4.

FORŢE ELECTRODINAMICE

4.1. Metode generale de calcul a forţelor electrodinamice

Forţele electrodinamice se pot calcula folosind următoarele metode:
 evaluarea forţei Laplace;
 aplicând teorema forţelor generalizate în câmp magnetic;
 calculul expresiei tensiunilor maxwelliene.

Forţa Laplace

d F  id l  B ; dF  idlB sin 
dF

dl


(C)
B

r0


dl'

Fig. 4.1. Calculul forţelor electrodinamice prin metoda Laplace

Forţa totală F, care acţionează asupra conductorului de lungime l este:


dl' sin 
F  10 7 i 2 l sin
C
r2

Teorema forţelor generalizate în câmp magnetic

Forţele generalizate prin care circuitele interacţionează au forma generală:

 W   W 
F   m  ; F  m
 x   ct .  x  i ct .

(x)

dFx1 1

i1
dx

i2
dFx2

Fig. 4.2 Metoda forţelor generalizate în câmp magnetic

 dWm
dWm  Fx  dx ; Fx 
dx

Solicitările electrodinamice ale căilor conductoare

Conductoare coplanare, paralele, rectilinii, filiforme, de lungime infinită.

y
a

1 r1
i2

dy x
r
P
y 
dx
dF12
l
i1
r2

2

Fig. 4.5. Conductoare paralele, coplanare, filiforme de lungime infinită.

Inducţia B datorată conductorului 1 în punctul P este determinată cu relaţiile:


 i dy sin 

B 01 ;
4 
r2
y d
cot g  ; dy   a ;
a sin 2 
a a
sin   ; r .
r sin 

Pe lungimea l a conductorului 2 forţa electrodinamică rezultantă F este de forma:

 
 0 i1 l
l l
F  i 2 Bdl  i2 dl  2  10 7 i 1i 2
0 0
2a a

Sensul forţelor electrodinamice este astfel încât pentru curenţi de acelaşi sens conductorii tind să se apropie, iar
pentru curenţi de sensuri opuse, conductorii tind să se depărteze.
Funcţia de corecţie a forţei electrodinamice în cazul conductoarelor filiforme de lungime finită
c
1

c (a/l)

0 1 2 3 4
a/l

Fig. 4.7. Funcţia de corecţie c(a/l) a forţei electrodinamice pentru conductoare de lungime finită.

Forţe electrodinamice exercitate între conductoare cu secţiunea transversală finită

Există numeroase situaţii practice în care la evaluarea forţelor electrodinamice, dimensiunea caracteristică a
secţiunii transversale a conductoarelor nu mai poate fi neglijată în raport cu distanţa dintre acestea.

Căi conductoare paralele, rectilinii, cu secţiune circulară.

2r

i1 i2 F
X

B
a

Fig. 4.8. Conductoare paralele de secţiune circulară.

Inductivitatea sistemului format din două conductoare paralele de lungime l  a , pentru care dimensiunile a, r
sunt comparabile, este dată de relaţia:

 ar
L  10 7 l   r  4 ln  ;  r ( aer )  1
 r 

d ( Wm )i const . l
F  2  10 7 i1i2
da ar

Dacă conductoarele de secţiune circulară au lungimea finită relaţiile de calcul ale forţei electrodinamice sunt:

 l ar
 F  2  10 i1i2 a  r  c  l ;
7

  

 ar
  
a  r 2  a  r

  l   1
 l2 l
c
Căi conductoare cu secţiune transversală finită, subţiri, de lungimi infinite.

l
F  2  10 7 i1i2 f ;
a

unde factorul de formă f (h,a) ţine cont în calculul forţelor electrodinamice de dimensiunea finită a secţiunii
transversale a conductorului a cărei dimensiune caracteristică nu mai poate fi neglijată în raport cu lungimea căii
de curent.
Dacă conductoarele sunt de lungime finită, relaţia (4.39) se completează cu funcţia de corecţie c(a/l):

l a
F  2  10 7 i1i2  f c  
a l

Curbele lui Dwight pentru determinarea factorului de formă fD:

fD
1,4
b/h=
1,2

1,0
b/h=1
0,8

0,6

0,4
b/h=0
0,2

0 0,4 0,8 1,2 1,4 1,8 2,0

(a-b)/(b+h)

Fig. 4.10. Curbele Dwight.

l a
F  2  10 7 i1i2  fD c  
a l

Căi conductoare de secţiune transversală circulară finită în configuraţii de tip U şi L.

 
2r
a Fa

F
Fig. 4.11. Conductoare de lungime infinită, secţiune circulară finită în configuraţie de tip U.
Inductivitatea configuraţiei de tip U este:

 a 
L  4l  ln  0 ,25   10 7
 r 

Inductivitatea configuraţiei de tip L este:

 a 
L  2l  ln  0,25   10 7
 r 

Forţe electromagnetice exercitate asupra căilor conductoare amplasate în vecinătatea

unor corpuri feromagnetice

Conductor paralel cu un perete feromagnetic.

2r
raer raer raer
rFe

F F F
+i +i +i'

a a a

Fig. 4.12. Conductor amplasat în vecinătatea unui perete feromagnetic.

Pentru calculul forţei electromagnetice F se face apel la metoda conductorului imagine. În ipoteza că
mediul feromagnetic este infinit extins în raport cu dimensiunea caracteristică a conductorului, spectrul liniilor
de câmp nu se schimbă dacă mediul feromagnetic este înlocuit cu un conductor imagine amplasat la distanţa a
faţă de frontiera aer - mediu feromagnetic, şi parcurs de un curent i'.

 rFe  1
i'  i 
 rFe  1

rFe1 l  1 l  2a  1 l  2a

F 2107i2  ; F 2107 i2 rFe  c ; F  2107i2 rFe  c  
rFe1 2a rFe1 2a  l  rFe1 2ar  l 

Conductor amplasat într-o nişă dreptunghiulară.

 i F
Fe 


Fig. 4.14. Conductor amplasat în nişă dreptunghiulară.

 Wm 1 dL 1 2 d  Li
F  i2  i ;    L; N 1
x i  const . 2 dx 2 dx U mag Ni

1 2 d   0 lx  1 2 l 7 2 l
F  i    i  0  2  10 i
2 dx    2  

Conductor amplasat într-o nişă triunghiulară.

i F
 x

x
g

Fig. 4.15. Conductor amplasat în nişă triunghiulară.

1 2 d  x 1 2 d   0 lx  g l
F ( x )  i  i    2  10 7 i 2
2 dx 2 dx   x  gx

Forţe electrodinamice exercitate între circuite cuplate magnetic

Forţe electrodinamice dezvoltate într-o spiră circulară

Se consideră o spiră circulară de rază R, executată dintr-un material conductor de secţiune circulară şi rază
r, parcursă de un curent electric cu intensitatea i, conform figurii 4.16.:

Ft
fr
dl
ft

i
2r d
R

Ft

Fig. 4.16. Solicitări electrodinamice la nivelul spirei circulare.

Dacă conductorul este din cupru rCu = 1, relaţia inductivităţii spirei este:
  8R 
L  4  10 7 R ln  1,75 
 r 

Forţe electrodinamice exercitate între spire circulare

În cazul bobinelor fără miez magnetic, între spirele cuplate magnetic apar forţe de interacţiune, a căror
componente sunt prezentate în figura 4.17:
Fh F

Fr0 FR1
i1
2r1


2r2 h

Fr0
i2
FR2

F Fh
Fig. 4.17. Forţe electrodinamice exercitate între spire circulare

Inductivitatea mutuală dintre spire este dată de relaţia:

 
M  4  10 7 r1  ln  2 
8r1

 h 2  r2  r1  

2

Forţa electrodinamică exercitată într-o bobină asupra spirei. În majoritatea cazurilor spirele sunt
componente ale unei bobine ca urmare pentru a determina efectul forţelor electrodinamice la nivelul spirei ar fi
necesar să se evalueze influenţa fiecărei spire a bobinei asupra spirei considerate în calcul.
Br2

1 2 3
Br3
Fa2 Ba3
k Frk B3
Ba8
Fak Fk
Fr4
8 4
Fr8

Ba4
B7
Ba7 Fa6

Br7 7 6 Br5 5

Ba5
B5
Br5
Fig. 4.18. Forţe electrodinamice exercitate asupra spirelor într-o bobină.
 Forţe electrodinamice exercitate între bobine

Forţa electrodinamică de interacţiune dintre două bobine cilindrice, fără miez, în aer, se calculează prin
utilizarea teoremei forţelor generalizate în câmp magnetic:

dM
F  i1i2
dx

unde i1, i2 sunt intensităţile curenţilor electrici în bobinaje; M - inductivitatea mutuală dintre bobine.
Calculele analitice realizate pe baza relaţiei (4.69) conduc la expresii [BARA, HIRA] care pot fi scrise în forma
generală:

F  i1i2 N1 N 2 K

Valorile constantei K se determină din nomograme de calcul conform figurii 4.19.:

x
x 10-8 K x 10-8 K

8 h 16

D b
x
6 12 b

h
0,5 0,5
4 8
D
1 1
2 4
h/D = 1,5
h/D = 1,5
x/D x/D
1,2 1,4 1,6 1,8 2,0 2,2 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
Fig. 4.19. Nomograme pentru constanta K.

Forţe electrodinamice în instalaţiile de curent alternativ

Forţe electrodinamice în instalaţiile monofazate

Cazul care conduce la forţele electrodinamice maxime este cel al scurtcircuitului asimetric pentru care
expresia curentului este:

 
isc t   2 I scp  sin t  e T
t



 
 

Pentru forţa electrodinamică la scurtcircuit Fsc(t) se poate utiliza relaţia simplificată:

Fsc t   10 7  k  isc2
Reprezentarea grafică a forţei electrodinamice de regim tranzitoriu este dată în figura 4.20.:

isc Fsc
fşoc

Fsc(t)

fmax
iscl

Fmed
Îscp
O
t
isc(t)

tranzitoriu permanent

Fig. 4.20. Forţa electrodinamică de regim tranzitoriu.

Valoarea maximă fşoc a forţei electrodinamice Fsc(t) corespunde intensităţii curentului de scurtcircuit de lovitură
iscl. (considerând pentru factorul de lovitură valoarea practică maximă   1,8 ), rezultă:

f soc  10 7 kisoc
2
 10 7 k  2 I scp  
2
 3,24  10 7 kÎ scp
2
 3,24 f max

Forţe electrodinamice în instalaţii trifazate

Sistem trifazat cu conductoare coplanare. Se consideră un sistem trifazat format din trei conductoare 1,
2, 3 de lungime şi secţiune transversală finită aşezate la distanţa a, conform figurii 4.21.:

- +

3 1 2

F31 F13 F12 F21

F32 F23

isc3 isc1 isc2

a a

Fig. 4.21. Forţe electrodinamice în sisteme trifazate cu conductoare coplanare.

 Pentru regimul de scurtcircuit permanent, t 
 


F1 p t    3  10 7 kI scp
2
sin 2 

 
F2 p t   10 kI scp 
7 2  3
sin 2  0 ,75  
 2 

 
F3 p t   10 kI scp 
7 2  3 
sin 2  0,75 

 2 

În figura 4.23. este prezentată solicitarea electrodinamică la care sunt supuse conductoarele laterale ale unui
cablu de alimentare trifazat cu tensiunea de 20 kV, supus unui curent de scurtcircuit de 130 kA.
F2 x10-7 kÎscp
4
2,621
3 f2max
2 0,808 F2p(t)
F2(t) f2p max
1
O t
f2p min
-0,058
F1 x10 kÎscp
-7

4
a
3 2,805 f1max
2 0,866 F1p(t)
1 F1(t) f1pmax
O t

F3 x10-7 kÎscp 0,058 F3p(t)

O f3p max t

-1 F3(t)
f3p min
-2 -0,808
f3max
-3
-2,621
4

Fig. 4. 22. Forţe electrodinamice în sisteme trifazate pentru regim de scurtcircuit trifazat simetric.

a. b.
Fig. 4.23. Solicitări electrodinamice ale conductoarelor coplanare în sisteme trifazate
 Solicitările electrodinamice ale izolatoarelor.

Solicitarea izolatorului se verifică în secţiunile de încastrare ale armăturilor metalice, ca în figura 4.32:

F
h
x1
zonă încastrare

x2

zonă încastrare

Fig. 4.32. Solicitarea izolatorului sub acţiunea forţelor electrodinamice în zonele de încastrare

1 3

1 - izolator distanţier pentru bare

4 aşezate în trepte;
2 - izolator inferior de capăt;
3 - sistem bare;
4 - izolator distanţier pentru bare
aşezate în linie

Fig.4.33. Elemente de consolidare a sistemelor de bare la acţiunea forţelor electrodinamice

 ELECTROMAGNEŢI

Electromagnetul constituie un magnet temporar capabil să atragă sau să elibereze o armătură mobilă
feromagnetică atunci când bobina circuitului de excitaţie este parcursă de curent.

Domenii de utilizare, tipuri constructive, clasificări

Părţile componente ale unui electromagnet conform figurii 5.1 sunt următoarele:
bobina 1, armătura fixă 2, armătura mobilă 3, întrefierul de lucru 4, piesele polare 5.
2
Fr
3

1
1

Fa
i
Fa
S i 5 i

4  2
3
Ma
Fr Mr
a. b. c.

Fig. 5.1 Părţile componente ale electromagnetului: a. electromagnet cu mişcare de translaţie;

b. electromagnet cu mişcare de rotaţie; c. electromagnet plonjor

Tabelul 5.1. Domenii de utilizare şi tipuri constructive de electromagneţi

Tip constructiv Utilizare
generarea câmpurilor magnetice intense
(fuziune nucleară, acceleratoare de particule,
tratamente termice)

tip C
ridicat şi transportat

în manta
acţionări electrice de cursă redusă

în U
relee
cursă mică

de rotaţie
relee şi contactoare de joasă tensiune;
cursă mică

clapetă
 acţionări electrice de cursă mare

plonjor fără opritor

acţionarea electroventilelor (cursă mică),
întreruptoarelor în regim de scurtă durată

plonjor cu opritor

Clasificarea electromagneţilor poate fi făcută după mai multe criterii, şi anume:

1. După rolul funcţional:
 electromagneţi pentru generarea câmpurilor magnetice intense;
 electromagneţi pentru realizarea deplasărilor mecanice.
1. După modul de lucru:
 electromagneţi de atragere, la care o armătură este atrasă dacă se alimentează bobina;
 electromagneţii de reţinere, la care armătura este eliberată (respinsă) dacă se alimentează bobina de
comandă.
2. După forma constructivă:
 de tip plonjor, la care armătura mobilă execută o mişcare de translaţie în axa bobinei de excitaţie;
 cu armătura mobilă executând o mişcare de translaţie sau rotaţie;
 armătură fixă în formă de I, U, E, manta.
3. După felul curentului de excitaţie:
 de curent continuu;
 de curent alternativ.
4. După durata de exploatare:
 exploatare de durată continuă;
 exploatare intermitentă;
 exploatare pe timp limitat.
5. După rapiditatea de acţionare:
 normal;
 rapid;
 întârziat.

Relaţii energetice


BH 1
Wm  dV  Li 2
V
2 2

Modelul fizic al electromagnetului este prezentat în figura 5.2.:

u
i

R, L()

-k r
Fr G
Fig.5.2. Modelul fizic al electromagnetului
 Pentru a calcula forţa dezvoltată de un electromagnet se utilizează expresia forţei Laplace (4.1) respectiv
teorema forţelor generalizate în câmp magnetic (4.5) unde direcţia generalizată este considerată direcţia  de deplasare a
armăturii mobile:

 Wm   W 
f     m
    ct .    i ct .

Pentru a determina lucrul mecanic Lmec dezvoltat de un electromagnet a cărui armătură mobilă se deplasează din
poziţia iniţială i în poziţia finală f se consideră caracteristica de magnetizare (i) corespunzătoare celor două
poziţii ale armăturii:
 f L
2
2
2
Lmec Lf i > f
1 i > f
1
1
Li
max > i

0 i 0 
i2 i1 f i max

Fig. 5.3. Conversia energiei magnetice în lucru mecanic

W  W f  Wi  Lmec

În cazul unui electromagnet pentru care întrefierul apare între două suprafeţe plane de suprafaţă S ,
considerând ipoteza simplificatoare a unui câmp magnetic constant în întrefier:

BH
Wm  S
2

B2S 2
F  
2 0 2 0 S

În figura 5.5. este prezentat rezultatul modelului numeric realizat pentru electromagnetul de acţionare al unui
contactor prin utilizarea programului ELCUT:
A=-0,0028 Wb/m A=-0,0028 Wb/m A= 4,2 e-5 Wb/m
B=1,068 T B=0,935 T B=0,109 T
Hx=112 A/m Hx=1,376 A/m Hx=-0,166 A/m
Hy=328 A/m Hy=-744.210 A/m Hy=-8925 A/m

a. b.
Fig. 5.5. Liniile de câmp magnetic în diverse zone ale electromagnetului: a. întrefier minim; b. întrefier maxim
 5.3.3. Regimul dinamic al electromagneţilor de curent continuu

Funcţionarea electromagnetului în cazul real este descrisă de regimul dinamic în care mărimile
electrice, magnetice şi mecanice variază simultan în timp ca rezultat al deplasării armăturii mobile.
Caracteristica i(t). Una din principalele probleme cu privire la funcţionarea electromagneţilor de
curent continuu o constituie comportarea lor în regim dinamic, la acţionare respectiv la revenire.
 u u(t)

i
Fr
U
f (t)
m 0
T1=L1/R T2=L2/R
0
 In
S i  i(t)
R ip
U L(i, , ) (0,7…0,95)In
In= U/R
im

t1 t2 t3 t
0
tp tm
ta
a. b.
Fig. 5.11. Regimul dinamic de conectare:
a. electromagnet; b. oscilograme de tensiune şi curent în regim tranzitoriu la conectare

Studiul regimului dinamic urmăreşte determinarea formei curentului i(t), a duratei de pornire la
acţionare tp, a duratei de mişcare tm, a duratei de acţionare ta, a duratei de pornire la revenire tpr, a
duratei de mişcare la revenire tmr, a duratei de revenire tr.

dLi ,  d
U  Ri  Lm i ,  
di
ecuaţia electrică : i  (5.35)
dt d dt

Deoarece timpul de acţionare al electromagneţilor de c.c. este relativ mare ta = 0,1 s, s-au căutat soluţii
de micşorare a acestuia. Astfel dacă în serie cu bobina electromagnetului se introduce o rezistenţă R1,
constanta de timp a circuitului electric scade de la valoarea T1 la valoarea T’1 cu micşorarea tp dar, este
necesară modificarea tensiunii de alimentare U’n astfel încât curentul nominal In şi implicit forţa activă
să se menţină neschimbate.

L1 L1i
T1  ; T1'   T1 ; U n'  ( R  R1 )  I n (5.39)
R R  R1

Efecte inverse, de creştere a timpului de pornire se obţin prin introducerea în circuitul bobinei a unei
inductanţe suplimentare L astfel încât constanta de timp a circuitului se modifică de la valoarea T1 la
valoarea T1'' :

L1 L1  L
T1  ; T1''   T1 ; U n  R  In (5.40)
R R

Variaţia în timp a curentului i(t) din circuitul bobinei electromagnetului şi a întrefierului (t) la
întreruperea alimentării este prezentată în figura 5.12.:
 I 
In

imr
i(t)
i pr
t
i

t3 t4 t5 t
f
t pr t mr
tr

Fig. 5.12. Variaţia curentului şi întrefierului în regim tranzitoriu la deconectare

Caracteristica electromecanică F().

