SINTAXA LIMBII ROMÂNE

Bálint Mihály
Semestrul IV

1
NO IUNI GENERALE DE SINTAX

Sintaxa este partea gramaticii care studiaz propozi iile i fraza, precum i regulile de
îmbinare a cuvintelor în propozi ii i a propozi iilor în fraze.

I. Unit ile sintaxei

Comunicarea între oameni se face cu ajutorul cuvintelor, dar acestea nu sunt folosite în
forma lor în care se afl în dic ionare, ci îmbinate în unit i sintactice, adic în propozi ii i în
fraze. De exemplu: când spunem a vizita, bibliotec , central, ora nu este clar ce vrem s
comunic m. Dac vrem s alc tuim o comunicare corect , trebuie s modific m cuvintele în a a
fel, încât ele s intre în rela ii sintactice unele cu altele. Astfel, cuvântul a vizita, care are un
sens general, trebuie pus la un mod personal, la un anumit timp, num r i presoan , de pild
am vizitat, pentru a face din el o parte principal de propozi ie. Între verbul am vizitat (cu func
ie de predicat) i cuvântul bibliotec trebuie stabilit o leg tur precis pentru ca substantivul s
arate ce am vizitat, devenind complementul direct al propozi iei. Pentru aceasta avem
nevoie de cazul acuzativ, forma articulat enclitic (cu articolul hot rât –a): biblioteca. Pentru
ca adjectivul central s se potriveasc cu substantivul determinat biblioteca, trebuie s realiz m
acordul dintre cele dou cuvinte: central , acesta devenind atributul propozi iei. Cuvântul ora
trebuie pus în cazul genitiv pentru a- i îndeplini func ia de atribut substantival genitival pe
lâng substantivul determinat biblioteca: a ora ului. Astfel am ob inut propozi ia Am vizitat
biblioteca central a ora ului. Aceast comunicare poate fi completat i precizat , ad ugându-i-
se alte propozi ii: Am vizitat biblioteca central a ora ului unde m-am întâlnit cu un vechi
prieten i am discutat despre literatur .
Prin urmare, unit ile sintactice sunt:
propozi ia,

fraza i

p r ile de propozi ie.

a. Propozi ia este o unitate sintactic , o comunicare cu ajutorul unui singur predicat

(verbal sau nominal).

De exemplu: Glasul p mântului p trundea n valnic în sufletul fl c ului. (L. Rebreanu,

Ion) Bunicii mei sunt str nepo ii acelor oameni. (M. Sadoveanu, Neamul
oim re tilor)

Sunt propozi ii în care predicatul sau verbul copulativ al predicatului nominal se

subîn elege: La a a cap, a a c ciul . (Folclor) – La a a cap e bun o a a c ciul .

b. Fraza este o unitate superioar propozi iei, deoarece cuprinde mai multe propozi
ii, dintre care cel pu in una este principal .

1 2
De exemplu: Cei din fa sim ir / c i-au pierdut urmele / i gr bir în trap la un col al
3 4
malului, / de unde începea o p dure de plopi pe o limb de p mânt îngust . / (F nu
Neagu) Propozi ia (1): propozi ie principal , regent fa de propozi ia 2, este în raport
de coordonare copulativ prin conjunc ia i cu propozi ia 3;
Propozi ia (2): - completiv direct , subordonat fa de propozi ia 1; elementul rela ional
este conjunc ia subordonatoare c ;

Propzi ia (3) – propozi ie principal , regent fa de propozi ia 4, este în raport de

coordonare copulativ cu propozi ia 1 prin conjunc ia i;

Propozi ia (4) – propozi ie subordonat atributiv , subordonat fa de propozi ia 3,

elementul rela ional este adverbul relativ de unde.

2
c. P r ile de propozi ie – sunt cele mai mici unit i sintactice din care se compune o propozi
ie. Acestea sunt de dou feluri: p r i principale de propozi ie (subiectul i predicatul) i p r i
secundare de propozi ie (complementul i atributul). P r ile de propozi ie nu trebuie
confundate cu p r ile de vorbire. Trebuie re inut c numai cuvintele no ionale, adic cele care
au un sens lexical de sine st t tor au func ie sintactic (substantivul, adjectivul, pronumele,
numeralul, adverbul, verbul, interjec ia), prepozi ia i articolul ajut la formarea p r ilor de
propozi ie, iar conjunc ia are exclusiv rolul de a lega unele unit i sintactice între ele.

II. Raporturile sintactice

În cadrul propozi iei se stabilesc anumite leg turi între cuvinte, iar în cadrul frazei se
stabilesc anumite leg turi între propozi ii. Aceste leg turi se numesc raporturi
sintactice, care sunt:
raporturi de interdependen (ineren ) dintre subiect i predicat;

raport de coordomare;
raport de subordonare.

Raportul de interdependen dintre subiect i predicat este un raport specific, neîntâlnit în

cazul celorlalte p r i de propozi ie. Subiectul este partea principal de propozi ie despre
care se spune ceva cu ajutorul predicatului, iar predicatul este partea principal de
propozi ie care arat ce face, ce este, cine este, cum este subiectul propozi iei, adic
predicatul spune ceva despre subiect. Astfel, în propozi ia „Porni luceaf rul”, cu ajutorul
predicatului porni spunem ceva despre luceaf rul, iar cu ajutorul subiectului luceaf rul ar
t m la cine se refer ac iunea porni. Aceste dou p r i de propozi ie nu sunt în raport de
coordonare între ele, nu sunt nici în raport de subordonare una fa de alta, ci sunt în
raport de interdependen (sunt interdependente).

Raportul de coordonare are loc atât între: a. p r ile de propozi ie de acela i fel (adic în
cadrul unei propozi ii), cât i între: b. propozi ii de acela i fel (adic în cadrul unei fraze).

a. În propozi ie putem avea raport de coordonare între:

Componentele subiectului multiplu: „Vin ân arii l utarii, gând ceii, c r bu ii.” (M.
Eminescu)

Componentele numelui predicativ multiplu: „Trist i alb -i întinsa câmpie.” (Al.

Macedonski)

Atribute de acela i fel: „Aveau t lpile negre, t iate i pline de r ni.” (Eugen Barbu)

Complemente de acela i fel: „M mica ipa sub ire, cerea s vând livada i p durea.”

(M. Sadoveanu)

Raportul de coordonare între p r ile de propozi ie se realizeaz prin:

Jonc iune cu conjunc ii i locu iuni conjunc ionale coordonatoare, care pot fi:

o copulative: i, nici, iar, etc. (Nu l-am v zut nici pe tata, nici pe mama. Ne-am plimbat pe str
zi i pe alei.)

adversative: dar, îns , iar, etc. (E iste , dar lene . E o floare frumoas , îns rar .)
disjunctive: sau, ori, fie, etc. (Mergi la film sau la teatru?)

conclusive: deci, a adar, prin urmare, în concluzie, etc. (Drumul este îngust, deci
anevoios.)

Juxtapunere (paratax , al turare) prin virgul : Dan, Elena i Marin sunt colegi de clas .
La Zoo am v zut lei, elefan i, ur i i p s ri s lbatice.

3
Observa ii:

Sunt situa ii când raportul de coordonare se poate realiza i între dou p r i de propozi ie
diferite: Atunci i acolo lucrurile s-au petrecut la fel ca acum i aici. În aceast propozi ie
raportul de coordonarea se realizeaz între complement circumstan ial de loc i de timp.
În fraz putem avea raport de coordonare între:

1
dou sau mai multe propozi ii principale: „Timpul mort i-ntinde trupul / i devine ve
2
nicie.” /

dou sau mai multe propozi ii secundare (subordonate) de acela i fel: Elevii din clasa
1 2 3
a II-a au înv at / s citeasc / i s scrie în limba român . / (Propozi ia (1) – principal ,
regent pentru propozi iile (2) i (3), care sunt subordonate completive directe)
1 2 3
dou propzi ii subordonate diferite: Pleac / unde vrea / i când vrea. / (Propozi ia 1-
principal , regent pentru propozi ia 2, care este subordonat circumstan ial de loc i
pentru propozi ia 3, care subordonat circumstan ial de timp.)

1
o parte de propozi ie i o propozi ie subordonat acesteia: Ploaia rece / i care era m runt
2 1
/ ne-a udat complet. / (Propozi ia 1- principal , propozi ia 2 – subordonat atributiv , în
raport de coordonare cu atributul rece din propozi ia regent .)

Raportul de coordonare în fraz se realizeaz prin:

Jonc iune cu conjunc ii i cu locu iuni conjunc ionale coordonatoare, care pot fi:

copulative (raportul se nume te raport de coordonare copulativ ): i, nici, iar, precum

1
i, nu numai c ...dar(ci) i, etc. (B rba ii s-au apropiat de animal, / iar femeile i-au
2
continuat drumul. /)
adversative (raportul se nume te raport de coordonare adversativ ): dar, îns , iar, or, ci,
1 2
numai c etc. (L-am invitat i pe Ion, / dar el m-a refuzat. /)

disjunctive (raportul se nume te raport de coordonare disjunctiv ): sau, ori, fie,

1 2
ori...ori, sau...sau, etc. (Vii cu noi, / sau r mâi acas ? /)
conclusive (raportul se nume te raport de coordonare conclusiv ): deci, a adar,
1
adtfel, prin umare, în concluzie, a a c , etc. (Norii s-au risipit,/ a adar va fi vreme
2
bun . /)

1 2
Juxtapunere (al turare, paratax ) prin virgul sau punct i virgul : Se agit , / vorbe te, /
3 4
deranjeaz colegii, /nu st o clip lini tit. /)

Observa ii:

În fraz poate exista i un raport de inciden , propozi ia numindu-se propozi ie

inciden , când aduce o comunicare suplimentar i care nu face parte din structura
comunic rii. De exemplu: M tem, spuse Ion în sinea lui, c nu se va sfâr i cu bine
povestea aceasta.

Exist i situa ii când construc ia incident este o parte de propozi ie; acestea se
numesc „cuvinte de umplutur ” (G.A., II. p. 425). De exemplu: Am g sit, din nefiricire,
un vagon de clasa a II-a la coada trenului.

Raportul de subordonare (de dependen )

Raport de subordonare putem avea: a. în propozi ie i: b. în fraz

a. Raportul de subordonare în propozi ie se realizeaz între un atribut,

complement sau element predicativ suplimentar i un element regent. Deci, între un
determinat i un determinant.
Elementele regente pot fi:

Pentru atribut: substantiv, pronume, numeral. Exemple: Caietul de român este

corectat. (S – atr.) Toate acestea vor fi rezolvate. (atr. – P.) Trei dintre ei sunt
matematicieni. (N – atr.)

Pentru complement: verb, adverb, adjectiv, interjec ie.

4
Exemple: Înva la român . (v-Ci) Mi-e inima de lacrimi plin . (Ci – adj.) Ei sunt gata
de plecare. (adv. – Ci) Vai de capul vostru! (int. – Ci)

Pentru element predicativ suplimentar: verb sau interjec ie i un substantiv sau

pronume. Exemplu: Îl tiam de tept. (v – Eps)

Raportul de subordonare între p r ile de propozi ie se realizeaz prin:

Flexiunea cuvântului cu func ia de atribut i/sau complement i regimul cazual al

acestuia:
Cartea elevului este pe banc .

I-am dat
elevului

o carte.
subst + atr.(G.)

v
+ Ci (D.)
+ Cd (A.)
•Acord (la atribut adjectival i apozi ional):

Elevul
harnic
ob ine
note
mari.

subst.
atr.adj.

subst.
atr.adj.

m.sg.N.
m.sg.N.

f.pl.A.
f.pl.A.
Colegul meu Mihai
este silitor.

Subst.
atr.apoz.

m.sg.N.
m.sg.N.

•Jonc iune cu:

o Prepozi ii i locu iuni prepozi ionale: Am cump rat un volum

de nuvele.

Subst.
+ atr.
Autobuzul s-a oprit
în fa a
colii.

V
+
Ccl

o Articole posesive (genitivale): ahul este un sport

al min ii.

Subst. +
atr.

o Articole demonstrative (adjectivale): L-am v zut pe elevul cel premiat. Subst. + atr.

Juxtapunere în cazul atributului apozi ional: Elevul Popescu este premiat.

Subst.+ apoz.

• Topic : Elevul ascult profesorul. Profesorul ascult elevul.

Sb Cd Sb Cd

b. Raportul de subordonare în fraz

Raportul de subordonare în fraz se realizeaz între o regent i o propozi ie subordonat .

Regenta este o propozi ie de care depinde o alt propozi ie. Ea poate fi propozi ie
principal sau propozi ie secundar dac de ea depinde o alt propozi ie. Subordonata este
o propozi ie care depinde de regent . Ea este întotdeauna o propozi ie secundar .
1 2 3
Exemplu: M-am dus la pia / s cump r legume / care sunt proaspete. /
Pp., regenta prop. subord. Prop. subord.
propozi iei 2 regenta propo-
zi iei 3
regent poate s aib :
1 2
o O singur subordonat : Citesc / ce îmi place. / Pp. Psubord.
o Dou sau mai multe subordonate care pot fi:

1 2 3
Coordonate între ele: Mi-a spus / c va pleca / i nu se va mai întoarce. /
Pp.regenta
Prop.subord.
prop.subord.
propozi iilor 2-3
2 coordonat cu 3
1 2 3
Necoordonate între ele: Când a plecat / mi-a spus / c nu se va mai întoarce. /
p. subord. Pp. p.subord.

O propozi ie subordonat poate avea dou regente (când acestea sunt coordonate între ele):
5
 1 2 3
A v zut / i mi-a povestit / ce s-a întâmplat acolo. /
pp. regenta
pp.regenta
prop. subord.
propozi iei 3
propozi iei 3

Propozi ia regent poate fi întrerupt pentru ca, între elementele ei, s se intercaleze o
alt propozi ie subordonat :
1 2 1
Filmul / pe care l-am v zut asear / mi-a pl cut. /
pp. p.subord. pp.

Unele propozi ii regente sunt insuficiente sau incomplete, deoarece impun prezen a
unei subordonate (subiective, predicative sau completive directe):
1
Se zice /
c
2
va ploua. /
Întrebarea este/
1
dac
2
va veni. /
1 2
El nu poate / s vin . /
p.insuf. SB.
P.insuf.
PR.
P.insuf.
CD.

Raportul de subordonare în fraz se realizeaz prin:

Jonc iune cu:

o Conjunc ii subordonatoare: c , s , ca s , c ci, deoarece, fiindc , de i, încât,

1 2
întrucât, de, dac , etc. Exemple: Elevul tie / s citeasc . /
Pp. P.subord.
1 2
Merg la teatru / deorece îmi place spectacolul. /
Pp. P. subord.

Locu iuni conjunc ionale subordonatoare: pentru c , cu toate c , m car c , f r s , pân

s , m car s , chiar dac , chiar s , chiar de, din cauz c , din pricin c , dup ce, pân ce,
îndat ce, din moment ce, ori de câte ori, cât vreme, ca i când, ca i cum, dup cum,
etc.

1 2
Exemple: Cu toate c n-a venit, / nu m-am sup rat. /
P.subord. Pp.
1 2
Dup ce am citit, / am în eles problema. /
P.subord. Pp.

Pronume (adjective pronominale) relative: care, cui, cine, ce, cât, cel ce, cel care,
cele ce, cei ce, ceea ce, etc.
 1
Exemple: Nu se tie /
cine
2
a spart geamul. /
Cel ce
1 2
nu înva / nu tie. /
Pp.
P.subord.
P-subord.
Pp.

Unele pronume (adjective pronominale) nehot râte: oricât, oricine, oricare, ori icare,
etc.
1 2
Exemplu: Oricât mi-ai spune / nu te cred. /
P.subord. Pp.

1
Adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro, precum, etc. Exemplu: Am procedat /
2
precum mi-ai spus tu. /

Pp. P.subord.

Adverbe nehot râte compuse: oricând, oriîncotro, oriunde, oricum, orideunde, etc.
1 2
Exemplu: Oriîncotro te ui i, / vezi locuri minunate. /
P.subord. Pp.
Observa ii:

1. Pronumele i adjectivele pronominale nehot râte nu au întotdeauna valoare de conjunc ie.

Exemple: El nu este oricine.

Accept orice.
Oricine poate veni.
N.pred.
Cd
Sb

2. Adverbele nehot râte nu au întotdeauna valoare de conjunc ie. Exemple: Oriunde se simte

bine. Oricând poate veni. Ccl

Cct

3.Unele adverbe relative pot avea dubl valoare: pot introduce diferite subordonate i
1 2
pot îndeplini diferite func ii sintactice. De exemplu: Am procedat / cum mi-ai spus. /
6
Pp. Scm (modal )
1 2
Cum l-am v zut, / l-am recunoscut. / Fs:Ccm
Sct Pp.
Fs: Cct
1 2
Juxtapunere (paratax ) prin virgul : Exemplu: Ai carte, / ai parte. /
P.subord. Pp.
1 2 3
Topic : Exemple: S fii tân r / înseamn / s ai idealuri. /
SB Pp PR
1 2 3
S ai idealuri / înseamn / s fii tân r. /
SB Pp PR

III. Clasificarea propozi iilor

Propozi iile se clasific dup urm toarele criterii:

Dup structura lor

Dup aspectul afirmativ sau negativ al predicatului propozi iei

Dup scopul comunic rii

Dup sensul, în elesul pe care îl au în fraz

Dup rangul pe care îl au în fraz

a. Clasificarea propozi iilor dup structur

inând seam de structur , de modul de organizare, de func iile sintactice ale p r ilor
care alc tuiesc enun ul, propozi iile pot fi analizabile i neanalizabile.

Propozi ia analizabil este alc tuit din p r i de propozi ie distincte din punctul de
vedere al func iei lor sintactice, iar structura lor poate fi analizat . Propozi ia
analizabil poate fi simpl sau dezvoltat .

Propozi ia simpl este alc tuit din p r ile principale ale propozi iei: din subiect i
predicat. Uneori îns una dintre ele poate lipsi. Exemple: Privighetoarea cânt .
(privighetoarea – subiect; cânt – predicat) Ninge. (propozi ie alc tuit doar din
predicat)

Propozi ia dezvoltat cuprinde, în afar de subiect i predicat, una sau mai multe p r i
secundare de propozi ie. Exemplu: Eu nu cunosc în elegere mai bun ca asta. (I.
Slavici) Acest enun în afar de subiect (eu) i predicat (nu cunosc) cuprinde i un
complement direct (în elegere), un atribut adjectival propriu-zis (mai bun ) i un
complement circumstan ial de mod comparativ (ca asta).

Propozi ia neanalizabil este un enun care nu poate fi analizat din punctul de vedere al
organiz rii sintactice, deoarece nu se poate recunoa te func ia sintactic a p r ilor
componente. Propozi iile neanalizabile sunt alc tuite din interjec ii, adverbe afirmative sau
negative sau substantive în vocativ. De exemplu: - Las’c tiu eu...

- Ei? (I.L.Caragiale) Interjec ia ei

nu poate fi analizat sintactic, de i alc tuie te o propozi ie.

b. Dup aspectul afirmativ sau negativ al predicatului propozi iei

Dup aspectul predicatului, propozi iile sunt de dou feluri: afirmative i negative. Cele
dou propozi ii se deosebesc în aceea c cea negativ con ine o nega ie pe lâng
predicat, de obicei adverbul nu, în timp ce propozi ia afirmativ nu are aceast marc
special .

Exemple: La noi sunt codri verzi de brad. (O. Goga) – propozi ie afirmativ ; Timpul pierdut
nu se mai întoarce. (Folclor) – propozi ie negativ

Observa ii:
1. Ideea de nega ie este exprimat i prin alte cuvinte cu în eles negativ:
7
prin pronume negative: nimeni, nimic, niciunu, niciuna;
adjective negative: niciun, nicio,
conjunc ia negativ : nici

adverbe negative: niciunde, niciodat , nicicum, nic ieri, etc. Aceste cuvinte cu sens
negativ în structura propozi iei sun înso ite de adverbul negativ nu. Ex: Nimica nu-i f
r osteneal .

În folclor i la unii scriitori anumite cuvinte cu sens negativ apar f r adverbul negativ
nu: Nici ploaia îl ud , nici soarele îl arde. (Folclor)

Unele propozi ii cu sens afectiv introduse prin adverbul relativ unde urmat de nega
ia nu sunt afirmative, nu negative: i unde nu s-au adunat o mul ime de b ie i i fete la
coal , între care eram i eu.... (Ion Creang ) – sensul propozi iei este c tocmai s-a
adunat o mul ime de b ie i i fete la coal .

Câteodat , dou nega ii dintr-o fraz dau împreun o afirma ie; este vorba de negarea
nega iei: Nu pot s nu te admir – adic trebuie s te admir.

c. Dup scopul comunic rii

Prin limbaj, oamenii urm resc diverse scopuri comunicative: s fac aser iuni legate de
lumea real (Clima la noi este temperat .); s -i determine pe ascult tori s dac anumite
ac iuni, dând ordine, porunci, sfaturi, rug min i (Nu v apleca i afar prin geamul
trenului!); s solicite un r spuns din partea interlocutorilor (Ce a i înv at pentru ast
zi?); s - i ia angajamente pentru ac iunile din viitor (Promit s vin la timp alt dat .); s - i
exprime emo iile, sentimentele (Ce zi minunat e ast zi!); s produc prin cuvinte o
schimbare în lumea real , creând o nu realitate (V declar c s tori i.), etc. Deci, în
procesul comunic rii, oamenii produc diferite acte de vorbire:

reprezentative – acte de vorbire prin care este reprezentat realitatea în plan discursiv;

directive – acte de vorbire prin care se dau directive, ordine, porunci, rug min i;

întreb ri – acte de vorbire prin care se formuleaz întreb ri;

promisive – acte de vorbire prin care se fac promisiuni;

expresive – acte ed vorbire prin care sunt exprimate emo ii, atitudini, st ri;

declarative – acte de vorbire prin care se fac declara ii, etc.

Limbile dispun de structuri sintactice specializate (prpozi ii i fraze), care, împreun cu

intona ia, semnalizeaz scopul comunicativ al vorbitorului (al emi torului de mesaj):

Structuri enun iative (numite i asertive): Elevii sunt aten i. / Elevii sunt aten i când le
vorbe te profesorul.

Structuri interogative: Sunt aten i elevii? / Sunt aten i elevii când le vorbe te
profesorul?

Structuri imperative: Elevi, fi i aten i! / Elevi, fi i aten i când v vorbe te profesorul!

Structuri exclamative: Ce elevi aten i! / Ce aten i sunt elevii când le vorbe te

profesorul!
Pornind de la corela ia dintre actul de vorbire i structura sintactic a enun ului, dup
scopul comunic rii, propozi iile pot fi:

c.1. Propozi ii enun iative (enun uri asertive); c.2. Propozi ii interogative;

c.3. Propozi ii imperative; c.4. Propozi ii exclamative.

c.1. Propozi ii enun iative (enun uri asertive)

Propozi ia enun iativ (asertiv ) comunic ceva despre un obiect sau un fenomen, d o informa
ie referitoare la producerea unui eveniment, care poate fi calificat ca adev rat sau fals, în
urma raport rii la starea de fapt corespunz toare. Enun urile asertive reprezint enun urile
fundamentale ale oric rei limbi naturale. Ele au caracter structurat i, fie propozi ii, fie fraze,
au drept scop s informeze interlocutorul în leg tur cu anume eveniment, chiar

8
dac informa ia transmis nu este nou . Astfel, se pot formula enun uri de tipul Dun rea este
un fluviu. sau Dun rea este un fluviu european care traverseaz i România. care transmit
interlocutorului informa ii general cunoscute. În alte situa ii de comunicare, emi torul poate
transmite sub form asertiv o informa ie despre care este sigur c este cunoscut de
interlocutor, dar strategia adoptat de el îi faciliteaz men inerea unor forme de cooperare i
respectarea unor norme de polite e în descursul comunic rii. Astfel, un enun de forma tii c
trebuie s -mi predai lucrarea. poate fi utilizat de cineva fa de un subaltern în locul unui enun
imperativ ca Trebuie s -mi predai lucrarea! sau Pred -mi lucrarea!

c.2. Propozi ii interogative

Enun urile interogative sunt structuri (propozi ii sau fraze) specializate pentru a
formula întreb ri. O propozi ie cu structur interogativ îns nu serve te întotdeauna la
formularea unei întreb ri la care locutorul a teapt un r spuns de la interlocutor. De
exemplu, prin propozi ia Cine a mai pomenit a a ceva? nu se exprim o întrebare, ci
o aser iune: Nimeni nu a mai pomenit a a ceva. Pe de alt parte, vorbitorii pot lansa
întreb ri i prin structuri non-interogative. De exemplu, întrebarea „Cine i-a spus
asta?” poate fi formulat i prin structura enun iativ Vreau s tiu cine i-a spus asta.
Exist trei tipuri de structuri interogative:
Interogative totale;
Interogative par iale;

Interogative alternative.

i.Interogative totale

Prin enun urile interogative totale locutorul îi solicit interlocutorului s dea un r spuns
de tipul da / nu: i-a pl cut pr jitura? – Da. / Nu., Vrei s mergem la film dup ce termin
m lec iile? – Da. / Nu.

