Preot prof. dr.

IOAN RĂMUREANU
Preot prof. dr. MILAN ŞESAN
Preot prof. dr. TEODOR BODOGAE

BISERICEASCA
UNIVERSALA
VOL. I (1— 1054)

TIP Ă R IT Ă CU B IN EC U V ÎN TA R EA
PREA FER ICITU LU I PĂRIN TE

TEOCTIST
PATRIARH UL B ISE R IC II O RTO D O XE RO M Â N E

EDIŢIA A III-A REVĂZUTĂ Şi COMPLETATA

EDITURA IN ST IT U T U LU I BIBLIC S I DE M ISIU N E

A L B IS E R IC II O RT O D O X E ROM ÂNE
B U C U R E Ş T I, 1987
 'OQii ;>Jíifv"'trs?lor ü»
k f "'v *B» -**
I5 . 1 i: L
 I N T R O D U C E R E

Obiectul, definiţia, denumirea, scopul, importanţa,

împărţirea şi metoda Istoriei bisericeşti universale *

In tr o d u c e r e a în studiul Istoriei bisericeşti universale este de două

f e l u r i : in tr o d u c e r e a fo r m a lă (sau tehnică) şi in tr o d u c e r e a m a te ria lă .
Prima se ocupă cu obiectul, definiţia, metoda, împărţirea, ştiinţele
auxiliare şi bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale, deci
cu problemele formale, tehnice şi metodice, ale studiului ei. A doua
tratează despre situaţia lumii greco-romane şi a iudaismului în epoca
apariţiei creştinismului şi se mai numeşte de aceea «preistoria creşti­
nismului».
Introducerea formală ne iniţiază în obiectul, natura, m ijloacele şi
cerinţele studiului n o s tru ; introducerea materială prezintă epoca şi
terenul pe care a apărut creştinismul şi ne pregăteşte pentru înţelegerea
situaţiei lui în lumea veche.
a. Obiectul. Cuvîntul istorie are două sensuri : obiectiv şi subiectiv.
In sens obiectiv, istoria este viaţa din trecut, toate faptele întimplate,
istoria ca f a p t ; în sens subiectiv, numit şi tehnic, istoria este cercetarea
şi expunerea ştiinţifică a faptelor istorice, adică studiul vieţii istorice.
Istoria, ca fapt, este obiectul de studiu al istoriei ca ştiinţă. Faptele
sînt deci istoria, în sens obiectiv, iar studiul lor este istoria în sens
subiectiv.
Cuvîntul grecesc taxopta (verb ioiope«)) are ambele sensuri şi ele
se păstrează în numele dat ştiinţei istorice (latineşte historia), trecut
în mai multe limbi, punînd în lumină că istoria arată evenimentele
întimplate şi face expunerea lor, cercetînd cauzele şi consecinţele lor.

* C apitol red actat de Pr. prof. l o a n R ă m u rea n u

6 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Obiectul Istoriei bisericeşti universale este B is e r ic a creştin ă , în

înţelesul de comunitate religios-morală, înfiinţată de Iisus Hristos
pentru mîntuirea oamenilor. Biserica este un aşezămînt dumnezeiesc
şijanenes.c. în acelaşi timp. Prin originea, doctrina, spiritul, scopul şi
puterile ei, ea are caracter supranatural; prin membrii care o consti­
tuie, prin formele pe care le-a luat, prin manifestările membrilor ei,
ea are caracter omenesc.
Istoria cercetează Biserica în latura ei omenească, în creşterea,
formele şi manifestările ei istorice, accesibile cunoaşterii şi studiului.
Biserica creştină are o istorie complexă. Dintr-o comunitate mică,
cu forme simple de organizare, doctrină şi cult, ea s-a dezvoltat,
ajungînd la forma actuală. Biserica s-a găsit în anumite raporturi cu
lumea. Ea a primit unele influenţe şi a influenţat la rîndul ei lumea,
societatea şi cultura. în dezvoltarea ei, Biserica are o istorie externă,
a întinderii şi a raporturilor ei cu lumea, şi o istorie internă, a vieţii,
organizaţiei şi acţiunii ei lăuntrice.
Istoria externă priveşte Biserica în contactul şi raporturile ei cu
statul, societatea şi celelalte religii, morala şi cultura. Istoria internă
priveşte răspîndirea creştinismului, organizarea Bisericii, formularea
doctrinei, luptele interne, cultul, viaţa, disciplina, literatura şi arta ei.
Studiind viaţa Bisericii în general, Istoria bisericească universală sta­
bileşte situaţia şi rolul creştinismului în viaţa omenirii. Ea caracteri­
zează stările şi faptele în evoluţia şi specificul lor, observînd adică
acele schimbări şi însuşiri care dau evenimentelor caracterul şi sensul
lor propriu.
b. Definiţie. Potrivit cu cele de mai sus, Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n i­
v e r s a lă e s t e c e r c e t a r e a şi e x p u n e r e a m e to d ic ă a v ie ţii B ise ric ii creş tin e
In g e n e r a l, p r iv ite în d e z v o lt a r e a şi a c ţiu n ea ei in tern ă şi ex tern ă .
Unii cercetători bisericeşti dau definiţii mai lungi, care tind să fie mai
dezvoltate şi mai precise, mai teologice sau mai filozofice.
c. Denumirea disciplinei noastre nu este aceeaşi la toţi istoricii
bisericeşti. Unii o numesc simplu «Istoria b i s e r ic e a s c ă », «Is to ria B i­
s e r ic ii>' sau «Isto ria b is e r ic e a s c ă (sau a B ise ric ii) g en e ra lă » sau «uni­
v e r s a la » ; alţii preferă s-o numească «Istoria creştin ism u lu i», «Isto ria
r e lig ie i creştin e» sau «Istoria cr eştin ă a r elig ie i» . După concepţia orto­
 IN TRO D U CERE ?

doxă şi romano-catolică, Biserica a fost întemeiată de Mîntuitorul prin

Sfinţii Apostoli, ca societate văzută şi organizata, ca instituţie ; protes­
tanţii cred că Mîntuitorul a predicat d o a r îm p ă ră ţia lui D u m n ezeu şi
s iîrş itu l a p ro p ia t al lum ii, că nu s-a gîndit să înfiinţeze o instituţie vizi­
bilă şi organizată şi că aceasta a fost ideea şi opera Apostolilor. Pro­
testanţii concep Biserica drept «co m u n ita tea c r ed in c io şilo r» sau a « sfin ­
ţilor, o co m u n itate id e a lă , sp iritu ală» şi de aceea in v iz ib ilă , fără ca ra c­
ter «instituţional».
d. Scopul studiului nostru este cunoaşterea şi înţelegerea desfă­
şurării vieţii Bisericii creştine în toate laturile ei, d e.la început.şi pînă
acum, în toată lumea. Creştinismul s-a organizat şi manifestat ca B i­
serică. Biserica a avut nu numai viaţă religios-morală, ci şi socială
şi culturală în general. Istoria ei este o foarte importantă parte a isto­
riei universale. Studiul ei ne face cunoscut creştinismul de-a lungul şi
în contextul diferitelor etape. Scopul final al studiului Istoriei biseri­
ceşti universale este cunoaşterea şi înţelegerea s itu a ţiei a c tu a le a c r e ş ­
tin ism u lui, în organizaţiile lui mai importante. Căutînd să cunoască
faptele istorice în cauzele, evoluţia şi legătura lor, Istoria bisericească
universală înţelege şi explică mişcările şi schimbările în viaţa Bisericii
de la începutul ei pînă azi.
e. Din aceasta rezultă şi importanţa Istoriei bisericeşti universale,
ca studiu al constituirii şi organizării Bisericii creştine, al doctrinei
cultului, al acţiunilor creştinismului în decursul aproape a două milenii.
Fără studiul Istoriei bisericeşti, nu se poate cunoaşte şi înţelege creş­
tinismul în organizarea şi viaţa sa bisericească trecută şi prezentă.
In această privinţă, Istoria bisericească universală este o disci­
plină de bază, de cultură teologică largă şi indispensabilă în studiul
teologiei. Creştinismul este o religie istorică ; el este legat de mari
evenimente istorice ; s-a dezvoltat în strînsă legătură cu acestea.
în unele cercuri protestante s-a produs un «istorism», curent care
caută să explice creştinismul în chip raţional, ca pe un fapt natural,
poate chiar organic, făcînd abstracţie de factorul supranatural.
f. îm părţirea Istoriei bisericeşti universale este de două feluri :
după con ţin u t (numită logică sau reală) şi după tim p (numită cronolo­
gică). După... conţin u t, Istoria bisericească este privită în răspîndirea
II IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

creştinismului, în raporturile cu lumea, în formularea învăţăturii lui,

în organizaţie, cult, viaţă morală, literatură, artă. După tim p, Istoria
esLo împărţită pentru studiu în perioade mai mari sau mai mici (pe­
riodizare). Deşi viaţa istorică formează şi prin conţinut şi în timp un
fol continuu, împărţirea ei logică şi cronologică este o necesitate pentru
uşurarea studiului, pentru cuprinderea şi stăpînirea materiei.
Cele doua împărţiri se folosesc împreună : în fiecare perioadă se
studiază viaţa bisericească în toate laturile manifestărilor ei, grupînd
faptele după caracterul lor (misiune, raporturi externe, organizaţie,
doctrină, cult, viaţă morală etc.). împărţirea logică se face pe baza
tipizării, adică a privirii şi tratării laolaltă, sub un titlu comun a fap­
telor istorice care au caractere comune importante (tipuri istorice),
şi cunoaşte trei evuri : an tic (vechi), m ed iu (de mijloc) şi m o d er n (nou).
Ă c e a s t ă împărţire, de concepţie umanistă şi aplicată întîi la studiul fi­
lologiei, a fost însuşită în istoria universală şi a trecut de la aceasta la
cea bisericească. Istoricii profani şi bisericeşti nu sînt toţi de acord
asupra limitelor evurilor, adică asupra începutului şi sfîrşitului lor.
De regulă, sfîrşitul evului antic şi începutul celui mediu în Istoria
bisericească universală este pus aproximativ între anii 600— 800 (unii
istorici socotesc încheiat evul antic cu împăratul Justinian (527— 565),
alţii cu Papa Grigorie cel Mare (590— 604), alţii cu Carol cel Mare,
(768— 814).
Evul mediu este socotit ca întîrziindu-se pînă la sfîrşitul secolului
al X V -le a şi începutul celui următor (Renaştere, Reforma). Evurile se
împart în perioade mai mici, numite de obicei epoci.
In Istoria bisericească universală, evurile se caracterizează ast­
fel : în e v u l an tic, creştinismul s-a răspîndit şi organizat în lumea
greco-romană ; este epoca cea mai importantă : a constituirii Bisericii,
doctrinei şi cultului, a persecuţiilor, a Sinoadelor ecumenice, a marilor
Părinţi şi scriitori bisericeşti. în e v u l m ed iu , se convertesc la creşti­
nism popoarele germane, slave şi altele, puterea papală creşte, se di­
ferenţiază, are loc Schisma cea mare (1054), se produc conflicte între
papalitate şi puterea lumească. In ev u l m o d ern , puterea papală des­
creşte, Biserica Occidentală se dezbină prin Reforma protestantă, B i­
serica Ortodoxă e stăpînită în mare parte de turci, se formează apoi
 IN TRO D U CERE

Biserici naţionale a u to c e fa le ; în general se întinde curentul laic, anti-

bisericesc.
împărţirea — fie în evuri, fie în perioade mai mici — este relativă,
subiectivă, convenţională şi diferită pentru Orient şi Occident. Ea este
totuşi necesară şi trebuie să ţină seama de natura şi de importanţa e v e ­
nimentelor care constituie criteriul împărţirii.
In locul împărţirii în evuri, care sînt prea întinse, s-a adoptat în
manualul de faţă împărţirea în perioade mai mici, care este aplicată
de unii istorici bisericeşti mai noi.

P e r io a d a I, de la începutul creştinismului pînă la 324, de cînd

Constantin cel Mare (306— 337) domneşte singur peste tot Imperiul
roman, ca perioadă de confruntare a Bisericii cu lumea a n tic ă ; p e ­
r io a d a a II-a , de la 324 pînă la 787, perioada Sinoadelor ecumenice
şi a Părinţilor bisericeşti, cînd s-a realizat biruinţa Ortodoxiei asupra
ereziilor, care s-a consfinţit în Duminica Ortodoxiei, din 11 martie 843 ;
p e r io a d a a III-a, de la 787 pînă la 1054, fiind epoca de cristalizare a
catolicităţii sau universalităţii B ise ric ii; p e r io a d a a IV -a , de la 1054
pînă spre sfîrşitul secolului al X V -lea, ca perioadă a confruntării dintre
Ortodoxie şi Romano-Catolicism, cu marile conflicte dintre papalitate
şi suverani în Apus, în cadrul feudalismului dominator, cu cruciade,
scolastică şi cucerirea Imperiului bizantin de către turci, în anul 1453 ;
p e r io a d a a V -a , care se întinde din secolul al X V I-le a pînă în secolul
al X V III-lea, fiind perioada marilor frămîntări aduse de Reforma Pro­
testantă în sînul Bisericii Romano-Catolice, şi a marilor nemulţumiri
social-politice, care vor pregăti Revoluţia franceză din 1789. în urma
conciliului de la Trident după 1564, Biserica Romei se individualizează
ca Biserică Romano-Catolică, realizează unele reforme interne şi în­
treprinde mari misiuni creştine în alte co n tin e n te ; în fine, p e r io a d a
a V I-a, de la 1800 pînă azi, este epoca critică a divizării creştinismului,
a întăririi curentului laicizant, a constituirii, în Răsărit, a multor B i­
serici ortodoxe naţionale autocefale şi a străduinţelor ecumeniste din
secolul al X X -lea, pentru refacerea unităţii Bisericii universale.
g. M etoda. Istoria bisericească universală aplică, în studiile sale,
metoda istorică generală. Potrivit acesteia, ea urmează metodei şcolii
moderne de istorie, cu cele cinci principii : cunoaşterea izvoarelor, v e ­
10 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

rificarea lor prin analiză critică, cercetarea lor evolutiv-genetică, folo­

sirea principiilor pentru expunerea sistematică a ideilor etc.
Această metodă se bazează pe buna cunoaştere a documentelor şi
izvoarelor şi pe justa lor înţelegere şi interpretare, în scopul de a des­
coperi şi spune adevărul istoric, adică lucrurile aşa cum s-au întîmplat.
Studiul documentelor se face în mod critic şi comparativ ; faptele se
urmăresc în cauzele, evoluţia, legăturile şi urmările lor (pragmatic-ge­
netic) şi se expun ordonate într-un tot sistematic.
Pentru a corespunde scopului ei, care este cunoaşterea exactă şi
înţelegerea dreaptă a faptelor, Istoria bisericească universală trebuie
sa fie deci, din punctul de vedere al metodei, documentată, adică în­
temeiată pe documente, critică, pragmatică, genetică, obiectivă, adică
nepărtinitoare : «ne qu id fa lş i d ic e r e a u d ea t, n e qu id v e r i n on au d eat» ,
a zis Cicero (De o r a to r e 2, 9, 15). Cu aceste calităţi de metodă, Istoria
bisericească universală este şi r e lig io a s ă , adică socoteşte existenţa lui
Dumnezeu şi raportează la El în mare cauzalitatea şi finalitatea even i­
mentelor. Istoricul bisericesc recunoaşte în apariţia lui Iisus Hristos,
în învăţătura şi opera Lui, în întemeierea şi perpetuarea Bisericii creş­
tine, fapte divine, a căror explicaţie nu se poate face numai prin consi­
derarea factorilor istorici umani.

BIBLIOGRAFIE

F r. H a in p !, G e s c h ic h t e cils k r it is c h e W is s e n s c h a ft. Bd. I. T h e o r ie d e r G e s ­

c h ic h t s w is s e n s c h a lt cds U n iv e r s a lg e s c h ic h le , Darm stadt, 1975.
W . E c k e r m a n n u n d H. M o h r , E in lü h ru n g in d a s S tu diu m d e r G e s c h ic h t e ,
B erlin, 1966.
H is to ir e . L 'h isto ire et s e s m e t h o d e s (R ech erch e, con serv atio n et critiqu e des
tém oignages). Sous la d irection de Ch. Sam aran, P aris, 1961, X V II + 1773 p.
H. U rs v o n B a l t h a s a r , T h é o lo g i e d e l'h is to ire . T rad u ction de l'allem and
par R. Givord, Paris, 1955.
A .-J. M a r r o u , D e la c o n n a is s a n c e h is to r iq u e , Louvain, 1954.
P. P e t i t , G u id e d e l ’étu d ia n t en h is to ir e a n c ie n n e , Paris, 1959, 3-e éd., Paris, 1969.
M a r c B l o c h, M é tie r d 'h isto rien , Paris, 1949.
J . G. D r o y s e n, H is to r ik . V o r le s u n g e n ü b e r E n z y k lo p ä d ie u n d M e t h o d o lo g ie
d e r G e s c h ic h t e , M ünchen und B erlin, 1937.
1’. H a r s i n, C o m m en t o n é c r it l'h is to ir e , 2-e éd., Paris, 1935.
Kristian E r s 1 e v, H is to r is c h e T e c h n ik . D ie h is t o r is c h e U n tersu ch u n g in
ih r e n G ru n d ziu /en d a r g e s te lt, M ünchen und B erlin , 1928.
G u i d o P a g a n i n i, P r o p e d e u tic a is to r ic a . P rin cip i d i m e t o d ic a e d i t ilo s o iia
d e lla s to r ia c c c l e s ia s t i c a , vol, I., M ilano, 1928.
 IN TRO D U CERE 11

W. B a u e r , E in fü h ru n g in clas S tu d iu m d e r G e s c h ic h t e . 2-e A ufl., T ü bin­

gen, 1927:.
A l f r e d F e d e r , L e h r b u c h d e r g e s c h ic h t lic h e n M e th o d e , 3-e A uflage, R eg en s­
burg, 1924.
Siegmund H e l l m a n n , W ie stu d ie rt m an G e s c h ic h te , 2-e Aufl., M ünchen
und Leipzig, 1920.
Ernst B e r n h e i m , L e h r b u c h d e r h is t o r is c h e M e to d e u n d d e r G e s c h ic h ts p h i-
l o s o i i e (T ratat de m etodă isto rică şi de filozofia isto riei), 6-e A ufl., Leipzig, 1908
(fo arte bună).
In limba română: B. B e r c e a n u , I. P a n a i t e s c u , P r e z e n ta r e a
lu c r ă r ilo r ş t iin ţ ific e -m e to d o lo g ic e , B u cu reşti, 1968.
A. A v r a m e s c u şi V. C î n d e a , In tr o d u c e r e in d o c u m e n t a r e a ştiin ţific ă ,
B u cu reşti, 1960.
N. G e o r g e s c u - T i s t u , S c ris ş i c a r te . I s t o r ie — te h n ic ă — s e m n ilic a ţie ,
B u cu reşti, 1948. .
P r . P r o f . M i l a n Ş e s a n , P e r io d iz a r e a In is to r ia b i s e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă , 1939
şi în «A ltarul Banatului», III (C aran sebeş, 1946), nr. 1— 6, p. 391— 411.
A. S a c e r d o ţ e a n u, M e to d a a lc ă t u ir ii u n u i stu d iu d e is t o r ie , Bucureşti, 19G7.
I d e m , În d r u m ă r i în c e r c e t ă r i l e is t o r ic e , B ucureşti, 1943.
B ib lio g rafia poate fi com pletată din Studiul : P r o f. T. M. P o p e s c u , în d r u ­
m ă r i m e t o d ic e d e lu cru p en tru stu d e n ţii in t e o lo g ie , în «Studii T eo lo g ice », V III (1956),
nr. 7— 8, p. 498— 530.

Izvoarele Istoriei bisericeşti universale *

Iz v o a r e le . Prin iz v o a r e is to r ic e se înţelege materialul documentar

d e tot felul c are poate servi la cunoaşterea faptelor.. Ele se
inipart de obicei după orginea, caracterul sau forma lor în mai multe
c a t e g o r i i : o r ig in a le (numite şi d ir e c te sau im e d ia te ) şi d e r iv a te (in ­
d ir e c te sau m e d ia te ) ; o fic ia le şi p a r t ic u la r e ; s c r is e , o r a le şi m o n u ­
m e n t a le (arheologice) rămăşiţe sau resturi (Ü b er re ste) şi tradiţii. Iz­
voarele Istoriei bisericeşti universale se mai pot împărţi în divine, (căr­
ţile Sfintei Scripturi) şi o m e n e ş ti, în creştine şi necreştine, sau din
alte puncte de vedere.
Cunoaşterea şi folosirea izvoarelor are o importanţă capitală... în
studiul Istoriei în general. Ele sînt mărturii materiale şi spirituale des­
pre existenţa, acţiunea, rolul şi importanţa oamenilor, instituţiilor,
ideilor care au făcut Istoria. Istoria nu se poate cunoaşte şi scrie fără
studiul lor critic («pas de documents, pas d’histoire»). Ea nu se poate

* Capitol red actat de Pr. prof. Io a n R ă m u rea n u şi Pr. prof. M P. Ş e sa n

n iS T Ô R ÎÀ B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

întemeia decît pe cele dovedite, autentice, sigure. în stabilirea valorii

lor documentare, critica istorică are un rol foarte important. Studiul
izvoarelor formează de regulă obiectul cercetărilor unor specialişti în
cunoaşterea şi valorificarea lor.
Izvoarele necesare pentru studiul Istoriei bisericeşti universale sînt
adunate în diferite c o le c ţ ii sau ed iţii.

1. Colecţii principale

J . P. M igne, P a t i o l o g ia e cu rsu s c o m p le tu s : a. P a tr o lo g ía G r a e c a , p rescu rtat P. G.

(încep e de la P ărin ţii A p o stolici, sec. I pîn ă la ju m ă ta te a sec. X V ), 161 (167) vol.,
Paris, 1857— 1866. I n d e x de F. C av allera, Paris, 1912 ; Th. H opfner, In d e x l o c u p le t is -
sim u s, t. I— II, Paris, 1928 ; E. G eerard, C la v is P atru m G r a e c o r u m , 4 vol., Turnhout,.
1974— 1980. b. P a tr o lo g ía L a tin a , p re sc u rta t P. L. (în cep e de la scriitoru l latin T e rtu ­
lian, sec. II— III şi m erge pînă la papa Inocen ţiu III (-(-1216), 221 (222) volum e, P aris,
1844— 1864.
Series Latina. S u p p lem en tu m , 9 vol., Paris, 1960— 1974. E. D ekkers, C la v is P atru m
L a tin o ru m , Steen brü g ge, 1961.
C o rp u s S c rip to ru m E c c le s ia s tic o r u m L a tin o ru m , p rescu rtat C.S.E.L., num it şi
C o rp u s V in d o b o n e n s e , p rescu rtat C. V. (Corpul V ienez), ed itat de A cad em ia de Ş tiin ţe
din V ien a, de la 1860, în continuare. A u apărut p este 70 de volum e.
D/e g r ie c h is c h e n c h r is tlic h e n S c h r ils t e lle r d e r e r s te n J a h r h u n d e r t e , prescu rtat
G .C.S., sau C o rp u s B e r o lin e n s e , prescu rtat C.B. (Corpul B erlinez), editat de A cadem ia
d e Ş tiin ţe din B erlin , de la 1897, apărute p este 50 de volum e.
C o rp u s C h ristia n o ru m L atin oru m , Turnhout — Paris, începînd din 1953.
M o n u m en to G e r m a n ia e h is tó r ic a . A u c to r e s a n tiq u is sim i, în care sîn t ed itate lu ­
c ră rile au to rilo r la tin i din sec. V — V I d. Hr., Ed. Th. M om m sen, 13 vol., B erlin ,
1877— 1898.
P a t r o lo g ía O rien ta lis , prescu rtat P. O., sub con d u cerea lui R. G raffin et F. N au,
P aris, 1908 şi urm. în curs de pu blicare. A u apărut 26 volum e.
C o rp u s S c rip to ru m O rien ta liu m , p rescu rtat C. S. O., sub con d u cerea lui J.-B ..
Chabot, I. Guidi, H. H yvernat, B. C arra de V au x, J . Fo rg et, P aris, 1903 şi urm., în
curs de p u b licare. A u apărut p este 100 de volum e.
P a tr o lo g ía S y r ia c a , ed. R. G raffin, 3 vol., Paris, 1894— 1926.
F lo r ile g iu m p a tristic u m , ed. G. R auschen, de la 1904, Bonn, peste 44 volum e.
T e x t e s e t d o c u m e n ts p o u r l'é tu d e h is t o r iq u e d u c h r is tia n is m e , pu bliés sous la d irec­
tion de II. H em m er et P. L eja y , 3 vol., P aris, 1905— 1912.
S o u r c e s c h r é t ie n n e s , pu bliés sous la d irection de H. de L ubac et J . Daniélou,.
Paris, do la 1942, în con tin uare. A u apăru t peste 160 de volum e.
I. E. A nastasiu , 'AvioXo^ix 7tr¡'¡ú¡y êxxXt]otaoTix^C taxopsac (I — X I c .). T I, vol. 1,,
T esalo n ic, 1979, 622 p.
 IN TRO D U CERE 13

2. A cte sinodale
J . D. M ansi, S a cro ru m C o n c ilio r u m n o v a e t a m p lis s im a c o ll e c t i o , F lo re n tia e et
V e n e tiis, 1759— 1798 ; reprodusă şi con tin u ată de L. P etit et J . B. M artin, pîn ă la
c o n ciliu l I V atican , 1870, Paris, Leipzig, 1901— 1912 ; Arnhem , de la 1900, vol.
.32— 53 (59).
C o lle c t io C o n cilio ru m r e c e n tio r u m E c c le s ia e U n iv er sa e , Paris, 1899— 1927.
Ed. Schw artz, A c ta C o n c ilio r u m o e c u m e n ic o r u m , Strasbou rg, P aris, Leipzig, 13
vol. de la 1914.
E. J . Jo n k e rs, A c ta e t S y m b o la C o c ilio r u m q u a e s a e c u lo q u a r to h a b it a sunt
L eid en, 1954.
J . A lberg io, P.-P. Joannou , C. Leonardi, P. Prodi, şi H. Je d in , C o n c ilio r u m o e c u ­
m e n ic o r u m d e c r e t a , Freib u rg im B reisgau , B âle, 1962.
C h .-J. H efele — Dom H. L eclercq , H is to ir e d e s c o n c ile s . Stud ii şi te x te , 10 vol.,
:în 2 părţi, Paris, 1907— 1908. T. IX , re d a cta t de P. Richard ; t. X, de A. M ichel.

3. A cte m artirice. V ie ţi de Siin ţi

A cia S a n c to ru m , pu blicată de B olland işti, A ntverpen (A nvers), 1643. E diţie nouă,
P aris, de la 1854— 1931, în con tin u are (vol. 64, în 1910).
Tom ul II din A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars prior, B ru x e llis, 1894, cuprinde
M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , ed. J . B ap tista de Rossi et L. D u chesne ; a fost r e ­
e d itat de H. D eleh aye et Dom H. Q uentin sub titlu l: C o m m en ta r iu s p e r p e tu u s in
M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , în A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars posterior,
"Bruxellis, 1931.
M a r ty lo ro g iu m R om an u m , ed. ty p ica V a tica n a , Roma, 1914, 1922.
S y n a x a riu m E c c le s ia e C o n s ta n t in o p o lita n a e (P ro p y la eu m a d A c t a S a n c to ru m N o ­
v e m b r is ), ed. Hipp. D eleh aye, B ru x ellis, 1902.
K. D ukakis, Méfocs XuvaÇapià~rp rzâvzmv xa>'i àficov, 12 vol., A ten a, 1889— 1897.
B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a G r a e c a , ed. F ran çois H alkin, ed. 3-a, t. I— III,
B ru x e llis, 1957.
B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a L a tin a , ed. S o cii Bollandiani, t. I et II, B ru x ellis, 1949.
Panaiot. C. H ristu, Tà (j.ap-upta àpXaim^ XpiaTiavrâM. Introd u cere, te x t, trad ucere,
■comentarii, T esalon ic, 1978.
H erbert M usurillo, T h e A c ts o i th e C h ristia n M artyrs, O xford, 1972 ; retip ărită
în 1979. T e x t grec şi latin la un ele, cu trad u cere engleză.
R. Knopf — G. K rüger, A u s g e w ä h lt e M ä r ty r e r a k te n , 3-e A ufl., Tübingen, 1929,
4 -e A uflage von G. Ruhbach, te x t grec, T übingen, 1965.
E. Ehrhard, U b e r lie ie r u n g u n d B e s ta n d d e r h a g io g r a p h is c h e n u n d h o m ile t is c h e n
L iter a tu r d e r g r ie c h is c h e n K ir c h e , Bd. I— III, Leipzig, 1937— 1952.
Dom H. L eclercq , L e s m a rty rs, Paris,, 1902— 1911, 11 volum e.
Th. Ruinart, A c ta p rim o ru m m a rty ru m sin c e r a , R atisbon ae (R egensburg), 1859;
ed. 2-a, Paris, 1889.
 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a o r ie n ta lis , ed. de B olland işti, ed. P. P eeters, B ru xel-

lis, 1909.
In lim b a r o m â n ă ■ Pr. Prof, loan Răm ureanu, A c t e le m a r tir ic e , B u cureşti, 1982, cu
liogală b ib liog rafie, p. 366— 37Q,

4. Ë nchirid ioane (Enchiridia)

H enr. D enziger et Clem. Bannw art, E n c h irid io n S y m b o lo r u m , d e fin itio n u m , d e -

c la r a tio n u m d e r e b u s liclei e t m oru m , ediţii mai noi de J. B. U m berg, ed. 25-a, F r e i­
burg im B reisgau , 1947 ; ed. 32-a, de A. Schönm etzer, Freibu rg im B reisgau , 1963.
C. K irsch, L. Ueding, E n ch irid io n io n tiu m h is t o r ia e e c c le s i a s t ic a e a n tiq u a e , VIIL-e_
A uflage, Freib u rg im Breisgau, i960.
M. J . R ouet de Jo u rn el, E n c h irid io n p a tristicu m , 5-e éd., Freibu rg im Breisgair,-
1922 ; altă ed iţie, 1947 ; ed. 22, 1962.
M. J . R ou et de Jo u rn e l et J . D uthilleul, E n c h irid io n a s c c tic u m , 2-e éd., Freibu rg
im B reisgau , 1947 (pînă la Sf. lo an D am aschin).
F. C a v allera, T h e s a u r u s d o c trin u c c a t h o l i c a e e x d o c u m e n tis m a g is te r ii e c c le s i a s -
iic i o r d in e m e t o d ic o d is p o s itu s , 2-e éd., Paris, 1937.
H ugo H urter, N o m e n c la t o r lit e r a r iu s T h e o lo g i a e c a t h o l i c a e ... 5 v o l.; t. I, ed..
4-a, O eniponte (In nsbruck), 192 6 ; t. II şi III, ed. 3-a, 1 9 0 7 ; t. IV , 1 9 1 0 ; t. V , 1911,.
fa ce bune s e rv ic ii b ib lio g rafice pentru studiul isto riei b ise riceşti un iv ersale, al lite ra ­
tu rii c re ştin e şi a l teo lo g iei, în to ate epocile.
A ugust P othast, W e g w e is e r d u rch d ie G e s c h ic h t s w e r k e d es e u r o p ä is c h e n M it-
t e la h e r s , 2, Bd., B erlin, 1895.

5. Izvoare pentru istoria Patriarhiei de Constanlinopol

şi a Imperiului bizantin

A c t e s o t ii c i e l s e t p a r tic u lie r s e l a u tr e s d o c u m e n ts r e la t ifs à l'h is to ir e d u P a ­

tria rca t O e c u m é n iq u e , de mitrop. G henadie A rabadgioglu, t. I şi II, în «B ibliotheca'
Photiunu» ( ‘l’trtTîïo': Bi6?ao0ii%rj), C onstantinople, 1935.
P a /r ia r c h a tu s C o n s ta n tin o p o lita n i a c ta s e le c t a , ed. J . Oudot, V atican , 1941.
I.e.s- R é g e s t e s d e s A c t e s du P a tr ia rc a t d e C o n s ta n tin o p le , de V . Grum el : Les
A tie v d e P a tr ia r c h e s , P asc. I (381— 7 1 5 ); Fase. II (715— 1042), Istanbu l, 1932, 1936;,
Pasc. Ill (10-12 1200), Poris, 1947; Fase. IV (1206— 1310), de V . Laurent, Paris, 1971.
C o rp u s N o t ¡1 itinim ci> iscopatu u m E c c le s ia e O rien taU s G r a e c a e , ed. E. Gerland,,
lom I, l.ise, p <'h.ileedon, 1931; t. I, fase. 2, ed. E. G erland — V . Laurent, C on stan ­
tinople, 1931 j ; I. I, fase. 3, Paris, 1917.
/iVi/e.s/ej; d a K a is e r in k ü n d e n d e s o s t r ö m is c h e n R e ic h e s v o n 565— 1453, b e a rb e i­
tet von Pr. Dölger (C o rp u s der g r ie c h is c h e n U rk u n d e n d es M itte la lte r s und d er
n e u e r e n / e i l ) . Ueilie A. A bteilung 1, 1 T h e il : R egesten von 565— 102 5 ; A bt. I, 2. Theil ;
 IN TRO D U CERE 15'

R eg esten von 1025— 1204 ; A bt. I, 3. T h eil : R egesten von 1204— 1282, M ünchen und
B erlin, 1924, 1925, 193 2 ; A bt. I, 4. T h e il: R egesten von 1282— 1341, B erlin , 1960.
H ie r o c lis S y n e c d e m u s et n o t it la e G r a e c a e ep iscop citu u m , ed. G. P arthey, B eroüni,
186 6 ; ed. Aug. Burckhardt, Lipsiae, 1 8 9 3 ; L e S Y n e c d è m o s d ’H ie r o k l è s e t l ’o p u s c u le
g é o g r a p h iq u e d e G e o r g e s d e C h y p r e . T e x te ... com m entaire par E. H onigm ann, B ru x e l­
les, 19?9.
N o titia dignitatum acced unt N o titia u r b is C o n s ta n tin o p o lita n a e e t L a t e r a l i i p ro v in -
cia r u m , ed. O tto Seek, B erolini, 1876.
K. D elikanis, ’E^b-rjua '¿'¡-¡aatfa toù Otï.ouu.Ev>.xoù IlaTpiapXeioo',, 3' t., C onstantinopol,
1902, 1904, 1905.
M anuil Ghedeon, IIatpiap'/.r/.oti ~!vcthe". EiSijcjEi» iatopiv.al oio'fpaçixai Ttspi tûiv Hct-pi-
àpXojv K(i)'«Tavtivou7r6Xîwï hr.b ’Avôpiou... ¡j.É'X.pi Traccx-Ei^ T ’, C onstantinopol, 1885— 1890.-
J . E. K araginnopoulos, Ilij'/al z r f êuÇav-jivTjc, îaTopiaC, Salo n ic, 1970, 475, p., ed. 2-a
S alo n ic, 1975. ■
C o rp u s S c rip to ru m h is t o r ia e b y z a n tin a e , prescu rtat C.S.H.B., ed. Imm. B ek ker, B o n -
nae, 1829— 1897, 49 volume.

6. A cte papale. V ieţi de papi. Concordate

A c ta A p o s t o lic a e S e d is. C o m m en ta r iu m o ii i c ia l e , Rom a, de la 1909:
A c ta R o m a n o ru m P on tiiicu m . F o n t e s , S ériés III, t. I— X III, Rom a, 1 9 4 3 i-1 9 7 i, în
con tin uare. V oi. X III, t. II, Roma, 1971.
. B u lla riu m R om an u m , ed. Taurini, 25 vol., de la 1857.
R e g c s t a P o n tiiicu m R o m a n o ru m a b c o n d ita E c c le s ia a d an n u m p o s t C hr. 1198, ed!.
Ph. Ja fé , 1851, ed. 2-a K. K alten brun ner, P. Ewald, G. Loew enfeld, 2 vol.,. lip s ia e ,
1885— 1888.
R e g e s ta P o n tiiicu m R o m a n o ru m in d e a b p o s t C hr. n atu m 1198, ad. a. 1304, vol.,.
I— II, ed. Aug. P otthast, B erolini, 1874— 1875.
R e g e s t e n d e r K a is e r un d P ä p s te für d ie J a h r e 311 b is 476 n. C hr., v on O tto Seck ,.
Stu ttgart, 1919; re tip ărită Frankfu rt am M ain, 1964.
C o lle c t io A v e lla n a . E p is to la e im p e r a to r u m , p o n tiiicu m , a lio r u m in d e a b a n n o 367
u s q u e a d an n u m 543 d a t a e , ed. O tto G uenther, în Corp. Script. E ccl. Lat., t. X X X V —
X X X V I, P ragae — V ind obonnae — L ipsiae, 1895, et 1898.
Carl M irbt, Q u e lle n zur G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­
m us, 5-e A uflage, Tübingen, 1935 ; ed. 6-a, Tübingen, 1967.
Vic/i d e p a p i : L ib e r P o n tiiic a lis , ed. L. Duchesne, 2 vol., P aris, 1886— 1 8 9 2 ; ed. Th.
M omm sen, in M on u m en ta G e r m a n ia e h is lo r ic a , Berlin, 1898 ; ed. ita lia n ă : L. Duchesne,
L ib e r P on tiU calis, p artea II-a, Sien na, 1935.
P. Gams, S é r ie s e p is c o p o r u m E c c le s i a e C a t h o lic a e , a.b. Petro A postolo, Ratisbonrm e
(Regensburg), din 187 3 ; S u p lim e n te : 1879, 1886.
ir; IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ

C o n c o r d a t e : A. T hcin er, C o d e x d ip lo m a tic u s d o m in ii tem p o rcilis S. S e d is, 3 vol.,

K'oi'ua, 1861.
A ngelo M ercatti, R a c o lta d i c o n c o r d a ţ i (1080— 1914), Roma, 1914.
In lim ba rom ână : R. Cândea, C o n c o r d a te . Un c a p it o l d e is to r ie p o lit ic ă , 1921.

7. Legi şi canoane

L e g i : C o d e x T h e o d o s ia n u s , ed. Th. M om m sen und P. M eyer, 3 Bd., B erolini, 1905.

Ediţie nouă P. K ru eger, Fase. I— II, B erolini, 1923— 1926.
C o rp u s ju r is c iv ilis . T. I. In s titu tio n e s e t D ig esta , ed. P. K rüger et Th. Mommsen,
B erolini, 1889, ed. 16-a, B ero lin i (W aldm ann), 1 9 5 4 ; t. II. C o d e x Ju s tin ia n u s, ed. P. K rü ­
ger, B erolini, 1 8 8 8 ; ed. 16-a, B erolini, 1 9 5 4 ; t. III. N o v e lla e , ed. K. S ch o ell et G. K roll,
Berolini, 1895, ed. 16-a, B erolini, 1954.
S t u d ii : K. E. Z ach ariae von Lingenthal, J u s G r a c c o -R o m a n u m , 7 Bände, Leipzig,
1856— 1884.
J . şi P. Zepos, J u s G r a e c o -R o m a n u m , 8 vol., A ten a, 1931.
C a n o a n e : G. A. R halles şi M. P olles, ¡xa "áv OeÍmv xa i teprâv y.ayovav..., A tena,
1852— 1859.
M. Ghedeon, Kavovixai A iaxá^ic, Xúasic, tí£ jr.ía¡ia-a. xmv r.azpiáp tu>v Kmvj-
TavTivou-óAeroC, t. I— II, C onstantinopol, 1888— 1889.

8. Sim boale. M ărtu risiri de credinţă

A. Hahn, B ib li o t h e k d e n S y m b o le und G la u b e n s r e g e ln d e r K ir c h e , 3-e A uflage,

Breslau, 1897,
D. C. Fabriciu s, C o rp u s c o n ie s s io n u m . D ie B e k e n n tn is s e d e r C h r is te n h e it ..., B erlin
und Leipzig, 1928— 1943.
I. C arm iris Tá bo~¡¡iaziv.í. ~/.a\ aij-p.ao'/.r/.i (j-vijiaeToe ’OpGoSójou ’/.aOo'AixrjC ’E-/.~/.Xr¡jía~,
ec!. I-a, A ten a 1953 ; ed. 2-a, t. I— II, A tena, 1961, 1962.
1. M ich alcescu , D ie B e k e n n tn is s e und d ie w ic h tig s te n G la u b e n s z e u g n is s e d e r -gri­
e c h i s c h — o r ie n t a lis c h e n K ir c h e , Leipzig, 1904.

9. Liturghii

.1. A. Av.i-iu.ini, C o d e x lilu ig ic u s F .c c les ia e u n iv e r s a lis , 13 vol., Rom ae, 1749— 1766.
i; H. I!ri<|lilm m, l-asicrn L itu rg ias. T e x t o rig in al or translated ... tom I, O xford,

.1. M. I I.uv.-.í-ic-, 1 n a lilu lio n e s L ilu r g ic a e d e ritib u s o r ie n ta lib u s , t. II, 1 ; III, 2. Ro-
111,K-, 11130.
A. M .illzt'w , D ir L itu rgien d e r ru s s is c h — o r t h o d o x e n K ir c h e , 10 vol., 1894— 1904.
 IN TRO D U CERE 17

J. Q iiiislon, M on u m ertia e u c h a r is t ic a e t litu rg ic a v e tu s tis s im a , B onnae, 1935— 1937.

! i11'■■ Kcniiudotius, L itu r g ia m m o r ie n ta liu m c o lle c t io . Editio secunda, 2 t., Frankfu rti
■ni Moi'iium, 1847. Ed. l-a , Paris, 1716.