Principala caracteristică a electromagneţilor o constituie caracteristica electromecanică F() ce

indică dependenţa valorilor forţei de atracţie în funcţie de valorile întrefierului. Pentru determinarea
expresiei analitice aproximative a caracteristicii F() se pleacă de la relaţia (5.7):

 2
F   (5.44)
2  0 S   ct .

Forţa dezvoltată de electromagnet la nivelul armăturii mobile este:

Ni 2  0 S
F  2 F   (5.46)
4 2   ct .
Pentru a asigura funcţionarea unui dispozitiv electromagnetic de acţionare este necesar ca valorile
forţei active F să fie superioare forţelor rezistente Fr, respectiv caracteristica electromecanică F() să
fie deasupra caracteristicii rezistente Fr(). Influenţa formei circuitului magnetic asupra alurii
caracteristicii electromecanice statice este indicată în figura 5.13:
F

Fr()

0 

f i

Fig. 5.13. Caracteristica electromecanică statică în cazul diferitelor tipuri de electromagneţi

 5.4. Electromagneţi de curent alternativ

5.4.1. Forţa dezvoltată de electromagneţii de curent alternativ

Electromagnetul monofazat. La alimentarea unui electromagnet monofazat în curent alternativ

sinusoidal, pentru care se admite o variaţie armonică în timp a inducţiei magnetice B(t), rezultă expresia
forţei dezvoltate la întrefier constant:

  2 t 
 i t   2 I sin  t ; B t   2 B sin  t ; F t  
 2 0 S
 (5.63)

 F t   m 1  cos 2 .t   m  m cos 2t  Fc  Fa t 
B2 S B2 S B2 S
 4 0 4 0 4 0

Evidenţiindu-se pentru forţa electromagnetului o componentă continuă şi o componentă sinusoidală de

frecvenţă dublă fată de frecvenţa tensiunii de alimentare, conform figurii 5.16.:
F
Fmax

F(t)

Fc Fm

0 t

Fa(t)
B(t)

Fig. 5.16. Forţa dezvoltată de electromagnetul de curent alternativ monofazat

Schema electrică echivalentă

Pentru a determina expresia caracteristicii electromecanice F() a electromagnetului de curent alternativ

cu o singură bobină de excitaţie se are în vedere relaţia (5.46) şi schema electrică echivalentă a
electromagnetului monofazat [ADAM, REN], în ipoteza neglijării pierderilor în fier:
R L()
i

u(t)  L()

Fig. 5.17. Schema electrică echivalentă a electromagnetului de curent alternativ monofazat

Expresia curentului în regim stabilizat în funcţie de mărimea întrefierului:

 it   2 I cost    

U 
R   L    L    
I
2 2 2 
 (5.65)

 L    L    

  arctg 
R

Pentru forţa dinamică dezvoltată de electromagnetul monofazat se obţine:

U 2 k2   N 2 S 0
f t ,   1  cos 2t  (5.69)
4 2 L2   2

Electromagnetul trifazat. Dacă forţa necesară ce trebuie dezvoltată la întrefier minim este mare
(102…104 N), se preferă utilizarea electromagnetului trifazat. Electromagneţii trifazaţi de curent
alternativ se realizează de obicei cu circuite magnetice de tip E-I sau E-E cu câte o înfăşurare pe fiecare
din cele trei coloane ale căror secţiuni transversale sunt egale. Cele trei înfăşurări pot fi conectate în
stea, sau în triunghi. Ţinând seama de evoluţia armonică a celor trei fluxuri magnetice produse de cele
trei înfăşurări, defazate între ele cu 120 0 , rezultă forţa de atracţie ca o sumă a forţelor dezvoltate pe cele
trei coloane:

2  2 
Frez  f1 t   f 2 t   f 3 t  
2  2  
 sin t  sin2 t    sin2 t   (5.70)
2 0 S   3   3 

Atenuarea vibraţiilor electromagneţilor de curent alternativ

Având in vedere că forţa de atracţie a electromagnetului se anulează periodic, pentru o valoare dată a forţei
rezistente Fr , în cazul electromagneţilor de curent alternativ se evidenţiază intervale de timp  t în care F(t) < Fr
. Pentru a elimina vibraţiile armăturii mobile în cazul electromagneţilor monofazaţi [SUCI, VASI], se utilizează
două soluţii:
 spira în scurtcircuit amplasată în piesa polară;
 bobină suplimentară înseriată cu un condensator de defazare.

F B
Fmax

F(t)
Fm

Fr
t
0
t B(t)

Forme de undă explicative pentru apariţia vibraţiilor la electromagneţii monofazaţi

 F
Fmax

F~
F(t)
Fm

Fmin
Fr

0 F1 (t) t
F2 (t)
Principiul defazării fluxurilor la nivelul piesei polare pentru atenuarea vibraţiilor armăturii mobile

Metoda spirei în scurtcircuit.

2/2 1 2/2
sc/2 sc/2
2

1

Modul de amplasare a spirei în scurtcircuit

Pentru a descrie funcţionarea spirei în scurtcircuit, fenomenele magnetice se presupun liniare iar mărimile
electromagnetice alternative se consideră sinusoidale. Electromagnetul este considerat ca funcţionând la întrefier
minim, la întrefier maxim reacţia spirei în scurtcircuit la nivelul întrefierului este neglijabilă.
Neglijând fluxul magnetic de dispersie, şi considerând fluxul  produs de bobina electromagnetului se obţin
fluxurile magnetice rezultante în întrefier, corespunzătoare ariei ecranate 1, respectiv neecranate 2:

  1  1   sc ;   2   2   sc

-sc 1


2 1


sc sc

Isc 2
Esc

Diagrama fazorială
Valoarea optimă a unghiului  se determină din condiţiile de optimizare a parametrilor de funcţionare ai
electromagnetului conform figurii:

cos

Grafic de optimizare a parametrilor electromagnetului cu spiră în scurtcircuit

Metoda înfăşurării suplimentare.

u(t)
S S0

Atenuarea vibraţiilor cu înfăşurare suplimentară alimentată prin condensator

Electromagneţi trifazaţi.

R S T
Frez

FR FS FT

Electromagnetul trifazat, metode de amortizare a vibraţiilor armăturii mobile

 Regimul dinamic al electromagnetului monofazat

Pentru electromagnetul de curent alternativ se poate aproxima expresia fluxului magnetic din întrefier, pentru
regimul dinamic, cu relaţia generală:

i , t  U
  t   K   t   K
U
  ct .
 t  KN N
F

F()cc

F()ca

0 
f i
Caracteristici electromecanice
 CONTACTE ELECTRICE

Consideraţii generale

Contactele electrice sunt elemente constructive ale căilor de curent, constituite din piese metalice prin
atingerea cărora se obţine conducţia electrică. Contactele trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:
 fiabilitate ridicată în funcţionare;
 rezistenţă la uzura mecanică ca urmare a deformării pieselor de contact după un număr mare de manevre;
 rezistenţă la uzura electrică datorată fenomenelor de transport de material din zona contactului sub acţiunea
arcului electric;
 stabilitate termică pentru curenţii de regim normal sau avarie, la acţiunea termică a arcului electric;
 stabilitate electrodinamică corespunzătoare la trecerea curentului de scurtcircuit.
După forma geometrică a suprafeţei de contact, tabelul 6.1, contactele se împart convenţional în trei grupe:
 contacte punctiforme la care atingerea are loc într-un singur punct, pe o suprafaţă teoretic circulară foarte
mică;
 contacte liniare la care atingerea are loc teoretic pe o linie, practic pe o suprafaţă foarte îngustă;
 contacte plane la care atingerea se face după o suprafaţă.

Tabelul 6.1. Clasificarea contactelor după forma geometrică

Contact
punctiform

Contact
liniar

Contact de
suprafaţă

Rezistenţa electrică de contact

R , S

R1 Rc R2
R' , S

l1 l2
Rezistenţa de contact
Explicaţia majorării rezistenţei conductorului constă în manifestarea a două procese fizice la nivelul zonei de
contact:
 stricţiunea liniilor de curent;
 formarea unei pelicule disturbatoare.

Fc

.
Stricţiunea liniilor de curent la nivelul asperităţilor de contact

Rc 0
Rc 
n
Se consideră astfel că rezistenţa de contact are două componente, rezistenţa de stricţiune Rs , respectiv
rezistenţa peliculară Rp:

Rc  Rs  R p

Evaluarea suprafeţei de contact

Evaluarea rezistenţei de stricţiune se face în funcţie suprafaţa de contact care este dependentă de forma
suprafeţelor de contact.

Contactul punctiform. Suprafaţa reală de contact pentru contactul punctiform, Ac se calculează cu relaţia dată
de Holm:
Fc
Ac   a 2
H
unde H este duritatea materialului de contact.

Tabelul 6.2. Valori ale durităţii H pentru principalele materiale utilizate în construcţia contactelor
Material Duritatea H x108 [Pa]
Argint 5
Cupru 5,5
Aluminiu 3
Cu-W sinterizat 28

Contactul linear. Suprafaţa reală de contact pentru contactul linear, Ac se calculează cu relaţia:

Fc
Ac   2al
H
unde l este lungimea pieselor de contact.

Contactul plan.
n  F ,H   0 ,5...2 ,5  10 5  H 0 ,625  Fc
0 ,2
Suprafaţa reală de contact pentru contactul plan, Ac se calculează cu relaţia:

Fc
Ac   n  a 2
H
unde 0,3 <  < 0,75 este coeficientul Prandtl ce corectează duritatea mai redusă a vârfurilor de contact.

Pelicule disturbatoare

Rezistenţa peliculară este datorată existenţei în zona de contact a peliculelor de oxid şi impurităţi de
rezistivitate electrică mult mai mare decât a metalului din contacte. Din punct de vedere al peliculei disturbatoare
contactele electrice se clasifică astfel:
 contacte cu atingere metalică, se realizează între metale nobile (Au, Ag, Pt) aflate în vid şi care nu au avut
anterior contact direct cu atmosfera sau un mediu agresiv;
 contacte cu atingere cvasimetalică, se realizează între metale nobile ce lucrează în atmosferă normală şi
care formează pelicule cu grosimea de maxim 20 Å;
 contacte cu peliculă disturbatoare, se realizează între metale obişnuite (Cu, Al) care lucrează în atmosferă
normală sau în cazul unor metale nobile (Ag) care lucrează în atmosferă activă de vapori sulfuroşi.

Peliculele disturbatoare se formează prin următoarele procese:

 adsorbţia – moleculele de gaz din atmosferă sunt adsorbite de suprafeţele metalice curate şi formează un
strat monomolecular de agenţi oxidanţi de grosime 2…3 Å;
 chemisorbţia - moleculele de oxigen sunt disociate în atomi care se transformă în ioni negativi prin
captarea electronilor liberi de la suprafaţa metalului, formând o peliculă cu grosimea de 10…20 Å;
 reacţia chimică – ionii de metal pozitivi intră în reacţie chimică cu ionii de gaz negativi formând o peliculă
care se dezvoltă lent dar care poate atinge grosimi de 1.000 Å şi o rezistenţă electrică de 106 ;

O2 O2 O2
adsorbţia

O- O-
chemisorbţia
e e

O- O-

Cu2O Cu2O reacţia chimică

Cu2+ Cu2+

Procese de formare a peliculei disturbatoare

Rc

Rci

Rcf U
Uc Uf
Stabilirea conducţiei electrice prin fenomenul de fritare
Rezistenţa electrică a peliculei disturbatoare se obţine în funcţie de rezistenţa superficială specifică Rss şi
grosimea  a peliculei, cu relaţia:

 Rss
 R p    a 2 contact punctiform;

 R  Rss contact multipunct
 p n    a 2

Tabelul 6.4. Rezistenţa superficială specifică

Metalul Combinaţia chimică Rss [m2]
Au 5 10-13
Pt 5 10-12
Ag sulfură de argint 1,12 108 2,2
Cu oxid cupros 3,15 1012 2,68
Al oxid aluminiu 7 10-11 …10-9
Sn oxid stanic 8,85 10-2 1,2

Modele de calcul a rezistenţei de stricţiune pentru contactul punctiform

Studiul analitic al contactului punctiform se face în baza a două modele fizice:

modelul sferei de conductivitate electrică infinită respectiv modelul elipsoidului turtit (microsuprafeţei de
contact eliptice).
Modelul sferei de conductivitate electrică infinită.

s = 0

2a

Modelul fizic al sferei de conductivitate electrică infinită

V2 = ct.
R,  C, 0 S2

d S1
V1 = ct.
E = J D = E

Dualitatea câmp electric câmp electrostatic

În baza ipotezelor de calcul enunţate se pot scrie următoarele relaţii de legătură între rezistenţa electrică R
corespunzătoare spaţiului conductor cuprins între suprafeţele echipotenţiale S1, S2 şi capacitatea sa electrică C:

d S
R ; C  0 ; RC   0
S d

rezistenţa de stricţiune a contactului sferic este:

 0 
Rs  2 Rsemisfera  2 
C a

Modelul elipsoidului turtit.

2a

s = 0 x
r
 
2b
2a
y

Modelul fizic al elipsoidului turtit

Rezistenţa de stricţiune a contactului punctiform:


Rs 
2a

Modele de calcul a rezistenţei de stricţiune pentru contactul multipunct

Modelul cilindrului de conductivitate infinită.

Fc

s = 0

r
 dr
l
2a

2b
2b
Modelul fizic al cilindrului de conductivitate infinită
Dacă se consideră şi rezistenţa peliculei disturbatoare se obţine expresia rezistenţei de contact:

2  b Rss
Rc  2 Rs / 2  R p  ln 
l a 2al

Modelul fizic al benzii de grosime infinit mică.

s = 0

2a

2b l

Fig. 6.9. Modelul fizic al benzii de grosime infinit mică

Modelul contactului plan. Rezistenţa de stricţiune a contactului plan poate fi calculată în următoarele ipoteze
simplificatoare:
 se cunoaşte numărul n al punctelor de contact;
 se consideră că fiecare punct de contact este de formă circulară;
 punctele de contact sunt repartizate uniform în aria reală de contact.

2d
√

2a

Modelul fizic al contactului plan

 Influenţa forţei de apăsare asupra rezistenţei de contact
Contactele electrice utilizate în aplicaţiile tehnice se proiectează să lucreze sub influenţa unor forţe de apăsare ce
determină deformaţia plastică a materialului din zona de contact caz în care din relaţia lui Holm (6.9) se
determină raza a pentru microsuprafaţa reală de contact:

Fc
a
H

Contactul punctiform
Rezultă dependenţa rezistenţei contactului punctiform în cazul deformaţiei plastice de forţa Fc de apăsare în
contact:

R   H R H
1

Rc   ss2   ss  C3  Fc 2  C 4  Fc1
2a a 2 Fc Fc

Contactul multipunct
 R ss  H R ssH
Rc    
2an a n
2
2 nFc Fc

Rc  cFc
m

 eFc
1


 0 ,1875 
c  2  H 
10 
m  0,6 

e  RssH 

Tabelul 6.5. Valorile constantelor c, m, e pentru contactul plan

Material contacte c x 10-4 m e x 10-4
Argint 0,842 0,6 2,25
Cupru 0,935 0,6 2,48
Aluminiu 1,342 0,6 1,35
Cu-W sinterizat 1,972 0,6 12,60
Cupru cositorit 0,596 0,6 0,225
Cupru argintat 0,918 0,6 2,25

Rc Rc []

Cupru
20

10 Argint

Fc optim Metaloceramice
0 F 0 F [N]

Fmin Fmax 2 4 6

Dependenţa rezistenţei de contact de forţa de apăsare

 Regimurile termice ale contactelor electrice

Regimul termic permanent

Analiza regimului termic al contactului electric se face aplicând următoarele ipoteze simplificatoare:
 curentul din piesele de contact este condus în aria de contact prin intermediul unui număr m de tuburi de
curent parcurse fiecare de curentul i;
 fluxul termic dezvoltat în fiecare tub prin efect Joule-Lentz este transmis prin conducţie termică în lungul
tubului neexistând schimb termic între tuburile învecinate presupuse la aceeaşi temperatură;
 supratemperatura maximă corespunde ariei de contact;
 piesele de contact sunt realizate din acelaşi material considerat omogen şi izotrop;
 suprafeţele echipotenţiale sunt şi izoterme deoarece în lungul tuburilor de curent fluxuri termice egale
parcurg rezistenţe termice egale.

mi
i

x; 0,5Uc; p

i

dx
x+dx; Ux+dUx; -d; Ax
x; Ux; ; Ax
x
x = 0; U = 0; c; Ac
Ac

Solicitarea termică a contactelor în regim permanent

rezultă ecuaţia diferenţială:

 d  U x dU x

Supratemperatura contactului este moderată.

U c2
c   p 
8 med

Supratemperatura contactului este mare. legea Wiedemann-Franz-Lorentz:

  LT

unde L  2 ,4  10 [V2/K2] este cifra Lorenz pentru metale.

8

U c2
Tc   T p2
4L
Tabelul 6.6. Temperaturi admisibile ale contactelor
Tipul de contact Temperatura maximă
admisibilă
[]
contacte tip fişă, din Cu şi aliajele lui 70
contacte din Cu şi aliajele lui, pentru întreruptoare 90
contacte masive, alunecătoare, frontale din Cu şi aliajele lui 110
contacte masive, alunecătoare, frontale cu plăcuţe din Ag 120
contactele siguranţelor fuzibile 120

Regimul de încălzire de scurtă durată

Căderea de tensiune pe contact.

Valoarea căderii de tensiune admisibile pe contact Uc adm:

U cadm  0 ,1...0 ,3  U c p curenti slabi;

U cadm  0 ,5...0 ,8  U c p

curenti tari.

Uc Rc
Uarc 7

6
Fc2 < Fc1

Uc v
5
Rc p
4 Rc t
Uc t
3 Rc adm
Fc1
2 Rc n
Uc p
8
Uc adm
1 i Uc

0 0 Uc adm Uc p Uc t
c
a. b.

a. Variaţia căderii de tensiune pe contact în funcţie de intensitatea curentului;

b. Variaţia rezistenţei de contact în funcţie de căderea de tensiune pe contact respectiv temperatura contactului

Tabelul 6.7. Valori limită ale căderii de tensiune la contacte

Metalul Plastifiere Topire Vaporizare
Uc p [mV] p [C] Uc t [mV] t [C] Uc v [mV] v [C]
Ag 90 150 370 960 750 2193
Al 100 150 300 660 2447
Au 80 100 430 1063 900 2817
Cu 120 190 430 1083 800 2582
Ni 220 520 650 1453 2837
Pt 250 540 700 1772 1300 4010
W 400 1000 1100 3380 2100 5527
 Stabilitatea termică la scurtcircuit.

La funcţionarea contactelor electrice în regim de scurtcircuit se impune ca acestea să suporte timp scurt
curenţii de defect fără să se topească sau să se sudeze.

 p

t cv

Tabelul 6.8. Valori limită admisibile pentru materialele de contact

Material Temperatura Densitatea de curent
admisibilă [A/mm2]
[ C] tsc = 1 s tsc = 2 s tsc = 3 s
cupru 250 152 67 48
alamă 250 73 38 27
aluminiu 250 89 40 28

În funcţie de caracteristicile curentului de scurtcircuit variaţia temperaturii unui contact punctiform în domeniul
timp este prezentată în figura:

c sc
c a - curent continuu;
b - curent alternativ simetric;
c - curent alternativ asimetric.

b
a

tsc [ms]

Supratemperatura contactului în funcţie de natura curentului de scurtcircuit

 Forţe electrodinamice în contact

d2Ft d2Feld i()

dr O'
di() di()
O' C M

r
 h
r d 

s = 0

2a
R

Forţa electrodinamică de respingere în contact

Curentul i() ce străbate calota sferică MO'C produce în punctele M inducţia magnetică B. Considerând constantă
densitatea de curent J pe suprafaţa sferei se determină expresia curentului:

2r 2 1  sin    i1  sin  

i
i   J  S MO' C 
2r 2
`
În punctele M inducţia magnetică B este dată de relaţia:

 0i 
B
2r cos 

Prin integrare rezultă expresia forţei de respingere în contact:

  sin   1 cos d  10

 0i 2 dr R
R 0
Feld  7
 i 2 ln
2 a
r a
2
În cazul contactului multipunct forţa electrodinamică de respingere devine:

i d
2
Feld contact  n  10    ln
7

n a
multipunct

unde d este raza medie de acţiune a unui contact elementar.

Pentru contactul electric care se autodeschide în sarcină trebuie avută în vedere forţa suplimentară de respingere
Farc creată de acţiunea presiunii locale parc a arcului electric amorsat la deconectare:


 0i 2
Rarc

Farc  parc 2rdr 

0
8

Forţa de respingere rezultantă F care acţionează la nivelul contactului pe durata regimului tranzitoriu de
autodeschidere se calculează cu relaţia:

 0i 2  R 1 
F  Feld  Farc   ln  
4  a 2 
 Forţe electrodinamice de contur ce afectează contactul

Feld Fcon Feld

Feld Fcon Feld

Fmec
Feld Feld
Fmec

Feld Feld

a. b.

Fcon/2 Fcon/2 Felm

Feld
Feld i

Fe
Feld Fmec

Fcon/2 Fcon/2 Feld

c. d.
Efectul forţelor electrodinamice de contur la nivelul punţii de contacte

În cazul aparatelor de comutaţie ultrarapide de joasă tensiune forţele electrodinamice de respingere în contact
respectiv de contur sunt utilizate în mod favorabil pentru accelerarea contactului mobil şi limitarea curentului de
scurtcircuit:
Fcon
Feld Fcon

Feld

Fcon Fcon
Utilizarea forţelor electrodinamice de respingere şi contur pentru accelerarea punţii de contact mobile

1
Fmec Fmec
1 - contact superior de tip tulipă;
Fcon Fcon 2 - contact mobil;
3 - contact inferior glisant.
Feld Feld

Fcon Fcon

Feld Feld

Efectul forţelor electrodinamice de contur la nivelul contactului

 Procese fizico - chimice care afectează contactele

Procese fizice

Suprafaţa contactelor electrice este afectată de următoarele procese fizice:

 coroziunea;
 arcul electric.

Coroziunea. Îmbinările de contact realizate din materiale diferite sunt supuse în prezenţa unor factori
favorizanţi (umezeală, acizi, gaze active: amoniac, bioxid de sulf, clor) unui proces de electroliză care este cu
atât mai intens cu cât metalele sunt mai îndepărtate unul de celălalt în seria electrochimică:

Tabelul 6.9. Seria potenţialelor electrochimice ale metalelor

Metal Pb Ag Cu H Ni Cd Fe Cr Zn Al
Potenţial
electrochimic
[V] 0,86 0,8 0,345 0 -0,2 -0,4 -0,44 -0,56 -0,76 -1,34

Arcul electric de deconectare. O solicitare deosebit de intensă a contactelor se produce prin acţiunea
termică a arcului electric scurt care cedează pieselor de contact, prin conducţie termică, cea mai mare parte din
căldura acumulată în coloană. Temperatura ridicată a contactelor precum şi eventual natura diferită a
materialelor de contact determină pierderi de masă la contacte prin dezvoltarea următoarelor procese:
 migraţia brută (electroeroziunea);
 migraţia fină;
 evaporarea metalului de contact la închidere lentă.

