu-nvoiala. Ia-\i aripile, du-te,
De vrei s[ afli lucruri =i \[ri necunoscute,
De vrei, umbl`nd ]n lume, picioarele s[-\i strici;
Dar hanul meu e lumea!

VOIEVODUL NENOROC
O, nu, r[m`n aici!
R[m`n aici cu tine. Un col\ din lumea mare
E hanul t[u, =i satul, =i vorba ta, cr`=mare...
Dec`t s[ fiu o prad[ p[m`ntului str[in,
R[m`n mai bine-aicea, s[ v`nd rachiu =i vin!...
(Afar[ se aud zgomote. O ceat[ de \[rani intr[ ]n cr`=m[.)

}NT~IUL |{RAN
S-aduc[ vin!
274
AL DOILEA |{RAN
Mai iute!

AL TREILEA |{RAN
S-aduc[ b[utur[,
C[ fac f[r`me toate!

DRACUL
Ehei! Destul[ gur[!

}NT~IUL |{RAN
Cr`=mare, d[-te-ncoace! Hai, vino!

DRACUL
Iac[ vin!
Ce vrei?

}NT~IUL |{RAN
Vrem vin!

DRACUL
E gata!

AL DOILEA |{RAN
Atuncea, d[ rachiu!
Rachiul t[u, cr`=mare, e lucru de minune:
}n el ]neci amarul =i toate!...

DRACUL
Nu mai spune!?
275
}NT~IUL |{RAN
Tu nu =tii ce e foamea =i frigul... Tu c`=tigi
Destul... Tu n-ai nevoie s[ tremuri, s[ te frigi
}n ar=i\a de var[, muncind ca noi...

AL TREILEA |{RAN
Ce-\i pas[!...

}NT~IUL |{RAN
Dar eu c[ n-am nimica... nici boi, nici plug, nici cas[,
}n ce s[-nec aleanul?

AL DOILEA |{RAN
Dar eu c[ n-am nimic,
Eu unde stau?

DRACUL
(turn`nd)
}n cr`=m[!

}NT~IUL |{RAN
Mai pune-aici un pic!
A=a! Ce bun e, maic[! Tii, cum te r[core=te!
(Bea.)

AL TREILEA |{RAN
|i-o fi r[coare \ie... pe mine m[-nc[lze=te...

AL PATRULEA |{RAN
Pe mine m[ s[rut[!
276
AL CINCILEA |{RAN
Pe mine m-a-mb[tat!

ALT |{RAN
De unde-ai scos, cr`=mare, [st lucru minunat?

}NT~IUL |{RAN
E secet[ cumplit[ =i d[rile sunt grele...

AL DOILEA |{RAN
St[p`nii ne despoaie!...

AL TREILEA |{RAN
Se-arat[ zile grele!

AL PATRULEA |{RAN
Ne-apas[ ]mpilarea!... Ne-ajunge p`n[-n g`t!

AL CINCILEA |{RAN
Prea mult, prea mult r[bdar[m...

}NT~IUL |{RAN
Prea mult. Ne-am hot[r`t!...

DRACUL
De-a= fi ca voi, prieteni, n-a= sta la ]ndoial[:
Fur`nd cu cel ce fur[ mi-a= face r[fuial[,
Iar celui ce m[ bate cu b`ta i-a= pl[ti!...
A=a ceva a= face, prieteni, dac-a= fi
Ca voi, dar eu... ce-mi pas[? Am rosturile mele,

277
De ce s[ m[ amestec ]n aste treburi grele
C`nd treaba-mi merge strun[? De-a= fi ca voi, e drept,
Le-a= da la cap degrab[. Dar eu sunt ]n\elept,
Hangiu de omenie... +ti\i ce? V-aduc argatul.
E om purtat ]n lume...
(Strig[ lui Nenoroc:)
Hei, vin de-nva\[ satul!
}l las s[ v[ vorbeasc[, iar eu m[ sp[l pe m`ini...

VOIEVODUL NENOROC
(intr`nd)

Da ce-i cu voi, prieteni?

}NT~IUL |{RAN
Ne pl`ngem de st[p`ni...

VOIEVODUL NENOROC
Dar ce v[ fac st[p`nii?... Al t[u?

}NT~IUL |{RAN
Al meu m[ bate...

VOIEVODUL NENOROC
S[-l ba\i =i tu la r`ndu-\i!

}NT~IUL |{RAN
A=a e! Ai dreptate.
(la ciomagul unui alt \[ran.)
Ciomagul t[u, vecine...
278
VOIEVODUL NENOROC
Te duci?

}NT~IUL |{RAN
M[ duc s[-l bat!

VOIEVODUL NENOROC
(altui \[ran)
St[p`nul t[u... ce face?

AL DOILEA |{RAN
M[ \ine nem`ncat!

VOIEVODUL NENOROC
Cunosc o vorb[ veche...

AL DOILEA |{RAN
Cum?

VOIEVODUL NENOROC
“Dinte pentru dinte”.
M[n`nc[-l fript, b[iete!...

AL DOILEA |{RAN
(ie=ind)
M[ duc! S[ \ie minte!...

VOIEVODUL NENOROC
(unui b[tr`n)
Al t[u?
279
UN |{RAN B{TR~N
Aveam o fat[!...

VOIEVODUL NENOROC
O fat[, ]n\eleg!
Tu n-ai b[ie\i, b[tr`ne, s[-i prinz[ neamu-ntreg?

AL TREILEA |{RAN
Al meu, c`nd ies cu plugul, se \ine dup[ mine
Cu biciul, =i m[-ndeamn[: “}nfige plugul bine,
}nfige fierul, c`ine! Ad`nc... ad`nc de tot!”
}nfig, s[rac de mine, dar vezi... at`t c`t pot!

VOIEVODUL NENOROC
}nfige-n el cu\itul =i-apoi s[ strigi: “}nfige,
}nfige fierul, c`ine. Ad`nc”... N-o s[ mai strige!...
(Al treilea \[ran iese.)

AL PATRULEA |{RAN
AI meu m[ \ine iarna ]n frig... De-i cer un lemn,
}mi strig[: “La p[dure!”

VOIEVODUL NENOROC
Pe tine te ]ndemn...

AL PATRULEA TARAN
La ce?

VOIEVODUL NENOROC
Aprinde-i casa, =i-atunci s[ vezi c[ldur[!
280
AL CINCILEA |{RAN
(pe c`nd iese al patrulea)
Dar eu c[ n-am nimica? Eu ce s[ fac?

VOIEVODUL NENOROC
Tu fur[!

CEILAL|I
Nici noi n-avem nimica!...

VOIEVODUL NENOROC
Fura\i, fura\i =i voi,
Fura\i cu to\i! Aprinde\i palatele seme\e,
Ucide\i f[r[ mil[, =i-atuncea or s[-nve\e
C[ cei ce stau ]n umbr[ b[tu\i de nenoroc,
De n-au un pic de soare, ]=i fac ei singuri foc!
Fura\i, fura\i! P[trunde\i ]n casele bogate,
Da\i drumul la z[gazuri, =i apele-nspumate
S[ cad[ =i s[-nece p[m`ntu-n calea lor...
E ceasul c`nd vorbe=te o\elul de topor...
E ceasul r[zbun[rii.

UN |{RAN
A=a e!

ALT |{RAN
Vrem topoare...

ALTUL
+i furci!
281
ALTUL
+i coase!

TO|I
Coase!

UN |{RAN
Ce m`ndr[ s[rb[toare!

VOIEVODUL NENOROC
Ucide\i oameni, vite, ucide\i tot!...

|{RANII
Da! Da!

VOIEVODUL NENOROC
Aprinde\i tot ]n cale...

|{RANII
(ie=ind amenin\[tori)
Apriridem tot...

VOIEVODUL NENOROC
A=a!
A=a, copii!...
(|[ranilor:)
Ce bra\e, ce min\i ]nfl[c[rate...
Ce inimi o\elite!...
282
DRACUL
Cuv`ntul t[u, argate,
A fost ca o sc`nteie =i focul s-a aprins,
+i arde, =i se nal\[... Cuv`ntul t[u a-nvins...
(Se-aud b[t[i ]n poart[.)

VOIEVODUL NENOROC
Ascult[!...
(Tare.)
Cine-i?... Intr[!...
(Voie-Bun[ intr[ cu capul ]n jos tem`ndu-se. E zdren\[ros.)

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Noroc =i s[n[tate!

DRACUL
Noroc =i voie-bun[! De unde vii, f`rtate?
Ia stai colea!... Ce veste?...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(a=ez`ndu-se)
Nimic! Sunt obosit...
Ave\i ceva?... Mi-e foame...
(Dracul ]i pune pe mas[ bucata de p`ine =i o oal[ de m`ncare.)

DRACUL
Ei, ce-ai mai auzit
Prin lume?
283
VOIEVODUL VOIE-BUN{
Mai nimica!... Vechi sunt toate!