S tu dii : N. Liesl, L e s L itu r g ies c a t h o liq u e s o r ie n t a le s . C o m m e n ta ir e s e t s c h é m a s

mittlyliqtH'N a v e c c a r t e s g é o g r a p h iq u e s , Rom e, 1958.
K Amiot, H is to ir e d e la M esse, Paris, 1956.
.1.-1 f. Delm ais, D ie L itu r g ie d e r O s tk ir c h e n , A schaffenbu rg, 1960.

In r o m â n e ş t e : Pr. Prof. P. V in tilescu , L itu r g h iile b iz a n tin e p r iv ite is to r ic în stru c-

1ui ti ş i r în d u ia la lo r, Bucureşti, 1943. B ib liog rafie foarte bună, p. 139— 143.

V. M itrofanovici, L itu r g ica B is e r ic ii O r to d o x e . Cursuri u n iv ersitare p relu crate ...

di' T. T arn av sch i şi din nou e d itate şi com p letate de N. C otlarciu c, 1929.

l’ r. Prof. Ene B ranişte, L itu r g ica s p e c i a l ă p en tru In s titu te le T e o lo g i c e , B u cureşti,

t'rl, 1985. '

10. In scrip ţii

C o rp u s in sc rip tio ru m G r a e c a r u m , ed. A. Bröckh, 4 Bände, B erlin , 1828— 1877.

C o rp u s in sc rip tio ru m L atin aru m , ed. Th. M omm sen, B erolin i, 1863— 1930, 24 voi.
Suplim ent la voi. 24 de Letharius W ick e rt, B erolin i, 1930.
I n s c r ip lio n e s L a tin a e c h r is tia n a e v c t e r e s , ed. E. Diehl, 3 voi. B erlin , 1925— 1931.
In s c r ip lio n c s c h r is tia n a e U rb is R o m a e , ed. J.-B . de Rossi, t. I, Rom ae, 1857— 1861 ;
t. II, Rom ¡ii.1, 1888. Un al III-Ie a vol., purtînd in d ic a ţia : N ova sériés I, a fost p u blicat
de A. Silv agn i, Rom ae, 1922 şi 1957. In s c r ip t io n e s c h r is tia n a e u r b is R o m a e s e p t im o s a e -
c u lo a n tiq u io r c s , ed. încep u tă de J.-B . de Rossi, term inată de A. Ferru a, n.s., vol. V : C oe-
m e te r ia r e liq u a v i a e A p p ia e , 2 vol., Rom ae, 1971 ; t. V I : C o e m e t e r ia in v iis L atina,
l.a b ic a n a e t P r a e n e s tin a , C itta del V atican o , 1 9 7 5 ; t. V II : C o em eteria v i a e T rib u rtin a e,
C’itta del V atican o , 1980.
J . M oretti, In s c r ip tio n e s g r a e c a e U rb is R o m a e , fase. I (1— 263), Rom ae, 1968.
C o rp u s d e r g r ie c h is c h — c h r is tlic h e n In s c h r ifte n v o n H e lla s , ed. de H. Lietzm ann,
N ikos A. B ecs, G. Sotiriu, Band I, 1, A then, 1941.
S p ä t g r ie c h is c h e u n d s p ä t la t e in is c h e In s c h r ifte n a u s B u lg a r ie n , herau sg. v o n V e se lin
B eşev liev , Berlin, 1964.
Em ilian Popescu, In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e IV — X III d e s c o p e r i t e
in R o m â n ia , Bucureşti, 1976.

K. M. Kaufm ann, H a n d b u c h d e r a lt c h r is t lic h e n E p ig r a p h ik , F reib u rg im B reisgau,

1917.

2 — Istoria bisericească
Vi IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Ştiinţele auxiliare. Bibliografia generală

a Istoriei bisericeşti universale *

1. Ş tiin ţe le au x iliare

Istoria bisericească universală ajută toate celelalte discipline teolo­

gice şi se ajută la rîndul ei cu unele dintre ele. Mai apropiate şi mai n e­
cesare îi sînt : Studiul N ou lu i T esta m en t, P a tro lo g ía , Is to ria d o g m e lo r ,
Is to r ia B is e r ic ii O r to d o x e R om ân e, A r h e o lo g ia creştin a, C r o n o lo g ia , L i­
tu rg ica, D reptu l b is e r ic e s c , S im b o lica , D og m atica, B iz a n tin o lo g ia ş.a.
Legătura Istoriei bisericeşti universale este foarte strînsă cu Patro­
logía şi Istoria dogmelor îndeosebi. Ştiinţele auxiliare propriu-zise sînt
cele ale istoriei în general : F ilo lo g ia , pentru cunoaşterea limbii docu­
mentelor ; P a le o g r a fia , pentru citirea scrierii vechi ; E p ig rafía, pentru ci­
tirea inscripţiilor ; N u m ism atica, pentru cunoaşterea monedelor şi meda­
liilor vechi H e ra ld ica , pentru cunoaşterea stemelor ; D ip lo m a tica , pen­
tru tehnica şi citirea documentelor ; S fra g istica , pentru cunoaşterea si-
giilor sau peceţilor ; A r h e o lo g ia şi Isto r ia artei.
Deosebită importanţă au pentru studiul Istoriei bisericeşti universale,
F ilo s o fia is to r iei, G e o g r a fia is to r ic ă şi mai ales C ro n o lo g ia . Faptele isto­
rice se desfăşoară în timp şi spaţiu şi sînt legate de acestea : pentru în­
ţelegerea lor este de aceea nevoie să se cunoască bine locul şi timpul
în care s-au produs, mediul, atmosfera, viaţa şi ideile epocii.
C r o n o lo g ia se ocupă cu studiul timpului, aşa cum a fost împărţit şi
socotit la diferite popoare. Erele (aera) mai însemnate sînt : e r a rom an ă,
c a r e înnumără anii de la întemeierea Romei (ab urbe condita, a.u.c, sau
post urbem conditam), cu 753 an i În ain te d e e r a creştin ă ; anul I al erei
creştine este anul 753 al erei romane,- era greacă (a olimpiadelor), care
înţ epe la 778 înainte de era creştină (începutul jocurilor olimpice, care
se repetau din 4 în 4 a n i; de aceea olimpiadele formează serii de cîte
4 ani) ; I iulie al olimpiadei 195 coincide cu 1 iulie al anului I de la
Ilrislos,- r r a co n su la ra socotea anii după consuli sau după şefii biseri-
cesli sau lumeşti ; e ra m artirilor sau d io c le ţia n ă , socotită de la 29 august
284 ; ('ra sp a n io lă , de la 38 înainte de era creştină (supunerea Spaniei de
către August) ; era niaurefană, de la anul 40 după Hristos (Mauretania

* Capiloi red actat de Pr. prof. lo a n R ă m u rea n u

 IN TRO D U CERE 19

devine provincie romană) ; era S ele u c iz ilo r , în Siria, de la 311/312 ina­

mic de I Iristos (bătălia de la Gaza) ; e r a d e Tyr, de la 125 înainte de Hris-
los ; e/ a lui A v raa m , de la 2017 înainte de Hristos e r a m a h o m e d a n ă , de
l.i l(i iulie G22 (hedjira, plecarea lui Mahomed de la M ecca la Medina), cu
«ini lunari de cîte 354 zile ; în uz la turci pînă la 1927 ( = 1346), cînd a fost
adoptai calendarul european.
Mai importante sînt în Istoria bisericească e r a d e la fa c e r e a lu m ii
(er,i înmii), al cărei calcul a variat (la evrei, 3761 înainte de Hristos,
m Apus 3943, în Orient 5492, Alexandria 5508 şi Constantinopol 5509,
■-ocolind anul de la 1 septembrie ; cronicarii bizantini variază în calculul
lot de la facerea lumii) — şi mai ales « era d e la H ristos» (post Christum
n.ilum, p. Chr. n.), numită şi « era creştin ă» sau doar « era n o a s tr ă ».
i i a c r e ş tin ă a fost calculată de călugărul Dionisie Exiguus (cel M icr
| ;> in), originar din Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea), la Roma,
in 11nn 1 .»:> . .726 şi s-a mai numit de aceea şi «era d ion isia n ă » . După cal-
<ninl Im Dionisie cel Mic, Iisus Hristos s-a născut la (25 dec.) 753 a.U.c.
A c e .sl calm i era greşit cu 4 sau 5 ani, pentru că Mîntuitorul s-a născut
manile de 753 a.U.c., şi anume înainte de anul 750, deoarece se ştie că
iii ace.sl an a murit Irod. Mîntuitorul s-a născut înainte de moartea Iui
Irod, ( ii im an sau doi, după toată probabilitatea în 748 sau 749 a.U.c.,
deci (ii 4 sau 5 ani înainte de începutul erei creştine, calculată de Dioni-
sie cel Mic în 753 a.U.c., dată care a rămas pînă astăzi în stabilirea ev e ­
nimentelor din istoria universală, corespunzînd cu anul 1 al Naşterii lui
I iristos.
Ca şi calculul timpului, începutul anului a variat chiar în era creş-
lin.i : 1 ianuarie, 1 martie, 25 martie, 1 septembrie. Anul bisericesc incepe
in Biserica Ortodoxă la 1 septembrie. 1 ianuarie s-a generalizat, începînd
d i n sec. al XVI-Iea. Calendarul iulian, adoptat de creştini, în care anul
civil este mai mare decît anul solar real cu 11 minute şi 14 secunde,
a fosl îndreptat în Apus, sub papa Grigorie XIII, în anul 1582, de unde şi
numele ca le n d a r g reg o ria n , sau stilu l n o u , şi a fost adoptat din sec. X V III
şi de proleslanţi.
Cea mai mare parte dintre Bisericile Ortodoxe au îndreptat de ase­
menea calendarul iulian, numit şi stilu l v e c h i, prin hotărîrea Sinodului
ţinut la Conslanlinopol în 1923, dar unele îl păstrează încă nemodificat,
rămînînd în urmă cu 13 zile faţă de calendarul îndreptat.
20 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ

C iclu l in d ic tio a n elo r. De la Constantin cel Mare (3C6— 337), sau de

¡<i iii lui, s-au introdus, în împărţirea timpului, serii de cîte 15 ani, numite
in d ic tio a n e. Ele erau de mai multe feluri : constantinopolitan, roman
(pontifical), cezarian (constantinian), etc.
Pentru Istoria bisericească universală mai sînt de mare utilitate şi
următoarele ştiinţe istorice : B iz a n tin o lo g ia , S la v is tic a şi O rien ta listică.
a. B iz a n tin o lo g ia cuprinde istoria Imperiului bizantin dintre anii
330— 1453, în cadrul căruia a existat, în primul rînd, Patriarhia Ecume­
nică, apoi, în decursul istoriei, s-au cîezvoltat şi alte organizaţii biseri­
ceşti patriarhale şi mitropolitane, în regiunile orientale şi ale Peninsulei
Balcanice.
b. S la v istic a se ocupă cu istoria politică şi bisericească a popoarelor
slave, aşezate în Peninsula Balcanică, în Europa Centrală şi Răsăriteană.
Datorită misiunii Bizanţului ortodox şi Patriarhiei Ecumenice, popoarele
slave, cu excepţia croaţilor, cehilor, slovacilor şi polonilor, au primit cre­
dinţa Bisericii Ortodoxe de Răsărit. Popoarele slave ca : bulgarii, sîrbii
şi ruşii au rămas ortodoxe pînă astăzi.
c . O rie n ta listic ă are legături cu Istoria bisericească universală, pen­
tru că numeroşi creştini din Orientul Apropiat şi M ijlociu erau fie de ori­
gine «orientală», fie cel puţin în contact cu orientalii, precum sînt : siri­
enii, armenii, arabii, mesopotamienii, perşii, turcii., copţii din Egipt, etio ­
pienii, indienii ş.a. (Amănunte la B. Spulber, H an d bu ch cler O rien ta listik ,
I.eiden, din 1948, în mai multe volume ; vezi şi rev. «Orientalia chris­
tina periodica», Roma, din 1935 ş. u. ; rev. «Le proche Orient chrétien»,
.Ierusalim, din 1951 ş.u.).

2. B ib liog rafia g en erală a Isto rie i b ise ric e şti un iv ersale

B ib lio g r a fia (literatura), numită şi Isto r ia is to r ie i b is e r ic e ş ti u n iv e r­

s a l i începe cii .scrierile Noului Testament, în care Evangheliile, Faptele
Apostolilor şi Epistolele Sfîntului Apostol Pavel prezintă un interes
deosebii.
<i. Istoric) bisericeşti greci şi latini. Dintre scriitorii creştini greci
din primele trei secole, lucrări cu caracter istoric ne-au lăsat următorii :
llciji'sil) (j- 180 ?), care u scris ÎitoiivTjiAa'ca (M em orii), în a doua jumătate
a sec. Ii [uliu A frican u l (f 240— 250), care a scris C ro n o g ra fii, 5 cărţi, la
începutul sec. I1Ï, incepind cu facerea lumii şi mergînd pînă la 217 (221)
 IN TRO D U CERE 21

d. Hr. Opera lui Iuliu Africanul este socotită prima încercare de istorie
universală creştină. E p iîan iu ('j' 403), episcop de Salamina, în insula Ci­
pru, ne-a lăsat o lucrare valoroasă despre istoria ereziilor, numită Pana-
rion (Cutiuţă cu medicamente) sau C on tra tuturor e r e z iilo r , îndreptată
contra a 80 de erezii, în care a trecut şi un număr de popoare, precum şi
unele şcoli filozofice.
Cel dintîi istoric creştin însemnat este episcopul E u seb iu al C e z a r e e i
P a lestin ei (ţ 340), numit pe drept «părintele Istoriei bisericeşti». El a
scris o C ro n ic ă a lumii, începînd cu naşterea lui Avraam (2016) î. Hr. pînă
Ia anul 302 d. Hr., păstrată într-o traducere armeană şi parte în traduce­
rea latină a Fericitului Ieronim (Ţ 420), care o duce pînă la 378.
A doua lucrare importantă a istoricului Eusebiu este ’ExxXTjotaottx^
tcTopta (Isto ria b is e r ic e a s c ă ), în 10 cărţi în care expune evenimentele
creştine de la Naşterea lui Iisus ITristos pînă la anul 324. Lucrarea este
de mare valoare pentru istoria celor trei secole creştine, datorită textelor
citate din diferite documente, din care multe sînt pierdute şi cunoştinţele
istorice ale lui Eusebiu. El a mai scris : D esp re m artirii din P alestin a, în
care istoriseşte persecuţia creştinilor dintre anii 303— 311 ,• V ia ţa F e r i­
citu lu i C on stan tin , în 5 cărţi, scrisă în 337, după moartea împăratului.
(Critica documentelor utilizate de Eusebiu a făcut-o Pierre Nautin, L e t­
tres et é c r iv a in s c h r é tie n s d e II-e e t III-e s iè c le s , Paris, 1961 ; J . Steven­
son, A N ew E u sebiu s, D ocu m en ts illu stra tiv e of th e H isto ry of th e
C h u rch to A. D. D. 337, London, 1957. Vezi trad. franc, par G. Bardy, 4
vol., Paris, 1952— 1960. Indice par P. Périchon, Paris, 1960).
Istoria lui Eusebiu de Cezareea a fost continuată de trei istorici
greci : S o cra te, S o z o m en şi T e o d o r e t, avocaţi din Constantinopol. S o c ra te
(Ţ 439) a scris Isto ria b is e r ic e a s c ă , în 7 cărţi, de la 305 pînă la 439 ; Sozo­
men a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă , în 9 cărţi, de la 324 pînă Ia 425 ; T e o d o ­
re t a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă , în 5 cărţi, de la 325 pînă Ia 428.
Pe cei trei istorici i-a rezumat, pe la 530, T e o d o r L ecto ru l, în lucra­
rea numită Is to r ia tripartită, 4 cărţi. într-o is to r ie o rig in a lă , Teodor L ec­
torul merge de Ia 439 pînă la anul 527. De asemenea, a continuat pe cei
trei istorici şi E vagriu S c o la stic u l (-f către 600), în Is to r ia b is e r ic e a s c ă , 6
cărţi, pentru anii 431— 594.
Au mai scris lucrări istorice : F ilip d e S id e (sec. V), care publică pe
la 430 Is to r ia creştin ă , în 36 de cărţi, din care ni s-au păstrat doar frag­
mente ,■ F ilo storg iu (f după 425), istoric arian, care a scris Is to r ia b is e r i­
c e a s c ă , în 6 cărţi, începînd cu apariţia arianismului (318) pînă la 425 ;
G ela siu d e C izic (sec. V), Is to r ia B iseric ii, în 3 cărţi, către 473, în care
expune Isto ria O rien tu lu i creştin în timpul lui Constantin cel M are (306—
337) ; Z ah aria R etoru l sau de G aza (t 553), istoric monofizit, a publicat
Is to r ia b is e r ic e a s c ă , în 12 cărţi, pentru anii 450— 491 ; el a scris şi o C ro ­
n ic ă s ir ia c ă , care prelungeşte istoria pînă în 568/9 ; Io a n M ala las, adică
 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

R etoru l ( j 577), a scris Isto ria u n iv ersa lă , în 17 cărţi, de la facerea lumii

pinii la 574 d. Hr.
P alad iu S c o la stic u l (f înainte de 431) ne-a lăsat Isto ria la u s ia c ă sau
l.a\ s a ik o n u l, în care face istoria vechiului monahism creştin.
în epoca postpatristică (după sec. VIII), au scris în domeniul istoriei
(Jiie o r g h e M on ah u l (A m a rtolos), (sec. IX), un C ron og raf, de la facerea
lumii pînă la 843 ; T e o fa n M ărtu risitoru l ( j 818) a scris u:n C ro n o g ra f, care
începe la 284 şi ajunge pînă la 819.
Dintre istoricii bizantini au scris în domeniul Istoriei bisericeşti uni­
versale următorii : N ic h ifo r C alist X a n to p o l (| 1341), Isto ria b is e r ic e a s c ă ,
în 18 cărţi, începînd de la Naşterea lui Hristos, pînă la anul 610 ; N ic h i­
fo r G rig ora s (f 1360), Piojxatx-q lo-topia (Isto ria b'nantină) de la 1204 pînă
la 1359.
La latini scriitorul L actan ţiu (sec. IV) a scris lucrarea D e m ortibu s
p e r s e c u to r u m (Despre moartea persecutorilor), care e o primă istorie a
persecuţiilor creştine sub împăraţii romani, anterioară lucrărilor istorice
ale lui Eusebiu de Cezareea.
Latinii au făcut apoi traduceri după istoricii greci creştini. Fericitul
Iero n im ( f 420) a tradus şi a continuat C r o n ic a lui E u seb iu ; R ufin ( t 410)
a tradus 9 cărţi din Istoria lui Eusebiu de Cezareea, la care a adăugat 2
cărţi alcătuite de el pînă la anul 395. Contemporanul său S u lp iciu S e v e r
( t 420), a scris H isto ria sa c ra , o cronică universală în 2 cărţi, începînd de
la crearea lumii pînă în anul 400 d. Hr. P au l O rosiu s a scris H isto ria e ad-
v e r s u s p a g a n o s, în 7 cărţi, o istorie universală, începînd de la Adam pînă
la anul 417. P ro sp er d e A q u ita n ia (sec. V), a scris o C ro n ic ă u n iv ersală,
cie la facerea lumii pînă la 455 d. Hr. M. A. C a s io d o r (f către 583) a întoc­
mit după istoricii greci creştini Socrate, Sozomen şi Teodoret, o H istoria
trip artita, apoi a continuat pe Socrate pînă la 518. Istoria lui Casiodor a
iosL mult citită şi a servit ca model istoricilor din Occident, în Evul
mediu. '
G r ig o r ie d e T o u t s ( f 593—-594) a scris H istoria F ran coru m , în 10
c ă r ţ i , prima istorie a Galiei creştine şi prima lucrare de istorie naţională
a p ă r u i , 1 î n literatura creştină.
în secolul VII, Isid o r d e S e v illa ( t 636) a scris o C ro n ic ă u n iv e rs a lă
d<> la facerea lumii pînă la 615 d. Hr. şi o Is to r ie a v iz ig o ţilo r, v a n d a lilo r
.>/ .sucvHor.
I). Istorici bisericeşti din Evul mediu. Cronicarii apuseni din Evul
mediu, d a c ă nu conlinuau Cronica lui Ieronim, scriau, de regulă, istoria
t i m p u l u i l or , p r e l u i n d inlormaţii fără mult simţ critic. Astfel, B e d a V e n e ­
rab ilu l ( . sec. Vili) a s c r i s o istorie bisericească a anglilor episcopul H ay-
nio ( g e r m a n , s e c . IX), o istorie a primelor 4 secole creştine, mai mult după
R u f i n ; A n a s ta sie B ib lio teca r u l (sec. IX) a făcut o compilaţie după croni­
 IN TRO D U CERE 23

carii bizantini. Au mai apărut în timpul Evului m e d iu : C ro n ic a iui R egi-

nori din Pruem (906), urmată de C ro n ica m o n d ia lă a lui Herman Contrac­
tus din Reichenau (1054), apoi C r o n ic ile lui Ekkchart din Aura (1125), A n ­
selm din Havelberg (1158), şi Otto din Freising (1185), pe lîngă alte multe
cronici locale. Mai tîrziu a apărut lucrarea mai pretenţioasă a dominica­
nului Ptolomeu din Lucca (1326), intitulată H is to iia e c c le s ia s t ic a n o v a ,
care identifică stapînirea lui Hristos cu jurisdicţia universală a papei.
Episcopul Antonius de Florenţa (sec. X V) a scris S u m m a h isto ria lis,
de ia crearea lumii pînă la 1457, necritică, dar mult apreciată în secolele
X V — X V I. Gustul cititorilor pentru legende îl arată succesul scrierii «L e­
g e n d a au rea» a dominicanului Iacob de Voragine ( t 1298).
c. Renaşterea şi Reforma au trezit interesul pentru scrierile istorice.
Polemica dintre romano-catolici şi protestanţi i-a făcut şi pe unii şi pe
alţii să cerceteze organizaţia, cultul şi viaţa creştină din trecut, pentru a
susţine fiecare punctul lor de vedere. In consecinţă, a început să se acor­
de o atenţie mai mare, începînd din 1523, izvoarelor apusene şi răsăritene,
datorită mai ales studiilor critice ale lui Laurenţiu V alla şi Nicolae de
Cusa, ambii din secolul X V , care au adus critici întemeiate tezei papale
despre primatul papal, bazat pe două documente false : D on atio C o n sta n ­
tini şi D e c r e te le p s e u d o is id o r ie n e .
Un grup de protestanţi, în frunte cu M atth ias F la ciu s (V la ic h ) Illy ri-
cu s, au scris o mare istorie a primelor 13 veacuri, numită de obicei C en ­
tu rile d e M a g d eb u rg (1559— 1574), fiind împărţită pe secole. Din partea
romano-catolicilor a răspuns Caesar Baronius, în A n n a les e c c le s ia s t ic i
(12 voi., Roma, 1588— 1607), scriind Istoria bisericească pînă la 1198;
opera a fost continuată şi în parte îndreptată de episcopul H. Spondanus,
la Paris, pînă la 1646; revizuiri importante au făcut la Roma acestei lu­
crări, pînă la 1572, istoricii : Abrah, Bzovius, O. Raynald, J . Laderchi, şi
mai tîrziu Aug. Theiner ; o critică mai precisă a lucrării lui Baronius,
pînă la 1705, au făcut-o fraţii Antoniu şi Francisc Pagi, la Anvers, 1705.
Analele Iui Baronius, ca şi Centurile Magdeburgense, fiind scrieri părti­
nitoare, au caracter confesional limitat.
Rechemarea la realitate istorică au cerut-o J . Harduin (1729), J . D.
Mansi (1769) şi alţi istorici.
Istoria bisericească a devnit apoi obiect de catedră, predîndu-se la
cursuri în Facultăţile de teologie apuseană. în 1776, s-a inaugurat la Uni­
versitatea din Halle primul «Seminar metodologic» de studiere documen­
tată a Istoriei bisericeşti universale.
d. Lucrări originale, scrise cu mai mult spirit critic, apar abia în sec.
X V II, în Franţa : Noel (Natalis) Alexandre (26 voi.) ; Seb. Lenain de
Tillemont (16 voi.) ; Fleury (20 voi.), toţi romano-catolici.
 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

in Germania, au scris mai ales protestanţii : G. Arnold, J . L. M o-

slic'im,, J. M. Schroeckh, August Neander, J . K. L. Gieseler, F. Chr. Baur,
Kdil Hase, J . H. Kurtz, J . J . Herzog, W. Möller, în sec. X V III şi X IX.
Dintre romano-catolici, istorici bisericeşti germani mai însemnaţi, în
secolul X I X sînt : J . Alzog, F. X. Kraus, Adam Möhler, C. J. Hefele, J.
Hergenroether, J . Döllinger, E. K. Funk, Alois Mönöpfler.
Istorici protestanţi germani mai noi sînt : Adolf von Harnack, Albert
Hauck, Erwin Preuschen, Gustav Krüger, Karl Heussi, Hans Achelis, H e ­
inrich Böhmer, Karl Müller, H. von Schubert, Hans Lielzmann, Jo h ann es
W alter ; romano-catolici : Albert Ehrhardt, Karl Bihlmeyer, Fr. Dölger,
J . Lortz, Andreas Veit, Joh. Hollnsteiner.
La francezi au scris istorii bisericeşti universale romano-catolicii :
L. Duchesne, Alb. Dufourcq, L. Marion, F. Mourret, H. Leclercq, Emile
Amann, P. Batiffol, J . Lebreton, G. Bardy, Jacqu es Zeiller, Augustin Fli­
ehe şi V. Martin, sub conducerea cărora se publica cea mai bună lucrare
de Istorie bisericească universală, sub titlul : H isto ire d e l'E g lise d ep u is
le s o r ig in es ju squ 'à n os jou rs, Paris, 1934, în continuare.
La reformaţi, Et. Chastel, Eugène de Faye, J. Viénot, Paul Far-
gues ş.a.
e. La ortodocşi au scris lucrări de istorie bisericească universală, în
timpurile mai noi, următorii :
L a g r e c i : Dositei, patriarhul Ierusalimului (f 1707) napi tiov "Ispoao-
XujAot? uauptap^suaavTcov (D esp re p a tria rh ii Ieru salim u lu i), Bucureşti, 1715.
Meletie, Mitropolitul Atenei ( f 1718), Is to r ia b is e r ic e a s c ă , 3 vol., Vezi
traducerea, ei în limba română de mitropolitul Moldovei, Veniamin Co-
stachi, t. I— IV (8 vol.), Iaşi, 1841— 1843. Au mai scris: Const. Contogo-
nis, A. Diomidis Kyriakos, mitropolitul Filaret Vafidis (sec. X I X şi X X ).
Dintre istoricii bisericeşti greci din secolul X X , mai importanţi sînt
următorii : Ghenadie (Arabagioglu), Mitropolit de Heliopolis, Is to r ia P a­
tria rh iei E cu m en ic e, în greceşte, Atena, 1953, XIII + 445 p.
Bratsiotis, P., V o n d e r g r ie c h e is c h e n O r th o d o x ie , Wurzburg, 1966 ;
Idem D/e O rth o d o x e K ir c h e în g r ie c h is c h e r S ich t, Bd. I— II, Stuttgart,
1959, I960.
MoscTiopoulos, N., La T erre S ain te. E ssai sur l ’h is to ir e p o litiq u e et
(¡¡¡ ¡/¡on ialiq u e d e s L ieu x S aints d e la c h r é tie n té s , Athènes, 1957.
P.ipadopoulos, I lr. (f 1938), Arhiep. Atenei, 'Iaxopia zfjÇ ’E r.xX'qaiaç
A r/yvop-1'7.;. I93'l), Alexandria, 1935 ; Idem, 'Iaxopia irfî ’ExxX^oiaC
' I. Icrns.ilim şi A k‘.\<indria, 1910.
i\>p<im iliai I, ( ii. şi Ci. Triandafiiakis 'Ioxopia x-/jç ’E/.xX'yjoiaî tt/Ç ’Avu-
oy_;Î7.;,(l )nl>'i noU'Ic Milrop. Alenei Hr. Papadopoulos), Alexandria 1951.
Slavi idis, lî. Th., H istoire du P atria rcat O ec u m én iq u e d e C on stan ti-
noiioli', in <-1s Si 11 îi , Paris, 1970, nr. 2, p. 131— 273.
 IN TRO D U CERE 25

Ştefanidis, B.r ’ExxX7jotaa'ciy.'ij 'Lnopia â-rc’apyjfi ¡J-sXP1 o-^jispov, Atena,

1948 ; ed. Il-a, Atena, 1959.
La ruşi, au scris următorii : Filaret, Mitropolitul Gernigovului, Isto ria
R u ssk oi Ţ e r k v i (Istoria Bisericii Ruse), t. I— V (988— 1826), Gernigov,
18G2 ; N. G lu b o k o v s k i, R u sk a ia b o g lo s lo v s k a ia n a u k a v e ia is to r ic e s k o m
ra z v itii ... Varşava, 1928 ,- Idem, P r a v o s la v ie p o ig o su ş c e ts v u (Ortodoxia
în fiinţa ei), St. Petersburg, 1914 ; E. E. Golubinskii, Isto r ia R u ssk oi
Ţ e r k v i, t. I, ed. 2-a, Moskva, 1914 ; t. II, Moskva, 1901 şi 1917 ; V. V.,Bo-
loiov, L e k ţii p o is to r ia d r e v n ei Ţ er k v i, 4 vol., Petrograd, 1907, 1910, 1913,
1918. Alte studii le-au scris istoricul Bolotov pentru istoria Bisericilor :
coptă, etiopiană şi siro-iacobită ,■ A. P. Lebedev, Is to r ia g r e k o -v o s to c in o i
Ţ e r k v i p o d v lastiu T u rk o v (Istoria Bisericii greco-răsăritene sub domi­
naţia turcilor), ed. 2-a, St. Petersburg, 1904.
M. Zernov, E astern C h risten d o m , London, 1961 ; Idem, T h e R ein te­
g ra tio n o î th e C hu rch, London, 1952 ; Idem, T h e C h u rch o f th e ea stern
C hristians, London, 1946 ; Idem, T h e R u ssian s an d th eir C h u rch , London,
1945.
La b u lg a ri : M. E. Posnov, Is to r ia n a C h ristia n sk a ta c r k v a , vol. I— II,
Sofia, 1933, 1935. Traducere în limba rusă, sub titlul : Is to r ia h iis tia n s k o i
Ţ e r k v i, pînă la 1054, Bruxelles, 1964.
La ro m â n i s-au făcut mai întîi unele traduceri. Mitropolitul Veniamin
Costachi (t 1846) a tradus Isto r ia b is e r ic e a s c ă a Mitropolitului M eletie al
Atenei, t. I— IV (8 vol.), Iaşi 1841— 1843 ; Mitropolitul Ungrovlahiei losif
Gheorghian a tradus : Is to r ia b is e r ic e a s c ă şi V ia ţa lui C on stan tin c e l
/'la re, a Iul Eusebiu de Cezareea, Bucureşti, 1896; Is to r ia b is e r ic e a s c ă
a iui Sozomen, Bucureşti, 1897 ; Is to r ia b is e r ic e a s c ă a lui Evagrie, Bucu­
reşti, 1899. Tot el a tradus : Wl. Guettée, P a p a lita tea sch ism a tic ă . R om a
in r a p o rtu rile s a le cu B is er ic a O rien ta lă, Bucureşti, 1881 ; Si. V a sile, A r ­
h ie p is c o p u l K e s a r ie i K a p a d o c ie i, Bucureşti, 1898.
Singurul tratat mare şi de valoare de Istorie bisericească universală
d Tost compus de Pr. Prof. Eusebiu Popovici (f 1922), în limba germană,
sub Uliul K ir c h e n g e s c h ic h te , III Bände, Czernowitz, 1882. Tratatul a fost
Ir.ulus mai întîi în limba sîrbă de Moisi Stoikov, 1912. în româneşte, tra­
iului a fost tradus de Atanasie Mironescu, fost mitropolit primat, sub
Uliul . Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv er sa lă şi sta tistica b is e r ic e a s c ă , ed. 2-a,..
t. I— IV, Bucureşti, 1925— 1928.
Pentru Seminariile teologice, au fost alcătuite numeroase manuale,
dintre care cel mai bun rămîne manualul Pr. Prof. Ioan Mihălcescu, I s to ­
ria b is c r ic c a s c ă u n iv e rs a lă cu n oţiu n i d e P a tro lo g ie , t. I, ed. 4-a, Bucu­
reşti, 1932 ; Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv e rs a lă d e la 1054 p în ă azi, t. II, ed.
2-a, Bucureşti, 1932.
Au mai scris asemenea manuale pentru Seminarii, profesorii : N. Do-
brescu şi Ioan Lupaş.
 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Pentru uzul studenţilor Institutelor teologice de grad universitar ale

1»¡sericii Ortodoxe Române, prof. T. M. Popescu, Pr. prof. T. Bodogae şi
pro). George Stănescu au alcătuit manualul de Isto r ie b is e r ic e a s c ă uni-
v a n a lă , vol. I (1— 1054) ; vol. II, D e la 1054 p în ă azi, Bucureşti, 1956.
Aceşti autori au publicat, de asemenea, numeroase şi valoroase studii
de istorie bisericească universală.
Pr. prof. Gh. I. Moisescu, Pr. prof. Şt. Lupşa şi Pr. prof. Al. Filipaşcu
au alcătuit manualul de Is to r ia B is eric ii R om ân e, t. I (— 1632) ; t. II
(1632— 1949), Bucureşti, 1957, precum şi numeroase studii în domeniul
istoriei Bisericii Române.
Valoroase studii în domeniul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române au
publicat de asemenea : Pr. prof. Alex. Ciurea, Pr. prof. N. Şerbănescu,
Pr. prof. M. Păcurariu, Isto ria B iseric ii R om ân e, t. I şi II, Bucureşti, 1980 ;
t. III, Bucureşti, 1981.
Pr. prof. Ioan G. Coman a publicat M anu alu l d e P a tr o lo g ie,
Bucureşti 1956, P a tr o lo g ie, t. I, Bucureşti 1982 ; t. II, Bucureşti, 1985 şi
numeroase studii de Patristică şi Patrologie. In domeniul Patrologiei a
publicat, de asemenea, numeroase traduceri şi studii din Sfinţii Părinţi,
Pr. prof. D. Fecioru.
Numeroase şi valoroase studii de Istorie Bisericească Universală au
publicat : Pr. prof. Ioan Rămureanu, Pr. prof. Milan Şesan şi Pr. prof. T.
Bodogae, care au revăzut şi completat manualul de faţă. Studiile cele
mai importante de Istorie Bisericească Universală în limba română, se
pot găsi în studiile de sinteză publicate de : Pr. prof. Ioan I. Rămureanu,
P reo c u p ă ri şi S tu dii d e te o lo g ie is to r ic ă şi p a tristic ă în «Studii T e o ­
logice», X X (Bucureşti, 1968), nr. 5— 6, p. 364— 388 şi C on trib u ţia t e o lo ­
g ilo r şi is to r ic ilo r B ise ric ii O r to d o x e R o m â n e la c u n o a ş te re a d e z v o ltă r ii
is l o i ic e a B is er ic ii O rto d o x e , în «Ortodoxia», X X III (1971), nr. 1,
p. 11— 26.
Pr. prof. Milan Şesan, P r o b le m e d e is to r ie b is e r ic e a s c ă în e x p u n e r e a
c e r c e tă to r ilo r o r t o d o c ş i rom ân i, în «Biserica Ortodoxă Română», L X X X IX
( 1971), nr. 3— 4, p. 382— 394.

Studii mai noi re fe rito are la B ise rica O rtod oxă

A m i .i n ii, A. M.. 0.s/.v/«W.sr/Kî Kirchcngeschichte, Wien, 1950.

A I I vv ,i I c r, I)., T h e tlis sid en l E astern C h u r c h e s , London, 1937.
I il c ni, t h e elu ist inn C h u r c h e s o/ th e E ast, 2 vol. London, 1968.
A l i y «I, A z i z S., \ H istory o I E astern C h ristia n ity , London, 1968.
IS.Mi s, K„ P. (>c k, l.i. li vv i g a n d H. J . V o g t , T h e im p e r ia l C h u r ch
Imm ( j iiis ia n lin e to th e e a r ly M id d le A g e . T rad u cere din lim ba germ ană, London,
1OHO. X V I I 8 Hi |>.
l i i ' t ' k, 11 .i ii s-C. o o r q, ( ¡ e s c h ic h t c d e r O r t h o d o x e n K ir c h e im b y z a n tin is c h e n
R e ic h (/);'<■ K i ie h e in U nei I. ¡ e s c liic h ie ) , licl. I, L eferung D., 1 G ottingen, 1980.
 IN TRO D U CERE 27

I d e m , K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R e ic h , M ünchen, 1959.