Migraţia brută (electroeroziunea).

catod
 9 mcontact
10 , I  5 A;
 C1t a I
N 
109 mcontact
anod , I  5 A.
 C2 I 2

Migraţia brută în domeniul arcului electric

 argint: C1 = 1,8…5 kg/C, C2 = 5.10-5 kg/A2;

 cupru: C1 = 3 kg/C, C2 = 2.10-4 kg/A2.

Sistem de contacte în vid ce au fost supuse ciclic acţiunii arcului electric (Ivârf = 56…59 kA) :

a. b. c.

Contacte în vid: a. contact după 1.000 deconectări AC 4; b. contact după 1.500 deconectări DC 2; c. depunerea
materialului de contact pe pereţii incintei vidate
Migraţia fină. Apare în cazul contactelor electrice ce realizează comutaţia fără arc electric a circuitelor de
tensiune coborâtă (U < 10 V, I < 5 A).

anod

catod

Migraţia fină în afara arcului electric

Efectul Peltier. Se manifestă în cazul pieselor de contact realizate din metale cu potenţial de ieşire diferit:

Pcontact  Ri 2  E P i

unde EP este tensiunea Peltier pentru metale: 10-3…10-2 V.

Efectul Thomson. Se manifestă în cazul contactelor de curent continuu parcurse de curent şi ale căror piese de
contact prezintă un gradient de temperatură. Puterea dezvoltată în contact este:

Pcontact  Ri 2  k T iT

Semnul + se consideră dacă sensul gradientului de temperatură coincide cu sensul curentului electric:

anod + - catod

grad T grad T

Efectul Thomson la contacte

Evaporarea metalului de contact la închiderea lentă.

vînchidere > 0,01…1 m/s pentru viteze de creştere a curentului cuprinse între 0,050…1 A/s.

Procese chimice care afectează contactele

Dintre procesele chimice care afectează esenţial starea suprafeţei de contact [BRUE, HOLM],
importante sunt:
 acţiunea compuşilor de sulf;
 oxidarea.

Reacţii chimice în atmosferă.

Reacţii chimice activate de arcul electric.

 Vibraţia contactelor electrice

La închiderea contactelor electrice atingerea pieselor de contact se realizează în urma unui proces de
ciocnire elastică.

0 t
t0 t1 t2
i

0 t

tvibraţie

Vibraţia contactului

m1; v1

F1
0

x2comp(1)

m2; v2

x2

Sistem contacte frontale ale unui întreruptor I.T.

tvibraţie
t1 t2
0 t

x1(t)
dcontact

x2(t)

x
Vibraţia contactului
 Materiale pentru contacte

Condiţii de calitate

În construcţia contactelor electrice se folosesc metalele aliate. Din punct de vedere funcţional un material pentru
contacte electrice este de dorit să satisfacă următoarele cerinţe:
 să se caracterizeze prin conductivităţi electrice şi termice cât mai mari;
 să aibă temperaturi de topire şi vaporizare mari;
 tendinţă redusă de lipire, în poziţia închis (metale cu rezistivitate electrică mare şi peliculă disturbatoare
redusă);
 ardere redusă sub acţiunea arcului electric (pentru contactele care deschid cu arc electric);
 migraţie redusă de material în domeniul comutaţiei fără arc electric;
 duritate şi rezistenţă la oboseală mare pentru a reduce deformaţia şi uzura contactului la efectuarea unui
număr important de manevre;
 să fie ieftine şi uşor prelucrabile;
 curent tăiat cât mai mic (cazul contactelor ce funcţionează în vid).

Materiale uzuale pentru construcţia contactelor

Metalele reprezentative utilizate pentru realizarea contactelor electrice, clasificate în funcţie de proprietăţi specifice
comune sunt:
 metale cu conductivitate electrică şi termică mare: cuprul (Cu), argintul (Ag), aurul (Au);
 metale rezistente la temperatura ridicată a arcului electric: cromul (Cr), molibdenul (Mo), wolframul (W);
 metale cu duritate mecanică mare: nichelul (Ni), paladiul (Pd), platina (Pt) se comportă corespunzător şi din punct de
vedere al migraţiei fine.

Prin sinterizare se obţin pseudoaliaje, un contact sinterizat realizează un compromis între rezistenţa ridicată la
ardere (punct de topire ridicat) şi conductivitatea electrică mare (rezistenţă de contact redusă).
 sinterizare fără fază lichidă;
 sinterizare cu structurare;
 sinterizare cu strecurare.

Cuprul, aliaje.

Aliajul Cu-Ag (2…8 %)

Aliajul Cu-Ag-Cd (0,3…1,3 %)
Aliajul Cu-Be (1,2…2 %)

Aluminiul.

Argintul, aliaje şi pseudoaliaje.

Aliajul Ag-Cu 2 Ni 0,15.

Aliajul Ag-Pd 30.
Pseudoaliajul Ag-Ni (10…20 %)
Pseudoaliajul Ag-Ni 40
Pseudoaliajul Ag-CdO (10…30 %).
Pseudoaliajul Ag-C.

Aurul, aliaje.

Aliajul Au-Ag 20
Aliajul Au-Ag 25 Pt 5
 Wolframul, pseudoaliaje. Temperatura de topire foarte ridicată 3380 0C a acestui metal face ca acesta
să fie utilizat în construcţia contactelor de rupere puternic solicitate de piciorul arcului electric.
Contacte sinterizate cupru-wolfram.
Pseudoaliajul W-Cu (25…30 %).
Pseudoaliajul W-Ag (20…50 %)

Materiale pentru contactele aparatelor în vid.

Funcţionarea aparatelor cu comutaţie în vid impune următoarele condiţii pentru contacte:

 rezistenţă redusă la contact;
 conţinut rezidual de gaze în metalul contactelor extrem de mic;
 curent tăiat minimal (sub 5 A);
 presiune de vapori relativ mare pentru a conduce la un curent tăiat cât mai mic;
 rezistenţă la arderea metalului provocată de arcul electric.

Tabelul 6.10. Proprietăţile materialelor de contact folosite la aparatele de comutaţie în vid

Materialul Densitatea Conţinut Curent Utilizare
de gaze tăiat
[g/cm3] [ppm] [A]
H2 N2 O2
Cu Cr 25 7,9 2 30 200 4,5 Întreruptoare de putere 12 kV;
50 kA; 36 kV; 25 kA
CU Cr 50 7 3 40 300 4,5
W Cu 25 16…17 2 15 10 4 Întreruptoare de sarcină
nominală
W Cu 20 15,2…16 2 15 15 5 Contactoare
W Cu 30 Sb 1 14…14,8 2 20 15 5,5 Un=1kV…12kV
X C Ag 40 12,3…13 2 20 30 1,5 In=400A

Pseudoaliaje CuPb, CuBiPb se obţin prin recristalizarea bismutului sau plumbului în lungul frontierelor
cristalelor materialului de bază:
Cu Bi-Pb

50 m

Structura metalografică a pseudoaliajului CuBiPb

Pseudoaliajele AgSe, AgTe utilizează metale ca seleniul sau teluriu cu presiune de vapori superioară
bismutului sau plumbului.

Ag Ag2Te

100 m

Structura metalografică a pseudoaliajului AgTe

Tipuri constructive de contacte

Contacte fixe

Contactele fixe pentru bare principale şi derivaţii la bare.

2 min 25 mm
1

Soluţii de îmbinări mecanice ale legăturilor fixe de contact: a. îmbinarea barelor principale prin buloane; b. îmbinare cu
prelungirea barelor; c. îmbinare în unghi drept (pentru bare derivaţie).

Tabelul 6.10. Forţa de strângere recomandată pentru contacte fixe între bare principale.
Material Forţa specifică de strângere
[N/mm2]
cupru cositorit 5…10
cupru sau alamă 60…120
aluminiu 20…30
 legătură bară flexibilă legătură cablu

legătură bare plate

a. b.

Sistemul de bare derivaţie Linergy: a. tipuri de profile; b. modalităţi de racordare.

Contacte fixe pentru conductoare.

1 4 1 - conductor;
2 - cale de curent;
5 3 - piesă fixare;
4 - şurub;
3 5 - bloc conexiune;
2
6 - clemă de conexiune;
7 - şină;
a. 8 - piesă de scurtcircuitare

6 7

1
8

b.
Sisteme de conexiune pentru conductoare

Contacte fixe pentru aparate.

Pentru racordarea conductoarelor, cablurilor de forţă la bornele aparatelor electrice, uzual realizate din bare
dreptunghiulare, se folosesc cleme sau papuci de racord de diferite tipuri şi dimensiuni:

a. b.

Papuci de racord: a. pentru cablu din cupru; b. pentru cablu din aluminiu.
I < 100 A şi secţiuni ale conductoarelor electrice cuprinse în domeniul 1,5…70 mm2

a. b.

Modalităţi de conectare la bornele aparatelor :

a. conductor dezizolat; b. bară flexibilă, papuc de racord, borne de racord.

Pentru realizarea rapidă a conexiunilor în cazul aparatelor In < 45 A în montaj derivaţie:

6 1 - conductor;
2 - repartitor Polybloc;
3 - şină;
7 4 - borne conexiune amonte
1 4 160/250 A, cablu 70 mm2;
5 - borne conexiune aval;
6 - resort fixare;
7 - capăt cablu racordare.

3
2 5

Sistem de conexiune pentru aparate trifazate tip Polybloc 160/250 A.

6 5
1 - repartitor Polypact;
2 - panou fixare aparate;
1 3 - aparate comutaţie;
2
4 - bare derivaţie Linergy;
5 - bare flexibile izolate
(subansamblu 1);
6 - ecran izolant de protecţie.

3
4

Fig. 6.40. Sistem de conexiune Polypact pentru aparate trifazate In < 250 A.
 Pentru alimentarea aparatelor electrice In < 40 A (configuraţii 2P, 3P, 3P+N, 3P+N+PE)

1 1 - repartitor Multiclip;
2 2 - borne conexiune amonte;
3 - borne conexiune aval;
4 - pol;
3 5 - suporţi şină aparate.

Sistem de conexiune Multiclip/180 A.

I > 400 A , realizarea conexiunilor la bornele aparatelor se face prin intermediul unor elemente adaptoare sub
formă de bare de cupru

2
6

1
3
4

Sisteme de contacte fixe pentru aparate (In > 800 A):

1 - întreruptor debroşabil C1251; 2 - bare de racord borne intrare; 3 - bare racord borne ieşire; 4 - bare de transfer; 5 - suport
distanţier izolant; 6 - lonjeron metalic; 7 - suport izolant fixare sistem bare derivaţie Linergy; 8 - bare derivaţie Linergy.

4 3
1 - bare verticale;
2 - izolaţie;
3 - aparate de comutaţie;
4 - sertar de conexiune.

Sistem evolutiv de conexiune a aparatelor Galaxis GD 400 (Alstom).

 Contactele amovibile ale siguranţelor fuzibile.
5
1
1
2
2
3

a. b.
Contacte amovibile la siguranţe fuzibile.

Contacte de comutaţie

Contactele releelor.
1 2 5
1 - contacte
2 - lamelă elastică;
3 - resort lamelar;
3 4 - suport electroizolant;
5 - element izolator.

Sistemul de contacte al releelor

Fixarea pieselor de contact pe lamelele elastice se executa prin: nituire, lipire, sudură prin rezistenţă, placare:
Ag-Pd30 Ag

a. b.
Au-Ag Ag-Ni 0,15
25

c. d.
Contacte pentru relee realizate în diferite tehnologii: a. nituire; b. lipire; c. sudură; d. placare

Contactele metalo - lichide.

2

3

Contacte metalo - lichide.

 Contactele contactoarelor

6
1 1
5

2
Ag-Cd 15 2
3
3 Ag-Ni 10

4 4

a. b.
Contacte pentru contactoare:
a. piese de contact fixate prin lipitură tare; b. piese de contact fixate prin placare.

Contactele contactoarelor în vid.

Mo; Sb;
W-Cu 30 Sb-Bi 10 Cu-OFHC

W-Cu 30;
W-Cu 30 Sb1
Cu-OFHC

a. b.
Contactele contactoarelor în vid:
a. pentru joasă tensiune; b. pentru medie tensiune

Contactele întreruptoarelor de putere de joasă tensiune

Pentru curenţi de scurtcircuit Isc < 25…100 kA întreruptorul se construieşte cu două contacte specializate:
 contact de rupere realizat din pseudoaliajul W-Cu 30, care preia arcul electric la închidere şi la deschidere
pe o durată de ordinul 10…20 ms;
 contact de lucru realizat din aliajul Ag-Ni 40, care în procesul de comutaţie se deschide primul şi se închide
ultimul în raport cu contactul de rupere.

6 1 - contact de lucru fix;

7
2 - contact lucru mobil;
6 3 - contact rupere fix;
Cu-W30 4 -contact rupere mobil;
3 5 - resort precomprimat (asigură forţa apăsare
4
pentru contactul de rupere);
6 - rampe de preluare arc electric;
5 7 - camera de stingere.

1 Ag-Ni 40

Contactele întreruptoarelor de putere de joasă tensiune

 Contactele întreruptoarelor de înaltă tensiune

Contacte de tip rozetă.

2
1
8

A 10 A 1
3
7
Cu-W 75

8 4
9
1
10

A-A

a. b. c.
Contacte de tip rozetă

Contacte alunecătoare.

1 7
1

2
3
4

5
6
a. b.
Contacte alunecătoare: a. cu role; b. glisante.

Contacte frontale.
4

6
6

a. b.

Contacte frontale: a. piese de contact masive; b. contact fix tubular, contact mobil masiv.
Contacte pentru întreruptoare în vid.

1;
Co-AgSe
4
6

1;
Cu-Cr 50
7

1;
Cu 6;
Fe
2
3 5;
Cu-OFHC
4

a. b. c.
Evoluţia principalelor tipuri de contate pentru întreruptoare în vid:
a. petală spiralată; b. cupă; c. cu câmp magnetic axial.

Contactele separatoarelor

Contactele separatoarelor normale.

1 2
3 1

2
a. b.

Sistemul de contacte al separatorului monopolar de tip cuţit.

Contacte ale separatoarelor de exterior ce asigură spargerea şi îndepărtarea gheţii.

Contactele separatoarelor de sarcină.

Contactele separatoarelor de sarcină

Contactele separatoarelor scurtcircuitoare.

1 LEA 1 - contact fix;
2 6
2 - contact mobil;
3 - soclu;
4 - legătură flexibilă;
5 - izolator;
5 6 - bornă conexiune reţea.

Contactele separatoarelor de scurtcircuitare

Construcţia contactoarelor electromagnetice

7. CONTACTOARE

Contactoare de curent alternativ cu comutaţie dinamică de joasă tensiune

1.1.1. Contactoare electromagnetice

Contactoarele electromagnetice reprezintă principalele aparate de comutaţie ale instalaţiilor electrice de

joasă tensiune fiind utilizate pentru comanda automată a diferiţilor consumatori. Contactoarele sunt aparate
automate de comutaţie cu o singura poziţie de repaus, capabile de a închide, menține şi întrerupe curenţii
nominali şi de suprasarcină ai circuitului. Reprezentarea simbolică a contactoarelor este prezentată în figura
1.1.:
R S T 2 6 3 7
1
bobina
0 A B C 4 8 5 9

R A contacte de forţă contacte auxiliare

S B
T C
2 4
6 8
3 5
7 9
Fig. 7.1. Simbolizare contactor

Principalele elemente constructive ale contactoarelor electromagnetice sunt:

 organul motor, electromagnet;
 polii principali (bornele de conexiune în circuit, calea de curent, camera de stingere, contactele principale fixe şi
mobile, resorturile de precomprimare ale contactelor principale);
 polii auxiliari (bornele de conexiune, contactele auxiliare având curenţi nominali de 6 A…10 A, utilizate pentru
automenţinere, semnalizare sau interblocaj);
 carcasa aparatului ca suport material pentru elementele active.

Contactoare electromagnetice, variante constructive. Contactoarele electromagnetice de curent

alternativ se construiesc în variantă tripolară, deplasarea armăturii mobile fiind de translaţie sau de rotaţie.
Contactoarele cu mişcare de translaţie, figura 1.2. se utilizează în instalaţiile trifazate de joasă tensiune
pentru curenţi nominali de maxim 100 A.
12 10

1
2 16

15

10 14
11 4

5
13
7
8 9

Figura 7.2 Contactor electromagnetic cu mişcare de translaţie

Aparate electrice – Curs

Construcţia contactoarelor electromagnetice

Caracteristica forţelor rezistente Fr() care trebuiesc învinse de forţa activă F() a electromagnetului de acţionare în
timpul funcţionarii are forma prezentată în figura 7.3:
F
F – forţa activă la acţionare electromagnet;
Fr – forţa rezistentă mecanism contactor;
Frev - forţă activă la deconectare;
F
 1,2...1,5
i – întrefier iniţial (contactor neacţionat);
Fr
 cr f - întrefier final (contactor acţionat);
l – cursa liberă;
c – cursa în contact;
cr - întrefier critic;
ND- întrefier închidere contacte forţă ND;
NÎ- - întrefier deschidere contacte forţă NÎ.
F

Fr
Frev

f NÎ cr ND i

0

c l


Fig. 7.3. Caracteristicile forţelor la funcţionarea contactorului electromagnetic

1 5 5
2
i

5
3 x
F2 F1 F2 F1

4
6
a. b.

Fig. 7.4. Stingerea arcului electric la contactoarele electromagnetice de mică putere:

a. soluţia clasică In < 10 A; b. soluţia perfecţionată In < 25 A

Aparate electrice – Curs

Construcţia contactoarelor electromagnetice

Contactoare electromagnetice cu mişcare dublă de translaţie. Pentru a se evita creşterea excesivă a

uzurii mecanice, contactoarele de curent alternativ, având curenţi nominali de 100 A…400 A se construiesc pe baza
unui mecanism de transmitere cu mişcare dublă de translaţie, figura 9.3.

Figura 7.5 Contactor cu mişcare dublă de translaţie: 1 – căi de curent; 2 – borne de conexiune; 3 – punte contacte
mobile; 4 – casetă; 5 – resort precomprimat; 6 – resort precomprimat de închidere; 7 – armătură mobilă; 8 – bobină; 9 –
circuit magnetic fix; 10 – pârghie electroizolantă; 11,12 – sistem de pârghii în unghi drept; 13 –camera de stingere.
În figura 9.4 se prezintă schiţa constructivă (secţiune) a contactorului TCA125 ce funcţionează după principiul prezentat
în figura 9.3:

3 4 5 13

12
10

6 11
Figura 7.6 Contactorul TCA 125

Aparate electrice – Curs

Construcţia contactoarelor electromagnetice

Cercetări efectuate la Research Laboratory of Mitsubishi Electric Corporation au pus în evidenţă o serie de
posibilităţi de îmbunătăţire a performanţelor contactoarelor electromagnetice cu mişcare de translaţie din
gama medie (In < 200 A) prin perfecţionarea geometriei camerei de stingere care să asigure astfel micşorarea
timpului de ardere a arcului electric [TAKA] şi a uzurii contactelor [SHEN]. Camerele de stingere uzuale
utilizează grile metalice montate după o direcţie perpendiculară pe direcţia de alungire a arcului electric,
conform figurii 1.6. poziţia 13, stingerea arcului electric bazându-se în principal pe efectul de electrod.
Micşorarea mărimii camerei de stingere şi limitarea curentului de comutaţie este posibilă dacă se utilizează
camere de stingere simplificate ce funcţionează pe principiul creşterii treptate a rezistenţei arcului electric de
deconectare conform figurii 1.7.a.:
7 7
1
3 1 9

6
 
5

2 4 8

a. b. c.

Fig. 7.7. Variante constructive de camere de stingere:

1 - puntea contactelor mobile; 2 - căi de curent; 3 - contacte mobile; 4 - contacte fixe; 5 - arc electric iniţial; 6 - arc electric final; 7 -
electrod feromagnetic cu rol de rezistenţă serie; 8 - concentrator de câmp; 9 - nişă feromagnetică

Pentru curenţi de 400…2000 A mecanismul de acţionare este de tip rotativ, figura 9.5, fiind format dintr-un electromagnet
de c.a. 1, a cărui armătură mobilă 2 roteşte un ax izolant 3 pe care sunt fixate contactele mobile 4 şi contactele auxiliare 6.

2
3 5 6 4

Figura 7.8 Contactor tetrapolar de c.a. cu mişcare de rotaţie

Aparate electrice – Curs

Construcţia contactoarelor electromagnetice

Contactoare de curent continuu

În figura 9.10 este prezentat contactorul cu mişcare de rotaţie şi trei variante de camere de stingere:

Figura 7.9 Contactor de c.c. cu mişcare de rotaţie:

1 – contact fix; 2 – contact mobil; 3 – miezul magnetic al bobinei de suflaj; 4 – bobină de suflaj; 5 – pol magnetic; 6 – resort precomprimat; 7 –
cameră de stingere; 8 – rampă de preluare a arcului electric; 9 – perete rece al camerei de stingere; 10 – rampă; 11 – pârghie de acţionare; 12, 13 –
borne de conexiune.

Scheme electrice de comandă

R R
S S
T T

N N

PE PE
110 V a.c.

F1,2
F1 ,2 Ka
2A I
2A

T
K2
100 VA O

X F3
4A K

K
idefect

a. b.