DRACUL
Mi se pare —
M[ uit la p[r, la straie — c[ vii din dep[rtare,
+i- acuma?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Plec spre \ara lui Ro=u-]mp[rat...

DRACUL
Aha! Au prins fugarii? Ce =tii? I-au sp`nzurat?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(tres[rind cu team[)
De ce fugari e vorba?... Eu nu =tiu... Noapte bun[!
Eu n-am aflat nimica.
(Se duce s[-=i ia desagii.)

DRACUL
(Lui Nenoroc)
De ce nu vrea s[ spun[?
S[ =tii, ]n aste treburi el nu-i str[in deloc...
(Se apropie de Voie-Bun[, cu opai\ul ]n m`n[.)

VOIEVODUL NENOROC
(la lumin[ ]=i recunoa=te fratele)
Pe via\a mea, str[inul acesta...
284
VOIEVODUL VOIE-BUN{
(recunosc`ndu-l, vesel)
Nenoroc!...
(Se ]mbr[\i=eaz[.)

VOIEVODUL NENOROC
Da, eu sunt, frate drag[!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(ar[t`nd pe diavol)
Fere=te-te!...

VOIEVODUL NENOROC
Nu-\i pese!...
El =tie tot... Hangiul acesta m[-n\elese
+i-mi dete tot. E darnic!... }ncrede-te ]n el!
E frate-meu, cr`=mare... Tu nu =tiai?...

DRACUL
Defel!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(lui Nenoroc)
Ai dus necazuri multe?

VOIEVODUL NENOROC
O, da!

VOIEVODUL VOIE BUN{


+i eu ca tine!
Dar n-am rodit nici lacrimi, nici s`nge, nici suspine...
285
Ci fruntea mea de-a pururi spre cer s-a ]n[l\at;
Din voia lui sunt toate — s[ fie l[udat!
Am dus o via\[ aspr[, cuminte =i plecat[,
Dar Domnul ]mi trimite cereasca lui r[splat[...

VOIEVODUL NENOROC
R[splat[? Ce r[splat[?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
|i-aduc frumoase ve=ti...

VOIEVODUL NENOROC
Mai repede... Sunt dornic... Ce veste?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Nu ghice=ti?
B[tr`nul nostru paznic cutreier[ p[m`ntul,
Adun[ o=ti ]ntruna =i repede, ca v`ntul,
Alearg[ spre cetatea lui Ro=u-]mp[rat
}n care tot norodul acum s-a r[sculat
Cer`nd domnia veche, cer`nd pe Voie-Bun[...
Curtenii, ]ntr-un cuget, din patru p[r\i s-adun[;
+i nu mai vor domnia vr[jma=ului!... De-acum,
Sf`r=it[-i suferin\a!... Un drum mai am, un drum,
+i m`ine, c`nd pe turnuri va trece m`ndrul soare,
Vedea-va tot p[m`ntul o m`ndr[ s[rb[toare:
Pe tronul \[rii noastre voi fi ]ncununat...
Arhanghelul drept[\ii s[ fie l[udat!...

DRACUL
Pe omul bun din fire =i Dracul ]l ajut[!
286
VOIEVODUL NENOROC
Ai spus ceva, cr`=mare?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Mireasa mea pierdut[,
Logodnica visat[ — va fi so\ia mea!
La curtea-mp[r[teasc[ m-a=teapt[...

DRACUL
Vom vedea!
Dar p`n-atunci, odihn[.

VOIEVODUL VOIE-BUN{
A=a e!... Ai dreptate!...

DRACUL
Tu culc[-te acolo. Iar tu, aici!...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(]ntinz`ndu-se pe o lavi\[-n fund)
O, frate,
Mai am at`tea lucruri... dar c`nd ne-om de=tepta
|i-oi spune. Noapte bun[! Adorm ]n paza ta!
(Se ]nvele=te ]ntr-o velin\[ =i adoarme. Nenoroc nu poate
s[ doarm[ =i r[m`ne g`nditor pe lavi\a din fa\[ pe care
se culcase. La spatele s[u, Dracul.)

DRACUL
(rar, f[r[ ca Nenoroc s[ ]ntoarc[ capul)
Nu po\i s[ dormi. }n pieptu-\i se zbate o dorin\[,
Te sim\i ]n pragul vie\ii, =i-o singur[ fiin\[
287
Te-mpiedic[ — a=a e? St[p`n pe-mp[r[\ii
Ai fi, dar ai ]n cale un om!

VOIEVODUL NENOROC
De unde =tii?
De unde =tii? Mi-e fric[!

DRACUL
Mai =tiu apoi c[ g`ndul
Te poart[ c[tre visul pe care ani de-a r`ndul
L-ai tors: s[ fii odat[ tu ]nsu\i ]mp[rat...
De n-ar fi el, chiar m`ine ai fi ]ncununat!...

VOIEVODUL NENOROC
Min\i! Min\i...

DRACUL
Nu mint! A=a e!

VOIEVODUL NENOROC
De unde =tii, cr`=mare?

DRACUL
Eu =tiu c[ vrei s[-nl[turi pe fratele mai mare...
Ei bine, g`ndul [sta s[ =tii c[ nu e r[u...
Eu nu te-ndemn; dar dac[ a= fi ]n locul t[u
+i numai lucrul [sta mi-ar sta ]n cale mie,
S[ fiu a=a, deodat[, st[p`n pe-o-mp[r[\ie,
De-a= fi ca tine, vere, eu n-a= mai pregeta...
Dar nu sunt eu. De-aceea te las... E treaba ta!
(Dup[ o pauz[.)
288
Ar fi u=or cu\itul =i-at`ta. Cine =tie?
}n lipsa lui pe cine chema-vor la domnie?
Ai fi alesul m`ine — iar nu un om s[rac...
Dar, treaba ta, b[iete!...
(Se culc[.)

VOIEVODUL NENOROC
(dup[ ce a stat pe g`nduri)
Ei bine, am s-o fac!
(Scoate cu\itul de la cing[toare =i cu pa=i ho\e=ti
se apropie de Voie-Bun[.)

ARHANGHELUL MIHAIL
(oprindu-i m`na ]n clipa c`nd vrea s[ dea)
}n l[turi!

VOIEVODUL NENOROC
(]ngrozit, ]ngenuncheaz[)
}ndurare!

ARHANGHELUL MIHAIL
Ce-ai vrut s[ faci, Caine?
Voiai o prad[ nou[?

VOIEVODUL NENOROC
}ndur[-te de mine,
Mi-e mintea r[t[cit[!...

ARHANGHELUL MIHAIL
De-acuma s-a sf`r=it!
A=teapt[-\i pedepsirea!...
289
VOIEVODUL NENOROC
Iertare!... Am gre=it!...

ARHANGHELUL MIHAIL
Nimica nu mai poate de-acuma s[ te-ajute.
}n gura lui de fl[c[ri te-a=teapt[ iadul — du-te!

VOIEVODUL NENOROC
}ndur[-te!

ARHANGHELUL MIHAIL
Zadarnic! S[ nu te rogi de-acum!

VOIEVODUL NENOROC
Tot s`ngele mi-e fl[c[ri!...

ARHANGHELUL MIHAIL
+i inima \i-e scrum!...
S[ nu te mai ajung[ lumina sfintei zile!
Te cheam[ iadul — du-te!...
(Lui Voie-Bun[:)
Treze=te-te, copile!
(Arhanghelul piere. Voie-Bun[ se scoal[ speriat.)

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Ce vis grozav! Mi-e fric[! Oh, cum m-am fr[m`ntat
}n somn!... Dar nu-i nimica... Vedenii... Am visat...
M[ duc... }n hanul [sta sunt lucruri necurate...
290
VOIEVODUL NENOROC
(rece)
Te du cu bine...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(lu`ndu-i m`na =i privindu-l lung)
Vino =i tu, iubite frate...
La marea s[rb[toare a= vrea s[ fii =i tu...
Nu plec de-aicea singur... Te iau cu mine...

VOIEVODUL NENOROC
Nu!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
De ce? De ce? R[spunde-mi!...

VOIEVODUL NENOROC
R[m`n aici mai bine
Dec`t s[ stau acolo, ]n umbr[, l`ng[ tine...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
}ntoarce-te! Voi face ca-n dreapta mea s[ fii
Pe tronul \[rii...

VOIEVODUL NENOROC
Nu vreau!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
De ce nu vrei s[ vii?
291
VOIEVODUL NENOROC
E trist s[ pleci ]n lume cu pieptul ]nainte,
Seme\, cu ochiul ager, cu fl[c[ri ]n cuvinte;
E trist s[ pleci ca mine — =i-apoi s[ vii ]nvins...
De ce s[ cad[ bra\ul pe care l-am ]ntins?...
Aripa mea ]ntins[, de ce, de ce s[ cad[?
Nu vreau! R[m`n aicea!... At`t c`t am o spad[
+i-un bra\, ]nfrunt p[m`ntul... M[ lupt necontenit!
De-o fi s[ vin — veni-voi cu visul ]mplinit!...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
M[ plec voin\ei tale... M[ duc! Dac[ vreodat[
Vei fi ajuns acolo, la culmea ta visat[...
Sau dac[ ]nt`mplarea va face s[ n-ajungi,
Ascult[-mi rug[mintea de frate =i s-alungi
M`ndria ta de=art[: ]ntoarce-te acas[!
Sunt fratele mai mare =i grija ta m-apas[!
Acolo, ]n palatul ]n care-am ]nflorit
Ca dou[ flori pe-o creang[, =i-am r`s, =i ne-am iubit,
Acolo, unde-odat[ am tors at`tea vise,
Te-a=tept, iubite frate, cu bra\ele deschise!...
(Se ]mbr[\i=eaz[.)
M[ duc. R[m`i cu bine! E ceasul s[ te las...