C l e m e n t , O., Q u 'es t-ce q u e l'E g lise O r th o d o x e , Paris, 1 9 6 0 ; 2-éd. Paris, 1965.
C o l l i n , B L e p r o b lè m e ju r id iq u e d e s L ie u x -S a in te s , Paris, 1956.
I d e m , L e s L ieu x S a in tes , Paris, 1948.
Costa de Beauregard, I. Bria, De Foucauld, L 'O rth o d o x ie,
h i e r e t d e m a in , Paris, 1979.
Dahm, C h r., K ir c h e im O sten . M ach t und P ra ch t d e r P a tr ia r c h e n , I Bd.,
O ffenbaru ng, 1964.
D e v r e s s e, R., L e P a tr ia rc a t d 'A n tio c h e d e p u is la p a ix d e l'E g lise ju sq u 'à
la c o n q u ê t e a r a b e , Paris, 1946.
Dowling, T. E., T h e O r th o d o x G r e e k P a t r ia r c h a te o t J e r u s a le m , London,
1913.
E v d o k i m o v , P a u l , L 'O rth o d o x ie , N euchâtel, 1965.
Every G., T h e B y z a n tin e P a tr ia r c h a te , 451— 1204, 2-nd ed., London, 1962.
F r e n c h , R. M., T h e E a s tern O r th o d o x C h u rch , London, 1951.
G r o t z, H., D ie H a u p tk ir c h e n d e s O sten v o n A n fä n g e n b is zu m K o n z il v o n
N ik a ia (325), Roma, 1964.
G u i 11 a n d, R., É tu d es d e t o p o g r a p h ie d e C o n s ta n tin o p le b y z a n tin , t. I— fl,
B erlin , 1969.
, Harder J., K le in e G e s c h ic h t e d e r O r th o d o x e n K ir c h e , M ünchen, 1961.
Heiler, F r ., U r k ir c h e u n d O s t k ir c h e , M ünchen, 1 9 3 7 ; 2-e A ufl., M ünchen,
1971.
Hernandez, S. A., I g le s ia s cle O rien te , Santand er (1959), 542 p .; t. II.
R e p e r t o r i o b ib lio g r a fic o , Santand er, 1963.
I v a n k a, E. v o n , J. Tyciak, und P. W . W i e r t z, H a n d b u c h d e r
O s t k ir c h e n k u n d e , Düsseldorf, 1971.
J a n i n, R., L e s E g lis e s o r ie n t a le s et l e s rits o rien ta u x , 4 -e éd., Paris, 1955.
Jugie, M., L e s c h is m e b y z a n tin . A p e r ç u h is t o r iq u e e t d o c tr in a l, Paris, 1941.
Idem, T e o lo g ia d o g m a tic a c h r is tia n o r u m o r ie n ta liu m a b E c c le s ia C a t h o lic a
d is s id e n tiu m , 5 vol., ¡Paris, 1926— 1935.
K a w e r a u, P., D as C h riste n tu m d e s O sten s, Stuttgart, 1972.
L a g i e r, C. I., L'O rien t c h r é tie n , t. I. D es A p ô t r e s ju sq u 'à P h otiu s, 3-e ed.,
P aris, 1953, t. II. D e P h o tiu s à ¡'E m pire la tin d e C o n s ta n tin o p le , 850— 1204, Paris, 1950,
« 0 9 p.
M a d e y J ., D ie O s t k ir c h e n u n s e r e N a c h b a r n , Köln, 1964.
M a g o u 1 i a s, H. J., B y z a n tin e C h ristia n ity . E m p e ro r, C h u r ch a n d th e W e s t,
C h icago, 1970.
Mayendorff, J ., L ’E g lis e O r th o d o x e h ie r e t a u jo u rd 'h u i, P aris, I960, Ed.
2-a în lim ba engleza, sub titlu l : T h e O r th o d o x C h u rch . Its p a st a n d its r o l e in th e
w o r ld to d a y , Crestw ood, 1981.
P a r g o i r |, J., L 'E glise B y z a n tin e d e 527 à 840, Paris, 1905.
L e Q u i é n, O rien s C h ristia n u s in IV P a tr ia rc h a tu s d ig e s tu s , t. I— II, P arisiis,
1740 ; 2 -e ed., Gratz, 1958.
R o n d o t, P., L e s c h r é t ie n s d'O rien t, Paris, 1955.
R u n c i m a n, S., T h e E a s tern S h ism , O xford, 1956.
S a r t o r i u s , B., L 'E glise O r th o d o x e , Paris, 1968.
S u p p e r i c h, R., K ir c h e im O sten , Stuttgart, 1960.
W a r e, T., T h e O r th o d o x C h u rch , London, 1963.
Z e r n o v , M., E a s tern C h riste n d o m , London, 1961.
I d e m , T h e C h u r ch o f th e e a s t e r n Christians, London, .1946.
Z a n a n i r i, G., C a th o lic is m e o r ie n ta l, Paris, 1966.
I d e m , H is to ir e d e L 'E g lise b y z a n tin e , P aris, 1954.
 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

T ra ta te mai im portante
de Isto rie bisericeasca u n iv ersală •*

A n a s t a s i u, J . E., 'lazop ia tij" ’Ey.y.Xi'iciiaî, ed. 2-a, t. I— II, T esalo n ic, 1979.
(¡17 p. şi 635 p.
Batiffol, P., Le c a t h o lic is m e d e s o r ig in e s à Saint L éo n , I. L 'E g lise n a is s a n t e
et le c a t h o lic is m e , 12-e éd., Paris, 1927.
B a u s , K a r s l . H a n d b u c h d e r K i r c h e n g e s c h ic h t e , Band I, Freibu rg im Rreisgau,
19G3. B ib liog rafie, p. X III — 68.
B i h 1 m e y e r, C. et H. T ü c h 1 e, H is to ir e d e l'E g lise. T. I, L'A ntiqu ité-
c h r é tie n n e , adapté par Ch. M unier, 2-e éd., par D. v an Damme, 'Tournai, P aris, 1969 ;
t. 2, L 'E g lise d e la c h r é t ie n t é , adapté par M. H. V ica ire , M ulhouse, 1963 ; t. 3, L ’Ëglise-
d e s tem p s m o d e r n e s . A dapté par M. H. V ic a ire et A. Duval, Paris, M ülhouse, 1964;,
t. 4, L 'E g lise c o n te m p o r a in e , A dapté par M. H. V ic a ire , M ulhouse, 1967.
Boulenger, A, H is to ir e g é n é r a l e d e ¡'E glise. T. I, L 'a n tiq u ité c h r é tie n n e .
V ol. I, Los tem p s a p o s to liq u e s , vol. II, L e s te m p s d e s p e r s é c u tio n s , 2 vol., Paris,
1931.
C a r c o p i n o, J é r ô m e , E tu d es d ’H is to ir e c h r é tie n n e , Paris, 1953.
C a r r i n g t o n, Philip, T h e E a r ly C h r i s t i a n C h u rch , 2 vol., Cambridge,.
1957.
Chadwick, H e n r y , H is to r y an d th o u q h t o l tlie e a r ly C h u rch , London„
1982,, 344 p.
I d e m , T h e e a r ly C h u rch , H arm ondswort, M id lesex, England, 1975.
I d e m , D ie K ir c h e in d e r a n tik e n W e lt, B erlin , 1972.
C o n z e 1 m a n n, H a n s, Ge s c h i c h t e d e s U rch rislen tu m s, G ôttingen, 1969..
Daniel R o p s, H., H is to ir e d e Ï E g lis e . T. I. L’E g lise d e s te m p s c la s s iq u e s ,
Paris, 193 5 ; t. III, L 'ère d e s g ra n d s c r a q u e m e n ts , Paris, 193 0 ; t. IV , L 'É g lise de
r é v o lu tio n , 1. En l a c e d e n o u v e a u x d es tin s, Paris, 1960.
Daniélou, Jean, L e s o r ig in e s du c h r is ta in is m e latin , H is to ir e d e s d o c ­
trin e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e , t. III, Paris, 1978, 392 p.
Daniélou, J. et . H. Mar. rou, N o u v e lle h is t o ir e d e l'Ë g lise, T. I. D es
o r ig in e s à S ain t G r é g o ir e l e G ran d , Paris, 1963 ; t. II, par. M. D. K now les et D.
O bolen sky, L e m o y e n â g e , Paris, 196 8 ; t. III, par M. Tüchle, C. A. Boum an et J . le
Brun, R é io r m e e t c o n t r e r é io r m e , Paris, 1968 ; t. IV , par. L.— J. Rogier, G. de Boî tier
de Savigny, J . H a jja r, S iè c le s d e s lu m iè r e s . R é v o lu tio n . R es ta u ra tio n , P aris, 1966;
I. V , par A. Aubert,, J . Bruis, P. E. C runcan, J . T ra c y Ellis, J . H a jja r, F. B. Pike,
L ’E g lise d a n s la s o c i é t é l ib e r a l e e t d a n s le m o n d e m o d e r n e (1848 à nos jo u rs),
Paris, 1975.
U .i v i e s , John Cordon, T h e e a r ly C hristian C h u rch , London, 1965.
I) u c h e s il c, L o u i s , H is to ir e a n c ie n n e d e ¡'E glise, t. I, 3-e éd., Paris, 192 3 ;
I. Il, 5-e éd., Paris, 1911 ; t. III, Paris, 1911 ; t. IV , Paris, 1926.
I d e ni, l 'Utilise au V l- e s i è c le , Paris, 1925.
I) u f n n r r g, A., J,c c h r is tia n is m e a n tiq u e d e s o r ig in e s ci la ié o d a l i t é ,
l'.u is, io:!'i.
I ) n <| ni o r c, < W. ,i ii d Ch. D u g g a n, S tu d ie s in C h u r ch h is to r y .
I. 1 II, I <>ii<l<»!t, I1):.! 196.).
H li i li <i r d, A. u n d W . N e u s s, D ie K c ith o lisc h e K ir c h e im W a n d e l cler
Z.rih-n, :t I' ■i n<! i •, c A u 11. i<|<•, I .<’1|>zi<|, 1950 —1954.
I' I i i1h <-, A u i|., Lu f h r è l i c i i l è m e d ie v a le (395— 1254), (t. V II de L 'H isto ire d u
mo/ti/r p a l 1!. ( ’.IV<M<IU<K1), l'aris, 1929.

( ipi ! <<1 ii •111 <[.il (!<■ l’r. prof. I oui] iià m u re a n u

 IN TRO D U CERE 29

Fliehe, Aug. et Victor Martin, H is to ir e d e ¡'É g lise d e p u is l e s

o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u rs, 16 vol., din 24 program ate sub num ele d iferitor autori,
Paris, începînd din 1934.
F r e ii d, W . H. C., T h e e a r l y C h u rch . F rom th e b e g in n in g to 461, London,
1983.
I d e m , T h e R ise o l C h ristia n ity , London, 1979.
Gaudemet, Jean, L 'E g lise d a n s ïE m p ir e r o m a in {IV — V -e siècles),
P aris, 1958.
H e u s s i, K. e t E. P e t e r , P r é c is d 'h is to ir e d e ¡’È gU se (A daptation fran ­
ç a is e de K o m p e n d iu m d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e ) , N euchâtel, 1967.
Hugues, IP h., A h is t o r y o i t h e C h u rch , 2-nd ed., London, 1948.
J a c q u i n, A .-M ., H is to ir e d e T Ë g ü se, 3 vol., Paris, 1928— 1948.
Jedin, Hans, H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . D ie R e ic h s k ir c h e n ach
K o n sta n tin d e m G r o s e n b is C h a lk e d o n , F reibu rg im B reisgau , 1973, 461 p.
K i d d, B., A. H is to r y o l th e e a r f y C h u rch , 3 vol., O xford, 1922.
Kirsch, J . P., D ie K ir c h e in d e r g r ie c h is c h — r ö m is c h e n K u ltu rw e lt, Bd. 1,
F re ib u rg im B reisgau , 1930 ; Bd. IV , L. A. V e it, D ie K ir c h e im Z e it a lte r d e s I n d iv i­
d u a lis m u s , 2 Bd., F eibu rg im B reisgau , 1931, 1933.
Kottje, R. und B. M o e l l e r, Ö k u m e n is c h e K i r c h e n g e s c h ic h t e . T. I.
A lte K ir c h e und O s t k ir c h e ; t. II. M itteia U er und R e lo r m a tio n ; t. III. N eu z eit,
M ün ch en , 1970.
Krüger, G., H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e lu r S tu d ir e n d e 1-er T eil. D as
A lter tu m , 2-e A uflage, Tübingen, 1923 ; 2 -e r T eil. D as M ittela U er, 2-e A uflage,
T übingen, 1 9 2 9 ; 3-er Teil. R e lo r m a tio n und G e g e n r e lo r m a t io n , 2 -e A ufl., Tübingen,
1934, 4-er T eil. D as N eu z eit, 2-e A uflage, Tübingen, 1931.
L a t o u r e 11 e, K. S., G e s c h ic h t e d e r A u sb reitu n g d e r C h riste n tu m s , G ö t­
tin gen , 1956.
L i e tz m a n, H., G e s c h ic h t e d e r a lte n K ir c h e , Bd. I — IV , B erlin , Traduction
fra n ça ise : H is to ir e d e T E g lise a n c ie n n e , par A ndré Ju n d t, t. I— II, P aris, 1936, 1937 ;
t. III, Paris, 1941, făcută după prim a ediţie.
L o r t z, J., H is to ir e d e l'E g lis e d e s o r ig in e s à n o s jo u rs. T rad uit de l'allem and,
p ar M. L afêvre, Paris, 1956 ; 2-éd., Paris, 1962.
Mann, G. A. Heus und A. Nitschke, P r o p y lä e n W e lt g e s c h ic h t e .
E in e Un iv e r s a lg e s c h ic h t e , Bd. I— X + 2 Suppl. 12 vol., Frankfu rt, W ie n , 1961— 1965.
M o u r r e t, F., H is to ir e g é n é r a l e d e Ï Ë g lis e , 9 vol., Paris, 1924— 1927, 2-e éd.,
1929— 1942.
M o u r r e t, F., e t J. C a r r e y r e, P r é c is d 'H isto ire d e ¡'É g lise, t. I— III,
Paris, 1930.
P h e i d a s , VI . I., ’ExxXi'jaictcmx'i) \<szopia, t. I— II, D e la ic o n o c la s m p în ă la
c ă d e r e a C o n s ta n tin o p o lu lu i (1453), A ten a, 1963.
P o s n o v, M. E., I s to r ia n a C h r is tia n s k a ta c v e r k v a , în lim ba bulgară, t.
I— II, Sofia, 1933, 1935. T rad u cere în lim ba rusă de Irèn e Posnov, sub titlu l Is to r ia
h r is t ia n s k o i Ţ e r k v i, pîn ă la d esp ărţirea B isericii, 1054, B ru x elles, 1964.
Poulet, D o m) C h ., H is to ir e d e ¡'É g lise, t. I, 6-e éd., P aris, 1941; t. II,
Paris, 1935.
Idem, H is to ire d u c h r is tia n is m e , t. I,, L'Antiquité,, fase. I— V II, P aris, 1932—
1934. A v ec le concurs de J . S éch er, T. III, T e m p s m o d e r n e s ; t. IV , E p o q u e c o n t e m ­
p o r a in e , 2 vol., Paris, 1966.
S a b a, A., S to ria d é l i a C h ie s a , 5 vol., ed. 3-a, Torino, 1953.
S p u l e r , 15., D ie O s t k ir c h e , Stuttgart, 1965.
I d e m , H a n d b u c h d e r O r ie n ta lis tik , Leyden, 1948.
Tillemont, Lenain de , M é m o ir e s p o u r s e r v ir à ¡'H istoire e c c lé s i a s t i ­
q u e d e s s ix p r e m ie r s s iè c le s , 16 vol., Paris, 1693— 1712.
 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

W a n d, J . A., H is to r y of t h e e a r ly C h u tc h , London, 1949.

W e i s s, J., E arlist C h ristia n ity (30— 150) 2 vol., London, 1959.
Z e i 11 e r, J., L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s cle
l'E m pire ro m a in , Paris, 1918.
Chevalier, Ulysse, R e p e r t o ir e d e s s o u r c e s h is to r iq u e s d u M o y e n A g e ,
B ibliog rap h ie, t. I— II, M ontheliard, 1894— 1899, 2 -e éd., P aris, 1905— 1907 ; n o u velle
éd. t. I— II, N ew Y ork, 1960, pentru studiile apăru te pînă la 1907.
K o r f f, Heinrich, B ib lio g r a p h ia c a th o lic a . V e r z e ic h n is s v o n L e g e n s b e s -
c h r e ib u n g e n , F reibu rg im B reisgau , 1927, care este o com pletare b ib lio g rafică isto ­
rică pentru anii 1870— 1926.
N um eroase referin ţe la izvoare, co le cţii, publica (ii gen erale, istoriografie,
ştiin ţe au x iliare se găsesc în «Revue d 'histoire e cclésiastiq u e», tab les g én érales,
Louvain (B elgiqu e), 1926, p. 220— 250. De asem enea la J . P. K i r s c h , op. cit., t. I,
p. 7— 48.
Bibliografia pentru Patrologie:
M. T e s t a r d, C h r é tie n s la tin s d e s p r e m e ir s s iè c le s . La litté r a tu r e et la v ie ,
Paris, 1981,.
J. Quasten, P a tr o lo g ía , vol. I, II, trad. italian ă de N ello B eghin, Torino,
1978 ; vol. III a cura di A ngelo di Berardino, Torino, 1978.
I d e m , In itia tio n a u x P è r e s d e ¡’E g lise, t. I— II, Paris, 1963.
P. K. H r i s t o u, P a tr o lo g ie g r e a c ă , t. I— II, T esalo n ic, 1976, 1978.
S t. Papadopoulos, P a t r o lo g ie , vol. I. în iimba g reacă, A ten a, 1977.
B.-A . A l t a n e r — A. Stuiber, P a tr o lo g ie . L e b e n , S c h r itte n und L e h r e
d e r K ir c h e n v ä te r , 8-e A uflage, Freibu rg, B asel, 1978.
Albert Warkotsch, A n tik e P h ilo s o p h ie im U rteil d e r K ir c h e n v ä t e r ,
M ünchen, Paderborn, W ien, 1973.
Fontaine J ., L a litt é r a t u r e la t in e c h r é t ie n n e , («Que s a is -je ? » , no. 1286),
P aris, 1968.
A r h i m. I. E u s t a t i o s, P a tr o lo g ía , g re ccşte , T esalo n ic, 1971.
H. B e 11 e n s o n, T h e C h ristia n F a th e r s , London, 197 0 ; Idem, The ecirly
C h ristia n E a th e r s , London, 1956.
O. B a r d e n h e w e r, G e s c h ic h t e d e r a lt k ir c h lic h e n L itera tu r, 2 -e A ufl., I— V
Bände, F reib u rg im B reisgau , 1913— 193 2 ; retip ărită Darm stadt, 1962.
F. Cayré, P r é c is d e P a tr o lo g ie , 2 vol., Paris, 1927, 193 0 ; 3-e éd., 3 vol.,
Paris, 1945— 1955.
V. M a n u c c i , A. C a s a m a s s a, In s titu tio n i d i P a tr o lo g ía , Ro«u¡, 1940;
ed. 6, 1948— 1950.
D. S. B a l a n o s , P a tr o lo g ía , în lim ba g reacă, A ten a, 1930.
A. I’ u c c h , H is to ir e d e la litté r a tu r e g r e c q u e c h r é tie n n e , ju sq u 'à la lin du
IV -e ,siccli's, 3 vol., Paris, 1928— 1930. *
Cl . 15 a r d y, L ittér a tu re g r e c q u e c h r é t ie n n e , Paris, 1928.
M. M o r i c c a, S to ria d é l i a Ie tt e r a t u r a la tin a c ris tia n a , 3 v o l. în 5 părţi,
Tíirino, l'C 'l 1934.
A. li .i u m s I o r k, G e s c h ic h t e d e r s y r is c h e n L itera tu r, Ponn, 1 9 2 2 ; neudr.
Berlin, 1!M¡;¡.
I. O r t i I z de U r b i n a, P a tr o lo g ía S y r ia c a , ed. 2-a, Rom a, 1965.
M, M .i n i I i u s, G e s c h ic h t e d e r la t e in is c h e n L iter a tu r d e s M itte la lte r s , t.
I III, .M1111<heu, IOI I, 1923, 1931.
I ii limbii rumânii :
I’ i I 'i ii I, I o .i n (I. ( ' o m a n , P a t r o lo g ie , t. I, B u cu reşti, 1984, cu bogată
1)i l>Iic)<j r. ifii ■, I II, lim 111 ■(■ş I i, 1985.
I il e ni, r u h /ilix /ie . Manual pentru uzul stud enţilor In stitu telo r T e o lo g ice ,
Bucuroşii, 1fI.,t.. .
Roprrl 'i.i io de Iii bl ¡o<|¡'t¡ fit1 :
 IN TRO D U CERE 31

L u c ră ri p en tru is to r ia Im p e r iu lu i ro m a n :
A l b e r t i n i , E u g è n e , L'E m pire ro m a in (Peuples et civ ilisatio n , IV ), 2-e éd.,
Paris, 1936 ; 4-e éd. av ec supplém ent b ibliografiqu e par A. C hastagnol, Paris, 1970.
A y m a r d, André, et J. Auboyer, R o m e e t s o n e m p ir e , 2-e éd.,
Paris, 1956 (T. II de ¡’H is to ir e g é n é r a l e d e s c iv ilis a tio n s par M. C rozet), Paris, 1954.
Besnier M., H is to ir e r o m a in e . Tom e IV , 1. L ’E m p ire r o m a in d e ¡’a v è n e m e n t
d e s S é v è r e s a u c o n c ile d e N ic è e ( H is to ir e g é n é r a le de G. Glotz), Paris, 1937 ; t. IV ,
2 par A ndré P iganiol, L 'E m pire c h r é t ie n (325— 395), Paris, 1947.
B l o c h, Raymond et J. Cousin, R o m e e t so n d e s tin , Paris, 1960.
C a r c o p i n o , J e r ô m e , L e s é t a p e s d e l'im p é r ia lis m e ro m a in , Paris, 1961.
I d e m , P ro fils d e s c o n q u é r a n ts , P aris, 1961.
C a r r y, M., A H isto ry o f R o m e clow n to th e R eig n o f C o n sta n tin , 2-nd ed.,
London, N ew Y ork , 1960.
Christ, Karl, R ö m is c h e G e s c h ic h t e . Einführung, Q uellenku nde, B ib lio g ra­
phie, 3-e Aufl., Darm stadt, 1980, X V — 530 p.
I d e m , K r is e und U n ter g a n g d e r r ö m is c h e n R ep u b lic , D arm stadt, 1979, X V — 528 p.
Idem, D er U n terg a n g d e s R ö m is c h e s R e ic h e s , Darm stadt, 1970, V I— 498 p.
Dieter, Horst und R. Günther, R ö m is c h e G e s c h ic h t e b is 476, 2-e
A ufl., B erlin , 1981.
H e u s s , A., R ö m is c h e G e s c h ic h t c , 1 9 6 0 ; 4-e Aufl., Braun schw eig, 1976.
H o m o , L é o n , H is to ir e r o m a in e , t. III. L e H au t E m p ire, Paris, 1933.
I d e m, L e s e m p e r e u r s r o m a in s et le c h r is tia n is m e , P aris, 1931.
J o n e s , A. H. M ., T h e L a t e r R o m a n E m p ire, 284— 602, A. C., 3 vol.,
O xford, Î964.
L o t , A., La fin d e m o n d e a n tiq u e e t l e d é b u t d u M o y e n A g e , Paris, 1927.
P e t i t , P a u 1, H is to ire g é n é r a le d e ¡’E m p ire ro m ain , Paris, 1974.
I d e m, R o m e e t ¡'E m pire ro m a in . L e H a u t-E m p ire ; ¡e B a s -E m p ire, în «E ncvclo-
paed ia U niversalisa, t. 14, Paris, 1968, p. 393— 402 ; 402— 408.
Pfister, Ch r . , F. Lot, F r. L. G a n s h o f, L e s d e s t in é e s d e ¡'E m pire
e n O c c id e n t d e 395 à 888, 2 -e éd., Pari. I— II, Paris, 1940.
Thompson, E.-A ., R o m a n s a n d B a r b a ria n s, T h e d e c l i n e o f th e W estern
E m p ire, M adison, 1982.
T o y n b e e , J . M. C., R o m a n h is t o r ic a l p o rtra its , New Y o rk , 1978.
Z e i 11 e r, J . r L'E m pire ro m a in e t ¡'E g lise (H istoire du m onde par. E.
C av aignac, t. V, 2), Paris, 1923.
In lim b a ro m â n ă :
T u d o r, D- t r u , F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m an i, t. I— II, B u cu reşti, 1974.

C ron olog ie :

H. Leitzm ann, Z eitre c h n u n g d e r r ö m is c h e n K a is e r z e it d e s M it te la lle r s und d e r

N e u z e it, 2 Bd., H annover, 1891— 1898.
E. C avaignac, C h r o n o lo g ie , 2 -e éd., Paris, 1934 ; C h r o n o lo g ie d e ¡’h is t o ir e m o ­
d e r n e , Paris, 1946.
In lim b a ro m â n ă : Prof. T. M. Popescu, P r o b le m a s ta b ilir ii d a t e i P a ş te lo r . P riv ir e
is t o r ic ă a su p r a d iv e r g e n ţ e lo r şi c o m p u lu r ilo r p a s c a le , în «O rtod oxia», X V I (1964), nr.
3, p. 334 - 44 1; Pr. Prof. V. G heorghiu, N o ţiu n i d e c r o n o lo g ie , c a le n d a r is t ic ă ş i c a lc u l
p a s c a l, B ucureşti, 1936; Ierom . N icodim S ach elarie, C a le n d a r u l ş i P a s c a lia n o u ă şi
v e c h e , M în ăstirca C ernica, 1936.
 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ

Lucrări re fe rito are Ia isto ria papilor

Caspar, E., G e s c h ic h t e d e s P ap stu m s, Bd. I— II, Tübingen, 1930— 1933.

H eller, J., D as P ap stu m . I d e e u n d W ir k lic h k e it , 5, Bd., 2-e A uflage, Tübingen,
1950.
H ayw ard, Fern., H is to ir e d e s p a p e s , Paris, 1929 ; Idem, L e d e r n ie r s i è c l e d e Ia
R o m e p o n t ilic a le , t. I— II, Paris, 1927— 1928.
Luz, P ierre de, H is to ir e d e s p a p e s , 2 vol., Paris, 1960.
M ollat, G., L e s P a p e s d 'A v ig n o n , 1305— 1378, 2-e, éd., Paris, 1959.
Pastor, Louis, H is to ir e d e s p a p e s d e p u is la Un d u M o y e n  g e , Trad uit de
l'allem and, t. I— X IX , 6-e, éd., Paris, 1925, în con tin u are ; t. X IX , 3-e éd., Paris, 1938.
R anke, L. von, D ie r ö m is c h e n P ä p s te in d e n le t z te n v ie r J a h r h u n d e r t e n , ed. nouă,
Stuttgart, 1953.
Seppelt, F. X., G e s c h ic h t e d e r P ä p s te, rev ăzu tă de G. Sch w eiger, 5 Bd., M ünchen,
1954— 1959.

L ucrări pentru isto ria Im periului bizantin

A man tos K. I., Iaxopia xoû SuCoem^oü Kpatouc ( — I s to r ia Im p eriu lu i

biz a n tin ), t. I (395— 867), A ten a, 1939, t. II, (867— 1704), A tena, 1947.
Anastas M i l t o n V., S tu d ie s in b y z a n tin e I n le lle c t u a l H is to r y , London,
1979.
A h r w e i l e r , H é l è n e , B y z a n c e : l e s p a y s et l e s te r r ito ir e , Paris, 1976.
Baynes, Norman, S., T h e B y z a n tin e E m p ire, London, N ew Y ork , 1958.
I d e m , B y z a n tin e S tu d ie s an d o t h e r E ssa y s, London, 1955.
B r é h i e r, Louis, L e m o n d e b y z a n tin e , t. I— III, Paris, 1948— 1950.
Christophilopoulos, C., BuÇa'mv'il tatopia, 610— 867, 2 vol., A ten a, 1931,
405 p.
D a r r o u z è s, J ., R e c h e r c h e s su r l e s ’Opixia d e T É g lise b y z a n tin e , Paris,
1970.
1) o c a r r a u x, J., B y z a n c e o u ¡'au tre R o m e , P aris, 1982.
I) e e r., J ., B y z a n z u n d d e s A b e n d lä n d is c h e H err sc h e rtu m , Sigm aringen, 1977.
D ie h l, Charles, H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin , 12-e éd., Paris, 1934.
Dichl, C h. e t G. M a r ç a i s , l e m o n d e o r ie n ta l d e 395 à 1081 (H is to ire
(jé n ê n ile dt- Ci. G lotz), 2-e éd., P aris, 1944.
Dummer, Jürgen und Joh. I r m s c h e r, B y za n z in cler e u r o p ä is c h e n
S la a lr iis v e ll, Berlin, 1983. ,
Dur.inl, Will, 1,'Äge d e la io i. T. I, L 'A p o g é e d e B y z a n c e , 325 à 365 ap.
./. ( ' h l i’.ii is, 19.'/.’.. ■
G o u,l) e r I, l‘.r Biyy.unce a v a n t l'Islam . T„ I. B y z a n c e e t ¡'O rien t s o u s ¡e s
s u c ir w .n ii:; iir .11 r .tin ir n . I,’r m p r r e u r M a u rice, Paris, 195 4 ; t. II. B y z a n c e e t ¡’O c c id e n t
so u s h-*; :,i 11 ri-'.M-u / <!r Ju n i in i m . B y z a n c e et l e s F ra n cs, Paris, 1955.
Ci r u ni e 1, V., i m i t é <1 é t u d e s b y z a n tin e s . T. I. L a c h r o n o lo g ie , P aris, 1958.
11 u s s e y, J. M., i:h iti> cm bi'/xmtino. A cura di A. M erola (S to ria de/ m o n d o
m e d ie v a le , t. 3), Mil<m<>, l'v|/8, 902 p.
 IN TRO D U CERE 33

I d e m , L e m o n d e d e B y z a n c e , Paris, 1958.
Hussey, J . M., D. M. N icol a n d G. C o w a n, T h e B y z a n tin e E m p ire.
P ars I. B y za n tiu m an d its n e ig h b o u r s ; pas II. G o v e r n e m e n t, C h u r c h a n d C iv ilis a tio n ,
în T h e C a m b r id g e M e d ie v a l H is to r y , t. IV , Cam bridge, 1966, 1967.
I o r g a, N., H is to ire d e la v ie b y z a n tin e , vol. I —III, B u carest, 1934, trad. rom.
de Mciria H olban, Bucureşti, 1974.
J a n i n, R., C o n s ta n tin o p le b y z a n tin , Paris, 1950.
K a r a g i a n n o p o u l o s , J . E., 'Isto p ia tou SuÇavuivoû Kpatouc. t. 1, Is t o r ia p r i­
m a p e r io a d e b iz a n tin e (324— 565) ; t. 2. Is t o r ia p e r io a d e i b iz a n tin e m e d i e v a le (565—
.1081), 2 vol., T esalo n ic, 1978, 1979,
Kazhdan, A. e t G. Constable, P e o p le a n d p o w e r in B y za n tiu m , W ash in g ­
ton, 1982.
K o u k o u l e s , P h ., V ie e t c iv ilis a t io n b y z a n tin e s , 7 vol., A thène, 1948— 1952.
L e m e r l e , P., H is to ir e d e B y z a n c e , Paris, 1943.
L e v t c h e n k o , M. V., B y z a n c e , d e s o r ig in e s à 1453, trad, franç. par P. M a-
billè, Paris, 1949.
L i n d s a y , J ., B y za n tiu m in to E u ro p e. T h e S to r y o i B y z a n tiu m a s th e F irst
E u r o p e (326— 1204) an d its tu r th er c o n tr ib u tio n till 1453, London, 1952.
O b o l e n s k y , D i m i t r i , T h e B y z a n tin e C o m m o n w e a lt h ; E a s tern E u r o p e , 500—
1453, N ew Y ork , W ashington, 1971.
Oikonomides, N., L e s lis t e s d e s p r é s é a n c e s b y z a n tin e s , Paris, 1972.
O s t r o g o r s k y , G., H is to ir e d e l'Etat b y z a n tin , trad. fr. par J . G ouillard, P aris,
1956.
P a l a n q u e , J.-R ., Le B a s -E m p ire (C oll. «Q ue s a is -je ? » , no. 1455), P aris, 1971.
S t e i n , E r n e s t , H is to ir e d u B a s -E m p ire, t. 1, De ¡'Etat ro u m a in à ¡'Etat b y ­
z a n tin , 284— 476), trad, franç. par J.-R . Palanque, t. I, 1— 2, Paris, 1959.
V a s i 1 i e v, A. A., H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin , traduit du ru sse par P. Bro-
din et A. Bourguina, t. I— II, Paris, 1932.
I d e m , B y z a n c e e t l e s A r a b e s . T. I. L a d y n a s tie d'A m oriu m (820— 867), B ru x elles,
1 9 3 5 ; t. II. L a d y n a s t ie m a c é d o n ie n n e (867— 959), B ru xelles, 1 9 5 0 ; t. III, par Ernst
H onigm ann, D ie O stg re n z e d e s b y z a n tin is c h e n R e ic h e s v o n 363 b is 1071, B ru x elles,
1935.
Z a k y t h i n o s , D. A., taxopta, 324— 1071, A ten a, 1972, 639 p. in
lim ba germ ană, B y z a n tin isc h e G e s c h ic h t e , 324— 1071, W ien , K öln, 1979, X I I — 446 p.

Lucrări pentru literatu ra teologică a Bizanţului

Balano.s, D., Oi SuCaviivoi ai>YYpacpstc (S c r iito r i b iz an tin i), A tena, 1951.

B eck , H. G., K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R eic h , I Bd.,
M ünchen, 1959.
K rum bacher, K., G e s c h ic h t e d e r b y z a n tin is c h e n L iteratu r. V o n Ju s tin ia n b is zu m
E n d e d e s O strö m is c h c n R e ic h e s (527— 1453), 2-e A uflage, Leipzig, 1897.

3 — Istoria bisericească
34 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Dicţionare, enciclopedii, atlase şi reviste

D icţionare şi enciclop ed ii

D ic tio n n a ire d ' a r c h é o lo g ie c h r é t ie n n e e t d e L itu rg ie, publié par Dom F. C abrol et

Dom H. L eclercq, Paris, 1907— 1952.
D ic tio n n a ire a p o lo g é t iq u e d e la l o i c a t h o liq u e , 4-e éd., publié par A. D 'A lès, Paris,
1911— 1931.
D ictio n n a ire e n c y c l o p é d iq u e d 'h isto ir e, de M. M ourre, t. T— V III, 1978.
D ictio n n a ire d 'h is to ir e et d e g é o g r a p h ie e c c lé s ia s t iq u e , pu blic par A. Baud rillart,
A. V og t et M. Rouziès ; continué par A. de M eyer, et Et. van Cauw erberghe, Paris,
de la 1912, în continuare.
D ic tio n a ir e d e s r e lig io n s , p u b lié par M arg. M arie T h io llier, Paris, 1966.
D ic tio n n a ire d e s p iritu a lité , a s c é t iq u e e t m y stiq u e. D octrin e et h is to ir e , sous la
d irection de M. V iller, F. C av allera et J . De B uibert, Paris, de la 1937.
D ic tio n n a ire d e T h é o lo g i e C a th o liq u e , publié sous la d irection de A. V acan t, E.
M angenot, E. A m ann, Paris, 1903— 1.950.
... T h e W e s tm in s t e r D ictio n a ry o i C h u rch h isto ry . Editor Je ra ld C. B rauer, P h ila­
delphia (U.S.A.), 1971.
A c o n c is e b io g r a p h ic a l D ictio n a ry , ed. de J . Coulsen (editura The Sain t), N ew
York, 1958. -
0p7]a%EüTL%'f] xai 7]0ixy] 12 vol. A tena, 1962— 1968, în lim ba neogreacă.
'MeycîÀt) 'EXX tj-viv. y) ’E'/xuxXorairjEÎoi, de la 1926— 1934, 21 vol., în lim ba neogreacă.
E n c y c lo p e d ia u n iv ers a lis, 18 vol., Paris, 1968.
E n c ic lo p e d ia C a tto lic a , V atican —- Firenze, 1948 şi urm.
: New- C a th o lic E n c y c lo p e d ia , New York, de la 1977, în continuare, 4 vol. + 1 Index.
E n c y c lo p e d ia o i R elig io n an d E th ic, sub d irecţiu n ea lui J . H asting, 13 vol., Edin­
b u rg ,: 19’08— 1 9 2 6 ; N ew Y ork, 1955, 12 vol. -f Index.
R e a l e n c y c lo p a e d i e lilr p r o te s ta n lis c iic T h e o lo g ie und K ir c h e , sub con du cerea lui A.
I [¿nick, 24 vol., 3-e A uflage, Leipzig, 1896— 1913.
K irc h e n L e x ik o n , ed itat de W etzer und W e llt e ; reed itat de J. H ergenröther, apoi
«le J ;, Kaulen, 12 vol., Freibu rg im Breisgau, 1880— 1921.
L e x ik o n liir T h e o lo g ie , und K ir c h e , editat de B uchberger, 10 Bände, 2 -e Aufl. F rei-
lniri) im Iîi 1■iNiI<m , 1957.
Ixi-al/i'xihun liir A n lik r m ul C h risten tu m , Bd. I— IV , herausg. von Th. K lauser, Stutt-
cj.nl, 1950 1959. .
Ilr a llr x ih n ii <lei liy /.iin tin istik, hrsg. v o n P e te r W irth , Am sterdam , 1968, în con ­
tinuare. .
Die H'-lii/imi m <¡c.sc/i/cii/.' und C lcgen w art, 2-e Aufl. von H. G unkel und L. Zo-
eluirtiiii-k, 5 ISiirule, Tübingen, 1927 1932.
 IN TRO D U CERE 35

Pentru antichităţi greco-rom ane

D ictio n n a ire d e s a n tiq u ité s g r e c q u e s e t r o m a in e s. D 'après les te x ts et docum ents ...

sous la d irection de Ch. D arem berg et Edmond Saglio, 10 vol., Paris, 1877— 1929.
R e a l — E n c y c lo p ä d ie d e r c la s s is c h e n A lte r tu m w is s e n s c h a lt, hersg. von P auly ; neue
B earb eitu n g von G. W issow a (P a u ly -W is s o w a R e a l — E n c y c lo p ä d ie ), zw eite Reihe,
Stuttgart, 1894— 1941.
J.-B . de Rossi, Roma s o t t e r a n e a cris tia n a , 2 vol. şi 2 vol. de planşe, Roma, 1864—
1867. R etip ărită la Frankfu rt a M., 1966. T rad u cere engleză de J . Sp en cer N orthcote
— W . B. Brow nlow , Trad. franceză, după cea engleză de P. A llard, R o m e s o u t e r r a in e ,
Paris, 1872 ; 2-e éd., 1877.
Pentru cataco m bele din Roma, vezi b ibliografie recen tă la : Pr. Prof. I. Răm u-
reanu, C in s tir ea S iin te lo r ic o a n e în p r im e le tre i s e c o l e , în «Studii T eo lo g ice», X X III
(1971), er. 9 ¡0. p. 621— 671, în sp ecial n o tele 20— 43.

A tlase

A tla s is to r ic . C oordonator Pro!. Ş tefan Pascu, Bucureşti, 1971.

A t l a s zur K ir s c h e n g e s c h ic h te . D ie c h r is tlic h e n K ir c h e n in G e s c h ic h t e und G e g e n ­
w a r t, hrsg. von H. Jed in , K. S. Latou rotte und J . M artin, Freibu rg im B reisgau (H er­
der), 1970.
A tlas d e TA n tiq u ité c h r é jie n n e , publié par F. van der M eer et C. M ohrm ann. Trad.
par D. W e e ld e rcn -B ak e lan ts et P. G olliet, Paris — B ru x elles, 1960.
A tla s y.ur K ir c h e n g e s c h ite , ed. de K arl H eussi und H. M ulert, 3-e A uflage, T ü b in ­
gen, 1937.
A tla s h is to r iq u e , publié par L. D elaporte, A. Piganiol et Drioton, Tom e I. A n ti­
q u ité , Paris, 1937.

Reviste

«A nalecta_J^ lIj3nd yy ia»,_j5ru xe!les-P aris, de la 1882, în continuare.

«Byzantinische Zeitschrift», Leipzig, 1892— 1949; M ünchen, 1950 ş.u.
«Byzantion,». B ru xelles şi B oston (U .S.A .), Î924 ş. u.
«Bjyzânnnoslavica», Praga, de la 1929, in continuare.
«Dumbditun O.ak Papers», W ashington, Cam bridge (M ass.), din 1945, în continuare.
«Echos d'O rient», C onstantinople, de la 1897 ş.u.
<<’E~/.xATjat33Ttx7j ’AÀijflaa», Conslantinopol, de ]a 1880 ş.u.
«H istorische Zeitschrift», M ünchen, 1859 ş.u.
«O stk irch lich e Studien», W urtzburg, din 1951 în continuare.
«ü S î.iÇ Jil„Syrien», Paris, din 1956 ş.u.
«O rientului Christiana Period ica», Rom a, de la 1935, în continuare.
«Le Proche O rient ch rétien;», Jé ru sa le m , din 1951 ş.u.
«R evue des éludes byzantines». Paris, de la 1943, în continuare.
 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

«Revue d'histoire ecclésiastiq u e», Louvain (B elgiqu e), de la 1900, în con tin uare.
«Revue d 'h istoire des Religions», Paris, 1880 ş.u.
«Revue d 'histoire», Paris, 1879— 1973, în con tin uare.
«Revue deTTÔnënt chrétien », Paris, 1896, ş.u.
«R ivista di A rch eo lo g ia catto lica», Rom a, 1924, în continuare.
«Z eitschrift für K ath o lisch e T heolog ie», Innsbruck, din 1877 ş.u.
«Z eitschrift für K irch en gesch ich te», Gotha, de la 1877 ş.u.
«Z eitschrift für W issen sch aftlich e T heolog ie», Iena, de la 1858 ş.u.