Organizarea sintactic a interogativelor totale este, în linii mari, aceea i cu a propozi

iilor / frazelor enun iative. O deosebire fa de enun iative apare când subiectul
propozi iei interogative este exprimat: în topica standard, subiectul este postpus
predicatului. Au venit musafirii? S-au terminat cursurile? Vorbe te cineva la telefon?,
etc. Dialectal, arhaic, poetic, poate ap rea, ca marc specific structurilor interogative,
inversiunea verb – auxiliar: V zut-ai? Auzitu-l-ai cum vorbe te?

Tr stura distinctiv a enun urilor interogative în raport cu cele enun iative este intona
ia ascendent , marcat grafic prin semnul întreb rii la sfâr itul enun ului interogativ. În
cadrul enun ului interogativ, unul din cuvinte poart „emfaza interogativ ”, adic este
accentuat:
Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?

Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?

Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?

Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?

Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?

Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?

Dac interlocutorul vrea s dea alt r spuns decât da / nu la întrebarea locutorului,

aceast inten ie solicit implicit i o precizare legat de un constituent din enun ul
interogativ, dar predicatul propozi iei principale r mâne acela i. Acest subtip de
întreb ri totale se aseam n cu întreb rile par iale:
De exemplu: - Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?

Nu vreau s mergem la film dup ce termin m cu lec iile. Vreau s st m acas .

Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?

Nu vreau s mergem la film dup ce termin m cu lec iile. Vreau s mergem la cofet rie
dup ce termin m cu lec iile., etc.

9
ii.Interogative par iale

Prin enun urile interogative per iale locutorul îi solicit interlocutorului s dea un r
spuns prin care precizeaz o variabil con inut în întrebare, reprezentat de cuvântul
interogativ: Ce faci mâine?, Unde pot cump ra un bilet de tramvai?, Cu cine va sosi
mama?, Cum rezolv m situa ia? etc.

Marca distinctiv a interogativelor par iale este prezen a unui „cuvânt interogativ”: pronume/
adjectiv interogativ (cine?, ce?, care?, cât?, al câtelea?, etc.); adverb interogativ

(unde?, când?, cum?,) i locu iunea adverbial de ce?. Cuvântul interogativ are rolul
de a circumscrie semantic r spunsul a teptat i poate viza orice parte de propozi ie:
subiect, complement, atribut, circumstan ial:

Exemple: Cine vine mâine la noi? – r spunsul a teptat este un subiect; Ce m nânci? – r spunsul
a teptat este un complement direct;
Unde mergem mâine? – r spunsul a teptat este un circumstan ial de loc; Când te întorci? – r
spunsul a teptat este un circumstan ial de timp:
Ce fel de om este Ion? – r spunsul a teptat este un atribut, etc.

De cele mai multe ori, enun urile interogative par iale se construiesc cu un singur cuvânt
interogativ. Exist îns i interogative multiple, construite cu dou (rareori cu mai multe) cuvinte
interogative juxtapuse sau coordonate copulativ: Cine ce a f cut?, Cine unde s-a dus?, Care
cui i-a dat invita ia?, Cine de ce s-a sup rat?, Unde i când ne întâlnim?, Unde i cum ne distr
m?, Cine cui a povestit?, Cine ce cui i de ce a min it?, etc.
Interogativele par iale au o particularitate comun cu interogativele totale: subiectul,
dac este exprimat, apare, în topica standard, dup predicat: Despre cine a i vorbit voi
acolo?, Când sose te bunica?, etc.

Interogativele par iale au o linie intona ional descendent , comun cu a enun urilor
asertive i cuvântul interogativ poart accentul.

iii. Interogative alternative

Prin enun urile interogative alternative locutorul (vorbitorul) îi solicit alocutorului

(interlocutorului) s selecteze unul (mai multe) dintre elementele prezentate ca op iuni
posibile: - Vii luni sau mar i?
- Pleci sau mai stai?
- (Vin) luni.

– Plec acum.
Sunt structuri
bazate
pe coordonare disjunctiv (ori, sau), realizat la nivel de

propozi ie, între dou / sau mai multe cuvinte care îndeplinesc aceea i func ie sintactic
sau la nivelul frazei, între dou / mai multe propozi ii care ocup aceea i func ie sintactic .
Exemple: Cite ti cu mai mult pl cere povestiri, nuvele sau romane? – propozi ie;
1 2 3
Î i scrii tema, / cite ti o nuvel / sau te ui i la televizor? / – fraz .

Propozi iile coordonate sunt uneori simetrice: una pozitiv , alta negativ (Dormi sau nu
dormi?) sau construite cu verbe aflate în rela ie de antonimie (Intri sau ie i?)
Aspectele care pot fi prezentate ca alternative sunt:
Predicatele sintactice: Cite ti sau te joci?, Pleci sau r mâi?, etc.;
Actan i implica i în predica ie: M nânci mere sau pere?, Te gânde ti la film sau la
carte?, etc.;

Circumstan e din grupul verbal: Vrei s afli când sau cum ajungi acolo?;

Atribute: Vrei cafea mare sau mic ?

Gradul de probabilitate a unei ac iuni: Probabil sau sigur vine?

Cetegorii logico-semantice (modul, timpul, persoana): Venise sau veniser ?, Va sau

ar veni?, Ai sau a i plecat?, etc.
Interogativele alternative au o linie intona ional compus ascendent – descendent.

c.3. Propozi ii imperative

Enun urile imperative exprim un ordin, o comand , un îndemn, o interdic ie, inten ia
comunicativ a locatorului fiind de a-l îndemna pe interlocutor s ac ioneze într-un anumit fel.
10
Modul de realizare a actelor imperative este direct sau indirect.

Imperativele directe reprezint rezultatul unor acte directive care se realizeaz f r

ajutorul (medierea) altor acte. Enun urile imperative directe apar sub forma unor
enun uri simple sau complexe: Vino!, S mergem de aici!, Vino la mine!, etc.

Imperativele indirecte sunt formulate în cadrul unor acte realizate mediat, mai precis
al unor acte asertive (enun iative): E bine s pleci de aici., al unor întreb ri: Vrei s
pleci de aici? (cu accent pe forma verbal regent vrei).

Modurile verbale predicative din structurile sintactice proprii enun urilor imperative
reprezint un factor în func ie de care se disting dou subclase:

Structuri cu predicatele realizate prin forme verbale la moduri personale i

Structuri realizate prin forme verbale nepersonale.

Modurile personale cu care se pot construi enun uri imperative sunt: imperativ (Vino
repede!, Taci din gur !), indicativ (Vii repede!), conjunctiv (S vii repede!).

Formele verbale nepersonale sunt: infinitivul (A nu se deschide geamul!) i supinul

(De rev zut acest exerci iu!).

În structurile sintactice imperative cu predicatele exprimate prin verbe la moduri

personale, persoana verbului reprezint un alt factor de diferen iere a diverselor tipuri
de enun uri imperative:

Persoana a II-a singular i plural pentru modul imperativ: Spune!, Spune i!, Cite te!,
Citi i!, etc.;

Persoana a II-a singular i plural i persoana I plural, pentru structurile construite cu

indicativ: R spunzi!, R spunde i!, Mergem mai departe!, etc.;

Persoana I plural, persoana a II-a singular i plural, persoana a III-a singular i plural,
pentru structurile cu modul conjunctiv: S meregem acolo!, S pleci imediat de aici!, S
pleca i cât mai repede!, S vorbeasc el!, S citeasc ele!, etc.

c.4. Propozi ii exclamative

Enun urile exclamative apar in construc iilor de tip afectiv i exprim o stare afectiv a
locutorului în leg tur cu un eveniment care l-a emo ionat, l-a surprins, l-a nemul
umit, i-a stârnit admira ia, etc.
Enun urile exclamative se structureaz diferit în func ie de mai mul i factori:

În func ie de linia intona ional ;

În func ie de organizarea lor sintactic marcat prin prezen a anumitor componente

adjectivale sau adverbiale asociate frecvent cu tipare sintactice de gradare i de
intensitate;

În func ie de prezen a interjec iilor i a unor elemente exclamative;

Înfunc ie de modific rile de topic .

Contururile (liniile) intona ionale ale enun urilor exclamative sunt foarte diversificate.
Aproape orice structur sintactic poate fi rostit exclamativ. Se deosebesc, astfel, între ele
din punct de vedere intona ional enun uri ca: Nu am cuvinte s exprim o asemenea r
utate!, I-a promovat i pe ei?!, Scria repede!, Are i el un umor!

În enun urile exclamative , interjec iile sunt foarte frecvente: Ah! Ce greu este
pachetul acesta!, Of, ce m-ai bucurat!

Prezen a unor elemente de natur adjectival sau adverbial este asociat , de cele mai
multe ori, cu anumite tipare sintactice exprimând cantitatea sau intensitatea: Ce
gustoase sunt fructele acestea!, Ce de c r i ai pe raft!, Cât de corect scrie române
te!, Atât de u or a rezolvat totul!, etc.

Elementele exclamative c , ce, cât (de), cum (de), a a (de), atât (de) sau forma
popular unde nu se întîlnesc frecvent în structurile exclamative: Cât munce te!, C
proast mai e ti!, Unde nu începe s toarne!, etc.

Modific rile de topic fa de forma asertiv a acelora i enun uri au rolul de a transforma
un enun asertiv într-unul exclamativ:
11
Este frumos. / Frumos (mai) este!; El ajunge inginer. / Inginer ajunge el!, A devenit
cum î i dorea. / Cum î i dorea a devenit!

d.Dup sensul, în elesul pe care îl au în fraz

Dup în elesul pe care îl au în cadrul unei fraze, propozi iile sunt de dou feluri:

propozi ii principale i

propozi ii secundare.

Propozi ia principal are singur un în eles de sine st t tor, un sens clar. De exemplu: M
duc la teatru, pentru c îmi plac piesele de teatru.
Sandu, cu care m-ai v zut ieri pe stadion, este un b iat cumsecade.

Propozi ia secundar nu are singur un în eles de sine st t tor, un sens clar i trebuie
pus în mod obligatoriu în rela ie cu o propozi ie principal .

De exemplu, propozi iile: unde m-am n scut, pentru c am mult de înv at, s cump r
legume proaspete vor c p ta un în eles (alocutorul va în elege ce vrea s comunice
locutorul) când intr în rela ie cu urm toarele propozi ii principale: Am rev zut satul
unde m-am n scut., Nu m duc la film, pentru c am mult de înv at., M-am dus la pia s
cump r legume proaspete.

e. Dup rangul pe care îl au în fraz

Dup rangul pe care îl au în fraz , propozi iile sunt de dou feluri:

Propozi ii regente i Propozi ii subordonate.

Propozi iile regente sunt acele enun uri care „comand ” ac iunea altei (altor) propozi
ii din structura frazei, c rora li se supun, prin con inut, alte propozi ii.

Propozi iile subordonate sunt acele enun uri care, prin con inut, depind de o propozi
ie regent , aceasta putând fi o propozi ie principal sau secundar .
1 2 3
Exemplu: Am hot rât / s înv pe de rost poezia / despre care profesorul ne-a vorbit. /
Propozi ia (1) – principal , regent fa de propozi ia (2);

Propozi ia (2) – secundar , subordonat propozi iei (1), regent fa de propozi ia (3);
Propozi ia (3) – secundar , subordonata propozi iei (2).

Din alt punct de vedere al rela iilor de sens, propozi iile mai pot fi:

Propozi ie incident (în fraz ) – este independent de contextul celorlalte propozi ii i

poate lipsi din comunicarea respectiv : sta îmi pare om r u – î i zise în sinea lui – i i-
a continuat drumul.

Propozi ie intercalat (tot în fraz ) – este acel enun , care se intercaleaz între p r ile
de propozi ie ale unei alte propozi ii, aducând preciz ri, complet ri la sensul uneia
dintre p r ile propozi iei principale sau regente:

1 2 1
Omul / pe care îl vezi / nu este un oricine. /
Propozi ia (1) – este propozi ie principal , regenta propozi iei (2)

Propozi ia (2) – este propozi ie subordonat atributiv , intercalat între p r ile propozi
iei (1), elementul regent este omul;
 1 2 3 2
Mi-ai spus / c , / dac sunt ascult tor toat s pt mâna, / sâmb t mergem la munte. /
Propozi ia (1) – este propozi ie principal , regenta propozi iei (2)
Propozi ia (2) – este propozi ie subordonat , regenta propozi iei (3)

Propozi ia (3) – este propozi ie subordonat , intercalat între p r ile propozi iei (2),
exprim o condi ie a realiz rii ac iunii propozi iei regente.

12
Verifica i-v cuno tin ele!

Ar ta i care sunt regen ii cuvintelor scrise cu litere cursive i spune i prin ce mijloace
se realizeaz raporturile sintactice dintre regen i i determinan ii lor:

Gr dina de flori galbene de la cap tul lujerului s-a schimbat acum într-o minge de
puf.

Malurile drepte i uscate fug înd r t.

El duce regelui r spuns.

Cartea colegului de banc e nou i frumoas .

Ghi r mase câtva timp încremenit i cu ochii inti i la dânsul.

Comenta i mijloacele de realizare a raporturilor sintactice (flexiunea i jonc iunea) din

propozi iile:

Omul bun dup fapte se cunoa te.

În c l toria lui spre miaz noapte, Oltul întinere te, o dat cu vechile cet i, c r mid riile.

Femei i fete cu ca aveici de vulpe i cu fust de lân , dungate cu vrâste galbene i ro ii

pe fund negru, veneau la liturghie.

Afla i subiectele i predicatele, comenta i raportul de interdependen dintre ele:

Gre elile acestea î i fac un urât nume.

Z rile de farmec pline / Str lucesc în lumini ...

Somnoroase p s rele pe la cuiburi se adun .

Sara pe deal buciumul sun cu jale.

S m a tep i la col ul str zii.

Delimita i frazele în propozi ii i stabili i, apoi, propozi iile regente i cele subordonate:

Stau i m gândesc la vremurile ce au trecut ca o suflare de vânt.

M -nchin la soarele-n elept / C sufletu-i fântân -n piept, / i roata alb mi-e st pân , /
Ce zace-n sufletul-fântân .

Cine adun la tinere e are la b trâne e.

M-a întrebat cine mai merge în excursie cu noi.

Construi i dou fraze cu propozi ii principale coordonate de care s depind propozi ii

subordonate întroduse prin pronume relative i adverbe relative.

Model: I-am invitat pe colegii cu care m în eleg bine i ne-am distrat unde am g sit loc.
Spune i care i leag p r i de propozi ie coordonate i care leag propozi ii coordonate:

Dar ce-mi bat capul cu craii i cu împ ra ii i nu-mi caut de copil ria petrecut în Humule
ti i de nevoile mele.

6. Stabili i felul propozi iilor dup toate criteriile de clasificare:

Ce zi minunat am avut ieri!

Vii cu mine sau pleci cu ceilal i?

Cine înva regulat, este atent la cursuri nu poate s nu reu easc la examen.

13
IV. Coresponden a dintre p r ile de propozi ie i propozi iile subordonate

a. Leg tura dintre cele dou p r i ale sintaxei

Între sintaxa propozi iei, care studiaz regulile de îmbinare a cuvintelor în propozi ii, i
sintaxa frazei, care studiaz regulile de îmbinare a propozi iilor în fraze, exist multe
asem n ri:

Cele dou p r i ale sintaxei au dou raporturi (rela ii) comune: raportul de coordonare i
raportul de subordonare.

Raportul de coordonare se stabile te între unit i sintactice de acela i fel atât în

propozi ie, cât i în fraz : între dou p r i de propozi ie de acela i fel la nivel de propozi
ie i între dou propozi ii de acela i fel la nivel de fraz . (Exist îns i excep ii.)

Raportul de coordonare se exprim în ambele situa ii prin conjunc ii i locu iuni

conjunc ionale coordonatoare (avem jonc iune) i prin juxtapunere (paratax , al
turare prin virgul ).

Raportul de subordonare se stabile te, în ambele situa ii ( i în propozi ie i în fraz ), între

o unitate sintactic (parte de propozi ie secundar , respectiv propozi ie secundar ) i
termenul regent, fiind diferite îns modalit ile de exprimare.

Coresponden a dintre p r ile de propozi ie i propozi iile subordonate

Pornind de la leg tura strâns dintre cele dou p r i ale sintaxei, se poate observa c între p
r ile de propozi ie i propozi iile subordonate exist urm toarele coresponden e:

Orice propozi ie subordonat corespunde unei p r i de propozi ie, îndeplinind, în

fraz , func ia acesteia pe lâng un termen regent (cuvânt determinat) din propozi ia
regent .

Propozi iile subordonate au denumiri derivate din denumirile p r ilor de propozi ie

echivalente.

De i subordonatele sunt toate secundare, realizând un raport de subordonare, ele nu

corespund numai p r ilor secundare de propozi ie, ci exist dou tipuri de subordonate care
corespund unei p r i principale de propozi ie: subordonat subiectiv , care ine locul
subiectului din propozi ia regent i subordonat predicativ , care exprim numele predicativ al
predicatului nominal din propozi ia regent .

Nu exist o propozi ie care s in locul unui predicat verbal sau al unui verb copulativ.

Propozi iile subordonate r spund la acelea i întreb ri, realizeaz acela i raport i au
acela i termen regent ca i p r ile de propozi ie c rora le corespund (pe care le
înlocuiesc).

Expansiunea i contragerea

Având în vedere coresponden a dintre p r ile de propozi ie i propozi iile

subordonate, primele pot fi transformate în subordonate, iar cele din urm în p r ile
de propozi ie corespunz toare.
Transformarea p r ilor de propozi ie în subordonatele corespunz toare se nume te
expansiune. În procesul de expansiune apar un predicat (pentru c apare o propozi
ie) i un element subordonator (pentru c propozi a primit este subordonat ).
Predicativizarea (apari ia predicatului) se realizeaz prin urm toarele procedee:

Trecerea verbului de la un mod nepersonal (nepredicativ) la un mod personal

(predicativ):
1 2
Nu poate veni. Nu poate / s vin . /
Ce nu poate? Cd Ce nu poate? CD (subordonat completiv direct )

14
Ad ugarea (inser iunea, includerea) verbelor operatorii (verbe copulative sau
auxiliare) a fi, a avea:
Omul cinstit nu minte.
1
Omul /
care
2 1
este cinstit / nu minte. /
Care om? atr.
Care om?

AT

Înlocuirea substantivului, adjectivului, adverbului printr-un verb la un mod predicativ:

Trenul circul f r oprire.
1
Trenul circul /
fr s
2
opreasc . /
Cum circul ?
Ccm
Cum circul ?
CM (subord. modal )

Repetarea (anticiparea sau reluarea) în subordonat a verbului dominant din regent :

Înva ca i tine.
1 2
Înva / cum înve i i tu. /
Cum înva ? Ccm
Cum înva ? CM (subordonat modal )

Transformarea (restrângerea) propozi iilor subordonate în p r ile de propozi ie

corespunz toare se nume te contragere. În procesul de contragere dispar predicatul
i elementul subordonator, deoarece dispare propozi ia subordonat .
Principalele procedee de depredicativizare (dispari ia predicatului) sunt:

• Trecerea verbelor de la un mod predicativ la un mod nepredicativ: Când se plimba prin

1 2
parc, / s-a întâlnit cu colegii. /
CT Când s-a întâlnit?
Plimbându-se prin parc, s-a întâlnit cu colegii.
Cct Când s-a întâlnit?

Înl turarea verbelor operatorii a fi, a avea, când structura predicativ le con ine:
1
Omul /
care
2 1
este cinstit / este apreciat. /
Omul cinstit este apreciat.
Care om? AT
Care om? atr.

Înlocuirea verbului cu func ie de predicat printr-un substantiv (nominalizarea

verbului), printr-un adjectiv (adjectivizarea verbului) sau printr-un adverb
(adverbializarea verbului):
1 2 1 Ce fel de fat ?
S-a trezit / când a r s rit soarele. / Ea este o fat /
Când s-a trezit? CT 2 AT
care ascult . /
 1 2 atr.
El vorbe te / cum vorbesc oltenii. / Cum
vorbe te? CM Ea este o fat
ascult toare. El vorbe te
oltene te. Cum
S-a trezit la r s ritul soarelui. Când s-a
Ce fel de fat ? vorbe te? Ccm
trezit? Cct
Cum
Înl turarea verbului predicativ desenea
din subordonat când acesta z ?
este identic cu cel din regent : Ccm
1
El deseneaz /
cum
2
deseneaz i cel lalt. /
El deseneaz ca i cel lalt. 15
Cum deseneaz? CM
V. P r ile de propozi ie i subordonatele corespunz toare

Subiectul (Sb)

Defini ia
Subiectul este partea principal de propozi ie despre care se spune ceva cu

ajutorul predicatului. Subiectul arat :

•Cine este autorul ac iunii: u teru coti încet dup col ul gardului. (F.

Neagu)

•Cine suport ac iunea unui verb la diateza pasiv : Inculpatul a fost

prezentat instan ei pentru a fi judecat.

•Cui i se atribuie o însu ire, o caracteristic exprimat prin numele

predicativ: Verzi sunt dealurile tale, frumoase p durile i dumbr vile

spânzurate de coastele dealurilor, limpede i senin cerul t u. (Alecu

Russo)
Felul
Dup cum este prezent sau absent în propozi ie:
subiectului

A. Subiect exprimat:

•Simplu: Oile erau la munte, într-ale lui D nil . (Gala Galaction)

•Multiplu: Copacii albi, copacii negri, / Stau singuri în parcul solitar.

(G. Bacovia)

În categoria subiectului multiplu intr i: subiectul grupat (Mama i tata, fra ii

i surorile te iubesc.) i subiectul disjunctiv (Mama sau tata va veni.)

B. Subiect neexprimat:
•Inclus – verbul cu func ia de predicat este la persoana I sau a II-a,

singular i plural: (tu) S le spui curat / C (eu) m-am însurat. (Miori a)

•Subîn eles – verbul cu func ia sintactic de predicat este la persoana a

III-a, singular sau plural, iar subiectul a fost exprimat anterior: P una

se zb tuse în poal pân (P una ) amor ise i (P una ) adormise cu

degetele în gur . (Gala Galaction)

•Nedeterminat – nu se poate preciza persoana care face ac iunea: S-a

comunicat în presa de ieri, dar s-a spus i la radio.

P r ile de
•Substantiv comun sau propriu, simplu sau compus, în cazul N.:
vorbire prin

A trecut întâi o boare / Pe deasupra viilor. (G. Topârceanu);

care

Floarea-soarelui a fost recoltat .

subiectul

Maria a sosit cu trenul.

poate fi

Delta Dun rii este o zon pitoreasc .

exprimat
•Locu iune substantival în cazul N.: Aducerile aminte m-au cople it.

•
Pronume:

o personal: Ei sunt prietenii no tri cei mai buni.

o de polite e: Spune-i i dumneata b iatului... (I. Creang )

o posesiv: Aici sunt îngropa i ai t i.

o demonstrativ: Ace tia mi-au creat multe greut i.

o interogativ: Cine i-a auzit vreodat vocea?

o relativ: Care a sosit acum mi se pare cunoscut.

o nehot rât: Ceva din visul ei a r mas în tain .

o negativ: Nimeni nu a mai trecut pe la moar .

•Adjectiv substantivizat: Lene ul mai mult alearg , iar scumpul mai

mult p gube te. Cel harnic este apreciat de profesori.

•
Numeral:

o numeral cardinal: Doi au sosit acum.

16

o numeral ordinal: Al treilea a gre it inta.

o numeral colectiv: Amândoi au fost v zu i la locul faptei.

o numeral frac ionar: O doime este mai mare decât o treime.

