Page |1

Morfologie
Pronumele și adjectivul pronominal posesiv

D. Pronumele și adjectivul posesiv înlocuiește numele posesorului unui obiect, este precedat de
articolul posesiv și are forme care arată persoana și numărul pronumelui (al posesorului) și dau indicații
despre genul și numărul substantivului care denumește obiectul posedat.
De exemplu: în textul ” Ion (Maria) a strâns cărțile și pe ale sale le-a pus deoparte”, pronumele
ale sale se referă la substantivul Ion (Maria), substantiv care arată pe posesorul obiectelor denumite de
substantivul cărțile. Elementul prin care pronumele ale sale se referă la substantivul Ion (Maria) este sa-;
acesta arată că pronumele posesiv este la persoana a III-a, numărul singular (ale sale are sensul de ale lui
sau ale ei). Prin forma articolului posesiv, ale, și prin elementul final ”-le” din forma pronumelui sale
(elemente acordate în gen și în număr cu substantivul ”cărțile”), pronumele ale sale se referă la obiectul
care denumește obiectele posedate, arătând că acesta este de genul feminin și la numărul plural. Datorită
acordului, putem ști genul și numărul substantivului care arată obiectul (obiectele) posedat(e), chiar dacă
pronumele ar apărea izolat. Dacă articolul posesiv ar avea forma ai și pronumele posesiv săi, am ști că
pronumele posesiv ai săi se referă la un substantiv masculin la numărul plural.

Pronumele posesiv are următoarele forme:

Obiectul posedat Singular Plural

Persoana și numărul pronumelui posesiv
sg.m. copilul al meu al tău al său al nostru al vostru
f. casa a mea a ta a sa a noastră a voastră
pl.m. copiii ai mei ai tăi ai săi ai noștri ai noștri
f. casele ale mele ale tale ale sale ale noastre ale voastre

Obs. Pronumele posesiv nu are formă proprie la persoana a III-a plural. Pentru a arăta mai mulți
posesori, se folosește pronumele personal de persoana a III-a plural: al (a, ai, ale) lor.

Funcții sintactice: pronumele la nominativ pote avea f.s. de subiect sau de nume predicativ, iar
pronumele posesiv la acuzativ poate fi complement, atribut pronominal prepozițional, nume predicativ.

N. ”Ai noștri fugeau spre pădure să scape de încercuire.” (Marin Preda, ”Îndrăzneala”) Subiect. Cine
fugeau?...
N. ”Pământul este al nostru, că noi îl muncim.” (Liviu Rebreanu, ”Răscoala”) Nume predicativ. Al cui
este pământul?
Ac. ”Trebuie văzut ce face inamicul, are de gând să-i lichideze pe ai noștri?” (Marin Preda, ”Îndrăzneala)
Complement direct. Pe cine să lichideze?
Ac. Ne apropiem de ai noștri. Complement indirect prepozițional. De cine ne apropiem?..
Ac. ”Mihai se întoarce la ai săi plin de trofee...” (Nicolae Bălcescu, ”Românii supt Mihai-Voievod
Viteazul”) Complement circumstanțial de loc. Unde se întoarce?
Ac. ”... un copil de uriaș a găsit într-o vale un sat de ale noastre.” (Al. Vlahuță, ”România pitorească”)
Atribut pronominal prepozițional. Ce fel de sat?
Ac. Scrisoarea este de la ai noștri. Nume predicativ. De la cine este scrisoarea?

Alte funcții sintactice ale pronumelui posesiv

 Page |2

Ac. Atribut pronominal prepozițional: Unul dintre ai noștri a plecat.

D. Atribut pronominal prepozițional: Răspunsurile contrar alor voștri au fost luate în considerare.
G. Atribut pronominal genitival: Temele alor voștri sunt bine scrise!
V. Atribut pronominal apozițional: Copii, ai noștri, nu întârziați pe drum!...
Ac. Complement de agent: A fost ajutat de ai noștri.
Ac. Complement circumstanțial de mod: Colegii tăi învață ca și ai noștri.
Ac. Complement circumstanțial de timp: Să veniți acolo, o dată cu ai noștri!...
G. Complement circumstanțial de cauză: Am pierdut concursul din pricina alor noștri.
Ac. Complement circumstanțial de scop: Am venit acolo pentru ai voștri.
G. Complement circumstanțial condițional: În locul alor tăi, nu m-aș duce la el.
G. Complement circumstanțial concesiv: În pofida alor mei, tot mă voi înscrie la liceul dorit.
Ac.Complement circumstanțial instrumental: Compunerea a scris-o cu al său.
Ac. Complement circumstanțial sociativ: A fost la mare împreună cu ai săi.
Ac. Compelement circumstanțial de relație: Relativ la ai noștri, n-a spus nimic.
G. Complement circumstanțial opozițional: În locul alor tăi, au mers alții la spectacol.
Ac. Complement circumstanțial de excepție: Le-a adus pe toate, afară de ale mele.
Ac. Complement circumstanțial cumulativ: Pe lângă ai tăi, ia-i și pe ai mei.
G. Element predicativ suplimentar: Îl știam contra alor tăi.