In lim ba rom ână

«B iserica O rtod oxă Rom ână», B ucureşti, 1874— 1916, 1921, în continuare.
«O rtod oxia», B u cureşti, 1949, în continuare.
«Studii T eo lo g ice», seria I-a, B u cureşti, 1929— 1940 ; seria a Il-a , Bucureşti, din
1949, în continuare.
«G lasul B isericii», B ucureşti, din 1944, în continuare.
«M itropolia M old ovei şi Sucevei», Iaşi, din 1950, în co n tin u a re ; în tre 1925— 1 9 4 3 ;
1945— 1950, sub titlu l de «M itropolia M oldovei».
«M itropolia A rdealului», Sibiu, din 1956. In tre 1907— 191 6 ; 1921—>1949, «R ev ista
teolog ică», Sibiu.
«M itropolia O lteniei^, Craiova, din 1950, în continuare.
«R evista de isto rie bisericească», I, C raiova, 1943, nr. 1, 2, 3.
 PERIOADA ÎNTÎI
(PÎNĂ LA 324)

BISERICA IN PRIMELE TREI SECOLE

ÎNTEMEIEREA BISERICII
ŞI RÂSPÎNDIREA CREŞTINISMULUI

Starea lumii greco-rom ane şi iudaice

la apariţia creştinismului *

1. S ta re a lum ii greco-rom an e

După cuvîntul Sfîntului apostol Pavel, Mîntuitorul s-a născut cînd

a venit «plinirea vremii» (Gal. 4, 4). Lumea era adică pregătită pentru v e ­
nirea Lui. Pentru a înţelege condiţiile în care s-a întemeiat Biserica şi
s-a răspîndit creştinismul, trebuie să cunoaştem starea generală a lumii
antice la Naşterea lui Iisus Mristos.
Palestina, leagănul creştinismului, făcea parte din Imperiul roman.
Statul roman, cu începuturi modeste, a crescut treptat. În fruntea Laţiu-
lui, Roma a cucerit Italia, iar în fruntea Italiei a cucerit lumea antică.
Dintr-un mic stat maritim, Roma a creat un Imperiu continental, avînd
M area Mediterană la mijloc. A cest Imperiu era un stat u n iv e r s a l; el
cuprindea toată lumea din jurul Mării Mediterane şi se întindea pe trei
continente, de la Oceanul A tlantic şi M area Nordului pînă la graniţa
Armeniei, Arabiei şi M area Roşie, din Bretania, de la Rin şi Dunăre pînă
la marginea Saharei şi a Etiopiei. Sub împăratul Traian (98— 117), Im­
periul roman s-a întins şi mai mult, cuprinzînd Dacia şi ajungînd la M a­
rea Caspică şi Golful Persic.
* Capitol redactat de Pr. prof. Ioan Râm ureanu
38 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Statul roman se găsea la apogeu ca întindere, putere, organizaţie şi

cultură. El este numit şi «lum ea» (oixoufj-svtj, Luca 2, 1). împăratul August
(31— 14 d.Hr.) a creat sistemul politic numit «P rin cip atu l», deoarece împă­
ratul, deşi împărţea cu Senatul roman puterea supremă, se considera
P rin cep s, adică primul dintre senatori. A cest sistem politic a durat pînă
la in păratul Diocleţian (284— 305), care a inaugurat un nou sistem poli­
tic numit «dom in at».
Cifra populaţiei Imperiului roman din timpul lui August nu se cu­
noaşte : istoricii o apreciază cu probabilitate între 60— 120 milioane. O ra­
şele mai însemnate ale Imperiului erau : Roma (cap u t m undi), A lexan ­
dria, Antiohia, Corint, Efes, Tesalonic, Cartagina, Lugdunum (Lyon).
Statul era condus de împărat şi de Senat (diarhie) şi era împărţit în
provincii. Ele erau de trei categorii : p r o v in c ii im p e r ia le , conduse de un
legat, care reprezenta pe împărat (leg a tu s A u gu sti p ro p r a e to r e ) ; s e n a t o ­
ria le , conduse de un proconsul. A cestea erau provinciile mai bine roma­
nizate ; unele provincii, cu o situaţie .specială, ca Egiptul, Palestina şi
Mauritania, erau conduse de uii^ procuratorf'(epitropos). Provinciile for­
mau unităţi administrative şi erara-^enrttxser'de un ^ o n c iliu m p x guverna­
torul lor. Oraşele se conduceau singure. v ."
Comunicaţia in Imperiu pe mare şi pe uscat, era relativ uşoară şi in­
tensă. Numeroase drumuri bune se întindeau ca o reţea dinspre Roma în
provincii, avînd pe ele popasuri. Armata, funcţionarii şi legile asigurau
ordinea şi liniştea. Stăpînirea romană era energică şi chibzuită. Pacea,
cultura, siguranţa erau garantate. Popoarele supuse erau mulţumite că se
pusese capăt războaielor, asigurîndu-se pacea (p a x rom an a), situaţie b i­
nefăcătoare, pe care au.apreciat-o şi creştinii.
întinderea Imperiului, desfiinţarea graniţelor înlăuntrul lui, uşurinţa
legăturilor, înlesneau amestecul populaţiei de diferite neamuri. Imperiul
era cosmopolit, cultura se unifica şi contribuia la unificarea statului. în ­
tindere;! culturii (eleniste, de la Alexandru cel Mare t 323 î.d.Hr.) era
uşurată d e însăşi întinderea Imperiului, de contactul între popoare, de
comunicaţii, de legături comerciale, de coloniile romane.
Cu m ijloc de înţelegere era folosită mai mult limba greacă în dia­
lectul propri,#-zis comun — xoivvj StâXsxtoţ, în care s-au scris şi cărţile
Noului Testament. Limba greacă era vorbită sau înţeleasă în mai tot Im-
 PER IO A D A ¡N T I I (P IN A LA 324) 3&

periul, mai ales în răsărit. Din oraşe, elenizarea şi romanizarea se întin­

deau în provincii. Unificarea culturală nu era totuşi generală ; unele pro­
vincii păstrau încă specificul culturii lor, altele aveau culturi am este­
cate, iar populaţiile barbare cuprinse în graniţele Imperiului sau trăind
în contact cu el, se adaptau mai puţin culturii greco-romane.
S ta r e a r e lig io a s ă . Cu excepţia iudeilor, popoarele vechi erau poli-
teiste şi idolatre. Cultele erau numeroase ; fiecare popor avea religia sa.
Statul roman le tolera pe toate, afară de unele culte socotite periculoase
(ca al druzijor^din Galia, unele culte siriene şi egiptene, apoi creştinis­
mul), Religia romană, religie de stat, era in decadenţă. Ea era un cult
formalist, fără dogme, fără istoric, constînd într-o mulţime de rituri. Ca
religie de stat, religia poporului dominant, ea era însă legată de toată
viaţa cetăţeanuluj^U observarea ei interesa mult conducerea Imperiului.
Primul împărat, (August, a luat şi titlul de «p o n tiie x m axim u s», adică şef
religios suprem aPsTâtului, şi a făcut o reformă religioasă, care tindea
la întărirea păgînismului roman. .
Religia greacă era de asemenea în decadenţă. Mai importante erau
m istejele, mai ales cele de la Eleusis. Prin caracterul lor mistic, ele
aveau mare influenţă, mai ales unefe culte orientale, îndeosebi ale zei­
tăţilor Cybele, Aţţis, Isis, Osiriş. Ele aveau unele idei religioase deose­
bite ca ^ ideea de păcat, de renaştere, de curăţire, de nemurire, aveau
unele rituri şi ospeţe sacrale, erau entuziaste şi prozelitiste, tindeau spre
moiioleisni şi universalism. E>atoriţă cultelor orientale, au pătruns în Im­
periul roman,íjnisterele,(jiiagiá, Astrologia! şi unele practici religioase noi.
Cel mai î n ş e m n â t lîm t r e e le ”era cuTfüT^zeului Mithra (mithraismul),; zeul
soarelui (d eu s s o l in v iclu s), care s-a întins mult în armată şi a ajuns, cu
ea în toate provinciile, în secolele III— IV d. Hr. „
•r---- ------------------------------------ -- "" ' r
Amestecul de popoare, şi de culte a adus în Imperiul roman sincre­
tismul religios, numit ş^ th e o c r a s i e ' adică amestec de zei, curent puternic,
TavorlzaTcIe situaţia Imperiului şi chiar de unii împăraţi în sec. al III-lea.
Sincretismul tindea la formarea unei religii universale cu idei luate din
mai multe culte, înlăturînd pe cele ale unor popoare locale. Frămîntarea
religioasă a timpului îndruma păgînismul spre unele idei şi stări noi, ca
ideea de mîntuire, de monoteism, de^răspundere morală, de ispăşire per­
40 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

sonală şi contribuia la o pregătire pentru mai uşoara primire a creşti­

nismului. Nevoile religioase crescuseră şi nu mai puteau fi satisfăcute
de cultele păgîne.
Religia era în general discreditată ; necredinţa clasei culte era cu­
noscută, superstiţia în popor era foarte mare. Prin reorganizarea religiei
romane de către August şi prin sprijinul statului, ca şi prin atracţia cul­
telor orientale, păgînismul avea să se opună totuşi creştinismului cu
toată puterea sa.
Unitatea religioasă o asigura în Imperiu cultul împăratului. August
era socotit un salvator al lumii şi a fost divinizat după moarte. Alţi îm ­
păraţi (Caligula, Domiţian, Diocleţian) au primit onoruri divine încă în
viaţă. Cultul împăratului era de origine orientală şi însemna conservarea
religioasă a cuceririi şi a stăpînirii romane. El era dovada lealităţii şi a
respectului supuşilor faţă de împărat şi lua deci un caracter politic. R e ­
fuzul creştinilor de a adopta acest cult a adus asupra lor persecuţii
grele.
Starea morală a lumii vechi era în legătură cu cea religioasă şi so­
cială. Religiile păgîne nu învăţau morala, ca religia mozaică sau creşti­
nismul. Ele aveau unele idei morale, dar nu dau nici exemple, nu aveau
nici sancţiuni. Dimpotrivă, zeii erau pilde de imoralitate,- iar în unele
culte orientale desfrîul avea caracterTellgios, cultic. Imoralitatea se ma­
nifesta în spectacole, care erau neumane şi sîngeroase, în lux, în risipa,
în viaţa uşuratică a multora, în desfrîu, în raporturile sociale. Munca
era urîtă de cei liberi, divorţurile se înmulţeau, mulţi nu se mai căsă­
toreau, sinuciderile sporeau. Familia era slab întemeiată, femeia se găsea
în inferioritate, copiii erau expuşi aruncării. Legile date pentru îndrep­
tarea situaţiei nu au ajutat mult.
S ilu n jia s o c ia lă era de asemenea defectuoasă. Bogaţii constituiau
clasa privilegiată ; cei mai mulţi trăiau în lux şi în plăceri, unii stăpîneau
domenii întinse şi aveau sute şi mii de sclavi. Ceilalţi oameni liberi du­
ceau viaţă (/rea şi umilită, trăind la Roma din ajutorul statului şi al pa­
tronilor (c lic n li). Sclavii, care formau o mare parte din populaţia Im­
periului, erau lipsiţi de drepturile şi de demnitatea de oameni. Ei erau
asemănaţi « f animalele şi cu uneltele, puteau fi bătuţi, maltrataţi, vînduţi
ucişi, despărţiţi unii de alţii, iar căsătoria lor nu era recunoscută legal.
 ____________________________ P ER IO A D A IN T 1I (P lN Ă LA 324)___________________________ j j

Criza socială era mare. In oraşe se îngrămădeau capitaluri însemnate,,

mizeria creştea în rîndurile poporului. Impozitele erau grele, cei care le
adunau erau adesea arbitrari şi abuzivi. Ca o consecinţă a lipsurilor, se
formau asociaţii de ajutor reciproc mai ales pentru înmormântare ('soda--
licia, colîegia iuneiaticia, collegia tenuiom m = colegiile celor săraci),
care funcţionau în anumite forme legale. Organizarea lor uşura oarecum,
şi existenţa comunităţilor creştine.
Filozofia timpului era reprezentată de trei sisteme mai însemnate :
epicuieism ul, care avea ca principiu moral plăcerea, nega Providenţa, în­
văţa indiferenţa religioasă ; scepticism ul, profesat de noua Academie a
lui Carneade, care era totodată şi im o r a l; stoicismul, care învăţa pan­
teismul, socotea că lumea este condusă de necesitate (destin), admitea că,
" c h i a r răul este necesar, recomanda în morală apatia (abstine et susţine ;
xai avexou) justifica viciile şi sinuciderile. Ă fost sistemul cel mai
influent în societatea romană şi avea unele idei interesante din punct de
vedere moral : privea pe oameni ca semeni (pagini frumoase ne-a lăsat
filozoful Seneca). Stoicismul era totuşi in consecvent şi contradictoriu.
Filozofia devine religios-morală, mai ales în neopitagorism şi apoi în
neoplatonism (sec. III). Neoplatonismul a fost îndeosebi în secolele III şi
IV religia celor culţi şi discredita în schimb religia poporului. Filozofii
au început să interpreteze miturile alegoric şi predicau unele idei morale,,
mergînd din loc în loc şi ţinînd conferinţe (diatribe). în general, aşa cum
religia era sincretistă, filozofia era, e c le c tic ă : culegea idei din mai multe
sisteme. Filozofia pregătea într-o oaTecare măsură calea pentru propo-
văduirea ideilor creştine, dar ea a constituit şi unul din obstacolele puse
în calea creştinismului. A cesta a găsit între filozofi ca Cels, Porfiriu, Ie-.
rocles, Iulian Apostalul, mari adversari. ..... ~
' A şa cum se prezenta lumea antică, la apariţia creştinismului, situaţia,
era în parte favorabilă răspîndirii lui, ceea ce explică întinderea lui ra­
pidă. Exista un stat universal, pace, ordine, căi şi m ijloace de comuni­
caţie, amestec şi apropiere de popoare şi de idei, unificare culturală, o.
limbă înţeleasă mai peste to t. R ă spîndirea creştinismului era apoi favo­
rizată de insuficienţa religioasă şi morală a politeismului greco-roman,
de propaganda cultelor orientale şi a filozofilor, de situaţia socială a lu-.
42 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

mii vechi. în parte însă, situaţia era defavorabilă, ceea ce explică rezi­
stenţa păgînismului, polemica anticreştină şi persecuţiile îndurate, de
creştini în timpul împăraţilor romani pînă la publicarea edictului de la
Milan de către Constantin cel Mare, în ianuarie 313. •.•.

2. Starea lumii iudaice

Sosiţi din captivitate, după ce regele perşilor Cyrus a distrus puterea

babilonenilor (536 î. Hr.), iudeii şi-au putut rezidi templul sub conduce­
rea lui Zorobabel şi s-au reorganizat. Regatul perşilor a fost desfiinţat de
Alexandru cel M are (f 323 .a.Chr) ; acesta a favorizat pe iudei, folo-
sindu-i ca element de colonizare îii oraşele înfiinţate de el. Prin împăr­
ţirea Imperiului lui Alexandru între urmaşii lui (diadohi), Palestina a ră­
mas în stăpînirea celor din^Sirîa (Seleucizi), care s-au purtat aspru cu
iudeii şi au făcut încercarea deTa-i eleniza şi a le desfiinţa religia (An-
tioh IV Epifanius (174— 16,4 a.Chr.), dar iudeii s-au ap§rat eroic şi şi-au
păstrat fiinţa şi religia.
M işcarea de sub conducerea fraţilor Macabei a readus; Ierusalimul
în puterea iudeilor. Templul a fost ridicat, cultul mozaic a fost restabilit.
După o mare revoltă, iudeii au reuşit să formeze un stat teocratic inde­
pendent, condus de sinedriu, un fel de senat, alcătuit din 70 de membri
şi un preşedinte. Regele Ioan Hircao măreşte statui iudaic şi caută legă­
turi cu romanii (135— 105 î.d.ITr.). .
Urmaşii acestuia se dezbină, se combat, fac apel la romani. Generalul
roman Pompei intervine în Palestina şi ia Ierusalimul (63 î. d. Hr.). Iudeii
au trebuii să recunoască dominaţia romană şi din acest timp plătesc un
tribul romanilor. La anul 30 î. d. Hr., romanii numesc rege al Iudeii pe
idumeul irod cel Mare. Acesta rezideşte templul iudaic, ridică oraşul
■Cezareea la ţărmul Mării Mediterane, care devine capitala politică a Pa­
lestinei, introduce în Palestina jocuri păgîne şi slăbeşte influenţa preo-
liloi imi('i. La moartea lui Irod cel M a re .(750 a.U.c.), romanii împart Pa­
lestina intre cei Irei Iii ai săi : Arhelau, Irod Antipa şi Filip. Nepotul lui
Irod cel Marc, Irod Aţjripa, devine rege al întregii Palestine (41— 44).
Ţara e conduşi^ apoi numai de procuratori romani. Apăsarea stăpînirii
romane creşte, certurile dinlre partidele iudaice slăbesc naţiunea, Ze-
 PER IO A D A 1N T ÎI (P ÎN Ă LA 324) 43

loţii (sicarii) şi profeţii falşi o agită : se produc revolte şi intervenţii sîn-

geroase. Sub împăratul Nero (54— 68), izbucneşte războiul iudaic. Ieru­
salimul este cucerit, iar templul distrus în anul 70.
P a rtid ele. In clasa conducătoare a poporului iudeu, se disting două
partide, care se deosebesc între ele prin atitudinea lor politică şi reli­
gioasă. F a r is e ii erau apărătorii Legii mozaice şi păstrători ai tradiţiilor
religioase. Ei ţineau la interpretarea clasică şi religioasă a Legii şi erau
mult preocupaţi de cele religioase. Erau ostili stăpînirii romane. Mulţi
preoţi, învăţători ai Legii (soferim) şi mai tot poporul era cu ei. Fariseii
erau de mai multe nuanţe şi aju nseseră formalişti, ceremonioşi, ipocriţi,
cazuişti. Unii ca Nicodim au fost totuşi favorabili Mîntuitorului şi creşti­
nismului.
S a d u c h e ii erau partid preoţesc aristocratic : oameni bogaţi, liberali,
indiferenţi, acomodaţi cu stăpînirea străină şi cu ideile timpului. Ei ţi­
neau ca obligatorie numai Legea scrisă, nu şi interpretarea ei oralii ; n e­
gau p r o v id e n ţa , în v ie r e a , v ia ţa v e ş n ic ă , ex is te n ţa în g e r ilo r şi a d e m o ­
n ilor. în popor erau puţin influenţi. Au fost adversari ai Mîntuitorului şi
creştinismului. în sinedriu, cele două partide se combăteau adeseori, ceea
ce s-a întîmplat şi cînd au judecat pe Apostoli.
E sen ien ii sau e s e n ii ( e s e ii) erau o sectă iudaică influenţată de idei
religioase străine. Ei trăiau mai ales pe lîngă M area Moartă şi duceau o
viaţă cumpătată de asceţi. Respingeau sacrificiile de animale şi nu parti-
c i p a u ja cultul de la templu. Aveau preoţii lor, ospeţe religioase, un cult
al soarelui şi al îngerilor, deşi admiteau că Dumnezeu este unul. Ese­
nienii practicau co m u n ita tea b u n u rilor, erau contra sclaviei, a jurămîntu-
lui şi a folosirii armelor, admiteau nemurirea sufletului, dar nu şi învierea
trupului. Gradele superioare se abţineau de la căsătorie şi de la plăceri.
T era p eu ţii erau o sectă iudaică din jurul Alexandriei (Egipt). Ei du-
ceauT) viaţă contemplativă şi se ocupau cu citirea Vechiului Testament,
pe căre-1 interpretau alegoric. Organizau agape religioase cu cîntece şi
dansuri.
S am arin en ii erau o populaţie amestecată, ieşită din iudei şi neiudei,
în Samaria. Ei nu respectau întreaga Lege, ci numai Pentateuhul lui
Mioisi, erau monoteişti, aveau un templu propriu pe Muntele Garizim şi
44 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

păstrau ideea mesianică. Intre samarineni şi iudei era mare ură. Dintre
samarineni au ieşit sub influenţa ideilor religioase păgîne, unii eretici
ca : Dositei, Simon Magul, Menandru.
Im p r ă ş tie r e a iu d a ic ă (diaspora). Prin captivităţi, deportări, coloni­
zări, emigrări, apoi datorită unor interese comerciale şi privilegiilor de
care se bucurau, iudeii s-au răspîndit mult în afara Palestinei. Ei au for­
mat colonii importante la Babilon, Alexandria, Roma, Antiohia, Damasc,
Corint. Alexandru cel M are le-a acordat avantaje în oraşele înfiinţate-
de el, iar stăpînirea romană, la rîndul ei, i-a favorizat. Iudeii formau co ­
munităţi proprii şi auţonome, aveau sinagogile şi justiţia lor, le era per­
mis cultul mozaic şi respectarea sabatului. Erau scutiţi de serviciul mi­
litar, de război, de cultul oficial şi imperial, de obligaţiile nepotrivite cu.
prescripţiile Legii lor.
A ceste privilegii au favorizat propaganda religioasă. în diaspora,,
iudeii au făcut în adevăr prozelitism şi au atras la credinţa mozaică, nu­
meroşi păgîni, pe de o parte prin superioritatea lor religios-morală, pe
de alta prin înseşi privilegiile de care se bucurau. Unii împăraţi, ca
Adrian (117— 138) şi Septimiu Sever (193— 211) au interzis prozelitismul
iudaic.
Prozeliţii erau de mai multe feluri. Unii primeau circumciziunea şi
luau parte la sacrificii, numiţi p r o z e liţii d r ep tă ţii sau fiii a li a n ţ e i; alţii
respectau doar cele 10 porunci, observau sabatul, curăţirile rituale, deo­
sebirea dintre mîncărurile curate şi necurate, fiind numiţi în genere t e ­
m ă to ri d e D u m n ezeu (cpo6o6[.tsvoi sau as66[Asvoi t ov 0eov).
Imprăştierea şi prozelitismul iudaic au avut, la început, un mare rol
în răspîndirea creştinismului. Misionarii creştini s-au adresat de regulă
întîi iudeilor şi prozeliţilor din comunităţile iudaice. Prozelitismul iudaic
a înlesnii credincioşilor celorlalte religii apropierea de creştinism, ser­
vind ( <i o punte de trecere de la păgînism, prin iudaism, la noua credinţă
a lui ] Irislos. Drept e că după aceea se producea dezbinarea dintre iudei
şi creştini, dar comunitatea creştină, odată înfiinţată, se organiza şi ducea
viaţa ei proprie mai departe.
în diaspora, Sn contact cu lumea cealaltă, ideile, religioase ale iudei­
lor s-au modificai în parte. Influenţaţi de cultura greacă — au exislat
iudei «elenişti», şi în interes de propagandă, aceştia devin mai puţin for-
 PER IO A D A ¡N T II (P IN A LA 324) 45

malişti şi fanatici decît iudeii din Palestina, admiţînd că şi alte popoare

pot să primească Legea mozaică şi să dobîndească mîntuirea. în general,
religia iudaică de după exilul Babilonului este deosebită de cea a profe­
ţilor, devenind formalistă, ritualistă, cazuistă, dînd strictă observare lite­
rară prescripţiilor Legii. S tăpînirile străine, nenorocirile şi umilirile în­
durate de iudei au contribuit la schimbarea ideii mesianice însăşi. Mesia
era aşteptat nu ca un Mîntuitor al lumii, ci ca un erou, ca un eliberator
naţional al p p p p ra lu X iu ^ ftjU a x o b iâ străină.. Din religios-morală, misiu­
n ea acestui Mesia devenea politică. A ceasta a făcut ca iudeii să nu înţe­
leagă pe Iisus Hristos, să nu-L respecte ca pe adevăratul Mesia şi să
ceară osindirea Lui ca blasfemiator.
Totuşi, Legea V e c hiului Testament, stăruinţa poporului iudeu în mo­
noteism, fidelitatea lui faţă de religia primită şi păstrarea ideii mesianice,
ca şi acţiunea iudaismului în lume, au pregătit calea pentru răspîndirea
creştinismului mai mult decît ori care altă împrejurare din cele cunoscute
în istorie.

B IB L IO G R A FIE
1. P e n t r u s t a r e a l u m i i g r e c o - r o m a n ' e :
D. T u d o r, F ig u ri ele îm p ă r a ţi ro m a n i, t. I, Bucureşti, 1974, p. 20— 104.
A u g u s t u s şi T i b e r i u ; W . Ja e g e r, D as ir ü c h te C h risten tu m u n d d ie g r i e ­
c h i s c h e B ildu n g, B erlin, 1963.
J . C a r c o p i n o , L a v i e q u o tid ie n n e à R o m e à ¡'a p o g é e d e ¡'E m pire, Paris, 1959.
C a r l S c h n e i d e r , G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m s. 2. Bände, M ün­
chen, 1954.
E. K o r n e m a n , T ib e r iu s , S tu ttg art, 1960.
A. P i g a n i o 1, H is to ir e d e R o m e, 5 -e éd., Paris, 1962.
A. R i v a u d , L e s g ra n d s c o u r a n ts d e la p a n s é e a n tiq u e , 6-e éd., Paris, 1953.
F r. A 1 1 h e i m, L e d e c ü n d u m o n d e a n tiq u e . E x a m en d e s c a u s e s d e la d ë c a d a n c e ...
Trad. par A. Coeury, Paris, 1953.
N. A. M aş k i n, P rin c ip a lu l iu i A u g u s tu s... Trad. S. Sam arian, B ucureşti, 1954.
E. A l b e r t i n i , L 'em p ire r o m a in e , 2-e éd., Paris, 1936, p. 125— 170.
L é o n H o m o , A u g u s te 63 av. J . C. — 14 ap. J . C., Paris, 1935.
I d e m , L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e c h r is tia n is m e , Paris, 1931.
I d e m , H is to ir e r o m a in e , t. III. L e H au t-E m p ire, Paris, 1933,
A. J . F e s t u g i è r e, L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e N o tr e S e ig n eu r, II.
L e m iiieu sp iritu e l, Paris, 1935.
I d e m , L 'id éa l r e lig ie u x d e s G r e c s e t T E v a n g lie, Paris, 1932.
A. J . F e s t u g i è r e et P. F a b r e, L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e n o tr e
— S e ig n eu r. I. Le c a d r e t e m p o r e l, Paris, 1935.
Fr. C u m o n t, L e s r e lig io n s o r ie n t â t e s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in , 4-e éd., Paris,
1929.
J . T o u t a i n , L e s c u lt e s p a ïe n s d a n s ¡'em p ire ro m ain , 3 vol., Paris, 1905— 1917.
L. B o u n i e t, Le C h ristia n ism e n a issa n t, E x p a n sio n e t lu ttes , Paris, 1923.
40 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

2. Pentru in stitu ţiile şi v iaţa pu blică a rom anilor şi g recilo r, vezi :

A. W i f s t r a n d , L 'E glise a n c ie n n e et Ia c u ltu re g r e c q u e . Trad uit du suédois
par L.-M. D ew ailly, Paris, 1962.
M. M a u r r e, Le m o n d e à la n a is s a n c e du C hrist, Paris, 1962.
A. B a u d r i l l a r t , M o e u rs p a ïe n n e s , m o e u r s c h r é tie n n e s , 2 vol., Paris, 1929,
1936.
N.-D. F u s t e i d e C o u l a n g e s , La c it é a n tiq u e... 25-e éd., Paris, 1929.
T h . M o m m s e n , J. M a r q u a r d t et P. K r ü g e r , M an u el d e s a n tiq u ité s
ro m a in e s. Trad uit de l'allem and sous la d irection de G. Hum bert, tome I— V , V , 1— 2,
V II— X IX , Paris, 1887— 1907.
A b b é A. B o x l e r , P r é c is d e s in stitu tio n s p u b liq u e s d e la G r è c e et d e R o m e
a n c ie n n e s , Paris, 1925.

3. P e n t r u l u m e a i u d a i c ă :
M. S i m o n , J e w is h s e c t s at th e tim e o l J é s u s . trad. du fra n ç a is : L es s e c t e s
ju iv e s a u te m p s d e J é s u s , Paris, 1960, Philadelphie, 1980.
I d e m , L e ju d a ïs m e e t l e c h r is tia n is m e a n tiq u e d ’A n tio c h u s E p ip h a n e à C o n s ta n ­
tin, Paris, 1968.
E. M a r y S m a l l w o o d , T h e J e ws u n d e r R o m a n R u le. E rom P o m p e y t o D io­
c le tia n , Leiden, 1976, X IV — 595 p.
J . B r i g h t , A h is to r y o l Is r a ë l. R evised édition, London, 1976, 512 p.
C. C a u s s e , Les d is p e r s é s d 'Isr a ë l, Paris, 1929.
S. G r a y z e l , H is to ire d e s J u ü s , trad. franç. par M. Touati, Paris, 1967.
J. J u s t e r, L e s J u ils d a n s ¡‘E m p ire ro m a in . L eu r c o n d itio n ju r id iq u e , é c o n o ­
m iq u e e t s o c i a l e , 2 vol., Paris, 1914 ; réim prim é, N ew York, 1966.
J . L e M o y n e, Les S a d d u c é e n s (Études bibliques), Paris, G abalda, 437 p.
C. D a n i e l , E s s é n ie n s , Zé l o t e s et S ic a ir e s e t leu r m en tio n p a r p a r o n y m ie d a n s
le N o u v e a u T e s ta m e n t, Leiden, 1966.
I d e m , U e m en tio n p a u lin ie n n e d e s E s s é n ie n s d e Q um ran, Paris, 1966.
I d e m , E s e n ie n ii şi B is e r ic a p rim a ră , în «Studii- T eolo g ice», X X V I (1974), nr.
9 --1 0 , p. 707— 716. '
C. N a h o n, L e s H é b r e u x , Paris, 1963.
H. D a n i e l - R o p s , La v ie q u o t id ie n n e en P a le s tin e au t e m p s - d e J é s u s , Paris,
1961. ■
J. D a n i é 1 o u, H is to ire d e s d o c tr in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . t. I. T h é o lo g ie
du Ju d é o - C h r is t ia n is m e , Paris, 1958 ; t. II. M essage é v a n g é liq u e et c u ltu re h e l l é n is ­
tiq u e , Paris, 1961.
H. K o s m a i a, H e b r a e r , E sse n e r, C h risten , Leiden, 1959.
! ■:. P e l c r s o n, F r ü c h r is tlic h e J u d e n tu m ü n d G n o s is , W icn , 1959.
C. U i c i o t t i, H is to ir e d 'Isra ël, trad. franc, par P. A uvry, 2 vol., Paris, 1939.
P a u l S t y g e r, J u d e n un d C h riste n im a lte n R om . S tr e itlic h te r a ü s d e r e r s te n
V ciiolgiiiH iay.cil, Berlin, 19,14. 1 ’ ;
 IISUS HRISTOS,
MÎNTUITORUL LUMII*

Ioan Botezătorul. A ctivitatea Mintuitorului a fost precedată cu pu­

ţin de a lui Ioan Botezătorul. Cu aceasta se desăvîrşea «plinirea vremii»
şi se intensifica pregătirea mesianică. Ioan Botezătorul era un profet —
ultimul al Legii Vechi — şi predica pocăinţa pentru apropiata «împărăţie
a cerurilor». El ducea viaţa de ascet şi boteza în Iordan, în aşteptarea
Celui «mai mare», decît el. Predica lui Ioan a făcut o puternică impresie.
Vameşi, soldaţi, popor alergau la el, întrebînd dacă el este Mesia. El
nu tinde să form eze.o comunitate proprie, ci să «îndrepteze calea»
pentru venirea Mîntuitorului. Ioan era convins de venirea timpului me­
sianic şi se considera vestitorul lui. Cu împărăţia lui Dumnezeu, el anun­
ţa şi judecata lui Dumnezeu.
Pentru predica lui necruţătoare, Ioan Botezătorul a fost arestat de
Irod Antipa (4 î.Hr.—39. d.Hr.), fiul lui Irod cel Mare, a fost închis la
Macherus şi decapitat. Ucenicii lui s-au menţinut cîteva zeci de. ani,
fiind numiţi .«creştinii lui I o a n » ; - e i practicau un botez şi aveau rugă­
ciuni şi posturi proprii. Printre ei, au fost la început Apostolii Andrei
şi Ioan, care au urm at apoi Mîntuitorului. Pe lîngă ştirile ce avem des­
pre Ioan Botezătorul în Evanghelii, el este amintit în scrierea istori­
cului iudeu Iosif Flaviu, A n tich ită ţi iu d a ic e (XVIII, 5), care vorbeşte
cu laude despre el, numindu-1 un om bun, care îndemna pe iudei la vir­
tute, dreptate şi pietate (Eusebiu, Isto r ia b is e r ic e a s c ă , I, II, 5).
Iisus Hristos. Creştinii, necreştinii şi unii din adversarii creştinis­
mului recunosc în Iisu s H ristos o personalitate unică, fără egal în is­
toria omenirii. Deşi materialul istoric de care dispunem este prea puţin
faţă de ceea ce a fost şi a făcut Iisus Hristos, cunoaştem totuşi bine ca-

* Capitol red actat de Pr. prof. Io a n R ă m u rea n :J

■48 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

•racIerul, viata, învăţătura şi rezultatele misiunii Sale, mai ales din cele
patru Evanghelii.
Asupra vieţii lui Iisus Hristos s-au scris şi se scriu continuu nenu­
mărate studii şi lucrări, fiecare autor interpretînd opera şi mesajul său
evanghelic în funcţie de opiniile sale istorice, filosofice, sociale, eco ­
nomice şi politice. Rînd pe rînd, El este prezentat ca gînditor, filosof,
moralist, idealist visător sau reformator religios.
Pentru creştini, însă Iisus Hristos este o persoană divino-umană,
!este Fiul lui Dumnezeu, Care s-a întrupat din fecioara Maria şi a vieţuit
ca persoană istorică în timpul împăraţilor romani August (31 î.Hr.—
14 d.Hr.) şi Tiberiu (14— 37). Istoria nu poate să înfăţişeze viaţa sa
dumnezeiască în sînul Sfintei şi celei de o fiinţă Treimi, aceasta făcîn-
du-se la alte discipline teologice, îndeosebi la Dogmatică, ci se ocupă
numai de viaţa sa omenească.
Iisus Hristos n-a scris nimic. El s-a adresat iudeilor pe cale orală,
prin cuvîntări şi parabole, de aceea învăţătura sa este orală sau predi-
catorială (kerygmatică). Evangheliile lăsate de Sfinţii apostoli Matei,
Marcu, Luca şi Ioan, epistolele Sfîntului apostol Pavel şi epistolele lă ­
sate de Sfinţii apostoli Iacob, Petru, Ioan, Iuda Tadeul şi Faptele Apos­
tolilor sînt singurele noastre documente. Ele nu sînt nişte biografii ale
lui Iisus Hristos sau rezumate ale cuvîntărilor sale, ci o mărturie a
credinţei Sfinţilor Apostoli şi a primilor creştini.
Istorisirea evanghelică nu este o încercare de biografie, ci ea ur­
măreşte să transmită o învăţătură dogmatică şi morală.
Din viaţa şi învăţătura Mîntuitorului, care formează un obiect de
sludiu pentru alte discipline teologice, vom înfăţişa aci numai datele şi
laptele mai însemnate, pentru istoria creştinismului.
Cronologia vieţii Mîntuitorului. Iisus Hristos s-a născut în zilele
procuratorului roman Ponţiu Pilat (Luca 1, 5), în timpul împăratului
Augusl, cu rîţiva ani înaintea erei creştine stabilită de Dionisie cel
Mic (f 540) în 753 a.u.c. la Roma. Deşi naşterea lui Iisus Hristos este
rol m.ii insemiml eveniment din istoria omenirii şi a mîntuirii noastre,
<lala oi nu so cunoaşte cu precizie. Era creştină, calculată de Dionisie
cel Mir .sau Hxiguus, originar din provincia romană Scythia Minor sau
Daria Ponlir.'i (Dobrogea), este, cum am arătat, greşită, el punînd naş­
terea Mîntuilorului, începînd din 526, mai tîrziu decît a fost, la 753 a.u.c.
 P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 49

In realitate, Iisus Hristos s-a născut cu un an sau doi înainte de 750

a.u.c., anul morţii lui Irod, deci în 749 sau mai corect în 748 a.u.c.
în Evanghelii se găsesc cîteva date şi indicaţii de timp referitoare la
anul naşterii şi vîrstei lui Iisus Hristos. Ea a avut loc în timpul împă-
raiului August, ¡fiind proconsul al Siriei şi Palestinei Quirinus, care a
făcut un recensămînt ai populaţiei, fiind limp de pace. în acest timp,
s-a arătat la Betleem steaua magilor la Naşterea lui Hristos, a urmat
fuga lui Iisus Hristos în Egipt, împreună cu Fecioara M aria şi bătrînul
Iosif, uciderea pruncilor, moartea lui Irod în 750 a.u.c., apoi începutul
activităţii publice a Sfîntului Ioan Botezătorul, care precede cu puţin
pe a Mîntuitorului, în anul al X V -le a al domniei împăratului Tiberiu
.(14— 37), cînd Iisus avea «aproape treizeci de ani »(Luca 3, 23). Este
cunoscută, de asemenea, aluzia la vîrsta Lui — «în că nu a i c in c iz e c i
d e ani», i-au zis iudeii (Ioan 8, 57) şi la zidirea templului de către Irod
cel M are (Ioan 2, 19— 20). A ceste indicaţii ne îndreptăţesc să aşezăm
anul naşterii lui Iisus Hristos în 749 sau 748 a.u.c., deci cu 4 sau 5 ani
mai înainte de 753 a.u.c., cum a stabilit-o Dionisie cel Mic. Mai tîrziu,
tradiţia creştină a fixat naşterea Mîntuitorului la 25 decembrie în fie­
care an, sărbătorită mai întîi la Roma, apoi şi în Răsărit, în jurul anului
377 Ia Antiohia, iar din 379 şi la Constantinopol, cînd Sfîntul Grigorie
de Nazianz a ţinut celebra sa predică festivă : «H ristos s e n a şte, slă-
v iţi-L ! Ilr is îo s din ceru ri, în lîm p in aţi-L » (P.G., 36, 311— 336).
Iisus Hristos şi-a începui; misiunea la vîrsta de treizeci de ani pe
malurile Iordanului, nu departe de aşezările esenienilor, printre u ce ­
nicii lui Ioan Botezătorul. Primii săi discipoli au fost discipolii Sfîntului
Ioan Botezătorul (ca Ioan şi Andrei). Cînd Sfîntul Ioan Botezătorul a
văzut pe Iisus venind către el, a spus : «Iată m ielu l lui D u m n ezeu C el
c e r id ic ă p ă ca tu l lum ii» (Ioan 1, 29). Iisus se retrage în pustie. Cînd el
se întoarce şi află de arestarea şi moartea Sfîntului Ioan Botezătorul
de către Irod Antipa (4 î.Hr.— 39 d.Hr.), se retrage în Galileea, unde în­
cepe să înveţe în oraşele din jurul lacului Ghenizaret, numit şi M area
Galileci sau Marea Tiberiadei şi în ţinutul numit D e c a p o lis = ţinutul
celor zece cetăţi, unde, pe lîngă iudei se aflau şi greci. El şi-a ales doi­
sprezece Apostoli şi învăţa în sinagogile iudeilor în zilele Sabatului.
Iisus se adresează de preferinţă oamenilor simpli, celor umili şi bo l­
navi : orbi, leproşi, paralitici, isterici, îndrăciţi, precum şi vameşilor,
4 — Istoria bisericească
50 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

cărturarilor şi fariseilor, în sinagogi, pe drumuri, pe ţărmurile lacului Ti-

beriada, în pustie.
Durata activităţii publice a Mîntuilorului nu este nici ea mai si­
gur cunoscută din cauza deosebirii dintre Evangheliştii sinoptici, Matei,
Marcu şi Luca, care vorbesc de un singur Paşte şi Evanghelistul Ioan,
care vorbeşte de trei Paşte, ceea ce arată că activitatea sa a durat peste
trei ani. E de remarcat că evangheliştii nu dau date islorice precise,
ci menţionează doar fapte nedatate din xâaţa Mîntu¡torului. A ctiv ita ­
tea publică a Mîntuitorului variază — după unii istorici şi cercetători
— între 1 şi 3 ani.
După Sfîntul Luca (4, 18— 19) : «M-a Irim is s ă v e s t e s c an u l m ilei
lui D um n ezeu », care aminteşte.un loc din profetul Isaia (61, 2) şi Lev.
(25, 10), unii eretici, ca alogii şi gnosticii, au crezul că activitatea pu­
blică a Mîntuitorului a fost doar de un an. Acea sin ipoteză a fost re­
luată de unii istorici bisericeşti în sec. X IX .
După studii mai noi, Mîntuitorul s-a botezat în Iordan la 6 ianuarie
780 a.u.c., avînd circa 30 de ani (Luca 3, 23), în anul 27 al erei dionisiace.
EI a petrecut Pasha anului 781— 82 (Ioan 5, 1) şi a anului 782— 83 (Ioân
6, 4), iar înaintea.Paştelui din anul 783, sau 30 al erei dionisiace, a serbat
cu Sfinţii Apostoli Cina cea de taină, a fost apoi prins, judecat şi răs­
tignit vineri dimineaţa, 14 nisan (7 aprilie).
Nici anul morţii Mîntuitorului nu este acelaşi pentru toţi. Unii scri­
itori creştini socotesc a fi anul 28, alţii 29, 32 sau 33 al erei creştine,
alţii chiar mai tîrziu (36). De asemenea, unii autori noi o pun în
anul 28, alţii în 30, alţii în 33. Ţinînd seama de faplul că Mîntuitorul
a muri! pe Cruce, într-o vineri, în ajunul paştilor iudaice, calculele cele
mai lume sînt de acord pentru anii 30 sau 33 cînd paştile iudaice au
cir/,n| simbăla. Părerea cea mai întemeiată şi admisă de cei mai mulţi
este dala de 7 aprilie, anul 30 (783 a.u.c.).
IVnl.ni stabilirea datei morţii Mîntuitorului pot fi luate în conside-
î't.|îc', desigur cu probabilitate, şi alte date creştine însemnate ca : moar­
tea lui Io, iii I>()l('/,.itorul (poale cu doi ani înainte de moartea lui Hristos),
martiriul Simţului Şlelan şi convertirea lui Saul (Sfîntul apostol Pa vel),
|fi rîliva ani (I ! după moarlea Mîntuitorului).
După dalele de mai sus, rezultă că Iisus Hristos a trăit mai mult de
33 de ani, cil se (’iede în mod obişnuit, anume 35— 36 de ani, socotind
data naşterii în 749 748 a.u.c., iar data morţii în anul 30 d.Hr. (783 a.u.c.),
 PER IO A D A ÎN T lI (P IN A LA 324) 51

sau ceva mai mult, dacă se va fi născut înainte de 748 î.d.Hr. Unii scri­
itori creştini vechi (Sfîntul Irineu al Lugdunului = Lyon) şi unii teologi
noi cred că Mîntuitorul a trăit pe pămînt chiar 40 de ani.
Evenimentele mai însemnate din viaţa Mîntuitorului. Din copilăria
lui Iisus Hristos, în afară de faptul istoric al naşterii Lui la Bethleem,
cu prilejul unui recensământ, sub Împăratul August, în timpul proconsu­
lului Quirinus, în afară de fuga Lui în Egipt şi de întoarcerea în Ga-
lileea, nu se cunoaşte decît episodul de la 12 ani, cînd El s-a rătăcit
de părinţii săi în templul din Ierusalim (Luca 2, 42— 51). Ipotezele unor
cercetători raţionalişti, după care Iisus a învăţat la preoţii din Egipt sau
în alte ţări (India), ideile pe care El le-a predicat, sînt simple închipuiri
fără nici un temei istoric. -
,, .Din activitatea mesianică a Iui Iisus Hristos, Evangheliile au reţi­
n u t: botezul Lui de către ¡Ioan (Matei 3, 13, 1 7 ; Marcu 1, 9— 11), ch e­
marea Apostolilor (Matei 10), propovăduirea însoţită de minuni în Ga-
lijeea, Iudeea, şi Ierusalim, intrarea triumfală în Ierusalim, prinderea,
judecarea, condamnarea, Răstignirea, Moartea, învierea, şi înălţarea Lui.
In cei vreo trei ani dţ^nnsiune publică, Iisus Hristos a desfăşurat o a c ­
tivitate extraordinară, ca învăţător, profet şi făcător de minuni, care, pe
de o parte a făcut o foarte puternică impresie asupra poporului, pe de
alta a stîrniţ ura conducătorilor iudei.
In cele din urmă, Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procurato­
rului Ponţiu Pilat (26— 36 d.Hr.) şi judecat de marele preot Caiafa şi de
sinedriul iudeilor. Vina lui Iisus Hristos este, după conducătorii iudeilor,
religioasă şi politică. El este acuzat că s-a făcut pe sine « r e g e le iu d e i­
lor» (Ioan 18, 33— 3 7 ; 19, 12) şi s-a declarat pe sine Fiu al lu i D um ­
n ezeu . Iată cuvintele lor : «Pentru lu cru bun nu aru n căm cu p ie tr e a su ­
p ra Ta, ci p en tru h u lă şi pen tru c ă Tu, om iiin d, T e ia c i p e T in e D um ­
n ezeu » (Ioan 10, 33). Intr-adevăr, Mîntuitorul a declarat : «Eu şi T atăl
una sin tem » (Ioan 10, 30) şi «De Ia D um n ezeu am ie ş it şi am v e n it»
(Ioan 8, 42).
Iudeii se temeau foarte mult de romani să nu le nimicească ţara şi
neamul : «De-1 v o m lă s a a şa , afirmau ei, toţi v o r c r e d e în El şi v o r v en i
ro m a n ii şi n e v o r lu a lo c u l şi n eam u l» (Ioan 11, 48). De aceea, după opi­
nia marelui arhiereu Caiafa, « e ste m ai d e fo lo s s ă m o a r ă un om pen tru
p o p o r d e c ît s ă p iară tot n e a m u l» (Ioan 11, 50). Astfel s-a ajuns la con­
damnarea iui Iisus Hristos la moarte prin răstignire pe cruce.
 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