•Verb la mod nepersonal (nepredicativ):

o Infinitiv: A cinsti memoria eroilor este o datorie sfânt .

o Gerunziu: Se aude cântând pe strad .

o Supin: De înv at toate materiile nu este u or.

o Locu iune verbal : Nu e u or a b ga de seam totul.

•Interjec ie: Se auzea cirip – cirip din crâng.

Cazul
Când este exprimat printr-o parte de vorbire de tip nominal, subiectul st , de
subiectului
regul , în cazul nominativ (N.), a a cum au fost în toate exemplele de pân

acum. De la aceast regul exist excep ii:

Aparente – subiectul este de fapt un atribut al unui subiect subîn eles: o în cazul genitiv: Ai
casei (proprietarii, st pânii) au plecat.
o în cazul acuzativ: Am mai auzit (lucruri) de astea. Au mai plecat (unii) dintre ei.
(Noi) am venit cu to ii.

Propriu-zise, când subiectul este exprimat prin:

Pronume relativ:

o În genitiv: Meritul este al cui înva . o În dativ: Vorbe te cui ascult .

o În acuzativ: Apreciaz pe cine înva .

Substantiv în acuzativ cu prepozi ia la: Au venit la oameni!...

Subiectul coordonat cu un alt subiect prin cu, i cu, împreun cu st în cazul acuzativ:
Dan i cu Maria sunt ingineri.

Topica • Subiectul st de obicei înaintea predicatului, dar poate sta i dup : Exemple:
Noaptea se vestea gr bit din adâncuri. (C.Hoga )
În ziua aceea nu era niciun nor deasupra. (Gala Galaction)

Rar, subiectul poate fi intercalat între elementele locu iunii verbale care alc tuiesc
predicatul sau între verbul copulativ i numele predicativ al predicatului nominal:

Cu greau i-a venit el de hac, dar pân la urm a g sit solu ia.

Ve i fi i voi bine preg ti i?

Punc ua ia
Nu se desparte niciodat prin virgul de predicat.
Observa ii
•Exist propozi ii f r subiect, el fiind inexprimabil când predicatul este

un verb impersonal „meteorologic” de tipul fulger , tun , ninge, plou

sau o locu iune verbal impersonal de tipul a(-i) p rea bine, a(-i)

p rea r u, etc.

1
Subiectul poate fi reluat printr-o alt parte de vorbire (subiect reluat): Vine el tata. Omul / care
2 1
nu minte, / acela este stimat de ceilal i. /

Subiect izolat – când subiectul ini ial este p r sit i locatorul î i continu ideea referindu-
se la un alt subiect; asta se întâmpl în construc iile cu anacolut:

Exemplu: Dar eu, când m gândesc la locul na terii mele,... parc îmi salt i acum inima
de bucurie.
17

Propozi ia subordonat subiectiv (SB)

Rolul în fraz
Îndepline te func ia de subiect pe lân un verb predicat, un verb la mod

nepersonal (nepredicativ) sau un adverb predicativ:

1 2
Se recomand / ca în timpul orelor s fim aten i. /

1 2 1
Înainte de a se cunoa te / unde mergem / nu po i face planuri. /

1 2
Sigur / c nici la anul nu vom tr i mai bine. /
Elementul
•Verb predicativ, diateza activ , reflexiv , pasiv , persoana a III-a,
regent
singular sau plural:

1
Au participat la concurs /
cei care
2
s-au înscris. /

Cine
1
se prezint / s se
2
gândeasc de dou ori. /

Cine
1 2
a avut nevoie / a fost ajutat. /

Verb predicativ, persoana a III-a, singular, diateza reflexiv cu

sens pasiv (reflexiv – pasiv): se aude, se zice, se crede, se consifer , se presupune, se

poveste te, se vede, se stabile te, etc:
1 2
I s-a recomandat / s in regim. /
1 2
S-a stabilit / cine va fi c pitanul echipei. /

Verb predicativ, persoana a III-a, singular, unipersonal cu sens impersonal: se

cuvine, reiese, rezult , trebuie, etc.:
1 2
Se cuvine / s ajut m p rin ii. /

1 2 1
Pe drumurile publice / trebuie / s respect m regulile de circula ie. /
Verb predicativ, persoana a III-a, singular, folosit cu sens impersonal: este (cu sensul
„se întâmpl , trebuie), se cade, se poate, a se p rea, etc:
1 2
Dac va fi s plec / nu voi uita sfaturile tale. /
1 2
Nu mi se pare / c ideea ta este bun . /

Verb predicativ personal folosit ca verb unipersonal cu sens impersonal, înso it de un

pronume personal în cazul dativ sau acuzativ: (m ) afecteaz , (îmi) ajunge, (îmi)
convine, (m ) doare, (m ) indigneaz , (m ) intereseaz , începe, (m ) îngrijoreaz ,
merge, (m ) mir , (m ) sup r , (m ) prive te,etc:
1 2
Nu ajunge / cât ai studiat. /

1 2 1 2 1
Lor nu le convine / c plec m ast zi. / Te intereseaz / cum a fost în excursie? / M doare / c nu
2
ne-am putut în elege. /

1 2 1 2
Îmi convine / s mergem împreun la film. / Îmi vine / s -mi iau lumea în cap. /
Verb copulativ personal, persoana a III-a, singular sau plural: a fi
1 2
S ai prieteni adev ra i / este un lucru nemaipomenit. /
1 2
Sunt câ tig tori / cine indic numele exact al locului. /
Verb copulativ, persoana a III-a, singular, cu sens impersonal, este, înseamn , încadrat între o
1 2 3
propozi ie subiectiv i una predicativ : Ceea ce m sup r / este / c pe el nu-l intereseaz nimic. /

1 2 3
Dac nu a ajuns la timp / înseamn / c i s-a stricat ma ina. /

Expresie verbal impersonal (verb copulativ + adverb): e bine, e adev rat, e clar, e u
1 2
or, e firesc, e greu, e posibil, e imposibil, etc.: E bine / s fii prev z tor. /

1 2
E firesc / s - i aju i prietenii la nevoie. /
18
Adverb sau locu iune adverbial predicativ (urmat întotdeauna de o conjunc ie
subordonatoare: ca, s , ca...s , dac , de): bine, bineîn eles, desigur, fire te, sigur,
poate, posibil, imposibil, probabil, f r îndoial :
1 2
Desigur / c mai sunt multe de f cut. /
1 2
Imposibil / s nu soseasc la timp. /
1 2
Sigur / c venim i noi. /
1 2
Bine / dac vine i el. /
1 2
Bineîn eles / c te vom a tepta acolo. /
Elementele
•Pronume relative: care, cin, ce, cui, cât (câte, câ i, câte), ceea ce.

jonc ionale

Cine
1 2
sap groap altuia / cade în ea. /

Ce
1 2
na te din pisic / oareci m nânc . /

1
Scriu /
cui
2
îmi r spunde. /

Pe mine

1
m intereseaz /
care
2
joac mai bine. /

Ceea ce
1
am p it / nu-i de

2
invidiat. /

• Pronume nehot râte: oricine, orice, oricare, fiecine, fiece.

Oricine
1 2
vine / e bine primit la noi. /

1
M intereseaz /
orice
2
-mi vei scrie. /
Adjective pronominale relative (care, ce, cât, cât , câte, câ i) i nehot râte (oricare,
orice, oricât, oricât , oricâ i, oricâte)
1 2
Va fi apreciat / orice rezultat vei ob ine. /
1 2
Se tie / cât timp dureaz examenul? /
1 2
• Conjunc ii subordonatoare: c , s , ca...s , dac , de. Trebuie / s m duc acas . /
1 2
Nu se tie / dac vom pleca azi sau mâine. /
1 2 3
Dac înt rzie în mod repetat / înseamn / c este neserios. /

Adverbe relative: unde, când, cum, încotro, de unde, pân unde, cât.

1
Se tie /
unde
2
a aterizat avionul avariat. /

1
Pe to i ne intereseaz
/ încotro
2
vom porni. /

Din scrisoarea lui nu

1
rezult /

cât
2
va r mâne la noi. /

Topica
•Propozi ia subordonat subiectiv st , în mod obi nuit, înaintea

regentei când determin un verb personal sau în cunstruc ii fixe cu

verbele este, înseamn :

1 2
Cine se scoal de diminea / departe ajunge. /

1 2
Cine fuge dup doi iepuri / nu prinde nici unul. /

1 2 3
Dac ai ma in / înseamn / c ajungi repede la noi. /

• Propozi ia subiectiv st dup regent când determin un verb

impersonal, o expresie verbal impersonal sau un adverb

predicativ:

1 2
Trebuie / s ajungem în timp util la pe ter . /
 1 2
Era normal / s se întâmple a a. /

1 2
Desigur / c m descurc i singur. /

Punctua ia
Nu se desparte prin virgul de propozi ia regent .

Se desparte de propozi ia regent prin virgul doar atunci, când

subordonata subiectiv este reluat în structura regentei printr-un pronume

demonstrativ. Se se compare cele dou structuri:

1 2
Cine nu respect traseul / va fi penalizat. /
- f r virgul ;

1
Cine nu respect traseul, / acela va fi
2
penalizat. / - pronumele

19
demonstrativ acela reia subordonata subiectiv ; ca atare se desparte prin

virgul .
Observa ii
•Verbul a trebui i, în general, construc iile cu sens impersonal sunt

uneori intercalate între subiectul propozi iei subiective i predicatul

acesteaia:

1 2 1
Maria / trebuie / s mearg la colegul ei. /

1 2 1
Drumul ales de voi / poate / c era gre it. /
Unele verbe i locu iuni impersonale sunt urmate de propozi ii completive directe, nu
de subordonate subiective:
1 2
Nu ne pas / c e cald. / - Nu ne pas de c ldur - Ci
1 2
Î i pare r u (bine) / c n-a venit i el. / - Î i pare r u (bine) de venirea lui. – de venire - Ci

20
Predicatul (Pr)

Defini ia
Este partea principal de propozi ie care atribuie subiectului o ac iune, a

însu ire sau o stare; deci cu ajutorul predicatului se spune ceva despre

subiect.

Felul
Predicatul este de dou feluri:

•Predicat verbal –
atribuie subiectului o ac iune, arat ce face

subiectul:

A r s rit luna.
Bate vântul.
Elevul înva .

•Predicat nominal – atribuie subiectului o însu ire, o stare, o calitate

sau arat cine este, ce este sau cum este subiectul:

Unu-i moldovean,

Unu-i ungurean

i unu-i vrâncean.

Exprimarea
•Verb predicativ la un mod personal (predicativ):
predicatului
Când au venit b ie ii i l-au întrebat de ce i-a strigat, le-a povestit
verbal
însp imântat c a v zut o l cust . – toate verbele sunt la indicativ;

S plec m repede de aici! – verb la modul conjunctiv;

M-a duce i eu cu ei la teatru. – verb la condi ional-optativ;

Pleac repede de aici! – verb la modul imperativ.

•Locu iune verbal la un mod personal (a- i aduce aminte, a avea

obraz, a b ga de seam ,a se da de gol, a duce de nas, a sta de vorb ,

a face curte, a da ortul popii, a face rost, a (se) înv a minte, a ine

seam , a veni de hac, a o lua la s n toasa, etc.

Nic a luat-o la s n toasa prin p pu oi.

Un fl c oan al dracului ne-a luat în râs.

Ho ul s-a dat de gol în fa a judec torilor.

•Adverbe sau locu iuni adverbiale care nu admit verbul copulativ a

fi (desigur, fire te, pesemne, poate, etc.)

1 2
Poate / c ne-a min it pe to i. /

1 2
Pesemne / e ti i tu de vin . /

• Interjec ie predicativ i unele onomatopee (hai, iat , uite, vai,

pleosc!, zbârr!, poc!):

Vai de capul vostru!

Iat -ne sus pe cea mai înalt culme!

Exprimarea
Predicatul nominal este alc tuit dintr-un verb copulativ la un mod
predicatului
personal (a fi a deveni, a r mâne, a ajunge, a ie i, a se face, a însemna,
nominal
a se chema, a reprezenta, a se p rea) i un nume predicativ exprimat

prin:

•Substantiv în cazul nominativ (mai rar în cazurile genitiv, dativ i

acuzativ) i locu iune substantival :

El este un om de încredere.

Ionel este elev în clasa a II-a. (N.)

Slova era al b iatului, dar vorbele erau ale b rbatului. (G.)

(M. Sadoveanu)

Omenirea este împotriva r zboiului. (G.)

Ac iunile sale erau conform planului. (D.)

Banca aceasta este de stejar. (A.)

Asta înseamn neb gare de seam din partea lui. – locu iune

substantival ;

•Pronume de orice fel, în acelea i cazuri ca i substantivul:

21

Prietenul meu este acesta. (N.)

Meritele sunt ale tuturor. (G.)

To i am fost contra lor. (G.)

C r ile nu sunt pentru nici unul dintre voi. (A.)

i el este asemenea lor. (D.)

El a devenit nu tiu ce pe la o întreprindere. – locu iune

pronominal .

•
Adjectiv pronominal posesiv:

To i au fost împotriva mea.

•Adjectiv propriu-zis, la orice grad de compara ie, în cazul N. i

locu iune adjectival :

Apa acestui izvor este foarte rece.

tirea auzit mi se p rea absurd .

Obiectul acesta este cel mai de pre .

•Diferite numerale, în acelea i cazuri ca i substantivul:

El a ie it al doilea la concursul de matematic .

Rezultatul meciului a fost doi:doi.(N.)

Propounerea este a celor trei. (G.)

Am fost împotriva amândurora. (G.)

Diploma este pentru primul clasat la concurs. (A.)

i tu e ti aidoma celor doi. (D.)

•
Verb la un mod nepersonal:

Datoria elevului este de a înv a. – infinitiv;

Câmpia este înverzit . – participiu;

Lec ia este de înv at pentru mâine. – supin;

Rana era înc sângerând . – gerunziu acordat.

•Adverb, locu iune adverbial sau adverb substantivizat:

El mi se p rea altfel decât ceilal i.

Era cu neputin s ajungem pân acolo.

Acesta este un bine pe care i-l pot face.

•Interjec
ie: E vai de capul nostru!
Acordul cu
•
Predicatul verbal exprimat printr-un verb personal la diateza activ i
subiectul

reflexiv sau prin locu iune verbal se acord cu subiectul în num r

simplu

i persoan :

Noi (pers.I.pl.) citim (pers.I. pl.) o carte.

El (pers.III.sg.) î i aduce aminte (pers.III. sg.) de tine.

•Predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasiv se acord cu

subiectul astfel: verbul auxiliar a fi în num r i persoan , iar

participiul verbului de conjugat în gen, num r i caz:

Ea (pers.III. sg) a fost (pers.III.sg.) felicitat (fem.sg.N.) de colegi.

•Când predicatul verbal sau nominal este impersonal, el este la

persoana a III-a:

R mâne de rectificat bugetul.

E u or a certa i a pedepsi pe cineva.

•Predicatul nominal se acord cu subiectul astfel: verbul copulativ în

num r i persoan , iar numele predicativ în gen, num r i caz (dac

este exprimat prin substantiv sau adjectiv):

Ele (pers.III.pl.) sunt (pers.III.pl.) vesele (fem.pl.N.)

Tu (pers.II.sg.) e ti (pers.II.sg.) prietenul (masc.sg.N.) fratelui meu.
Acordul cu
•
Acordul în num r:
subiectul
•
Indiferent de num rul la care se afl elementele, în raport de
multiplu

22
coordonare copulativ , ale subiectului multiplu, predicatul verbal i
cel nominal apar la num rul plural:

Mircea i colega sa au plecat la Ia i. Cristina i prietenele ei iubesc

muzica pop.

Când elementele subiectului multiplu sunt în raport de

coordonare adversativ de tipul nu...ci..., acordul se face cu
subiectul precedat de ci:

Nu el, ci prietenii lui au întârziat. Nu noi, ci colegul nostru a întârziat. Nu

el, ci sora lui este prieten cu noi.

Acordul în persoan :

Când elementele subiectului multiplu sunt de persoane diferite,

predicatul verbal i nominal:

o St la persoana I, plural, dac unul dintre subiecte este este de

persoana I:

Eu i tu mergem împreun . Eu i ea locuim în acela i ora . Eu i voi

suntem colegi.
Eu i ei avem acelea i pasiuni.

o St la persoana a II-a, plural, dac unul dintre subiecte este de

persoana a II-a i a III-a:

Tu i ele participa i la olimpiad .

Tu i ea a i fost premia i. Tu i ele sunte i or ence.

o St la persoana a III-a, plural, dac subiectele sunt substantive

sau pronume de persoana a III-a:

El i colegii lui iubesc sportul. Ei i ele citesc mult.

Acordul în gen:

Când elementele subiectului multiplu sunt substantive sau

pronume de genuri diferite, acordul în gen al participiului din
structura diatezei pasive sau al numelui predicativ din structura
predicatului nominal se face astfel:

o Dac sunt nume de fiin e, masculinul are prioritate: C t lin i C t

lina au fost premia i.

Colegii i colegele noastre sunt iubitori ai teatrului.

o Dac sunt nume de lucruri de genul feminin i neutru, participiul

sau numele predicativ are form de feminin:

Ma ina i tractorul au fost reparate.

Acul i a a sunt indispensabile pentru o gospodin .

o Dac substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin i

feminin, participiul i numele predicativ au form de feminin când
substantivul masculin este la singular:

Stâlpul i poarta au fost vopsite recent. Por ile i stâlpul sunt înalte.

o Dac substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin i

feminin, participiul i numele predicativ se acord cu cel mai apropiat
când substantivul masculin este la plural:

Poarta i stâlpii au fost vopsi i recent. Poarta i stâlpii sunt înal i

23
Stâlpii i poarta au fost vopsite.
Stâlpii i poarta sunt înalte.

Dac substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin i neutru, participiul i numele
predicativ au form de feminin plural când substantivul masculin este la singular:

Stâlpul i gardul au fost vopsite. Stâlpul i gardurile au fost vopsite. Stâlpul i gardul sunt înalte.
Stâlpul i gardurile sunt înalte.
Dac substantivele sunt nume de lucruri de genurile masculin i neutru, la plural,
participiul i numele predicativ se acord cu cel mai apropiat:

Stâlpii i gardurile au fost vopsite. Gardurile i stâlpii au fost vopsi i. Stâlpii i gardurile sunt
înalte.
Gardurile i stâlpii sunt înal i.

Abateri de la Acordul dup în eles:

regulile • Când subiectul este exprimat prin substantiv la singular cu sens

acordului colectiv, înso it de substantiv la plural, care indic elemente cara
constituie grupul, predicatul se acord uneori, gre it, cu substantivul-
atribut:
O echip de sudori au reparat (corect: a reparat) cazanul.

Un pluton de solda i au înconjurat (corect: a înconjurat) cl direa comandamentului.

Când subiectul este exprimat printr-un pronume nehot rât (fiecare, oricare,) sau
printr-un pronume negativ (nimeni, niciunul, niciuna) urmat de un atribut prepozi
ional:

Fiecare dintre ei au ob inut (corect: a ob inut) premii. Niciunul dintre ei n-au venit (corect: n-a
venit) la timp.

Acordul prin atrac ie, adic nu cu subiectul, ci cu un cuvânt mai apropiat:

Cu numele predicativ când subiectul este la alt num r:

Cinci milioane este o sum (corect: sunt o sum ) destul de mare.

Cu elementul cel mai apropiat din structura subiectului multiplu: Era (corect: erau)
odat un mo neag i o bab .

Cu atributul subiectului:

Lectura acestori scrisori v-au adus (corect: v-a adus) ve ti proaste.

•
Cu un complement:

În ceea ce privesc (corect: prive te) rezultatele, acestea nu ne

mul umesc.
Topica
•
Predicatul st , de obicei, dup subiectul propozi iei sau dup grupul

sintactic al subiectului (subiect + atribut), dar în propozi iile

interogative i imperative poate preceda subiectul:

Greierul a cântat toat vara.

A i fost i voi la spectacol?

Pleca i repede de aici!

•Numele predicativ st , de obicei, dup verbul copulativ:

Aici c rarea era cea mai îngust .

•Când numele predicativ este exprimat prin pronume i adverbe

relative i interogative, acesta st în fa a verbului copulativ:

Ce sunt vecinii t i?

Cine sunt oamenii ace tia?

24
 1 2
Cum a fost timpul la mare? tim cu to ii / cine e ti. /

Uneori între verbul copulativ i numele predicativ poate s se

intercaleze un alt cuvânt cu alt valoare sintactic :

Uria ii mun i erau acum blajini, tihni i i prididi i de soare. (Gala

Galaction)

Punctua ia Predicatul, atât cel verbal, cât i cel nominal, nu se

desparte prin virgul de subiect. (vezi toate exemplele date).

25

Propozi ia subordonat predicativ (PR)

Rolul în fraz
Corespunde unui nume predicativ, îndeplinind aceast func ie pe lâng un

verb copulativ din propozi ia regent .

Cuvântul
•A fi (când nu este sinonim cu a exista, a se afla, a se g si, a tr i, a

determinat

costa, a proveni, a dura, a se întâmpla, a se petrece, etc.):

din

1 2
Opinia mea este / s plec m de aici cât mai repede. /

propozi ia
•A deveni – este întotdeauna verb copulativ:

regent este

1 2
Prietenul meu a devenit / ce i-a dorit toat via a. /

un verb
•
A p rea :

copulativ

/
Ei p reau

nu-i intereseaz problem .

A însemna (când nu este sinonim cu a scrie, a nota, a face un semn):

•

1 2 3
Dac ob in rezultate bune / înseamn / c s-au preg tit. /

• A r mâne (când nu este sinonim cu a se opri, a sta iona):

1
Bunica a r mas /

2
o tiam. /

cum

A ajunge (când este sinonim cu a deveni):

•
 1 2
Prietenul meu a ajuns / ce este i tat l lui. /

• A se face (când este sinonim cu a deveni):

1 2
Vecinul meu se face / c nu m cunoa te. /

• A ie i ( când nu are sensul de a p r si o înc pere, ci are sensul de a

deveni):
 1 2
Colega mea a ie it / ce au dorit p rin ii ei. /

Celelalte verbe copulative (a se sim i, a se crede, a se na te, a reprezenta,

a

constitui, a se chema, a se numi) formeaz un predicat nominal cu un

nume

predicativ, dar foarte rar intr în rela ie cu o subordonat predicativ .

Elementele
•
Conjunc ii i

locu iuni conjunc ionale subordonatoare: c , s ,

jonc ionale

ca...s , dac , ca i cum, ca i când:

1 2
Adev rul e / c a f cut multe gre eli. /

1
Întrebarea este /
dac

2
mai st m aici. /

1
Ideea lui a fost /
ca
în

2
vacan s mergem la munte. /

•Pronume
relative: cine, ce, care, cât (câte, câ i, câte) ceea ce:

1
Întrebarea este /
cine
2
va conduce grupul. /

Mircea se va face
1/

ce
2
este i fratele s u. /

Nu întotdeauna vom
1
deveni /
ceea ce
2
vis m. /

Adjective
•

pronominale relative (care, ce, cât, cât , câ i, câte):

1
Întrebarea este /
care
2
concurent va câ tiga. /
 1
Problema este /
câ i
2
concuren i s participe. /

• Adverbe relative (când, cum, unde, cât):

1
Problema lor era /

cum
2
s aplice rezultatele ob inute. /

1
Întrebarea este /
unde
2
vom g si loc de cazare. /

1
Pre ul nu este /
cât
2
l-ai apreciat tu. /

Topica
În mod obi nuit propozi ia subordonat predicativ st dup regent .
Foarte

rar, când se insist asupra ei, poate precede regenta:

 1 2
Ce e ti tu / sunt i eu. /

Punctua ia
Nu se desparte prin virgul de regenta ei.