VOIEVODUL NENOROC
Te du cu bine, frate...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Copile, bun r[mas!...
(Iese.)
292
VOIEVODUL NENOROC
(]ntorc`ndu-se)
+i eu, =i eu, mi=elul, voiam... O, ce ru=ine!...
Ce mla=tini port ]n suflet!...
(Privind spre u=[.)
Te du, te du cu bine,
+i-n calea ta-nfloreasc[ gr[dini de trandafiri!
At`ta bun[tate, =i-at`t p[cat!...

DRACUL
(ridic`ndu-se pe jum[tate)
Te miri?
E bun fiindc[ pleac[, fiindc[ e mai mare,
Fiindc[ are tronul!... +i el ar fi ]n stare
S[ fac[ lucruri de-astea c`nd n-ar avea nimic...
Hai, las[ remu=carea =i culc[-te. Eu pic
De somn...

VOIEVODUL NENOROC
S-adorm acuma muncit de remu=care?
C`nd v[d ce p[c[toas[ mi-e firea, =i ce mare,
Ce sf`nt e cellalt?

DRACUL
Las[... Hai, culc[-te...
(Se ]ntinde pe lavi\[. Nenoroc r[m`ne g`nditor.
Afar[ se aud urlete de oameni.)

VOIEVODUL NENOROC
Auzi?
293
DRACUL
}ncepe r[zvr[tirea. Va fi frumos!...

VOIEVODUL NENOROC
Ce cruzi,
Ce cruzi am fost, cr`=mare? Noi, noi le-am dat ]ndemnul!

DRACUL
O, nu! Eu nu m-amestec. Nu eu f[cut-am semnul,
Ci tu!... Eu stau deoparte!... Orice s-ar ]nt`mpla
S[ nu arunci pe mine, s[ =tii!... E vina ta!...
(Zgomotele cresc, c`\iva \[rani intr[-n han, r[sucind
furcile =i topoarele.)

}NT~IUL |{RAN
(n[v[lind ]n scen[, s[lbatic)
Mai d[ rachiu, cr`=mare!... Pr[p[dul se ]ntinde;
}n fiecare clip[ un alt conac s-aprinde...
Un alt ciocoi se duce!... Cr`=mare, d[ rachiu!...

VOIEVODUL NENOROC
(uit`ndu-se pe u=a hanului)
P[m`ntul e ]n fl[c[ri =i ceru-i purpuriu!

AL DOILEA |{RAN
(ca =i primul, e aproape nebun)
Rachiu!... Rachiu, cr`=mare!... S-arat[ r[zbunarea!
S[ vad[ to\i de-acuma ce face ]mpilarea!...

DRACUL
A=a!
294
VOIEVODUL NENOROC
Zi... merge bine!

}NT~IUL |{RAN
S[ =tii!

VOIEVODUL NENOROC
Tu ce-ai f[cut?

}NT~IUL |{RAN
Abia plecai de-acas[ =i ochii mi-au c[zut
Pe-o cas[ boiereasc[. M[ uit. P[rea pustie.
Dau foc. Ardea, m[i vere, ca soarele-n chindie...
Trei plopi avea la poart[.

VOIEVODUL NENOROC
Trei plopi?

}NT~IUL |{RAN
Da! +i-i v[zui...

VOIEVODUL NENOROC
(]ntrerup`nd)
Dar bine, casa-aceea era a mea!...

DRACUL
A lui!...
A lui era, s[racul!...

}NT~IUL |{RAN
Cum?
295
VOIEVODUL NENOROC
Casa ce mi-o dete
Pe munca mea, hangiul...

DRACUL
(celui de-al doilea \[ran)
Tu ce-ai f[cut, b[iete?

AL DOILEA |{RAN
Treceam pe l`ng[ focul de care spune el
+i v[d o turm[. Doamne, ce vite! Prind un miel
+i zv`r! cu el ]n fl[c[ri... Mai prind =i o mioar[
+i zv`r! cu ea ]n fl[c[ri u=or... era u=oar[!
Mai prind apoi o capr[, dar vezi, era cam grea...
S-o spintec, zic. Cu pumnul am scos apoi din ea
Un ied, =i m[runtaie, =i tot — le-am scos afar[!...

VOIEVODUL NENOROC
O, ce cumplit e omul c`nd vrea s[ fie fiar[!

AL DOILEA |{RAN
Omor apoi ciobanul, un mo=...

VOIEVODUL NENOROC
(]ntrerup`nd)
S[ nu mai spui!...
Ciobanul meu!... +i turma era a mea!...

DRACUL
A lui!
A lui era, s[racul!...
296
VOIEVODUL NENOROC
Mi-e via\a sf[r`mat[!

}NT~IUL |{RAN
De, ce s[-i faci! A=a e!...

AL DOILEA |{RAN
Se-nt`mpl[ c`teodat[...
(Ies am`ndoi.)

VOIEVODUL NENOROC
Mi-e via\a pr[p[dit[... M-am dus. S-a ispr[vit!
P[catelor trecute pedeapsa le-a venit!...

VESTE-REA
(intr[ repede; lui Nenoroc)
}\i arde casa-n fl[c[ri, iar turma ta bogat[
S-a dus ]n foc! Averea-\i de-acum e spulberat[!...

VOIEVODUL NENOROC
Prietene, ascult[ s[-\i dau =i eu un sfat...
C`nd ai vreo veste bun[ de dat cuiva, ]n sat,
Tu du-te =i o spune, c[ faci o bucurie...
Dar dac[ vestea asta se-nt`mpl[ ca s[ fie
O moarte... o ru=ine... o boal[... sau un foc,
De vrei s[ n-ajungi cobe, s[ n-o mai spui deloc!
Te-ntreab[ vreunul? F[-te “n-aude =i n-a-vede”,
C[ci cel ce afl[ r[ul prin gura ta — te crede
Pe tine vinovatul! Ascult[ ruga mea:
}n nici o-mprejurare s[ nu duci vestea rea!
(|[ranul iese.)
297
DRACUL
De ce-i spui toate astea?

VOIEVODUL NENOROC
+tiu eu?... mi-e plin paharul.
Mi-e mintea r[t[cit[... Doar tu-mi cuno=ti amarul.
}n g`ndurile mele cu tine doar m[-mpac...
M[ simt la o r[scruce — =i nu =tiu ce s[ fac!
Un sfat! E-nt`ia oar[ c`nd simt c[ o pova\[,
Oricare-ar fi... oricare... te m`ng`ie =i-nva\[,
Mi-ar fi, ]n aste clipe, sc[parea! D[-mi un sfat,
Un sfat, un sfat!

DRACUL
Oricare?

VOIEVODUL NENOROC
Oricare, =i-am sc[pat!
P[m`ntul se-nv`rte=te... Tu-mi pari un sf`nt, cr`=mare,
Cuv`ntul t[u acuma e dulce alinare.
Un sfat...

DRACUL
F[g[duie=te-mi c[ orice am s[-\i spun
Vei face!...

VOIEVODUL NENOROC
Iat[ — m`na! Vorbe=te... m[ supun...
Mi-e dor de-un sfat, =i-acela \i-l cer acuma \ie;
O, tu ce-mpar\i cuv`ntul ]n clipe de be\ie!
298
DRACUL
}mi ceri un sfat — urmeaz[-l! Doar sfatul necerut,
Acela doar se calc[!...

VOIEVODUL NENOROC
Te ascult... m[ simt pierdut...
Pova\a ta, cr`=mare, \i-o cer
(]ngenuncheaz[)
ca-n rug[ciune.

DRACUL
Vei face tot? R[spunde.

VOIEVODUL NENOROC
Ascult tot ce-mi vei spune.
Vorbe=te!

DRACUL
S[ te sp`nzuri!
(Voievodul Nenoroc se ridic[ speriat.)
Da! Da! S[-\i legi de g`t
Un =treang, =i scapi de toate!...

VOIEVODUL NENOROC
(amar)
At`ta tot?

DRACUL
At`t!
299
VOIEVODUL NENOROC
Ei bine, nu, Satano, aceasta n-o voi face!
(Se repede la diavol.)
Te =tiu... te =tiu acuma!...

DRACUL
Cum?

VOIEVODUL NENOROC
Nu te mai preface,
Satano!