învăţătura. Iisus Hristos a vorbit şi a lucrat în numele, cu auto­

ritatea şi puterea lui Dumnezeu, a mărturisit dumnezeirea Sa şi a ară­
tat misiunea Lui mesianică în faţa Apostolilor şi a oamenilor, a avut
o viaţă morală de o curăţie şi înălţime sufletească unică şi incomparabilă.
«C in e d in tre v o i m ă v ă d e ş t e d e păcat», a spus El (Ioan 8, 46), iar Sfîn­
tul Apostol Petru mărturiseşte : «Ei n -a s ă v îrş it n ici un p ă c a t, n ici s -a
a i la t v ic le ş u g în gu ra L ui» (I Petru 2, 22).
Mîntuitorul a dat învăţături sublime în cuvinte, parabole şi ima­
gini de o simplitate, sinceritate, adîncime, frumuseţe şi înţelepciune
supraomenească. învăţătura Lui n-a fost depăşită şi nu poate fi depăşită
de nici una dintre religiile naturale ale lumii sau de vreun alt sistem
de gîndire filosofic sau religios, ea fiind de origine dumnezeiască.
Evanghelia, adică vestea cea bună, propovăduită de Iisus Hristos,
a fost un mesaj religios şi moral, nu social sau politic. Prin doctrina Sa,
Mîntuitorul urmăreşte mîntuirea omului, care înseamnă eliberarea lui
de păcate, restructurarea firii umane, reînnoirea, sfinţirea şi îndumne-
zeirea omului.
Ideea centrală a propovăduirii Mîntuitorului este « îm p ă ră ţia lui
D um nezeu» sau « îm p ărăţia ceru rilo r» . Prin îndemnul : «P o c ă iţi-v ă c ă s-a
a p r o p ia t îm p ă r ă ţia c e r u r ilo r » (Matei 3, 2 ; 4, 57 ; 10, 7 ; Marcu 1, 15),
îşi începe El misiunea sa mîntuitoare. A ceastă împărăţie este înţeleasă
ca o nouă ordine morală, adusă lumii, ca stare de credinţă, de virtute
morală şi fericire sufletească, bun suprem apărut cu El şi realizat în
lume prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu. în îm p ă ră ţia ceru rilor,
vor intra toţi cei ce cred în El şi în misiunea Lui dumnezeiască, ascultă
şi (in preceptele Lui, se renasc «din a p ă şi din D uh» (Ioan 3, 5), se schimbă
sufleteşte* şi trăiesc o viaţă religios-morală nouă şi curată.
Deşi Iisus Hristos predica iudeilor, învăţătura Lui este destinată
iul regii lumi. «Si s c v a p r o p o v ă d u i E v a n g h e lia a c e a s t a a îm p ă ră ţiei în
luată lu m ea sp r e m ărtu rie la to a te n eam u rile» (Matei 24, 14). Acest
universalism religios, aşa rum l-a vestit Mîntuitorul era o nouă con­
cepţii* r<i şi lo.il«' marile adevăruri predicate de El. Cu tot sincretismul
religios Şi prozelitismul iudaic, învăţătura Mîntuitorului a fost înţeleasă
cu greutate de unii şi de alţii, obişnuiţi cu propriile lor religii.
Mi uluitorul a pornii de la ideile religios-morale ale Vechiului T es­
tament, dar «a plin ii L eg ea » (Matei 5, 17), mergînd mult mai departe de
 P ER IO A D A IN T 1I (P IN A LA 324) 53

ea. El a înnoit şi a înnobilat conţinutul noţiunilor religios-morale vechi

şi contemporane şi a creat o nouă religie şi morală.
In noua religie, ideea existenţei unui singur D u m n ezeu spiritual, n e ­
văzut, inefabil şi infinit este esenţială. Există un singur Dumnezeu ade­
vărat în trei ipostasuri sau persoane : Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt, care
formează una, sfîntă, deofiinţă şi nedespărţită Treime. Ei nu sînt trei
Dumnezeu, ci trei ipostasuri sau persoane a le u n ei sin g u re D u m n ezeiri,
Prin m o n o teism u l şi spiritualitatea lui Dumnezeu, ideea de Dumnezeu
este mult adîncită şi atinge în învăţătura lui Iisus Hristos «cea mai înaltă
treaptă a theismului». Dumnezeu este spirit personal, atotputernic, de-
săvîrşit în fiinţa, curăţia, sfinţenia şi bunătatea Sa. El esle Tatăl ceresc
al tuturor oamenilor, iar oamenii de pe toată faţa pămîntului sînt fiii
Săi şi fraţi între ei, meniţi să ajungă, prin credinţă în Iisus Hristos şi
prin revărsarea harului Sfîntuluj Duh la desăvîrşire, sfinţenie şi îndum-
nezeire. Raportul dintre Dumnezeu şi oameni, ca şi raportul dintre oameni
este radical schimbat prin preceptele Evangheliei,
Iisus Hristos se găseşte faţă de Dumnezeu-Tatăl într-un raport deo­
sebit şi unic, de filiaţie directă propriu-zisă : El este Fiul lui Dumnezeu
în înţeles real metafizic, născut mai înainte de toţi vecii din Tatăl. «Eu
şi T atăl una sîn tem » (Ioan 10, 38), a mărturisit Mântuitorul despre Sine..
«C ăci trei sîn t c a r e m ă rtu rise sc în c e r : T atăl, C u vîn tu l şi S lîn tu l D uh
şi a c c ş ti trei una sînt», mărturiseşte Sfîntul Apostol Ioan (I Ioan 4, 7).
Prin Fiul Său, prin Domnul Iisus Hristos, care a îmbrăcat chip de
om, Dumnezeu-Tatăl s-a făcut cunoscut oamenilor, iar prin jertfa Sa pe
cruce a adus mîntuirea lor. Dar, deşi a îmbrăcat chip omenesc, Iisus
Hristos a afirmat totdeauna dumnezeirea Sa şi legătura Lui intimă cu
Dumnezeu-Tatăl ca Fiu al Său. «Nu ştiţi, le-a spus El Sfinţilor Apostoli,
c ă T atăl e s t e în M in e şi Eu sîn t în T atăl ?» (Ioan 10, 38 ; 14, 10). A ltă­
dată a a d ă u g a t: «C ine M ă v e d e p e M in e v e d e p e C el c e M -a trim is p e
M ine» (Ioan 12, 45) şi «Cei ce M -a văzu t p e M in e a v ăz u t p e T atăl»
(Ioan 4, 9).
Cu alte cuvinte, după cum Fiul lui Dumnezeu este prezent în «sinul
T atălui», lot. aşa Dumnezeu-Tatăl este prezent în întruparea Fiului. « T oate
c ît e a rc T alăl a le M e le sînt» (Ioan 16, 15). «Şi to a te a le M e le sîn t a le
T a le şi a le T ale sîn t a le M e le » (Ioan 16, 10).
După Sfînlul apostol Pavel, Iisus Hristos este « stră lu cirea s la v e i şi
c h ip u l fiin ţei lui D u m n ezeu » (Evr., 1, 3). «El e s t e ch ip u l D u m n ezeu lu i celu i
54 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

n ev ăzu t» (Col. 1, 1 5; Cor. 4, 4 ; Filip. 2, 6). în Iisus Hristos «lo c u ie ş te

tru p eşte to a tă p lin ă ta te a D u m n ezeh ii» (Col., 2, 9).
Iisus Hristos şi-a afirmat Dumnezeirea Sa nu numai prin cuvintele
şi învăţătura Sa, ci mai ales prin faptele, minunile şi proorociile Sale.
Minunea cea mai mare, care a confirmat că este Fiul lui Dumnezeu este
în v ie r e a s a din m orţi, piatra de temelie a predicăm creştine şi garanţia
învierii tuturor oamenilor. «C ă ci d a c ă H ristos n -a în v ia t, spune sfîntul
Apostol Pavel, z a d a rn ic ă e s te p r o p o v ă d u ir e a n oastră , z a d a rn ic ă şi c r e ­
d in ţa v oa stră...» «Dar acu m H ristos a în v ia t din m orţi, fiin d în cep u tu ră
(a învierii) c e lo r adorm iţi» ...«V răjm aşu l c e l din urm ă, c a r e v a fi n im icit
e s t e m o a rtea » (I Cor., 15, 14 ; 20, 26).
De asemenea, propriile Sale profeţii confirmă d iv in ita te a Sa. Iisus
a proorocit patimile, moartea şi învierea Sa (Matei 16, 21 ; 17, 22— 23 ,­
20, 18— 20 ; Marcu 10, 32— 34 ; Luca 9, 22), trădarea lui Iuda (Matei 26,
21 ; M arcu 14, 18— 20 ; Luca 22, 21 ; Ioan 13, 21— 26), renegarea lui Petru
(Matei 26, 31— 3 4 ; Marcu 14, 29— 3 0 ; Luca 22, 33— 3 4 , Ioan 13, 38),
dărîmarea Ierusalimului (Matei 24, 2 ; Marcu 13, 2 ; Luca 19, 44 ; 21, 6),
Pogorîrea Sfîntului Duh asupra Sfinţilor Apostoli (Luca 24, 49 ; Ioan 15,
2 6 ; 16, 1 3 ; Fapte 1, 8). Prin Sfîntul Duh, a treia persoană a Sfintei
Treimi, ise revarsă continuu asupra celor ce cred în Iisus Hristos harul
lui Dumnezeu cel înnoitor şi sfinţitor.
în teologia creştină este implicată şi a n tr o p o lo g ia . După doctrina
creştină, concepţia despre om, antropologia, stă în slrînsă legătură cu
concepţia despre Dumnezeu. Iisus Hristos a adus în lume o concepţie
nouă d e s p r e om . Antropologia creştină este cu totul diferită de antro­
pologia religiilor naturale. Doctrina creştină învaţă că omul a fost creat
de Dumnezmi «după ch ip u l şi a s e m ă n a r e a sa» (Fac., 1, 27), ca împlinire
şi desăvîrşire a întregii creaţii. în fiinţa omului se unesc în chip mi­
nimal lumea nuilerială şi lumea spirituală, omul fiind format din trup
nialorial şi suf 1(4 spirilual. Sufletul omului este o substanţă fină, simplă,
imaterială, distinctă de fiinţa lui Dumnezeu, dar capabil să se ridice prin
virliile şi barul divin la asemănarea cu Dumnezeu, înălţîndu-se pînă la
sfinţire şi nulumno'/oire spre a trăi în veşnicie cu Dumnezu.
Chipul lui Dumnezeu din fiinţa omului orientează omul spre în-
dumnezeire. .(.Y/c/ şlim c ă atu n ci cîn d s e v a a ră ta Iisu s, spune Sfîntul
Apostol Ioan, vom ii asemenea Lui, fiin d c ă îl v o m v e d e a p recu m este»
 P E R IO A D A IN T lI (P IN A LA 324) 55

(I Ioan 3, 2). De asemenea, Siîntul Apostol Petru spune că cei drepţi se

fac «p ărtaşi firii d u m n ez e ie şti — (0eia? xotvovoi csuaeioc) (II Petru 1, 4).
Aşa cum ne-a descoperit pe Dumnezeu, Cel în treime adorat, Iisus
Hristos, ne-a descoperit nouă înşine valoarea sufletului nostru, pe care
a pus un preţ nou şi infinit, « că ci c e - i f o lo s e ş t e om u lu i s ă c îş tig e lu m ea
în tr e a g ă , d a c ă -ş i p ie r d e s u fletu l sau ?» (Marcu 8, 3 6 ; M atei 16, 2 6 ;
Luca 9, 25). Aşa cum sufletul este cel mai mare bun al nostru, mîntuirea
lui este datoria şi fericirea cea mai mare, care s e v a realiza prin viziunea
'beatifică a lui Dumnezeu şi trăirea în eternitate cu El. «A tu n ci c e i d repţi,
ne încredinţează Sfîntul Apostol Matei, v o r stră lu ci c a s o a r e le in îm ­
p ă r ă ţia T atălu i lor» (Matei 13, 43).
Cu această învăţătură, religia şi cultul au fost moralizate, spiritua­
lizate şi valorificate în gradul cel mai înalt. «Şi era u u im iţi d e în v ă ­
ţătu ra Lui, c ă c i îi în v ă ţa p e e i c a C el C a re a re p u tere, ia r nu în fe lu l
că rtu rarilo r» (Marcu 1, 22).
In m o r a lă , Evanghelia lui Iisus Hristos aduce o înnoire şi un pro­
gres tot atît de mare. Evanghelia ne descoperă şi pe semenul nostru, de
a cărui mintuire sîntem cu toţii responsabili, căci El este fratele nostru.
Principiul şi temeiul raporturilor dintre oameni este iu b ir e a , idee şi pildă
dumnezeiască a vieţii creştine. « C ăci D u m n ezeu a ş a a iu b it lu m ea , în cît
p e F iu l Său C el U nu l-N ăscu t L -a d at, c a o r ic in e c r e d e în El s ă nu p iară,
c i s ă a ib ă v iaţă v e ş n ic ă » (Ioan 3, 16).
Iubirea este cea mai mare poruncă dată de Iisus Hristos şi cea mai
m are realizare a vieţii morale creştine : iubirea lui Dumnezeu ca Tată
al tuturor oamenilor şi iubirea de oameni ca fii ai lui Dumnezeu şi fraţi
ai noştri.
Iisus Hristos ne învaţă şi porunceşte : «Să iu b e ş ti p e D om n ul D um ­
n e z e u l tău, cu to ată in im a ta, cu tot su fletu l tău şi cu tot cu g etu l tău.
A c e a s ta e s t e m a r ea şi c e a d in tîi p oru n că. Ia r a d o u a , la f e l c a a c ea sta .
B ă iu b e ş ti p e a p r o a p e le tău c a p e tin e în su ţi» (Matei 22, 37— 39 ,• Marcu
12, 29— 31 ; Luca 10, 27).
După mărturia Sfîntului Apostol Ioan, « d ra g o s tea e s t e d e la D um ­
n ezeu ... c ă c i D um n ezeu e s t e iu b ire» , «N oi iu bim p e D u m n ezeu , fiin d c ă
El n e -a iubit c e l dintîi» (I Ioan 4, 7— 8 şi 19).
Iisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru,
ci a dat şi pilda dumnezeiască a unei vieţi de iubire, bunătate şi curăţie
sufletească, prin care fiecare trebuie să năzuiască spre desăvîrşirea dum-
 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

nozeiască însăşi. «în a c e a s ta e s te d r a g o s te a , spune Siîntul evanghelist

lo.in, nu fiin d c ă n oi am iu bit p e D um n ezeu , c i fiin d c ă El n c -a iu bit p e
noi... iar n o i d a to r i sîn tem s ă n e iu bim unul p e altul» (I Ioan 4, 8, 10— 11).
Astfel, Mîntuitorul este învăţătorul şi modelul vinei vieţi morale,
noi, superioare, necunoscute pînă atunci, de nici o religie, de nici o
filosofie, de nici o cultură.
Iisus Hristos a unit strîns credinţa şi fapta, religia şi morala. Prin
concepţia Lui spiritualista, prin accentuarea nemuririi sufletului şi a răs­
punderii lui înaintea lui Dumnezeu, prin curăţirea şi intensificarea sen­
timentului religios şi moral, prin concepţia despre Dumnezeu şi creatura
Sa, Iisus Hristos a ridicat considerabil sensul şi valoarea religiei şi a
lărgit orizontul ei într-un mod cu totul deosebit.
Prin învăţătura Sa, prin viaţa şi faptele Sale minunate, Iisus Hristos
a fost în lume, după cum spune Evanghelistul Luca «un semn de con­
trazicere» (Luca 2, 34). El a uimit, a convins, a al ras, a cucerit pe de
0 parce ; a surprins, a dezamăgit şi a scandalizat pe de alta. Ucenicii
Lui înşişi L-au înţeles treptat şi cu oarecare greutate. Poporul, în
general, căruia s-a adresat de preferinţă, L-a ascultat şi L-a urmat cu
dragoste, cu încredere şi cu respect, declarînd că «niciodată n-a vo r­
bit un om ca Acesta» (Ioan 7, 46). Conducătorii iudei, în cea mai
mare parte însă, orbiţi de orgoliul, ipocrizia şi formalismul lor reli-
gios-moral, demascaţi şi biciuiţi de cuvîntul Lui, slăpîniţi de o con­
cepţie mesianică denaturată, L-au socotit înşelător, agitator, blasfema-
for, L-au acuzat în mod fals şi L-au tîrît la judecata procuratorului
roman Ponţiu Pilat ca «răufăcător» (Ioan 18, 30), ca hulitor (Marcu
14, (¡4), ca răzvrătitor contra împăratului de la Roma, voind să se
proclame rege al iudeilor (Ioan 19, 12), adică tocmai ceea ce doreau
ei, dar nu ceea ce gîndea şi voia Iisus Hristos. Partidele iudaice I-au
birul o opo/.iţie pătimaşe : fariseii pentru că El combătuse formalismul
gol ;;.i ipocrizia lor : saduebeii pentru că nu credeau în înviere şi în
1ici1î u i i re, j sul lotului, i ii vutcile de El, şi pentru că socoteau mesianismul
periculos ilin punrl do vedere politic. In sinedriu, marele preot (arhie­
reul), (Mie era saduebeii, a declarat uciderea lui Iisus ca o necesitate
politică, iar fariseii, cu excepţia cîtorva, nu s-au opus. Deşi Iisus Hristos
a fost ucis în chip infamanl, prin răstignire, care era moarte ruşinoasă
dc sclavi, învăţătura şi trăirea religios-morală propovăduite de El, con-
 PERIO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 5?

linuate de Apostolii Săi, organizate în Biserică, au prins rădăcini şi au

rămas, constituind cea mai mare înnoire spirituală de pînă atunci.
Izvoarele istorice ale vieţii lui Iisus sînt scrierile vechi creştine, în
frunte cu scrierile Noului Testament. Deşi Evangheliile nu s-au scris
cu interesul şi scopul de a face o biografie completă şi datată riguros,
ele sînt pentru noi un document sufletesc de o valoare incontestabilă,
pentru că redau într-o relatare simplă şi veridică cuvintele şi faptele
iui Iisus Hristos şi constituie o mărturie a impresiei extraordinare pe
care a lăsat-o El. Un număr de scrieri apocrife, care imită, completează
sau contrafac scrierile canonice ale Noului Testament, conţin poate unele
elemente istorice, cunoscute din tradiţia creştină, dar acestea sînt mai
tîrziu şi tendenţioase. între acestea sînt Evangheliile zise apocrife : a
lui Iacob cel Tînăr, a lui Toma israelitul, a lui Nicodim, a copilăriei
lui Iisus, a naşterii Măriei.
Ştiri din surse necreştine despre Iisus Hristos. Ştirile acestea sînt
puţine. Ni s-a păstrat o E p isto lă a unui sirian , M a ia , c ă tr e iiu l său S e ­
rap ion , în limba siriană, în care vorbeşte despre «înţeleptul rege» al
iudeilor, a cărui moarte a adus ruina poporului iudeu, iar el continuă
să trăiască prin Legea pe care a dat-o. Autenticitatea acestei epistole,
scrisă între anii 70— 170 este îndoielnică.
1. S c r is o a r e a unui r e g e (toparh) al E d esei, A b g a r V U kam a (Cel N e­
gru 4 î.d.ITr.— 7. d.Hr. ; 13— 50 d.Hr.) c ă tre Iisu s H ristos şi R ăspu nsu l
M în tu itoru lu i c ă t i e A b g ar. Regele Edesei Abgar, îl chema prin scrisoarea
sa pe Iisus ca să-l vindece de o boală grea, oferindu-I în schimb ospi­
talitatea în cetatea Edesei. Iisus îi răspunde că nu poate să meargă la
Edesa, dar că-i va trimite pe unul dintre ucenicii Săi. Persoana lui
Abgar V al Edesei este istorică, dar corespondenţa lui cu Iisus Hristos
trebuie socotită apocrifă, deşi s-au găsit apărători ai autenticităţii ei
(Epistolele sînt păstrate de istoricul Eusebiu, Is to r ia b is e r ic e a s c ă , I, 13,
6— 10).
2. Documentul numit A c ta P liaţi şi E p isto la lui L en iu lu s, un pretins
prieten al lui Pilat, amîndouă adresate Senatului roman, cunoscute din
sec. al III-Iea, sînt în mod cert apocrife. A cta P ilati vorbesc în chip
batjocoritor despre condamnarea, suferinţele, M oartea şi învierea lui
Hristos. E p istola lui L en iu lu s face o descriere frumoasă a chipului lui
Iisus Hristos, după care s-a orientat, la toate popoarele creştine, pictorii,
reproducînd chipul presupus real al Mîntuitorului Hristos.
55 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

3. M ărtu rii iu d a ic e. Scriitorul iudeu Iosif Flaviu (37/38— 100/105)

aminteşte în lucrarea sa A n tic h ită ţile iu d a ic e (XX, 9, 1), despre uci­
derea lui Iacob, «frate al lui lisus Hristos» (Eusebiu, Is to r ia b is e r i-
c c a s c ă , II, 23, 21— 24), iar în alt loc (XVIII, 3, 3) vorbeşte despre
lisus ca învăţător al adevărului şi făcător de minuni. în text, aşa
cum ni s-a păstrat pînă azi, se află şi cuvintele : «6 XpiaxoS ouxoi r¡y»
= «Acesta este Hristos», la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă , I, 11, 7— 8).
-Autenticitatea acestor cuvinte este contestată, deoarece o asemenea măr­
turisire din partea lui Iosif Flaviu, care nu era creştin, este probabilă.
Unii istorici, între ei Adolf Harnack, înclină totuşi să admită auten­
ticitatea ei, explicînd-o prin gustul lui Iosif Flaviu pentru sincretism
şi prin inconsecvenţa lui. Cuvintele de mai sus, nefiind cunoscute lui
Origen (f 254), se socotesc interpolate în textul Iui Iosif Flaviu, înainte
de Eusebiu. Ele pot fi o însemnare făcută pe marginea textului de un
creştin : «Acesta era Hristos», care a fost introdusă apoi în textul lui
Iosif Flaviu de un copist.
4. F ilo n şi Ju stu s d e T ib er ia d a (sec. I), n-au scris despre lisus Hris­
tos. Rabinul E lie z er b e n F lyrcan (sec. II) spune că a cunoscut pe un
discipol, Iacob al lui lisus Nazarineanul.
T ăcerea scriitorilor iudei despre lisus Hristos este explicabilă. Ei
aveau despre Mesia alte idei, adică aşteptau să vadă în M esia un eli­
berator, un erou. Pe de altă parte, iudeilor nu le convenea să vorbească
despre lisus Hristos ca despre un adevărat Mesia, pentru că voiau sa
placă romanilor. Se ştie că romanilor le displăceau speranţele mesia­
nice ale poporului iudeu. Acţiunile cu caracter mesianic îi făceau pe
iudei, faţă de rondam, suspecţi şi urîţi.
De la jumătatea secolului al II-lea, tăcerea iudeilor la adresa lui
lisus llrislos s-a schimbat? ei au început să răspîndească ştiri calom­
n i o a s e c u p r i v i r e l a originea şi viaţa Lui. A ceste ştiri au fost apoi îm-
p r u m u l d l e d e un i i s c r i i t o r i pagini ca Cels, Porfiriu ş.a. Mai tîrziu, c a ­
l o m n i i l e i u d a i c e a u trecut în cartea « Ş eier to ld o t Icşu» = Cartea originii
l ui l i s u s , c a r e s a dă ca foarte veche, s-a constatat ulterior că aceasta
e r a un p a m f l e l din Evul mediu.

Un lals îndrăzneţ, mai recent, este E p isto la lui B en an , pe care ar

fi scris-o pe la anul 83 d.Hr, un pretins medic egiptean. în realitate,
 PER IO A D A 1N T ¡I (P ÎN Ă LA 324) 59

ea e plăsmuită chiar de pretinsul ei descoperitor (Ernst Edler von cler

Plani tz, 1910).
5. S criitorii rom an i care amintesc despre Iisus Hristos sau despre
creştinismul începător sînt : proconsulul Bitiniei, Pliniu c e l T inăr, în-
tr-o S c r is o a r e c ă tre îm p ăratu l T raían (ep. X, 97), istoricii T acit (55— 120
d.Hr.) şi S u eton iu (69— 141 d.Hr.). Pliniu cel Tînăr, în S c r is o a r e a s a c ă tre
îm p ăratu l T raian , din anul 111— 112, vorbeşte despre adunarea creşti­
nilor pentru cult într-o anumită zi — sta to d ie —■ (Duminica) şi despre
adorarea lui Hristos ca Dumnezeu (c a rm en C h risto q u a si D eo d ic e re ).
Istoricul T acit (| 120), aminteşte suferinţele îndurate de creştini
în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64 (A n n a les X V , 44).
Istoricul S u eton iu (Ţ 141), vorbeşte despre expulzarea iudeilor din
Roma în anul 49 de_ către împăratul Claudiu (41— 54^ care se agitau
clin cauza lui Hristos —■ « Ju d a e o s , im p u ls o r e C h r es to c o n tin u e tu m ul­
tu an tes, R om a expu lit» (V ita C lau d ii 25, 4). C h restu s este, fără îndo­
ială, Hristos. Se aflau atunci în Roma circa 10.000 de iudei, unii care
credeau în Hristos, alţii nu. Datorită edictului împăratului Claudiu,
au trebuit să plece din Roma familia de iudei Aquila şi Priscilla, pe
care Apostolul Pavel i-a întîlnit la Corint în 52 (Fapte 18, 2). în
a lt loc din istoria sa, Suetoniu vorbeşte despre torturarea creştinilor
sub împăratul Nero (V ita N er o n is 16, 2), în anul 64, cînd a izbucnit
incendiul Romei.
Menţiuni despre creştini se mai găsesc la medicul G a llen u s şi la
retorul F ron ton . Scriitorii L u cian d e S a m o sa ta şi C els (sec. II), vorbesc
despre creştini mai mult. Cels, într-o carte specială îndreptată contra
creştinilor — Aoţo? áXv¡9v¡? (Cuvînt adevărat), insultă şi acuză pe
creştini.
Dacă scriitorii păgîni nu vorbesc mai mult şi mai bine despre
Hristos, tăcerea sau rezerva lor, ca şi a iudeilor, este explicabilă. Ei
vedeau în creştinism o sectă iudaică dispreţuită sau o superstiţie orien­
tală, iar în Iisus Hristos un amăgitor, un instigator demagog, condam­
nat la moartea pe cruce de autoritatea romană. Văzut de la Roma,
creştinismul era o religie dispreţuită, o apariţie periferică, puţin însem­
nată. în mulţimea de culte, care pătrunseseră în Pantheonul roman, creş­
tinismul, cel puţin la apariţia sa, nu putea atrage atenţia romanilor în
chip deosebii.
00 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ

BIBLIOGRAFIE

D espre Iisus H ristos e x istă o b ib lio g rafie consid erabilă. A ici m enţionăm lu c ră ­
rile im portante, mai noi :
H. K r a f t , D ie E n tsteh u n g d e s C h riste n tu m s , Darm stadt, 1981.
P. E. G u i 11 e t, R e fle x io n su r l e s o r ig in e s d u c h r is tia n is m e , B ordeaux, 1977.
W . K a s p e r , J è s u le C hrist, Paris, 1976.
C o n z e l m a n t i , L e o rig in i d e l crisfianesim o. j risu ltu li d e ila c r itic a s to r ic a . A
cu ra d i B. C o rsa n i, Torino, 1976.
H. Z i m m e r m a n , J e s u s C h ristu s. G e s c h ic h t e und V e rk ü n d ig u n g , Stuttgart,
1973.
J . L e n z m a n n , W ie d a s C hristen tu m , en sta n d , Borlin, 1973.
C h. C. A n d e r s o n , T h e h is t o r ic a l J e s u s . A c o n tin u ig q u e s tio n . Grand Rapids,
Elrdm ans Publ., 1972.
E. T r o c m é , J é s u s d e N a z a r e th v u p a r l e s tém o in s d e sa v ie , N euchâtel, 1972.
R. M. G r a n t, L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . Trad. de l'A n g lais par A. M.
Giroudout, Paris, 1971.
J é s u s , In c o ll. «G énies et réalités», Paris, Î971.
C h G u i g n e b e r t (raţionalist), J é s u s , 2-e ed. Faris, 1969.
J . J e r e m i a s , Le p r o b lè m e h is to r iq u e d e J é s u s C h rist. Trad. de l'AUemand par
J. Sch losser, Paris, 1968.
W . T r i l l i n g , J é s u s d e v a n t ¡'h isto ire, trad. de l’allem and par J . Schm idt, Paris,.
1968.
R. B u l t m a n n , J é s u s . M y t h o lo g ie und d e m y t h o lo g is a lio n ( J e s u s C h rist a n d M y t­
h o lo g y ). trad. par F. Freuss, S. D urand-G aselin, Paris, 19(ia.
P. G e o l t r a i n e t G. B o r n k a m m, J é s u s , în « lin c y c lo p a e d ia U niversalism ,
t. 9, Paris, 1968, p. 426— 431.
E. S c h w e i t z e r , J e s u s C h ristu s, M ünchen, Hamburg, 1968.
M. R o b b e , D er U rspru n g d e s C h risten tu m s, Leipzig, Je n a , Berlin, 1967.
R. S l e n c z k a , G e s c s ic h t lic h k e it u n d P e r s o n s e in J e s u C h risti, G öttingen, 1966.
J . C a r m i c h a e l , L e b e n und T o d d e s J e s u s v o n N a z a r eth . Trad. din Ib. engleză
de C. D ietelm eier, M ünchen, 1965. “
R. L. B r u c k b e r g e r , T h e h isto ry o f J e s u s C h rist, New Y ork, 19G5, 462 p.
G. B o r n k a m m , J e s u s v o n N a z a r et, Stuttgart, 1964.
X. L é o n-D u f o u r, Les E v a n g ile s e t l ’h is t o ir e d e J e s u s , Paris, 1964.
E. K ä s e m a n n , D as P r o b le m d e s h is to r is c h e n J e s u s , în «Z eitschrift für T h e o ­
logie und K irch e», 1964.
IÎ. D a n i e l - R o p s , J é s u s e n so n tem p s, 2-e éd., Paris, 1962, 837 p.
F. A m i o t, J . D a n i é 1 o u, A. B r u n o t, Mgr. C r i s t i a n i , H. D a n i e l - R o p s ,
L es s o u r c e s d e ¡’h is t o ir e d e J é s u s , Paris, 1961.
.1. M. R o b i n s o n, Le K é r y g m e d e ¡’E g lis e e t l e J é s u s d e l ’h is t o ir e (K e r y g m a
und h is to r is c h e r J e s u s ) , trad. par. E. De P eyer, G en ève, 1961. ,
A. S c li w e i t /. e r, G e s c h ic h t e d e r L e b e n - J e s u F o rs ch u n g , 6-c A uflage, T ü bin­
gen, 1961,
I il e m, /,e S r c i e t h is to r iq u e d e la v i e d e J é s u s (D as M essia n itü ts- und L e id e n g e -
h eiin n is. i-ine Shiy.ye d e s L e b e n s Je s u ). Trad. A. A nex-H eim brod, Paris, 1961.
M . K a li I e r / V r sogi'n n u n lc h is t o r is c h e J e s u s und d e r g e s c h ic h t lic h e b ib lis c h e
(. in isln s, M e A u ll , M iiiie lio n , 1960.
I:. I; ii eli, 7 m l’in g e n a ch d e m h is to r is c h e n J e s u s , Tübingen, 1960.
li. Ii i <i >i u x, t.’H is to r icité d e J é s u s d e v a n t l ’e x é g è s e r e c e n t e , în «Revue B i­
blique,*, I X V ( I !):>'().
S. E. J o Ii ii •, n ii, J e s u s ln his o w e n tim e, London, 19)8.
W. e i r u n d ni a n n, D ie G e s c h ic h t e J e s u C h risti, Berlin, 1957.
O. C u I in a n ii, D ien <■/ C és a r , N euchâtel, Paris, 1957.
J o s é M. li r o v e r, V iflq .de J e s u - C r is to , B arcelon a, 1956, 1431, p.
 PER IO A D A IN T II (P lN Â LA 324) 6i

V. T a y l o r , T h e L ile a n d M in istry of Je su , London, 1954.

M. G o g u e l , J é s u s , 2-e éd. Paris, 1950.
J. K i c c i o t t i , V ie d e J é s u s C h rist, trad. fr. par M. V au ssard , Paris, 1947,
712 p.
J . M o r e a u , L e s p lu s a n c ie n s t é m o ig n a g e s p r o ia n e s su r J é s u s , B ru x e lle s, 1944.
B o g ata b ibliografie despre lisu s H ristos pu b licată pînă la 1934 se g ăse şte la :
J. L e b r e t o n e t J. Z e i l l e r , L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡'E glise..., par
Aug. F lich e et V. M artin, t. I), Paris, 1934, p. 63— 125.
M enţionăm ca mai im portante :
F. P r a t, Jé s u s -C h r is t. S a v i e , s a d o c t r in e , so n o e u v r e , 2 vol., Paris, 1933.
J. K l a u s n e r , J é s u s d e N a z a r e th , S o n tem p s, s a v ie , sa d o c t r in e , Paris, 1933.
L e B r e t o n , L a v i e et. ¡'e n s e ig n e m e n t d e J é s u s C h rist, n o tr e S e ig n eu r, 2 vol.,
Paris, 1931.
M. J . L a g r a n g e, L 'E v a n g ile d e J é s u s C h rist, Paris, 1928.
L o u i s d e G r a n d m a i s o n , Jé s u s -C h r is t. Sa p e r s o n n e , s o n m e s s a g e s e s p r e ­
u v e s , 2 vol., Paris, 1928.
A. C. H e a d 1 a m, T h e L ile a n d T e a c h in g o i J é s u s th e C hrist, 2-nd éd., London, 1927.
In l i m b a r o m â n ă :
Diac. Prof. Hm. V a s i l e s c u , Is to r ia r e lig iilo r , ed. a 2-a, B u cu reşti, 1983, p.
385— 408.
I d e m , V ia ţa D om n u lu i n o stru lis u s IT rlstos şi v ia ţ a a lto r în t e m e ie to r i d e r e ­
lig ii, în «M itropolia M oldovei şi Su cevei» L (1974), nr. 7— 8, p. 546— 560.
Pr. Prof. I. R ă m u r e a n u , C in s tir e a Ş tiu te lo r ic o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e , în
«S tu d ii te o lo g ic e » , X X III (1971), nr. 9— 10, p. 621— 671. La p. 657— 661 : C o r e s p o n d e n ţa
r e g e lu i A b g a r a l E d e s e i cu M în tu itoru l.
Pr. Prof. I. P u 1 p e a, ( — Răm ureanu), M ărtu rii p r o ia n e d e s p r e S tîn tu l A p o s t o l
P a v e l ş i M în tu itoru l H risto s, în «B iserica O rtod oxă Rom ână», L IX (1041), nr. 11— 12,
p. 656— 665.
Pr. Prof. P. R e z u ş, I s t o r ic it a t e a M în tu ilo ru lu i, în «Studii T eo lo g ice », IX (1957),
nr. 3— 4, p. 177— 199.
Fr. Prof. M i l a n Ş e s a n , C r o n o lo g ia v ie ţ ii M în tu itoru lu i, în «A lta ru l B a n a ­
tului», IV (1947), p. 4— 15 şi e xtras.
S t e r i e D i a m a n d i , Fiu l ¡ui D u m n ezeu — Fiu l O m ului, 3 vol., B u cureşti, (1943).
Pr. Prof. V . G h e o r g h i u , A n u l şi z iu a m o rţii D om n u lu i n o str u lis u s H risto s.
C ern ăuţi, 1925.
Pr. Prof. I. M i h ă l c e s c u , Is to r ic u l c e r c e t ă r ilo r d e s p r e « V ia ţa lu i lisu s» , în
«B iserica O rtod oxă Rom ână», X L I (1922), nr. 1, p. 49— 63.
I d e m , C e i d in ţii t ă g ă d u ito r i a i e x is t e n ţ e i lu i lis u s , ibidem, X X I (1897— 1898),
nr. 2, p. 194—205 ; nr. 3, p. 304— 313.
Pentru îm p ăraţii A ugustus (31 î.Hr,— 14 d.Hr.) şi T iberiu (14— 37), v e z i:
P. P e t i t , H is to ire g é n é r a le d e ¡'E m pire ro m ain , Paris, 1974. Introd uction b ib lio ­
graphique, p. 7— 12.
N. A. M a ş k i n , P rin cip a lu l lu i A u gu stu s. Trad. de S. Sam arian, B u cureşti, 1954.
L. H o m o , A u g u s te , 63 a v . J . C.— 14 a p r è s J . C., Paris, 1935.
R. S a e g e r, T ib eriu s, London, 1972.
E. K o r n e m a n , T ib e r iu s , Stuttgart, 1960.
A l b i n o G a r z e t t i , L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n ton in i, B ologn a, 1960, 792 p.
D. M. P i p p i d i, A u to u r d e T ib è r e , B ucureşti, 1944.
D. T u d o r, F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m a n i, t. I, Bucureşti, 1974, p. 20— 104.
P en tru P liniu c e I T în ăr. P l i n i u s C a e c i l i u s S e c u n d u s , E p istu laru m lib r i
n o v e m , R ecen su it M. Sch u ster, 3 -e A u f’ age, de H. H anslik, Lipsiae, 1958.
Pline le Je u n e, L e ttr e s . T e x te é tab lie et traduit..., par C. Sicard , t. I,
Paris, 1954.
Plinius c e l T î n ă r , O p e r e c o m p le t e , Trad. în lim ba rom ână de Liana M a-
nolach e, B ucureşti, 1977.
<12 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

F. F o u r i e r, La le t t r e cle P lin e à T r a ja n c , su r I e s c h r é tie n s , în «Recherches de-

Théologie ancienne et médievaie», 31 (1964), p. 181— 174.
A. N. S h e r v i n -W h i t e, T h e le t t e r s o i P lin y. A h is t o r ic a l an d s o c ia l c o -
mcnlarY, Oxford, 1966.