Fig. 7.9. Scheme de comandă a contactoarelor electromagnetice de curent alternativ

Aparate electrice – Curs

Construcţia contactoarelor electromagnetice

Protecţia circuitelor de comandă la scurtcircuit se realizează cu siguranţele fuzibile F1,2 iar a

personalului de exploatare prin utilizarea transformatorului de separare T. În cazul defectelor de izolaţie ce se
manifestă printr-o punere la pământ protecţia se realizează prin intermediul elementului de conectare X. În
schemele de comandă a contactoarelor de curent continuu se foloseşte o rezistenţă în serie cu bobina
electromagnetului numită rezistenţă economizoare Re, figura 1.19.:

+ Re

P I

Ka

- K
~

Fig. 7.10. Schema de comandă a contactoarelor electromagnetice de curent continuu

O situaţie particulară în funcţionarea contactoarelor de forţă o reprezintă regimul de scurtcircuit al

sarcinii, în cazul sistemelor de alimentare cu putere de scurtcircuit mică, alimentări prin cabluri de lungime
mare. În astfel de situaţii odată cu stabilirea regimului de scurtcircuit are loc o scădere importantă a tensiunii
de alimentare care determină implicit şi scăderea tensiunii în circuitul de comandă al bobinei contactorului
care declanşează uzual într-un timp de 20…40 ms (contactoare în vid sau SF6) respectiv 60…70 ms
(contactoare în aer). Astfel există pericolul deschiderii contactelor contactorului pe scurtcircuit înainte de
funcţionarea siguranţelor fuzibile şi contactele sunt distruse iremediabil:
t [s] In F2 < In F1 In F1
capacitatea de rupere contactoare
capacitatea de rupere contactoare

100

A
în vid şi în aer

în SF6

10,0
caracteristica releului
termic
B

C tdeconectare contactoare în
0,06 aer

D tdeconectare contactoare în
vid şi SF6
0,02
E
0,01 I/In
1 6 10 25 40

Fig. 7.11. Corelarea curentului nominal al siguranţelor fuzibile, capaciţăţii de rupere a contactelor contactorului cu
timpul de deconectare al contactorului

Aparate electrice – Curs

Construcţia contactoarelor electromagnetice

Contactoare de curent alternativ sincronizate, statice, hibride şi cu vid

Contactoarele ce funcţionează pe acest principiu se numesc contactoare sincronizate, figura 9.6:

1
Uc-dă

2
Fa

i1 3

4
Fr 1 – electromagnet de acţionare;
6 2 – contact mobil;
3 – contact fix;
Fs
4 – resorturi precomprimate;
5 i2 5 – transformator de adaptare;
6 – tijă acţionare electroizolantă;
7 7 – electromagnet sincronizare.

Figura 7.12 Contactor sincronizat

Contactoarele sincronizate permit întreruperea unor curenţi de până la 1000 A la cos  = 0,35 practic fără arc electric,
uzura contactelor se reduce de 15…20 ori.

Pentru frecvenţe mari de conectare 2000…10.000 conectări/h se înlocuieşte comutaţia dinamică cu comutaţia statică
realizată cu elemente semiconductoare de putere conform figurii 9.7:

Figura 7.13 Contactor static de joasă tensiune

Principalele avantaje ale comutaţiei statice sunt:
 frecvenţă mare de comutaţie la curenţi de 1000 A;
 nu prezintă pericol de explozie;

Aparate electrice – Curs

Construcţia contactoarelor electromagnetice

 funcţionare fără zgomot sau emisii poluante.

Limitarea utilizării contactoarelor statice se datorează în principal următoarelor cauze:
 capacitate redusă de suprasarcină din cauza integralei termice foarte mici a elementelor semiconductoare;
 costuri de achiziţie de 4…10 ori mai mari decât în cazul aparatelor cu comutaţie mecanică;
 pierderile de energie în exploatare de 40…100 ori mai mari impun utilizarea unor instalaţii de răcire complexe;
 dificultăţi de realizare a contactoarelor pentru tensiuni superioare valorii de 2…3 kV.

Pentru curenţi intenşi In < 1000 A şi frecvenţă de conectare mai mare de 600 c/h, se utilizează contactoare hibride,

Figura 7.14 Contactor hibrid de joasă tensiune

Contactoarele în vid, figura 9.9, au piesele de contact amplasate într-o incintă vidată (p < 10-6 atm.) ceea ce conferă
condiţii optime de stingere a arcului electric datorită refacerii rapide a rigidităţii dielectrice a mediului în zona camerei
de stingere şi a condiţiilor particulare de ardere:
21 5

20

1 7
8
9
4
19
10
2 11
165
12

18
13

14

17 16 15

Figura 7.15 Contactor în vid: a. schema cinematică;

b. contactor Siemens : 1 – electromagnet de acţionare; 2 – resort de deschidere; 3 – resort stabilire forţă apăsare în contact; 4 – anvelopă ceramică; 5 –
bloc basculant; 6 – bornă superioară; 7 – bandă flexibilă; 8 – cameră de stingere; 9 – burduf de metal; 10 – ecran metalic; 11 – piesă mobilă de

Aparate electrice – Curs

Construcţia contactoarelor electromagnetice

contact; 12 – piesă fixă de contact; 13 – compartiment de înaltă tensiune; 14 – bornă inferioară; 15 – electromagnet de dezăvorâre; 16 – zăvor la
deconectare; 17 – tijă de declichetare; 18 – compartiment de joasă tensiune; 19 – zăvor la conectare; 20 – armătură mobilă; 21 – punct rotaţie bloc
basculant.

Alegerea contactoarelor
Parametrii contactoarelor

Parametrii nominali ai contactoarelor electromagnetice sunt:

 tensiunea nominală Un [V];
 curentul nominal In [A];
 frecvenţa de conectare fc [conectări/h];
 durata de viaţă;
 durata relativă de conectare DC [%];
 tensiunea de comandă pentru alimentarea bobinei electromagnetului de acţionare Uc [V];
 capacitatea de închidere nominala şi capacitatea de rupere nominală [kA], reprezintă valoarea
maximă a curenţilor ce pot fi conectaţi (deconectaţi) de contactor de un anumit număr de ori
fără a se produce deteriorarea contactelor (sudare, uzură excesivă), la Un.
 categoria de utilizare;
 categoria de exploatare;
 tipul de protecţie climatică.

1. Frecvenţa de conectare, este limitată de construcţia mecanică prin constanta de timp mecanică a
echipajului mobil şi de temperatura de funcţionare a bobinei, contactelor şi căilor de curent în regim
intermitent. Frecvenţa de conectare admisibilă a contactorului trebuie să fie superioară cerinţelor de
comutaţie impuse de funcţionarea utilajului.
2. Durata de viaţă, trebuie adaptată cerinţelor instalaţiei în ceea ce priveşte fiabilitatea, frecvenţa reviziilor.
Este limitată de regimul de lucru, natura sarcinii comutate fiind în jur de 105…106 conectări pentru
partea mecanică şi de 106…107 conectări pentru partea electrică.
3. Durata de conectare, trebuie să fie mai mare sau cel mult egală cu durata de conectare impusă
consumatorului. Valorile standardizate sunt DC [%] = 100 %, 60 %, 40 %.
4. Condiţiile de alimentare ale bobinei, electromagnetul de acţionare trebuie să funcţioneze în următoarele
condiţii:
 funcţionare normală pentru tensiunea de alimentare U = 0,85…1,1 Un;
 să menţină forţa de apăsare în contacte pentru U = 0,85…0,7 Un;
 să deconecteze pentru U < 0,7…0,35 Un.
5. Capacitatea de rupere, a contactoarelor este limitată la curentul nominal şi de suprasarcină. Contactoarele
destinate comutaţiei motoarelor pot închide pe durata regimului de pornire curenţi de până la 6…10 In motor.
6. Categorii de utilizare. Alegerea şi utilizarea contactoarelor electromagnetice trebuie să se facă în
funcţie de parametrii nominali şi ţinând seama de natura sarcinii, condiţiile de funcţionare impuse
sarcinii comutate prin procesul tehnologic. Norme unanim acceptate pe plan mondial (CEI 158/1)
au stabilit o clasificare a contactoarelor electromagnetice în funcţie de categoria de utilizare.
Contactoarele de curent alternativ se încadrează în următoarele categorii:
AC1 – sarcini neinductive sau slab inductive: cuptoare cu rezistenţe;
AC2 – pornirea - oprirea motoarelor asincrone cu rotor bobinat şi frânarea prin contracurent;
AC3 – pornirea - oprirea motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit;
AC4 – pornirea – oprirea motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit, mers în şocuri, inversarea
sensului de rotaţie (regim greu de exploatare);
AC5 – comutarea lămpilor cu vapori de mercur;
AC6 – comutarea transformatoarelor, bateriilor de condensatoare;
AC7 – aplicaţii de uz casnic, sarcini slab inductive;

Aparate electrice – Curs

Construcţia contactoarelor electromagnetice

AC8 – comanda compresoarelor etanşe ale instalaţiilor frigorifice.

Similar, pentru contactoarele de curent continuu s-au definit următoarele categorii de utilizare:
DC1 – sarcini neinductive sau slab inductive;
DC2 – pornirea-oprirea motoarelor de c.c. derivaţie;
DC3 – pornirea motoarelor derivaţie, mers cu şocuri, inversarea sensului de rotaţie;
DC4 – pornirea-oprirea motoarelor serie;
DC5 – pornirea motoarelor serie, mers prin impulsuri, schimbarea sensului de rotaţie;
DC6 – comutaţia lămpilor cu incandescenţă.
7. Categoria de exploatare ce stabileşte locul de amplasare în exploatare:
Tabelul 1.1. Categorii de exploatare
Categoria de exploatare a produsului Simbol
Pentru exploatare în aer liber (acţiunea globala a factorilor climatici 1
caracteristici zonei macroclimatice respective).
Pentru exploatare sub acoperiş sau în încăperi unde variaţiile de temperatură 2
şi umiditatea aerului nu se deosebesc esenţial de variaţiile în aer liber.
Pentru exploatare în încăperi închise cu ventilaţie naturală, fără condiţii 3
climatice reglate.
Pentru exploatare în încăperi cu condiţii climatice reglate artificial. 4
8. Tipul de protecţie climatică, corespunde zonei geografice de exploatare a contactorului, caracterizată de
factori climatici specifici:
Tabelul 1.2. Protecţii climatice
Tipul de protecţie climatică Simbol Caracterizare
Produse destinate exploatării pe uscat:
- în zone macroclimatice cu climat rece; F med =-10…1 C
- în zone macroclimatice cu climat temperat; N med =0…15 C
- în zone macroclimatice cu climat tropical-umed; TH med =20…27 C
- în zone macroclimatice cu climat tropical-uscat; TA med =22…27 C
- în zone macroclimatice cu climat tropical-umed şi uscat;
T
- în toatele zonele macroclimatice pe uscat.
U
Produse destinate exploatării în zone cu climat marin:
- în zone macroclimatice cu climat temperat-rece; M umiditate ridicată,
- în zone macroclimatice cu climat tropical; MT conţinut ridicat de
- în zone macroclimatice cu climat temperat-rece şi sare în aer.
tropical. MU
Produse destinate exploatării în toate zonele W
macroclimatice pe uscat şi pe mare (tip universal)

Aparate electrice – Curs

 ÎNTRERUPĂTOARELOR AUTOMATE DE JOASĂ TENSIUNE

Întreruptoare automate de tip compact

Întrerupătoarele automate de joasă tensiune sunt aparate de comutaţie având tensiuni nominale până la 1000 V
în c.a. şi până la 1200 V în c.c., capabile să stabilească, să menţină şi să întrerupă, atât curenţii corespunzători
regimurilor normale de funcţionare a instalaţiilor cât şi curenţii de defect.
Specific pentru un întrerupător automat de tip compact este faptul că întreaga construcţie a acestuia este închisă
într-o carcasă electroizolantă. Operaţia de închidere se face manual, prin comandă de pe aparat sau de la distanţă, iar cea
de deschidere poate fi efectuată manual sau automat datorita acţiunii declanşatoarelor de protecţie. Elementele
componente ale unui întrerupător automat de joasă tensiune de tip compact sunt prezentate în schema bloc din figura 1:

Parametrii tehnici caracteristici ai întrerupătoarelor automate sunt următorii:

 tensiunea nominală Un;
 curentul nominal In , curentul pe care căile de curent principale îl pot suporta timp nelimitat, în condiţii prescrise de
utilizare şi funcţionare;
 capacitate de rupere (deconectare) exprimă intensitatea curentului prezumat (curentul care ar parcurge instalaţia în
ipoteza că întrerupătorul se înlocuieşte cu un element de circuit având impedanţa nulă) pe care acesta este capabil
să-l întrerupă pentru o tensiune dată în condiţii prescrise de funcţionare;
 capacitatea de închidere (conectare) se exprimă prin intensitatea curentului prezumat pe care întrerupătorul este
capabil să-l stabilească sub o tensiune de valoare dată în condiţii de funcţionare prescrise. Acest parametru are
valori mai mari decât capacitatea de rupere.

În figura 2 este prezentată schema electrică a întrerupătoarelor AMRO:

AMRO 10...63 A AMRO 100 A

sau

CA

U<
3 4
DE I> DTm I>

DT

Figura 1. Scheme electrice ale întreruptoarelor compact de tip AMRO

În cazul întreruptorului AMRO100 acţionarea se poate face şi cu motor. După deschiderea automată a întrerupătorului
prin declanşare, închiderea sa nu se poate face decât după efectuarea operaţiei de revenire (apăsarea în jos a manetei de
acţionare, maneta rămânând cuplată astfel în poziţia deschis).
În situaţia declanşării întrerupătorului prin declanşatoare termice, armarea şi implicit închiderea întrerupătorului nu se
poate face decât după scurgerea a cel puţin 5-10 minute, timp necesar răcirii releelor termice cu bimetal.
 Elementele constructive principale ale unui întrerupător USOL-250 pot fi urmărite în figura 2:

1 – maneta acţionare;
2 –clichet principal;
3 – clapeta de armare;
4 – biela I;
5 – biela II;
6 – echipaj mobil;
7 – contact mobil;
8 – contact fix;
9 – resort principal;
10- clapetă ax declanşator;
11- declanşator termic;
12- reglaj termic Ir;
13- miez declanşator electromagnetic;
14- ax echipaj mobil;
15- carcasă;
22 16- placă de fixare;
17- borne de conexiune;
2 18- camera de stingere;
19- armătura mobilă DE;
20- ax declanşator;
21- chlichet.
22- capac frontal

Figura 2 Întreruptor compact tip USOL 250

Întrerupătoarele de tip USOL sunt realizate în variantă atât fixă (simbol F) cât şi debroşabilă (D). Construcţia
debroşabilă este prevăzută cu un soclu care conţine contacte fixe cu borne de conexiuni, precum şi o şină de ghidare pe
care întrerupătorul poate fi deplasat la montare-demontare. În varianta fixă, bornele pot fi amplasate fie în
faţa (LF) fie în spatele (LS) construcţiei.
Întreaga construcţie este închisă în carcasa electroizolantă 15, prevăzută cu capacul frontal 22; îmbinarea dintre
cele două elemente, realizată prin nervură şi şanţ asigură separarea completă a fazelor între ele. Calea de curent
corespunzătoare unui pol conţine bornele de conexiuni 17, contactul fix 8, contactul mobil 7 şi echipajul mobil prevăzut
cu conexiunea flexibilă 6. Piesele de contact ale elementelor 7, 8 sunt realizate din aliaj Ag-Ni. Variantele având curenţi
nominali mai mari sunt echipate cu contacte specializate, de lucru, respectiv de rupere. Elementele de lucru ale
contactelor mobile sunt scindate, fiind constituite din două sau trei piese de contact; în acest fel se micşorează valorile
rezistenţei de contact corespunzătoare contactelor de lucru şi se facilitează răcirea acestora. La deschiderea
întrerupătorului, piesele contactelor de rupere, conectate în paralel cu cele de lucru, se separă după deschiderea
contactelor de lucru, preluând astfel extremităţile arcului electric de deconectare. Stingerea arcului electric de
deconectare are loc în camera de stingere 18, prevăzută cu grile de oţel zincat pasivizat, funcţionând pe principiul
efectului de electrod, cumulat cu efectul de nişă. Acţionarea întrerupătorului se face manual cu ajutorul manetei 1,
energia necesară fiind acumulată în resortul 9; transmisia mişcării la contactele mobile are loc prin sistemul de pârghii
articulate 4, 5.
Funcţionarea declanşatoarelor maximale de curent ale întrerupătoarelor USOL produce deschiderea automată a
acestora după o caracteristică de protecţie timp-curent de tipul celei reprezentate în figura 11.4. Porţiunea temporizată,
de deconectare, la suprasarcină, se obţine prin funcţionarea declanşatorului termic realizat cu lamela bimetalică 11.
Deconectarea instantanee, la curenţi de scurtcircuit, este asigurată de declanşatorul electromagnetic, constituit pe fiecare
pol dintr-un electromagnet având armăturile fixă 13 şi mobilă 19. Ambele declanşatoare pot acţiona asupra
dispozitivului de liberă deschidere al mecanismului de acţionare, alcătuit din pârghiile cu clichet 2, 10, 20, 21. Reglajul
protecţiei se face pe aparat, prin modificarea săgeţii lamelei bimetal cu butonul 12, respectiv a întrefierului iniţial al
electromagnetului declanşator (reglaj exclusiv al producătorului).

Irt şi poate fi modificat în domeniul I rt  0 ,8...1  I r , Ir fiind intensitatea curentului nominal al declanşatorului.
Pentru declanşatoarele termice ale întrerupătoarelor USOL, intensitatea curentului termic reglat se notează cu

Figura 3 Caracteristica de protecţie a întreruptorului USOL 250

Pentru a se evita funcţionarea unor categorii de consumatori (electromotoare) la tensiuni având valori scăzute,
întrerupătoarele de tip USOL sunt prevăzute cu declanşatoare de minimă tensiune DTm. Astfel, dacă întrerupătorul este
închis şi tensiunea de alimentare scade sub valoarea corespunzătoare menţinerii armăturii mobile a DTm se obţine
deschiderea automată a întrerupătorului; dacă întrerupătorul este deschis şi tensiunea de alimentare este mai mică decât
valoarea corespunzătoare acţionării DTm, întrerupătorul nu poate fi închis şi nici blocat în poziţia închis.
 ÎNTRERUPĂTOARELOR AUTOMATE DE JOASĂ TENSIUNE

Întreruptoare automate de tip compact

Întrerupătoarele automate de joasă tensiune sunt aparate de comutaţie având tensiuni nominale până la 1000 V
în c.a. şi până la 1200 V în c.c., capabile să stabilească, să menţină şi să întrerupă, atât curenţii corespunzători
regimurilor normale de funcţionare a instalaţiilor cât şi curenţii de defect.
Specific pentru un întrerupător automat de tip compact este faptul că întreaga construcţie a acestuia este închisă
într-o carcasă electroizolantă. Operaţia de închidere se face manual, prin comandă de pe aparat sau de la distanţă, iar cea
de deschidere poate fi efectuată manual sau automat datorita acţiunii declanşatoarelor de protecţie. Elementele
componente ale unui întrerupător automat de joasă tensiune de tip compact sunt prezentate în schema bloc din figura 1:

Parametrii tehnici caracteristici ai întrerupătoarelor automate sunt următorii:

 tensiunea nominală Un;
 curentul nominal In , curentul pe care căile de curent principale îl pot suporta timp nelimitat, în condiţii prescrise de
utilizare şi funcţionare;
 capacitate de rupere (deconectare) exprimă intensitatea curentului prezumat (curentul care ar parcurge instalaţia în
ipoteza că întrerupătorul se înlocuieşte cu un element de circuit având impedanţa nulă) pe care acesta este capabil
să-l întrerupă pentru o tensiune dată în condiţii prescrise de funcţionare;
 capacitatea de închidere (conectare) se exprimă prin intensitatea curentului prezumat pe care întrerupătorul este
capabil să-l stabilească sub o tensiune de valoare dată în condiţii de funcţionare prescrise. Acest parametru are
valori mai mari decât capacitatea de rupere.