DRACUL
(descoperindu-se)

Da, sunt Dracul; =i ast[zi, ca =i ieri,


}\i sunt mereu ]n cale. Sunt cel ce d[ pl[ceri
Oric`nd, oricui le cere. Dar vreau ]n schimb r[splat[.
R[splata ta e =treangul. O via\[ zbuciumat[ —
A=a mi se pl[te=te!

VOIEVODUL NENOROC
Nu vreau, nu vreau s[ mor!
Afar[! Piei, Satano!...

DRACUL
Zadarnic!

VOIEVODUL NENOROC
Ajutor!
300
DRACUL
Zadarnic strigi!
(Scena se umple de lumin[ ro=ie.)

VOIEVODUL NENOROC
Mi-e fric[! v[d fl[c[ri! }ndurare!...

DRACUL
S[ nu te mi=ti de-aicea! De-acum te \in ]n gheare.
O veche datorie — e ceasul s[ mi-o dai!

VOIEVODUL NENOROC
}ndur[-te de mine, Arhanghele Mihai!
Coboar[ ]nc-o dat[! }ndur[-te de mine!
D[-mi pacea ta... lumina... d[-mi z[rile senine.
Voi fi, de-acum, St[p`ne, copilul t[u supus!

DRACUL
F[-\i cruce! Ai dreptate! Ridic[-\i ochii-n sus!...
De ce nu chemi pe ]nger ]n clipa de ispit[
C`nd Dracul te ]mbie cu via\a ]nflorit[?
De ce doar la nevoie s[ chemi pe Dumnezeu?

VOIEVODUL NENOROC
(cu ochii ]n sus)
}ndur[-te, St[p`ne!

DRACUL
De-acuma, e=ti al meu!
E ceasul r[fuielii... |i-am dat tot ce-ai voit.
D[-mi via\a ta!
301
VOIEVODUL NENOROC
Ucide! Mi-e pieptul dezvelit!

DRACUL
Era u=or aceasta de mult! Dar vreau prin tine
S[ mori! F[-\i seama singur...

VOIEVODUL NENOROC
De ce?

DRACUL
Mi se cuvine!
|i-am dat at`tea lucruri, e ceasul s[-mi pl[te=ti!

VOIEVODUL NENOROC
Nu! Nu vreau! Nu vreau!

DRACUL
A=a? Te-mpotrive=ti?
Ei bine, nu!... Te prinse prea repede uitarea...
Femeile frumoase, be\ia, desf[tarea,
+i vorbele-nflorite, lumina =i c`ntarea,
+i vinul ro=u, negru, ]n cupe de cle=tar —
Erau frumoase toate! +i cum min\eai! Ce dar
De-a spune lucruri nou[ din \[ri ]nchipuite!
S[ vezi priviri uitate =i fe\e-nm[rmurite,
+i c`ntece, =i dansuri jucate-n cinstea ta...
Ei bine, toate-acestea eu nu le voi uita!...
|i-am dat de toate: aur, femeie =i minciun[,
+i spadei tale dat-am pl[cerea s[ r[pun[;
|i-am dat be\ia vie\ii oric`nd =i ori=icum,
|i-am dat destul! E ceasul!... D[-mi sufletul acum!
302
Credeai c[ toat[ via\a va fi o s[rb[toare?
Credeai c[ totdeauna va fi ]nving[toare
Frumoasa m`n[ alb[ cu care ai lovit?
O, nu, o, nu! Sf`r=itul sose=te totdeauna...
A vie\ii culme verde ]=i \[rmur[ minciuna...
Pr[pastia te-a=teapt[... un pas... mai ai un pas...
Alege-\i =treangul... =treangul... at`t \i-a mai r[mas!

VOIEVODUL NENOROC
Dar nu mi-ai dat nimica. Abia de-au fost gustate
Bucatele ]ntinse... pl[cerile-mbiate...
A fost o cin[ mare, dar n-am plecat s[tul;
Mi-ai dat s[ gust =i-at`ta!

DRACUL
+i-at`ta e destul!
Tot ce-ai gustat ]nseamn[ c-a fost al t[u. Palatul,
Gr[dinile pe care le-arat[-n drum bogatul
Le vezi =i tu ca d`nsul... De ce sunt ale lui
C`nd ele-mpart miresme ]n calea ori=icui?

VOIEVODUL NENOROC
Te =tiu...te =tiu! }n vorbe e=ti me=ter, Necurate!
Prin gura ta dibace ne par adev[rate
Minciunile grozave! De-a= =ti c-ai fost cinstit,
|i-a= spune: socoteala ce-aveam s-a r[fuit;
Mi-ai dat be\ia vie\ii — ]\i dau =i eu r[splata!
Ia-mi sufletul acuma!... Dar cel care-n=elat-a
Ca tine, s[ r[m`n[ =i d`nsul ]n=elat!...
Nu vreau s[ =tiu de tine; nu vreau!

DRACUL
Adev[rat?
303
VOIEVODUL NENOROC
Ai spus tu singur: leul s[ fie leu. Ei bine,
Satana e Satana!

DRACUL
Dar asta cum mai vine:
Satana e Satana? Un lucru nou ai spus?
Eu sunt lumina care, urc`nd de jos ]n sus,
Aduce r[zvr[tirea...

VOIEVODUL NENOROC
Nu, nu e=ti r[zvr[tirea...
Lumina care cre=te din negur[, g`ndirea,
Av`ntul c[tre v`rfuri sc[ldate-n zori de zi!...
Nimic din toate astea... E=ti diavolul...

DRACUL
Ei, =i?

VOIEVODUL NENOROC
+i diavolul ]nseamn[ ispita =i urgia,
Minciuna, ]n=elarea =i pref[c[toria,
B`rfeala, umilin\a, ]ndemnul la p[cat,
Cuv`ntul ce se calc[ — e=ti iadul blestemat.
E=ti ura =i sur`sul ce-n tain[ se-mpreun[,
E=ti glasul neputin\ei, ce urc[ p`n’ la lun[!...
Sunt ho\i care-n necinste r[m`n cinsti\i, dar tu,
Tu nu \ii ]nvoiala p[catului, nu, nu!
Am stat prea mult de vorb[...

DRACUL
Dar ui\i c[ desf[tarea
At`tor ceasuri...
304
VOIEVODUL NENOROC
C`ine! Mi-ai dat =i remu=carea;
N-ajunge pre\ul [sta?

DRACUL
Cu roade =i cu vin
|i-am stins pl[cuta sete...

VOIEVODUL NENOROC
Apoi mi-ai dat venin...

DRACUL
Cu fe\i-frumo=i =i z`ne la mas[-mbel=ugat[
Ai stat!...

VOIEVODUL NENOROC
Dar p`inea tare cu praf amestecat[?...

DRACUL
Pe puf =i pe m[tase adesea te-am culcat!

VOIEVODUL NENOROC
Adesea ni=te paie =i-o piatr[-mi fur[ pat!...

DRACUL
Ve=minte de m[tase \i-am dat odinioar[!

VOIEVODUL NENOROC
Dar nu mi-ai dat =i zdren\e apoi?
305
DRACUL
Nu, o comoar[
|i-am dat! Adu-\i aminte, comori peste comori!

VOIEVODUL NENOROC
N-am fost silit ]n urm[ s[ cer la cer=etori?
Dar cine, cine poate cu tine s[ vorbeasc[?...
R`nje=ti ]ntotdeauna o vorb[-n\elep\easc[...
Dreptatea e cu tine atuncea c`nd vorbe=ti!
Dar faptele te-arat[ ce c`ine r[u ]mi e=ti!

DRACUL
Ai vrut s[ faci r[scoal[, =i eu \i-am dat cuv`ntul!

VOIEVODUL NENOROC
Averea mea ]n fl[c[ri =i-acum o bate v`ntul!

DRACUL
|i-am dat destul — ajunge!

VOIEVODUL NENOROC
Mi-ai dat =i remu=c[ri!...
Prive=te-le, prive=te cum vin din dep[rt[ri
}n stoluri ro=ii, negre!
(Scena se umple de lumin[ ro=ie care izbucne=te din toate p[r\ile.)
Prive=te-le, cr`=mare,
Prive=te-le, Satano!

DRACUL
A=a! Te \in ]n gheare!
Ha, ha! Hai! +treangul! +treangul!
306
VOIEVODUL NENOROC
(]=i face cruce)

M[-nchin, Satano, piei!


C`nta\i, c`nta\i, arhangheli!

DRACUL
S[ c`nte dac[ vrei!
(}n culise latr[ c`ini, miorl[ie pisici, \ip[ bufni\e =i c`nt[ coco=i.)
C`nta\i, c`nta\i, arhangheli, aproape, mai aproape...
S[ c`nte cucuveaua! }n fl[c[ri s[-l ]ngroape!
Pisicile s[ \ipe! Coco=ilor, c`nta\i!
C`nta\i, c`nta\i, arhangheli; voi, c`inilor, l[tra\i!...
(Deodat[ toate tac. Nenoroc r[m`ne cu ochii \int[, =i, ca
un ecou, ]=i aduce aminte vorbele tat[lui s[u.)