Observa ii
•
Verbul a
fi

este folosit cu valoare copulativ

mai ales
în

urm toarele situa ii:

o În propozi ii regente care au structura: subiect exprimat prin

substantiv articulat cu articol hot rât care

denume te
o

2
6
no iune abstract (adev rul, concluzia, dorin a, întrebarea, problema,
opinia, p rerea, etc.) +_ atribut (substantiv, adjectv, pronume în
genitiv sau adjectiv posesiv în N.) + verbul copulativ a fi, dup care
urmeaz o subordonat predicativ :

1 2
Adev rul absolut este / c nu ne place comportamentul t u. / Dorin a
1 2
profesorului a fost / ca elevii s ob in rezultate bune. / Concluzia nostr
1 2
este / s r mânem aici pentru moment. /

Not : Atunci când substantivul este nearticulat sau articulta cu articol

nehot rât, el nu are func ia sintactic de subiect, ci de nume predicativ
antepus, ceea ce face ca propozi ia care urmeaz s fie subordonat
subiectiv :

1 2 3 4
Un lucru e / s te plimbi / i alt lucru e / s fii folositor echipei. / Propozi ia (1)
– principal , (predicatul propozi iei: un lucru e); Propozi ia (2) – subordonat
subiectiv ; (Ce e un lucru? – plimbatul); Propozi ia (3) – principal .
(predicatul propozi iei: lucru e);
Propozi ia (4) – subordonat subiectiv ; (Ce e lucru? – utilitatea)

În frazele în care propozi ia regent este format numai din verbul

copulativ este; înainte st o subordonat subiectiv introdus prin
pronume relativ (ceea ce, ce); dup propozi ia regent urmeaz o
subordonat predicativ :
1 2 3
Ceea ce nu mi s-a comunicat / este / cu ce vom c l tori pân acolo. /
În frazele în care verbul copulativ se repet . În acest caz, în propozi
ia subordonat predicativ rolul de nume predicativ este îndeplinit de
pronume relativ (ceea ce, ce) sau de adverb relativ (cum):

1 2
Tu e ti / cum e ti. /
Propozi ia (1) – principal , (e ti – verb copulativ, cere o propozi ie cu
rel de nume predicativ;

Propozi ia (2) – propozi ie subordonat predicativ , (cum e ti-predicat

nominal, subiect inclus: tu)

Verbul a însemna este folosit ca verb copulativ în urm toarele situa

ii:

o Când este precedat de pronumele relativ-interogativ ce. În acest

caz pronumele îndepline te func ia de nume predicativ antepus, iar
dup verbul înseamn urmeaz subiectul, ori o subordonat subiectiv . În
propozi ia:

Ce înseamn pierderea unui minut? ce este nume predicativ,

înseamn este verb copulativ, pierderea este subiect. Propozi ia

transformat în fraz ne d :

1 2
Ce înseamn / s pierzi un minut? / în care 1. propozi ie este principal
, a 2-a propozi ie este subordonat subiectiv .
o În fraza cu propozi ia regent alc tuit numai din verbul copulativ

înseamn : propozi ia din fa este subiectiv (introdus prin conjunc ia

dac , mai rar prin când, s ), iar propozi ia urm toare este subordonat
predicativ :
1 2 3
Dac nu a venit / înseamn / c n-a avut timp. /

Propozi ia (1) – subordonat subiectiv , regent : propozi ia (2) Propozi

ia (2) – regent ;

Propozi ia (3) – subordonat predicativ , regent : propozi ia (2)

27
Verifica i-v cuno tin ele!
1. Ar ta i care sunt subiectele din propozi iile urm toare i preciza i felul lor (simplu,
multiplu, imclus, subîn eles, nedeterminat):

Trecuse mult vreme de la plecarea lui Ozun. Agripina, ca femeia, n-avea inima lui. Când
ispr vea cu treburile casei i mai ales când sta i-l punea la piept pe P una , gândul la b rbatu-
s u, grija, teama de soarta lui o împresurau i o întristau. (Gala
Galaction)

b) S nu le spui lor, / S le spui curat / C m-am însurat / cu-o mândr cr ias ... (Mori a)

i, de i eram încredin at c în cele din urm biruin a va cump ni spre pertea Pisicu ei, m hot
râi s intru la mijloc în aceast epopee m rea i crâncen ce se desf ura ochilor mei i,
dezlegând-o deci din pripon, o condusei, ca o alt zeitate antic , sub egida-mi
ocrotitoare, înl untrul sacrosant al înt riturilor mele. (Calistrat Hoga )

Formula i enun uri în care s existe subiecte simple exprimate prin pronume de toate
felurile i numerale diferite.

Alc tui i enun uri în care s ave i subiecte multiple exprimate prin substantive,
pronume, substantive i pronume, prin verbe la modul infinitiv i supin.

Formula i enun uri în care s ave i subiecte incluse, subîn elese, nedeterminate i reluate.

Preciza i ce func ie sintactic au cuvintele scrise cursiv din enun urile de mai jos:

Cititul este pasiunea sa.

Aceast pasiune este îndeletnicirea sa preferat .

Un cuptor e ro ul soare, / i c rbune sub picioare / E nisipul. (G. Co buc)

Pune i în locul punctelor predicatele la forma corespunz toare i ar ta i cum s-a f cut
acordul cu subiectul:
a)
Un stol de p s ri ........................
spre r s rit. ( a zbura – indicativ, imperfect)
b)
mul ime de demonstran i .........................
spre prefectur . (a se îndrepta – indicativ,

perfect compus)

c)
ceat de copii ........................
cu colinda. (a veni- indicativ, mai mult ca perfect)
d)
sumedenie de gânduri ..........................
în capul mamei. (a se îngr m di- indicativ, mai

mult ca perfect)

e)
Fiecare dintre noi ......................
poezia. (a citi – indicativ viitor)
f)
Nici unul dintre voi .........................
acas . (a pleca – conjunctiv, prezent)
g)
Tu, eu i Mihai .....................
lec ia (a înv a – indicativ, perfect simplu)
h)
Nu noi, ci voi ..................... .
(a gre i – indicativ, perfect compus)
i)
Mihai sau Ion ...........................
la spectacol? (a merge – indicativ, viitor)
j)
Nici Dan, nici Ileana .................
poezia. (a înv a – indicativ, perfect compus)

7. Scrie i în locul punctelor formele corecte ale predicatelor nominale indicate i preciza i
cum s-a realizat acordul numelui predicativ în gen. tim c verbul copulativ st la persoana a
III-a plural când subiectul este multiplu i
este exprimat prin substantiv, iar numele predicativ

exprimat prin adjectiv st întotdeauna la N. plural.

Sacul i traista..........

}
Sacii i traista .............

}
Sacul i traistele ......

Traista i sacii ............

Sacul i butoiul ........

a fi plin, -
Sacii i traistele .........
A fi plin, -

Sacul i butoaiele ....

Traistele i sacii .........

Stâlpii i balconul................

Stâlpii i balcoanele ............

a fi alb, -

Balcoanele i stâlpii ............

28
8. Preciza i func ia sintactic a cuvintelor subliniate i face i expansiunea lor în propozi
ii subordonate corespunz toare:

A duce electricitatea la ar înseamn a crea în jurul miloanelor de oameni o zon

puternic de protec ie. (Geo Bogza)

Haina-i m turând p mântul / i-o târ te-abia, abia.// (G. Co buc)

c) i încep amândoi a mânca la pâne goal ... i m nânc ei ...pân ce g tesc de

mâncat toate cele cinci pâni. (Ion Creang )

Aminti i-v prin ce se exprim predicatul verbal i da i câte un exemplu pentru fiecare
situa ie.

Da i exemple de propozi ii i fraze care s con in predicate nominale ale c ror nume
predicative s fie exprimate prin pronume interogative i relative în cazurile N., A. i G.

Alc tui i dou propozi ii cu predicate verbale exprimate prin verbe la diateza pasiv i
dou propozi ii cu predicate nominale ale c ror nume predicative s fie exprimate prin
verbe la participiu.

Alc tui i propozi ii cu predicate nominale ale c ror nume predicative multiple s fie
exprimate prin verbe la toate modurile posibile.

Identifica i predicatele din textele de mai jos, preciza i felul lor i a p r ilor de vorbire
prin care sunt exprimate:
a. E lesne bogatului a porunci, dar greu s racului de-a îndeplini.
b. Mult mi-e dor i mult mi-e sete / S v d frunza-n codru verde... (Folclor)

Mi-e drag românul i tiu a pre ui bun t ile cu care l-a d ruit natura. Mi-e drag s -l
privesc i s -l ascult, c ci e simplu i frumos în înf i area lui. (Vasile Alecsandri)

F r îndoial c n-a tepta de la mine nici vorb bun , nici dezmierdare. (M. Sadoveanu)

Iat intirimul. Aicea zac mul i de-ai mei. Mai încolo e casa în care m-am n scut. (M.
Sadoveanu)

f. Drumurile sunt p zite de solda i, dar nop ile sunt întunecoase ... (Zaharia
Stancu)

Identifica i numele predicative i, apoi, transforma i-le în subordonate predicative:

Noi vom deveni peste câ iva ani speciali ti cu înalt calificare.

Problema cea mai urgent este g sirea unor solu ii eficiente.

Pomii înflori i înseamn trezirea naturii la via .

Completa i frazele cu atribute potrivite i cu propozi ii subordonate predicative:

a.
Ideea ................................
este ..........................................
b.
Dorin a ............................
este ..........................................
c.
Întrebarea ........................
este ..........................................
d.
Concluzia .........................
este ..........................................
e.
Problema .........................
este ..........................................

29

Atributul (Atr.)

Defini ia
Este partea secundar de propozi ie care determin un substantiv, un

pronume sau un alt cuvânt cu valoare de substantiv.

Cuvântul
•
Substantiv:
determinat

Urcând oseaua cea mare erpuit peste St ni oara, Vitoria i

Gheorghi auzir glasul puhoaielor. (M. Sadoveanu)

•
Pronume:

Toate acestea se vor rezolva curând.

•Parte de vorbire cu valoare de substantiv:

Trei dintre ei sunt matematicieni. - numeral

Cititul c r ilor îmi creeaz satisfac ie. – verb la participiu

În afar de un of dureros n-a putut spune.- interjec ie

Felurile
1. Atribut adjectival, exprimat prin:
atributului i
•Adjectiv propriu-zis sau locu iune adjectival :
exprimarea lui

....umpleau dep rt rile întunecoase i goale cu cel mai de pe urm

r sunet prelung. (Calistrat Hoga )

•Adjectiv pronominal (de înt rire, posesiv, demonstrativ, nehot rât,

negativ, interogativ, relativ):

El însu i a venit la mine. – adjectiv de înt rire;

Unde e nevasta mea, Tecla, copiii mei, mo ia mea, averea mea? (Gala Calaction) –
adjective posesive;

Al i oameni veneau pe alt drum, spre aceea i r spântie. (M. Sadoveanu) – adjective
nehot râte i adjectiv demonstrativ;

De nic ieri n-am primit niciun r spuns favorabil.- adjectiv negativ;

Care scrisoarea n-ai primit? – adjectiv interogativ;
1 2
B trâna tia bine / ce vânt a adus-o pe nevasta lui Lipan. / (M.Sadoveanu) – adjectiv
relativ;

Numeral (cardinal, ordinal, colectiv, distributiv, multiplicativ): Vitoria îl s rut pe amândoi

obrajii. (M. Sadoveanu) – nr.colectiv; Oamenii au ajuns la prima cas . – numeral ordinal;

Cite te câte trei pagini pe minut. – numeral distributiv; Efortul înzecit aduce rezultate
scontate.- numeral multiplicativ.
Verbe la participiu i gerunziu acordate:

Dup b t lie doar case distruse au r mas. Co urile fumegânde polueaz atmosfera.
Observa ie: Atributul adjectival se acord întotdeauna în gen,num r i caz cu termenul
regent (cuvântul determinat).

2. Atribut substantival se exprim prin substantiv propriu-zis sau provenit din alt parte
de vorbire prin conversiune sau prin numeral cu valoare de substantiv i se împarte
în:

Atribut substantival genitival care st în cazul genitiv f r prepozi ie sau locu iune
prepozi ional :

Cartea elevului este pe banc .

Meritul lui Dan în rezolvarea problemei este mare. Meritele celor trei este de
necontestat.
Am ascultat sfatul amândurora.
Ac iunea primului a fost încununat de succes.
Am observat lipsa unei doimi din întreg.

30
Atribut substantival datival care st în cazul dativ f r prepozi ie: El
este frate Mariei i cumnat lui Ion.

Atribut substantival prepozi ional care st în cazul A., G. sau D. ,

precedate de propozi ii sau locu iuni prepozi ionale:

Tata, în fiecare zi aducea o c ru de lemne. (A.) Casa de lâng p râu

s-a d r mat. (A.)

Lupta împotriva du manului este datoria noastr . (G.)

Ma ina s-a oprit în dosul casei. (G.)

Sosirea i plecarea avioanelor conform orarului depind de condi iile

meteo. (D.)

Atribut substantival apozi ional, care aduce o explica ie, face o

precizare i poate sta în cele cinci cazuri, ca i elementul regent:
Elevul Popescu înva bine. – N. acordat;

Pe elevul Popescu l-am v zut în ora . – N. neacordat;

Pe colegul meu, pe Mihai, l-am v zut în parc. A. acordat; I-am împrumutat

colegului meu, lui Dan, bani. –D. acordat; Casa lui Ion, a vecinului, este
nou . – G. acordat;
Ai i tu, Ioane, o scrisoare. – cazul V.

Atribut pronominal se exprim prin pronume de diverse feluri i are

acelea i categorii ca i atributul substantival:

Atribut pronominal gentival, care st în cazul G. f r prepozi ie sau

locu iune prepozi ional i se exprim prin:

Cartea lui este curat . – pronume personal;

Casa alor mei este asigurat . – pronume posesiv;

P rerea acestora este de ascultat. – pronume demonstrativ; Fiecare om are

ceva bun în el. – pronume nehot rât; P rerea nim nui nu l-a interesat. –
pronume negativ;

Ale cui c r i se afl pe banc ? – pronume interogativ;

1 2
Nu tiu / ale cui c r i se afl pe banc . / – pronume relativ.
Atribut pronominal prepozi ional, care este exprimat prin pronume
de diverse feluri precedate de prepozi ii i locu iuni prepozi ional i st
în cazul A., G. sau D.:

C r ile de la el (de la dumnealui, de la ai mei, de la ace tia, de la

al ii, de la nici unul) nu mi-au pl cut. – diferite pronume, dar toate în

cazul A. cu prepozi ia compus de la;

Lauda de sine nu miroase a bine. – pronume reflexiv în cazul A.; De

care carte cite ti? – pronume interogativ în A.;

1 2
Nu mi-ai spus / de care carte cite ti. / – pronume relativ în cazul A.;
Sosirea înaintea lui (înaintea dumnealui, înaintea alor mei, înaintea
acestora, înaintea altora, etc.) n-a fost prev zut . – diferite pronume,
toate în cazul G. cu prepozi ia înaintea;

Reu ita datorit ie (datorit dumnealui, datorit alor mei, datorit acestora,
datorit altora) m-a bucurat mult. – diverse pronume, dar toate în cazul D.
cu prepozi a datorit .

Atribut pronominal apozi ional, care se exprim prin diverse

pronume în toate cazurile în care este elementul regent:

Colegii, ei (dumnealor, ai no tri, ace tia, to i, nici unul), n-au fost de acord
cu mine. – diverse pronume, dar toate în cazul N.;
Pe fratele meu, pe el (pe dumnealui, pe acesta, pe altul, pe nici
unul), nu îl vorbe te nimeni de r u. – diverse pronume, dar toate în
cazul A.;

31
C r ile elevilor, alor lor (ale dumnealui, alor no tri, ale fiec ruia, ale
acestora, ale nici unora), nu sunt bine îngrijite. – diverse pronume,
dar toate în cazul G.;

Le dau colegilor, lor (dumnealor, tuturor, alor no tri, celorlal i), câte un
cadou. – diverse pronume, dar toate în cazul D.;
B iete, tu de acolo, vino încoace! – cazul V.

• Atribut pronominal în dativ-posesiv f r prepozi ie: P ru-i atingea p

mântul. (p rul ei, lui)
i-am citit cartea. (cartea ta)

4. Atribut verbal – se exprim prin verbe la modurile:

Pl cerea de a citi a mo tenit-o de la mama. – infinitiv cu prepozi ie;

Problema de rezolvat n-a fost grea. – modul supin;
Am v zut un b trân stând pe lavi . – modul gerunziu.

Atribut adverbial – se xeprim prin adverbe cu sau f r prepozi ie i

prin locu iune advrebial :

Spectacolul de ieri mi-a pl cut enorm. B iatul de acolo îmi este prieten.
Sta ionarea în fa este interzis .

Atribut interjec ional – se exprim prin interjec ii:

Strig tul bravo se auzea în tot stadionul.

Topica Atributul suibstantival, pronominal, verbal i adverbial st , de

obicei, dup cuvântul determinat. Atributul adjectival poate preceda sau
urma elementul regent, cu excep ia celor exprimate prin numerale
cardinale sau adjective pronominale nehot râte, negative, interogative
i relative, care stau întotdeauna înaintea elementului regent.

Observa ii 1. Atributul substantival prepozi ional poate fi confundat uneori

cu un complement: Tocmisem un om din Vidra pentru un drum cu sania.
(din Vidra – aici este atribut, nu complement) Tocmisem din Vidra un
om ...
(din Vidra- aici este complement)

2. Atributul pronominal în dativ , atunci când st în fa a unui verb,

poate fi confundat cu un complement indirect. El este atribut când
dup verb urmeaz un substantiv, de obicei articulat, c ruia îi putem
ad uga un adjectiv posesiv sau un pronume personal, de aceea i
persoan cu pronumele în dativ:
i-am citit cartea = Am citit cartea ta.

Pronumele are func ie de complement indirect, când putem ad

uga, în fa a sau în urma verbului, forma accentuat a pronumelui
personal în dativ: mie, ie, lui, sie i, nou , vou , lor.
i-am citit o carte. = ie i-am citit o carte.
32
Propozi ia subordonat atributiv (AT)

Rolul în fraz
Corespunde unui atribut i determin un substantiv, pronume sau alt parte

de vorbire cu caloare de substantiv din propozi ia regent .

Cuvântul
•
Substantiv:

determinat de
Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curg toare i limpede ca

subordonata
cristalulu,
în care
se oglinde te cu mâhnire cetatea Neam ului de atâtea

atributiv
veacuri. (Ion Creang )

•
Pronume:

1
Am v zut ceva /
ce
2
ne intereseaz pe to i. /

• P r i de vorbire substantivizate:

1
S - i aminte ti de r ul /

2
mi-ai f cut. /

ce
 1
Al doilea /
care
2
a întârziat / a avut mult de a teptat./

Felul
Dup sensul lor i punctua ia din fraz , subordonatele atributive sunt de dou

atributivelor
feluri:

1 Atributiv explicativ sau izolat , care adaug , în fraz , o informa ie

suplimentar referitoare la cuvântul determinat, poate lipsi i se desparte prin

virgul de propozi ia regent . Sunt întotdeauna explicative (izolate)

propozi iile atributive care determin :

•
Substantive proprii:

1
Nu tia nici Vasile, /
care
2 3
tie de toate, / unde s-au dus ceilal i. /

•
Pronume personale:

1 2 1
Voi, / care v-a i preg tit pentru competi ie, / ti i / ce înseamn

3
preg tirea pentru un concurs. /

2. Atributiva determinativ sau neizolat identific cuvântul determinat sau

exprim o tr s tur a acestuia, absolut necesar pentru în elesul frazei i de

aceea nu poate lipsi, c ci sensul acesteia ar fi incomplet; nu se desparte prin

virgul de propozi ia regent . Sunt întotdeauna determinative (neizolate):

•
Subordonatele atributive care urmeaz dup un substantiv articulat

precedat de prepozi ie:

1
Am ajuns pân la locul /
 2
animalul a disp rut. /

unde

•
Subordonatele atributive care urmeaz dup substantive cu rol de

apozi ie:

1
Ei au ob inut note bune, / fapt
care
2
ne bucur . /

Subordonatele atributive introduse prin conjunc ii subordonatoare:

•

1
Se v d i acum urmele /
c
2
animalul a trecut pe aici. /

Elementele
•Pronume relative: care, cine, ce, ceea ce, cât (câte, câ i, câte) cu sau

jonc ionale

f r prepozi ii:

1
Dup lupte seculare /
care
2
au durat aproape treizeci de ani / iat
 1
visul nostru împlinit. / (I.L.Caragiale)

1
Bunicul mi-a povestit dramele /
pe care
2
le-a tr it în r zboi. /

•
Conjunc ii subordonatoare: c , s , ca .... s , dac :

1
S mor cu siguran a /
c

2
opt ani de zile m-ai am git, /
c
nu m-ai

3
iubit niciodat . / (I.L.Caragiale)

1
Mi-a venit gândul /
s
2
-l pândesc pe întuneric. /

1
i-a pus întrebarea /

dac
2
poate câ tiga concursul. /

• Adverbe relative: unde, când, încotro, cum.

1
Nu voi uita niciodat satul /
unde
2
am copil rit. /
 1
Nu voi uita niciodat clipa /
când
2
te-am v zut prima dat . /

33

1
Dar eu m lupt cu gândul /
cum
2
s -i port de cheltuial . / (Ion

Creang )

Observa ie:

Propozi iile atributive introduse prin adverbele relative unde, încotro,

când, cum urmeaz , de obicei, dup substantive ce exprim ideea de loc

(loc, localitate, strad , ar , etc.), de timp (clip , moment, zi, noapte,

s pt mân , an, epoc , etc.), respectiv de mod (fel, mod, împrejurare), iar

adverbele relative pot fi înlocuite cu pronume relative precedate de

prepozi ii:

1
Visul ei de tinere e a r mas în taina poienii / de unde (din care) se

2
vedeau satele i apele Orheiului. / (M. Sadoveanu)

1 2
Modul / cum (în care) a rezolvat problema / dovede te mult

1
inventivitate. /
Topica
•
St dup cuvântul (substantiv, pronume, parte de vorbire cu valoare

de substantiv) determinat (vezi exemplele de mai sus).

•
Dac cuvântul determinat nu ocup ultimul loc în regent ,
subordonata atributiv apare intercalat în structura propozi iei

recente:

1
Sub cire ii s lbatici, /
care
coborau r d cinile c tre oasele

2
mor ilor, / se f cu în
lumina
1
dimine ii t cere. / (M. Sadoveanu)
Observa ii
•
Când elementul jonc ional este un pronume relativ în cazul G. (c rui,

c rei, c ror), el se acord în gen i num r cu substantivul regent

din fa , iar articolul posesiv (al, a , ai, ale) se acord cu

substantivul urm tor din propozi ia atributiv :

1 2
Am un coleg / al c rui rezultat îl cuno ti. /

1 2
Am un coleg / ale c rui rezultate le cuno ti. /

1 2
Am o coleg / al c rei rezultat îl cuno ti. /

1 2
Am o coleg / ale c rei rezultate le cuno ti. /
Propozi ia atributiv introdus prin conjunc ia s dup o propozi ie regent în care apare
verbul a avea + substantiv poate fi confundat cu o subordonat completiv indirect :

1 2
Abia avu putere / s se st pâneasc . /
Propozi ia (2) este o subordonat atributiv (nu completiv indirect ), pentru c poate fi
contras într-un atribut verbal:

Abia avu putere de a se st pâni.

O propozi ie atributiv de tip special este propozi ia atributiv apozi ional . Raportul
sintactic apozi ional, situat la grani a dintre coordonare i subordonare, poate fi
exprimat în fraz :
o Prin pronumele relativ compus ceea ce (când propozi ia atributiv apozi ional se
refer la întregul con inut al regentei):

1
România a f cut pa i importan i spre Europa, / ceea ce va avea urm ri pozitive pentru
2
to i cet enii rii. /
o Cu ajutorul adverbelor explicative (adic , anume, i anume):
1 2
S-a ajuns la un consens, / adic nimeni nu s-a opus. /

34
Verifica i-v cuno tin ele!
Identifica i atributele, ar ta i felul lor i preciza i care este cuvântul determinat de ele:

Greierul, cânt re neobosit al zilelor de var , amu ise istovit, sub în l imea
ocrotitoare a ierburilor. (Calistrat Hoga )

Pe lâng el, cobora, chinuit , singura c rare mai lesnicioas celor câteva case de
oameni, întemeiate în acest cuib de vulturi. (Gala Galaction)

Nici tunarii de lâng Otopeni nu tiuser chiar în mod sigur ce rol jucase b t lia lor în
ap rarea nu numai a capitalei, ci i a altor puncte esen iale ale situa iei militare.
(Marin Preda)

puternic suflare de vânt trec toare i iute, ca un glas de pieire, strecurându-se

printre frunzi uri, se stinse tânguios i jalnic, în nesf r itul umbros al dep rt rilor. (C.
Hoga )

Din strea ina mun ilor, ce-nal marginea rii de la Severin pân la Dorohoi, râuri
frumoase, d t toare de via i nenum rate pâraie se despletesc, în c r ri de argint,
peste-ntinsele esuri ale Valahiei i printre dealurile blânde ale Moldovei. (A. Vlahu
)

Spune i la ce mod sunt verbele cu func ia sintactic de atribut din textele urm toare:

De ce, de ne-ce, nu tiu; dar tiu c au pus pe fiecare bilet de închiriat.