În figura 2 este prezentată schema electrică a întrerupătoarelor AMRO:

AMRO 10...63 A AMRO 100 A

sau

CA

U<
3 4
DE I> DTm I>

DT

Figura 1. Scheme electrice ale întreruptoarelor compact de tip AMRO

În cazul întreruptorului AMRO100 acţionarea se poate face şi cu motor. După deschiderea automată a întrerupătorului
prin declanşare, închiderea sa nu se poate face decât după efectuarea operaţiei de revenire (apăsarea în jos a manetei de
acţionare, maneta rămânând cuplată astfel în poziţia deschis).
În situaţia declanşării întrerupătorului prin declanşatoare termice, armarea şi implicit închiderea întrerupătorului nu se
poate face decât după scurgerea a cel puţin 5-10 minute, timp necesar răcirii releelor termice cu bimetal.
 Elementele constructive principale ale unui întrerupător USOL-250 pot fi urmărite în figura 2:

1 – maneta acţionare;
2 –clichet principal;
3 – clapeta de armare;
4 – biela I;
5 – biela II;
6 – echipaj mobil;
7 – contact mobil;
8 – contact fix;
9 – resort principal;
10- clapetă ax declanşator;
11- declanşator termic;
12- reglaj termic Ir;
13- miez declanşator electromagnetic;
14- ax echipaj mobil;
15- carcasă;
22 16- placă de fixare;
17- borne de conexiune;
2 18- camera de stingere;
19- armătura mobilă DE;
20- ax declanşator;
21- chlichet.
22- capac frontal

Figura 2 Întreruptor compact tip USOL 250

Întrerupătoarele de tip USOL sunt realizate în variantă atât fixă (simbol F) cât şi debroşabilă (D). Construcţia
debroşabilă este prevăzută cu un soclu care conţine contacte fixe cu borne de conexiuni, precum şi o şină de ghidare pe
care întrerupătorul poate fi deplasat la montare-demontare. În varianta fixă, bornele pot fi amplasate fie în
faţa (LF) fie în spatele (LS) construcţiei.
Întreaga construcţie este închisă în carcasa electroizolantă 15, prevăzută cu capacul frontal 22; îmbinarea dintre
cele două elemente, realizată prin nervură şi şanţ asigură separarea completă a fazelor între ele. Calea de curent
corespunzătoare unui pol conţine bornele de conexiuni 17, contactul fix 8, contactul mobil 7 şi echipajul mobil prevăzut
cu conexiunea flexibilă 6. Piesele de contact ale elementelor 7, 8 sunt realizate din aliaj Ag-Ni. Variantele având curenţi
nominali mai mari sunt echipate cu contacte specializate, de lucru, respectiv de rupere. Elementele de lucru ale
contactelor mobile sunt scindate, fiind constituite din două sau trei piese de contact; în acest fel se micşorează valorile
rezistenţei de contact corespunzătoare contactelor de lucru şi se facilitează răcirea acestora. La deschiderea
întrerupătorului, piesele contactelor de rupere, conectate în paralel cu cele de lucru, se separă după deschiderea
contactelor de lucru, preluând astfel extremităţile arcului electric de deconectare. Stingerea arcului electric de
deconectare are loc în camera de stingere 18, prevăzută cu grile de oţel zincat pasivizat, funcţionând pe principiul
efectului de electrod, cumulat cu efectul de nişă. Acţionarea întrerupătorului se face manual cu ajutorul manetei 1,
energia necesară fiind acumulată în resortul 9; transmisia mişcării la contactele mobile are loc prin sistemul de pârghii
articulate 4, 5.
Funcţionarea declanşatoarelor maximale de curent ale întrerupătoarelor USOL produce deschiderea automată a
acestora după o caracteristică de protecţie timp-curent de tipul celei reprezentate în figura 11.4. Porţiunea temporizată,
de deconectare, la suprasarcină, se obţine prin funcţionarea declanşatorului termic realizat cu lamela bimetalică 11.
Deconectarea instantanee, la curenţi de scurtcircuit, este asigurată de declanşatorul electromagnetic, constituit pe fiecare
pol dintr-un electromagnet având armăturile fixă 13 şi mobilă 19. Ambele declanşatoare pot acţiona asupra
dispozitivului de liberă deschidere al mecanismului de acţionare, alcătuit din pârghiile cu clichet 2, 10, 20, 21. Reglajul
protecţiei se face pe aparat, prin modificarea săgeţii lamelei bimetal cu butonul 12, respectiv a întrefierului iniţial al
electromagnetului declanşator (reglaj exclusiv al producătorului).

Irt şi poate fi modificat în domeniul I rt  0 ,8...1  I r , Ir fiind intensitatea curentului nominal al declanşatorului.
Pentru declanşatoarele termice ale întrerupătoarelor USOL, intensitatea curentului termic reglat se notează cu

Figura 3 Caracteristica de protecţie a întreruptorului USOL 250

Pentru a se evita funcţionarea unor categorii de consumatori (electromotoare) la tensiuni având valori scăzute,
întrerupătoarele de tip USOL sunt prevăzute cu declanşatoare de minimă tensiune DTm. Astfel, dacă întrerupătorul este
închis şi tensiunea de alimentare scade sub valoarea corespunzătoare menţinerii armăturii mobile a DTm se obţine
deschiderea automată a întrerupătorului; dacă întrerupătorul este deschis şi tensiunea de alimentare este mai mică decât
valoarea corespunzătoare acţionării DTm, întrerupătorul nu poate fi închis şi nici blocat în poziţia închis.
Întreruptoare de înaltă tensiune

ÎNTRERUPTOARE DE ÎNALTĂ TENSIUNE

Definiţie Întreruptorul de înaltă tensiune este un aparat destinat închiderii şi deschiderii circuitelor
electrice când acestea sunt parcurse de curenţi normali sau de avarie (suprasarcină, scurtcircuit).

Principalii parametri ai întreruptoarelor sunt:

 curentul nominal, cel mai mare curent standardizat (630, 1250, 2500, 4000, 6300 etc.) sub care întreruptorul poate
funcţiona în regim permanent;
 curentul de rupere Irn, cel mai mare curent pe care îl poate deconecta în mod sigur întreruptorul la tensiunea
nominală a instalaţiei;
 puterea de rupere Sr n, la declanşare trifazată;
 curentul de anclanşare, cel mai mare curent de scurtcircuit (curentul de scurtcircuit de şoc) pe care-l poate
anclanşa întreruptorul fără avarie; acest curent determină construcţia contactelor;
 timpul de întrerupere, intervalul de timp cuprins între comanda declanşării şi stingerea completă a arcului electric
la toate fazele întreruptorului;
 timpul de închidere, intervalul de timp cuprins între comanda de închidere şi momentul atingerii contactelor;
 timpul de reanclanşare rapidă, timpul de pauză necesar restabilirii rigidităţii dielectrice în camera de stingere
pentru a realiza o nouă anclanşare după o declanşare determinată de un curent de avarie.

Clasificarea întreruptoarelor IT după mediul de stingere:

 întreruptoare cu mediu de stingere lichid: ulei (10...400 kV);
 întreruptoare cu mediu de stingere gazos: aer comprimat (110...800 kV), SF6 (10...1200 kV);
 întreruptoare în vid (6...72 kV).

Condiţii impuse întreruptoarelor de IT

 capacitate de rupere cât mai mare, pentru tensiuni de 110-220 kV poate ajunge la 31,5…50 kA iar pentru tensiuni
de 400…1200 kV la 50…70 kA sau mai mult.
 întrerupere sigură pentru întreaga gamă a curenţilor şi tipurilor de sarcini;
 timp de comutaţie la închidere şi deschidere cât mai redus 40…150 ms;
 posibilitatea reanclanşării automate rapide RAR mono şi trifazat (ciclu D-I-D); statisticile de exploatare confirmă
că 90% din totalul defectelor sunt trecătoare şi cauza defectului iniţial dispare după prima deconectare şi linia
poate fi pusă din nou sub tensiune evitând întreruperea consumatorilor;
 siguranţă în exploatare împotriva exploziilor, incendiilor, activităţii seismice;
 verificare, revizie şi înlocuire uşoară a subansamblurilor sau întreruptorului;
 condiţii privind economicitatea întreruptorului în ceea ce priveşte consumul de materiale/ MVA, consumul specific
de materiale neferoase/MVA şi materiale izolante/ kV, etc.:
 transport fără dificultăţi;
 condiţii de gabarit, volum şi suprafaţă necesară pentru montare (m3/MVA , m2/MVA) cât mai reduse.

Aparate electrice – Curs

Întreruptoare de înaltă tensiune

Întreruptoare cu ulei puţin

Stingerea arcului electric se realizează într-o cameră de stingere ce utilizează principiul expandării şi deplasării în
sensuri opuse a gazelor şi tijei contactului mobil (IO, AEG).

11

10 1

7
5

Întreruptoare de medie tensiune ortojectoare:

a. IO 10…20 kV/630…1250 A, Electroputere , Craiova; b. IO 20 kV/2500 A, AEG
1 – camera de egalizare a presiunilor; 2 – contact fix; 3 – anvelopă izolantă; 4 – pârghie de acţionare; 5 – contact mobil; 6 – camera
de stingere; 7 – borna de conexiune (A, B); 8 – contact glisant; 9 – indicator nivel ulei; 10 – ecran izolant; 11 – ventil eşapare.

Aparate electrice – Curs

Întreruptoare de înaltă tensiune

Întreruptoare cu ulei puţin de înaltă tensiune

Polul întreruptorului cu ulei puţin IO-110 kV/1600 A

1–contact mobil; 2-pârghie de acţionare; 3- piston de acţionare cu dublu efect; 4- carter; 5- resort “tumbler”; 6- indicator de nivel; 7-
bornă de conexiune; 8-cameră de stingere; 9-cilindru izolant; 10-carter superior; 11-carter inferior; 12-contact fix; 13-contact
alunecător; 14-izolator ceramic; 15-dispozitiv anticavitaţional

Întreruptoare de înaltă tensiune cu aer comprimat

În comparaţie cu IUP întreruptoarele cu aer comprimat au o serie de avantaje dar în momentul de faţă această tehnologie este
depăşită de tehnologia SF6 la înaltă tensiune:
 siguranţă în exploatare prin evitarea incendiilor şi exploziilor;
 aerul comprimat uscat îşi menţine neschimbată rigiditatea dielectrică în comparaţie cu uleiul a cărui rigiditate dielectrică scade
după fiecare declanşare;
 poate fi utilizat la temperaturi foarte scăzute (- 50º C) spre deosebire de celelalte întreruptoare;
 stingere rapidă a arcului electric indiferent de valoarea curentului comutat;
 uzură redusă a contactelor care sunt spălate şi răcite în permanenţă de fluxul de aer rece ce pătrunde în camera de stingere;
 greutate redusă de 5…7 ori faţă de IUP;
 întreţinere uşoară, revizii la intervale mai mari determină o exploatare mai economică.
În funcţie de varianta de dispozitiv de stingere a arcului electric şi de procedeul de asigurare a rigidităţii dielectrice a spaţiului dintre
contacte în starea deschis se definesc următoarele categorii:
 întreruptoare cu umplere temporară cu aer comprimat a camerelor de stingere şi cu separatoare;
 întreruptoare cu umplere temporară cu aer comprimat a camerelor de stingere;
 întreruptoare cu umplere permanentă cu aer comprimat.

Aparate electrice – Curs

Întreruptoare de înaltă tensiune

Întreruptoare de înaltă tensiune cu hexafluorură de sulf

Un progres tehnic important în construcţia întreruptoarelor de IT s-a obţinut prin folosirea SF6 , un gaz electronegativ
cu o rigiditate dielectrica superioară de 2,5 ori celei a aerului, cu foarte bune proprietăţi termice având o energie de
disociere mai mică decât a azotului din aer.

Evoluţie. Întreruptoarele cu SF6 au evoluat în mai multe etape, după principiul de funcţionare fiind acceptate
următoarele tipuri;
 întreruptoare în tehnică pneumatică, funcţionează la două presiuni, circuitul de gaz este închis şi conţine un
rezervor de joasă presiune 3 bar respectiv un rezervor de înaltă presiune 15 bar între acestea fiind intercalat un
compresor care recirculă gazul consumat în procesul de comutaţie spre rezervorul de înaltă presiune;
 întreruptoare cu autocompresie, utilizează energia de mişcare a sistemului mobil pentru a realiza în procesul de
comutaţie o suprapresiune locală cu ajutorul unui piston ce comprimă gazul din camera de stingere;
 întreruptoare cu autoexpansiune, utilizează pentru comprimarea SF6 într-un volum limitat energia termică a
arcului electric şi realizează apoi suflajul arcului odată cu destinderea gazului;
 întreruptoare cu arc rotitor în SF6, utilizează deplasarea în câmp magnetic şi alungirea prin rotire a arcului
electric spre zone ale camerei de stingere unde gazul nu e afectat de procesul de comutaţie.

Întreruptoare cu SF6 în tehnică pneumatică

Întreruptoare m.t. cu SF6 de acest tip au în prezent o răspândire limitată, tehnologia este depaşită.

Întreruptor Siemens de m.t.

Întreruptoare IT cu SF6

Întreruptoarele de acest tip sunt realizate în doua variante: live-tank respectiv dead-tank. Întreruptoarele în
construcţie live-tank au realizat izolaţia camerei de stingere faţă de pământ cu o coloană electroizolantă din porţelan.
Întreruptorul de tip dead-tank are partea activă a polului închisă într-o cuvă metalică, ce funcţionează la potenţialul
pământului, şi umplută cu SF6 la joasă presiune cu rolul de a realiza izolaţia. Ieşirile la bornele de conexiune cu
exteriorul se fac prin izolatoare de trecere pe care în unele cazuri sunt amplasate transformatoare de curent.
În figura 14.5 este prezentat întreruptorul Siemens FH-904 pentru tensiunea de 220 kV realizat în construcţie
live-tank. La închidere mecanismul de acţionare pneumatic acţionează tija electroizolantă 7 care deplasează sistemul de
pârghii OAB ce aduc în contact contactele 8, 9 ale întreruptorului simultan cu comprimarea resortului de deschidere 6.

Aparate electrice – Curs

Întreruptoare de înaltă tensiune

8 9

Întreruptor pneumatic live-tank cu SF6 tip Siemens 940 pentru 220 kV

Întreruptor pneumatic realizat în varianta dead-tank comparativ cu întreruptoare realizate în varianta live-tank:

150 %

122 %
135 %
100 %

2591 mm

Dimensiuni de gabarit comparative tehnica live-tank şi dead-tank

Tehnica pneumatică dead-tank este avantajoasă pentru tensiuni de până la 550 kV / 50 kA deoarece acest tip
constructiv mult mai compact este indicat în cazul întreruptoarelor cu un singur punct de rupere şi în plus reduce
semnificativ pericolul seismic. Pentru tensiuni mai ridicate apar complicaţii constructive legate de performanţele
limitate ale tehnicii pneumatice: necesitatea creşterii numărului de camere de stingere cu sincronizare dificilă, creşterea
volumului tancului pentru montarea rezistenţelor neliniare de limitare a supratensiunilor de comutaţie.

Aparate electrice – Curs

Întreruptoare de înaltă tensiune

Întreruptoare cu SF6 şi autocompresie

Tehnica suflajului prin autocompresia mediului de stingere (puffer circuit breaker) a fost dezvoltată de GEC Alsthom
pentru înaltă tensiune din 1966 fiind actualmente generalizată în cazul echipamentelor cu SF6 pentru tensiuni până la
800 kV datorită simplificării echipamentelor:
 funcţionează la o singură presiune de numai 5…7 bar;
 se elimină compresorul şi valvele pentru comanda suflajului;
 sistemului de încălzire a gazului nu mai este necesar deoarece presiunea de funcţionare fiind scăzută fenomenul de
lichefiere poate să apară doar la temperaturi foarte scăzute.

6
5 2 5

4
4 2 3 10
6 3

Variante constructive pe principiul autocompresiei: a. piston ataşat contactului mobil; b. piston fix.
1, 7 – borne de conexiune; 2 – contact fix; 3 – contact mobil; 4 – ajutaj electroizolant; 5 – piston; 6 – cilindru;
8 – orificiu exhaustare; 9 - arc electric; 10 – tijă acţionare.

Întreruptor cu autocompresie, cu un singur punct de rupere, în variantă dead-tank dezvoltat de firma Toshiba Co.
Mecanismul de acţionare hidraulic lucrează la o presiune de 32 bar şi este în totalitate inclus în corpul întreruptorului.

Întreruptor cu autocompresie cu SF6 în variantă live tank ABB 800 kV/63 kA şi dead-tank, Toshiba Co. , 300-550 kV/ 63 kA:
1 – bornă de conexine; 2 – izolator de trecere; 3 – inel de gardă superior; 4 – inel de gardă inferior; 5 – transformator curent; 6 –
camera de stingere; 7 – contacte principale de lucru; 8 – contact de rupere; 9 – ajutaj electroizolant; 10 – suport izolator; 11 – tijă
mecanism acţionare; 12 – acumulator hidraulic; 13 – cilindru hidraulic de acţionare.

Întreruptoare cu SF6 şi autoexpansiune

Întreruptoarele de înaltă tensiune cu autoexpansiune s-au dezvoltat după 1984 ca urmare a dezvoltării studiilor de
modelare a arderii arcului electric în SF6, de termodinamică şi curgerea fluidelor prin contacte tubulare. Principalele
avantaje legate de aceasta tehnică de comutaţie sunt:

Aparate electrice – Curs

Întreruptoare de înaltă tensiune

 comutaţie lină;
 energie de acţionare redusă;
 lipsa supratensiunilor de comutaţie (nu necesită echipamente suplimentare de limitare);
 întrerupere fără probleme a curenţilor capacitivi;
 uzură mică a contactelor.
Principiul de funcţionare al camerelor de stingere cu autoexpansiune pentru IT , figura 14.10, are la bază expansiunea
importantă a SF6 sub acţiunea temperaturii ridicate a arcului electric şi ghidarea acestuia mecanic sau în câmp
magnetic.

3
1
10 2
3
4
9
5
10
11
6
8
5

a. b. c.

Figura Variante constructive de camere de stingere cu autoexpansiune:

a. fără ghidare a arcului electric; b. cu ghidare mecanică; c. cu ghidare în câmp magnetic.
1, 7 – borne de conexiune; 2 – bobină ;3 – contact fix; 4 – inel metalic de preluare a arcului electric; 5 – contact mobil; 6 – piston; 8
– contact glisant; 9 - arc electric; 10 – cameră de expansiune; 11 - ajutaj de ghidare electroizolant.

3
5

6 mecanism de acţionare hidraulică

Întreruptor cu autoexpansiune şi autocompresie în SF6 în tehnica dead-tank, AREVA. , 550 kV/ 40 kA:
1 – bornă de conexine; 2 – izolator de trecere; 3 – pol cu un singur punct de rupere; 4 – transformator curent;
5 – tanc metalic; 6 – compartiment mecanism acţionare.

Prin rotirea arcului în câmp magnetic cu viteze de peste 20…30 m/s se evită atingerea temperaturii de topire la
suprafaţa contactelor şi se realizează o încălzire mai uniformă a gazului astfel încât să se obţină o creştere mai mare a
presiunii fără supraîncălzirea excesivă a gazului.

Aparate electrice – Curs

Întreruptoare de înaltă tensiune

Camera de stingere a întreruptorului cu SF6 şi autoexpansiune asistată de autocompresie, dezvoltat din 1990 de GEC
Alsthom pentru tensiuni de 52…123 kV/ 25 kA:

3
4

V1 6
5
V2
7
8

deconectarea curenţilor intenşi deconectarea curenţilor slabi

Întreruptor cu autoexpansiune asistată de autocompresie şi arc electric ghidat mecanic FXT 123 kV/25 kA.
Camera de stingere cu autocompresie şi valve de control

Întreruptoare cu arc rotitor în SF6

Principiul de funcţionare constă în deplasarea rapidă şi alungirea arcului electric într-un volum închis de SF6, sub
acţiunea forţelor Lorentz generate de prezenţa unui câmp magnetic produs cu ajutorul unei bobine parcursă de curentul
comutat sau a unor magneţi permanenţi amplasaţi în vecinătatea contactelor.:

6
flux magnetic
curent arc
curent arc

arc

contact mobil

bobina
flux suflaj
magnetic

curent arc

Figura Principiul constructiv al întreruptoarelor cu arc rotitor în SF6.

1, 7 – borne de conexiune; 2 – bobină suflaj; 3 - contact fix; 4 – contact fix de rupere; 5 – contact mobil; 6 – arc electric;
8 – contact glisant.