VOIEVODUL NENOROC
“C`nta coco=ul negru =i rele ursitoare
}n jurul t[u, la leag[n, dan\au, dan\au u=oare,
|in`ndu-se de m`n[ cu degete sub\iri,
Ursindu-\i toat[ via\a cu rele prevestiri!”
(De departe se aude corul ]ngerilor.)

CORUL }NGERILOR
Zadarnic[ r[sun[
A harfelor strun[,
Iertarea-i un vis,
N[dejdea e moart[
+i-a raiului poart[
De-a pururi s-a-nchis!
307
VOIEVODUL NENOROC
Dar ce s-aude acolo?... Sunt ]ngerii... departe...
Privirile sunt pl`nse =i harfele sunt sparte...
Abia o f`lf`ire... un zbor grabit pe sus...
S-a stins, s-a stins lumina, iar ]ngerii s-au dus...
S-au dus de-a pururi...
(Zgomotele ]ncep iar, lumina nou[ izbucne=te, zidul
hanului piere =i ]n fund se vede iadul cu oameni
sp`nzura\i =i munci\i de diavoli.)

DRACUL
+treangul!

VOIEVODUL NENOROC
Satano, la o parte!
}n l[turi!

AL DOILEA DRAG
+treangul! +treangul!

VOIEVODUL NENOROC
(aiur`nd)
+i harfele sunt sparte...
Pe cine v[d acolo? E Verde-]mp[rat!...
O, tat[!

DRACUL
+treangul! +treangul!

VOIEVODUL NENOROC
Coco=ul mi-a c`ntat
+i harfele sunt sparte... +i ]ngerul se duce...
308
DRACUL
(pe c`nd ceilal\i fac hor[ ]mprejurul lui Nenoroc)
Eu sunt coco=ul negru ce c`nt[ la r[scruce!
Al meu ai fost din leag[n =i-acum te st[p`nesc,
Eu sunt coco=ul negru! Ha! Ha!

VOIEVODUL NENOROC
}nnebunesc!
(Cade.)

Cortina

ACTUL VI

O pia\[ ]n cetatea lui Ro=u-]mp[rat. }n fa\[ e palatul din


care se v[d, la st`nga, numai treptele m[rginite de un
zid de piatr[. Trei sp`nzur[tori, ]n fund, la st`nga, pe o
st`nc[, deasupra m[rii, sub care st[ c[l[ul a\ipit. Din
dreapta intr[ Paznicul cel b[tr`n ]nso\it de Voie-Bun[.
Am`ndoi au b[rbile lungi, sunt ]mbr[ca\i ]n zdren\e. Zori
de zi.

PAZNICUL B{TR~N
+i iat[-ne acas[!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Cum tremur!
309
PAZNICUL B{TR~N
Sst! T[cere!
Ascunde-\i bine fa\a, c[ci umbra nop\ii piere
+i poate ne-or cunoa=te sub strai de cer=etori...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Presimt izb`nda noastr[ ]n ro=iile zori!

C{L{UL
(trezindu-se)
Aud un glas.
(Tare.)
Str[ine, opre=te-te din c[le,
}ntoarce-o clip[ g`ndul din visurile tale
+i spune-mi dac[ noaptea mai st[ruie sau nu...
Sunt orb!...

PAZNICUL B{TR~N
(lui Voie-Bun[)
C[l[ul!

C{L{UL
Spune: e noapte, ori trecu?

PAZNICUL B{TR~N
Trecut-a noaptea. Cerul ]ntreg se limpeze=te,
Iar marea simte ziua, c[ci fream[tu-i descre=te
+i-adoarme obosit[ de-at`tea zbucium[ri...
Cor[bii cresc departe, pe largu-ntinsei m[ri.
(Dinspre dreapta trec umbrele celor =apte purt[tori de
facle, stinse acum.)
Se-ntorc lumin[torii cu faclele sf`r=ite...
310
C{L~UL
+i numai eu, s[rmanul, cu pleoapele lipite
Mai stau acum de veghe sub trei sp`nzur[tori.

PAZNICUL B{TR~N
(f[c`nd un semn lui Voie-Bun[)
A=tep\i ceva? Pe cine?

C{L{UL
Un paznic, doi feciori,
Fugarii ce sc[par[ din temni\a ad`nc[...
A=tept de luni de zile, a=tept =i m`ine ]nc[,
+i-apoi m[ sp`nzur singur!

PAZNICUL B{TR~N
De ce?

C{L{UL
}n lipsa lor,
}n locul lor, eu sp`nzur trei oameni din popor...

PAZNICUL B{TR~N
De ce s[ sp`nzuri oameni?

C{L{UL
St[p`nul porunce=te...
Alearg[ oastea \[rii — fugarii nu-i g[se=te,
+i cei ce vin cu vestea c[ tot nu s-au g[sit
}i sp`nzur[, de ciud[, pe ei!
311
VOIEVODUL VOIE-BUN{
O, e cumplit!...

C{L{UL
+i-acum, mul\imea crede c[ eu sunt vinovatul;
Nu =tie c[, de sp`nzur, ascult pe ]mp[ratul!

PAZNICUL B{TR~N
De ce ai me=te=ugul acesta trist =i r[u?
Pari om de omenie — de ce s[ fii c[l[u?
De nu m[-n=al[ ochii, te tragi din vi\[ mare...

C{L{UL
Cerusem ast[ slujb[ crez`nd-o ca oricare;
Ca to\i slujba=ii \[rii, nu vream s[ fac nimic...
Dar, vai, venit-a vremea ca via\a s-o ridic
La zeci =i zeci de oameni. De c`nd domne=te-n \ar[
Un vod[ nou, mai ro=u, mai aprig ca o fiar[,
Omor mereu. Pe ochii-mi s-a pus o p`nz[ grea.
Din tot ce m[-nconjoar[ nimic nu pot vedea
Afar[ de cumplita, de zilnica mea prad[...
Zadarnic mai ]ncearc[ privirea mea s[ vad[...
Din somnul ei, de-acuma nimic n-o va trezi:
Nici marea ce se scald[ ]n ro=ii zori de zi,
Nici razele de aur din ceasul ]nnopt[rii,
Nici stolul de cocoare ce trec ]n largul z[rii,
Nici p`nza de cor[bii ce vin, =i trec, =i pier,
Nici hainele de preot, =i nici albastrul cer!...
(Se aud murmure de glasuri =i tr`mbi\e.)
Dar tr`mbi\ele c`nt[, norodul se adun[;
Se scoal[ ]mp[ratul =i vine. Ce furtun[
312
Va fi c`nd o s[ afle c[ tot nu s-au g[sit
Fugarii!...
(Mul\imea intr[ prin dreapta.)

UN OM DIN MUL|IME
Ce s-aude?

C{L{UL
Nimica.

UN OM DIN MUL|IME
N-au venit?
C[l[ule, ascult[, vrem prad[-mp[r[teasc[!
S[ sp`nzuri ]mp[ratul — de nu pot s[-i g[seasc[!
Noi nu mai vrem s[ piar[ ai no=tri sp`nzura\i!

AL DOILEA OM
Mai da\i-ne odat[ =i s`nge de-mp[ra\i!
(Tr`mbi\ele c`nt[. Ro=-]mp[rat intr[ din st`nga. Mul\imea tace.)

RO+-}MP{RAT
(c[tre mul\ime)
De ce nu-mi da\i fugarii? Nici somnul nu s-aga\[
De mine! Vreau fugarii! S[-i v[d! Cumplita via\[
Ce-o duc de c`nd sc[par[ — eu n-o mai pot r[bda!
C[l[ule, ce veste?

C{L{UL
Nimic, m[ria-ta!
(Intr[ trei solda\i.)
313
}NT~IUL SOLDAT
M[ria-ta, nimica!

RO+-}MP{RAT
Vorbi\i; s-aud. Cuv`ntul
Acesta v[ e soarta!

}NT~IUL SOLDAT
Umblar[m tot p[m`ntul,
Dar nu le-am dat de urm[! }ndur[-te de noi!

RO+-}MP{RAT
(lovindu-l cu pumnii)
Mi=ei!... Nemernici! Lene=i! Amar =i vai de voi!
(Tare.)
S[-i sp`nzure! Acuma! S[-i v[d juc`nd la soare.
(C[l[ului:)
Cu capu-n jos s[-i sp`nzuri! Hai, leag[-i de picioare!
+i m`ine de-or s[ vin[ al\i trei cu vestea rea
Acelora s[ le-afli o moarte mult mai grea!
S[ tremure p[m`ntul... s[ tremure de mine...
O=tire e aceasta? Ru=ine ei, ru=ine!...
De-un an ]ntreg nu poate s[ prind[ trei fugari!
V-ar[t, v-ar[t eu vou[! A, \ar[ de t`lhari,
|i-ar[t eu \ie! Las[! |i-ar[t, \i-ar[t eu \ie!
(Iese furios pe unde a venit.)