întem eierea Bisericii. A ctivitatea Sfinţilor Apostoli

şi a ucenicilor lor *

La înălţarea Mîntuitorului, credincioşii Lui formau două grupuri

cu no scu te: unul în Galileea (peste 500, I Cor. 15, (5), allul la Ieru­
salim (ca la 120; Fapte 1, 15), trăind în rugăciune, în aşteptarea Mîn-
gîietorului promis (Ioan 15, 26) şi a botezului Jor cu Duhul Sfînt (Fapte
1 , 4 — 5).
Apostolii au completat numărul lor, alegînd prin sorţi, în locul lui
Iuda, pe Matia, dintre credincioşii care, ca şi ei, urmăriseră tot timpul
cuvîntul şi activitatea Mîntuitorului. După zece zile de la înălţare, făgă­
duinţa făcută de lisus s-a împlinit, prin Pogorîrea Sfîntului Duh, care
a întărit pe Apostoli cu puteri şi daruri supranaturale pentru misiunea lor
în lume (Fapte 2). , ;
La originea Bisericii creştine, întemeiată de Sfinţii Apostoli după
învăţătura şi puterea Mîntuitorului, stă acest fapt extraordinar din ziua
praznicului Cincizecimii. împreună cu învierea Lui, el explică zelul, ab­
negaţia şi curajul cu care Apostolii au pornit să împlinească porunca Lui,
mergînd şi învăţînd toate neamurile.
Efectul Pogorîrii Sfîntului Duh a fost imediat şi revelator. Grăind
în limbile mulţimii de iudei şi de prozeliţi-adunaţi la Ierusalim pentru
praznic, Apostolii au convertit din prima zi «ça la trei mii de suflete».
In cuvîntarea Sfîntului Petru, avem un tip de predică apostolică:
Jisus Nazarineanul, care a învăţat cu minuni şi cu semne, pe care le-a
tăcui prin El Dumnezeu, El, cel răstignit şi ucis, a înviat, s-a înălţat
■f> n împlinii făgăduinţa luată de la Tatăl, de a revărsa asupra lor
Duhul Slîiil. In fii s-au împlinit profeţiile mesianice,- El este «Domn
şi llnsloK», adică Dumnezeu şi Mesia. «Pătrunşi la inimă», ascultătorii
■s-a11 pocăit <le ¡iacalele lor şi au primit botezul (Fapte 2, 14— 36).
Prima connmilaie creştină era astfel formată. Se trăia o viaţă
nouă, «.stăruind iu învăţătura Apostolilor, în comuniune, în frîngerea
pîinîi şi în rugăciuni» (Fapte 2, 42). A ceşti trei mii de primi creştini,
* C a p i t o l r r c l a r l n i . d o l ’r . p r o i . Ioan R ăm u rean u
 PER IO A D A IN T II (P ÎN Ă LA 324)

iudei şi prozeliţi, din Palestina şi din împrăştiere, martori ai eveni­

mentului din ziua Pogorîrii Sfîntului Duh, dovedesc succesul prodigios
al predicii apostolice şi caracterul supranatural al evenimentului care
stă la începutul Bisericii.
...Aceşti primi creştini mergeau la templu, pentru rugăciune, şi consti­
tuiau o comunitate proprie, avînd un cult special, ir în g e r e a p lin ii şi un
nou mod de viaţă. Numărul lor creştea zilnic. Apostolii predicau îndeo­
sebi la templu. Cuvintul lor era întărit de minunile pe care le puteau
face. Vindecarea unui paralitic a trezit un interes şi mai mare pentru
predica lor. Succesul încuraja pe Apostoli, dar neliniştea pe conducătorii
poporului, «părîndu-le rău că învăţau poporul şi vesteau în Iisus învierea
morţilor» (Fapte 4, 1— 2). Apostolii încredinţau cu mărturia lor învierea
lui Hristos, pe care se întemeia predica lor, iar acest fapt tulbura şi
Inînia pe iudeii care-1 condamnaseră la moarte. Cuvîntul cald şi pu­
ternic al Apostolilor era crezut, încît numărul credincioşilor a crescut
în curînd ca la cinci mii de bărbaţi (Fapte 4, 4).
Apostolii sînt arestaţi, aduşi' înaintea membrilor sinedriului şi cer­
cetaţi asupra puterii şi numelui lui Hristos în care vorbesc. Petru
mărturiseşte cu curaj pe Ii-sus cel răstignit de ei şi înviat de Dumne­
zeu. Curajul Apostolului şi prezenţa paraliticului vindecat îi pune pe
sinedrişti în încurcătură. Ei se mulţumesc să-i ameninţe, interzicîn-
du-le să mai vorbească în numele lui Iisus. Apostolii sînt eliberaţi, creş­
tinii se bucură şi laudă împreună pe Domnul.
Un suflu de adîncă pietate şi de dragoste frăţească plutea peste
mulţimea credincioşilor. Ei aveau «o inimă şi un suflet». Cu acest
sentiment nou şi puternic, credincioşii din Ierusalim au realizat bene­
vol şi parţial c o m u n ita te a bu n u rilo r : cei care aveau case sau ţarini
le vindeau şi aduceau preţul «la picioarele Apostolilor», pentru aju to­
rarea tuturor, dîndu-se fiecăruia «după trebuinţă». Levitul Iosif din Cipru,
numit de Apostoli Barnaba (fiul mîngîierii), este citat cu cinste pentru o
asemenea faptă (Fapte 4, 36— 37). A cest creştin generos şi zelos va fi
unul dintre cei mai activi şi mai preţioşi colaboratori ai «Apostolilor».
în latura aceasta atît de frumoasă a vieţii de comunitate creştină,
se descopcră şi prima umbră. Doi soţi, Anania şi Safira, voind să facă
act de cari late, păstrează pentru ei o parte din preţul unei ţarine vîn-
clute în folosul comunităţii, spunînd Apostolilor că l-au adus întreg:
(Fapte 5, 1— 11). Episodul este edificator pentru caracterul benevol şi
fi 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

idealist al vieţii comunitare a creştinilor. Ei nu erau obligaţi să aducă

totul în ajutorul comunităţii, dar soţii Anania şi Satira «minţiseră
Duhului Sfînt» şi au primit pedeapsă'exem plară, murind pe loc, ceea
ce a impresionat adînc pe cei de faţă. Era prima măsură disciplinară
în Biserică luată de Dumnezeu însuşi (Fapte 5, 1— 11).
Cu toată împotrivirea sinedriului, Apostolii continuă să predice cu
succes. Vin la ei şi bolnavi ca să-i vindece prin minuni. Apostolii sînt
din nou arestaţi, scapă din închisoare, sînt găsiţi în templu. Aduşi iarăşi
în faţa sinedriului, dar nu cu forţa, de teama mulţimii care-i asculta.
Apostolii sînt certaţi cu mai mare asprime şi ameninţaţi acum cu moar­
tea. Intervenţia înţeleptului şi veneratului rabin Gămăliei le scapă viaţa.
Ei sînt totuşi bătuţi şi lăsaţi liberi, cu condiţia de a nu mai vorbi despre
Iisus (Fapte 5, 12— 42).
Creşterea numărului credincioşilor era urmată de unele greutăţi în
viaţa comunităţii. Iudeii elenişti se plîng Apostolilor că văduvele lor
sînt trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor. La propunerea Apos­
tolilor, credincioşii au ales şapte bărbaţi «plini, de Duh şi înţelepciune»,
asu p ra c ă r o r a A p o s to lii şi-au pu s m îin ile cu ru g ă ciu n e : Sînt primii slu­
jitori hirotoniţi, d ia co n ii. Ei aveau să supravegheze şi să asigure buna
rînduială la mesele comune. Slujirea lor nu se mărginea însă la aceasta ;
diaconii puteau să şi predice cuvîntul (Fapte 6).
Unii dintre ei, Ştefan, vorbind cu mai mult curaj despre credinţa
cea nouă, şi-a atras mini a unor iudei din diaspora (elenişti). El a fost
acuzat fals de blasfemie contra lui Moisi şi a lui Dumnezeu şi dus în
faţa sinedriului, spre judecată. Acolo, Ştefan rosteşte o lungă cuvîn-
U>ro, în care face o privire a istoriei poporului iudeu, scoţînd din pro­
feţii şi din fapte concluzia că Iisus este M esia cel prezis de ei şi că
iudeii sînt vinovaţi de uciderea Lui. în vacarmul produs, diaconul Şte-
!<.m <i fost scos din sinedriu în bătaie, ca un blasfemiator, tîrît afară din
or<iş şi ucis cu pietre (Fapte 7). Un tînăr, Saul, păzea hainele uciga­
şilor şi se bucurii de uciderea diaconului creştin. Judecarea lui Ştefan
i i u pi ¡iru l co n flict d octrin a r al creştin ism u lu i cu iu daism u l, iar el primul
mariir al Bisericii.
P r i g o a n a se întinde asupra comunităţii întregi. Credincioşii se răs-
pîiidosc în provincie, Apostolii rămîn în Ierusalim. Saul prigoneşte cu
pcilimă pe creştini, căulîndu-i prin case şi tîrîndu-i la judecată. Credin­
cioşii împra.şliaţi propovăduiesc credinţa lor prin Samaria : ajung în
 P ER IO A D A IN T II (P ÎN A LA 324) 65

Fenicia, în Cipru, la Antiohia. Diaconii predică şi botează ; Apostolii

afla de succesul cuvîntului lor şi se duc să pună mîinile pe cei con­
vertiţi. Un asemenea prilej aduce pe Petru şi pe Ioan în Samaria, unde
primesc botezul şi întîlnesc un mag, Simon, faimos în neamul său. El
oferă Apostolilor bani pentru a-i da puterea cu care întăreau în Duhul
Sfînt pe cei botezaţi. Petru îl ceartă cu asprime (Fapte 8). Simon Magul
e cunoscut apoi ca eretic. Urma lui dispare din Noul Testament şi se
găseşte în literatura apocrifă. Episodul convertirii lui este caracteristic
pentru mentalitatea religioasă în lumea păgînă şi pentru efectul predicii
creştine.
Un alt episod interesant ilustrează din altă latură situaţia. Diaconul
Fi lip întîlneşte un prozelit, eunuc, demnitar la curtea reginei Candachia
a Etiopiei. Acest străin se întorcea de la Ierusalim spre ţara sa, pe
drumul ce ducea la Gaza. Prozelitul citea din profetul Isaia. Diaconul
luă prilej din aceasta, ca să intre în vorbă cu el, îl încredinţă despre
împlinirea profeţiilor şi venirea lui Mesia. Eunucul se botează şi se în­
toarce creştin în Etiopia, dincolo de graniţa cea mai sudică a Imperiului
roman (Fapte 8, 26— 40).
B otezu l su taşu lu i C o in eliu . Biserica sporea şi în alte laturi. La C e­
zareea Palestinei, capitala politică a ţării, ridicată de Irod cel Mare, se
afla reşedinţa procuratorului şi a garnizoanei romane. Un ofiţer roman,
Corneliu, centurion în cohorta Italica, era prozelit, «cucernic şi temător
de Dumnezeu», cu toată casa lui. El era un om credincios, făcea rugă­
ciuni şi săvîrşea multe fapte bune, fapt pentru care era cinstit de iudei,
care apreciau bunătatea şi prietenia sa. Predica Apostolului Filip în
Cezareea a aprins în el dorinţa de a se boteza. El află de şederea lui
Petru la Ioppe şi trimise să-l cheme la Cezareea.
O problemă grea se punea prin aceasta Apostolului Petru. El pre­
geta să boteze un străin, dar Dumnezeu birui îndoiala sa. Petru merse
la Cezareea şi boteză pe sutaşul Corneliu cu toată casa lui, spre ui­
mirea credincioşilor dintre iudei (Fapte X). La Ierusalim, Petru a tre­
buit apoi să explice fapta sa, liniştind şi bucurînd pe creştinii dintre
iudei. Prin botezul sutaşului Corneliu, se cîştiga nu numai o familie
dintre paginii trecuţi la iudaism, ci şi un principiu foarte important:
primirea neamurilor, adică a credincioşilor celorlalte religii, în B ise­
rică, direct, prin botezul creştin, nu prin circumciziunea mozaică. Solu-
5 — I s t o r i a b i s e r i c v a s c u
m IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

ţia aceasta era absolut necesară pentru interesele propovăduirii creş­

tine. în acelaşi timp, propaganda creştină avea succes printre iudeii şi
paginii din Antiohia.
A n tio h ia , perla Orientului, era reşedinţa imperială şi cel mai mare
oraş al Imperiului Roman, după Alexandria. A colo au predicat c re ş ­
tinismul mai îritîi iudeo-creştinii din diaspora, care s-au dovedit misio­
nari zeloşi, binevestind pe Domnul Iisus «şi elinilor», aducînd la creş­
tinism pe mulţi. Era o misiune particulară, spontană, efect al entuzias­
mului creştin. Cînd s-a aflat la Ierusalim despre existenţa creştinilor
la Antiohia, Apostolii au trimis pe Barnaba, ca să cerceteze şi să spo­
rească lucrul evanghelic. Barnaba a avut succes ia Antiohia. Din acest
loc şi moment, istoria misiunii creştine se îmbogăţeşte cu experienţa
unui om şi un fapt de importanţă excepţională : Barnaba a trimis la
Tars şi a chemat pe Saul, care, între timp, se convertise la creştinism.
Ei au lucrat împreună un an întreg, învăţînd «mulţime multă». «Şi s-a u
num it în tîi în A n tio h ia u c en ic ii «creştin i» (Fapte 11, 26).
A cest nume, n u m e le d e creştin , este nu numai un cuvînt nou, ci
o idee nouă. Creştinii, care în mediul iudaic se numeau u cen ic i, c r e ­
d in c io şi, fraţi, sfin ţi, se vor numi de acum înainte cu numele lui Hristos,
nume propriu şi specific lor, pe care-1 vor purta cei ce vor veni la Bise­
rică, fie din iudaism, fie din celelalte religii. La Antiohia, pe teren păgîn,
creştinismul se răspîndeşte deci într-un mediu nou şi cu un nume nou.
Altă comunitate creştina însemnată s-a format în Siria, între iudei şi
prozeliţii din D am asc.
La Ierusalim, domnia lui Irod Agripa (41— 44), nepotul Iui Irod cel
Mare şi rege din graţia romanilor peste toată Palestina, aduse tulburare
creştinilor. Din porunca acestuia, a fost ucis Apostolul Iacob, fratele lui
loan, primul apostol martir (an 44). «Văzînd că este cu plăcere iudeilor»,
Irod Agripa I a arestat şi pe Petru. Scăpînd în chip minunat, Petru se
duse noaptea la casa Măriei, mama lui Marcu, unde erau adunaţi mulţi
credincioşi şi se rugau. Din acest moment, Apostolul Petru părăseşte
Ierusalimul, dueîndu-se «în alt loc» (Fapte 12, 17), pe care nu-1 cunoaşte.
Clăsim apoi pe Sl'înlvil Petru împreună cu Sfîntul Pavel printre creştinii
din Antiohia. Cînd Petru s-a retras din comunitatea creştinilor proveniţi
dintre neamuri, împreună cu Barnaba şi ceilalţi iudeo-creştini, Sfîntul
 PER IO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 67

Pavel nu s-a sfiit să-l mustre în faţa adunării credincioşilor, apărînd cu

tărie universalitatea creştinismului (Gal. 2, 11— 15).
Dintre ceilalţi Apostoli, Faptele Apostolilor numesc alături de Petru
pe Ioan, iar pe Iacob cu prilejul uciderii lui. Nu toţi Apostolii au pă­
răsit Ierusalimul. Prezenţa lor se constată peste cîţiva ani, cu prilejul
aşa-numitului Sinod apostolic ţinut în anul 50, care a rezolvat problema
privitoare la situaţia creştinilor dintre păgîni, pusă la Antiohia
(Fapte 15).
în fruntea adunării din Ierusalim, apare Iacob cel Mic, numit «fra­
tele Domnului», care se bucura de mare autoritate morală nu numai
la creştini, ci şi la evreii din Ierusalim şi din afară. Tradiţia l-a numit
mai tlrziu episcop (Eusebiu, Is to r ia b is e r ic e a s c ă , II, 1, 3). Sfîntul apos­
tol Pavel îl stima în chip deosebit şi-l numea «stîlp» al Bisericii. El
nu p a r e a ii a c e e a ş i p e r s o a n ă cu A p o sto lu l I a c o b al lu i A ii eu . Autori­
tatea lui cea mare provenea, pe de o parte din rudenia lui cu Mîntui-
torul (văr), pe de alta din pietatea lui exemplară şi viaţa lui ascetică.
El a rămas continuu în Ierusalim şi comunitatea s-a bucurat de linişte
pînă la moartea lui (c. 61— 62). Datorită mai ales înţelepciunii lui, s-a
înlăturat neînţelegerea dintre tendinţa iudaizantă, care cerea respectarea
Legii mozaice de creştini, şi tendinţa opusă ei.
A c tiv ita te a A p o s to lilo r în lu m e a păg în ă. După uciderea lui Iacob
al lui Zevedeu, numit şi Iacob cel M are sau cel Bătrîn, şi după plecarea
lui Petru din Ierusalim (an 44), urma Apostolilor se pierde în Faptele
Apostolilor. Pe scena istoriei cunoscute, rămîne dominantă, mai mult
de două decenii, figura uriaşă a Sfîntului Apostol Pavel. A ctivitatea c e ­
lorlalţi Apostoli este mai puţin cunoscută, iar a unora nicidecum.
Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea ştie de la Origen, iar
acesta ştie din tradiţie, că Apostolii şi ucenicii lor s-au împrăştiat în
toata lumea şi au predicat creştinismul : T om a la părţi (după ştiri mai
tîrzii şi în Persia şi India), A n d rei în Sciţia, Io a n în Asia, P etru în G a­
latia, Bitinia, Capadocia şi Asia Proconsulară, B a r to lo m e u în India (Ara­
bia sudică), după o tradiţie orientală şi în Armenia, M a te i printre iudei,
apoi la alto neamuri (Eusebiu, Isto r ia b is e r ic e a s c ă III, 1, 2 4 ; V, 10).
După tradiţie, Sfîntul Matei ar fi mers chiar în Etiopia, unde a murit
c a martir, fiind tăiat cu fierăstrăul.
f iS IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

A ceste ştiri se pot completa cu puţine altele, fie din Noul Testament,
fie din tradiţia creştină scrisă : Petru a predicat la Antiohia (Gal.,
2 , 11 ) .
Din Antiohia, Sfîntul Petru a făcut misiune, după toată probabili­
tatea, în P ont, G alatia, C a p a d o c ia , A s ia P ro c o n su la ră şi Bitinia.
După o tradiţie consemnată de Origen şi citată de Eusebiu de Ce-
zareea (Isto ria b is e r ic e a s c ă III, 1), Sfîntul Petru a predicat şi în M a ­
cedonia.
Din Epistola I Corinteni I, 12— 13, aflăm că credincioşii din Corint
se numeau unii ai lui Pavel, alţii ai lui Apolo, alţii ai lui Chifa (Petru),
ceea ce ne lasă să înţelegem că Sfîntul Petru a stat un timp şi la C o ­
rint, cum afirmă Sfîntul Clement al Romei (88—98) în l-a sa Epistolă
către Corinteni, scrisă către anul 95.
în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64, Petru, aflîndu-se la Roma,
a fost închis, dar a scăpat. Către sfîrşitul domniei lui. Nero, în anul 66,
Petru a fost închis pentru a doua oară în închisoarea mamertină, la
picioarele Capitoliului. Fiind condamnat de autorităţile romane să fie
răstignit pe cruce, Sfîntul apostol Petru a cerut să fie răstignit «cu
capul în jo s spre pămînt şi cu picioarele în sus», crezînd că este n e­
vrednic să fie răstignit ca Domnul Hristos. El a fost răstignit între două
borne din Circul lui Nero, în anul 67 şi a fost îngropat la Roma, în
Vatican, lîngă Calea triumfală, bucurîndu-se de cinstirea întregii lumi
creştine (Fer. Ieronim, D e v iris illu stribu s, I).
Tradiţia, relativ tîrzie (sec. III— IV), care-1 numeşte «episcop»,
înlîi la Antiohia,, apoi la Roma, pe care se bazează primatul pa­
pal, are un caracter legendar, provenind din scrieri apocrife şi
osie contrară faptelor istorice cunoscute. Se ştie că Apostolii nu au
păstorii ca episcopi în nici un oraş din timpul lor, doarece ei aşezau
în celăţi pe episcopi. Demnitatea de a p o s to l era desigur superioară
d em n ităţii de episcop. Istoricii bisericeşti romano-catolici. din cei mai
de seim iii recunosc că ceea ce se ştie despre Sfîntul Petru este că el a
mers la R u i n a , a desfăşurat aci cîtva timp o activitate misionară şi a
j i i i i i il. c a m a l tir.

/oan, ii 11î lui y.evedcu, a jucat un rol însemnat între Apostoli. îm ­

preună cu Petru şi cu lacob cel M are «fratele Domnului», sînt numiţi
d e Sfîntul Apostol Pavel «stilpii B isericii» (Gal. 2, 9). Se crede că
 P ER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 69

Ioan a trebuit să rămînă în Ierusalim pînă la moartea Sfintei Fecioare

Maria, pe care Mîntuitorul a lăsat-o în grija lui, sau poate chiar pînă
]a începutul războiului iudaic, în anul 66. Tradiţia bisericească cunoaşte
că Sfîntul evanghelist Ioan a predicat în Asia Proconsulară, îndeosebi
în capitala acesteia, la JEfes. în provincia Asia, în afară de Efes, a
înfiinţat în mai multe oraşe Biserici înfloritoare, de care el face men­
ţiune în Apocalipsă, cap. II şi III. Ştirea că ar fi murit la Ierusalim,
ca şi fratele său Iacob cel M are (de la Filip Sidetul), sau că ar fi sufe­
rit la Roma în persecuţia lui Domiţian, în anul 95 sau 96 (Tertulian),
nu este întemeiata. Exilul său pe insula Patmos din M area Egee, în
anul 96 este confirmat de Apocalipsă (I, 9). M oartea lui tîrzie, pe la
anul 100, a făcut ca prin el epoca apostolică să se poată lega strîns de
cea postapostolică.
A n d rei, fratele lui Petru, după mărturia lui Origen şi a istoricu­
lui Eusebiu de Cezareea, ar fi predicat în Sciţia, prin care poate fi
înţeleasă regiunea de la nordul Mării Negre, numită Scythia Major,;
sau mai sigur în Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea), în c e ­
tăţile Histria, Tomis (Constanţa), Callatis (Mangalia), Dionysopolis
(Balcic), din Scythia Minor. După tradiţia creştină, Andrei a mers la
Bizanţ, unde a pus episcop pe Stachys, iar de aici a plecat în Ahaia
sau Crecia, murind în oraşul Petras, ca martir, fiind răstignit pe o
cruce în formă de X.
. Despre Apostolul T ad eu (Lebeu), fratele lui Iacob cel Mic, se
crede că a predicat în Palestina şi a scris o epistolă. Fiii lui au fost
aduşi la Roma, din porunca lui Domiţian (81— 96), fiind socotiţi sus­
pecţi de revoluţie politică, ca. «urmaşi ai lui David», dar, cînd împă­
ratul a văzut că sînt oameni simpli, cu mîinile bătătorite de muncă,
i-a lăsat liberi (Eusebiu, Is to r ia b is e r ic e a s c ă III, 19, 20).
Apostolul F ilip a fost confundat uneori cu diaconul Filip. El este
numit şi evanghelist, adică misionar, şi ar fi murit la Ierapole, în
Frigia. Două din fiicele lui aveau darul profeţiei ; una din ele a murit
la Efes (Eusebiu, Isto ria b is e r ic e a s c ă , III, 31).
Ştiri legendare spun despre Apostolul Sim on Z elo tu l (C an aan itu l)
că a predicai în Persia şi Babilonia, iar despre M atia, cel ales apostol
la sorţi, în locul lui Iuda Iscarioleanul, spun că a predicat în Etiopia.
70 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Ucenicii şi colaboratorii Apostolilor au fost numeroşi. Cei 70

(sau 72) de ucenici ai Domnului Hristos mergeau predicînd doi cite
doi, alţii însoţeau pe Apostoli sau lucrau în legătură cu ei. Barnaba
este din cei mai însemnaţi -, vărul lui, Ioan Mar cu a mers cu el şi cu
Sfîntul Apostol Pavel în prima călătorie misionară, între anii 45— 48 ;
mai tîrziu, a însoţit pe Sfîntul Petru, după predica căruia a scris Evan­
ghelia care-i poartă numele. După o tradiţie veche, ei a înfiinţat Bise­
rica din Alexandria Egiptului. Dintre colaboratorii Sfîntului Apostol
Pavel, mai însemnaţi sînt : medicul Luca, autorul Evangheliei a treia
şi ah Faptelor Apostolilor, Sila (Silvan), Timotei, Tit, precum şi cîteva
femei devotate, care au adus misiunii creştine preţioase servicii.

BIBLIOGRAFIE

P en tru în t e m e i e r e a B i s e r i c i i : C om entarii şi studii asupra F a p t e lo r A p o s t o lilo r ;

Studii d espre isto ria N o u lu i T e s ta m e n t, în g en eral. V ezi la J. P. KirsCli, op. cit.,
p. 83— 93 ; 109— 112, 770— 773. .
J. L e b r e t o n e t J. Z e i l l e r , L 'É g lise p rim itiv a (T. I. H is to ir e d e ¡'É glise
de Aug. Flieh e et V . M artin), Paris, 1934, p. 127— 158 ; 225 25».
A lt e stu d ii : M. Sim on, S te p h e n a n d t h e H e lle n is ts in tlie p r im itiv e C h u rch ,
London, N ew Y o rk , Toronto, 1958.
E. T r o c m é , L e liv r e d e s A c te s et l'h is to ir e , P aris, 1957.
E. H a e n c h e n , D ie A p o s t e lg e s c h ic h t e , G öttingen, 1950.
J. Dupont, L iv r e d e s A c t e s d 'a p r è s l e s travau x, r é c e n t s , Lovain, 1950.
A . B o u d r o u, L e s A c t e s d e s A p ô tr e s , Paris, 1933.
E. J a c q u i e r , L e s A c te s d e s A p ô t r e s , P aris, 192 6 ; A W ikenh au ser, D ie A p o s ­
t e l g e s c h i c h t e u n d ih r G e s c h ic h t s w e r t , M ünster, 1921. ,
P en tru Si. Io a n E v a n g h e lis tu l : F. M. Braun, J e a n ¡e t h é o lo g ie n e t s o n É v a n g ile
d a n s l'É g lise a n c ie n n e , P aris, 1959 ; L. Rirot, S ain t J e a n , ¡Paris, 1923 ; C. Fouard,
S ain l J e a n e t ¡a lin d e l'â g e a p o s to liq u e , 8-a éd., P aris, 1922.
P en tru Si. P etru : R. O ursel, E v o c a tio n d e la c h r é t ie n t é ro m a n e , Paris, 1968.
J. C a r c o p i n o , L e s r e liq u e s d e sa in t P ie r r e à R o m e, Paris, 1965.
M. G u a r d u c i , t a to m b a ă i P ie tr o , Rom a, 1959.
J. T o v n b e e a n d J . W . P e r k i n s, T h e S h r in e o f P e te r a n d t h e V a tic a n
l:.x< (i\ niions, London, 1958.
I>. ( ; a c l c h e r, P etru s u n d s e in e Z eit, Innsbruck, 1957 ; E. K irschbaum , D ie
( ¡nibi r d e r A in ritc lliir slcn , 2-e A ufl., Frankfu rt, 1959. Trad. engleză de J . M urray,
l ondon, 19.', 9.
'r i <hI. Iraiu c/,i : /.,•>, louilU 's d e Saint P ie r r e d e R o m e , P aris, 1961.
O. c n I I i m a ii n, S ain l P ie rre . D iscip le, A p ô t r e , m arty r, N euchâtel, P aris, 1952 ;
Trad. i|cim., ed. -a, Z ü ric h , S tuttgart, 1960.
K. Il e u s s i , V iii l ‘c ln m in R o m .? Gotha, 1 9 3 6 ; H. Lietzm ann, P etru s r ö m is c h e r
M ärtyrer, Iterlin, l!)3(>.
M. l i e s s o n, Saint P ie r r e et l e s o r ig in e s d e la p rim a n tè r o m a in e , G en èv e,
1 9 2 8 ; L'abbé C. l'ouard, Sainl P ie r r e e t l e s p r e m iè r e s a n n é e s d u c h r is tia n is m e , 15-e
éd., Paris, 1928.
 P ER IO A D A I N T I I (P IN A LA 324) 71

In lim b a r o m â n ă : Pr. prof. I o a n Rămureanu,, N o i c o n s id e r a ţ ii p riv in d

p ă t r u n d e r e a c re ştin ism u lu i la t r a c o - g e t o - d a c i, în «O rtodoxia», X X V I (1974), nr. 1, p
164— 178.
I d e m , S iin ţi ş i m a rtiri Ia T o m is, I. M is iu n e a S im ţu lu i A p o s t o l A n d r e i In S c y th ia
M in or, în «B iserica O rtod oxă Rom ână», X C II (1974), nr. 7— 8, p. 975— 979.
Diac. H. C o j o c a r u, E ste p rim a tu l lu i P etru un p r iiv le g iu d e d r e p t d iv in
d u p ă N o u l T e s ta m e n t ? Sibiu, 1940. B ib lio g rafie fo arte bo gată la p. I X — L X X V III.
P en tru B is e r ic a p rim a r ă : J . L e b r e t o n, L a v ie c h r é t ie n n e a u p r e m ie r s i è c le ,
P aris, 1927.
E. Amann, L 'E g lise d e s p r e m ie r s s iè c le s , Paris, 1 9 2 7 ; P. B atiffo l, L 'E glise
n a is s a n t e e t l e c a t h o lic is m e , 9-e éd., Paris, 1927 ; F. J . F o ak es Jo h n so n and Kirsopp
Lake, T h e B eg in n in g o l C h ristia n ity , 5 vol., London, 1920— 1923, răm în e fundam entală.

SfîntuI apostol Pavel *

Persoana şi activitatea Sfîntului apostol Pavel sînt mai bine cunos­

cute decît ale celorlalţi Apostoli. Din Faptele Apostolilor, scrise de
ucenicul luT^Luca, şi din epistolele sale, se poate r e constitn.i_in bună
parte viaţa Sfîntului apostol Pavel si se poate cunoaşte mai ales su­
fletul lui (Fapte 22, 23, 24, 26 ; Gal. I şi II).
Cronologia vieţii .lui se poate stabili cu aproximaţie, pe baza
cîtorva date cunoscute cu probabilitate, în jurul cărora gravitează viaţa
Apostolului.
înainte de convertire. Pavel c cunoscut întîi cu numele său iudaic
de Saul ( c c l dorit). El s-a născut în oraşul JLars. capitala provinciei
Cîlicia, în primii ani ai erei creştine. Părinţii lui erau iudei, cu oare­
care bunăstare, avînd. probabil un atelier de ţesut stofe din păr de
capră, din care se făceau mai ales mantale şi corturi, îndeletnicire răs-
pîndită în regiune. _Saul însuşi a învăţai^a caa sll-Jie s£rle ^ _El a primit
în familie si în şcoala de la sinaaodă o bună educaţie si instrucţiune
religioasă, după tradiţia riguroasă a iudaismului.
Oraşul Tars avea şi şcoli eline vestite, pentru care era comparat
cu Alexandria şi Atena. Trăind în mediu de limbă şi cultură g reacă,
Saul le-a cunoscut în chip firesc si le-a^lnsusit. într-o măsură în care
nu le poseda nici unul din ceilalţi Apostoli. Pe lîngă cultura elenistă,
el avea din familie dreptul de cetăţean roman. Ambele calităţi au avut
V‘ . ' ~ ~~T7" ' ' .. ' " . ’... ...... ..... ..
mare importanţa m activitatea lui misionară. ; 1 .
* C a p ito l r e d a c ta t d e P r . p r o f. lo a n R ăm u rean u
72 IST O R IA BISERICEA SCĂL U N IV E R S A L Ă

De foarte tînăr, Saul a mers la ierusalim ,.la şcoala rabinică a în-

v.utalului Gămăliei, vestit atunci în toată lumea iudaică. La Ierusalim,
Saul avea o soră căsătorită, mama lui Ioan Marcu, vărul lui Barnaba,
Pregătirea lui, «la picioarele lui Gămăliei», are o deosebită însemnă­
tate pentru viaţa şi misiunea lui. La şcoala marelui rabin, Saul a în­
văţat cu zel tot ce putea şi trebuia să ştie u n .TudeUj. ca .teologie, (ex e­
geză, drept, istorie, dogmatică, morala).
Despre înfăţişarea fizică, se ştie de la el însuşi că nu era im­
punătoare. Saul suferea de o boală supărătoare, pe care nu o numeşte
şi pe care istoricii o socotesc migrenă, gută, oflalmie purulentă,, epi­
lepsie sau malarie, mai probabil fiind cea din urmă (era obişnuită în
regiunea Tarsului).
Prin calităţile lui sufleteşti, Saul. e r a j i n om superior, rar, un geniu
religios. Ginditor'^ffînc^şPvorbitor îndemînatic, un foarte bun psiholog,
un spirit de observaţie ascuţit, cu prezenţă de spirit, cu un sentiment
religios excepţional de cald şi de puternic, cu un simţ moral foarte
fin, energic, însufleţit, sever* totodată sensibil, bun, afectuos şi delicat,
el era o personalitate puternică, bogată şi complexă, cum sînt prea •
puţini.
Saul nu a cunoscut direct pe Iisus Hristoş. Pe vremea activităţii
publice a Mântuitorului, el terminase studiile ia Gămăliei şi trăia în
oraşul său natal, Tars, unde era probabil rabin. La Ierusalim l-a readus
poate vestea marii mişcări produse de {predica Apostolilor, ţn istorie
e l apare ca persecutor, fiind cunoscut cu numele de Saul ; la uciderea
l ui Ştefan el păzea hainele iudeilor care l-au u cis cii_ pietre, iîn pri­
goana începută după aceea împotriva creştinismului, Saul a arătat un
laualism şi o violenţă sîngeroasă aparte, fiind sufletul acestei prime
persecuţii. Saul «sufla cu ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor
Domnului», intra în casele creştinilor şi-i tîra la judecată, «pustia B i­
serica- (l;aple 8, 1, 3). După împrăstierea comunităţii din Ierusalim,
el vrea să desli ¡iilţey.e pe* cea formată la Damasc.
C o m e i lire, i. Cu scrisori de împuternicir e j j e la marele preot către
c omunii.n?~nTTt7iîra din Damasc şi cu o gardă dală de sinedriu, Saul ’
porneşte spre inipoi l.anlul oraş sirian, aşezat la vreo 200 km. spre
nord-osl de Ierusalim. Pe acest drum de persecutor, aproape de Da­
m asc. s-a înlîmplal laptul extraordinar, care a schimbat cu totul viaţa *
 P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 73

şi misiunea rabinului Saulj_ c o n v e r t ir e a lu i Ia c r e ş tinism^.-prin apariţia,

ziua, în..amiaza mare, intr-o lumină strălucitoare, a lui lisus Hristos ,
(Fapte 9 şi 20). Intr-adevăr, minun ea Damascului a făcut .lumină în
inima lui Pavel, încît, din prigonitorul Saul. a devenit. Apostolul Pavel
al..lui Hristos. «Şi în amintirea ceasului Damascului stă de-a pururea
ceea ce se pomeneşte în II Cor. IV, 6, adică impresia unei lumini
supreme, asemănătoare cu prima şi iradianta zi a Domnului, ţîşnind
din întuneric la facerea lumii» (A. Deissmann, P aulus, Tübingen, 1925,
p. 104). «Fiindcă Dumnezeu care a zis : Strălucească din întuneric lu­
mina ! El a făcut ziuă în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa
măririi lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos» (II Cor. 4, 6). Surprins, uimit.
mustrat, spăimîntat, profund schimbat, Saul e dus la Damasc, unde &
primit botezul de la preotul Anania. EI intră astfel în sînul c omunităţii
creştine si înr.ejie-îad,a.iă lucrul său de «vas ales», de apostol «chemat »,
mărturisiud-Jft-^iaa«eaă-^»ft-Hristos «că Acesta este Fiul lui Dumnezeu»
(Fapte 9, 20). Surprinşi de aceasta, ca şi creştinii, şi scandalizaţi _de
schimbarea lui, iudeii plănuiesc să-l omoare. Saul este ajutat de creştini
să părăsească oraşul, coborîndu-1 intr-un coş noaptea, peste zidurile
cetăţii, iar el se retrage pentru Irei ani în A rabia vecină.
Convertirea lui Saul este un fapt de o importanţă excepţională,
în viaţa şi istoria Bisericii. Pentru a-i nega caracterul supranatural,
istoricii raţionalişti au căutat s-o explice pe calea naturală, socotind-o
efectul unei obsesii, halucinaţii, presiuni psihologice, boli, insolaţii
sau. a oboselii drumului. Mărturia pe care însuşi Sf. apostol Pavel o
dă despre convertirea sa înlătură însă orice altă explicaţie, afară de
cea dată de el şi de Evanghelistul Luca : convertirea sa a fost efectul
apariţiei reale, obiective, a lui lisus Hristos, aşa cum s-a arătat El
Apostolilor, după înviere. Hotărîrea lui de a mărturisi de acum înainte
pe, Hristos, cu riscul vieţii sale, dovedeşte caracterul miraculos şi
irezistibil al chemării lui la apostolat. Convertirea Sfîntului Pavel a
însemnat dezarmarea celui mai periculos adversar al creştinismului şi
transformarea lui în cel mai mare Apostol.
PavjlL_mpQ£teiL-a l •n eetmuxilpr». Ca renegat al Legii iudaice, cum.
era socotit, Saul a fos.L..rontirmn bănuit—urmărit si ameninţat de iudei.
Desi el a păstrat toată v iata dorinţa de a converti n eamul său şi a
suferit mult pentru aceasta, a'~TFe1îuit să facă misiune îndeosebi printre
74 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

neamuri, adică printre păgîni. A ceasta s-a făcut cu recomandarea şi

învoirea celorlalţi Apostoli. De altfel, nici unul dintre ei nu avea pre­
gătirea şi calităţile lui pentru misiune (¡la neamuri«. Iudeu prin naş­
tere şi,p rin educaţie, cu instrucţiune teologică de rabin şi cu zel de
fariseu, elenist prin cultură şi prin cunoaşterea limbii, greceşti, cetă­
ţean roman cu drepturi legale, pe care nu le aveau ceilalţi, Saul avea
însuşiri cu care întrecea pe ceilalţi misionari şi era înarmat în chip
desăvîrşit pentru apostolatul creştin.
In misiune, el se adresa de regulă comuni Lăţi l o r iudaice şi proze­
liţilor, aj^ni p ă t r u n d e a î n lumea areco-romană. p r e f e r i n d oraşele mai
însemnate, unde interesul pentru ideile noi e r a mai mare. După ce
forma şi organiza comunitatea creştină localii, Apostolul păstra leg ă­
turi cu ea prin trimişi şi prin epistole. în acelaşi timp, el păstra le ­
gături cu Biserica mamă din Ierusalim, unde ducea sau trimitea a ju ­
toare adunate de la comunităţile înfiinţate. Apostolul era însoţit şi
ajutat în misiune de unii colaboratori, aleşi d i n l r e iudeii sau păgînii
convertiţi, dintre care pe unii, pe Timotei şi pe Tit, i-a pus episcopi
în Bisericile înfiinţate de el. j " .. '
Prima călătorie misionară a Sfintului Pavel 145 -48). Terenul misiu­
nii Sfîntului apostol Pavel a fost vast. Pupii primirea botezului
la Damasc si retragerea sa în Arabia. el s-a dus la Ierusalim, unde~~ă
fost introdus în cercul Apostolilor de Barnaba, creştin-iudeu, originar
din insula Cipru. Ameninţat la Ierusalim de iudeii elenisti. s-a retras
1a_ Cezareea. apoi la Tars. de unde a fast Hi.mn.il l,i Antiohja de J3ar-
naba pentru misiune între neamuri. După ce merg împreună la Ieru­
salim t u o colectă, în timpul foametei de sub împăratul Claudiu, se
reîntorc la Antiohia şi întreprind prima călătorie misionară, între anii
4'r);I:Iliiwl uînd cu ei şi pe ioan Marcu (Fapte 13— 14).
Cei li oi misionari s-au îmbarcat la Seleucia, pentru.,insula Cipru,
do unde crir Ikirnaba, ne care au străbătut-o dc _la răsă£it.Ja-^ajms,-rÎil.-
njr^nl P a l n y ronvnrl.nsr pe auvernatom LJLnsulcl,. proconsulul Sftrqiiis
Paulus. i.ii din, acvsl limp S aul a primit numele de Paul (Pavel), în
.iminlnv.i faptului cii a convertit pe guvernatorul Ciprului (Fapte
I 9). l)e 1,1 Paloş, cei trei misionarLJx £ £_..pe mare spre nord-vest,
in provincia^ Pamlilia ; la Perga, Ioan Marcu i-a.. nărăsit si a plecat la
Icn-usalini. Pavel şi ISarnaba merg spre nord-vest în provinciile vecine,
 P ER IO A D A ÎN T II (P ÎN Ă LA 324) 75

Pisidia si Licaonia si predică noua credinţă în. oraşele : Antiohia Pi­

şi d ie i ^ c o m u 1_^isţra şi Derbe, de unde se reîntorc în oraşele cercetate
pînă la Perga. De aici m erg în portul A i ta li a,_ unde se îm­
barcă pentru a se înapoia pe mare la Anţiqhia Siriei.
Prin predica lor şi prin puterea de a face minuni, Apostolii cîşti-
ge.u mulţi iudei şi păgîni, înfiinţau şi organizau comunităţi, hirotoneau
preoţi (Fapte 14, 23). A ctivitatea lor era împreunată cu mari bucurii
şi cu mari surprize şi griji. La Iconiu şi la Listra, viaţa lot a fost în
pericol din cauza iudeilor care s-au agitat contra lor. Păgînii, dimpo­
trivă, uimiţi de puterea şi de cuvîntul lor, i-au crezut zei coborîţi pe
pămînt, voind, la Listra, sa le aducă sacrificii de animale (Fapte 14,
11— 18). Episodul este caracteristic pentru sentimentul religios al pagi­
nilor şi pentru efectul predicii Sfîntului apostol Pavel.
S in od u l d e la Ier u sa lim din_an u l 50. întorşi la Antiohia Siriei,
Pavel si Barnaba continuară a ctivitatea lor., misionară^. în sînul comu­
nităţii din Antiohia s-a produs însă tulburare, din cauza unor iudei-
c restini. veniţi din Iudeea, care învăţau că păgînii convertiţi la eres -
tinism ţre]iiji£.^şă_observe şi Legea mozaică, primind circnmciziunea.
A stfel s-a născut disputa despre valabilitatea Legii mozaice sau disT
puta despre respectarea ceremoniilor iudaice în Biserică. în anul 49
sau 50. Pavel si Barnaba. însoţiţi de Tit. merg ca delegaţi ai Bisericii
djn A niiohia. la Ierusalim ca să supun>tfbjj&stiunea celorlalţi Apostoli.
Ă fost un moment critic şi important pentru misiunea creştină.
In anul 50, Sinodul Apostolilor, presbiterilor şi credincioşilor din
Ierusalim, în frunte cu Petru si Iacob. au ascultat cele cerute de c o ­
munitatea din Antiohia si au hotărît. .........—
în numele
.........
Sfîntului
......... ..
Duh, să nu1-
........ ■'.II ...
se impună creştinilor dintre neamuri «jugul» Legii mozaice, ci ei să
se ferească «de cele jertfite idolilor, de sînge, de animalele sugrumate
şi de desfrînare» (Fapte 15, 29). Primirea şi observarea Legii iudaice
nu era decL nhlinatnrie pentru creştinii dintre păgîni. A ceastă hotărîre
înţeleaptă a produs mare bucurie în Biserica Antiohiei şi a uşurat mult
misiunea creştină printre neamuri.
Atitudinea lui Petru, care, la puţin timp după anul 50. s-a dus la
Antiohia si s-a ferit, de t eama iudaizanţilor. de a...mai mînca la mesele
creştinilor dintre păgîni, a provocat mustrarea l u L ji e ..către Apostolul
J â v i U C ^ . 11— 14). ' "" '
76 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