Aparate electrice – Curs

Întreruptoare de înaltă tensiune

Utilizarea magneţilor permanenţi pentru generarea câmpului magnetic este mai avantajoasă deoarece rezolvă şi
problema comutaţiei în cazul curenţilor mici unde sistemul cu bobină de suflaj este deficitar:

capacitate rupere viteză rotaţie arc

m/s
0,12 mT

0,05 mT
cu magnet

făra magnet

[A]
[A]

Caracteristici ale întreruptoarelor cu arc rotitor în SF6 şi magneţi peermanenţi

Întreruptoare SF6 de medie tensiune pentru generator

Creşterea puterilor nominale ale generatoarelor sincrone a impus realizarea unei categorii de întreruptoare cu parametri
superiori în ceea ce priveşte curentul nominal In = 10…50 kA, capacitatea de rupere Ir = 250 kAef , capacitatea de
închidere pe scurtcircuit Iî sc. = 750 kAmax. Deoarece curenţii comutaţi sunt foarte mari întreruptoarele de generator se
execută cu contacte de lucru şi rupere a arcului. Schema constructivă de principiu a întreruptorului cu SF6 pentru
generator de 6…20 kV, 2000…8000 A, 1800…3000 MVA, tip MG:

Schema electrică a întreruptorului de generator:

1 – întreruptor în SF6 2 – separator, 3 – separator de legare la pământ, 4 – separator pentru legatura cu convertizorul de pornire, 5 –
separator manual, 6 – condensator supresor, 7 – transformator curent, 8 – transformator de tensiune, 9 – descărcător electric

Aparate electrice – Curs

Întreruptoare de înaltă tensiune

senzor

em. comandă

poziţie deschis pozitie închis

Mecanismul de acţionare cu armare hidraulică a resortului şi funcţionare pe principiul pistonului diferenţial

Întreruptor de generator ABB cu autoexpansiune asistată de autocompresie în SF6 :

tip HECS 130, In = 18.000 A, 25,3 kV, Isc = 360 kA, tact = 67 ms

Aparate electrice – Curs

Întreruptoare de înaltă tensiune

Întreruptoare m.t. în vid

Întreruptorul realizează comutaţia într-o incintă vidată (p < 10-8 mbar) etanşă faţă de mediul ambiant, de mici
dimensiuni iar stingerea arcului electric se bazează pe lipsa purtătorilor de sarcină (probabilitatea ionizării prin şoc
foarte redusă) şi pe rigiditatea dielectrică foarte ridicată şi cu viteză mare de refacere în timp.
Avantaje:
- construcţie compactă şi robustă de mici dimensiuni cu performanţe foarte bune In = 3,15 kA, Isc = 63 kA
(experimental 120 kA), Un = 6,3...70 kV;
- mediu dielectric excelent ce asigură întreruperea sigură a arcului electric;
- funcţionează în condiţii foarte grele: umezeală, salinitate, praf, poluare chimică;
- tehnologia modernă de fabricaţie asigură o fiabilitate şi o durată de viaţă estimată la 30...40 ani sau 30.000 de
cicluri de conectare-deconectare;
- Tehnologie ecologică pe toată durata de exploatare iar după ieşirea din uz toate materialele sunt uşor reciclabile.
Dezavantaje:
- supratensiuni datorate tăierii curentului sau reamorsării repetate a arcului electric cu frecvenţe superioare
Întreruptoare de medie

întreruptoare în vid
tensiune

întreruptoare în SF6
întreruptoare cu ulei puţin

întreruptoare cu aer comprimat

1 – izolator de susţinere;
2, 15 – piesă de rigidizare;
3 – resort;
4 –tijă de acţionare;
5 - pârghie de acţionare;
6 – indicator de uzura a contactelor;
7 – pârghie;
8 – pârghie de transfer;
9 – bornă inferioară;
10 - contact inelar;
11 - camera de stingere;
12 - burduf metalic;
13 - piesă de contact mobilă;
14 - piesă de contact fixă;
16 – bornă superioară.

poziţia închis poziţia deschis

Elemente constructive ale întreruptorului m.t. în vid

Aparate electrice – Curs

Întreruptoare de înaltă tensiune

1, 9 – borne de conexiuni;
2- element etanşare;
3 – burduf metalic;
4, 10 – înveliş exterior metalic;
5 – ecran;
6 – izolaţie exterioară ceramică;
7 – ecran condensare vapori
metalici;
8 – contacte Cu-Cr50;

Întreruptor în vid ABB

Mecanisme de acţionare
Cinematica mecanismului cu transmisie axială a forţei de acţionare de la întreruptorul de m.t. în vid:

1, 2 – mecanism bielă – manivelă;

3 – resort;
4, 5 – triunghi nedeformabil;
6 – ghidaj de translaţie;
8 7 – camera de stingere;
8 – contact mobil;
O1 – axul principal al mecanismului;
O2, O3 – articulaţii fixe.

Cinematica de acţionare a contactului la întreruptoarele în vid

Aparate electrice – Curs

Întreruptoare de înaltă tensiune

1 – ax principal;
2 – resort deschidere;
3 – resort principal;
4 – ax acţionare manuală;
5 – pârghie de cuplaj;
6 – ax de armare resort;
7 – buton închidere;
8 – buton deschidere

Mecanism de acţionare cu resort, întreruptor în vid AEG

Mecanisme de acţionare pneumatice

24 20

21
23

19
22

Instalaţie centrală de aer comprimat;

1 – rezervor de înalta presiune; 2 – rezervor de joasă presiune; 3 – motor; 4 – compresor; 5 – radiator; 6 – separator apa şi ulei; 7 –
ventil golire apă; 8 – ventil evacuare apă; 9 – ventil unidirecţional; 10 – ventil de siguranţă; 11 – ventil de închidere; 12 – reductor de
presiune; 13 – ventil eliminare condens; 14 – manometru; 15 – manometru cu contact presiune minimă/maximă; 16 – sonerie; 17 –
întreruptor cu regulator de presiune; 18 – întreruptor principal; 19 – electrovalvă deschidere; 20 – electromagnet închidere
întreruptor; 21 – corp cameră stingere; 22 – contact fix; 23 – contact mobil; 24 – mecanism zăvorâre în poziţia deschis.

Aparate electrice – Curs

 SEPARATOARE

Separatorul este un aparat de comutaţie care are rolul de separa în mod vizibil şi cu suficientă izolaţie
conductoarele unui circuit în scopul asigurării protecţiei personalului de exploatare care efectuează lucrări în instalaţia
scoasă de sub tensiune. Separatorul îndeplineşte în circuitele de înaltă tensiune următoarele funcţii:
 separarea vizibilă, fără sarcină, a unui circuit în raport cu partea de circuit care rămâne eventual sub tensiune;
 deconectarea curenţilor mici cum sunt curenţii de mers în gol ai transformatoarelor de putere (maxim 400 kVA),
curenţii nominali ai transformatoarelor de mică putere (30…40 kVA), curenţii liniilor electrice funcţionând în gol.
Utilizate cu precădere ca echipamente de separare vizibilă în instalaţiile de înaltă tensiune, separatoarele pot avea
diverse utilizări în sistemele de transport şi distribuţie a energiei :

2 x [3x220 kV] / 50 Hz
1 - separator de bare; 2 - separator de cuplă;
3 - separator de linie; 4 - separator de secţionare;
1
220 kV
5 - separator de scurtcircuitare; 6 - separator de
legare la pământ; 7 - separator de sarcină;
8 - separator de joasă tensiune.
1

8
Cablu 3 x 6 kV 6 / 0,4 kV
3 LEA 220 kV 4

5
6 3 x 400 / 231 V

7 4 Cablu 3 x 6 kV

M
3~

Locul separatoarelor în sistemele energetice

1. Separatorul de bare este un echipament care în poziţia deschis asigură o distanţă de siguranţă, vizibilă de către
personalul de exploatare, între contactele de lucru.
2. Separatorul de cuplă transversală are rolul de a transfera energia de la un sistem de bare la alt sistem de bare.
3. Separatorul de linie are rolul de a comuta linia de transport la sistemul de bare.
4. Separatorul de secţionare este un aparat de deconectare automată rapidă, comandat de echipamentele de protecţie
şi automatizare şi care lucrează numai în pauza ciclului de RAR având rolul de separare a zonei avariate de la
sistemul de alimentare cu energie.
5. Separatorul de scurtcircuitare realizează conectarea automată a reţelei la pământ în cazul unei avarii de mică
amploare produsă într-o zonă secundară a reţelei şi care nu poate prin curentul de avarie generat să determine
acţionarea directă a întreruptorului de linie.
6. Separatorul de punere la pământ are rolul de a comuta o linie de transport la pământ, după deconectarea tensiunii,
în scopul asigurării măsurilor de protecţie a personalului de intervenţie.
7. Separatorul de sarcină comută circuite sau consumatori în limita curentului nominal.
8. Separatorul de joasă tensiune are rolul de a asigura secţionarea circuitelor electrice asigurând un nivel de izolaţie
corespunzător faţă de elementele de circuit rămase sub tensiune.
Elementele principale ale unui separator sunt:
 contactele electrice;
 sistemul de izolaţie şi fixare;
 dispozitivul de acţionare;
 elemente de măsură (opţional la unele variante).
Dispozitivele de acţionare sunt codificate conform următorului sistem de simbolizare:
A - dispozitiv de acţionare pentru separatoare; M - manual; P - pneumatic; R - cu resort; S - cu electromagnet; Mt - cu
motor electric; E - de exterior; I - de interior.
Pentru a uşura recunoaşterea tipurilor de separatoare produse în România la S.C. Electroputere, Craiova se utilizează
următorul sistem de simbolizare:
E - exterior; I - interior; M - monopolar; B - bipolar; T - tripolar; P - cu cuţite de legare la pământ; R - tip rotativ; O -
cu deplasarea contactelor în plan orizontal; V - cu deplasarea contactelor în plan vertical. Primul grup de cifre care
urmează indică tensiunea nominală în kV, al doilea grup de cifre indică curentul nominal în A.

Variante constructive de separatoare

Separatoare tip cuţit
Sunt cele mai răspândite şi se realizează pentru tensiuni de până la 20 kV pentru instalaţii de interior sau exterior.

Separatoare tip cuţit

5
1
3
2

7
8
10
9
1 4
6

Separator cuţit: a. monopolar acţionat prin dispozitiv de acţionare manuală tip AMI; b. tripolar
 AME-1

Manetă
acţionare

30 º
150 º

1
3

Mecanisme de acţionare: a. manuale; b. pneumatice

Separatoare rotative
Se construiesc cu precădere pentru instalaţii de exterior la tensiuni în gama 20…400 kV. Cuţitul (contactul mobil)
execută o mişcare de rotaţie într-un plan perpendicular pe planul format de axele izolatorilor suport ca urmare distanţele
realizate între polii de comutaţie sunt mai mari comparativ cu ale separatoarelor de tip cuţit, la aceeaşi tensiune de
alimentare.

a. b.

Separatoare rotative m.t. de exterior: a. varianta monopolară ; b. varianta tripolară cu senzori de curent şi tensiune
incluşi tip ETS 24 kV - 400A, S.C. Electroputere Craiova
 Separatoarele rotative în plan orizontal în variantele cu două sau trei coloane se utilizează în domeniul
110...400 kV, îndeplinind funcţia de separatoare de linie sau de secţionare.

a. b.

Fig. 5.15. Variante constructive de separatoare rotative de IT: a. cu două coloane; b. cu trei coloane

Separatoare rotative în plan vertical

Separatoare pantograf
Acest tip de separator se construieşte pentru tensiuni mari de peste 220 kV fiind destinate separării circuitelor de
linie situate la distanţă în plane diferite pe verticală.

LEA

LEA 1- bară colectoare;

2- inel conductor;
3- contact fix.

1 - izolator;
2 - mecanism pantograf;
3 - piesele contactului mobil;
4 - arcuri elicoidale pentru deschidere;
5 - mecanism de transmitere a comenzii;
6 - suport metalic;
7 - ax de transmitere a mişcării de rotaţie;
8 - piston cu dublu efect;
9 - cilindru pneumatic amortizor;
10, 11 - electromagneţii distribuitoarelor;
12 - limitator final cursă;
13 - controler, dispozitiv de blocare;
14 - intrare circuit presiune;
15 - cutie de borne;
16 - rezistenţă de încălzire.

Separator pantograf

1
2
4
3

Modul compact de înaltă tensiune HPL Compact

Separatoare de secţionare
Separatoarele de secţionare au rolul de a realiza insularizarea zonei avariate şi de a reconfigura reţeaua electrică, în
pauza ciclului RAR, în vederea realimentării unui număr cât mai mare de consumatori.
8 1 - contact mobil; 2 - contact fix şi bornă
7
5 de conexiune; 3 - clichet de zăvorâre;
6 4 - bară de cupru; 5 - limitator de arc
electric; 6 - mecanism rotire în contact;
7 - capac protecţie contact rotitor;
8 - bornă de conexiune; 9 - izolator;
1 10 - lagăr; 11 - suport de fixare.
4

9
închis 2 3

10
2

11 contactul deschide zăvorul contact zăvorât

Fig. 1. 8. Separator de secţionare cu o singură cale

Separatoare de sarcină

2 8

5 8
6 2 6
5
4

7 1

3
a. b.

Separator de sarcină: a. funcţionare la deschidere; b. elemente constructive ale polului separatorului de sarcină
Separator de sarcina în SF6
Separatoare de scurtcircuitare
 SIGURANŢE FUZIBILE

Parametrii şi caracteristicile siguranţelor fuzibile

Siguranţele fuzibile sunt aparate care asigură protecţia instalaţiilor împotriva efectelor termice ale
supracurenţilor (curenţi de suprasarcină şi de scurtcircuit). Dacă siguranţele funcţionează cu efect de limitare, se obţine
protecţia şi împotriva efectelor electrodinamice ale curenţilor de scurtcircuit. Funcţionarea unei siguranţe fuzibile constă
în întreruperea circuitului protejat ca urmare a topirii elementului fuzibil, calibrat în acest scop, atunci când curentul are
o intensitate ce depăşeşte o anumită valoare, pe o durată determinată.
Se construiesc siguranţe fuzibile pentru protecţia echipamentelor de joasă tensiune (Un < 1 kV) respectiv pentru înaltă
tensiune. Principalele repere constructive ale unei siguranţe fuzibile sunt prezentate în figura 12.1. în cazul unei
siguranţe de joasă tensiune cu mare putere de rupere (MPR) :


m 1 – contacte fixe;
2 – borne conexiune;
3 – soclu electroizolant;
c 4 – corp;
5 – element fuzibil;
6 – material de umplutură;
7 7 – aliaj eutectic.

3 4 5 6

Fig. 12.1. Siguranţă fuzibilă MPR: distribuţia câmpului termic

 soclul, reprezintă partea fixă a siguranţei şi conţine contactele fixe 1, prevăzute cu borne de conexiuni 2, amplasate
pe piesa electroizolantă 3;
 elementul înlocuitor 4 care, înglobând elementul fuzibil 5, poate fi înlocuit după funcţionarea siguranţei;
 elementul fuzibil 5, constituit din una sau mai multe benzi calibrate, având rolul de a se topi şi întrerupe astfel
circiutul electric la funcţionarea siguranţei;
 materialul de umplutura 6 (nisip de cuarţ ) care facilitează stingerea arcului electric prin preluarea căldurii din
coloană;
 aliaj eutectic 7 facilitează funcţionarea siguranţei fuzibile în regim de suprasarcină.
Funcţionarea în regim nominal a unei siguranţe fuzibile este caracterizată prin curentul nominal de intensitate
In, sub acţiunea căruia supratemperaturile de lucru ale diferitelor părţi componente nu trebuie să depăşească valorile
admisibile precizate în norme.
Funcţionarea la suprasarcină a siguranţelor fuzibile reprezintă regimul cel mai dificil de funcţionare deoarece în acest
regim temperaturile diferitelor subansamble pot creşte foarte mult până se ating condiţiile de topire a elementului
fuzibil. Pentru a se îmbunătăţi funcţionarea siguranţelor fuzibile în cazul unor curenţi de suprasarcină apropiaţi de
curentul de fuziune minim Ifmin (1,1…2 In) la unele variante constructive pe elementul fuzibil 5 (realizat în mod obişnuit
din cupru) se fixează o anumită cantitate de material eutetic 7 (aliaj 62% Sn , 38% Pb), având temperatura de topire mai
mică decât cea a fuzibilului. La încălzirea elementului fuzibil eutecticul ia temperatura acestuia, pană la atingerea
temperaturii proprii de topire; în continuare are loc o reacţie de dizolvare (efect metalurgic) a benzii în materialul
eutectic topit, urmată de iniţierea arcului electric de deconectare (cu temperatură ridicată).
Deoarece procesul de funcţionare a siguranţei fuzibile la scurtcircuit este un proces adiabatic, de durată foarte
scurtă (5…20 ms) aproximativ întreaga cantitate de căldură dezvoltată în elementul fuzibil serveşte la creşterea
Siguranţe fuzibile 113

temperaturii acestuia, ca urmare topirea se iniţializează în porţiunile cu cea mai redusă stabilitate termică corespunzător
zonelor cu temperatura maximă m . Procesul de întrerupere a unui curent de scurtcircuit decurge conform figurii 2. În
intervalul de timp t0 – t1 are loc încălzirea elementului fuzibil până la temperatura de topire t. În intervalul de timp t1 –
t2 materialul firului fuzibil se topeşte, temperatura sa rămâne constantă. În intervalul t2 – t3 metalul lichid se încălzeşte
temperatura sa evoluând spre temperatura de vaporizare v. În acest interval deoarece metalul lichid al fuzibilului este
instabil din punct de vedere al formei geometrice are loc o separare a părţilor metalice lichide ce determină întreruperea
bruscă a curentului. Supratensiunile de comutaţie care apar în momentul t3 produc străpungerea mediului din interiorul
siguranţei şi amorsarea unui arc electric de intensitate apropiată de valoarea curentului de scurtcircuit în momentul t4.
Sub acţiunea arcului electric de temperatură foarte mare, în intervalul de timp t4 – t6 are loc vaporizarea explozivă a
punţilor de metal (electrozi) şi stingerea în final a arcului electric odată cu creşterea rezistenţei acestuia datorită creşterii
distanţei dintre electrozii care se topesc şi a efectului de răcire generat de granulele de nisip ( în cazul siguranţelor
fuzibile cu material de umplutură).

I
Isc

Ifmin
Is
t
0

v

t

p
t

0 t0 t1 t2 t3 t4 t5 t6

tparc tarc
tardere

Fig. 2. Diagrama regimului de funcţionare la scurtcircuit a siguranţei fuzibile

Caracteristica de protecţie timp-curent, reprezentând variaţia timpului de funcţionare a unei siguranţe fuzibile
în funcţie de supracurent se poate exprima în două variante: caracteristica de topire tparc (I*) sau caracteristica de
protecţie tardere (I*) , unde s-a notat:

I sc
I*  (12.2)
I f min

unde Isc este intensitatea supracurentului (curent de suprasarcină, sau de scurtcircuit); Ifmin -intensitatea curentului minim
de fuziune; tparc - durata de prearc; tardere - durata de întrerupere a circuitului electric.
Dacă pe durata de prearc valoarea efectivă a intensităţii curentului de scurtcircuit este constantă Isc se poate
determina valoarea timpului de prearc tparc şi întrerupere tardere cu relaţiile:

S2 K
t parc  ; t ardere  t parc  5 10 3 (12.3)
I sc2
unde S este secţiunea transversală a elementului fuzibil; KCu = 11,72 x 1016, KAg = 8 x 1016 A2s / m4.
Caracteristicile de protecţie tardere (I*), figura 3., sunt nereglabile şi sunt de mai multe tipuri în funcţie de varianta
constructivă a elementului fuzibil: rapide (1), inerte (2), inert-rapide (3) şi ultrarapide (4):

tardere
1

tardere
a. b.

0 I*
I [Aef]
1
Fig. 3. a. Variante de caracteristici de protecţie;
b. Caracteristici de protecţie pentru siguranţe cu umplutură de nisip de cuarţ

Variantele moderne de siguranţe fuzibile funcţionează la scurtcircuit cu efect de limitare a curentului, durata de
întrerupere fiind mai mică de 0,01 s. Pentru limitarea supratensiunilor ce ar apare datorită timpilor foarte mici de
deconectare, elementul fuzibil se realizează cu secţiune variabilă în trepte (în 2 sau 3 trepte). În acest caz topirea se
produce mai întâi în porţiunea cu secţiunea cea mai mică. După ce această porţiune este volatizată, fenomenul de topire
a fuzibilului continuă la nivelul celorlalte secţiuni iar străpungerile mediului dielectric efectuându-se pentru un curent
scăzător (creşte rezistenţa dinamică a arcului electric) vor rezulta supratensiuni mult reduse. Diagramele funcţionării
unei siguranţe fuzibile cu efect de limitare sunt prezentate în figura 4.a în care s-au notat:
1 - intensitatea curentului de scurtcircuit (prezumat) iscp care ar trece prin circuitul fără siguranţe; 2 – intensitatea
curentului de scurtcircuit limitat ilt de un fuzibil cu secţiune constantă; 3 - intensitatea curentului de scurtcircuit limitat
de un fuzibil cu secţiune în trepte; 4 – supratensiunea generată la funcţionarea unei siguranţe cu element fuzibil de
secţiune constantă; 5 - supratensiunea generată în cazul elementului fuzibil cu secţiune în trepte.

2
ilt [kAmax]

5
Tensiune reţea
t

Iscp [kAef]
Fig. 4. a. Modul de variaţie al curentului şi tensiunii la funcţionarea siguranţelor fuzibile cu efect de limitare; b.
Caracteristici ale siguranţelor fuzibile cu efect de limitare
Siguranţe fuzibile 115

Pentru siguranţele fuzibile cu efect de limitare prezintă interes cunoaşterea dependenţei între valoarea curentului limitat
tăiat ilt şi valoarea efectivă Iscp a intensităţii curentului prezumat de scurtcircuit, figura 12.4.b.