(I.L.Caragiale)
Pomi suferind de g lbinare ne ies în drum. (L. Blaga)

El avu nesocotin a de a p r si aceast minunat pozi ie i de a lua în goan pe

transilv neni. (N. B lcescu)

Ce deosebire exist între atributele scrise cursiv, în privin a acordului i a felului

atributelor:
osea.
Creionul acesta este aici. Cartea lor este P rerea fiec ruia
Casa mea este lân osea. curat . este interesant .
R spunsul
niciunuia n-a fost
Fiecare p rere este interesant . Creionul
corect. Cartea
acestuia este
alor lor este
Niciun r spuns n-a fost corect. aici. Casa alor
curat .
mei este lân
Ni te afla i at din propozi ia regent :
Corecta i gre elile de acord caiete a propozi
din enun urile urm toare: tale i ni iile M gândeam la vremea când
te atributiv am cutreierat cu tine aceste
B iatului acesta i-am dat ni creioan e, stabili locuri, când am mâncat ou r
te c r i care nu erau a mele. e ai s i i scoapte... (M. Sadoveanu)
erau pe element
Am povestit elevului cel mas . ul jonc Din co urile înalte ale
harnic istorisirile auzite de ional i fabricilor gâlgâie rotocoale
la p rin ii mele. Delimita cuvântul de fum ce se risipesc
i frazele, determin molatic în zarea nesfâr it .
(A. Vl hu ) au de Prietenul treac zilnic pe la bibliotec i s
toate. meu a împrumute c r ile pe care nu
Am cerut l nuriri dac b trânii luat le are în biblioteca
decizia s personal .
35
6. Identifica i elementele jonc ionale care introduce subordonatele atributive din urm toarele
fraze i stabili i func ia sintactic a acelora care au func ie sintactic în propozi ia atributiv :

a. Mun ii spre care c l toresc atâtea nave f r nume se v d în dep rtare. (Geo Bogza)
b. Nu le mai face i ziduri unde s -nchid-avere... (M. Eminescu)
c. i dup mintea ce o aveam, ne-am fi întors înapoi atunci ... (Ion Creang )

De atâtea ori avu impresia c gura cuptorului se casc uluitor, c podul lunec peste j
ratec cu el cu tot. (Al. Sahia)

Regimentul primise ordin s plece.

Prin extensie, transforma i atributele scrise cu litere cursive din urm toarele propozi
ii în subordonate atributive:

Luncile întinse de-a lungul râului erau rodnice.

.......................................................................................................................................................

Am lansat ideea organiz rii unei excursii literare.

.......................................................................................................................................................

Scriitorul a vizitat satul natal.

.......................................................................................................................................................

Elevul silitor este apreciat de profesori.

.......................................................................................................................................................

Poezia citit mi-a creat mare satisfac ie.

.......................................................................................................................................................

Care din propozi iile introduse prin pronumele relative ce i care sunt atributive?

tiu ce vrei s spui.

Nu-i chiar r u ce propui.

P rerea ce mi-am f cut-o despre tine r mâne valabil .

Nu se tie care va învinge.

Sportivul care persevereaz v ajunge campion

Identifica i gre elile de acord din frazele urm toare i corecta i-le:

Aceast carte a c ror pagini sunt învechite a fost citit i de mine.

tiu c e o carte în al c rui cuprins g se ti multe lucruri folositoare.

Am un vecin a c rei c el este simpatic.

Colega a c rui p rin i au plecat tr ie te singur .

Profesorul a c rei comportament este dur nu este agreat de elevi.

36

Complementul direct (Cd)

Defini ia
Este partea secundar de propozi ie care arat obiectul asupra c ruia se

exercit ac iunea exprimat de un verb tranzitiv (locu iune verbal

tranzitiv ) sau rezultatul acesteia.

Cuvântul regent
•
Verb tranzitiv:

Cunosc un loc lini tit în valea umbrit .

•
Locu iune verbal :

Am b gat de seam nelini tea ta.

•Interjec ie tranzitiv (iat , iaca, uite):

Iat drumul cel bun!

Exprimarea
•
Substantiv în cazul acuzativ cu sau f r prepozi ie:
complementului

i aceast istorisire am scris-o în lini tea unei pris ci. (M.

direct

Sadoveanu)

Agripina suia din greu ajutând pe M riuca i pe Vlad i ferind pe

P una din poal . (Gala Galaction)

•
Locu iune substantival :

Ur sc statul de vorb f r folos.

•Pronume (de diferite tipuri, cu excep ia celui de înt rire) în cazul

acuzativ cu sau f r prepozi e:

Eu v a tept în ograda bisericii. – pron. personal f r prepozi ie;

Pe noi nu ne intereseaz problema voastr . – pron. pers. cu

prepozi ie;

S-a înscris pe sine primul. – pronume reflexiv;

Cheam -i i pe ai mei. – pron. posesiv;

Pe ace tia nu i-am v zut niciodat . – pron. demonstrativ;

Pe fiecare îl intereseaz ceva. – pronume nehot rât;

N-am spus nimic p rin ilor. – pronume negativ;

Pe care vrei? – pronume interogativ;

1 2
Spune-mi /pe care vrei. /– pronume relativ;

Pe dumnealui nu-l învinuim. – pronume de polite e.

•
Numeral substantivizat:

Pe cei doi i-am întâlnit în parc.

Pe al doilea îl cunosc de anul trecut.

I-am invitat pe amândoi.

•Verb la modul nepersonal:

Nu tie a scrie corect. – infinitiv;

Aud cântând pe strad . – gerunziu;

Înc n-am terminat de înv at. – supin.

•
Adverb substantivizat:

Mi-ai f cut un bine cu asta.

•
Interjec ie:

Am auzit un trosc!
Topica
În mod obi nuit, st dup cuvântul determinat.
Punctua ia
Nu se
desparte niciodat de verbul regent sau de locu iunea verbal

tranzitiv .

37
Observa ii
1. Complementul direct se construie te f r prepozi ia pe când este

exprimat prin:

•
Substantiv comun:

Îmi place muzica lui Mozart.

•Substantiv propriu articulat:

Iubesc mult Dun rea i Carpa ii.

•Pronume personal sau reflexiv, forme neaccentuate:

Nu te vom uita nicicând.

Prea mult se laud .

•Adjectiv substantivizat prin articol hot rât enclitic:

Iubesc frumosul în art .

2. Complementul direct se construie te cu prepozi ia pe când este

exprimat prin:

•Substantiv propriu nume de persoan sau de animal:

L-am z rit pe Dan în mul ime.

Îl iubesc mult pe Grivei.

•Pronume personal i reflexiv, forme accentuate, pronume posesiv,

de polite e, demonstrativ, nehot rât, negativ, interogativ, relativ:

Pe tine te cunoa te mult lume.

Se laud pe sine tot timpul.

I-am înt lnit pe ai t i la teatru.

Pe ceilal i îi tii i tu.

Ai mai cunoscut i pe altcineva acolo.

N-ai v zut pe nimeni acolo?

Pe cine ai invitat la aniversarea ta?

1 2
Nu tim / pe cine s vot m. /

•
Numeral substantivizat:

Îi cunosc foarte bine pe amândoi.

•Substantiv comun identic cu subiectul a ezat înaintea verbului

tranzitiv:

Cui pe cui se scoate.

•Substantiv precedat de numeral:

I-am întâlnit pe cei doi colegi ai t i.

•Adjectiv substantivizat prin articol nehot rât:

Toat familia îl r sfa pe cel mic.

•Când se citeaz un cuvânt:

El pronun altfel pe „ ”.

A uitat s scrie pe „ i”.

•Substantiv comun, identificat de vorbitor (denume te gradul de

rudenie, profesiunea, func ia sau rangul social):

L-am v zut pe dirigintele nostru.

Ioana o ajut zilnic pe mama.

Muncitorii îl apreciaz pe acest inginer.

3. Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o form

neaccentuat a pronumelui personal.

•Reluarea complementului direct este obligatorie când acesta st

înaintea verbului tranzitiv i este exprimat prin substantiv comun

articulta cu articol hot rât sau este construit cu prepozi ia pe:

Pove tile acestea le tiu de la bunica.

38
Pe tine te cunoa te tot ora ul.
Pe Lumini a o apreciaz to i colegii.

Anticiparea complementului direct este obligatorie când este

exprimat prin pronume personal, reflexiv, posesiv i
demonstrativ: Eu l-am v zut pe el în fa a bibliotecii.

El se laud pe sine în mod exagerat. Nu le-am v zut pe ale voastre.

Nu i-a întrecut pe ceilal i.

39
Propozi ia subordonat completiv direct (CD)

Rolul în fraz
Coresounde unui complement direct i arat obiectul asupra c ruia se

exercit ac iunea unui verb din propozi ia regent .

Cuvântul
•
Verb (locu iune verbal ) tranzitiv:
determinat

1 2
Eu cred / c ve nicia s-a n scut în sat. / (L.Blaga)
din

1
B gai de seam / c soarele fusese cu mult mai harnic decât
propozi ia

2
mine. /
regent

(Calistrat Hoga )

•Interjec ie predicativ (iat , iaca, uite):

1
Iat /
unde
2
am ajuns! /
Elemente
•
Conjunc ii subordonatoare: c , s , ca ...s , dac .:
jonc ionale

1 2
Spune-i curat / C m-am însurat. / (Miori a)

1 2
Am înv at / s pre uiesc lucrurile valoroase. /

1 2
Întâmplarea a f cut / ca el s devin vecinul meu. /

1
L-am întrebat /
dac

2
mai vine pe la noi. /

•Pronume relative sau nehot râte: care, cine, ce, cât (cât , câte,
câ i), oricine, oricare, orice, ceea ce:

1
Am decis /

care
2
dintre noi va pleca. /

R mâne de

1
v zut /
cine
2
este acest str in. /

1
Vitoria le povesti /

ce
2 3
f cuse, / ce v zuse / i ce aflase la Suha, în

partea cealalt a
4
muntelui. / (M. Sadoveanu)

1
Ne-a relatat /
ceea ce
2
a v zut. /

Poli ia rutier
1
amendeaz /
pe oricine
nu respect regulile de

2
circula ie. /

•Adjective pronominale relative: care, ce, cât (cât , câ i, câte):

1
Nu tim precis /
care
2
drum este mai pu in anevoios. /
 1
L-am întrebat /
cât
2
timp va r mâne la noi. /

•Adverbe relative: unde, când, cum, încotro, cât:

1
Nu tim /
unde
2
a plecat. /

1
Am aflat /

când
2
se va întoarce. /

Am în eles
1/

cum
2
se rezolv aceast problem . /

1
Vezi /
cât
2
stai acolo. /
Topica
De obicei st dup propozi ia regent .
Punctua ia
Când st dup propozi ia regent nu se desparte prin virgul de regent . Când

st înaintea regentei, de obicei, se desparte prin virgul de regent .

Observa ii
1. Propozi iile completive directe introduse prin pronume sau adjective

pronominale relative i nehot râte referitoare la persoane i înso ite de

prepozi a pe, dac stau în fa a regentei, sunt relauate în mod obligatoriu

sau, dac stau dup regent , sunt anticipate (facultativ) printr-un pronume

personal în cazul acuzativ, form neaccentuat , a ezat în propozi ia

regent :

1 2
Pe cine te ajut / s -l aju i i tu. /

1 2
S -(l) aju i i tu / pe cine te ajut . /
2.Pe lâng verbele a anun a, a asculta, a examina, a întreba, a interoga, a

înv a, a ruga, a sf tui, a vesti pot ap rea atât un complement direct, cât i o
40
propozi ie completiv direct sau chiar dou propozi ii completive
directe, dintre care una se refer la o persoan , cealalt la o ac iune:
1 2
Ne-a înv at / s patin m. /
Cd CD
1 2
Am întrebat / pe oricine am întâlnit în cale / unde se afl cetatea
3
medieval . /

Pe cine am întrebat? – pe oricine am întâlnit în cale; Ce am întrebat? – unde

se afl cetatea medieval .

41
Verifica i-v cuno tin ele!
Identifica i complementele directe i stabili i partea de vorbire prin care ele sunt
exprimate:

Vede arzând pe el casa i i-a lene s ias . (Folclor)

Maria nu r spunde nimic la aceste din urm cuvinte. (N. Filimon)

i din ceasul acela, au început a vorbi ele între ele... (Ion Creang )

Bun staroste mi-am g sit. (Ion Creang )

Pe câmp o moale c ldur / M urm re te statornic. (L.Blaga)

Explica i de ce unele complemente directe sunt construite cu prepozi ia pe i altele f

r prepozi ia pe. Ar ta i ce loc ocup ele fa de regentul lor.

Eu s te întreb pe dumneata, nu dumneata pe mine. (I.L.Caragiale)

Amicul meu salut foarte familiar pe domnul din tr sur . (I.L.Caragiale)

Personalul trenului umbl forfota, examinând roatele tamponate cu toat presiunea.

(I.L.Caragiale)
Ochii mei nu p r seau o clip pe nevasta lui Lipan.(M. Sadoveanu)

Au poftit carne fript pe gr tar i pâine alb . (M. Sadoveanu)

G si i complementele directe, spune i prin ce sunt exprimate i explica i reluarea sau

anticiparea lor prin pronume personale neaccentuate:

R scoala am stârnit-o noi to i, satul întreg. (Zaharia Stancu)

Nu-l v zusem de mult pe domnu Trandafir. (M. Sadoveanu)

S l ile din gr dina ursului, pielea i capul cerbului le-a dus la st pânu-s u cu toat
inima... (Ion Creang )

Pe mine, odinioar , pas rea asta m-a prigonit mult. (Vasile Voiculescu)

Spune i de ce în unele propozi ii de mai jos complementul direct este reluat i în

altele nu:

L-am v zut pe colegul meu.

Am v zut un coleg.

M duc la coal .

M-a chemat mama.

Pe mine nu m-a chemat nimeni.
Nu-l v d pe Ion.
Nu v d mun ii.

Sublinia i predicatele, delimita i frazele în propozi ii, stabili i subordonatele

completive directe i cuvintele determinate de ele din propozi iile regente:

Am f cut ce am crezut c trebuie s fac. (I.L.Caragiale)

întreb dincotro vine i mai ales unde are de gând s poposeasc . (M. Sadoveanu)

Nu tiu dac cunoa te careva dintre cei mai tineri unde a fost prisaca lui Buburuz.
(M.Sadoveanu)

Iar str inii îl întreab iar, dar cu glasurile cu totul schimbate i cu alt lumin în ochi, de
unde-i i la ce coal a înv at, cum î i ptrece via a.

42

Complementul indirect (Ci)

Defini ia
Este partea secundar de propozi ie care arat obiectul c ruia i se atribuie o

ac iune, o însu ire sau o caracteristic .

Cuvântul
•
Verb:
determinat

M-am întâlnit cu el la teatru.

La ora de literatur am vorbit despre nuvel .

I-am împrumutat bani lui Vasile.

•
Locu iune verbal :

D du foc cur ii de la Murgeni el singur, cu mâna lui. (M.

Sadoveanu)

i-a dat seama de gre eala f cut .

•
Adjectiv:
Mi-e inima de lacrimi plin . (G. Co buc)

Acesta este un obiect necesar familiei.

•
Adverb:

Ei sunt gata de plecare în câteva minute.

E r u de ei.

•
Interjec ie:

Vai de masul nostru. (Ion Creang )

Exprimarea
Substantiv:
complementului
o
În cazul dativ:
indirect

Acu i îi spun mamei c m duc la c lug rie. (Ion Creang )

S-a adresta respectuos colegilor.

o
În acuzativ (cu prepozi iile cu, la, de la, f r , despre, din, etc.)

În zadar vrea s ia parte / i el la discu ie. (G. Topârceanu)

Adineaori, în Lipscani, am aflat de arestarea lui Ca avencu.

(I.L.Caragiale)

o
În gentiv (cu prepozi iile împotriva, asupra, contra, etc.):

Ar trebui s lupt m împotriva nedrept ilor.

Adjective:
Adjective propriu-zise sau provenite din participiu (la cazul A. cu prepozi iile de, din,
la, în):

Din alb s-a f cut ro u.

Din necugetat a devenit om cu st pânire de sine.

Adjective pronominale posesive cu prepozi iile specifice genitivului (împotriva,

asupra, deasupra, contra):
To i s-au ridicat împotriva noastr .

Pronume în cazurile:
Dativ:
Lui (dumnealui, alor mei, acestuia, fiec ruia ) i-am dat o carte.

Nim nui nu am vorbit despre cele v zute. Cui ai vorbit despre cele v zute?
Acuzativ cu prepozi ie (de, despre, cu, f r , etc.):

Mi-e dor de el (de dumnealui, de ai mei, de acela, de fiecare). Se gânde te numai la

sine.
43
Nu mi-a vorbit de tine.
De cine î i aminte ti dintre ei?
Nu se teme de nici unul dintre ei.
Genitiv:

Am luptat împotriva lui (împotriva dumnealui, împotriva alor mei, împotriva acestora,
împotriva fiec ruia).

Contra cui ai votat?

Împotriva nim nui nu am vorbit.

Numeral substantivizat:

M gândesc mereu la trei dintre colegii mei.

Mi-am amintit numai de al doilea dintre ei.

Verb la modurile:

o
Infinitiv:

Eram totu i departe de a ghici drama petrecut fulger tor.

o
Gerunziu:

Excursioni tii nu se mai s turau admirând peisajul.

o
Supin:

S-a apucat de înv at abia acum.

Topica
Poate sta atât dup , cât i înaintea cuvântului determinat:

Mi-ai promis c nu mai vorbe ti despre asta.

De la arcul Carpa ilor am în eles c putem visa. (Nichita St nescu)

Punctua ia
Nu se desparte prin virgul de cuvântul determinat.
Observa ii
1. Cele mai frecvente verbe, expresii verbale i adjective care se

construiesc cu complemente indirecte sunt: a colabora (la), a se gândi (la),

a consta (în), a se pricepe (la), a rezulta (din), a se bucura (de), a se

mul umi (cu), a se teme (de), a fi demn (de), a fi mândru (de), a fi dispus

(la), a fi satisf cut (de), a fi hot rât (la), etc. În parantez sunt trecute

prepozi iile care leag complementul indirect de cuvântul regent.

2. În func ie de pozi ia fa de cuvântul regent, complementul indirect în

cazul dativ poate fi reluat sau anticipat printr-un pronume personal,

forma neaccentuat :

o
Se reia complementul indirect exprimat prin substantiv sau

pronume ori de câte ori este a ezat înaintea cuvântului regent:

C l torului îi ade bine cu drumul.

Complementul indirect este anticipat atunci când este exprimat printr-un substantiv
nume de persoan sau prin pronume i st dup cuvântul regent:

I-am restituit colegului cartea împrumutat . Mama i-a cântat copilului un cântec de leag n.

44
Propozi ia subordonat completiv indirect (CI)

Defini ia

Este subordonata care îndepline te în fraz func ia de complement indirect

pe lâng cuvântul determinat din regent .

Cuvântul

•
Verb sau locu iune verbal :

determinat
din

1
M tem /

2
n-am s te mai v d... / (Nichita St nescu)

propozi ia

Se gândea
1/

2
plece mai repede. /

regent
Nu i-a dat
1
seama /
ce
2
a f cut. /

1
Mi-am adus aminte /

de ce
2
mi-ai spus atunci. /
•Adjectiv sau locu iune adjectival :

1
Nevasta era b nuitoare i deprins / s tresar la orice

2
în ep tur . / (M.Sadoveanu)

1 2
Nu era în stare / s scoat o vorb în eleapt . /

•
Adverb:

1 2
Minodora se cuib rise pe un sc unel, jos, gata / s sar oricând. /

(M. Sadoveanu)

•
Interjec ie:

1
Vai /
de cine
 2
nu se preg te te cumsecade. /

Bravo
1/

cui

2
învinge. /

Elemente

•
Conjunc ii subordonatoare: c , s , ca ...s , dac , de, etc.:

jonc ionale

1
Abia mâine vom fi siguri /
dac
2
vom participa la concurs. /

1
M-am gândit /
s
2
-i fac o surpriz . /

1
Sunt convins /
c
2
vom reu i împreun . /

•Pronume relative: care, cine, ce, cui, ceea ce, cât (cât , câ i, câte):
 1 2
Am spus povestea / cui m-a ascultat. /

1
M-am gândit /
cine
2
putea face a a ceva. /

1
Ei nu s-au gândit /

câ i

2
s invite la banchet. /

•Adjective pronominale relative: care, ce, cât (cât , câ i, câte):

1
Ei nu s-au gândit /
câ i
2
oaspe i s invite la banchet. /

1
Sunt satisf cut /
de

ce

2
rezultate ai ob inut. /
Nu ne-am hot rât
1/

în
ce
2
direc ie s mergem. /

•
Pronume i adjective pronominale nehot râte: oricine, orice,

oricare, oricât:

1
Se teme /
de oricine

2
îl amenin . /

Acord aten
1
ie /
oricui

2
spune adev rul. /

1
Se teme /
de orice
2
animal se apropie de el. /

•Adverbe relative: unde, când, cum, încotro:

 1
Gânde te-te /
cum
2
se poate rezolva aceast problem . /

El nu s-a hot
1
rât /
când
2
s plece /,
încotro
3
s se îndrepte / i
unde

4
s se opreasc pentru odihn . /

Topica

Poate sta înainte, cât i dup regent :

De ce
1 2
mi-ai spus tu / îmi aduc aminte mereu. /

1
Îmi aduc aminte mereu /
de ce
2
mi-ai spus tu. /

45
Punctua ia
Indiferent de pozi ia pe care o ocup în fraz , nu se desparte prin virgul de

propozi ia regent .
Observa ii
Cu verbul a- i aminti i cu locu iunea verbal a- i aduce aminte se pot

construi atât subordonate completive directe, cât i subordonate completive

indirecte:

•
Subordonat completiv direct :

1
Mi-am amintit /
când
2
am fost ultima oar la voi. /

I-am adus aminte

1/

c
2
plecarea nu se poate amâna. /

•
Subordonat completiv indirect :

1
Mi-am amintit /

de ce
2
mi-ai vorbit atunci. /

1
Mi-am adus aminte /
de ce
2
mi-ai vorbit atunci. /
46
Verifica i-v cuno tin ele!
Identifica i complementele indirecte i cuvintele determinate de ele din textele
urm toare:

De înv tura aceasta veche a bunicului uitasem... (M. Sadoveanu)

Orheianu se opri i zise c-un fel de mul umire, rotindu- i ochii asupra tuturor celor
de fa . (M. Sadoveanu)

Astfel aten i / La tot i la toate / Am înv at mereu / S fim ve nici. (Marin Sorescu)

Iar tu de omor / S nu le spui lor. / S le spui curat / C m-am însurat / C-o mândr cr
ias / A lumii mireas . (Miori a)

Z rile de farmec pline / Str lucesc în lumini . (G. Co buc)

Adu- i aminte de mama ta i de tat l t u, când ezi în mijlocul celor mari. (Folclor)

Explica i reluarea i anticiparea complementului indirect prin pronume personal

neaccentuat în dativ:

Unora din b ie i le da teme, pe al ii îi asculta. (M. Sadoveanu)

B trânelului îi d du întâi ocol. (M. Sadoveanu)

Nevestei mele s -i mai spui / S -mi cumpere o coas . (G. Co buc)

Lui Bologa îi era scârb , cu Gross în frunte. (liviu Rebreanu)

Îi d zestre Petru ii ase boi. (Camil Petrescu)

Alc tui i câte trei propozi ii în care s fie complemente indirecte exprimate prin
verbe la supin, substantive i pronume în genitiv precedate de prepozi ii i/sau
locu iuni prepozi ionale.

Analiza i morfologic i sintactic cuvintele scrise cursiv: Din parte-mi, fiecare s s

fac ce vrea, dar spune i-mi cum o s-o scoate i la cap t în felul acesta.