UN OM DIN MUL|IME
}n tr[snet se preface cumplita lui m`ine!
Ce soart[ ne a=teapt[, de-acum, ce chinuri noi?
314
AL DOILEA OM
A spus a=a: “Ru=ine!”...“Amar =i vai de voi!”

PAZNICUL B{TR~N
(ie=ind din mul\ime)
Nu crede\i c[-mp[ratul cu gluma se ]ntrece?
Se duc copiii \[rii pe r`nd, =i el petrece?
Dar unde vom ajunge murind tot c`te trei?
+i c`t[ vreme ]nc[ r[bda-vom, dragii mei?
}n goana dup[ prada cu care se hr[ne=te,
De treburile \arii el nu se ]ngrije=te,
+i \ara noastr[ piere, c[ci n-are ]mp[rat...

MUL|IMEA
A=a e!

PAZNICUL B{TR~N
Buni prieteni, ce vremi am apucat!
Aveam un domn puternic =i drept, pe vod[ Verde;
+tia s[ pedepseasc[, =tia =i s[ dezmierde...
Dar, vai, veni vr[jma=ul cumplit =i l-a ucis,
}n temni\[ ad`nc[ urma=ii i-a trimis,
+i \ara toat[ pl`nse cu d`n=ii ]mpreun[!

UN SUPUS
P[cat c[ nu tr[ie=te voinicul Voie-Bun[!

PAZNICUL B{TR~N
Ei bine, voievodul pe care l-a\i dorit —
Tr[ie=te!...
315
UN GLAS
Unde-i?

PAZNICUL B{TR~N
(ar[t`nd pe Voie-Bun[)
Iat[-l! Acesta-i! N-a murit!
Acesta-i ]mp[ratul! Privi\i-l ]nc-o dat[!...
Durerea se r[fr`nge pe fa\a lui br[zdat[
+i lacrimile multe obrazul i-au s[pat...
Acesta e feciorul lui Verde-]mp[rat!...
Acesta e copilul pe care, alt[dat[,
Noi to\i ]l cunoscur[m cu fa\a-mbujorat[,
Trec`nd pe cal mai m`ndru ca soarele ]n zori...
}n calea lui, pe vremuri, zv`rlit-a\i voi cu flori...
Privi\i-l ]nc-o dat[ — acesta e urma=ul
Acelui neam de fal[ pe care uciga=ul
Voia s[-l nimiceasc[ t`r`ndu-l ]n noroi!
De n-ar fi fost dreptate ]n ceruri, pentru noi,
De n-ar fi fost un ]nger s[-l ia, s[-l ocroteasc[,
Copilul f[r[ seam[n, de vi\[-mp[r[teasc[,
Voinicul Voie-Bun[ era p[m`nt!

UN OM DIN MUL|IME
P[m`nt
S[ fie to\i mi=eii!

PAZNICUL B{TR~N
Dar, vai, mi=eii s`nt
+i-acum ]n sfatul \[rii, ]n fruntea ei!

MUL|IMEA
S[ piar[!
S[ piar[ to\i! S[ piar[! Afar[ to\i, afar[!...
316
PAZNICUL B{TR~N
A=a... a=a... prieteni! Norodul credincios
Nu-i c`ine ce se pleac[ de dorul unui os!
}n glasul vostru geme acum ]ntreaga \ar[,
Norodul care piere c`nd trebuie s[ piar[,
Dar care face totul c`nd vrea... Striga\i mereu,
Caci glasul vostru suie m[re\ la Dumnezeu!

MUL|IMEA
Tr[iasc[ Voie-Bun[!... Tr[iasc[ voievodul!
Tr[iasc[ ]mp[ratul! Pe el ]l vrea norodul!

PAZNICUL B{TR~N
Striga\i ]n tot ora=ul c[ noul ]mp[rat
Din neamul vechi al \[rii va fi ]ncununat!

MUL|IMEA
(risipindu-se ]n cete)
Tr[iasc[ ]mp[ratul! Tr[iasc[ Voie-Bun[!

PAZNICUL B{TR~N
Cununa ta, st[p`ne, acuma se r[zbun[,
+i pulberea str[bun[ ]n somn a tres[rit,
+i chipurile sfinte din cadre au z`mbit!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Mi-e inima cuprins[ de-o mare bucurie,
+i totu=i simt c[ teama ce-n suflet ]nt`rzie
Nu vrea s[ plece...

PAZNICUL B{TR~N
Teama ce-n sufletu-\i =opti
E numai ]ndoiala c[ nu vom izb`ndi!
317
Nu-\i pese de izb`nd[, c[ci ea va fi frumoas[!
}ntreaga oaste-a \[rii ne este credincioas[,
Iar paznicii sunt gata la cel dint`i cuv`nt
S[-\i dea ]n m`n[ capul vr[jm[=ului ]nfr`nt!
(Se aud zgomote.)
Ascult[, e mul\imea ce vine! O furtun[!
(Poporul n[v[le=te ]n scen[.)

MUL|IMEA
Tr[iasc[ ]mp[ratul! Tr[iasc[ Voie-Bun[!

RO+-}MP{RAT
(alearg[ din dreapta, ]nso\it de patru osta=i)
Ce-s urletele-acestea? Ce vre\i, supu=ii mei?

UN OM DIN MUL|IME
Noi vrem s[-nving[ legea: s[ piar[ cei mi=ei!

RO+-}MP{RAT
+i ce mi=ei s[ piar[?

UN OM DIN MUL|IME
Acei ce stau ]n frunte
+i-ascult[, f[r[ mil[, ]ndemnurile crunte
Ce fac supu=ii \[rii s[ moar[ c`te trei!

RO+-}MP{RAT
Atunci ]mi cere\i moartea =i mie!

UN OM DIN MUL|IME
Dac[ vrei
+i crezi c-am spus aceasta — s[ piei =i tu!
318
MUL|IMEA
S[ piar[!

RO+-}MP{RAT
(lovind pe omul din mul\ime)
}mi spui aceasta mie? }nfrun\i st[p`nul, fiar[!?

PAZNICUL B{TR~N
(oprindu-i m`na)
S[ nu love=ti! }n l[turi! Norodu-i r[zvr[tit.
Supune-te, caci ceasul drept[\ii a sosit.
(Mul\imea ]i ]nconjoar[.)

RO+-}MP{RAT
Solda\ii mei!...
(O=tenii nu se mi=c[.)

PAZNICUL B{TR~N
Zadarnic! Cetatea e luat[,
O=tirea e a noastr[!... E ceasul de r[splat[...
E r`ndul meu acuma s[ strig: lega\i-l!
(Ro=-]mp[rat se-mpotrive=te.)

RO+-}MP{RAT
Cum?

PAZNICUL B{TR~N
Solda\i, ]ngenunchea\i-l!
(Solda\ii ]ngenuncheaz[ pe Ro=-]mp[rat.)
319
D[-mi sabia!
(}i scoate sabia.)
+i-acum
C[l[ul s[ purcead[ cu el la ]nchisoare,
S[ vad[ ]nc-o dat[ cum trece sf`ntul soare
Pe cer, =i-apoi ]n lan\uri s[ stea ]ntreaga zi
Privind sp`nzur[toarea ]n care va muri!
(C[l[ul =i o=tenii duc pe Ro=-]mp[rat.)
Iar cei ce-au fost cu d`nsul ]n clipa c`nd sosit-a
La noi — =i ei s[ piar[! S[ vad[ c[ ispita
De-a fi pleca\i ]ndat[ oric[rui venetic
Le d[ r[splata mor\ii c`nd nu le d[ nimic!
Iar noi, supu=ii \[rii, cuprin=i de veselie,
Prin c`ntece =i jocuri vom face s[ se =tie
C[ \ara noastr[ scump[ de-a pururi a sc[pat!
Tr[iasc[ Voie-Bun[, sl[vitul ]mp[rat!
S[ afle-ntreaga \ar[ m[rea\a s[rb[toare...
(Fanfare; prin fund, trec o=tirile lui Voie-Bun[.)
Veni\i, veni\i ]ntruna, o=tiri ]nving[toare,
Vulturi, =i zimbri falnici, =i zmei, =i paralei,
}n =iruri nesf`r=ite — veni\i, o=tenii mei!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(]n fa\[ la intrarea palatului, ]ngenuncheaz[)
Sl[vit[ fii de-a pururi, o, pronie cereasc[!
Vai, gura mea nu afl[ cuv`nt s[-\i mul\umeasc[!

UN SFETNIC
(]mp[ratului Voie-Bun[)
+i-acuma, c`nd ursita cereasc[ s-a-mplinit,
}\i d[m, m[rite doamne, un dar nepre\uit:
320
}\i d[m pe Miralena, so\ia ta visat[...
Coboar[-te, domni\[!
(Mira coboar[ g[tit[ bogat.)

VOIEVODUL VOIE-BUN{
O, clip[ minunat[!
De-at`t amar de vreme te-a=tept, st[p`na mea!...

