NUME

PORECLĂ
CITAT TIPUL CINE O PREZINTĂ/ CUM TRĂSĂTURA CARE
STARE CIVILĂ CARACTERIZĂRII REIESE TRĂSĂTURA REIESE DIN TEXT/
DOMICILIU
a „Iară copii n-avea dascălul Pintilie decât doi: o fată ... şi pe
PROFESIE
Trandafir, părintele Trandafir, popa din Sărăceni; Este om
bun; a învățat multă carte și cântă mai frumos decât chiar și
răposatul tatăl său, Dumnezeu să-l ierte! și totdeauna
vorbește drept și cumpănit,
NUME ca și când ar citi din carte. Și
harnic și grijitor om este părintele Trandafir. Adună din multe
și face din nimica ceva.PORECLĂ
Strânge, drege și culege, ca să aibă
pentru sine și pentru alții.“
STARE CIVILĂ
b. „Minunat om ar fi părintele Trandafir, dacă nu l-ar strica
un lucru. Este cam greuDOMICILIU
la vorbă, cam aspru la judecată, prea
de-a dreptul, prea verde fățiș. El nu mai sucește vorba, ci
PROFESIE
spune drept în față, dacă I s-a pus ceva pe inimă.”
c. „Dacă nu veniți voi la mine, mă voi duce eu la voi…”
d. „Și apoi porni popa la colindă. Cât e ziua de mare, gura lui
nu se mai oprea. UndeNUME prindea oamenii, acolo îi ținea la
sfat.” „Unde afla om părintele Tranfdafir începea a-l face de
râs și a-și bate joc de elPORECLĂ
în tot chipul”
e. „Iară sătenii treceau pe lângă casa popii și-și ziceau: Popa
este omul dracului!” STARE CIVILĂ
„Ține-l Doamnea, că popa este omul lui Dumnezeu!”
DOMICILIU
f. Numaidecât în primăvară luă un țigan, îl puse să frământe
imală și-și lipi casa”, „acoperisul era cârpit și tivit pe vârf cu
PROFESIE
snopi de trestie”, „bătu parii în pământ, puse spinii printre
pari și gardul fu gata, „peste câteva zile locul era săpat,
straturile erau puse ”
CITAT NUME TIPUL CINE O PREZINTĂ/ CUM TRĂSĂTURA CARE
CARACTERIZĂRII REIESE TRĂSĂTURA REIESE DIN TEXT/
PORECLĂ
a „Iară copii n-avea dascălul Pintilie decât doi: o fată ... şi pe
STARE popa
Trandafir, părintele Trandafir, CIVILĂ
din Sărăceni; Este om
DOMICILIU
bun; a învățat multă carte și cântă mai frumos decât chiar și
răposatul tatăl său, Dumnezeu să-l ierte! și totdeauna
vorbește drept și cumpănit, ca și când ar citi din carte. Și
PROFESIE
harnic și grijitor om este părintele Trandafir. Adună din multe
și face din nimica ceva. Strânge, drege și culege, ca să aibă
pentru sine și pentru alții.“
NUME
b. „Minunat om ar fi părintele Trandafir, dacă nu l-ar strica
PORECLĂ
un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată, prea
de-a dreptul, prea verde fățiș. El nu mai sucește vorba, ci
STARE CIVILĂ
spune drept în față, dacă I s-a pus ceva pe inimă.”
c. „Dacă nu veniți voi DOMICILIU
la mine, mă voi duce eu la voi…”
d. „Și apoi porni popa la colindă. Cât e ziua de mare, gura lui
nu se mai oprea. UndePROFESIE
prindea oamenii, acolo îi ținea la
sfat.” „Unde afla om părintele Tranfdafir începea a-l face de
râs și a-și bate joc de el în tot chipul”
e. „Iară sătenii treceauNUME
pe lângă casa popii și-și ziceau: Popa
este omul dracului!”
„Ține-l Doamnea, că popa PORECLĂ
este omul lui Dumnezeu!”
f. Numaidecât în primăvară luă un țigan, îl puse să frământe
imală și-și lipi casa”, „acoperisul
STARE CIVILĂ era cârpit și tivit pe vârf cu
snopi de trestie”, „bătu parii în pământ, puse spinii printre
DOMICILIU
pari și gardul fu gata, „peste câteva zile locul era săpat,
straturile erau puse ”
PROFESIE
REPERE DE REDACTARE
INTRODUCERE
-rolul în operă (personaj
principal, secundar, episodic).
-elemente relevante pentru
identitatea sa (numele, rolul în
familie, porecla- semnificația
acesteia, profesia ș.a.).
- menționarea modalităților de
caracterizare folosite.
CUPRINS
-caracterizarea direct
realizată de către narator
sau personaje (trăsături,
fizice, morale), ilustrarea
trăsăturilor cu exemple
adecvate din text.
- caracterizarea indirectă
(fapte, limbaj, relația cu alte
personaje
Fapte
Limbaj
Relația cu alte personaje
ÎNCHEIERE
-opinia despre personaj
-concluzie referitoare la
valorile umane reprezentate
de personaj.
PLANUL REDACTĂRII COMPUNERII MODEL (IDEI)
 Părintele Trandafir este personajul principal al nuvelei, fiind
prezent în toate momentele acțiunii și înfățișat în evoluția sa.
 Acesta, unul dintre cei doi copii ai dascălului Pintilie, devine
preot și își profesează meseria aproape doi ani în satul natal. În
urma unor dispute cu enoriașii, este mutat în satul Sărăceni.