Identifica i predicatele, delimita i frazele în propozi ii, afla i subordonatele

completive indirecte, analiza i morfologic regentul i elementul jonc ional:

Îmi aduc aminte cum s-a f cut o sear cald i luna se ridica deasupra livezilor, în r
s rit. (M. Sadoveanu)

Nu- i dai seama c eu î i vreau binele... (G.C linescu)

R cni din r sputeri, gata s - i piard echilibrul (Titus Popovici)

i dintr-o dat , se mir singur cât era de bucuros c venise aici. (Titus Popovici)

Uletul apei ne sile te s vorbim tare. (Al. Vlahu )

Pe urm poveste te cui are vreme s -l asculte. (I.L.Caragiale)

Spune i ce fel de subordonat este fiecare introdus prin pronumele relativ cine:

Nu se tie cine a venit.

Întrebarea este cine a venit.

Nu-mi dau seama cine a venit.
Nu tiu cine a venit.

47

Complementul circumstan ial de loc (Ccl)

Defini ia
Este partea secundar de propozi ie care arat :

•Locul ac iunii:

O doin plânge sus pe culme. (O. Goga)

•Direc ia ac iunii:

Un salcâm privi spre munte. (G. Topârceanu)

•Punctul de pornire al ac iunii:

... i se p ru c îl love te în fa r coarea apelor pornite de la munte.

(F nu Neagu)

•
Limita spa ial :

... omoar calul dac o ine a a pân la pod. (F. Neagu)

•
Spa iul str b tut:

Tot umblând din loc în loc, am ajuns cumva acolo.

Cuvântul
•
Verb:
determinat
Am z rit lumin pe p mânt. (Marin Sorescu) (Vezi exemplele de

mai sus)

•
Locu iune verbal :

Am luat-o la s n toasa spre ograd .

•
Adjectiv:

Am un câine alb la picioare.

•Interjec ie:

Hai mai aproape!

ac, ac prin copac / Fâ , fâ prin tufi . (Folclor)

Exprimarea
•
Substantiv în cazul acuzativ f r prepozi ie (înso it de un atribut cu
complementului

sens cantitativ) sau cu prepozi ie ori locu iune prepozi ional (în,
circumstan ial

la, pe, dup , între, lâng , din, spre, înspre, dinspre, dintre, de la,
de loc

pân la, de pe la, printre, peste, aproape de, departe de, dincolo de):

Ionel parcurge zilnic cinci kilometri.

S-a ivit pe culme toamna. (G.Topârceanu)

Plaja este aproape de port.

Ne-am odihnit dincolo de râu.

•Substantiv în cazul genitiv precedat de o prepozi ie (înaintea,

asupra, deasupra, înd r tul, înapoia, dedesubtul) sau de o locu iune

prepozi ional (în fa a, în spatele, de-a lungul, în susul, în stânga,

etc.)

Avioanele zboar deasupra norilor.

Tu nu tii c pe tele merge numai în susul apei? (F.Neagu)

Gr dinile sunt amenajate mai ales de-a lungul râului.

•Substantiv în cazul dativ (dativ locativ):

R mâi locului!

•Adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ precedat de

prepozi ii (înaintea, înapoia, înd r tul, asupra, deasupra) sau de

locu iuni prepozi ionale (în fa a, în spatele, în jurul, în stânga, etc.):

El locuie te asupra noastr .

Domnul s-a a ezat în spatele vostru.

•Pronume în cazurile acuzativ i genitiv, cu acelea i prepozi ii sau

locu iuni prepozi ionale ca i la substantiv i dativ posesiv, precedat

de prepozi ii cu regim de genitiv:

48
Ei locuiesc lâng noi (lâng dumnealui, ai no tri, lân ace tia). Ne-am a ezat în spatele lor
(în spatele dumnealui, în spatele alor no tri, în spatele acestora, în spatele altora).

Înaintea cui ai stat la spectacol? Am stat înaintea cui mi-a pl cut.

În fa a nici unuia dintre voi nu am v zut c r i sau caiete. Cartea se afl înainte- i.
i le pusese înainte- i.

Numeral cu prepozi ie:

Creionul nu era în primul buzunar, ci în al doilea.

Adverb de loc sau locu iune adverbial :

Vedeam Ceahl ul la apus / Departe-n z ri albastre dus. (G. Co buc) Fugea de colo
pân colo.
În dreapta i în stânga vezi brazi falnici.

Topica
De obicei st dup cuvântul determinat.
Punctua ia
În mod obi nuit nu se desparte prin virgul de cuvântul regent. Dar sunt i

excep ii:

Complementele circumstan iale de loc coordonate prin juxtapunere sau prin conjunc ii
sau locu iuni conjunc ionale cu excep ia lui i, ori, sau nerepetate, se despart prin
virgul :

Ieri am fost în ora (,) în parc i la stadion. Nu l-am g sit nici în gr din (,) nici în curte.

Complementul circumstan ial de loc cu sau f r determin ri, a ezat între subiect i
predicat, se izoleaz între virgule dac subiectul este a ezat înaintea predicatului:

Copiii(,) aici(,) se pot juca în voie.

Dac subiectul este a ezat dup predicat, complementul circumstan ial de loc, intercalat
între acestea, se izoleaz între dou virgule dac se insist asupra lui:

Mergi(,) acolo(,) i tu!

Se desparte prin virgul atunci când este a ezat altundeva decât locul ocupat în mod
normal de c tre complemente:

La coal (,) profesorul ieri m-a pedepsit.

49
Propozi ia subordonat circumstan ial de loc (CL)

Rolul în fraz
Îndepline te func ia de complement circumstan ial de loc ar tând locul ( în

sensul descris la complement) în care se petrece ac iunea din propozi ia

regent .

Cuvântul
•
Verb:

determinat

1
Vei pleca /

2
î i spun eu. /

unde

•
Locu iune verbal :

1
A luat-o la fug /

vedea cu ochii.2/

încotro
•
Interjec ie:

1
Hai /

2
ne-am propus! /

unde

•
Adjectiv:

1
Victorioas , /
oriunde
2 1
joac , / echipa a câ tigat campionatul. /

Elemente
•Adverbe relative cu sau f r prepozi ii (unde, de unde, pân unde,

jonc ionale

încotro, dincotro, cât) sau compusele lor nehot râte (oriunde,

orideunde, oriîncotro, oridincotro):

Unde
1 2
intr soarele, / nu intr medicul. /

1
A plecat /
încotro
 2
a v zut cu ochii. /

1
A umblat /
cât
2
e lumea de mare. /

Oriîncotro

1 2
prive ti, / vezi locuri pitore ti. /

•
Pronume i adjective pronominale relative: care, ce, cine, cât

(cât , câ i, câte) cu prepozi ii:

1
Plec m /
la cine
2
ne-a invitat. /

Am fost
1
caza i /
la ce
2
hotel am dorit. /

1
Ne-am îndreptat /
spre care
2
ne-a invitat. /

1
Ne-am îndreptat /
spre care
2
coleg ne-a invitat. /

•
Pronume i adjective pronominale nehot râte: oricine, oricare,
orice, oricât, cu prepozi ii:

1
Se duce cu pl cere /
la oricare
2
îl cheam . /

1
Se duce cu pl cere /
la oricare
2
coleg îl cheam . /

Elemente
Uneori în regent apare advertbul corelativ de insisten acolo:

corelative în
1 2
Unde nu gândeai, / acolo îl aflai. /

regent
Când adverbul acolo st înaintea elementuli jonc ional, nu se desparte prin

virgul de acesta:

1 2
Departe de ora , acolo / unde încep mun ii, / s-a ridicat o caban

1
luxoas . /

Topica
St , de obicei, dup regent . Când se insist asupra ei, st înaintea

1
regentei: Ast zi ne putem duce /
unde
2
vrem. /

Unde
1
vreau eu, / acolo
2
s mergi! /
Punctua ia
Atunci când urmeaz dup regent , de obicei, nu se desparte prin virgul .

Antepus , desp r irea prin virgul este obligatorie când apare corelativul

acolo:

1 2
Unde nici nu ne-am gândit(,) / acolo a ap rut. /

Dac este intercalat i este a ezat înaintea predicatului regentei, se

izoleaz prin virgule:

1 2 1
Elevii(,) / unde au vrut(,) / puteau merge în parc. /

Observa ie
Adverbele relative care introduc subordonate circumstan iale de loc

îndeplinesc func ia de complement circumstan ial de loc în propozi iile din

care fac parte.

50
Complementul circumstan ial de timp (Cct)

Defini ia
Este
partea secundar a propozi iei care determin un verb (locu iune

verbal ) predicativ sau nepredicativ, o interjec ie, un adverb sau un adjectiv

i poate ar ta:

•Timpul ac iunii:

Asear am v zut un film excep ional.

•
Momentul începerii ac iunii:

A început de ieri s cad câte-un fulg.

•Durata în timp a ac iunii:

O zi întreag te-am a teptat.

•
Frecven a ac iunii:

De trei ori i-am spus povestea.

•Limita în timp a ac iunii:

Pân mâine voi r mâne aici.

Cuvântul
•
Verb predicativ:
determinat

S pleci acum de aici!

•
Verb nepredicativ:

Mergând zilnic la bibliotec ,s-a deprins cu cititul

•
Locu iune verbal :
Asear am stat de vorb cu el.

•Interjec ie:

Hai acum cu mine.

•
Adjectiv:

Echipa victorioas atunci n-a mai fost capabil de performan .

•
Adverb:

Azi de diminea a venit i el.

Exprimarea
•
Substantive comune în cazul acuzativ f r prepozi ie, fiind înso ite
complementului

de obicei de adjective propriu-zise, de adjectivale pronominale

circumstan ial

nehot râte sau de numerale:

de timp

A plecat în str in tate anul trecut.

A stat acolo toat ziua.

Examenul a durat cinci zile.

A c l torit astfel zile i nop i.

•Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ precedate de

prepozi ii sau locu iuni prepozi ionale (în, la, dup , între, spre, din,

de la, pân la, înspre, c tre, cu, de peste, pân , înainte de, în timp

de, în vreme de, în jur de, aproape de) i genitiv precedate de

prepozi ii i locu iuni prepozi ionale (înaintea, asupra, în urma, în

timpul, în cursul, în vremea, de-a lungul, în mijlocul, etc.)

Ionel a sosit la coal dup colegi.

Pân la examen mai avem timp.

Înainte de Pa ti nu va veni.

În timp de r zboi oamenilor le este fric .

În mijlocul iernii au r mas f r lemne.

În timpul r zboiului s-au întâmplat tragedii.

•
Pronume în cazurile acuzativ, genitiv, precedate de acelea i

prepozi ii i locu iuni prepozi ionale ca i substantivele i în dativ-

posesiv, precedate de prepozi ii i locu iuni prepozi ionale cu

regim de genitiv:
51
Vom pleca de la coal dup el (dup dumnealui, dup ai no tri, dup ace tia, dup to i).
Dup cine ve i pleca de la coal ?

Nu vom pleca de la coal dup nici unul dintre ei, ci înaintea lor. Vom pleca acas
înaintea lui (înaintea dumnealui, înaintea alor no tri, înaintea acestora, înaintea
tuturor).
Înaintea cui a sosit?
1 2
N-am aflat / înaintea cui a sosit. /
sosit înainte- i.

Adjective pronominale posesive în acuzativ precedate de prepozi ii i locu iuni prepozi

ionale cu regim de genitiv:

Am sosit de la gar înaintea voastr . A înv at poezia înaintea mea.

Adjective propriu-zise referitoare la vârst , precedate de prepozi iia de, în cazul

acuzativ:
Îl cunosc de mic pe vecinul meu.

Numerale cardinale, ordinale i colective, cu valoare substantival ,

în cazurile acuzativ i genitiv, precedate de acelea i prepozi ii i locu iuni prepozi ionale
ca i substantivul:

Am ajuns la gar dup cei doi (dup cel de-al doilea, dup amândoi).

Am sosit înaintea celor doi (înaintea celui de-al doilea, înaintea amândurora.

Numerale adverbiale:
Azi noapte m-am trezit de dou ori.

Verbe la modul:
Infinitiv cu prepozi ia pân i locu iunea prepozi ional

înainte de:
Pân a veni tata, am citit lec ia.

Ai adormit înainte de a termina lec iile.

Gerunziu: Mergând spre coal , m-am întîlnit cu el.

Participiu: Ajuns acas , m-am apucat de lec ii.

Adverbe cu sau f r prepozi ii i locu iuni adverbiale de timp

(acum, ast zi, ieri, alalt ieri, mâine, poimâine, niciodat , odat , alt dat , asear , ast -noapte,
atunci, cândva, devreme, dis-de-diminea , dup -amiaz , dup -mas , îndat , întotdeauna,
oricând, târziu, uneori, sau adverbe provenite din substantive: noaptea, ziua, iarna, vara,
prim vara, duminica, lunea, vinerea, etc,)
P rin ii mei vor sosi mâine.

Tata a plecat dis-de-diminea de acas . Din când în când trece i pe la noi.

Topica
Poate sta atât înainte, cât i dup cuvântul determinat:

Ziua ninge, noaptea ninge, diminea a ninge iar ! (V.Alecsandri)

Am stat trei zile la Bucure ti.

Punctua ia
Complementul circumstan ial de timp exprimat prin verb la gerunziu,

a ezat la începutul propozi iei, se desparte prin virgul de restul enun ului:

Citind ziarul, am aflat tiri interesante.

52
Observa ii Complementul circumstan ial de timp exprimat prin substantiv
este înso it de numeral sau adjectiv (a treia zi, peste patru zile, peste pu
ini ani, etc.) Aceste structuri trebuie analizate separat: numeralul sau
adjectivul este atribut pe lâng substantivul cu rol de complement
circumstan ial de timp.

Uneori complementul circumstan ial de timp este foarte apropiat de

complementul circumstan ial de loc:
Mi-a povestit în drum spre Ia i.

53
Propozi ia subordonat circumstan ial de timp sau temporal (CT)

Rolul în fraz
Este
subordonata care îndepline te în fraz func ia de complement

circumstan ial de timp, ar tând momentul, durata, momentul începerii, limita

în timp sau frecven a ac iunii sau a unei însu iri exprimate în propozi ia

regent .

Cuvântul

Verb:

determinat

1
Va veni /

2
i-a terminat treaba. /

dup ce

•
Locu iune verbal :

1
i-a adus aminte /

2
a ajuns acas . /

când

Adjectiv:

1
Înving toare /
când
2
a jucat cu Steaua, / echipa n-a mai mers a a de

1
bine ast zi. /
• Interjec ie:

1
Hai /
când

2
po i. /

Adverb:

1
Ieri /
când

2 1
ne-am întâlnit, / nu mi-ai spus nimic. /

Felul
În func ie de ordinea în care se petrec cele dou ac iuni exprimate de

subordonatelor
propozi ia regent i subordonat , subordonata temporal poate fi:

temporale

de anterioritate – ac iunea din subordonata temporal se petrece

înainte de ac iunea exprimat de regent :

 1
A plecat /
dup ce

2
ne-am luat r mas bun. /

• de simultaneitate – cele dou ac iuni se petrec în mod simultan:

Când
1 2
înva , / nu-l deranjeaz nimeni. /

•de posterioritate – ac iunea din subordonat se petrece dup ac iunea

exprimat de propozi ia regent :

1
Am ajuns la gar /
înainte s
2
soseasc trenul. /

Elemente

Adverbe relative (când, de când, pân când, pe când, cum, cât):

jonc ionale

1
Mult vreme a trecut /
de când
2
nu ne-am întâlnit. /
Pe când

trecea lâng
biseric ,
1 2
/ a dat nas în nas cu popa. /

Cât

1 2
a stat la noi, / n-a scos o vorb . /

Cum
1 2
au trecut p râul, / s-au odihnit la umbra unui copac. /

•Adverbe nehot râte (oricând, oricât, ori icând):

Oricând

1 2
dore ti, / po i veni la noi. /
 1
Po i sta la noi /
oricât
2
vrei. /

•Conjunc ii i locu iuni conjunc ionale (de, c , pân , cât timp, cât

vreme, de câte ori, de îndat ce, dup ce, înainte ca s , înainte s ,

îndat ce, în timp ce, în vreme ce, ori de câte ori, pân ce, pân s , pe

când; dac – numai în limbaj arhaic i în limbajul popular):

Dup ce
1 2
ne-am odihnit pu in, / am pornit mai departe. /

Ori de câte ori

1 2
vine bunica la noi, / ne aduce cadouri. /
Îndat ce
mi-a
1 2
spus vestea, / a disp rut. /

Dac (când)
1 2
vede / c nu vine nimeni, / se apuc singur de

3
treab . /

•Pronume sau adjective pronominale relative sau nehot râte (cine,

care, ce, cât, oricine, oricare) cu sau f r prepozi ie:

 1
Au sosit /

înaintea cui
2
doreau. /

54

1
Te-am a teptat /
pân la ce
2
or am stabilit. /

1
Au sosit /
înaintea
oricui

2
doreau. /

N-am s te
1
uit /
câte
zile
2
voi tr i. /
Corelative
în Uneori în regent apare un adverb corelativ: atunci, imediat, îndat , pe loc,
regent
tocmai, etc.:

1
Cum am intrat în camer , / pe loc (imediat, îndat ) m-a luat la

2
întreb ri. /
Topica
Poate sta atât în fa a, cât i dup regent :

Când
1 2
am terminat, / el era deja departe. /

Echipa
1
a pornit la drum /
dup ce
2
b ie ii s-au odihnit. /
Punctua ia
Când st în fa a regentei, se desparte prin virgul de aceasta, iar când st

dup regent , în mod obi nuit nu se desparte prin virgul :

Când
1 2
vine iarna, / natura îmbrac hain alb . /

Natura
1
îmbrac hain alb /
când
2
vine iarna. /
Observa ii
•Adverbul relativ când nu este element rela ional specializat pentru

subordonat temporal . El poate introduce în fraz i subordonat :

1 2
subiectiv : Se tie / când vom porni la munte. /
1 2
predicativ : Întrebarea este / când vom porni la munte. /
1 2
pompletiv direct : tiu / când vom porni la munte. /
1 2
completiv indirect : Mi-am adus aminte / când vom porni la munte. /

1 2 1
atributiv : Întrebarea / când vom pleca la munte / m preocup . /

Locu iunile conjunc ionale în timp ce, în vreme ce, pe când pot introduce i
subordonate opozi ionale:

1 2
Ast zi este timp frumos, / în vreme ce ieri a plouat. /

Urm toarele locu iuni conjunc ionale introduc numai subordonate temporale: dup ce,
imediat ce, îndat ce, pân s , ori de câte ori.

Uneori elementul rela ional este precedat de adverbe de înt rire (tocmai, chiar, mai
ales, mai cu seam ) sau de restric ie (numai, doar) care fac parte din subordonata
temporal :

1 2 3
... i tocmai când eram hot rât a spune mamei toate aceste, / iaca / i soarele r sare. /
(Ion Creang )

Adverbul corelativ atunci poate preceda adverbul relativ când, dar el face parte din
propozi ia regent :

1 2 1
Atunci / când te chem / vino la mine! /
(Propozi ia (1) este regent .)

Foarte rar, elementele jonc ionale când i c apar în propozi ia regent , dar se refer la
subordonat :

Erai un copil, când s-a întâmplat aceasta. (Când erai un copil, s-a
întâmplat aceasta.)
55
Verifica i-v cuno tin ele!

Identifica i complementele circumstan iale de loc:

O iau prin dosul prim riei i o apuc pe maidan ca s ies la bariera „Unirii”. (I.L.Caragiale)

A trecut întâi o boare /Pe deasupra viilor, / i-a furat de prin ponoare / Puful p p diilor.
(George Topârceanu)

În câteva clipe , uneltele de buc t rie de sub andramaua putred de-afar î i luar locul în
tind , pe prichici i-n jurul hornului. (M. Sadoveanu)

Undeva un zbor se aude. (L.Blaga)

Acolo, lâng izvoar , iarba pare de om t. (M.Eminescu)

G si i complementele circumstan iale de loc i stabili i cazul p r ii de vorbire prin care

ele sunt exprimate:

Pe câmpu-nghe at caii mureau... (N. St nescu)

Am mers amândoi de-a lungul cheiului.

Noaptea o ptrecur sf tuind împrejurul focurilor. (Al. Vlahu )

Agripina se opri locului. (Gala Galaction)

Vântul rostogolea praful neîncetat în jurul nostru.
Privi în juru-i cu obrazul deodat împietrit. (M.Sadoveanu)

Identifica i subordonatele circumstan iale de loc, analiza i morfologic regentul lor i

spune i ce func ie sintactic au cuvintele prin care ele se introduc:

Te duci s-aduci pe st pân de pe unde-i sticlesc ochii i petrece. (M. Sadoveanu)

Intra i pe aleea de lilieci i ajunge i unde trebuie. (M. Sadoveanu)

De unde nu gânde ti, de acolo sare iepurele. (Folclor)

Oriîncotro te-i uita, vezi colori felurite. (N.B lcescu)

Se uit înapoi unde- i l sase ghiozdanul i pantofii. (Eugen Barbu)

Identifica i elementele jonc ionale care introduc subordonatele circumstan iale de loc i
corelativele din propozi iile regente:

Unde prindea omul, acolo îl oc ra. (I. Slavici)

Unde este vorb mult , acolo e treab scurt . (Folclor)

Completa i fraza cu o propozi ie regent încât propozi ia secundar s fie, pe rând,

circumstan ial de loc, subiectiv , completiv direct , completiv indirect i atributiv :

:................................................................ încotro se îndreapt ea.

Identifica i complementele circumstan iale de timp i ar ta i prin ce sunt exprimate:

O s pt mân , o lun , un an de zile n-o s mai vorbeasc decât de aventura asta.
(I.L.Caragiale)

Eu am tiin c fapta asta s-a petrecut ziua, la asfin itul soarelui. (M. Sadoveanu)

Iar pe marginea drumului, din când în când, d de pietrarii care cioc nesc din zori de zi
pân la apusul soarelui. (I.Slavici)

De la venirea mea cu a doua domnie i pân ast zi, am ar tat asprime c tre mul i. (C.
Negruzzi)

În Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese înc moda mânc rilor alese. (C.
Negruzzi)

Pân acum n-a lucrat nimic i acuma ade. (Folclor)

56
Alc tui i trei propozi ii: dou cu complemente circumstan iale de timp exprimate printr-
un substantiv i un verb la infinitiv precedate de locu iunea prepozi ional înainte de i
una cu un complement circumstan ial de loc exprimat printr-un substantiv precedat
de aceea i locu iune prepozi ional .

Analiza i sintactic i morfologic cuvântul sara:

Sur -i sara cea de toamn . (M. Eminescu)

Sara pe deal buciumul sun cu jale. (M.Eminescu)

Identifica i subordonatele temporale din urm toarele fraze; analiza i morfologic

elementele jonc ionale i înlocui i-le cu altele f r s schimba i raportul temporal:

El se lupt voinice te pân’ce izbuti s ias din primejdioasa strâmtoare. (A.I.Odobescu)

De cum a dat în fapte de zori / Veneau cu fete i feciori. (G.Co buc)

Cum se potoli deplin vântul, iat sosi trarul prin ultimele scutur turi ale ploii.
(M.Sadoveanu)

Îns imediat ce p r rsi biroul d du drumul îngrijor rii i tensiunii. (Al Ivasiuc)

Delimita i propozi iile, spune i în ce raport temporal - fa de regent – se afl fiecare

propozi ie circumstan ial de timp introdus prin cum i când:

Cuco ul, cum sc p din mâinile mo neagului, fugi de-acas i umbla pe drumuri,
bezmetic. (Ion Creang )

Când ajunse cam prin mijlocul ima ului, Mitru se opri i r sufle. (T.Popovici)

Când coboar întunericul, lumini se aprind la ferestre. (Geo Bogza)

Alc tui i fraze cu subordonate circumstan iale de timp introduse prin locu iunile
conjunc ionale înainte (ca)...s , pe dat ce, o dat ce, în vreme ce, în timp ce, cât
vreme, de câte ori.

Ce fel de propozi ie este fiecare introdus prin cât:

Nu tiu cât e ceasul.

Întrebarea este cât cost marfa.

Timpul cât am stat la mare a fost minunat.

Nu m-am hot rât cât s cer.

Nu se tie cât este de mare.

Cât ne inem de treab , ne merge bine.

57
Complementul circumstan ial de mod (Ccm)

Defini ia
Este partea secundar de propozi ie care arat cum se desf oar ac iunea

exprimat printr-un verb sau cum se prezint o însu ire.