MIRA MIRALENA
St[p`nul meu, te caut de mult ]n lumea rea!...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
At`ta bucurie!

MIRA MIRALENA
At`ta fericire!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(pe g`nduri)
De ce m[-ngrijoreaz[ o trist[ presim\ire?
Mi-e fric[!...

MIRA MIRALENA
(]ngrijorat[)
Dar...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Nimica! Nimica! S-a sf`r=it!

MIRA MIRALENA
+i totu=i stai pe g`nduri...
321
VOIEVODUL VOIE-BUN{
Un g`nd nel[murit...
Vorbe=te-mi...

MIRA MIRALENA
}nainte a= vrea s[-\i cer iertare!

VOIEVODUL VOIE-BUNA
Dar ce-am s[-\i iert, domni\[?

MIRA MIRALENA
Nebuna mea purtare
Din vremuri... Alt[dat[ visam z[d[rnicii!...
Dar ast[zi, cumin\it[ de-a dreapta ta venii
S[-mpac pe veci aceast[ s[rman[-mp[r[\ie,
S[ fiu pe veci, st[p`ne, supusa ta so\ie...
M[ ier\i?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
O, Miralena... }\i cer iertare eu,
C[ doar o-mp[r[\ie e tot avutul meu...
A= vrea s[-\i dau mai multe. Vrei tu ]ntregul soare?

MIRA MIRALENA
(sur`z`nd)
O, nu!... S[ ier\i pe-aceia ce zac ]n ]nchisoare!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
At`t?
322
MIRA MIRALENA
S[ ier\i pe tata!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Pe Ro=u-]mp[rat?
Dar ui\i c[ el ucis-a pe tata?...

MIRA MIRALENA
N-am uitat,
Dar vreau s[ ui\i tu ]nsu\i trecutele p[cate...
+i vreau s[-ncepi domnia voios, cu bun[tate.
E tat[l meu! Aibi mil[! E=ti bun, fii iert[tor!
De ce s[-ncepi domnia ca el, printr-un omor?

VOIEVODUL VOIE-BUN{
E tat[l t[u!...
(Tare.)
Ei bine, s[ lase ]nchisoarea;
Cu el, ]n fruntea mesei, s[-nceap[ s[rb[toarea!
(}ncet.)
Mi-e fric[! Ad[ m`na... s[ mergem ]n palat,
Mi-e fric[...
(Tare.)
Da\i-i drumul lui Ro=u-]mp[rat,
Pofti\i-l la osp[\ul de nunt[... nunt[ mare...
S[ c`nte tr`mbi\i! Vinul s[ curg[ ]n pahare
+i c`ntecul s[ umple cuprinsu-ntregii firi,
C[ci vreau s[ uit noianul de negre presim\iri.
(Cu m`na Mirei ]n m`n[ el urc[ treptele intr`nd ]n palat.
C`teva clipe scena e goal[. Se aud mar=uri vesele. Veste-Rea,
]mbr[cat ]n negru, posomor`t, n[v[le=te ]n scen[ =i bate de
trei ori ]ntr-o plac[ de aram[ at`rnat[ la poarta palatului.
C`\iva curteni ies din palat ]ngrijora\i. Mul\imea ]ncepe s[
treac[ iar prin fund.)
323
UN SFETNIC
Ce veste?

VESTE-REA
Dar ce-nseamn[ at`ta veselie,
C`nt[rile acestea?

UN SFETNIC
S[rmanul! Nici nu =tie
Ce mare bucurie e-n \ar[!

VESTE-REA
Ce s[ =tiu?
Ce veste-a=a de m[re?

UN CURTEAN
C[ cel mai mare fiu
Din neamul vod[ Verde cu cinste se-ncunun[!
Hai, strig[: s[ tr[iasc[!

VESTE-REA
Nu vreau! Ar fi minciun[!
De ce s[ strig aceasta c`nd al\i voinici s-au stins!?

UN SFETNIC
Vorbe=ti de ]mp[ratul pe care l-au ]nvins?
|i-e mil[?

VESTE-REA
Nu de d`nsul vorbesc!
324
UN CURTEAN
Atunci de cine?
Te v[d cuprins de jale — de jalea cui, str[ine?

VESTE-REA
Vorbesc de cel mai t`n[r, vorbesc de Nenoroc!
E mort!...

UN CURTEAN
E mort! Minciun[!
(}=i scoate sabia.)
Prin sabie =i foc
S[ treac[ mincinosul... Acum, acum s[ piar[!

VESTE-REA
Opre=te-te, str[ine, =i-ascult[. De-o s[-\i par[
Povestea mea minciun[, ucide-m[, de nu,
Aceast[ veste trist[ s[ n-o duc eu, ci tu!
Prin gura ta, str[ine, s[ afle ]mp[ratul!
(Voie-Bun[ se ive=te, dar r[m`ne ]n umbr[.)
Eu vin din dep[rtare... departe mult. Din satul
}n care voievodul era argat...

UN CURTEAN
Argat?

VESTE-REA
Da! Nimeni nu-l =tiuse c[-i neam de ]mp[rat...
Era la noi. Deun[zi, prin vorb[-nfl[c[rat[,
De ce, nu =tiu, ]ndeamn[ mul\imea-nt[r`tat[
325
S[-nceap[ r[zvr[tirea. Pam`ntul tot ardea,
+i duhul mor\ii, negru, prin flac[r[ trecea...
Ardeau p[duri, ogoare, bordeie =i palate,
Pocneau sutimi de vite ]n fl[c[ri aruncate,
+i el trecea ]n noapte cu pletele ]n v`nt,
Cu m`inile spre ceruri =i f[r[ de cuv`nt.
Trecea ca o n[luc[, =i m`inile ]ntinse
Cre=teau ca ni=te aripi spre z[rile aprinse...
Trecea ca o n[luc[ — ]l v[d, =i-acuma nu-i:
Zbura. P[rea c[ iadul fugea ]n urma lui.
“Opre=te-te!... Ascult[!...” ]i zic. El, iar, nainte.
Apoi se-opri deodat[ =i-mi spuse: “|ine minte!
De-o fi s[ se g[seasc[ pe-aici un sp`nzurat,
S[ spui: “A fost feciorul lui Verde-]mp[rat!”

VOIEVODUL VOIE-BUN{
(ie=ind din umbr[, ]ngrozit)
+i-apoi?

VESTE-REA
Plecai ]n grab[ spre locurile-acestea,
Plecai ]n grab[ mare s[ spun, ]nt`iul, vestea
Cumplit[-a mor\ii sale.

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Nu crezi c[ te-ai gr[bit?

VESTE-REA
O, nu! Cu-ncredin\are v[ spun c[ s-a sf`r=it!

VOIEVODUL VOIE-BUN{
S[rmanul!... Ast[ veste tot sufletu-mi r[pune!...
E mort s[rmanu-mi frate!...
326
UN OM DIN MUL|IME
S[-=i fac[ seama singur! P[catul [sta-i mare...
El n-o s[ aib[ preot, nici cruce la-ngropare...

AL DOILEA OM
P[cat!

DRACUL
De-a= fi Satana, a= apune c[-i al meu!

UN OM DIN MUL|IME
P[cat!

AL DOILEA OM
(]nchin`ndu-se)
S[-l ierte Domnul!

DRACUL
Ba el pe Dumnezeu!
De ce s[-l ierte Domnul?

UN B{IAT DIN MUL|IME


Ce vorbe-adev[rate:
S[-l ierte el pe Domnul!
(Cei doi oameni din mul\ime se dep[rteaz[.)

DRACUL
(b[iatului)
Copile, ai dreptate...
}mi placi. Te iau cu mine. Tu e=ti un r[zvr[tit!...
327
Aveam de mult nevoie de-un t`n[r iscusit
}n treburile \[rii. S[ =tii... te iau cu mine.
Prime=ti s[-mi fii tovar[=, prieten?...

B{IATUL DIN MUL|IME


Dar ce s[ fac cu d`nsul? Ce-i aurul?

DRACUL
Nu =tii?
Dar aurul ]nseamn[ putere, bog[\ii...
(}n vreme ce alaiul se scurge lent, ]ntr-o direc\ie, ]n
fund, ]n sunetele mar=ului funebru, Dracul, cu m`na pe
um[rul b[iatului, trece ]n direc\ie contrar[, pe primul
plan spun`nd fr`nturi din balada aurului:)
Arunci un pumn de aur =i vezi cresc`nd deodat[
}n jurul t[u palate...
(Scade vocea, apoi din nou, tare)
Arunci un pumn de aur pe mare...
(Scade tonul)
Cor[bii ]nc[rcate cu roabe =i p[uni...
Arunci un pumn de aur =i cea mai m`ndr[ fat[...
(Acoperind cu o parte a mantiei um[rul b[iatului, Dracul
iese cu el, continu`nd ispita)

Cortina

328
EPILOG*

}n sala tronului, la curtea ]mp[ratului Voie-Bun[. Pe un


catafalc, ]n mijlocul f[cliilor, doarme voievodul Neno-
roc. Fecioare ]mbr[cate ]n alb ]l ]nconjoar[. Sfetnicii
cerni\i au ]ncremenit l`ng[ ziduri. De departe se aud
c`ntecele jalnice ale copiilor de cas[, ]nso\ite de strune =i
organe.