A doua călătorie misionară (51— 54) o întreprinde Sfîntul apostol

Pavel împreună cu Sila, în timp ce Barnaba şi Marcu merg din nou în:
insula Cipru (Fapte 15, 39). Pavel predică, mergînd de astă dată pe
uscat, în Siria, Cilicia, Licaonia, jjp d e . _in., oraşul T.istra, au convertit
pe Timotei, vizitează parte- din comunităţile înfiinţate în prima călă­
to rie. t rec prin Galaţi a, Frigia. M isia, străbătînd astfel Asia M ică
dinspre sud-est spre nord-vest şi ajung la oraşul Troia (Troa), unde au
in Troia, hiînri cu ei şi pc Luca, trec prin
insula Samotraee si ajung la oraşul Neapolis^ în Macedonia, predică
la Filipi cu succes înfiinţînd aici prima comunitale creştină europeană..
în Filipi, Pavel si „Sila sînt închişi şi bătuţi cu biciul. De la Filipi, trec
prin oraşele Amfipolis. Apolonia. si ainnn la Tosalonic. jin d e an con­
v ertit un număr mare de prozeliţi g m n __şi romani şi pe unii dintre
iudei. Producîndu-se mare turburare împotriva misionarilor. Pavel a
plecat la Bereea şi de aici a fost nevoit, să pi om __la Aten a, unde au
venit în urmă şi însoţitorii săi. în cetatea culturii elene. Pavel a tim.it
o interesantă.sLJlujginală-Guvîntaxe înaintea Areopagului. Lăudînd cu­
cernicia—alinierii l o r faţă de zei, Sfîntul Pavel le spune: «stxăbăimd-
^Mat£a_yxia^iră- 4 M a m a ^ voastre de incliinaje^-arn_a.flat_^L.
un altar pe care s: a scris : D u m n ezeu lu i c e lu i n ecu n o scu t — ¿jvLoa’zu)
Qsffi.Deci Cel pe care voi, necnnoscîndu-L. Î1.£±asliti—pe Acela îl v es­
tesc vouă» (Fapte 17, 23). în urma cuvîntării sale din A reopag,
Pavel a_xm a^rti4-4a^reştinism un număr de greci. între care, se aflau
Dionisifi., A reopaoitu^ după tradiţie, primul episcop al Atenei, o fem eie
cn numele Damaris si^ alţii împ'rennă cu _jei_ (Fapte 17, 34). Succesul
nu corespundea totuşi aşteptărilor Apostolului neamurilor. Grecii s-au
arătat curioşi, dar au rămas sceptici. ... ■
Mai îndelungată şi mai rodnică a fost activitatea Sfîntului apostol
Pavel tki Corint undo a lucrat intens cu soţii iudeo-creştini Aguila şi
P/iscilla, li mp de» un an si jumătate^ pe care i-a întîlnit aici în anul 52.
A coşi ia N-.iti i ofugiaL la Corint de la Roma în urma edictului publicat
în anul 4!) do împăratul Cluudiu contra iudeilor, care se certau din
pricina lui lisus llristos. La C'orint. a convertit pe Crispus, mai marele
sinagogii, ş i mulţi alţii dintre greci. Iudeii, mînioşi din cauza succe­
selor iui Pavol, ¡1 duc în faţa lui Galion, proconsulul Ahaiei, fratele
 PER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 7?

filozofului Seneca, care a refuzat să se amestece în disputele reli­

gioase ale iudeilor şi le-a poruncit să se întoarcă liniştiţi la casele lor.
Din Corint, a scris Apostolul Pavel primele sale e pistole, pe cele
două către Tesaloniceni. Din cauza agitaţiei iudeilor, Pavel a plecat
din Corint, însoţit de Aquila şi Priscilla, şi s-a dt;s ia Jifes, unde făcea
propagandă creştină un iudeu alexandrin învăţat, Apollos. Din Efes,
Pavel s-a dus pe mare la C ezareea Palestinei, apoi la Ierusalim, de
unde s-a întors în A ntiohia. ...
A treia călătorie misionară (54— 58)..Sfîntul Pavel a întreprins a
treia călătorie misionară, între anii 54— 58, plecînd cu însoţitorii^săi*
tot din Antiohia, .centrul misiunii sale. El a vizitat mai întîî comuni­
tăţile creştine înfiinţate în Galatia şi Frigia si s-a oprit apoi la Efes
pentru doi ani şi jumătate. Activitatea lui rodnică a provocat o mişcare
tumultoasă contra creştinilor, la instigaţia unui argintar, Dimitrie,
care îşi vedea periclitată meseria, prin înlăturarea cultului zeilor (Fapte
19, 23— 40). Pavel a trebyit să plece din Efes şi s-a dus în M acedonia,
iar de aici în Iliria, cum spune însuşi, în Epistola către Romani (15, 19),
iar din Uiria la Corint,, de unde a scris Epistola către Romani. Ţrecînd
din nou prin Macedonia, a ajuns la Troia şi Assus. apoi, ocolind Efesul
nnde avusese neplăceri din cauza argintarului Dimitrie, s-a oprit la
M ile t . A ici a chemat pe presbiterii din Efes, de care s-a despărţit în
chip duios pe ţărmul mării, presimţind că nu-i va mai vedea (Fapte
20, 15— 38).
De Ia Milet, a plecat, pe mare la Tir, Ptolemaida, Cezareea Pa -
lestinei, şi de aici a ajuns la Ierusalim în^ anul 58, aducînd cu sine co ­
lecta făcută pentru săracii din Ierusalim în Grecia şi Macedonia.
La__l£iu.s a 1i,m.T--Ea^eL 4 iQ.vesle§te lui.. Iac.ob cel M ic rezultatele mi­
siunii sale. Cunoscînd ura iudeilor contra lui, Iacob îl sfătuieşte să
îndeplinească un act prevăzut de Legea mozaică. Apostolul suportă
preţul pentru curăţirea unor nazirei, dar în templu e rp.mnnsmt, prins si
atacat do iud.ei,,La intervenţia ofiterul:iii_mrnan. hiliarhul Claudius T.ysias,
c omandantul gSrzii, Pavel ._a_scos...din mîinile l ar_şi închis în .turnul
A ntonia. Sub paza ostaşilor romani, i s-a îngăduit să se apere în faţa
mulţimii şi a sincdrului, dar agitaţia contra lui creşte ameninţător. O
conspiraţie pusă la cale de iudeii fanatici, contra vieţii lui este aflată
de nepotul san^do soră şi comunicată Eiliarhului. A cesta trimite noap­
78 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

tea pe Pavel, sub_ escortă la Cezareea. unde e ţinut în închisoare doi

/«niI înt.rf 58 si 60. de procuratorul F e lix . cu speranţa de a obţine de la.
Pavel o sumă de bani. Iudeii..de...IaJLer.us.alim. îl urmăresc însă şi acolo
Pavel se apără înaintea noului procurator Feslus şi a regelui Irod
A g r ip a 'lî- ^ — 52 ,• t ldO)Fj^i_în cele din urmă face ap.elJ.fl... judecata
împăratului de la Roma, în calitatea sa de cetăţean roman (Fapte 21,
1772272517“ ........ ~ ~ ~
D ™ s iL L £ e aP^' spre Roma a fost făcut sub pază, pe timp nepo­
trivit, de toamnă şi 'de ia rn a ~ înTmrpTI^^ furtunilor şi a
valuril£r_jnării. Trecînd prin Sidon, pe lînqă insula Cijgru, Mira Liciei,
msula M alta, uncTe" corabia a suferit, un naufragiu. Pavel a a j uns la
Puteoli, în primăvara anului 61, de unde a făcui, drumul pe ios. pînă la
Roma, HIn5~întimpinat de creştini, la locul numit Trei Taverne, a căror
prezenţă l-a încurajat mult. Prezenţa creştinilor la Roma este o probă
gvidentă că creştinismul pătrunsese în capitala Imperiului^ înainte ca
Apostolii Petru şi Pavel să fi sosit la Roma. JUicnrîndu-se c!e o închi­
soare uşoară într-o casă, sub paza unui soldat roman, Pavel avea liber­
tatea de a primi la sine pe oricine,si astfel a pulul propovădui şi întări
creştinismul timp de doi ani (61— 631, în capitala Imperiului.
Faptele Apostolilor se opresc aici. Din Epistolele scrise de la Roma,
precum şi din alte ştiri, rezultă că Apostolul neamurilor a fost lăsat
liber, după anul 63. şi a întreprins., n oi-călăto r^ -m isio n are îa-Eăsărit,
în Creta, Milet, Grecia, Epir, unde a consolidat comunităţile înfiinţate.
El a mers~poate şi în Spania, cum dorea (Rom. 15, 24 şi 28), pînă la mar­
ginile Apusului • — $7:1 xo xepjAa rrfi SuastoC, cum afirmă Sfîntul C le­
ment Romanul în prima sa Epistolă către corinteni, scrisă către anul 96.
împrejurările sfîrşituluj însă sînt neclare şi necunoscute. S e crede
c.\j_Ap()s L(nurs"-~a~Hus din noii la Roma, unde a suferit a doua închisoare,
din caiv im a mai scăpat. E sigur că a mu'rit la Roma, ca martir, sub
N ero, probabil m anul 67, după tradiţia crejştinăJjLAceeaşi-zl.cu Sfînlul
Apostol P e t r u , 29 iunie,care a rămas pînă astăzi ziua sărbătoririi lor
în tîecaie an. S(uiiulJEaA«4Tt--fosfHTigmpat-pe--Gâlea. Ostia l a .Roma, unde
secole' de-a lîndul pelerinii creştini din toată lumea vin să se închine
Ja morunului său (Ivr. leronim, D e v iiis illu stribu s, 5).
A Ui istorici socotesc că între moartea martirică a Sfinţilor Petru
şi Pavel Ireluiie socotită o distanţă de timp de cel puţin un an.
 P ER IO A D A 1NT1I (P ÎN Â LA 324) 79

M eritele Sfîntului apostol Pa vel...sini ..considerate pentru__tăspln-

direa creştinismului. A ctivitatea.Joii—¡msion.ară.-a-iQSi... mai__ însemnată
ca a celorlalţi^ Apostoli, prin calităţile lui personale, ca şi prin întin­
d e r e a şi rezultatele ei. Prin misiunea_lui printre neamuri, el a îniădă.-
cinat mai ales creştinismul în lumea areco-rom ană, şi l-a întărit la Roma,
în centrul Imperiului. El a eliberat mai ales creştinismul de servitutea
Legii iudaice şi a asigurat universalismul lui. El este cel mai înseninat
ca scriitor şi gînditor între Apostoli, urmat de Sfîntul Ioan. Prin epis­
tolele sale, Sfîntul apostol Pavel a făcut începutul teologiei^ creştine,
a scos, din viaţa şi învăţătura M întuitorului, învăţături de o neasemuită...
frumuseţe^ a lăsat Bisericii universale o nepreţuită experienţă în. mi­
siune, organizare şi viaţă creştină.
In timpurile mai noi, unii autori raţionalişti au apreciat cu vădită
exagerare rolul şi meritele Sfîntului Pavel, alţii le-au contestat cu pa­
timă. După unii, el ar fi adevăratul întemeietor al creştinismului,
transformînd în doctrină şi instituţie ceea ce la Iisus Hristos era doar
o idee, o aspiraţie ; după alţii, el a denaturat creştinismul, transformînd
învăţătura Mîntuitorului într-un sistem teologic îngust. Ambele păreri
păcătuiesc grav, ignorînd, cu sau fără ştiinţă, faptul că Sfîntul apostol
Pavel a fost cel mai credincios şi mai mare interpret şi instrument al
Evangheliei lui Hristos.
Pentru că cronologia vieţii Sfîntului apostol Pavel variază la unii
autori, indicăm mai jo s cîteva date istorice din viaţa şi activitatea
Sfîntului apostol Pavel.
1— 5 d. Hr. : n aşterea lui Saul. 51— 54 a d o u a c ă lă t o r ie m is io n a ră .
30— 33 : anul m orţii M întu itoru lu i. 52— 53 La A ten a şi C orint ; în 52, cele
36 : ucid erea arhid iaconu lu i Ş te fan ; două E p isto le c ă tre T esalo n i-
con v ertirea lui Saul. cen i, scrise din Corint.
36— 39 : şed erea lui în A rab ia. 54­ <58 : a tr e ia c ă lă t o r ie m is io n a ră .
3 9 : prim a călăto rie la Ierusalim , 56 : fuga din E fe s ; m isiune în
după con v ertire. M aced onia şi Iliria ; E pistola a
40— 42 : şed erea la Tars. doua că tre C orinteni.
42 : sosirea la A ntioh ia. 57— 58 iarna la C o r in t; E p istola către
44 : foam ete, că lă to ria le Ierusalim . Romani,.
45— 48 : p rim a c ă lă t o r ie m is io n a r ă . 58 : ultim a c ă lă to rie la Ierusalim .
50 : Sinodul ap ostolic ; discuţia cu 58- 6 0 : în în ch iso a re la C ezareea
tPetru la A ntiohia. P alestin ei.
80 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ

60— 61 : c ă lă t o r ia sp r e R om a. 63— 67 : activ itatea misionară în Creta,

Efes, Epir, sau poate în Spania.
61— 63 : captiv itate uşoară la Roma ; „ , _ .
r 67 : a doua captivitate la Roma şi
Epistolele scrise din Roma. m o a r te a Iui m artirică .

BIBLIOGRAFIE
Stud ii asupra v ie ţii, a ctiv ită ţii şi teo lo g ie i Si. Apostol Pu voi, pîn ă la 1934, se
găsesc l a : A. S c h w e i t z e r , G e s c h ic h t e der pau lin iscln 'ii F o rs c h u n g v o n d e r
R e fo r m a tio n b is a u f d ie G e g e n w a r t, Tübingen, 2-e A ufl., 1933 ; J . L ebreton et J .
Z eiller, L 'E g lise p r im itiv e (T. I. d e L 'h isto ire d e ¡'E glise par Auq. Gliche et V . M artin),
Paris, 1934, p. 159— 223. '
Studii mai im p o rta n te: G. L ü d e m a n n , P a u lu s d e r I I d t lc n a p o s lc l. Bd. 2. A n ti­
p a u lism u s in fr ü h e n C h risten tu m , G öttingen, 1983.
H. G a b b i a t i, L 'É glise d e s o r ig in e s d a n s l e s A rles île s A p ô tr e s et d a n s leu r s
é c r its , t. I, Paris, 1977, 448 p .; J . C o 1 s on, P au l, A p ô tr e c l m arty r Paris, 1971.
B. R i g a u x , S ain t P au l et s e s le ttr e s . É tat d e la q u e s tio n , Paris, 1962. ■■
N. L o u v a r i s , EioafcoTi) etc tà ç *epi IlaùXov vnntààz, od. a 2-a, A ten a, 1960.
S t. N i c o 1 a i d i s, '0 HaûXoc, A ten a, 195 9 ; Hr/v/jYupr/.oC Top.oc. V olum com e­
m orativ al c ă lă to rie i Sf. A postol P avel în G recia, A ten a, 1953, 645 p.
F. A m i o t, L e s i d é e s m a îtr e s s e s d e S ain t P au s, Paris, 195 9 ; H .-J. Schoeps,
P a u fa s. D ie T h e o lo g i e d e s A p o s t e ls im L ic h te d e r jü d is c h e n R e lig io n s g e s c h ic h t e ;
Tübingen, 1959.
J. H u b y et S. L y o n n e t , S ain t P au l. lifu tre a u x R o m a in s, P aris, 1958,
644 p.
Perez de Urbei, Saint P au l. S a v ie e t so n tem p s. Trad uit de l'esp ag n ol
par D. P. de P ed ras, Paris, 1958.
H. M e t z g e r , L e s r o u te s d e St. P au l, P aris, 1954.
A. Omedeo, P a o lo d i T a r so , A p o s t o lo d e ü e g e n li, N apoli, 1957, p. 4 2 8 ;
R. Le C ap itaine, L e s c h e m in s d e Saint P au l, Paris, 1957.
J . C a r c o p i n o , E tu d es d 'h is to ir e c h r é t ie n n e , Paris, 1953. .
J . H o 1 z n e r, P au lu s. S ein L e b e n und s e in e B r i d e in r c lig io n s g e s c h ic h t ü s c h e m
Z u sa m m en h a n g , 15— 19 Aufl., Freib u rg im B reisgau , 1941 ; bib lio grafie, p. 487— 489.
E. Prat, Saint P au l, 16-e éd., Paris, 1932.
Idem, L a T h é o lo g i e d e S ain t P au l. I. S e s m issio n s, 15-i> éd., II. S e s d e r n iè r e s
a n n é e s , 12-e éd., Paris, 1925.
A. D u f o u r c q, L e c h r is tia n is m e p rim itif. S ain t P aul, Saint J e a n , S ain t I r é n é e ,
Paris, S. d. (1929).
K. P i e p e r, P au lu s. S e in e m is s io n a r is c h e P e r s ö n lic h k e it und W ir k s a m k e it ,
M ünsli'r, 1929. .
A. T r i c o t, S ain t P au l, A p ô tr e d e s g e n iile s , Paris, 1928. '
< l: o n n r d, L e s o r ig in e s d e l'E g lise . S ain t P au l. S e s m issio n s, X V -e ed.,
Paris, IO!-;!!.
11. I) c i s s m a n, P au lu s, Tübingen, 1925.
In limli.i rnm.'in.'i : V irila şi a c t iv it a t e a Sf. A p o s to l P a v e l, in «Studii T eo lo g ice»,
III ( l ’i.M ), m. V nuiimir .special, în care biblio grafia rom ânească este a lcătu ită de
Pi . (>lini|i N. ( '.ii iiil.i, ( :o n lr ih u lia lite r a tu r ii t e o i o g i c c r o m â n e ia Î n ţ e le g e r e a p e r s o n a -
lila lii a rt i\ lUitii St. A ]i o ■,I : ; I Pavel, p. 462— 480.
I ¿1 r m, \ i '1 1111 nn '111 ¡o sii F lu viu , p e S fîn tu l A p o s to l F a v e i ?, în «G lasul B isericii»,
X X ( l'Hil ), m . I |>. 77 111.
P r. P i o f. I o a n li «i m i i r e a n u , S iin ţii A p o s lo ii P etru şi P a v e l lu c e fe r i ai
cn 'ştin ălO ţii, in «M ilrupolia O lten iei», X IX (1967), nr. 5—6, p. 359— 368.
P r o f. T u s l i n M o i s e s e u, A c t iv it a t e a S im ţu lu i A p o s t o l P a v e l Ia A te n a ,
Iaşi, 194 6 ; biblio grafie, p. 221— 225.
 PER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 81

I d e m , Stin tu l P a v e l ş i v ia ţ a c e l o r m a i d e s e a m ă c o m u n ită ţi c r e ş tin e în e p o c a

a p o s t o lic ă , în «Studii T eo lo g ice», III (1951), nr. 7— 8, p. 398— 416.
P r. P r o f , , S o f r o n V 1 a d, Un p ă s t o r m o d e l. St. A p o s t o l P a v e l, T im işoara,
1946.
Diac. Prof. N. I. Nicolaescu, C r o n o lo g ia p a u lin ă , B u cu reşti, 1942.
E x tras din «B iserica O rtod oxă Rom ână», L X (1942), nr. 5— 6, p. 177— 203.
P r. P r o t L. G. M u n t e a n u, V ia ţa Si. A p o s to l P a v e l, C lu j, 1942.
P r. ! I P r o f . G r. T. M a r c u, S a u l din T ars, S ibiu , 1 9 3 9 ; Pr. Prof. V .
Gheorghiu, St. A p o s t o l P au l. V ia ţa ş i a c t iv it a t e a sa , P artea I-a, 1909.

Organizarea Bisericii Primare. Raportul cu iudaismul.

Căderea Ierusalimului (70) 4

1. Biserica. Comjjjiitatea ■creştmă^infiinţată de Sfinţii A postoli

se numeşte î n c ă .de... la_începu t de obicei, «Biserică» ’ExxXTjaia; Bise­
rica lui Dumnezeu, Biserica lui Hristos : ’ExxXtjoîos too 0eo5, too Xpiatou,
(Fapte 2, 4 7 ; 5, 11 ; 8, 3). Sfîntul apostol Pavel o numeşte figurat şi
«Israelul lui Dumnezeu» (Gal., 6, 16). Ea are nu sensul de simplă
adunare, pe care-1 avea cuvînlul pînă atunci, ci pe cel de aso­
ciaţie. de frăţie, de societate creştină. «Ecclesia» a rămas de atunci
numele Bisericii, în îndoitul sens de comunitate locală şi de totalul
comunităţilor. Sf. Ignaţiu al Anliohiei i f 107) foloseşte, pentru prima
dată în istoria creştinismului expresia de « B i s e r i c ă u n i v e r s a l ă » —
xaOoXixrj ’ ExxXrjaia, gespre~câre~~spune că se află acolo unde este Hristos
(Ep. către Smirneni, VIII). Expresia se găseşte apoi în Martiriul Sf.
Policarp ( t 155, cap. VIII şi XVI), unde Policarp e numit eiriaxo-rcoţ
ev SfxupvTj xosOoXixyjs exxXTjaia?, episcopul Bisericii universale din Smirna.
In înfăţişarea sa ex terioară B iserica creştină are unele asemănări
cu alte comunităţi religioase ; în esenţa si spiritul ei însă, ea este un
, fenomen,şj.urL-Prjganism cu jto tul nou. Raţionalismul protestant a văzut
în Biserică nu o instituţie voită de Iisus Hristos, ci o creaţie apostolica,
necorespunzătoare gîndului LuL l o imitaţie după modelul altor insti-
tufli..religioase — iudaice sau păgîne. Mîntuitorul ar fi predicat doar
împărăţia lui Dumnezeu, ca o nouă stare apropiată a lumii, nu un aşe-
zămînt bisericesc permanent, cu forme, organe şi funcţii pămînteşti.
C in d . Sfinţii Ap-QstoJLL.an-Jniiinţat. Biserica, R ecu n o şte au fără în­
doială bine..gîndul M întuitorului. Misiunea ce le-a încredinţat El şi
făgăduinţa că va fi cu ei pînă la sfîrşitul veacurilor (Matei 28, 19),

* Capitol redactat de Pr. prof. Io a n R ă m u rea n u

6 — Istoria bisericească
 82 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

nu lasă nici o îndoială că, întemeind Biserica, Sfinţii Apostoli înfăp-

tuiau ideea şi porunca Mîntuitorului, învăţătorul lor. Este de necon­
ceput ca ei să fi înfiinţat-Biserica, fără a fi voit aceasta IisusJHristos..
In ipostaza de comunitate creştină şi de aşezămînt al mîntuirii,
Biserica trebu T â^ ă~ ^ rste, sa” aibă membri, conducere, norme şi viaţă
"de'Tă" Sfinţii.Apostoli dintru început,
în forma potrivită cu natura, caracterul şi scopul său. Ele sînt iniţiale
şi fundamentale şi s-au dezvoltat cu Biserica însăşi, în cursul timpului,
cum era firesc.

Sfînt.uiui flpnstm b t v p i . P e J - i n g a ^ p o s t o ii , jpreoicau coiaDoraiorn ior,

diaconii si alţi misionarL^numiţi şi ei apostoli sau evanghelişti. Uneori.
se formau cercuri de credincioşi..înainte de a asculta pe loc predica
unui a p o sto l^ p r i n ,.c a i.cârc aduceau cuvintuL.creştin din ăîtă parte..
Comunitatea de la Antiohia^e«a__de la Damasc, cea de la Roma, poate
* si altele, s-an format pe această cale. Cea de la Roma era importantă
cînd îi scrie Sfîntul Apostol Pavel, înainte de a fi mers vreun apos­
tol acolo.
Organizarea Bisericii. Comunitatea—de, 1a Ierusalim era grupată
în jurul Apostolilor si c ondusă de ei, avîncl de la început forma şi
norma ei de viaţă nouă : trăia în învăţătura Apostolilor, în spirit de
comunitate frăţească, în frîngerea pîinii şi în rugăciuni (Fapte 2, 42).
După plecarea Apostolilor din Ierusalim, conducător al Bisericii era
Iacob «fratele DoiTmnlui»r_ c a re se huoixa—de—airturitate chiar în faţa
AjDoşţolilor. Ca şi Iacob, erau ţinuţi în mare cinslo la creştini celelalte
rudenii ale Mîntuitorului (Ssauroauvoi la Eusebiu, Isto ria b is e r ic e a s c ă I,
7, .14).
IruA-ri-p—A-pasiQlL-.şl, de Tacob, Faptele Apostolilor vorbesc jdespre
«proshilori». ca avînd rol însemnat în viaţa comunităţii. Ei au primit,
ajutorul adus de Barnaba şi de Saul de la Antiohia (Fapte II, 30), au
luai. parte la sinodul apostolic, sînt numiţi în adresa scrisorii către
creşlinii din Antiohia, Siria şi Cipru (Fapte 15, 2, 4, 6, 22, 2 3 ; 16,
16, 4). In mediul iudaic dc_la_Jeru sa lim . a c e ş ti presbiteri formau, prin
.analogie, cu «balrinîi» poporului iudeu, o categorie de creştini respec­
taţi pentru vîrsla, înţelepciunea şi credinţa lor. Diaconii, ca ajutători la
 P ER IO A D A IN T II (P ÎN Â LA 324) 83

cult, la mese şi la propovăduire, completau organele de conducere

a'le Bisericii din IerusaIxinT~ ' : ’ ” :
Celelalte comunităţi creştine erau organizate asemănător. Cgndn-
cerea lor oHăTOmTTAposTo^ Ei nu se~sTFbFleau definitiv în-
tr-o c omunitifeT~'"crii~vizitau, le scriau, le supravegheau prin ucenici
destoinici şi devotaţi. C onducerea locală o exercitau organele puse de
Apostoli : presbiteri-episcopi şi diaconi. Cit priveşte pe diaconi, in­
struirea lor a cunoscut din primii ani ai comunităţii de la Ierusalim
(Fapte 6, 1— 6). Diacon (Biaxovo?) însemna slujitor. Latura practică
a slujirii lor a rămas caracteristică diaconatului şi s-a întins în epoca
următoare la toate nevoile asistenţei în comunitate. Este ştiut totodată
că ei au îndeplinit şi slujba cuvîntului, predicînd şi botezînd. C arac­
terul sacerdotal *at~diaconiei e confirmiF~de-Tejdul din Fapte 6, 6 ;
«pe aceştia (diaconi) i-au pus înaintea Apostolilor şi ru g în d u -se şi-au
pu s m iin ile p e s t e ei». Se poate presupune că fiecare comunitate a avut
diaconi pentru nevoile slujirii, după exemplul Bisericii din Ierusalim
(Filip. 2, 1 I Tim. 3, 8, 12). In Epistola către Romani, scrisă de la
Corint, Sfîntul apostol Pavel numeşte şi pe o di a con iţă Fibi a Bisericii
din Chenhreia. ” *
. -'i
P r e s b ite iij e primul nume întrebuinţat pentru, ceilalţi slujitori ai
comunităţilor, pri£L-caxe-^je--lnie le a la început si preotul^ şi episcopul. f
Instituirea lor prin hirotonie, 'cu post si rugăciuni, este dovedită de
F aptele...(14, 23), unde se spune că Sfîntul Apostol Pavel
a hirotonit presbiteri la Bisericile înfiinţate în prima călătorie misionară-
Presbiterii menţionaţi mai departe, cînd nu e vorba de cei de la
Ierusalim sau de bătrînii propriu-zişi (ca în I Tim. 5, 1), sînt de ase­
menea slujitori hirotoniţi de Apostoli, iar după Apostoli de episcopi,
cărora
-
li se
“
cereau
.................."
calităti morale— , deosebite.
..................
Pe asemenea
y - * - " " ... ■■!■■■'»■» ' - iitt’ ir i.r iilrr-1
, ....... .
preoţi
................
ai
Bisericii învaţă Sfîntul Iacob pe credincioşi să-i cheme în caz de boală,
iar nu pe bătrînii laici, ca^să se roage pentru ei (5, 14) j pe presbiterii-
preoţi îi învaţă Sfîntul Petru să păstorească turma făcîndu-se pildă
pentru ea (I, 5, 1— 3) ; pe aceşti presbiteri-preoţi îi recomandă Sfîntul
ApQstol—P aw lr cînd scrie lui Timotei, ca ei să se învrednicească de
îndoită cinstire (I Tim. 5, 17, 1 9 ) : de asemenea îi scrie Iui Tit să pună
în fiecare oras presbiteri-preoti, precum i-a poruncit (Tit 1, 5). Pres-
84 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

biterii erau deci slujitori bisericeşti, hirotoniţi de Apostoli sau de

episcopi, avînd rol şi cinste de păstori şi de învăţători. .•
E p isco p u l era presbiterul
«III«! «II I ■ 1-- . . ........ ... cel... ..... mai de seamă din fruntea
. .................. ...... ... .................... .. . . . .
comuni-
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ___ _ _ _ _ _ __ .

tăţii._I^.rLtitaie«~^-ttume_Ja început, cu preoţii (presbiler-episcop), nu

poate induce în e roare asupra deosebirii lor. Este drept că uneori Sfîn­
tul apţostol Pavel vorbeşte numai de episcopi şi de diaconi (Filip,
1, 1), ceea ce ar putea însemna că presbiterii. sînt înţeleşi ca episcopi;
p e presbiterii de la Rfes, chemaţi J a M ilet, Pavel îijiu in eşte şi episcopi,
dar îi numeşte aşa în calitatea lor de păstori ai Bisericii lui Dumnezeu,
de conducători ai turmei (Fapte 20, 17, 28) ; ceea ce nu ne împiedică
să admitem—c ă - u B i i - presbiteri e rau episcopi *propriu-zişi,_ adică întîi-
stătători între presbiteri..
Din «epistolele pastorale», scrise de Sfînlul apostol Pavel spre
sfîrşitul vieţii sale, aflăm că episcopatul, numit anume aşa, este o?
demnitate mai mare decît cea preoţească. Timolci şi. Tit sînt episcopi
în acest sens. El le porunceşte în calitatea lor de episcopi să pună
presbiteri — preoţi în oraşe, ceea ce ne îndreptăţeşte să conchidem
că încă înainte de sfîrşitul epocii apostolice, numele de preot şi de
episcop primesc sensul în care sînt cunoscute moi tîrziu. Dar cu mult
mai mult decît numele, interesează funcţiile şi cinstea, iar ele sînt
deosebite.
Ucenicul apostolic Ignaţiu, episcop de Antiohia, spre sfîrşitul sec. I
arată că cele trei categorii de slujitori erau bine diferenţiate ca nume,
ca atribuţii şi ca cinste. în E p isto la c ă tr e M a g n esien i, VI, Sfîntul
Ignaţiu afirm ă: « ep isco p u l ţine locul lui Dumnezeu; p reo ţii ţin locul
adunării Apostolilor, iar d ia co n ii, cei aşa de d u lc im ie , au fost încre­
dinţaţi servirii (diaconia) lui Iisus Hristos». De asemenea, în E p isto la
'7'ălrc• T ralien i, II, Sfîntul Ignaţiu spune că creştinii trebuie sa se su­
pună o/j/'scopului ca lui Iisus Hristos, iar p r e o ţilo r ca Apostolilor. D ia­
co n ii s i n i rînduiţi spre servirea Bisericii- Tot el recomandă creştinilor
în E p istola cu lrc S m irneni, VIII, spunînd : «Supuneţi-vă cu toţii e p is ­
cop u lu i, precum Iisus s-a supus Tatălui Său, şi p r e o ţilo r ca Apostolilor.
Cinstiţi p e d ia c o n i ca pe porunca lui Dumnezeu».
Sfînlul Clement Romanul (91— 100), în..întîia sa S c r is o a r e c ă tr e
C orin ten i, scrisă către 96-^98, aminteşte ce le b re i trepte ale Ierarhiei
 PERIO A D A IN T ÎI (P lN A LA 324) 85

c reştine e p is c o p i, p r e o ţi şi d ia c o n i...pe.. care-i compara c u .... arhiereii,

preoţii şi leviţii din Vechiul T e stament (cap. 40— 44). A ceastă diferen­
ţiere venea din timpul apropiat al Apostolilor. Ea arată limpede că
episcopii,f-preoţii şi jdiaconii formau un c orp conducător în Bisericile
c re^iine^ erau aleşi şi hirotoniţi şi se bucurau de cinste deosebită din
partea credincioşilor. Aşa numita «preoţie universală», de care vorbesc
protestanţii, ca drept al tuturor creştinilor la predicarea cuvîntului
evanghelic şi la conducerea Bisericii, este răstălmăcirea unui cuvînt
din Epistola I Petru (2, 9), care nu este interpretat în lumina stării de
fapt din Biserica apostolică, în care existau «păstori» şi «turmă».
Din_scrierile Noului Testament, c a şi din cele imediat următoare,
cum este In v ăţaîu F a c e lo r i 2 A p o sto li (Atogyij). Rezultă că episcopii,
preoţii şj diaconii aveau în qriili_săvîrsirea cultului^ predicarea cuvirT
'tului, administrarea comunităţii, opera carităţii, supravegherea vieţii
morale şi impunerea disciplinei creştine. Pe lîngă aceşti slujitori ai
Bisericii, exista la început o altă categorie de slujitori doar ai cu­
vîntului, al căror rol a fost însemnat în Biserica apostolică : haris-
maticii.
sau PJ}e v n'ţ£tjcii erajjjinii_c.Le§iini_-îiizes±raţi ,de_JDum-
nezeu cu diferite daruri şi puleri cu caracter «preternatural si adesea
prodigios» (Lacger, p. 131), numite h c r is m e (xaptojiaxa). Ei nu erau
aleşi ce comunitate, nici aşeze ţi prin hirotonie şi se bucurau de mare
cinste pentru harul lor, avîncl drept la daruri" din partea creştinilor.
~ S fîn tu la p o s to l Pavel numeşte de mai multe ori asemenea ha-
risme. Locui cel mai însemnat este cel din Epistola I către Corinteni
(12, 28— 30), în care Apostolul spune că Dumnezeu a pus pe unii în
Biserică Apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii învăţători ; după aceea darul
minunilor, al tămăduirilor, pe al ajutoarelor, pe al cîrmuitorilor, pe al
vorbirii în limbi (comp. Rom. 12, 6— 8 ; Efes. 4, 11). în această largă
enumerare, sînt cuprinşi şi clericii, indicaţi prin unele atribuţii ale
lor (ajutorări, cîrrnuiri, I Cor. 12, 28 ; întîistătători, Rom. 12, 8 f . păs­
tori, Efes. 4, 11), dar harismaticii prepriu-zişi, adică cei învestiţi de
Dumnezeu ciiroci cu daruri speciale, excepţionale, sînt celelalte ca te­
gorii de sluji lori.
Dintre >'] .s;:>t mai însemnaţi Apostolii, după a ceşt i a proorocii, -apoi
învăţ ăt orii ( a id a s c a li î) . Apostolii posedau mai multe şi mai mari daruri,
80 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

puţind să înveţe, să facă şi minuni ; alături de ei se înnumără «evan-

gheliştii» ; profeţii «vorbeau în Duh>\ erau «glasul lui Dumnezeu», sfă­
tuiau, certau, puteau să prezică. Chiar femei, ca fiicele «evanghelistului»
Filip (diaconul) puteau să aibă harisma proorocieî. Dascălii erau învă­
ţătorii com unităţilor; ei înşiruiau pe credincioşi mai de aproape asu­
pra învăţăturii şi moralei creştine. Harisme excepţionale aveau uneori
şi unii dintre laici. Celelalte harisme amintite de Sfînlul apostol Pavel
sau cunoscute din alte locuri par a fi fost mai mull ocazionale şi pro­
vizorii.
! lari sin ele ..au—fost. un dar supranatural special făcut Bisericii îiv
c epăfoaxe^ pentru creşterea şi consolidarea ci. Ele făceau mare im­
presie asuî5m“l!î^dmcioşilor şi chiar şi a necreşimilor, atrăgeau la Bi­
serică şi întăreau pe creştini în credinţa lor. După epoca apostolică,
s-au stins treptaţ şi—m trecerea timpului au J n c e l a t sau s-au transfor­
mat (didascalii sînt mai tîrziu profesori creştini, care învăţau pe alţii,
în particular sau în şcoli). •
2. Raporturile cu iudaismul sînt una din colo mai importante pro­
bleme în istoria Bisericii primare. Greutăţile înlimpinate de Sfîntul
apostol Pavel din partea iudeilor, sinodul apostolic, discuţia dintre
Pavel şi Petru la Antiohia, caracterizează aceste raporturi şi ilustrează
o stare de spirit vrednică de cunoscut.
Creştinismul era o religie spirituală, liberă si u niversală, dar el
fusese pregătit de_Vechiul Testament, apăruse în ludeea şi era pre-
<Th al în tîiiu d e ilo r. In comunitatea de la Ierusalim, centrul religios al
iudaismului, el era legat cu m ozaismuL prin mergerea creştinilor la
templu şi prin observarea prescripţiilor Legii. ludaizanţii cereau ca
şi creştiniî recrutaţi dintre prozeliţi şi păgîni s ă ''r e s p e c t e T ^ ^ ă T m o -
'/¿lira. Această pretenţie îngreuia mult convertirea paginilor şi denatura
sensul creştinismului, aservindu-1 iudaismului.
SJiiiluL a puciul J^ţv£L.JL-iiit£les dintru început pericolul şi a pre­
dicat şi .i]>.iraij'u liolărîre «libertatea» Evangheliei împotriva «fraţilor
mincinoşi». care puneau Legea mai presus de Evanghelie şi condiţio­
nau creştinarea de pă/iiea Legii, al cărei rol religios şi istoric trecuse.
I io t ărîrca sinodului a postolic din anul 50 a adus lumină şi mîn-
qîiere fraţilor din Anliohia şi din alte comunităţi, dar presiunea iudai-
 PER IO A D A IN T H (P lN Â LA 324) 87

zanţilor producea încă unele neînţelegeri si nemulţumiri. Sfîntul Apos­

t o l Pavel a avut serioase greutăţi în Galatia şi la Corint, unde iudai-
zanţii riguroşi căutau să aducă pe creştini la Legea mozaică, spunînd
că nu se pot mîntui fără păzirea ei. Pericolul iudaizării creştinismului
s-a menţinut şi după epoca apostolică, în c omunităţile în care e le ­
mentul iudaic era numeros.
Evenimentele istorice au contribuit la lămurirea situaţiei, separînd
tot mai mult creştinismul de iudaism. Războiul de sub Nero a motivat
pi ecare a creştinilor din Ierusalim şi desolidarizarea lor de compatrioţii
revoltaţi. După anul 70. la Ierusalim s-a înfiinţat o comunitate nouă,
în care .ele m en to t-iudai’/ant nn mai, avea put.ere. Evenimentul a avut
răsunet şi în celelalte comunităţi creştine, în care de altfel majoritatea
credincioşilor au format-o cu timpul cei convertiţi dintre neamuri sau
necreştini.
3- Căderea Ierusalim u lu i...JEnoca apostolică se consideră înche­
ia jă^xaj^ădefetr-ie rusaMm-triui—si dls.tma.exea templului în urma răz­
boiului in da ir (66— 70). Purtarea procuratorilor romani, îndeosebi a
lui Gessius Florus şi prezenţa armatei romane la Ierusalim producea
nemulţumiri între iudeii din Palestina, care suportau greu stăpînirea
romană şi încercau mişcări de eliberare. Sub împăratul Nero, la 65— 66,
izbucneşte..în Palestina o răscoală care se transformă într-un război
greu. Armata romană sub conducerea generalului Vespaşian, cucereşte
una cîte una ce tăţile apărate de iudeii înarmaţi, începînd din Galileea.
După moartea.„împăratului Nero (68) si a generalului V itellius (69),
V esp asian^este proclamat împărat si lasă conducerea războiului fiului
său T it.
Intre timp iudeii, se întăriseră mult în Ierusalim- T it a atacat ora­
şul, care a rezistat unui asediu de cinci luni. Luptele au fost foarte
g r e îe p e n î r u amîndouă părţile, iudeii, suferind de foame şi de boli,
s-au apărat lotuşi cu o tenacitate uimitoare. Oraşul a fost cucerit şi în
mare parlc distrus în. timpul luptelor, iar templul ars (august 70). R es­
turi din armala iudaică au prelungit zadarnic cîteva luni războiul la
M asada (vest de M area Moartă), iudeii asediaţi sinucigîndu-se ca să
nu se predea romanilor.
88 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Iudeii au avut în război aproape un milion de morţi şi au fost

luaţi vreo sută de mii de prizonieri, care în parte au fost vînduţi c a r
sclavi, în parte au fost trimişi la mine sau la lupte de gladiatori. T e ­
zaurele templului, masa de aur, candelabrul cu şapte braţe, cartea
Legii, stofiîe~^ăn3îîarului, obiecîeIe~săcrer au fost luate ca pradă de
făzBoi~~şr~gnseT â ~Rbma, unde s-a ridicat un- ărc de triumf în amintirea
victoriei lui Tit. întîmplarea făcu ca, opt luni înainte de distrugerea
templului iudaic, să fie distrus de incendiu la Roma Capitoliul, cu tem ­
plele lui Jupiter şi Junona (dec. 69). M arele sanctuare — păgîn şi cel
iudaic — dispăreau astfel în acelaşi timp.
Distrugerea templului de la Ierusalim, despre care Iisus a spus :
«nu va rămânea (piatră pe piatră» (Matei 24, 2 ; Luca 21, 6) este
un eveniment religios şi istoric important. Cu aceasta se împlinea
pentru~creştlni o profeţie a Mîntuitorului şi se întărea credinţa lor.
Cultul iudaic central, care se săvirsea la templul din Ierusalim, în­
ceta, creştinismul se separa definitiv de iudaism. Războiul avînd un
caracter mesianic, creştinii nu s-au solidarizat cu conaţionalii lor, ci
au părăsit Ierusalimul încă de la început şi s-au retras peste Iordan,
formînd comunităţi mai importante la Peila şi la Kokaba. Cu dărî-
marea templului, devenea imposibilă observarea legii rituale. Iudeo-
creştinii se asimilează cu ceilalţi creştini, sau formează secte iudai-
zante (n a z a r e ii, eb io n iţii). Pînă la sfîrşitul secolului, iudeii introduc
blesteme împotriva creştinilor în rugăciunea Şmone e.sre.
Pentru iudaism, distrugerea templului şi pierderea Ierusalimului a
avui. 1:T~Tmporţanţă epocală- Cultul mozaic cu sacri 1icii sîngeroase, de­
venea imposibil, sinedriul se desfiinţa, funcţiunea de mare preot (ar­
hiereu), de asemenea. Darea sau birul cătreTempTul din Ierusalim
(<î i«11 <ili in<>) .se percepe de acum înainte de către statul roman ffisc u s
iudaicii:;). Conducerea spirituală a iudaismului au preluat-o şcolile ra­
binice din Puibilon şi Tiberias.
Asupri ie,i şi nenorocirile întreţin totuşi sjiexen tele m esianice. Sub
înjpăi7ÎJ7r.l~Luilaii.. pe la Iii) s i A drian, între 132—135.,..se produc noi
r e v o l t e iu d a ic e s i i u i e ro ase, c a r e sînt înăbuşite cu f o r ţa . Cînd iu d e i i
TeTTşesr sa i e r i i <’e i e a sra_" p r o v i z o r iu l £ msa4ioiînr~su5~~ls^ i a n , « r e g e le »
fne,,i,iiiic î*m i -C ' o c h b a. p e r s e c u tă p e c r e ş t in i. O r a ş u l e reluaPHe r o m a n i
 P ER IO A D A IN T II (P lN A LA 324) 89

domeniu imperial, în parte este colonizată şi este numită Syria Pales-

l i n a (Siria FilîsYenilor). Iudeii pierdeau ultimele resturi de viaţă poli­
tică, deşi privilegiile religioase de care se bucurau se menţineau. La
Ierusalim se ridică temple păgîne şi se interzice sub pedeapsă de
moarte stabilirea iudeilor. In joraşul nou, se formează o comunitate
c reştină din păgîni convertiţi. Importanţă mai mare are însă pentru
cîteva secole cea din Cezareea, care devine metropola creştină__a_
Palestinei.