Cuvântul
•
Verb la mod personal sau nepersonal:
determinat

El se pricepe bine la rezolvarea problemelor.

Zicând în sinea lui ceva cu am r ciune, a început s se preg teasc

de drum.

•
Locu iune verbal :

Mi-am dat seama u or de cele întâmplate.

•
Adjectiv:

Avea o barb mare cât o bidinea.

•
Adverb:

Vuietul pârâului acoperea destul de bine ipetele lui.

•Interjec ie:

Hai repede acas !

Felurile
Complementul circumstan ial de mod este de trei feluri:
complementului
•
Complement circumstan ial de mod propriu-zis:
circumstan ial

Elevul a intrat repede în clas .

de mod

Vorbe te frumos cu toat lumea.

•Complement circumstan ial de mod comparativ:

Se comport ca un om matur.

Alearg repede ca vântul.

Este înalt cât casa.

•Complement circumstan ial de mod de m sur :

Pre urile au crescut cu 25%.

Covorul este lung de doi metri.

Exprimarea
•
Substantiv în cazul acuzativ f r prepozi ie:
complementului

Doarme bu tean.
circumstan ial

S-a sup rat foc.

de mod

Substantiv în cazul acuzativ pecedat de o prepozi ie, locu iune

•

prepozi ional sau de un adverb comparativ (a, ca, cu, f r , dup ,

din, în, la, prin, între, în conformitate cu, potrivit cu, în raport de

(cu), în func ie de, fa de, în compara ie cu, în chip de, la fel ca,

cât, decât, ca ( i):

Ei au fost întâmpina i cu mult bucurie.

A venit la noi f r tirea p rin ilor lui.

A rezolvat problema ca i vecinul.

S-a preg tit pentru serbare în func ie de posibilit ile sale.

Miroase a busuioc.

Ora ul Tokio este mai mare decât Bucure ti.

•Substantiv în cazul genitiv precedat de propozi ie sau locu iune

prepozi ional (împotriva, în baza, în lumina, în temeiul, pe

m sura):

El vorbe te împotriva colegilor.

A fost condamnat în temeiul legii.

58
Substantiv în cazul dativ cu prepozi ie (conform, potrivit): Totul a
decurs conform (potrivit) planului.

Pronume în cazurile:

acuzativ precedat de prepozi ii, de locu iuni prepozi ionale sau de

adverbe comparative (acelea i ca în cazul substantivului:

A venit la noi f r el (f r dumnealui, f r ai no tri, f r acela, f r orice).

Referatul a fost întocmit în raport cu al vostru (în raport cu cel

lalt).

El este mai mare decât mine (decât dumneata, decât al meu,

decât acesta, decât fiecare).
Decât cine e mai mare?
1 2
Nu tiu /decât cine e mai mare. /

genitiv precedat de prepozi ii sau locu iuni prepozi ionale

(acelea i ca la substantive):

De i curentul era mare, a înotat împotriva lui.

Legea a fost adoptat i au ac ionat în temeiul ei (în temeiul

acesteia).

dativ precedat de prepozi ii sau locu iuni prepozi ionale (acelea i

ca la substantiv) sau f r prepozi ie:

A procedat contra lor (contra noastr , contra acestuia, contra

dumnealui, contra fiec ruia).

Potrivit cui a ac ionat?

Este inferior lui ( dumnealui, celuilalt, alor no tri, altora).

Numerale:

cu valaore adverbial : I-am pl tit triplat.

Am muncit însutit.
A frânt pâinea în dou .

cu valoare substantival :

în cazul acuzativ cu prepozi ii i locu iuni prepozi ionale

(acelea i ca la substantiv):

A ac ionat în conformitate cu cei patru. Voi veni în func ie de

amândoi.

în cazul genitv cu prepozi ie sau locu iune prepozi ional

(acelea i ca la substantiv):

El vorbe te împotriva celor doi.

Hot rârea afost adoptat în temeiul celei de-a doua dintre legi.

în cazul dativ precedat de prepozi ii sau locu iuni prepozi ionale

(acelea i ca la substantive):
A ac ionat conform celor trei dintre colaboratori.

A procedat contra celor doi (contra celui de-al doilea, contra

amândurora).

Era mai cumsecade decât primul (decât cei doi, decât

amândoi).

Verbe la modurile nepersonale:

infinitiv precedat de prepozi ia f r sau advrebul comparativ ca: A

plecat f r a spune ceva.

A- i scrie temele e la fel de important ca a înv a.

59
gerunziu: Venea alergând spre mine.

Participiu cu valoare adjectival precedat de adverbul comparativ ca: Am r mas uimit

ca lovit de tr snet.

Adverbe sau locu iuni adverbiale f r prepozi ie sau precedate de adverbe comparative
cu valoare de prepozi ie:

Vorbe te foarte repede.

M-am dus acolo cu de-a sila. Era mai fericit ca ieri.

Interjec ie: i porenesc ei teleap-teleap.

Topica
Poate sta atât înainte, cât i dup cuvântul determinat:

Fetele i fl c ii, g ti i frumos ... foiau prin sat. (I.Creang )

Dumnealor, frumos g tite, ... a teapt cu ner bdare pe peronul din

urbea X. (I.L.Caragiale)
Punctua ia
Nu se desparte prin virgul de cuvântul determinat.
Observa ii
1. Când într-o propozi ie avem predicat nominal cu numele predicativ

exprimat prin adjectiv la gradul pozitiv sau comparativ de inegalitate

(superioritate sau inferioritate), complementul circumstan ial de mod este

cel de-al doilea termen comparativ:

Este atent ca i mine.

Este mai atent decât mine.

Este mai pu in atent ca mine.

2. Adjectivul care st dup verb, dar se acord în gen i num r cu

substantivul sau cu complementul direct este element predicativ

suplimentar:

Noaptea se vestea gr bit . (C.Hoga )

Cei r ma i în picioare a teptau încorda i. (F nu Neagu)

3. Element predicativ suplimentar este i verbul la modul gerunziu care st

dup verbul-predicat i exprim o ac iune paralel i simultan cu acesta:

 1 2
Venea spre mine citind ziarul. (Venea spre mine / i citea ziarul. /)

60
Propozi ia subordonat circumstan ial de mod (modal ) (CM)

Rolul în fraz

Îndepline te rolul unui complement circumstan ial de mod , ar tând cum se

desf oar ac iunea sau cum se prezint o însu ire exprimat prin

propozi ia regent .

Cuvântul

•
Verb:

determinat din

1
A citit compunerea /
cum
2
a putut. /

propozi ia

•
Locu iune verbal :

regent

1
A luat-o la s n toasa /

2
îl ineau picioarele. /

cât
•
Adjectiv:

1
Tu din tân r /
precum
2 1
e ti / Tot mereu întinere ti. / (M.Eminescu)

•
Adverb:

1 2
Mai bine s fie / ce zice baba /
decât
3
ce arat visul meu. /

(M.Sadoveanu)

Felul
i

•
Subordonat circumstan ial modal propriu-zis – arat fie

elementele

modul cum se desr oar ac iunea exprimat printr-un verb, fie

jonc ionale
calitatea sau cantitatea unei ac iuni sau însu iri. Este introdus prin:

cum, precum, cât, dup cât, ce, f r s .

1
În caz de incendiu fiecare se salveaz /
cum
2
poate. /

Precum
1
ai aflat i tu, / el este campionul.
2/

Dumneata,

1
nevast , /
dup cât
2 1
v d eu, / e ti pornit pe lung cale. /

(M. Sadoveanu)

1 2 1
De neatent / ce a fost / n-a putut evita accidentul. /
 1
A sosit pe nea teptate, /
fr s
2
ne dea m car un telefon. /

•Subordonata circumstan ial modal comparativ de egalitate

sau de inegalitate – arat printr-o compara ie cum se desf oar

ac iune sau cum este însu irea exprimat în propozi ia regent .

Elementele rela ionale sunt: cum, precum, decât.

Cum
1
nu se d scos ursul din bârlog, / ... a a nu m dam eu dus din

2
Humule ti. / (I. Creang )

Precum
Atlas în vechime sprijinea cerul pe um r,1 / A a el
sprijin
2
lumea i vecia într-un num r. / (M.Eminescu.

•Subordonat circumstan ial modal de m sur – arat m sura

ac iunii sau cum însu irea din regent se dezvolt treptat, în raport

cu ac iunea exprimat în propozi ia subordonat . Este introdus

prin: pe m sur ce... (în aceea i m sur ), cu cât ... (cu atât), de ce

... (de ce).

Pe m sur ce
1
se apropie iarna, animalele din p dure î i g sesc

hrana tot mai

2
greu. /
 1 2
Cu cât cite ti mai mult, / cu atât cultura ta se l rge te. /

Corelative
în
În propozi ia regent pot ap rea adverbe i locu iuni adverbiale corelative:

regent

a a, atât, tot a a, tot atât, în aceea i m sur , etc.

Cum
1 2
ai f cut tu, / a a vom proceda i noi. /

Cu cât
1 2
mergi mai repede, / cu atât vei ajunge mai din timp acolo. /

Pe m
sur ce
1
îl cuno ti, / în aceea i m sur po i descoperi calit ile

lui.
2/
Topica

Poate sta atât înainte, cât i dup regent . (Vezi exemplele de mai înainte.)

Punctua ia

De obicei se desparte prin virgul de renet . Nu se desparte prin virgul

când corelativul a a st înaintea adverbului relativ cum:

61

1
A ac ionat a a /
cum
2
l-am sf tuit. /
Observa ii
1. Propozi ia circumstan ial modal comparativ apare în fraz ca al

doilea termen al unei compara ii de egalitate sau de inegalitate.

2. Uneori corelativul a a i adverbul relativ cum se despart prin virgul de

propozi ia regent , dar i în acest caz adverbul corelativ a a face parte din

propozi ia regent :

1
Înva mult, a a /
cum
2
s-a obi nuit în copil rie. /

3. Adverbul relativ cum, în afar de subordonat circumstan ial modal ,

mai poate introduce:

•
Subordonat subiectiv :

1
S-a tie /
cum
2
vei proceda la examen. /
•
Subordonat predicativ :

1
Întrebarea este /
cum
2
vei proceda la examen. /

•
Subordonat completiv direct :

1
tiu /
cum
2
vei proceda la examen. /

•
Subordonat completiv indirect :

1
M gândesc /
cum
2
vom proceda la examen. /

•
Subordonat atributiv :

1
Modul /
cum
2 1
ai procedat la examen / nu mi-a pl cut. /

•
Subordonat circumstan ial temporal :

Cum
1 2
am terminat treaba, / ne-am odihnit pu in. /

• Subordonat circumstan ial de cauz :

Cum
1 2
n-a venit el la mine, / m-am dus eu la el. /
62
Verifica i-v cuno tin ele!

Identifica i complementele circumstan iale de mod i spune i prin ce parte de vorbire

sunt exprimate:

Îi fo nea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii. (M.Eminescu)

A esut sub ire pânza str vezie ca o mreaj . (M. Eminescu)

Atunci calul zboar lin ca vântul. (I.Creang )

Dac nu tii, i-a ar ta / Din bob în bob amorul. (M.Eminescu)

Era miloas din cale-afar . (I. Creang )

Gogâl , gogâl , gogâl , îi mergeau sarmalele întregi pe gât. (I.Creang )

V rog s nu trage i f r avertisment i, mai ales, f r a v convinge în prealabil cu cine ave i

de-a face. (Ion B ie u)

Spune i ce func ie sintactic au cuvintele tip rite cu litere cursive:

El este frumos.
El cânt frumos.
El este ca un elev model.
El se poart ca un elev model.

Identifica i subordonatele circumstan iale modale:

Astfel s-a fr mântat, f r s i se aline gândurile i f r s primeasc vreo carte de unde a

tepta. (M. Sadoveanu)

Nu-i ca în sus pe Tarc u, unde oamenii tr iesc cum au apucat i cum îi taie capul.
(M.Sadoveanu)

eful g rii alerga cât îl ineau picioarele dup un câine care fug rea o gâin . (Panait
Istrati)

Completa i propozi ia subordonat cu câte o propozi ie regent în a a fel ca s fie, pe

rând, propozi ie subordonat circumstan ial de mod, subordonat subiectiv , completiv
indirect , atributiv :

....................................................... cum po i tu rezolva aceast problem .

Formula i dou propozi ii cu complemente circumstan iale de mod exprimate prin

verbe (la gerunziu i infinitiv); transforma i complementele circumstan iale de mod în
subordonate circumstan iale modale. Explica i cum a i procedat.
63
Complementul circumstan ial de cauz (Ccz)

Defini ia
Este partea secundar de propozi ie care determin un verb sau adjectiv,

ar tând cauza unei ac iuni, a unei însu iri sau a unei st ri.
Cuvântul
•
Verb:
determinat

Calul tres rise de spaim . (M.Sadoveanu)

•
Locu iune verbal :

M-a dus de nas din cauza neru in rii sale.

•
Adjectiv:

L-a g sit sub trei gr un e / Mort de inani ie. (G.Topârceanu)

Exprimarea
•
Substantiv în cazurile acuzativ precedat de propozi ii sau locu iuni
complementului

prepozi ionale (de, din, pentru, la, pe, din cauz de, din motiv de),
circumstan ial

genitiv (cu locu iunile perpozi ionale din cauza, din pricina) i dativ
de cauz

cu prepozi ia datorit :

Animalul a înghe at de frig.

Nu s-a prezentat la lupte din la itate.

Din cauz de boal n-a venit.

Am întârziat din cauza autobuzului.

Ma ina a derapat datorit poleiului.

•Pronume în cazurile acuzativ, genitiv i dativ, precedat de acelea i

prepozi ii i locu iuni prepozi ionale ca i substantivul:

Am fost certat pentru el (pentru dumnealui, pentru acesta, pentru

ai mei, pentru altul).

Am lipsit din cauza lui (din cauza dumnealui, din cauza acestora,

din cauza alor t i, din cauza altora).

Din cauza cui ai lipsit?

1 2
Nu tiu / din cauza cui a lipsit.

Am alunecat datorit lui (datorit dumnealui, datorit acestora,

datorit altora).

Adjectiv propriu-zis în acuzativ precedat de prepozi ia de: Nu mai putea merge de fl

mând.

Numeral cu valoare substantival în acuzativ, gentiv i dativ, cu acelea i prepozi ii i locu

iuni prepozi ionale ca i substantivul: S-a sup rat pentru cei doi (pentru cel de-al doilea,
pentru amândoi).

A pierdut startul din cauza celor doi (din cauza celui de-al doilea, din cauza
amândurora).

A alunecat datorit celor doi (datorit celui de-al doilea, datorit amândurora).

Verb la modurile nepersonale:

gerunziu: Întârziind, n-a mai intrat la or .

infinitiv perfect: Era nemul umit pentru a nu fi reu it.

participiu: Nu mai putea de obosit .

• Adverb cu prepozi ia de i locu iune adverbial :

De încet cum vorbe te, nu-l în eleg. De aceea n-a venit, c a fost bolnav.
64
Topica
Poate sta atât înainre, cât i dup cuvântul determinat.

Observa ii
1. Verbul copulativ a fi la modul gerunziu, are func ia de complement

circumstan ial de cauz împreun cu un nume predicativ:

Fiind bolnav , colega mea alipsit de la coal .

2.Locu iunile adverbiale de aceea, de asta, pentru aceea, pentru asta, de

ce, pentru ce sunt complemente circumstan iale de cauz sau de scop dup

cum propozi ia în care apar este regenta unei subordonate cauzale sau

regenta unei subordonate de scop. Altfel spus: dac dup propozi ia regent

apare o subordonat cauzal , locu iunile adverbiale men ionate îndeplinesc

func ia de complement circumstan ial de cauz ; dac dup propozi ia

regent apare o subordonat final , acestea îndeplinesc func ia de

complement circumstan ial de scop:

1
De aceea n-a venit, /

2
a fost bolnav /

fiindc

Propozi ia (2) este o subordonat circumstan ial de cauz ; prin urmare,

de aceea este complement circumstan ial de cauz în propozi ia regent .

1
De aceea n-a venit, /

2
-mi aduc cartea înapoi. /

ca s

Propozi ia (2) este subordonat circumstan ial de scop (final ); prin

urmare, de aceea este complement circumstan ial de scop în propozi ia

(1), care este regent .

Punctua ia
1. Desp r irea prin virgul este obligatorie dac este antepus termenului

regent i este reluat printr-un corelativ sau dac este exprimat printr-un

verb la modul gerunziu:

De team (,) de asta n-a venit.

Întârziind(,) n-a mai intrat la or .

2. În rest, folosirea virgulei depinde de importan a pe care i se acord

complementului circumstan ial de cauz în comunicare:

Tremura de frig.

Nu s-a dus(,) de proast .

65
Propozi ia subordonat circumstan ial de cauz sau cauzal (CZ)

Rolul în fraz
Corespunde unui complement circumstan ial de cauz , ar tând cauza unei

ac iuni sau a unei însu iri exprimate prin propozi ia regent .

Cuvântul

Verb:
determinat
din

1
Termina i discu iile inutile /
c
2
voi nu v pricepe i la astea. /
regent

Locu iune verbal :

1
A luat-o la s n toasa /
fiindc
2
îi era fric de noi. /

Adjectiv:

1
Era sup rat i mâhnit /

fiindc

n-a mai auzit nimic despre fiul

 2
lui. /

Elementele

Conjunc ii subordonatoare: c , c ci, deoarece, fiindc , întrucât,

jonc ionale

dac , de.

1
A r mas acas , /
deaorece
2
a fost bonav. /

Dac
e ti bolnav
1 2
, / de ce vii la coal ? /

Nu se
1 2
preg te te pentru ore, / c e lene . /

•Locu iuni conjunc ionale: pentru c , din cauz c , din pricin c ,

din moment ce, de vreme ce, o dat ce, cât vreme, etc.

Cât vreme
1 2
plou , nu ne putem duce la excursie. /

Din cauz c
1 2
a vorbit, / a fost pedepsit. /

•Adverbe relative cu valoare de conjunc ie: cum, când, unde.

Cum

1 2
nu cunoa te i drumul, / v pute i r t ci. /

Când

1 2
nu înva , / cum o s tie? /

Pronume relative (care, ce, cât, câ i, cât , câte) precedate de

prepozi ia de i locu iunile prepozi ionale din cauza, din pricina:

 1
N-am putut intra, /
de câ i
2
au intrat f r bilet. /

1
N-am refuzat-o, /
de ce
2
crezi tu. /
Corelative
în
În propozi ia regent apar uneori locu iunile adverbiale corelative de aceea,
regent

de asta, pentru aceea, pentru asta:

1
De aceea (de asta, pentru aceea, pentru asta) nu ne a scris, /

pentru c
2
nu cuno tea adresa noastr . /
Topica

Poate sta atât înainte, cât i dup regent . Au topic fix subordonatele

cauzale introduse prin c , c ci (dup regent ) i cum (înaintea regentei) :

1 2
Nu am venit, /c am fost bolnav. /

Cum
1 2
am fost bolnav, / n-am venit. /
Punctua ia

Se desparte prin virgul indiferent de pozi ia ei fa de regent .

Observa ii

Conjunc iile i locu iunile conjunc ionale deoarece, fiindc , c ci, întrucât,

de vreme ce, din moment ce, din cauz c , din pricin c , pe motiv c ,

pentru c sunt specializate pentru subordonata cauzal (nu introduc alte

feluri de subordonate)

Predicatul subordonatei cauzale nu poate fi niciodat exprimat prin verb la

modul conjunctiv.

Subordonata cauzal introdus prin dac apare mai ales în fraze

interogative:

Dac
1 2
plou a a tare, / de ce îl mai a tep i? /

66
Complementul circumstan ial de scop (Csc)

Defini ia
Este partea secundar de propozi ie care arat scopul unei ac iuni.
Cuvântul
•
Verb:
determinat

M-am dus la pia pentru a cump ra legume i fructe.

•
Locu iune verbal :

Am luat loc pentru a urm ri spectacolul.

Exprimarea
•
Substantive în cazul acuzativ precedate de prepozi iile pentru,
complementului

spre, la, întru, dup i de locu iunea prepozi ional în scop de; în
circumstan ial

cazul genitiv precedate de locu iunile conjunc ionale în veredrea,

de scop

în scopul, în ideea, în inten ia:

Umbl dup cump r turi prin pia .

Înva în vederea examenului.

•
Pronume în cazurile acuzativ i genitiv înso ite de prepozi iile i

locu iunile prepozi ionale men ionate:

Pentru el (pentru dumnealui, pentru ai mei, pentru ace tia) am

f cut toate acestea.

Ion va avea examene i se preg te te intens în vederea lor (în

vederea acestora)
•
Verbe la modurile nepersonale:

o
infinitiv precedate de prepozi iile i locu iunile prepozi ionale

pentru, spre, cu (în) scop de, în inten ia de, în ideea de:

Cite te mult spre a cunoa te lumea.

Cite te mult în inten ia de a cunoa te lumea.

o
Supin:

A mers acolo la vânat.

•
Adverbe i locu iuni adverbiale: înadins, dinadins, de aceea, de

asta, pentru aceea, pentru asta:

De aceea (de asta, pentru aceea, pentru asta) studiaz .

Topica
Poate
sta înainte sau dup cuvântul determinat, dar de obicei st dup

cuvântul regent.
Punctua ia
În mod obi nuit nu se desparte prin virgul .

Complementul circumstan ial de scop a ezat dup termenul regent se

desparte prin virgul numai dac este anticipat prin corelativ:

De aceea munce te, pentru a câ tiga bani.

67
Propozi ia subordonat circumstan ial de scop sau final (CS)

Rolul în fraz
Îndepline te rolul unui complement circumstan ial de scop i arat scopul

ac iunii exprimate prin regent .

Cuvântul
•

Verb:

determinat în

1
În vremea aceasta, mo D nil a tepta la stân / s coboare

regent

2 3
ciobanii cu oile, / ca s le adape. / (Gala Galaction)

Locu iune verbal :

1
Cu to ii am pus mâna /

2
-l ajut m la nevoie. /

ca s

Interjec ie:
 1
Hai cu noi /
s
2
le d m o mân de ajutor. /

Elemente
•Conjunc ii i locu iuni conjunc ionale: s , ca s , de, pentru ca s ,

jonc ionale

ca nu cumva s , pentru ca nu cumva s :

1
Rogu-te, mân mai tare, mo Luca ... / s nu se mai uite satul ca la

2
urs la noi. / (Ion Creang )

1
Mi-am întins bra ele /
ca s
2
-l îmbr i ez. /

1
M-am dus la libr rie /
de
2
am cump rat c r i. /

1
Am c l torit o zi /
pentru ca s
2
ajung aici. /

1
În fiecare diminea m scol devreme /
ca nu cumva s
ajung cu

2
întârziere la coal . /

Adverbe
Uneori în regent apar locu iunile adverbiale corelative de aceea, de asta,

corelative
pentru asta, pentru aceea:

1
De aceea am venit la tine, /
pentru ca s
2
m aju i. /

Pentru ca s
1
m aju i, / de
2
aceea am venit la tine. /

Topica
Poate sta atât înainte, cât i dup regent .

Punctua ia
Atunci când st dup regent nu se desparte prin virgul decât dac apare

un corelativ:

1 2
Am venit la tine / s m aju i. /

1 2
De aceea am venit la tine(,) / s m aju i. /

Atunci când st în fa a regentei, de obicei se desparte prin virgul .

Observa ii
1. Propozi ia circumstan ial de scop introdus prin de apare mai ales în
vorbirea popular i arat , spre deosebire de cele care au predicatul

exprimat prin verb la conjunctiv, c ac iunea se realizeaz în mod sigur:

1
A venit /
s
2
aduc ap . / (A venit, dar nu e sigur c a adus ap .)

1
A venit /
de
2
a adus ap . / (A venit s aduc ap i a i adus-o.)

2.Grupurile de cuvinte în scopul s , cu scopul s nu sunt locu iuni

conjunc ionale; conjunc ia s introduce o subordonat atributiv pe lâng

termenul regent scopul:

1 2
Am venit în scopul / s rezolv m împreun problema. /

AT. (în scopul rezolv rii problemei)

68
Complementul circumstan ial condi ional (Cd )

Defini ia
Este partea secundar de propozi ie care arat condi ia de care depinde

realizarea unei ac iuni sau existen a unei însu iri.

Cuvântul
•
Verb:
determinat

Înv ând vei reu i.

•
Adjectiv:

În locul vostru, noi am fi fost mai aten i la semnele de circula ie.