 În conturarea personajului, sunt folosite atât caracterizarea
direct, cât și indirectă.
 Încă din expozițiune, naratorul evidențiază unele calități și
defecte ale personajului principal. El este „om bun; a învățat
multă carte și totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și când
ar citi din carte. Și harnic și grijitor om este părintele
Trandafir. Adună din multe și face din nimica ceva. Strânge,
drege și culege, ca să aibă pentru sine și pentru alții..” Uneori,
este prea aspru în relațiile pe care le are cu semenii. „Minunat
om ar fi părintele Trandafir, dacă nu l-ar strica un lucru. Este
cam greu la vorbă, cam aspru la judecată, prea de-a dreptul,
prea verde fățiș. El nu mai sucește vorba, ci spune drept în
față, dacă I s-a pus ceva pe inimă.”.
 Alte trăsături sunt înfățișate în opera, indirect, prin faptele și
prin atitudinea acestuia față de sătenii din Sărăceni. Astfel,
analizează situația cu luciditate și își dă seama că trebuie să
facă din poporenii săi oameni harnici. De aceea, cu o uimitoare
tenacitate în atingerea scopului propus, își începe acțiunea
prin predici, care impresionează, dar nu au nicio consecință
practică. Neobținând niciun rezultat, părintele Trandafir își
diversifică strategiile și apelează la batjocură sau ocară, dar
nici de data aceasta nu înregistrează efectele dorite.
 Încâncenarea sa de a modifica situația existentă este reflectată
în replica: „Dacă nu veniți voi la mine, mă voi duce eu la voi…”.
 Cu o gândire practică, stăpân pe sine,realizează că singura
modalitate de a-i schimba pe săteni este exemplul personal.
Astfel, își repară casă, își cultivă pământul, iar atitudinea
sătenilor față de preot evoluează de la toleranță/ ostilitate la
acceptare, chiar admirație. Ei nu îl mai numesc „omul
dracului”, ci „omul lui Dumnezeu”.
În concluzie, Ioan Slavici a conturat un personaj complex, memorabil,
„una din marile energii ale literaturii sale” (Pompiliu Marcea)
REPERE DE REDACTARE
INTRODUCERE
-rolul în operă (personaj
principal, secundar, episodic).
-elemente relevante pentru
identitatea sa (numele, rolul în
familie, porecla- semnificația
acesteia, profesia ș.a.).
- menționarea modalităților de
caracterizare folosite.
CUPRINS
-caracterizarea direct
realizată de către narator
sau personaje (trăsături,
fizice, morale), ilustrarea
trăsăturilor cu exemple
adecvate din text.
- caracterizarea indirectă
(fapte, limbaj, relația cu alte
personaje
Fapte
Limbaj
Relația cu alte personaje
ÎNCHEIERE
-opinia despre personaj
-concluzie referitoare la
valorile umane reprezentate
de personaj.
PLANUL REDACTĂRII COMPUNERII MODEL (IDEI)
 Părintele Trandafir este personajul principal al nuvelei, fiind
prezent în toate momentele acțiunii și înfățișat în evoluția sa.
 Acesta, unul dintre cei doi copii ai dascălului Pintilie, devine
preot și își profesează meseria aproape doi ani în satul natal. În
urma unor dispute cu enoriașii, este mutat în satul Sărăceni.
 În conturarea personajului, sunt folosite atât caracterizarea
direct, cât și indirectă.
 Încă din expozițiune, naratorul evidențiază unele calități și
defecte ale personajului principal. El este „om bun; a învățat
multă carte și totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și când
ar citi din carte. Și harnic și grijitor om este părintele
Trandafir. Adună din multe și face din nimica ceva. Strânge,
drege și culege, ca să aibă pentru sine și pentru alții..” Uneori,
este prea aspru în relațiile pe care le are cu semenii. „Minunat
om ar fi părintele Trandafir, dacă nu l-ar strica un lucru. Este
cam greu la vorbă, cam aspru la judecată, prea de-a dreptul,
prea verde fățiș. El nu mai sucește vorba, ci spune drept în
față, dacă I s-a pus ceva pe inimă.”.
 Alte trăsături sunt înfățișate în opera, indirect, prin faptele și
prin atitudinea acestuia față de sătenii din Sărăceni. Astfel,
analizează situația cu luciditate și își dă seama că trebuie să
facă din poporenii săi oameni harnici. De aceea, cu o uimitoare
tenacitate în atingerea scopului propus, își începe acțiunea
prin predici, care impresionează, dar nu au nicio consecință
practică. Neobținând niciun rezultat, părintele Trandafir își
diversifică strategiile și apelează la batjocură sau ocară, dar
nici de data aceasta nu înregistrează efectele dorite.
 Încâncenarea sa de a modifica situația existentă este reflectată
în replica: „Dacă nu veniți voi la mine, mă voi duce eu la voi…”.
 Cu o gândire practică, stăpân pe sine,realizează că singura
modalitate de a-i schimba pe săteni este exemplul personal.
Astfel, își repară casă, își cultivă pământul, iar atitudinea
sătenilor față de preot evoluează de la toleranță/ ostilitate la
acceptare, chiar admirație. Ei nu îl mai numesc „omul
dracului”, ci „omul lui Dumnezeu”.
În concluzie, Ioan Slavici a conturat un personaj complex, memorabil,
„una din marile energii ale literaturii sale” (Pompiliu Marcea)