Alegerea şi selectivitatea siguranţelor fuzibile

Alegerea siguranţelor fuzibile se realizează în funcţie de instalaţia protejată. Astfel pentru protecţia liniilor
secundare ce alimentează consumatori casnici se recomandă următoarea relaţie de calcul a valorii siguranţei:
0 ,55  I n  I nsiguranta  0 ,8  I n (12.4)

 pentru protecţia liniilor aeriene ce alimentează instalaţii industriale de forţă:

I nsiguranta  3  I n (12.5)

 pentru motoare electrice cu pornire uşoară (timp pornire 3…10 s):

I nsiguranta  0 ,4  I p (12.6)

unde Ip este curentul de pornire al motorului şi depinde de modalitatea de pornire.

 pentru motoare cu pornire grea (timp pornire 20…40 s):

I nsiguranta  0 ,5...0 ,625  I p (12.7)

 în cazul protecţiei dispozitivelor semiconductoare se utilizează numai siguranţe ultra-rapide:

 I nsiguranta  1,57  I n circuite monofazate ;

 (12.8)
 I nsiguranta  1,73  I n circuite trifazate

În final se alege siguranţa fuzibilă având valoarea standardizată cea mai apropiată de valoarea calculată conform seriei
de valori standardizate:

Tabelul 12.1. Seria standardizată a curenţilor nominali ai siguranţelor fuzibile

InSTAS [A] 2 4 6 8 10 16 20 25 31,5 40
50 63 80 100 125 160 200 250 315 400

Proprietatea ca din două sau mai multe siguranţe fuzibile înseriate să funcţioneze în caz de scurtcircuit cea mai
apropiată de locul defectului se numeşte selectivitate. Pentru a asigura selectivitatea siguranţelor este necesar să se
aleagă curentul nominal al siguranţelor fuzibile înseriate la o diferenţă de 2 sau 3 trepte (tabelul 12.1). Asigurarea
selectivităţii este posibilă pe baza analizei caracteristicilor de protecţie timp - curent. Caracteristica de protecţie a
siguranţei din aval trebuie să fie sub caracteristica de protecţie a siguranţei din amonte având în vedere şi plaja de
dispersie tehnologică a caracteristicilor siguranţelor.
Bobine de reactanţă limitatoare de curent, noţiuni teoretice generale

Bobinele de reactanţă limitatoare de curent sunt apate de protecţie care servesc în circuitele de distribuţie la
limitarea curenţilor de scurtcircuit la valori ce pot fi comutate în sigurantă de întreruptoare şi la menţinerea tensiunii la
bare în limitele normale în cazul producerii unui regim de avarie.
BRLC se montează la barele colectoare ale centralelor electrice, în staţiile de transformare, precum şi la liniile
care pleacă de la aceste bare câte una în serie pe fiecare fază. Uneori bobinele de reactanţă se folosesc la limitarea
curenţilor de pornire la motoarele electrice de mare putere. Limitarea valorilor maxime ale curenţilor de scurtcircuit
realizează condiţii mai bune de funcţionare pentru întreruptoare, generatoare, căi de curent. Menţinerea tensiunii la un
anumit nivel asigură continuitatea în alimentarea consumatorilor şi măreşte stabilitatea şi fiabilitatea sistemului
energetic. În funcţie de locul de montare, figura 15.1, bobinele pot fi de linie BRLCl sau de bare colectoare BRLCb :

G1 G2

BRLCb
I1 I2

I3 I4 I5 I6

BRLCm
BRLCl

Figura 15.1 Modalităţi de conectare a bobinelor de reactanţă limitatoare de curent

Bobinele BRLC se caracterizează prin următorii parametri:
 tensiunea nominală Un;
 curentul nominal In;
 reactanţa în mărimi relative xr şi reactanţa nominală în procente x* .

U BR
In 3U BR
x*  100  100
Un Un
3I n

Reactanţa x* a bobinelor de reactanţă montate pe liniile de plecare este de 6…8 % iar a bobinelor de bare colectoare de
până la 12 %. Valoarea curentului de scurtcircuit după bobina de reactanţă în cazul unei surse de alimentare de putere
infinită, pentru scurtcircuite trifazate este:

100
I sc  I n 
x*
La scurtcircuit, căderea principală de tensiune are loc în bobină, ceea ce asigură menţinerea la bare a unei
tensiuni de serviciu ce permite funcţionarea normală a consumatorilor, figura 1:

Aparate electrice
 x
G
I BRLC

LEA
G

1
U
U
S

U
r

U
1

3
2
U 'r
U
2

Fig. 1 Repartizarea căderii de tensiune în circuit, în regim nominal (1) şi în regim de scurtcircuit (2)

Tensiunea reziduală la bare Ur depinde în principal de raportul dintre impedanţa generatorului şi cea a bobinei de
reactanţă. Calculul şi alegerea reactanţei BRLC de linie se face cu condiţia limitării curenţilor de scurtcircuit
corespunzător celui mai sensibil element din sistemul de alimentare. În majoritatea cazurilor din reţelele complexe de
distribuţie, elementul care impune cel mai redus nivel acceptabil al curenţilor de scurtcircuit este stabilitatea termică a
cablurilor reţelei.
Pentru îndeplinirea acestor funcţii bobinele de reactanţă limitatoare de curent se construiesc fără miez feromagnetic,
încadrându-se în categoria elementelor liniare de circuit. Încercările de a construi BRLC cu miez de fier pentru a se
obţine o construcţie compactă nu au dat rezultate deoarece la scurtcircuit saturaţia miezului magnetic determină
scăderea importantă a inductivităţii şi implicit a efectului de limitarea curentului. În plus, în regim normal de
funcţionare (miez nesaturat), reactanţa are valori suficient de mari astfel încât apare o cădere suplimentară de tensiune
în reţea. În regim normal de funcţionare, pierderile de tensiune pe bobina de reactanţă nu trebuie să depăşească 1…1,5
% dacă la consumator sunt instalaţii de compensare a factorului de putere, în caz contrar, acceptându-se pierderi de
tensiune de 2…3 % (cos  < 1). În regim de scurtcircuit cos   0  , pierderea de tensiune U * % devine
aproximativ egală cu valoarea reactanţei în mărimi relative x* % corespunzătoare bobinei. În figura 2 sunt reprezentate
curbele U * %cos  :
10
x*%
9
8
10
U %

7
6
7
5
4
5
3
3
2
1
1
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
cos

Fig. 15.4 Variaţia căderii de tensiune relative în BRLC în funcţie de sarcină

Aparate electrice
 Pentru reducerea pierderilor de tensiune în regim normal de funcţionare se folosesc bobine de reactanţă
limitatoare cu priză mediană (bobine jumelate) figura 15.5:
A

Kx *
2I n

L1 L2

(1-K)x (1-K)x
In In
* *

B C B C

a. b.

Figura 3 Bobina de reactanţă cu priză mediană, schema echivalentă

Acestea sunt bobine obişnuite, cu priză la mijlocul înfăşurării, cuplajul magnetic între cele două jumătăţi de bobină are
ca efect reducerea pierderilor de tensiune, păstrând calitatea de limitare a curenţilor de scurtcircuit.
 coeficientul de cuplaj magnetic K dintre cele două ramuri:

M M
K 
L1 L2 L

Se deosebesc următoarele regimuri de funcţionare ale BRLC cu priză mediană:

 o singură ramură conectată (figura 15.6a);
 regimul de trecere (b);
 regimul longitudinal (c);
 regimul combinat (d).

U U U

I I I

I U 2
I1 I2 I1 I2 I1 I2

U 1
U 1
U 2
U 1
U 2
U 1
U 2

Figura 4. Regimurile de funcţionare ale bobinelor BRLC cu priză mediană

x* ramura  x* ; x* trecere  0,51  K x* pentru I1 = I2

În funcţie de regimul de funcţionare reactanţa echivalentă variază substanţial.

x*longitudinal  21  K x*

unde x* reprezintă reactanţa în mărimi relative a unei ramuri; K - coeficientul de cuplaj.

Aparate electrice
 Rezultă că pierderea relativă de tensiune pe o bobină limitatoare având priză mediană este cu atât mai mică în
regim normal de funcţionare cu cât coeficientul de cuplaj K are valori mai mari iar bobina funcţionează în regim de
trecere. Creşterea valorilor coeficientului de cuplaj magnetic peste anumite limite nu este recomandată deoarece, în
regim de scurtcircuit tensiunea U2 poate atinge valori mari. În aceste condiţii, coeficientul de cuplaj magnetic la
bobinele construite, are valori K  0,3...0,5 , astfel încât tensiunea obţinută prin inducţie la capătul liber al bobinei, în
cazul unui scurtcircuit pe ramura activă, rezultă de valori ce nu depăşesc 1,5xUn (Un fiind tensiunea nominală a
bobinei).

Variante constructive de bobine de reactanţă limitatoare de curent

Bobinele de reactanţă limitatoare de curent se realizează obişnuit în două variante constructive: de tip uscat şi în
ulei. Pentru tensiuni până la 15 kV cele mai indicate pentru utilizarea în instalaţii de interior sunt BRLC de tip uscat cu
înfăşurările rigidizate în cadre de beton, figura 5. Înfăşurarea se realizează din conductoare flexibile multifilare izolate
cu hârtie şi o ţesătură din bumbac. Între spire se lasă spaţii libere pentru a permite o ventilaţie corespunzătoare.
Corespunzător celor trei faze dispunerea bobinelor de reactanţă monofazate putându-se face pe verticală respectiv pe
orizontală.

Figura 5. Construcţia bobinei de reactanţă limitatoare de curent trifazată în răşini sintetice

O reducere a greutăţii şi gabaritului ca şi o scădere a consumului de cupru se realizează în ultima vreme prin
înlocuirea betonului şi rigidizarea înfăşurărilor în răşini sintetice. Înfăşurarea se realizează din folie de cupru rulată
împreună cu straturi de hârtie lăcuită sau ţesătură de fibră de sticlă şi turnată în răşini sintetice. Consolidarea
ansamblului se face prin turnarea de răşină într-o formă cilindrică realizată din fibră de sticlă în interiorul căreia se află
înfăşurarea.
Pentru tensiuni nominale mai mari de 35 kV se foloseşte uleiul drept izolant, bobinele de reactanţă sunt de exterior
şi funcţionează în cuve cu ulei mineral. Existenţa uleiului permite micşorarea distanţelor de izolare şi mărirea densităţii
de curent astfel sunt reduse dimensiunile de gabarit, consumurile specifice, spaţiul de montare.
Pentru limitarea fluxului de dispersie al bobinei care dacă s-ar închide liber prin pereţii metalici ai cuvei ar produce
pierderi mari şi implicit încălzirea cuvei şi al uleiului, în prezent s-au impus două metode:
 montarea în interiorul cuvei a unui ecran inelar de cupru sau aluminiu fixat pe pereţii cuvei care creează un flux de
reacţie egal şi de sens contrar fluxului de dispersie;
 montarea în lungul pereţilor cuvei a unor pachete din tole care formează căi preferenţiale (de reluctanţă magnetică
minimă) pentru închiderea fluxului de dispersie.

Aparate electrice
Limitatoare de curent fără inerţie

Creşterea puterii instalate din sistemele energetice a condus la creşterea nivelului curentului de scurtcircuit
prezumat astfel au devenit posibile cazuri de defecte caracterizate prin valori de vârf care depăşesc posibilităţile
echipamentelor de comutaţie instalate în sistem. Deoarece înlocuirea echipamentelor de comutaţie este costisitoare şi
neeconomică o soluţie mai eficientă pentru sistemele de distribuţie o constituie utilizarea limitatoarelor de curent fără
inerţie care sunt capabile să limiteze amplitudinea curentului de scurtcircuit în prima jumătate a semialternanţei sale
(t<4 ms). Aceste aparate se obţin prin utilizarea unor elemente liniare, neliniare şi de prag în montaje care permit
realizarea unei reactanţe cu valoare controlabilă, variabilă în funcţie de valoarea curentului din circuitul protejat.
Scheme constructive ale LCFI ce utilizează bobine de reactanţă sunt prezentate în figura 6. Acestea se introduc în
serie cu circuitul protejat şi au reactanţă mică în regim normal de funcţionare şi mult mai mare în regim de scurtcircuit
contribuind astfel la limitarea curentului.

TC XL XL

EP

= Scc

a b

Figura 6. Limitatoare de curent cu bobine de reactanţă

Schema prezentată în figura a utilizează în regim normal de funcţionare un întreruptor mecanic conectat în paralel cu
bobina limitatoare, la scurtcircuit fiind deconectat întreruptorul prin intermediul elementului de prag EP care sesisează
depăşirea valorii normale a curentului. Schema din figura b utilizează înfăşurările de comandă xc , alimentate în curent
continuu, pentru saturarea circuitului magnetic (r mică) în regim normal de funcţionare astfel încât reactanţa de trecere
a bobinelor de lucru xL să fie minimă. La declanşarea unui scurtcircuit se întrerupe alimentarea înfăşurărilor de
comandă, circuitul magnetic nu mai este saturat (r mare) iar reactanţa de trecere xL creşte limitând curentul.
Pentru a micşora timpul de intervenţie al limitatoarelor de curent s-au dezvoltat variante bazate pe principiul
rezonanţei, figura 7. Astfel în regim normal de funcţionare componentele limitatorului sunt astfel alese încât circuitul
serie L1 , C să funcţioneze la rezonanţă serie (impedanţă de trecere teoretic nulă). În regim de avarie prin modificarea
unghiului de aprindere al tiristoarelor T1, 2 se modifică inductivitatea L2 astfel încât circuitul L2 , C să lucreze la
rezonanţă paralel (impedanţă maximă) limitând curentul de avarie. Inductanţa serie Lp are rol de protecţie în cazul în
care condensatorul C ar fi avariat.
Z []

K=Zmin/Zmax

L1 C Lp

L2

T1 , 2

L2 [H]
Figura 7. Limitator de curent rezonant

Aparate electrice
 Una dintre cele mai promiţătoare soluţii de realizare a unor LCFI performante o reprezintă utilizarea bobinelor
supraconductoare cu prag de trecere la conducţie normală în vecinătatea curentului de suprasarcină. În figura 8 este
prezentat limitatorul de curent supraconductor realizat de firmele Toshiba Co. şi Tokyo Electric Power Co. pentru liniile
de medie tensiune de 6,6 kV / 1500 A, capabil să limiteze curenţii de defect într-un raport de 30:1, raport ce plasează
aceasta soluţie ca fiind cea mai performantă realizare tehnică din domeniu.
Limitatorul este format dintr-o bobină de prag BP supraconductoare, realizată din patru semibobine montate într-o
structură geometrică cu inductivitate minimă (60 H), figura 8 b., şi o bobină de limitare BL clasică (10 mH) montată în
paralel. În regim normal curentul parcurge bobina supraconductoare a cărei rezistenţă şi inductivitate sunt foarte
apropiate de valoarea zero. La apariţia unui curent de scurtcircuit, în momentul în care curentul din bobina de prag
supraconductoare BP atinge pragul de 1.800 A are loc tranziţia foarte rapidă a supraconductivităţii spre un regim de
conductivitate normală, limitându-se curentul de defect care este în continuare direcţionat spre bobina de limitare BL cu
reactanţă mare. Structura firului supraconductor este prezentată în figura 8.c., şi este compusă dintr-un conductor central
din oţel în jurul căruia sunt împletite un număr de 6 conductoare flexibile cu diametrul de 0,14 mm formate la rândul lor
dintr-un număr de 7 filamente supraconductoare (aliaj CuNi : NbTi în raport 1,84:1) cu diametrul de 0,54 m.
Rezistenţa bobinei de prag variază de la 0  în condiţii normale la 25  în condiţii de defect.

Bobină de limitare

Bobina de prag supraconductoare

a.

Bobina de limitare
TC1
Tanc interior cu heliu c.
TC2

TC3

TC4

b.

Figura 15.16 Limitator de curent cu bobine supraconductoare: a. schema electrica echivalentă; b. construcţia
limitatorului; c. structura firului supraconductor

În prezent principalul impediment în dezvoltarea acestui tip de limitator este legat de obţinerea firului supraconductor
care are un curent critic (la care se manifestă fenomenul de tranziţie spre conductibilitate normală) de maxim 2000 A la
o tensiune de utilizare de 6,6 kV. Creşterea valorii critice a curentului spre valori de 8000 A la tensiunea de serviciu de
500 kV ar permite dezvoltarea pe scară largă a acestui tip de limitator care ar putea astfel acoperi întregul domeniu în
sistemele energetice. Din punct de vedere economic limitatorul supraconductor este rentabil în exploatare deoarece
pierderile de energie economisite astfel compensează energia consumată pentru realizarea condiţiilor de
supraconductibilitate. Timpul de limitare, figura 9, este foarte mic t < 0.1 ms cu mult mai bun decât al oricărui tip de
LCFI.

Aparate electrice
 Curent prezumat de scurtcircuit
54,5 kA Curent permanent de scurtcircuit
Moment iniţial
4,12 kA vârf scurtcircuit

Bobină de prag
Limitare
curent
scurtcircuit
1800 A

Curent sarcină Bobină de limitare

300 A

Figura 9. Formele de undă ale curenţilor prin limitatorul de curent supraconductor

Aparate electrice
 DESCĂRCĂTOARE ELECTRICE

Aspecte generale cu privire la supratensiunile din instalaţiile electrice

Descărcătoarele sunt echipamente care asigură protecţia izolaţiei instalaţiilor împotriva supratensiunilor
atmosferice, de comutaţie şi de frecvenţă industrială.
Supratensiunile externe de origine atmosferică având durate foarte mici şi valori de vârf mari, independente de
tensiunea nominală a instalaţiei, au următoarele cauze:
 supratensiuni datorate loviturilor de trăsnet directe, indirecte;
Supratensiunile de comutaţie reprezentând solicitări de scurtă durată, având forma unor oscilaţii amortizate sunt
datorate schimbărilor de configuraţie a reţelei şi sunt provocate cel mai adesea de:
 deconectarea liniilor electrice sau transformatoarelor ce funcţionează în gol, fenomene de rezonanţă, întreruperea
unui scurtcircuit, amorsarea repetată a unui arc electric faţă de pământ.

În funcţie de varianta constructivă, descărcătoarele electrice au rolul de a limita supratensiunile atmosferice sau atât
supratensiunile atmosferice cît şi pe cele de comutaţie la valori ale nivelului de protecţie Up, mai mici decât cele care
definesc nivelul de izolaţie nominal. Pentru a realiza această funcţie, în cazul unei supratensiuni, descărcătorul stabileşte
o legătură între linia electrică şi pământ de impedanţă suficient de mică astfel încât unda de supratensiune să fie limitată
la valori nepericuloase pentru echipamente. După limitarea supratensiunii acţiunea descărcătorului trebuie să se
sfârşească prin întreruperea curentului ce-l parcurge, într-un timp mai mic decât cel corespunzător funcţionării
siguranţelor fuzibile sau demarării sistemelor de protecţie.

Descărcătoare cu rezistenţă variabilă şi suflaj magnetic

Descărcătoarele pentru tensiuni înalte care trebuie să facă faţă atât supratensiunilor atmosferice cât şi celor de
comutaţie se realizează cu suflaj magnetic pentru a se facilita stingerea arcului electric. În figura 13.5. sunt prezentate
principalele etape de funcţionare ale unui descărcător cu suflaj magnetic DRVM precum şi principalele sale elemente
componente. În mod special se observă că eclatoarele E sunt formate din doi electrozi sub formă de corn introduşi în
camere de stingere şi existenţa bobinelor de suflaj magnetic Ls1, Ls2 în paralel cu elementele neliniare R1, R2.
Descărcătoare electrice

LEA

Ls1
R1 R1
Re Ls1

E1
Re E2

E3

Ls2

R0 R2

R0

Fig. 1. Descărcător electric cu suflaj magnetic

În regim normal de funcţionare, sub acţiunea tensiunii alternative de serviciu a liniei, u(t), prin descărcător circulă un
curent de conducţie is(t), figura 1.b., având intensitatea de 0,3...1 mA, care se închide la pământ prin rezistenţa foarte
mare Re. Sub acţiunea unei unde de supratensiune Us(t), figura 1.c, când se atinge tensiunea de amorsare la impuls Ua,
spaţiile distructive ale eclatoarelor E sunt străpunse (se amorsează arcul electric) şi prin descărcător circulă curentul de
descărcare id(t), prin care sunt conduse la pământ sarcinile electrice corespunzătoare undei de supratensiune. Curentul
de descărcare corespunzător undei de supratensiune circulă pe traseul LEA, R1, R2, R0 deoarece reactanţele inductive ale
bobinelor de stingere sunt mult mai mari decât rezistenţele neliniare R1, R2 , fiind parcurse de un curent cu un spectru
bogat de armonici superioare. După limitarea undei de supratensiune, figura 1.d, descărcătorului i se aplică o tensiune
egală cu tensiunea reţelei, ca urmare rezistenţa dinamică a rezistoarelor neliniare va creşte limitând curentul de însoţire
de frecvenţă industrială la valori de ordinul sutelor de amperi. Curentul de însoţire va circula aproape în întregime pe
traseul Ls1, Ls2, R0 şi va determina în zona eclatoarelor un câmp magnetic ce va produce forţe electrodinamice sub
acţiunea cărora arcul electric este împins în camerele de stingere cu fantă îngustă unde se asigură astfel stingerea sa şi
întreruperea curentului de însoţire înainte de trecerea prin zero.
Descărcătoare cu oxizi metalici

Utilizarea tensiunilor foarte înalte în instalaţiile de transport a energiei electrice reclamă realizarea unor nivele
de protecţie scăzute astfel încât scumpirea izolaţiei, odată cu creşterea tensiunii nominale să nu devină excesivă.
Această cerinţă apropie nivelul de protecţie de cel al supratensiunilor temporare, fiind necesare descărcătoare cu
caracteristica volt – amper cât mai apropiata de caracteristica ideală de protecţie, figura 2.:

Up
Und Und - tensiune nominală
descărcător;
Up - tensiune de protecţie.
0 i

Fig. 2. Caracteristica de protecţie ideală pentru descărcătoare

Descărcătoarele cu oxizi metalici prezintă faţă de tehnica clasică o serie de avantaje precum:
 simplitate constructivă, gabarit redus şi fiabilitate sporită prin eliminarea eclatoarelor şi a rezistenţelor de egalizare;
 nivelul de protecţie este cu circa 20 % mai mic decât în cazul DRV;
 stabilitate foarte bună a caracteristicii de protecţie tensiune - timp.
Din punct de vedere constructiv descărcătoarele cu oxizi metalici sunt formate dintr-un rezistor neliniar obţinut
prin sinterizarea în faza lichidă a unui amestec de ZnO (90%) cu alţi oxizi metalici: Bi2O3, CoO, MnO, Cr2O3. Granulele
de ZnO având dimensiuni de ordinul a 5÷10 m sunt înconjurate de pelicule de trioxid de bismut cu grosimea de
0,5…1nm şi care constituie bariere electrice izolante având un puternic caracter neliniar: la o variaţie a tensiunii
aplicate cu 5% se obţine o variaţie a curentului de 10/1. Schema electrică echivalentă este prezentata în figura 3.., unde
R0 este rezistenţa neliniară a straturilor intergranulare de trioxid de bismut ( = 108…10-2 m), C capacitatea
intergranulară, R rezistenţa intrinsecă a granulelor de ZnO ( = 10-2 m), L inductanţa discului de oxizi metalici care
este determinată de geometria căii de închidere a curentului de descărcare.