Notă: sigur că acestea nu sunt toate cazurile la care pot sta aceste părți de vorbire (pronumele posesiv). Se
pot da și alte exemple, la toate cazurile posibile.

Ca adjective pronominale posesive în Ac. precedate de o prepoziție sau locuțiune prepozoțională cu

regim de genitiv, au următoarele funcții sintactice:

Nume predicativ: Ei au fost împotriva voastră.

Atribut: Atitudinea împotriva voastră a fost nedreaptă.
Complement indirect: Toți s-au revoltat împotriva ta.
Complement circ. de loc: S-a oprit în fața voastră.
Complement circ. de timp: A ajuns acolo înaintea mea.
Compl. circ. de mod: Cunoaște legea și a acționat în baza sa.
Complement circ. de cauză: A plecat din cauza voastră.
Complement circ. de scop: Face o excursie și se pregătește în vederea sa.
Compl. circ. condițional: În locul vostru nu mă duceam acolo.
Complement circ. concesiv: În ciuda voastră, tot voi merge acolo.
Complement circ. de relație: În privința voastră n-am hotărât nimic.
Compelement circ. opozițional: În locul vostru, au venit ceilalți concurenți.
Complement circ de excepție: În afara voastră, nu l-a mai văzut nimeni.
Compelement circ. cumulativ: În afara ta vor mai veni și alții.
Compelement circ. instrumental: Prin mijlocirea voastră, a reușit totul.
Element predicativ suplimentar: Îl știam contra voastră.

Obs. Formele pronumelui posesiv se folosesc și ca adjectiv pronominale posesive. Adjectivul

posesiv determină substantivul care denumește obiectul (obiectele) posedate și, ca orice adjectiv, se
acordă cu substantivul determinat:

N. / Ac. Fratele meu a venit cu prietenii săi.

D. Am dăruit prietenei mele un stilou.
 Page |3

G. Aceasta este stiloul prietenei mele.

V. ”Fătul meu, bun tovarăș ți-ai ales.” (Ion Creangă, ”Povestea lui Harap-Alb”)

Funcțiile sintactice ale adjectivelor pronominale posesive în Ac. precedate de o prepoziție sau
locuțiune prepozițională cu regim de genitiv

Nume Atribut
Elemen pred.
t pred.
Compl.
supl.
indirect
Compl.
circ.
instrum Comp.
. circ. de
loc
Compl.
circ.
cumul. Compl.
circ. de
Adj. timp
Compl. Pronom
circ. de inal
exc. Compl.
circ. de
mod
Compl.
circ.
opoziț. Compl.
circ. de
Compl. cauză
Compl.
circ. de
Compl. Compl. circ de
relație
circ. circ. scop
concesi cond.
v

Notă: dintre situațiile prezentate, doar o parte se predau la gimnaziu. Situațiile notate cu albastru
reprezintă situații speciale.
 Page |4

Obs. Pronumele posesiv îndeplinește aceleași funcții sintactice ca și substantivul și

numeralul cu valoare substantivală. Pronumele care pot deveni adjective pronominale sunt:

- Pronumele de întărire;
- Pronumele posesiv;
- Pronumele demonstrativ;
- Pronumele interogativ;
- Pronumele relativ;
- Pronumele nehotărât;
- Pronumele negativ.

Ele trebuie să determine un substantiv, să se refere la acesta, și să se acorde cu acesta în gen,

număr și caz. În această situație ele îndeplinesc (numai) funcția sintactică de atribut adjectival.

Bibliografie: Ștefania Popescu, ”Gramatică practică a limbii române”, Editura Didactică și

Pedagogică, București, 1983
Ion Popa, Marinela Popa – Limba română, editura Niculescu, București, 2008