Exprimarea
•
Substantivele caz, condi ie, eventualitate, ipotez în cazul
complementului

acuzativ, precedate de prepozi iile în, cu:

circumstan ial

În cazul îmboln virii sale, anun -m i pe mine.

de cauz

În eventualitatea sosirii lui, m duc i eu acolo.

•Substantive abstracte în cazul acuzativ precedate de locu iunea

prepozi ional în caz de:

Medicamentul acesta se folose te numai în caz de nevoie.

•Substantive nume de fiin e în cazul genitiv precedate de locu iunea

prepozi ional în locul:

În locul lui Dan, eu n-a fi plecat.

•Pronume în cazul genitiv precedate de locu iunea prepozi ional în

locul:
În locul lui (în locul dumnealui, în locul acestuia, în locul alor

vo tri) eu a fi plecat.

•Adjective pronominale posesive în cazul acuzativ precedate de

locu iunea prepozi ional în locul:

În locul t u, eu n-a fi acceptat propunerea lui.

•Numerale cu valoare substantival în cazul genitiv precedate de

locu iunea prepozi ional în locul:

În locul celor doi (în locul celui de-al doilea, în locul

amândurora), eu a fi rezolvat problema.

•
Adverbele altfel, altminteri, când exprim contrariul celor

exprimate într-o propozi ie anterioar :

S vii repede. Altfel nu te voi a tepta.

•Verbe la modul gerunziu: Strigând tot timpul, vei r gu i.

Topica
De obicei, st înaintea termenului regent, dar poate sta i dup acesta (vezi

exemplele anterioare). Poate fi intercalat: Eu, în locul lui, a fi plecat.

Punctua ia
Când este a ezat la începutul comunic rii, de obicei se desparte prin

virgul (vezi exemplele anterioare).

Când este a ezat dup termenul regent, nu se desparte prin virgul :

Armamentul este utilizabil numai în caz de nevoie.

Când este a ezat între subiect i predicat, subiectul fiind antepus

predicatului, se izoleaz prin virgule (vezi propozi ia de la topic ).

69
Propozi ia subordonat circumstan ial condi ional (CD )

Rolul în fraz
Este
subordonata care exprim o condi ie sau o ipotez de a c rei

îndeplinire depinde realizarea ac iunii sau a unei însu iri din regent .

Cuvântul

Verb:

determinat din

Dac

1 2
dore ti, / vino pe la mine. /

propozi ia
•

Locu iune verbal :

regent

1 2
vei avea timp, / s iei parte i tu la adunare. /

Dac

•
Adjectiv:

1
Echipamentul acesta este util, /
în caz c
2
mergi i tu la munte. /

Interjec ie:

1
Hai i tu cu noi, /
dac
2
ai timp. /
Elemente

Conjunc ii i locu iuni conjunc ionale (dac , de (cu sensul de

rela ionale

dac ), s , în caz c ):

De
1 2
treci codri de aram , / de departe vezi albind. / (M.Eminescu)

Dac
 1 2
ai timp, / treci pe la mine. /

În caz

c
1 2
nu vine, / r mân i eu acas . /

S
fi avut
1 2
mai mult timp, / te-a fi vizitat. /

Adverbul relativ când (cu sensul de dac ):

Când
1 2
nu te-a fi ascultat, / o p eam i mai r u. /

Juxtapunere:

1 2
Ai carte, / ai parte. / (Dac ai carte, ai parte.)

Elemente
Uneori în propozi ia regent apar adverbele corelative atunci, apoi:

corelative

Dac
 1 2
mai ninge mult, / atunci ne cam s tur m de iarn . /

Dac

1
nu ne preg tim bine pentru meci, / apoi s nu ne a tept m la un

rezultat bun./

Topica
Poate sta atât înainte, cât i dup regent :

1
Î i r spund, /
dac
2
-mi scrii. /
Dac
-mi scrii
1 2
, / î i r spund. /

Punctua ia
Indiferent de pozi ia pe care o ocup în fraz , se desparte prin virgul de

regenta ei.

Observa ii

Singurul element rela ional

specializat pentru
subordonata
condi ional este locu iunea conjunc ional în caz c (introduce

întotdeauna o subordonat condi ional ).

Dac este o conjunc ie universal , care poate introduce:

1
subordonat subiectiv : Nu se tie /
dac

2
va sosi la timp. /

subordonat predicativ : Întrebarea

1
este /
dac
2
va sosi la timp. /

o
 1
subordonat atributiv : Întrebarea /
dac
va
2
sosi la timp / m

1
preocup . /

1
subordonat completiv direct : Îmi va spune la telefon /
dac
va

2
sosi la timp. /
o

1
subordonat completiv indirect : M gândesc /
dac
va sosi la

2
timp. /

subordonat cauzal :
Dac
1
e ti bolnav, / r mâi acas ./

subordonat temporal
:
Dac
1
ai trecut mun ii, / imediat vezi
 2
câmpia. /

Uneori conjunc ia dac lipse te i în acest caz raportul de

subordonare se realizeaz prin

juxtapunere i cu
o intona ie

70
special :

1 2 3
Ai o cultur general , / e ti respectat; / nu ai o cultur general , /
4
nu ai stima celorlal i. / (Dac ai o cultur general , e ti respectat;
dac nu ai o cultur general , nu ai stima celorlal i.)

În stilul oral, subordonata condi ional poate fi eliptic de predicat

(lipse te predicatul); în acest caz este alc tuit din conjunc ia de i
adverbul negativ nu:

1 2 3
Spune-mi adev rul, / c de nu, / renun la prietenia ta! / (de nu =
de nu spui adev rul)

Grupul de cuvinte cu condi ia s (c ) nu este locu iune conjunc

ional ; s i c introduc o subordonat atributiv :

1 2 1
Cu condi ia / s cite ti mai mult / te trec la examen. / AT (Cu ce condi
ie? Cu care condi ie?)

71
Complementul circumstan ial concesiv (Ccv)

Defini ia
Este partea secundar de propozi ie care arat un fapt ce ar putea împiedica

realizarea unei ac iuni sau unei existen e, dar nu o face.

Cuvântul
•
Verb:
determinat

Cu toate insisten ele mele, n-a venit ast zi la noi.

•
Locu iune verbal :

În ciuda explica iilor mele, nu i-a dat seama de complexitatea

problemei..

•
Adjectiv:

El este înc viguros, în ciuda vârstei.

Exprimarea
•
Substantiv în cazurile:
complementului

o
acuzativ, precedat de prepozi ia f r sau de locu iunile
circumstan ial

prepozi ionale cu tot (cu toat , to i, toate):

concesiv

i f r prea mari eforturi, reu eai.

Cu toat osteneala mea, nu l-am putut salva.

o genitiv, precedat de prepozi iile împotriva, contra i locu iunile

prepozi ionale în ciuda, în pofida:

Împotriva vremii rele, el a pornit la drum.

În ciuda ninsorii abundente, meciul s-a jucat.

o dativ, precedat de prepozi ia contrar:

Contrar a tept rilor, rezultatele au fost slabe.

•
Pronume, în cazurile:

o
acuzativ, precedat de prepozi ia f r i înt rit cu adverbul

chiar:

Chiar f r tine (f r dumnealui, f r ai vo tri, acesta) a fi

rezolvat problema.

o
genitiv, precedat de prepozi iile i locu iunile prepozi ionale

men ionate la substantiv:

În pofida lor (în pofida dumnealui, în pofida acestuia, în

pofida alor mei) am fost la spectacol.

•Adjectiv precedat de adverbul chiar:

Chiar accidentat i neref cut, tot voi participa la concurs.

•
Verb la modurile:

o infinitiv, precedat de prepozi ia f r :

F r a înv a prea mult, ea totu i a ob inut rezultate bune.

o
gerunziu, precedat de adverbul chiar:

Chiar m rind viteza, nu ne-a ajuns din urm .

•Adverbe tot, totu i, sau locu iunea adverbial cu toate acestea

(referindu-se la cele spuse anterior):

Vine totu i i el.

A întârziat. Cu toate acestea, a intrat în clas .

Observa ii
Locu iunile prepozi ional în ciuda, în pofida, cu tot (toat , to i, toate) sunt

specifice acestui complement.

Uneori în propozi ie apare un adverb corelativ: tot, totu i:

În ciuda viscolului de afar , tot a ie it din cas .

Topica
St , de obicei, înaintea termenului regent (vezi exemplele de mai sus), dar

poate sta i dup acesta:

72

Era viguros, în ciuda vârstei.

Poate s se intercaleze între subiect i predicat:

B ie ii no tri, în ciuda înfrângerii, au jucat admirabil.

Sb
Ccv
Pr

Punctua ia
Indiferent de pozi ia pe care o ocup fa de elementul regent, se desparte

prin virgul .

Când este intercalat între subiect i predicat, se izoleaz prin dou virgule.

73
Propozi ia subordonat circumstan ial concesiv (CV)

Rolul în fraz
Corespunde unui complement circumstan ial concesiv i arat o

împrejurare care ar putea împiedica realizarea ac iunii sau existen a unei

însu iri exprimate în propozi ia regent .

Cuvântul
•
1
Verb: Joac bine, /
de i
2
este accidentat. /

determinat din
•Locu iune verbal :

De i
1 2
era sup rat, / a stat de vorb cu mine. /

regent

Interjec ie:
•

Cu toate
c
1 2
e ti ocupat, / hai totu i pân la mine. /
• Adjectiv: El
1
a ie it înving tor, /
de i
2
era accidentat. /

Elementele
•Conjunc ii subordonatoare: s , c , dac (= chiar dac ), de (=

jonc ionale

chiar de), de i, m car:

S
1 2
-l omori în b taie, / i tot nu recunoa te. /

1
Calul, /
c
2 1
-i cal, / i tot obose te. /

Chiar de
1 2
-i obosit, / tot înva înc . /

• Locu iuni conjunc ionale subordonatoare: cu toate c , chit c ,

m car c , chiar c , chiar s , chiar de, f r (ca) s :

Cu toate c
1 2
nu în elege nimic, / vorbe te f r întrerupere. /

1
Vorbe te bine engleze te, /
f r (ca) s
2
fie englez. /
• Pronume sau adjective relative precedate de adjectivul indiferent:

Indiferent ce
1 2
m suri vei lua, / el tot va pleca. /

• Pronume sau adjective pronominale nehot râte: orice, oricine,

oricare, oricât (oricât , oricâ i, oricâte):

Orice
1 2
s-ar întâmpla, / eu tot m duc acolo. /

Oricâ
i

1 2
bani ai avea, / tot nu- i ajung. /

• Adverbe relative i nehot râte: cât, cum, unde, oricât, oricum,

oriunde:

Cât
1 2
de bogat ar fi, / tot zgârcit r mâne. /

Oricât
1 2
te vei str dui, / tot nu vei reu i. /

Oricum

1 2
ar fi timpul, /excursia se va organiza mâine. /

•
Prin juxtapunere:

1 2
Explic -i(,) / i tot nu în elege. /

Elemente
Foarte frecvent, în propozi ia regent apar adverbele corelative tot, totu i,

corelative
care exprim ideea de concesie (vezi exemplele de mai sus).

Punctua ia
Indiferent de pozi ia pe care o ocup în fraz , subordonata concesiv se

desparte prin virgul .

Observa ii
Subordonata concesiv are urm toarele elemente jonc ionale specializate:

de i, cu toate c , chiar dac , chiar de, m car s (c , dac , de), oricât.

Foarte rar, subordonata concesiv apare f r element jonc ional, raportul de

subordonare fiind realizat prin juxtapunere:

1 2 3 4
Vrei, / nu vrei, / tot trebuie / s pleci aclo. /
 74

Complementul circumstan ial consecutiv (Cst)

Defini ia
Este partea secundar de propozi ie care arat urmarea sau consecin a unei

ac iuni sau a unei însu iri.

Cuvântul
•Verb: A r spuns de minune la examen.
determinat
•Adjectiv: Este destul de neatent pentru a gre i drumul.

•Adverb: Înv ase destul pentru a reu i la examen.

Exprimarea
•
Substantive, mai ales abstracte, în acuzativ, precedate de
complementului

prepozi iile de, pân la, spre:

circumstan ial

Insist pân la disperare..

consecutiv

A ratat mult, spre disperarea spectatorilor.

•
Substantive înso ite de prepozi ia de sau pân la, care s-au
constituit în expresii stabile: de minune, de moarte, pân la

lacrimi, pân la sânge:

M-a emo ionat pân la lacrimi.

E bolnav de moarte.

•
Verbe la modurile:

o infinitiv, precedate de prepozi iile pentru, spre, pân la:

E prea slab pentru a reu i la examen.

o supin (cu prepozi ia de): M nânc de speriat.

•
Locu iunea adverbial de mai mare dragul:

Cânta de-a mai mare dragul.

Topica
St întotdeauna dup cuvântul pe care îl determin .

Poate sta, rareori, i înaintea termenului regent, reluându-se printr-un

corelativ: De mai mare minunea, a a a înv at.

Punctua ia
Nu se desparte prin virgul de termenul regent când st imediat dup

acesta.

Când este a ezat înaintea termenului regent, sau în pozi ie intercalat , se

desparte prin virgul

Observa ii
Complementul circumstan ial consecutiv este utilizat foarte rar, preferat

fiind subordonata consecutiv .

Complementul circumstan ial consecutiv red mai expresiv ideea de

superlativ al ac iunii sau al însu irii:

M nânc de speriat. (M nânc foarte mult.)

Complementu circumstan ial consecutiv poate fi u or confundat cu

complementul circumstan ial de scop când este exprimat prin verb la

modul infinitiv:

Ei sunt destul de aten i pentru a nu gre i drumul. (Cst)

Ei au studiat harta pentru a nu gre i drumul. (Csc)

Cum se pot deosebi? Cst determin un predicat nominal (sunt aten i); Csc

determin un predicat verbal (au studiat).

75
Subordonata circumstan ial consecutiv (CST)

Rolul în fraz
Corespunde unui complement circumstan ial consecutiv i arat rezultatul

sau urmarea unei ac iuni sau a unei însu iri exprimate în propozi ia regent .

Cuvântul

•
Verb:

determinat
din

1
S-a antrenat /

2
a ajuns cel mai bun sportiv. /
încât

regent

•
Adjectiv:

1
Era frumoas /
încât

nu te puteai uita la ea.

•
Adverb:

1
Alerga atât de repede, /
încât

2
nimeni nu-l putea prinde. /

Elemente

• Conjunc ii subordonatoare: încât, de, c , ca s :

jonc ionale

1
A muncit atât de mult, /
încât
2
a obosit. /
 1
Alerga a a de tare, /
c

nimeni
2
nu-l putea prinde. /

1
ipa /
de
te asurzea.
2/

E prea

1
diplomat /
ca s
2
-l contrazic . /

•Locu iuni conjunc ionale: încât s , pentru ca s , cât s :

1
Proceda a a, /
încât
2
s fie auzit de ceilal i. /

E prea comod,
1
/
pentru ca s
 2
fac un asemenea efort. /

•
Adverbe relative: cât, decât:

1
Plângea atât de tare, /
cât
2
i-era mil de ea. /

Corelative
în
Adverbele a a (de), astfel (de), atât (de), destul (de), prea, locu iunile

regent

adverbiale în a a fel, pân într-atât, într-atât de apar ca elemente

corelative în regent .

1
Cânta a a de (atât de, într-atât de) frumos, /
încât
2
to i se minunau. /

Topica

St întotdeauna dup propozi ia regent .

Punctua ia

De obicei, se desparte prin virgul de regenta ei.

Nu se desparte prin virgul când este introdus prin conjunc ia de i s i

cu corelativul prea, a ezate imediat lâng predicatul regentei:

1
Urla /
de
2
te asurzea. /

Observa ie

Conjunc ia încât este specializat pentru subordonata consecutiv .

76
Lucrare de verificare

1. Se d textul:

„Dar P una se de teptase i începuse s plâng i i se p rea Agripinei c numai vuietul

pârâului acoperea destul de bine ipetele lui.” (Gala Galaction)

Cerin e:
Sublinia i predicatele i identifica i felul lor;

Delimita i fraza în propozi ii i preciza i felul acestora, indicând raporturile sintactice

care se stabilesc între ele;

Analiza i sintactic i morfologic cuvintele: s plâng , vuietul, lui din fraza dat ;

Da i sinonimele cuvintelor: ve nic, splendoare, aprig, prieten;

Da i antonimele cuvintelor: lini te, pretutindeni, a ridica, vesel;

Alc tui i fraze în care conjunc ia s introduce: o subordonat subiectiv , o subordonat

predicativ , o subordonat atributiv , o subordonat completiv direct , o subordonat
completiv indirect , o subordonat final , o subordonat condi ional i o subordonat
concesiv .

S se identifice func ia sintactic a pronumelui i adjectivului relativ-interogativ care din

urm toarele contexte:

Vino-n codru la izvorul care tremur pe prund. (M.Eminescu)

Scrie-mi i mie care este noul t u num r de telefon.

Care om nu ine la via a sa mai mult decât la a altora?

Exist oameni a c ror experien de via este foarte bogat .

Ultimul film pe care l-am v zut m-a impresionat profund.

L-am cunoscut pe omul c ruia m-ai recomandat atât de c lduros.

S se identifice prin sinonime lexicale sau frazeologice (combina ii stabile de cuvinte)

sensul verbului predicativ a fi din urm toarele enun uri:

În lumea asta sunt femei cu ochi ce izvor sc scântei. (M.Eminescu)

De dou luni de zile este în concediu medical.

În Pia a Palatului a fost un accident mortal.

Mâine va fi un an de la c s toria lor civil .

Tu e ti din Cluj, iar el este din Bucure ti.

Orice or de curs este de cincizeci de minute.

Cât este un kilogram de banane?
Pe unde a i fost de diminea i pân acum?

Ce e când i se zbate ochiul stâng?

Cât vor fi lumea i p mântul, vor exista i oameni neferici i.

Rescrie i urm torul text, corectându-se toate gre elile pe care le con ine (indiferent de
natura lor):

Ori, dac se are în vedere îns i faptul c în aceast prob de extrem fine câ tigarea unui
centimetru sau doi se ob in prin eforturi supra-omene ti, atunci cele ase centimetri
peste recordul mondial reprezint un lucru extraordinar.

S se arate, prin rescriere, care sunt formele verbale corecte în urm toarele enun uri:

Justi ia nu poate s absolve / s absolveze pe autorul unei crime premeditate.

Popula ia de la ora e contract / contracteaz mai u or bolile infec ioase.

Foarte mul i factori concur / concureaz la realizarea unui ideal.

Ast zi oamenii manifest / manifesteaz nestingherit pentru drepturile lor.

Literatura nu trebuie s reflecte / s reflecteze fidel realitatea.

În studiourile de la Hollywood se toarn / se turneaz un nou western.

77
Indica i, prin rescriere, care este paronimul potrivit în urm toarele enun uri:

Alegerea a fost absolut arbitrar / arbitral .

S pt mâna viitoare se va întruni comisia arbitrar / arbitral .

Reuniunile familiale / familiare sunt o pl cere pentru mul i oameni.

Industria noastr carbonier / carbonifer este în regres.

Z c mintele petrolifere / petroliere sunt o important surs de energie.

Primirea care i s-a f cut a fost destul de glacial / glaciar .

ederea într-o sta iune balnear este temporar / temporal .

Climatul cazon / gazon a disp rut din coli.

Indica i ce fel de propozi ii subordonate introduce adverbul relativ cum în urm

toarele fraze:
Cum î i vei a terne, a a vei dormi.

Vremurile actuale sunt cum sunt i nu le po i schimba.

Prietenul meu este un om cum nu se afl pe toate drumurile.

Cum nu mai exista nicio sc pare, armata s-a predat necondi ionat.

Am v zut cum roiesc albinele în jurul florilor.

M-am mirat cum de n-a venit i el la întrunire.

Cum a cr pat de ziu , to i au pornit spre vârful înz pezit.

Indica i ce fel de subordonate introduce conjunc ia dac în urm toarele fraze:

Dac -mi vei scrie câteva rânduri înseamn c m mai iube ti.

Urcând din greu, se gândea dac va rezista pân la vârful muntelui.

Nu tiu precis dac voi mai trece pe acolo la întoarcere.

Întrebarea dac vom putea pleca ast zi m preocup .

Dac m-ar ruga i în genunchi, tot nu m-a mai întoarce la el.

Problema este dac se mai poate face ceva.

Dac vei reu i la examen, i p rin ii t i se vor bucura.

Dac te-ai prins în hor , trebuie s joci.

Dac e ti bolnav, r mâi acas .

Recunoa te i, în frazele urm toare, subordonatele circumstan iale concesive:

Oricât ai l cr ma, s tii c ginere ca feciorul d sc li ei nu-mi trebuie. (M. Sadoveanu)

Avea ochii cârpi i de somn, fiindc , de i era trecut de amiaz , abia se sculase din pat.

Joace unul i pe patru / Totu i tu ghici-vei chipu-i, / i de plânge, de se ceart , / Tu în

col petreci în tine... (M. Eminescu)

Construi i trei fraze în care subordonatele circumstan iale concesive s fie introduse prin de
i, dac i s , iar în propozi iile regente s se g seasc adverbele corelative tot sau totu i.

78
Bibliografie
Metea, Alexandru, Limba român esen ial , Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003
Metea, Alexandru, Limba român pentru elevi, Editura Helicon, Timi oara, 1993
Popa, Ion; Popa, Marinela, Limba român , gramatic , fonetic , vocabular, Editura
Niculescu, Bucure ti, 2008

Neam u, G.G., Teoria i practica analizei gramaticale, Edi ia a III-a, Editura Paralela
45, Pite ti, 2008

Dra oveanu, D.D., Teze i antiteze în sintaxa limbii române, Editura Clusium, Cluj-
Napoca, 1997

Grui , Gligor, Moda lingvistic 2007, Editura Paralela 45, Pite ti, 2006 Marin, Diana, Dic ionar de
paronime, Editura Steaua Nordului, Constan a,
Gramatica limbii române (GALR), volumul II, Enun ul, Editura Academiei Române,
Bucure ti, 2005

Dic ionarul ortografic, ortoepic i morfologic al limbii române, (DOOM 2) Editura

Univers Enciclopedic, Bucure ti, 2005

79
CUPRINS
NO IUNI GENERALE DE SINTAX 2

I. Unit ile sintaxei 2

II. Raporturile sintactice 3

III. Clasificarea propozi iilor 7

a) Clasificarea propozi iilor dup structur 7

b) Clasificarea propozi iilor dup aspectul predicatului 7

c) Clasificarea propozi iilor dup scopul comunic rii 8

d) Clasificarea propozi iilor dup sensul pe care îl au în fraz .. 12

e) Clasificarea propozi iilor dup rangul din fraz …………….12

Verifica i-v cuno tin ele!. 13

IV. Coresponden a dintre p r ile de propozi ie i propozi iile

subordonate ………………………………………………..14

V. P r ile de propozi ie i subordonatele corespunz toare 16

Subiectul 16

Propozi ia subordonat subiectiv 18

Predicatul 21

Propozi ia subordonat predicativ 26

Verifica i-v cuno tin ele! 28

Atributul 30

Propozi ia subordonat atributiv 33

Verifica i-v cuno tin ele! 35

Complementul direct 37

Propozi ia subordonat completiv direct 40

Verifica i-v cunp tin ele! 42

Complementul indirect 43

Propozi ia subordonat completiv indirect 45

Verifica i-v cuno tin ele! 47

Complementul circumstan ial de loc …………………………. 48

Propozi ia subordonat circumstan ial de loc 50

Complementul circumstan ial de timp 51

Propozi ia subordonat circumstan ial de timp (temporal ) … 54

Verifica i-v cuno tin ele! ……………………………………..56

Complementul circumstan ial de mod 58

Propozi ia subordonat circumstan ial de mod (modal ) 61

Verifica i-v cuno tin ele! 63

Complementul circumstan ial de cauz 64

Propozi ia subordonat circumstan ial de cauz 66

Complementul circumstan ial de scop 67

Propozi ia subordonat circumstan ial de scop (final ) 68

Complementul circumstan ial condi ional 69

Propozi ia subordonat circumstan ial condi ional 70

80
Complementul circumstan ial concesiv 72

Propozi ia subordonat circumstan ial concesiv 74

Complementul circumstan ial consecutiv 75

Propozi ia subordonat circumstan ial consecutiv 76

Lucrare de verificare 77

Bibliografie ……………………… …………………………. 79

81