Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
+++ Trei Cazuri v1
+++ Trei Cazuri v1
roman poliţist
secolul al XVIII- lea
I.S.B.N. 973-95133-2-3
Cartea de fată aduce sub ochii cititorului cîteva isprăvi ale unui
mare mandarin care a trăit în timpul glorioasei dinastii Tang, în anii
de domnie Zhongzong1.
Numele lui de familie era Di2, numele personal Ren Jie,
Eminentul Umanist, iar apelativul literar pe care îl adoptase era
Moralitate Exemplară, fiind originar din Taiyuan, provincia Shanxi.
Omul acesta a dovedit o cinste exemplară şi o înţelepciune
pătrunzătoare, încît a fost numit, la timpul cuvenit, într-o poziţie
înaltă la Curtea împărătesei şi, prin memoriile sale făţişe şi
curajoase, adresate tronului, a pus umărul la depăşirea nu puţinelor
impasuri prin care a trecut ţara. Pentru serviciile sale credincioase, a
fost mai tîrziu numit guvernator şi în cele din urmă înnobilat
principe.
Faptele lui de o viaţă au fost trecute cum se cuvine în cronica
Dinastiei Tang. Cu toate acestea, o sumă de întîmplări privitoare la
cariera timpurie a Eminentului Umanist au fost fie omise, fie numai
fugar tratate în hrisoavele oficiale. Acestea trebuie căutate în
însemnările istorice minore, aflate printre catastifele oraşelor în care
1 Secolul al VII-lea.
CAPITOLUL 2
CAPITOLUL 3
Şi a urmat să se prezinte:
— Vă înştiinţez cu umilinţă, că prenumele meu este Ren, iar
numele Jie şi sînt din oraşul Taiyuan, provincia Shanxi. M-am
cufundat din tinereţe în studiul cărţilor rare, despre medicină, şi am
ajuns să fac minuni ca deţinător al tainelor artei de lecuit. Cu toate
că e departe de mine gîndul de a mă asemui cu faimoşii vraci ai
vremurilor străvechi, îndrăznesc să susţin că ştiu prea bine
învăţătura doctorilor renumiţi, de mai tîrziu. Pot lua pulsul
bărbaţilor şi femeilor, mă pricep la medicina internă şi la chirurgie
şi tot la fel de bine sînt neîntrecut în recunoaşterea bolilor ciudate.
Chiar poftiţi, consultaţi-mă şi veţi afla voi singuri de ce sînt în stare!
Aveţi să vedeţi că dau prescripţia cuvenită şi ea va lecui bolile
uşoare numaidecît aici, pe loc, iar cît priveşte bolile grave, vă
garantez că ele vor fi lecuite în numai trei zile. Doar din întîmplare
m-am nimerit astăzi pe aici, chemat de un vechi pacient care în mod
special a trimis după mine. Rog pe oricine care suferă de vreo boală
să mi se înfăţişeze ca să-l lecuiesc.
În timpul cît a cuvîntat, o mulţime de gură cască s-a adunat în
jurul lui şi el a iscodit-o atent cu coada ochiului. A observat că toţi
păreau oameni din partea locului, flecărind, bine dispuşi, unii cu
alţii. A remarcat mai ales o femeie de vîrstă mijlocie, cu spatele
încovoiat, croindu-şi drum printre ceilalţi privitori, parcă
nerăbdătoare să ajungă în faţă. Cînd el abia îşi încheiase cuvîntarea.
femeia i s-a adresat:
— După cele grăite, domnule, negreşit că sînteţi în stare să mă
scăpaţi de boala asta înrăită a mea.
— Cum să nu, a venit răspunsul. Dacă n-aş avea dibăcia aceasta,
cum aş îndrăzni să bat drumurile încoace şi încolo, împăunîndu-mă
cu vorbe goale? Înfăţişează-mi numai pe cît poţi de limpede
semnele bolii tale şi te voi vindeca.
— Boala mea, a zis femeia, are rădăcini cara sînt împlîntate uite,
aici, taman în inima mea. Credeţi că mi-aţi putea lecui acest dor?
— Dar ce nu-mi stă mie în putere? a răspuns el. Dumneata ai o
suferinţă de inimă şi eu am un medicament pentru inimă.
Îndreaptă-ţi faţa la lumină şi lasă-mă să te privesc bine.
Cînd ea şi-a întors faţa, magistratul i-a aruncat doar o privire în
treacăt. Pentru că, deşi se afla cu treaba aceasta în interesele justiţiei,
rămăsese acela care era, un înalt dregător, iar ea numai o femeie de
rînd, fără nici o legătură cu el, şi ar fi fost împotriva regulilor
bunei-cuviinţe să îi permită să se apropie prea mult de persoana lui.
— Ştiu ce te necăjeşte, i-a spus. Pielea îţi e uscată şi ofilită, ar
vinele îţi sînt ieşite în afară. Acestea sînt semne sigure că ficatul
dumitale este inflamat, iar sistemul nervos slăbit. Cîndva, în trecut,
dumneata trebuie să fi trecut printr-o mare tulburare. Chinuit din
această pricină, ficatul ţi s-a iritat, iar digestia nu a mai lucrat
normal. Durerea aceasta de la inimă o ai tot timpul, nu-i aşa?
— Domnule, a răspuns femeia numaidecît, cu adevărat că ai o
pricepere nemaipomenită. Îndur boala asta a mea de amar de
vreme, dar nicicînd nu s-a aflat vreun doctor să-i dea de cap aşa de
bine. Fiindcă ştii de ce sufăr, crezi că s-o găsi şi doctoria care să mă
poată lecui?
Văzînd că femeia se încrede în el, magistratul s-a gîndit să o
iscodească mai mult. Dacă vreţi să ştiţi ce a dezvăluit femeia, citiţi
capitolul următor.
CAPITOLUL 4
CAPITOLUL 5
CAPITOLUL 6
CAPITOLUL 7
CAPITOLUL 8
CAPITOLUL 9
CAPITOLUL 10
CAPITOLUL 11
CAPITOLUL 12
CAPITOLUL 13
CAPITOLUL 14
CAPITOLUL 16
CAPITOLUL 17
CAPITOLUL 18
CAPITOLUL 20
CAPITOLUL 21
CAPITOLUL 22
CAPITOLUL 23
CAPITOLUL 24
CAPITOLUL 25
CAPITOLUL 26
CAPITOLUL 27
CAPITOLUL 28
CAPITOLUL 29