VOIEVODUL VOIE-BUN{
Te-ai dus, s[rmane frate! Te-ai dus! La ce sunt bune
Aceste haine scumpe c`nd inima-mi r[pune
O jale grea? Ce veste cumplit[ m-a lovit,
S[rmane fr[\ioare — cum, cum te-ai pr[p[dit!
O, tu, ce-ai fost de-a pururi solie de dreptate,
De ce nu-\i fuse mil[, St[p`ne ]ndurate?
Tu nu ceri nim[nuia =i tuturor le dai —
De ce nu-\i fuse mil[, Arhanghele Mihai?

ARHANGHELUL MIHAIL
(ivindu-se la c[p[t`iul mortului)
Arhanghelul drept[\ii vorbe=te doar o dat[,
+i cel ce nu m-ascult[ cu inima plecat[,
+i cel ce m[ ]nfrunt[ privindu-m[ trufa= —
Acela are parte de negrul meu vr[jma=...
Arhanghelul drept[\ii vorbe=te doar o dat[,
El nu ademene=te!... Satana se arat[
Sub fel de fel de chipuri — eu am un singur glas,
Un singur chip. Satana p`nde=te orice pas.

* Acest epilog se suprim[ la reprezentare

329
Eu zbor senin =i m`ndru, privind nem[rginirea.
Vr[jma=ul meu =opte=te, eu umplu toat[ firea
Cu tr`mbi\e de-aram[, vestind m[re\ul dar
Al zilelor de m`ine... Satana-i c[m[tar.
Pe clipa cea de fa\[ el ia o ve=nicie...
A iadului ispit[ e fier ce se ml[die
Dibaci ]n focul vorbei; cuv`ntul meu — o\el...
De n-a ]nvins, se fr`nge! +i-acum ]nvins-a el!...

VOIEVODUL VOIE-BUN{
+i totu=i, vai, ce suflet avuse alt[dat[!
L-a dus ]n valu-i negru o via\[ zbuciumat[...
De ce nu-\i fuse mil[?

ARHANGHELUL MIHAIL
Trimis de Dumnezeu
Nu mil[, ci dreptate ]mpart ]n drumul meu...
De-a= fi al milei ]nger, eu n-a= lua vie\ii
At`tea flori pl[p`nde ]n raza dimine\ii,
Eu n-a= lua p[durii stejarii mai seme\i,
L[s`nd pe al\ii prad[ cumplitei b[tr`ne\i...
Dar fac ce spune Domnul, =i tot ce Domnul spune
Ascunde-o via\[ nou[, ascunde o minune...
Cuv`ntul lui e mare =i sf`nt cum altul nu-i —
}n veci de veci s[ fie sl[vit cuv`ntul lui!
Atuncea c`nd m[ cheam[ fecioarele curate
Aud din dep[rtare =i vin s[ fac dreptate,
Dar nu vin niciodat[ s[ m`ntui de p[cat,
Pe cel care o dat[, trufa=, m-a ]nfruntat!
+i el a fost acela, da, el a fost seme\ul...
La ruga mea duioas[ r[spuns-a cu dispre\ul;
Zv`rlindu-m[ pe mine, cu Dracul s-a-nfr[\it —
330
R[m`n[ cu Satana pe care l-a dorit!
Acel ce-=i curm[ via\a, ca d`nsul, mi=ele=te,
}nfrunt[ astfel cerul, =i cerul nu-l prime=te!...
Cinstita-i socoteal[ =i toate s-au pl[tit!
Mai e un loc ]n iadul cu care s-a-nfr[\it!...

Sf`r=it

331
REFERIN|E CRITICE

Opera dramatic[ de ]nceput a lui Victor Eftimiu este scris[ sub


emula\ia teatrului de poezie al lui Ed. Rostand, ce ob\ine la acea vreme
succese r[sun[toare ]n Fran\a. Cu un remarcabil instinct artistic dra-
maturgul a ]n\eles c[ n-ar fi putut introduce ]ntr-un cadru istoric
rom`nesc, f[r[ falsitate, verva, amabila pre\iozitate =i fantezia spiri-
tual[ ce sunt ]n chip necesar legate de un astfel de teatru =i a ales ca
materie basmul, ]n direc\iunea c[ruia ]l ]mpingea =i exemplul ilustru
al lui Maeterlinck. Dar ]n }n=ir-te, m[rg[rite totul e ]n tradi\ia
rom`neasc[, sub raportul materiei, piesa nefiind dec`t dramatizarea
unui basm, cu o mai mare accentuare a simbolurilor, cuprinse prin
defini\ie ]n orice poveste... Oricare ar fi vi\iul de temelie al piesei,
}n=ir-te, m[rg[rite r[m`ne o ]nc`nt[toare =i fericit[ produc\ie a te-
atrului nostru. Nu se poate ]nchipui o mai juvenil[ explozie de poezie
fabuloas[, o mai ]nlesnit[ maturitate a versifica\iei. Versurile au destul[
somptuozitate ca s[ plac[ ]n sine, dar =i necesara fluiditate pentru a nu
]ngreuia declama\ia. C[lin Nebunul al lui Eminescu, pu\in scurs de
miere, dar ]nc[ p[str`nd miresmele, a trecut aici. Peste tot plute=te o
jovialitate s[n[toas[, un umor gras de peveste, inimitabile.
George C[LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[
]n prezent. Edi\ia a ll-a, rev[zut[ =i ad[ugit[. Editura Minerva,
Bucure=ti, 1986, p. 713,714.

Victor Eftimiu (1889-1972) a fost un scriitor fecund, public`nd ]n


jur de o sut[ de volume (10 volume de poezii, 50 de proz[ =i 40 de
332
teatru), din care nu r[m`n dec`t c`teva piese de teatru, unul-dou[
romane (Dragomirna) =i volumul de maxime Vorbe... Vorbe... Vorbe...
}n=ir-te, m[rg[rite (1911), prima pies[, descindea, ceea ce nu s-a
observat, din S`nziana =i Pepelea de Alecsandri, care are =i o legend[
cu titlul }n=ir[-te, m[rg[rite, cu alt subiect. Originalitatea lui Eftimiu
st[ ]n relativele libert[\i pe care =i le ia fa\[ de basm. Personajele nu-s
ceea ce =tim de mai ]nainte despre ele. Sorina,fiica lui Alb-]mp[rat,
viseaz[ la F[t-Frumos, dar, ca s[-=i ]mpace =i tat[l, prime=te s[ se
m[rite cu altcineva. F[t-Frumos vrea pe Ileana Cos`nzeana, dar e mai
mult un fanfaron dec`t un erou. Zmeul care de\ine pe Cos`nzeana e un
Barb[-Albastr[, dar =i un nedrept[\it care-=i revendic[ drepturile lui.
To\i sunt ideali=ti =i reali=ti, eroi de basm, dar =i oameni, Alb-]mp[rat
]n primul r`nd, om de omenie, care ciocne=te un pahar cu F[t-Frumos
=i-l concediaz[ c`nd se ceart[ cu Zmeul, d`ndu-i pe am`ndoi afar[.
Autorul demitizeaz[ avant la lettre, coboar[ fantasticul pe p[m`nt,
l[s`ndu-l totu=i s[ pluteasc[ ]ntr-o aur[ de fantezie. Cu toate incon-
gruen\ele simbolurilor, feeria r[m`ne un spectacol ]nc`nt[tor. Ver-
surile curg cu o mare naturale\e, ]ntr-un stil de cel mai bun echilibru
clasic. Acelea=i calit[\i, minus rotunjimea compunerii, le are cea de-a
doua pies[, Coco=ul negru (1913)...
Aceste dou[ piese au ]nnoit teatrul rom`nesc dinainte de primul
r[zboi mondial, aduc`nd ceva din tehnica fabulosului lui Maeterlinck
=i a fanteziei lui Edmond Rostand ]n decor local.
Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura “Grai =i Suflet —
Cultura na\ional[“, Bucure=ti, 1994, p. 124, 125. .

..Romantic, dar pe o tem[ faustic[ - a dilemei morale, a fatalit[\ii


=i destinului uman generic considerate —, e Coco=ul negru (1913) de
Victor Eftimiu, un prodigios produc[tor de versuri cantabile =i de drame
de tot felul, ce vor umple, cu succes adeseori, repertotriul interbelic.
I. NEGOI\ESCU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1991, p. 144-145.
333
CUPRINS

Nota asupra edi\iei ..................................................... 2


Tabel cronologic ......................................................... 3

}N+IR-TE, M{RG{RITE ............................................. 6


COCO+UL NEGRU ................................................. 137

Referin\e critice ..................................................... 332

334