LEA

R0 C

Fig. 3.. Schema electrică echivalentă a descărcătoarelor cu oxizi metalici

Descărcătoare electrice

U
[V/mm]

Granulaţie ultra fină

Granulaţie fină

Granulaţie normală

Tensiune nominală

I[A]

Fig. 4. Structura microcristalină şi caracteristica volt-amper a DOM moderne

În funcţie de echipamentul protejat şi locul de montare se construiesc două tipuri de descărcătoare cu oxizi
metalici. Descărcătorul fără eclator exterior, utilizat în staţiile electrice pentru a asigura protecţia la supratensiunile
atmosferice şi de comutaţie, are parametri tehnici şi preţ de cost superiori descărcătorului cu eclator exterior, care este
utilizat pentru reducerea conturnărilor lanţurilor de izolatoare ale LEA în cazul supratensiunilor atmosferice.
1
1 – borne conexiuni;
4 2 – inel de gardă;
3 – izolator din polimer siliconic
2 sau ceramică;
4 - descărcător;
6
5 – eclator exterior;
6 – izolator LEA;
7 – conductor LEA.

5
7

Fig. 5. Tipuri constructive de descărcătoare cu oxizi metalici

 În tabelul 1. sunt prezentate valorile unor parametri electrici care caracterizează rezistoarele pe bază de oxid de
zinc:

Tabelul 13.1. Parametri ai rezistoarelor neliniare cu ZnO

Compania Ecomutaţie / Enominal Eatmosferic / Enominal
General Electric (SUA) 1,95 2,48
Matsusita Electric (Japonia) 2,19 3,78
Meidensha Electric (Japonia) 1,57 2,28
Electrokeramika (Rusia) 1,68 2,23

Valorile rapoartelor prezentate caracterizează nivelul posibil de limitare a supratensiunilor de comutaţie sau de origine
atmosferică.
Consideraţii generale privind soluţiile constructive ale staţiilor electrice de
înaltă tensiune de exterior de tip închis blindate (EGIS). Pentru a reduce
dimensiunile de gabarit ale staţiilor de înaltă tensiune, firma Calor Emag a
prezentat în anul 1965 la târgul internaţional de la Hanovra prima instalaţie
blindată de 110 kV ce avea la bază echipamente de comutaţie în ulei. Întregul
echipament electric a fost realizat în construcţie monopolară şi închis într-o incintă
metalică etanşă din aluminiu. Izolarea părţilor conductoare active faţă de anvelopă
s-a realizat cu izolatoare suport de tip disc, realizate din răşină epoxidică iar
izolarea echipamentelor clasice s-a realizat în SF6. Instalaţia dispunea de
dispozitive de comandă a aparatelor electrice şi sisteme de interblocare ce
permiteau racordarea sau debroşarea fazelor instalaţiei.
Principalele aplicaţii în care utilizarea echipamentelor capsulate este
avantajoasă sunt:
 Extragerea de energie din centralele termoelectrice sau hidroelectrice, la care
generatorul şi transformatorul sunt amplasate la distanţă, iar legătura la linia de
transport (aflată la o cotă superioară cu 50…1.000 m) se face prin bare
capsulate izolate cu aer sau SF6;
 Intersecţia între două linii de IT, pentru a evita în caz de avarie căderea unei
linii peste cealaltă, trecerea se face cu bare capsulate izolate cu SF6, figura
5.75.a.;
 Transport de energie pe distanţe mici GIL (Gas Insulated Transmission Line),
între centrale apropiate sau în oraşele mari; lăţimea traseului necesită maxim
10 % din lăţimea unei linii aeriene (la Un = 800 kV, In = 2,4 kA, lăţimea
culoarului pentru linie este de 2.600 mm)

a. b.

Fig. 5.75. Aplicaţii ale echipamentelor blindate în SF6 la transportul energiei electrice:
a. trecere la înaltă tensiune cu bare capsulate; b. tronson linie 860 m, Jingzhou, China [ABB 2003]

 Staţii electrice de conexiuni sau transformare, pentru alimentarea

consumatorilor din zonele industriale, oraşele mari, la tensiuni în domeniul
60…300 kV, unde se regăsesc peste 86 % din aplicaţii.
Instalaţii blindate în construcţie tripolară. În 1976 firmele BBC, KEPCO au pus
la punct tehnologia constructivă de bază pentru echipamentele blindate realizate în
execuţie tripolară compartimentată, cu anvelopa comună celor trei faze, pentru
tensiuni nominale de 72,5…145 kV. Această soluţie este mai economică prin
reducerea la minim a consumului de materiale pentru avelopă, are dimensiuni mult
reduse, micşorează riscul scăpărilor de gaz datorită unui număr redus de joncţiuni
şi oferă o claritate mai mare în exploatare.
1 – dulap comandă locală;
2 – transformator de curent;
3 – bară colectoare I, separator
bare şi de legare la pământ;
4 – întreruptor forţă;
5 - bară colectoare II, separator
12 bare şi de legare la pământ;
6 – mecanism acţionare 4;
7 – transformator tensiune;
8 – separator rapid de legare la
11
pământ;
9 – separator de linie şi legare
la pământ;
10 – cutie terminală pentru
plecări în cablu;
11 – izolator modul funcţional;
12 – contact izolat de legare la
pământ.
3.650 x 2.850 mm

Fig. 5.76. Instalaţie capsulată tripolară Siemens 8DN8, 72,5...145 kV, 3.150 A [SIEM 2004]
Un modul funcţional este asociat fiecărui aparat de bază ce compune instalaţia
blindată: sistemul de bare colectoare, separatoarele de bare şi punere la pământ (de
lucru), separatoarele rapide de punere la pământ, întreruptorul de putere,
transformatoarele de măsură, separatorul de linie, elemente de conexiune specifice
pentru cabluri, linii aeriene, transformatoare. Separarea modulelor funcţionale se
face prin compartimentare cu ajutorul izolatorilor din răşini epoxidice de înaltă
densitate rezistenţi la presiune şi care susţin căile de curent şi contactele electrice
debroşabile prin care se realizează joncţiunea electrică dintre module [ABB 2000,
ARE2 2004]. Pentru a se asigura o flexibilitate ridicată echipamentului cu un
număr limitat de module funcţionale, acestea sunt proiectate standardizat astfel
încât pot fi ansamblate în diferite moduri pentru a se obţine diferite scheme de
conexiuni şi pentru a se realiza o adaptare optimă la volumul spaţiului disponibil.
Asamblarea modulelor se face prin cuplarea şi strângerea cu bolţuri a flaşelor
terminale între care, pentru o bună etanşare, sunt prevăzute garnituri din cauciuc
siliconic şi un sistem dublu de inele O. În cazul unor defecte de etanşare rezultate
în urma unor suprapresiuni generate de amorsarea unui arc electric intern, gazul nu
poate trece de la un modul la altul, fiecare compartiment fiind prevăzut cu supape
de siguranţă cu deschidere rapidă (5...10 ms) către exterior care limitează presiunea
şi semnalizează avaria. Evacuarea şi umplerea cu gaz a fiecărui compartiment se
realizează cu instalaţii mobile care se cuplează la ventilul de umplere/golire al
compartimentului iar pierderea de gaz în urma efectuării operaţiilor de întreţinere
sau reparaţii este de regulă sub 1 %. Sistemul este astfel conceput încât să permită
dezvoltarea ulterioară a staţiei electrice (la creşterea consumului şi a numărului de
circuite) prin adăugarea de noi celule. Din punct de vedere al mentenanţei şi
siguranţei, compartimentarea în module funcţionale trebuie să asigure:
 Blocarea propagării unui defect apărut la un modul cu posibilitatea izolării
zonei defecte;
 Posibilitatea depresurizării şi demontării unui modul cu menţinerea restului
echipamentului sub tensiune;
 Reducerea cantităţii de gaz ce trebuie manipulată (în condiţii speciale) în cazul
intervenţiei numai la un compartment;
 Localizarea mai simplă a scăpărilor de gaz şi monitorizarea mai eficientă a
presiunii în cazul unor posibile defecte interne cu manifestare locală.
Aparatele electrice utilizate în echipamentele blindate sunt special concepute
pentru a avea dimensiuni de gabarit minime şi pentru a cumula funcţii multiple la
un nivel de complexitate minim care să garanteze o fiabilitate maximă. Barele
colectoare 3 şi 5, sunt realizate din aluminiu şi sunt amplasate într-un modul
funcţional care mai cuprinde un separator cu trei poziţii 9. Acest tip de separator
are o capacitate de rupere limitată (proiectat special) şi realizează: pe prima poziţie
conectarea la conductorul activ; pe a doua poziţie este în poziţie neutră şi nu
realizează o conexiune electrică; pe a treia poziţie asigură legarea unei părţi a
instalaţiei fără tensiune la pământ pentru a permite efectuarea operaţilor de
întreţinere. Cele trei funcţii sunt interblocate prin sistemul de comandă şi control
general al echipamentului iar acţionarea celor trei faze se realizează sincron prin
intermediul unui mecanism de acţionare cu motor electric, figura 5.76. Poziţiile
separatorului sunt clar semnalizate şi pot fi verificate prin intermediul ferestrelor de
vizualizare. În caz de funcţionare automată necorespunzătoare există o acţionare
manuală de rezervă.

În funcţie de curentul de rupere întreruptorul de forţă 4, este cu autocompresie sau

autoexpansiune (energia de acţionare este cu 80 % mai mică) cu unul până la patru
spaţii de rupere pe pol în funcţie de tensiunea nominală. Mecanismul de acţionare
fără întreţinere 6, este de tipul cu resorturi sau hidraulic cu resorturi şi este izolat de
compartimentul cu SF6. Poziţiile întreruptorului sunt vizibile şi se menţin chiar în
cazul avariei sursei auxiliare de energie.
Transformatoarele de tensiune, de măsură şi protecţie, sunt de tip inductiv până la
tensiunea maximă de 300 kV iar peste acest nivel se utilizează preponderent
transformatoarele cu divizor capacitiv. Condensatorul de înaltă tensiune al
divizorului este cu ulei şi este amplasat într-un compartiment (izolat în SF6) separat
de condensatorul şi transformatorul de medie tensiune. Circuitul secundar este
uzual cu minim două înfăşurări şi o înfăşurare în triunghi deschis pentru detectarea
punerilor la pământ.
Separatoarele de linie şi legare la pământ 9, sunt utilizate pentru a separa, la un
nivel suficient de izolaţie, celula de partea activă a staţiei electrice (plecarea în
cablu sau linie) şi de a asigura securitatea (prin conectare la pământ) operaţiilor de
intervenţie a personalului de întreţinere. Cutia terminală 10, de racordare a
cablurilor electrice de înaltă tensiune permite conectarea unuia sau a mai multor
cabluri cu diferite tipuri de izolaţie şi secţiuni maxime de 200...300 mm2.
Funcţiile complexe realizate de instalaţiile GIS moderne sunt controlate local
de un sistem cu microprocesor 1, care procesează datele de la senzorii de
temperatură, presiune, densitate montaţi în fiecare modul funcţional, de la
microîntreruptoarele de control a poziţiei elementelor acţionate, butoanele şi cheile
de acţionare manuală şi, în funcţie de datele şi comenzile primite, realizează
comanda elementelor de execuţie din instalaţie (motoare, relee, electromagneţi), în
deplină siguranţă şi în conformitate cu programele de funcţionare, monitorizare şi
diagnoză implementate.

Deoarece presiunea gazului este dependentă de temperatura internă (care depinde

de gradul de încărcare al celulei) şi de cea a mediului ambiant rezultă că, o
monitorizare corectă a nivelul de izolaţie, trebuie să fie făcută cu aparate de
măsurare a densităţii gazului, compensate în temperatură. În cazul scăderii
densităţii gazului, senzorii individuali semnalizează situaţia de avarie iar dacă
scăderea se face sub limita de siguranţă, sistemul local de comandă asigură
succesiunea de manevre prin care se realizeaza scoaterea de sub tensiune a modului
defect.
Staţiile electrice EGIS necesită o mentenanţă mult mai redusă decât staţiile
EAIS, costurile de întreţinere care înclud şi reparaţiile fiind de aproape 10 ori mai
reduse.
Modul de dispunere al aparatelor în celulă influenţează dimensiunile
geometrice ale acesteia. În cazul capsulării tripolare producătorii preferă
dispunerea mixtă a aparatelor pe verticală şi orizontală care asigură, la înălţimi
acceptabile, micşorarea suprafeţei necesare la 40 % faţă de o dispunere numai pe
orizontală a aparatelor (care prezintă avantaje importante la tensiuni mai mari de
300 kV). Chiar la tensiuni sub 170 kV, dispunerea pe verticală a întreruptorului
este mai avantajoasă din punct de vedere al gabaritului, producătorii oferind
ambele soluţii care practic sunt realizate cu aceleaşi module funcţionale dar diferit
ansamblate:
6 7
9 3 5
8
2
7

9 8
4 2
11 4 2

10
11

5 3 10
6

4.100 x 3.600 mm 5.100 x 3.300 mm

a. b.

Fig. 5.80. Influenţa modului de dispunere a aparatelor asupra dimensiunilor de gabarit ale GIS cu
capsulare tripolară, Mitsubishi, GMKD, 72,5...145 kV, 3.150 A [MIT2 2002]:
a. dispunere verticală a întreruptorului; b. dispunere orizontală a întreruptorului

Pentru a se reduce la valori acceptabile pierderile termice datorate curenţilor

turbionari induşi în anvelope, acestea sunt realizate din aluminiu sau oţel inoxidabil
şi sunt legate în mai multe puncte la instalaţia de împământare a staţiei electrice. În
instalaţiile capsulate tripolare forţele electrodinamice la scurtcircuit, datorită
interacţiunii dintre faze sunt importante, fiind necesare măsuri suplimentare de
consolidare, mai costisitoare decât în cazul instalaţiilor cu capsulare monopolară.
Instalaţiile capsulate tripolare în SF6 sunt utilizate în special pentru staţiile
electrice de medie şi mică putere urbane, ca urmare, se utilizează scheme de
conexiuni simplificate la maxim cu două bare colectoare respectiv cu un singur
sistem de bare colectoare secţionate longitudinal şi foarte frecvent, scheme de tip
H. Legătura dintre celulele EGIS de înaltă tensiune şi transformatoarele electrice de
forţă se face prin bare rigide montate aerian, figura 5.81.a. Dezvoltarea tehnologiei
de realizare a unor transformatoare blindate în SF6 competitive (Toshiba, 300
MVA, 275 kV) a permis o compactizare mai bună a staţiilor electrice prin
dezvoltarea de către firma Mitsubishi Electric a conceptului Compact Integrated
Substations (CIS), care permite o scădere a spaţiului necesar cu până la 33 % prin
înlocuirea legăturii aeriene la transformator cu una blindată şi micşorarea
dimensiunilor transformatorului care utilizează SF6 ca mediu dielectric şi agent de
răcire, figura 5.81.b. [SIEM 2004, MIT2 2002, TOS2 2000]:

3
2

1 – intrare în cablu; 2 – celule Î.T. ; 3 – legătură blindată;

4 – transformator în SF6; 5 – staţie m.t.

a. b.
Fig. 5.81. Staţii GIS cu scheme de conexiuni tip H simplificate, 145/20 kV:
a. staţie electrică parţial blindată EGIS Siemens; b. staţie electrică total blindată CIS Mitsubishi
Electric
Instalaţii blindate în construcţie monopolară. Dezvoltarea acestor instalaţii s-a
impus din necesitatea de a se realiza instalaţii de transport la tensiuni de peste
245 kV, caz în care capsularea tripolară conducea la diametre ale anvelopei mai
mari de 0,7...0,8 m, valori la care este dificil de realizat tehnologic (la costuri
rezonabile) precizia necesară pentru instalaţiile GIS. Tehnologia monopolară a
evoluat foarte rapid spre realizarea unor echipamente compacte cu performanţe
tehnice deosebite astfel încât în prezent sunt uzuale instalaţii monopolare ce
funcţionează la tensiuni de 200…800 (1.100) kV, curenţi nominali de
1.600…6.300 A şi curenţi de scurtcircuit de maxim 63 kA. Principalele avantaje
ale capsulării monopolare sunt:
 Se elimină posibilitatea dezvoltării unui scurtcircuit între faze;
 Este avantajoasă la realizarea schemelor de conexiuni complexe ale staţiilor
electrice de mare putere;
 Permite realizarea unor variante constructive simplificate prin dispunerea
separată a fazelor;
 Forţele electrodinamice la scurtcircuit sunt neglijabile astfel încât se simplifică
sistemele de izolaţie ce susţin mecanic conductoarele active.

În construcţia instalaţiilor capsulate monopolare se folosesc aceleaşi principii de

proiectare care au fost prezentate la instalaţiile tripolare şi aparate de acelaşi tip cu
cele utilizate în instalaţiile convenţionale, cu adaptări minime în vederea
funcţionării în condiţii de etanşeitate completă la tensiuni superioare [ABB2 2005].
 12
11
6 9
7
8

2 3
10

4 13

14
5
15
1
16

Fig. 5.82. Celulă capsulată monopolar ABB AB, ELK 14, 245 kV, 4.000 A:
1 – separator bare; 2 – mecanism acţionare separator bare; 3 – bare colectoare I; 4 – bare colectoare
II; 5 – întreruptor; 6 – mecanism acţionare întreruptor; 7 – transformator curent; 8 – separator legare
la pământ; 9 – mecanism acţionare separator; 10 – separator de linie; 11 – mecanism acţionare
separator linie; 12 – transformator de tensiune; 13 – terminal conexiune cablu; 14 – cablu; 15 –
element mecanic de susţinere; 16 – izolator conic modul funcţional

b.

Fig. 5.83. Staţii electrice EGIS, de mare putere în execuţie monopolară [MITS 2006, HEIN 2009]:
a. Mitsubishi Electric, 550 kV; ABB AB, 1.100 kV, montată în 2009 în Jingmen, China
 RELEE ELECTRICE

Releele electrice sunt aparate caracterizate prin variaţia discontinuă, în salt, a semnalelor din unul sau mai
multe circuite de ieşire, atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii în circuitele electrice de intrare, care provoacă
funcţionarea lor.

ES x* C x** E
x element sensibil element element execuţie y
comparator

xR

Schema bloc a unui releu

Caracteristica corespunzătoare unui releu cu semnale unice de intrare x, respectiv de ieşire y

y

yM

ym
0 x
xr xa xs

Caracteristica releului

În funcţie de caracteristica y(x) releele electromagnetice pot fi de tip maximal (xa > xR) sau de tip minimal (xa < xR la
revenire).
y y

yM yM

ym ym
0 x 0 x
xr xR xa xs xs xa xR xr

a. b.
Caracteristici intrare - ieşire pentru: a. releu maximal; b. releu minimal
Principalii parametrii care caracterizează funcţionarea releelor sunt:

xr
 Factorul de revenire, kr kr 
xa

xs
 Coeficientul de siguranţă la funcţionarea releelor maximale, ks : ks 
xa

Pc
 Factorul de comandă, kp : kP 
Pa

100 % 
xa  x R
 Precizia releului: a 
xR
 Consumul propriu, reprezintă puterea absorbită de releu în funcţionare la parametrii nominali.
 Capacitatea de comutare, reprezintă valoarea maximă a intensităţii curentului ce poate fi comutat de un anumit
număr de ori, pentru un anumit tip de sarcină (rezistivă, inductivă), fără ca piesele de contact să sufere uzuri
anormale.
 Timpul de acţionare, ta, definit ca intervalul de timp scurs între momentul aplicării semnalului de intrare x > xa şi
cel corespunzător atingerii în circuitul de ieşire a valorii yM.

Relee electromagnetice neutre

Relee de curent şi tensiune

In
ND
In/2

10
2
0,7
0,6 0,8

0,5 0,9
5 3
6
1
4
8 1
7

Releu electromagnetic de curent RC – 2

 Relee intermediare
Releele intermediare sunt relee electromagnetice, utilizate în instalaţiile de automatizare, comandă şi control,
ca elemente amplificatoare în putere a semnalelor de ieşire corespunzătoare releelor de măsură sau execuţie.

7 6 5 4
1 – circuit magnetic;
2 – bobină;
3
3 – carcasă;
4 – clapetă feromagnetică;
2 5 – piesă de legătură;
8 6 – lamelă elastică;
7 – sistem contacte;
8 – resort lamelar;
9 – suport electroizolant;

9
1

Releu intermediar de c.c. tip clapetă

O variantă de releu intermediar care răspunde necesităţilor de miniaturizare a releelor intermediare utilizate în
electronică şi automatizări este releul de tip reed:

1
1 – balon vidat;
2
2 – lamele feromagnetice;
3 – bobina;
4 – carcasă;
5 – piese de contact
3
4 5

Construcţia releului reed

Construcţia unui releu intermediar de tensiune alternativă:

7
8

5
9
1 – circuit magnetic;
4 2 – bobina c.a.;
3 – carcasă;
4 – armătura mobilă;
5 – resort revenire;
6 – şurub reglaj forţă revenire;
7 – piesă electroizolantă;
2 3 8 – tijă mobilă;
9 – contacte comutatoare.
1

Releu intermediar de tensiune alternativă