BIBLIOGRAFIE

Pentru organizarea Bisericii: vezi şi la cap. în t e m e i e r e a B iseric ii.

A lt e studii, la J . P. Kirsch, op. cit., p. 770— 771. Pentru anii 1— 324, vezi H u s e b i u
de Cezareea, Is to r ia b i s e r i c e a s c ă , ed. Ed. Schwartz, în G r ie c h . c h rist. S ch rilt.,
3 vol., Leipzig, 1903, 1908, 1909. A. Jaub ert, L e s p r e m ie r s c h r é tie n s , Paris, 1967.
W. H ar t k e, V ie r u r c h r is tlic h e P artein und îh r e V e rein ig u n g zur a p o s to lis c h e n
K ir c h e , 2 Bd., Berlin, 1961, XIII + 792 p.
R. Vieillard, R e c h e r c h e s su r le s o r ig in e s de ¡a R om e c h r é tie n n e ,
Rome, 1960.
M. G o u g h , T h e e a r ly ch ris tia n s, London, I 9 6 0 ; A.-M. la Bonnardière, C h r é tie n s
d e s p r e m ie r s s iè c le s , Paris, 1957.
Prof. Iustin Moisescu (P. F. Patriarh Iustin al B.O.R.), I e r a r h ia b is e r i­
c e a s c ă in c p o c a a p o s to lic ă , Bucureşti, 1955.
L. d e L a c g e r, L e c h r is tia n is m e a u x o r ig in e s et à l'â g e a p o s to liq u e ,
Rabat, 1936.
J . L c b r c t o n e t J . Z e i 11 c r, 1.'E glise p rim itiv e, Paris, (1934).
J. L c b r e t o n, L a v i e c h r é t ie n n e au I - e r s i è c le d e l'E g lise, Parts, 1932.
G. B a r d y, L 'E g lise à la Un du p r e m ie r s iè c le , Paris, 1932.
T. M. P o p e s c u, P rim ii d a s c ă li c r e ştin i, în «Stud ii Teolo gic e», II (Bucuroşii,
1932), nr. 2, p. 140— 211. ,
D o m H. L e c 1 e r q, La v ie c h r é t ie n n e p rim itiv e, Paris, 1928.
Ed. M o y e r, U rspru n g un d A n iă n g e d e s C h risten tu m s, 3 Bande, Stuttgart,
1921— 1923.
D o m F. C a b r o l , L a p r iè r e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s , Paris, J929.
Pentru căderea Ierusalimului: D. Tu dor, F ia u ri d e îm p ă ra ţi
ro m a n i, Bucureşti, 1974, p. 170— 1 9 5 : V e s p a s ia n u s ; p. 195— 2 0 3 : Titus~
P. S c h â f e r, D er B ar K o k h b a A u tstan d . S tu d ien zum z v seiten jü d is c h e n K r ieg
g e g e n R om , Tübingen, 1981. .
S. Z ei 1 1 i n, T h e R ise an d Fa!! o i th e J u d a e a n S ta te, Philadelphia, 1962.
M. A. B e e k, G e s c h ic h t e I s r a e ls v o n A b r a h a m b is B a r -C o c h b a , Stuttgart, 1961.
S. G. F. B r a nd t o n, T h e F a ll o l J é r u s a le m an d t h e C h ristia n C h u rch ...
of A. D. 70, London, 1957 ; G. RicxoUi, H is to ire d 'Israël. Trad. franc, par P. A uvry, t. I. :
D es o r ig in e ; à l'exil. T. II : D e l'e x il à l'an 135 ap. J . C., Paris, 1939.
Pentru relaţiile iudeo-creştioe: M. S i m i o n, V. Israel,
É tu d e su r 1rs r e la tio n s e n tr e c h r é t ie n s e t le s ju ifs d a n s l'em p ir e ro m a in (135— 425),
2-e éti., ¡Paris, ÜH>4. * .
E. P o I <' r s o n, F r ü h k ir c h e , Ju d c n lu m un d G n osis, Rom, Freibu rg, W ie n, 1959.
L. G o p p o I !, C h risten tu m un d Ju d c n tu m in e r s te n und z w e ite n J a h r h u n d e r ie n
G ü tersloh, 1954. ■
J . J u s i c r, 1 r s jv.ils d a n s ¡'E m p ire ro m ain , 2 vol., Paris, 1914.
 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Cultul şi viaţa creştină în epoca apostolică *

1. Cultul creştin

1. La Ierusalim. Comunitatea creştină înfiinţată de Sfinţii Apostoli,

în ziua Cincizecimii, con tinu aTa tra iască.în sinul poporului iiîidp.u şi să
meargă la templu, dar şi-a stabilit de la început un cult şi o viaţă pro­
prie, prin care se deosebea de restul poporului, p apl.nlo Apnsiolilc«^-Bf;
ţlau o idee despre viaţa cea noiiă...a,..cxes i iai l.nr (2, 42) si, despre cnlt.nl lor.
A ceasta consta f n « fr în g e r e a plinii», (x lia ii toi~> ¿pxou) făcută în adu-
nări~ţlnuţe in case^particulare. «Frîngerea pi inii», cum se raimea ia
început Sfinta Euharistie, era ..să^djsTtă~~de~Sfinţii Apostoli după po ­
runca Mîntuitorului, în amintirea Cinei Lui, şi se numea de aceea si
«Cina domnească» (xopiaxov Ssîtcvov ; I Cor. 11, 20). Că această cină
avea~un caracter’’sacru de taină creştină şi nu era un ospăţ sau o masă
obişnuită, o dovedesc cu prisosinţă cuvintele Sfinlului Apostol Pavel,
care o numeşte «împărtăşanie» (xoivtuvia) cu sîngele şi cu trupul lui
Hristos (I Cor- 10, 16), precum şi respectul pe care-1 cerea credincio­
şilor la săvîrşirea şi primirea e i : «Căci cel ce mănîncă şi bea cu n e ­
vrednicie, îşi mănîncă şi bea osîndă, nesocotind trupul Domnului» (11,
20— 29). A cest caracter de taină al «frînqerii pîinii» ii confirmă fn v ă-
{ă ţura c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li (Didahia), care x e r e creştin i.lar. să-şi
mărturisească păcatele înainte de primirea sfintei Euharistii, cum nvj-
meşte frîngerea pîinii (IX, I) «pentru a fi jertfa».. lor...«curată» (14, I).
Frîngerea pîinii era însoţită-de—fa^ăţâtura Apostolilor şi de r u g ă ­
c iuni. în adunarea creştinilor, Apostolii luminau şi edificau pe credin­
cioşi prin cuvîntul lor, aminteau învăţătura şi faptele Mîntuitorului,
îndemnau pe credincioşi să trăiască după preceptele Lui.
Adunarea creştinilor se făcea în casă (xax' olxov) în înţelesul «prin
c<iSQ»' Ştin «acasă», adică nu la templu sau la sinagogă~TJ~asemenea
casă (>sle cea in c are se adunau Apostolii cu grupul de cfecfinoTosi.
înainte ele poijoi ii cm Siîntului Duh si în care a avut Inc faptul PYtr^-
(y j l iun din ■/.iiia C mci/ecimii.^A-ceasta—poale.J IL ea « a M ăriei,- mama lui
ioiHL ^ 1 i 1' lHI t <uo Sl'inlul Petru a găsit «pe mulţi adunaţi pentru
rugăciune», in noaptea cînd a scăpat din închisoare, în persecuţia lui
Irod Agripa 1 (Fapte 12, '12). Dat fiind marele număr de credincioşi
* Capitol r e d a c ta t do Pr. prof. îoan U âm urea nu
 P ER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 91

(3000, 5000) (Fapte 4, 4), ei se adunau desigur în mai multe case mai
încăpătoare-
Creştinii se adunau «în toate zilele», aşa cum mergeau şi la templu
(Fapte 2, 46). Cu frîngerea pîinii era unită o masă comună, numitq
«agapă», care manifesta şi întreţinea sentimentul dragostei creştine şi
serveâ~Ue cadru cultului. Adunarea se făcea seara, cînd credincioşii
erau liberi de ocupaţiile lor zilnice şi cînd de altfel erau şi mai feriţi
de ochii iscoditori ai prigonitorilor.
2. în afară de Ierusalim creştinii erau dezlegaţi de practicile cul­
tului ¡iudaic şi cultul lor era organizat prin analogie cu cel al sina­
gogii. Pe cînd la Ierusalim iudeo-creştinii puteau să meargă..la templu,
atît cit era linişte, în diaspora, creştinii erau alungaţi din sinagogi şi
nevoiţi să se organizeze în comunităţi aparte, care nu mai aveau nici
o legătură cu sinagoga.
Ei oficiau astfel numai cultul lor creştin, pe care-1 săvîrşeau cre­
dincioşii de la Ierusalim în case şi cu care, fără îndoială, aveau ase­
mănare. In general, cultul creştin, deşi nou în spiritul său, a păstrat
unele forme din cultul sinagogii. In sinagogă se citea din V echiul
Testament, se cîntan psalmi, se rosteau rugăciuni şi cuvîntări. A ceste
forme de cult, îmbogăţite treptat cu material de cult creştin, s-au fo­
losit şi în cultul creştin : lecturi din Vechiul Testament, precum şi din
scrierile Apostolilor, pe măsură ce apăreau psalmi, rugăciuni, omilie.
Adunarea era prezidată de un apostol, dacă era prezent, sau de întîi-
stătătorul comunităţii, episcopul. Se săvîrşea apoi frîngerea pîinii, se
'lua o masă comună «agapă», se prelungea uneori cuv întul pînă noap­
te a tîrziu..
Din Faptele Apostolilor, aflăm că în a treia călătorie misionară,
Ia Troia, în anul 58, Sfîntul apostol Pavel a adunat pe credincioşi
într-o seară, a săvîrşit frîngerea pîinii «şi a lungit cuvîntul pînă la
miezul nopţii». Era «în camera de sus», a unei case cu etaj, luminată
cu multe făclii. «Pe cînd Pavel vorbea ţot mai mult», un tînăr, Eutih,
care sta la fereastra deschisă, !«doborît de somn», a căzut jo s la pă-
mînt şi a murit. Apostolul l-a readus la viaţă. Frîngerea pîinii şi masa
a avut loc după «cuvîntul lungit» al lui Pavel, care după aceea încă
«a mai «vorbit cu ei mult, pînă la ziuă» (Fapte 20, 7—12).
92 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

In acest loc găsim ştirea preţioasă că adunarea şi cultul au avut

loc «în ziua întîia a săptămînii» (ev tîj juŞ tîov aaSSckcuv) adică dumi­
nica (v- 7), deşi Apostolul a stat la Troia o săptămînă. Este deci foarte
probabil că, în afară de Ierusalim, creştini se adunau pentru frîngerea
pîinii odată pe săptămînă, în ziua întîia (după calendarul iudaic), care
este ziua Domnului, Duminica. Numele ei de «ziua domnească (xopiax'ij
Tjfiipa), pe care o găsim în A p o c a lip s ă " (2, 10) şi în în v ă ţă tu ra
c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV, 1), precum şi ştirea pe care o dă Pli--
niu cel Tînăr, proconsulul Bitiniei, despre creştini în S c r is o a r e a c ă tr e
îm p ăratu l T raian (c. 111— 112), dovedesc că, încă din epoca apostolică,
creştinii au ţinut ca zi de sărbătoare .săptămînală, prin cult euharistie
şi cu masă obştească, ziua învierii Domnului. Despărţirea de sinagogă
şi recrutarea creştinilor mai mult dintre prozeliţi şi păgîni, făceau să
se părăsească sabatul iudaic. La Ierusalim, iudco-creştinii sărbătoreau
desigur şi sabatul cu iudeii şi ziua întîia a săplăimnii cu ceilalţi creştini.
Ce rugăciuni rosteau la început creştinii in adunarea lor, nu ştim.
Ele erau de regulă improvizate şi potrivite cu momentul şi cu scopul
lor : unele erau rugăciuni euharistice, care probabil s-au fixat de tim­
puriu, cum găsim prea frumoase în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s ­
toli (9, 2— 4, 10) ; altele, rugăciuni ocazionale, do cereri sau de mul­
ţumire lui Dumnezeu, în legătură cu nevoile şi cu bucuriile credincio­
şilor sau ale Apostolilor (Fapte 4, 23— 31).
Rugăciunea comună şi obişnuită era cea domnească. T atăl n o s tru.
pe_ care In v a ia iu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li cere creştinilor s-o roş­
ii'*1scă de trei ori pe zi (VIII, 3). O rugăciune cuprinzătoare şi foarte
inkTesâhtă,"socotită rugăciune liturgică, dă Clement Romanul în E p is­
to la sa că tre C orin terd (59, 4— 61, 3). „ •
Rugăciunea avea mare importanţă în viata si cultul crestmilor.
lin era caldă, stăruitoare, plină de suflet şi de dragoste. Rugăciunea
I KrnI: ii Tii,serică îi (Iii caracter colectiv şi social. Creştinii de pretuti n­
d e n i eoni iniic ,;11 sufleloşLo prin rugăciune, Sfinţii .Apostoli o recom an­

dau in.' islenl n e d i m i o ş i l o r şi ie-o cereau şi pentru ei înşişi.

C i ul ul ei eş| ijj c i u . i u s o j H . u n e o r i , î n e p o c a a p o st o l i c ă , d e m a n i f e s ­
tări cn i'.u . u l e i i i<i r isiiiii tic. TÎ!o s î nt a d e v e r i te p e n t r u B i s e r i c a din C o ­
ri ni ‘"(l—C-'or-.—I zîr ~ t> " T T r j m T î n L u i a p o s t o l P a v e l previne pe corinteni
î m po t r i v a ubu/.ului :;-.,u d e g e n e r ă r i l o r posi bil e-
 PER IO A D A 1N T II (P lN Ă LA 324) 93

Botezul. In comunitatea creştină se intra, după mărturisirea cre-

riint£TTtTl^]sTTrÎsţos~rsr~iriT cfc^ îg r7^ ^ Sfîntului Botez. Pre-
ţpHrea efâ~Tde "regulă scurtă şi uneori se reducea la ascultarea unei
predici. Botezul creştin se deosebea şi de botezul iudaic, care era un
rit de curăţiiFe~şriIe~J5PtSzur i3 r a c tic at de ucenicii lui Ioan ca botez al
pocăinţei. Botezul creştin era mai mult decît un rit sau un simb ol : el
avRa~caracier-.de Taină, pran care se iertau păcatele şi se comunica
harul dumnezeiesc. Sfîntul apostol Pavel îl numeşte «baia naşterii din
nou prin înnoirea Duhului Sfînt»' (Tit 3, 5). El era «naştere din apă
şi Duh», cerută de Mîntuitorul ca o condiţie "pentru a intra în împa-
raţia lui Dumnezeu (loan 3, 5). Botezul putea fi săvîrşit şi de diaconi.
IKT." 1 ................... ............... ■ ... — ■
Nu avem o formulă a măturisirii de credinţa baptismale din v re ­
mea Apostolilor. S im b o lu l numit a p o s to lic , cunoscut din secolul al
II-lea, are probabil la bază o mărturisire de credinţă obişnuită însă
din epoca apostolică. El era s c u r t : cuprindea numai adevărurile de
credinţă fundamentale ale căror centru îl forma persoana dumnezeiască
şi opera mântuitoare a lui Iisus Hristos. .
încă înainte de sfîrşitul secolului I. găsim botezul precedat de o
pregătire mai îndelungată a celor ce aveau să-l primească. In v ăţă-
tuicr~c^IoT~TtutSTjrSzece~~Ă p o s t o ir i} s ie de drept socotită în prima e i
parte (cap. I— VI) un catehism ce cuprindea învăţăturile morale pe
c are trebuia să le cunoască şi practice creştinii. Este un învăţămînt
simplu, exprimat în cuvintele Evangheliei şi arătînd ce trebuie să facă
şi ce nu trebuie să facă creştinii.
Aceeaşi scriere liă ştiri importanţe^despje săvîrşirea Tainei _Bo-
t ezului. înainte de botez, cel care avea să-l primească trebuia să pos­
tească o zi sau două. Postea de asemenea cel care săvîrşea Botezul,
precum «şi alţii dacă pot». Botezul se săvîrşea, cum spune D idahia,
de regulă, în apă curgătoare, putîndu-se săvîrşi însă şi în orice âpă.
Dacă nu era destulă pentru cufundare, se putea face Botezul prin văr­
sare de apă pe capul celui ce se boteza- •
Botezul se săvîrşea în numele Sfintei Treimi. Menţiunea că se
făcea* «în numele Domnului Iisus», «în numele lui Iisus Hristos», sau
«în numele Domnului» (Fapte 2, 38, 8, 1 6 ; 10, 4 8 ; 19, 5) nu este
propriu-zis o formulă de botez, ci doar caracterizarea botezului creş­
tin, spre deosebire de altele, ca al ucenicilor lui Ioan. Formula baptis-
04 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

nială în n u m e le S fin tei T r e im i ora doar bine m n o s rn tă rie la Mîntui-

ÎoruT, „însuşi, (Matei 28, 19) şi este cunoscută şi de în v ă ţă tu ra
c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li, aşa că nu putea fi îndoială^ sau abatere în
această privinţă. ’
Punerea_mîinilor urma botezului si-1 completa. Ea era săvîrşită la
început numai de Apostoli_şi era unită cu rugăciunea pentru primirea
Sfîntului Duh de către cei botezaţi (Fapte 8, 8 ; 15, 17— 19). Uneori
era urmată de manifestarea harismelor. Este inteiesant__c ă _ p u n e r e a
mîinilor a impresionat, mai alesL pe Simon’ Magul. care a ceruLxnLbani
puterea de a o face si el cu acelaşi efect.ca.jşi Sfinţii Apostoli.
Punerea mîinilor cu post şi cu rugăciune esLe considerată şi pen­
tru alte acţiuni de consacrare decît hirotonia clericilor. Pe Barnaba
şi pe Saul şi-au pus mîinile, cu post şi rugăciuni, ceilalţi «profeţi şi
dascăli», la Antiohia, înainte de plecarea lor in prima călătorie mi­
sionară (Fapte 13, 13, 2— 3).
Hirotonia slujitorilor Bisericii se făcea prin rugăciuni şi punerea
m îinîfor de către Sfinţii ^Apostoli (Fapte 6, 5^ 14, 14, 23), precedată
He~~postire7 Sem nificaţia
"
ei de ___.
act_, .......
sfînt, -
prin care se comunică harul
lui Dumnezeu, o dovedesc si cuvintele S fîntului Apostol Pavel către
Timotei despre «harul lui Dumnezeu», cel dat lui «prin punerea mîi-
_nilor» Apostolului (II Tim. 1, 6), precum şi porunca de a nu se fa c e
părtaş la păcatele altora (I Tim. 5, 5, 22). După Sfinţii Apostoli, hiroto­
niile au fost făcute de episcapii-puşi de ei, asiqunndu-se astfel succe ­
siunea apostolică pînă astăzi.
Postul este c onstatat, în practica vieţii creştine, legat de acte de
cult, din vrem ea Sfinţilor Apostoli. în afară de împrejurările speciale
am in li te mai sus, se postea înainte de sfirsituL secolului. I în zilele de
m iercu ri şi v in eri, după mărturia în v ă ţă tu rii c e lo r d o is p r e z e c e A pos~
/7>/77VTTT7~Tîr~™™tte «dies stationum», c are le deosebeşte de zilele de
posţ ale iudeilor (luni şi joi). Poate că r în zilele de post, creştinii se
adunau sT~poi)ljjj_oiilr ghiccd pe care-1 năşim mai tîrziu (sec- III), în
unele Biserici, de exemplu în Biserica Africii (Cartagina).

Sărbători. Am amintit mai sus, ziua întîi a săptămînii iudaice ca

y,i clcT^înTTiTâTrrşi de cult creştin, numită.si «ziua domnească» sau «ziua
Domnului)» (Fapte 20, 7 ; I Cor. 16, 2 ; Apoc. 1, 10), în v ă ţă tu ra c e lo r
 PERI O A D A IN T II (P IN A LA 324) 95

d o is p r e z e c e A p o sto li o numeşte «ziua domnească a Domnului» (XIV,

1) şi cere creştinilor să se adune şi să săvîrşească sfînta Euharistie
în această zi. Semnificaţia ei creştină este subliniată de Sf. Iqnaţiu al
Antiohiei ( i îof), care face din ea caracteristica vieţii religioase creş­
tine, zicînd despre creştini că ei «nu sabatizează, ci trăiesc după ziua
Domnului» (Ep. M a g n ez ien i IX, I). Sfîntul Iqnaţiu o numeşte ziua în
carp a răsărit viaţa noastră, adică a înviat Hristos.
Iudeo-creştinii vor fi ţinut la început şi sărbătorile iudaice. Pe
cele....rimiă—sarhători mai mari, P astile şi C.inr.izprimpn, cu care coinci­
deau mari evenimente creştine, le-au ţinut de timpuriu şi creştinii, cu
noua lor semnificaţie : lnvierea'~ D om nului si P o a o r îr e a S îîn tu lui D uh.
STîntuTapostol Pavel aminteşte dc praznicul Cincizecimii (I Cor. 16,
8 ; comp. Fapte 20, 16), iar în discuţiile referitoare la data Paştilor
din secolul al II-lea, creştinii se întemeiază pe tradiţia apostolică a săr­
bătorilor.
Probabil din secolul III, se serba în O rient, la 6 ianuarie E m tan ia
( ’Ewttpâvsta) numită şi T h eo ta n ia (0eocpâveta) o sărbătoare comună
pentru întruparea Domnului şi arătarea Lui, în amintirea naşterii şi
b otezului Mîntuitorului şi a descoperirii Sale dumnezeieşti unită cu
evenimentul botezării în rîul Iordanului (Matei 3, 16— 17), sărbătoare
care a trecut apoi şi în Biserica Romei. Sărbătoarea este menţionată,
la începutul secolului al IV-lea, în actul martiric al episcopului Filip de
Heracleea (t 304), ca o zi sfînta, dar ea nu era generală.
Pentru prima dată, s i a - da spărţit sărhătoarea N aşterii Domnului
de c e a a Botezului, serbîndu-se Ia 25 decembrie, în Biserica de Ânti-
ohia, in jurul anului 377^ apoi la Constantinopol, în anul 379, cînd
Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică f e s t iv ă : «Hris­
tos se naşte, slăviţi-L ! Hristos din ceruri, întîmpinaţi-L»- (P. G: 36,
311— 334). In cuvîntarea ţinută la 25 decembrie J386 sau 388, la sărbă­
toarea Naşferii Domnului, în catedrala din Antiohia, Sfîntul Ioan Gură
de Aur spune că această strălucită sărbătoare s-a introdus~în R'asarit
de aproape zece ani (P. G., 49, 351— 362). Naşterea Domnului- — N ata-
lîs D om ini -.. sau Crăciunul; sărbătorit la 25 decembrie în fiecare an,,
a înlocuit sărbătoarea păgînă a solstiţiului de iarnă fn a ta lis so lis),
care, din secolul al III-lea, s-a combinat cu sărbătoarea zeului solar
Mithra, reprezentantul soarelui pe pămînt (d eu s s o lis in victu s). Hris-
90 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

tos, «soarele dreptăţii», care a adus lumii «răsăritul cel de sus», a în­
vins păgînismul greco-roman şi mithraismul.
3. V iaţa creştină stă în strînsă legătură cu credinţa si cu cnlt.nl.
care era centrul şi manifestarea ei cea mai frumoasă şi mai edifica^
loare. Creştinii- tm iau- o - v i atĂ nniiă~-JW a 4ăT-HSw e r i.oaili moral şi iudais­
mului si păqînismului. Spre deosebire de legalismu] iudaic formalist
şi cauzuist, care-şi făcea merite din cunoaşterea şi observarea unor
prescripţiuni, ce se numărau cu sutele, ca şi de imoralitatea păgînă,
creştinismul punea preţ pe curăţia sufletească, pe iubire, pe bună­
tate, pe sinceritate, pe răbdare, pe milă, pe caritate şi evita orice plă­
cere unită cu păcat. Aşteptarea revenirii Domnului întărea mnlt hotă-
rîrea primilor creştini, de a fi găsiţi pregătiţi pentru primirea Lui.
«AdumTţi-vă dsy,‘ z icea T ln v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li, căutînZ
cele de trebuinţă sufletelor voastre, căci nu vii va folosi tot timpul
credinţei voastre, dacă nu veţi fi desăvîrşiţi în ultimul moment» (X V I,'2).
Cu preceptele ce învăţau şi cu exemplele ce aveau, creştinii re a­
lizau o viaţămorâTă~Ue~o~Trumuseţe necunoscută oină atunci. Ei trăiau
in dragosTe, 'îfl~pace,"'T'ri cumpătare, se. îndemnau si se ajutau la c e le
bune. & ]e§^mr^spîrau la sfinţenie şi se numeau «sfinţi», ca de exemplu
«sfinţii din Ierusalim» (Rom., I b , 2b— 26), Biserică ' creştină era, după
Sfîntul apostol Pavel, «trupul lui Hristos», cr'eşUnli' erau*-«macTuTafele»
Lui. Sfinţit prin botez, prin punerea mîinilor penlnr^rimTxee^^ ,
pm TSfînta Euharistie, trupul creştinului devine «templul Sfîntului Duh»
şi nu trebuie să fie întinat prin păcate (I Cor. 3, 16).
Adunarea adesea pentru cult şi învăţătură, cunoaşterea creştini­
lor între ei, supravegherea conducătorilor comunităţii, citirea cărţilor
sfinte, conştiinţa demnităţii creştine, simţul răspunderii morale, ridi­
cau mult nivelul vieţii creştine faţă de al lumii celeilalte. E l a n u l de
credinţă şi de dreptate. cn_ care.credincioşii "de la Ierusalim au reali-
'/jiLcoinnnilatea benevolă a bunurilor, caracterizează sentimentul k)r
<2LLII°U- Caritatea devine o funcţiune morală normală a Bisericii. Pen­
tru neînţelegeri le lor, creştinii erau îndemnaţi, stăruitor să se judece
inlie ei şi sa nu meargă la judecata păgînă (I Cor. 6).
Croslini.smui..cinstea si recomanda tuturor munca, pe care Sfîntul
Apostol Pavel o invăţa şi cu pilda mîinilor sale. El dă sfaturi morale
tuturor categoriilor şi vîrstelor (Efes. 5— 6 ; Col., 3). S-a ridicat
 P ER IO A D A IN T I I (P IN Ä L A 324) 97

mult nivelul moral al vieţii familiale, prin cinstirea soţiei ca mădular al

Bisericii şi soră a lui Hristos, prin cinstirea şi grija de copii, ca «sfinţi»
şi curaţi prin Botez (I Cor. 7, 14), Autorul E pis to le i c ă tr e D iog n et ne
face descrierea modului exemplar de viaţă a creştinilor din primele
clouă se co le. Viaţa creştinilor este o prefaţă a nemuririi cereşti, a v ie ­
ţii de dincolo. «Creştinii trăiesc în trup, dar nu după trup ; .trăiesc pe
pămînt, dar vieţuiesc ca în ceruri. Ei nu sînt o societate n o n ă , dnpă
, deşi viaţa lor materială este l a fel c a a tutu­
ror Q_am eL i!i]xa^ --tm iit a 1or m o r a l ă ş i duhovnicească este excepţional ă .
Ei sînt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup» (cap. 6).
Unele umbre existau fireşte şi în această societate nouă, cu viaţă
morală atît de frumoasă. Mustrările pe care Sfîntul apostol Pavel le
adresează unor credincioşi, precum şi insistenţa sfaturilor ce le dă,
ca şi aluzia la neînţelegerea dintre ei, arată ca unii cădeau în păcate
şi slăbiciuni. Ele ţineau ele firea oamenilor. Interesant e că Biserica
intervenea pentru cercetarea şi îndreptarea păcătoşilor şi excludea din
sînul ei pe cei vinovaţi de păcate grele. O disciplină bisericească s-a
impus dintru început şi ea a servit pentru menţinerea nivelului moral
al comunităţilor. Spre deosebire însă de sinagogă, Biserica na aplica
pedepse corporale, ci spirituale, cu caracter moral.
Rentru controlul si îndreptar£a.jâetii--îaQj-a]R. Biserica ave a__un
m ijloc excelent în mărturisirea păcatelor.^Aceasta se făcea nu numai
la intrarea în creştinism, ci si în a l t e J jjînrgfamri. iar de timpuriu regu­
lat, înainte de împărtăşanie, unită cu rugăciune {În v ăţătu ra c c lo r d o i­
s p r e z e c e A p o sto li, IV, 14 ; X IV , 1). Prin pocăinţă.şi îndreptare, păcă ­
toşii se_jm h lL iia i^ si puteau să rămînă- i n sînul Bisericii. Erau puţini
c ei care o părăseau, biruiţi de plăcerile şi interesele păgîne aîe~Tumii.
Pentru cei mulţi creştinismul era o vrednicie.si o cinste, care trebuia
păstrată şi meritată, spre mîntuirea sufletului răscumpărat prin sînaele

BIBLIOGRAFIE
P en tru cu ltu l c r c ş lin
A. H a ni m n n, La p r iè r e c h r é t ie n n e e t Ia p r iè r e p a ïe n n e , io r m e s e t d iifè r e n c e s ,
în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n V ie lt, t. 23, 2, B erlin , N ew Y ork , 1980, p.
1190— 1247.
I d e m , L e s p r e m ie r s m a r ty rs d e L ’Ê g lis e , Paris, 1979.

7 — Istoria bisericcască
Oii IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

Idem, L a v i e q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s au I I - e s i è c l e (95— 197), P aris,

197.1.
F r . H a 1 k i n, M a r ty r s g r e c s , II-e — V III-e siè c le (22 études), London, 1974.
I d e m , S a in ts m o in s d'O rien t, London, 1973, 416 p.
I d e m , L é g e n d e s g r e c q u e s d e s «m a r ty rs ro m a in s» , B ru x elles, 1973.
C l. N e y r e t , A rt p a lé o - c h r é t ie n . A rt b y z a n tin , Paris, 1973.
J . A. J u n g m a n n, H is to ir e d e la p r iè r e c h r é t ie n n e . Trad. de l'allem and, par
E. Rideau, Paris, 1973.
H. K a h l e r , D ie ir ü h e K ir c h e . K u lt u n d K u ltra u m , Berlin, 1972.
W. N e g e l , G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o t te s d ie n s te s . Berlin, 1970.
K ö t t i n g , D er Ir ü h c h r is tü c h e R e liq u ie n k u lt u n d c h r is tlic h e A r c h ä o lo g ie , Köln
und Oppladen, 1965.
O s c a r C u l m a n n , L a l o i e t l e c u lte d e ¡'E glise p r im itiv e , Paris, 1964.
A i m é G. M a r t i m o r t , L 'E glise e n p r iè r e . In tr o d u c tio n à ¡a L itu r g ie, Paris,
1961.
R. v o n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r n i a n , L 'E g lise d e s m a rty rs, 3—
313. C o n tin u a tio n d e l ’A tla s d e A n tiq u ité c h r é t ie n n e , B ru xelles, 1960, p. 33— 216.
Th. K l a u s e r, C h r is tlic h e r M a r ty r er k u lt, h e id n is c h e r H e r o e n k u lt und s p ă -
t ju d is c h e H e ilig e n v e r e h r u n g , Köln, 1960.
J . C o l s o n , L a io n c tio n d i a c o n a le a u x o r ig in e s d e ¡'E glise, Paris, 1960.
I d e m , L e s fo n c tio n s e c c lé s i a t e s a u x d e u x p r e m ie r s siè cle s, P aris, 1956.
J . P h y t r a k i s , A £t’|'ava %ai tcz9 0 1 Ji-ap-cuptov v a z à xrtoz xpeTc TrpwxooC aEütva",
Atena, 1955.
J . A. J u n g m a n M issa ru m S o lle m m ia . E in e g e n e t is c h e E rk lä ru n g d e r r ö m is ­
c h e n M è s s e , 4 -e A ufl., W ien , 1958. Trad uction franç., Paris, 1961— 1964.
N. M. D. R. B o u l e t , E u c h a r is tie o u l a M e s s e d a n s s e s v e r ie t è s s o n h is to ir e
et s e s o r ig in e s , P aris, 1953.
H y p p o l y t e D e l e h a y e , M é la n g e s ¿ 'h a g io g r a p h iq u e s , g r e c q u e e t la tin e ,
B ru x elles, 1966.
I d e m , L e s L é g e n d e s h a g io g r a p h iq u e s , 4-e éd., B ru x elles, 1955.
I d e m , L e s o r ig in e s d u c u lte d e s m a rty rs, 2-e éd., B ru x elles, 1933.
I d e m , S a n c tu s. E s s a i su r l e c u lte d e s S a in ts d a n s l'a n tiq u ité, B ru x elles, 1927.
I d e m , L e s l e g e n d e s g r e c q u e s d e s S a in ts m ilita ir e s , Paris, 1909.
H. L e c 1 e r c q, S ain t, c h a p . X V , L e s o r ig in e s du c u lte d e s m a r ty rs, în «Dict.
d'A rchéol. chrét. et de Liturgie», t. X V , 1, Paris, 1950, col, 401 -4 0 2 .
I d e m , M arty r, ibidem , t. X, 2, Paris, 1932, col. 2 3 5 9 ...2512.
A. G r a b a r, M arty riu m . R e c h e r c h e su r le c u lte d e r e liq u e s e t d e L'art c h r é t ie n
a n tiq u e , t. I— III, Paris, 1943— 1946.
J . T., c b r e t o n e t J . Z e i 11 e r, L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’É g lise... par
Atiij. Fliehe et V , M artin, t. I), Paris, 1934, p. 251— 274.
I,. D u c h e s n e , O rig in es d u c u lte c h r é t ie n , 5-e éd., P aris, 1905.
I*. I. a p i n, L e s o r ig in e s d e la M ess e, Paris, 1921.
in lim b a ro m â n ă . Prof. I u s t i n M o i s e s c u , I e r a r h ia b is e r i c e a s c ă in e p o c a
al>iisl<ilica, B ucureşti, 1955.
l’i. pmi. I 0 , 1 11 R ă m u r e a n u , A c t e le m a r tir ic e , Bucureşti, 1982, p. 366— 3 7 0 :
l>i bl if)(| r.i fie.
P entru v ia la c r e ş tin a . M. S i m o n , L a c iv ilis a tio n d e ¡’A n tiq u ité e t Ie c h r is tia ­
n ism e, l’.irr., 10'/:'.
R o ( | c r G r y s o 11, L e m in is tèr e d e s fe m m e s d a n s ¡’E g lis e a n c ie n n e , G em blaux,
1972. '
E t li e r i e, J o u r n a l d e v o y a g e , te x te latin... et trad uction par H élène P étré, Paris,
1971.
A. II a n i m a 11 , L a v ie q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s , Paris, 1971.
 PER IO A D A IN T I I (P lN Ä LA 324)

J. L e i p o 1 d, D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a ltc h r is t lic h e n K ir c h e , neu e Aufl.,

1970.
J . S c h m i d t , C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s , Paris, 1967.
A. J a u b e r t, L e s p r e m ie r s c h r é t ie n s , Paris, 1967.
J . M. H o r n u s, E v a n g ile e t L a b a ru m . E tu d e su r l ’a ttitu d in e d a C h ristia n ism e
p rim iţii d e v a n t l e s p r o b lè m e s d e l'Etat d e la g u e r r e e t d e la v i o l e n c e , G en ève, 1960.
A n n e-M a r i e l a B o n n a r d i è r e , C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s , Paris, 1957.
O s c a r C u l l m a n n , D ieu e t C é s a r , N euchâtel, Paris, 1956.
J . G o r d o n D a v i e s , S o c ia l L ite o t e a r ly C h ristia n s, London, 1954.
I d e m , D aily L ite in th e e a r l y C h u rch , London, 1952.
H. v o n C a m p e n h a u s e n , K ir c h lic h e s A m t u n d g e i s t l i c h e V o lm a c h t in d e n
e r s t e n d r e i Ja h r h u n d e r te n , Tübingen, 1953.
L é o n H o m o , D e la R o m e p a ïe n n e à la R o m e c h r é t ie n n e , Paris, 1950.
A. B a u d r i l l a r t , M o e u r s p a ïe n n e s , m o e u r s c h r é tie n n e s , 2 vol., Paris, 1937.
I d e m , L a c h a r it é a u x p r e m ie r s s i è c l e s d u c h r is tia n is m e , 2 vol., Paris, 1929, 1936.
D o m . H. L e c 1 e r c q, L a v i e c h r é t ie n n e p rim itiv e, Paris, 1928.
I d e m , art. C h a rité, in «Dict. d A rch é o l. chrét. et de Lit.», t. III, 1, Paris, 1913,
col. 598— 653.
J . M a u q u o y , L e c h r is tia n is m e et l' e s c la v a g e a n tiq u e , L ü ttic h (Liège), 1927.
A. K a t z, C h risten tu m u n d S k l a v e r e i , W ien, 1925.
. In lim b a ro m â n ă MI. P. S. M itro p o lit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă , B is e r ic a s lu ji­
to a r e , în S lîn ta S crip tu ră , in S fîn ta T r a d iţ ie ş i în t e o lo g ia c o n te m p o r a n ă , în «Studii
T e o lo g ice», X X IV (1972), nr. 5— 7, p. 325 623.
P. P r e s c u r e , D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i, în «Studii Teo lo g ice»,
X V (1963), nr. 9— 10, p. 541 ş.u.
Drd. N. V o r n i c e s c u, P rin cip ii p c d a g o g i c e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A le x a n ­
d rin u l, în «Studii T eo log ice», IX (1957), nr. 9— 10, p. 726 ş.u.
Pr. prof. L i v i u S t a n , In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c ia lă în B is e r ic a v e c h e , în
«O rtodoxia», IX (1957), nr. 2, p. 259— 279.
Drd. S t e f a n A l e x e , V ia ta c r e ş t in ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i, în «Studii T e o lo ­
gice», V II (1955), nr. 3— 4, p. 223 ş.u.
Pr. G h. 1. S o a r e , B is e r ic a şi a s is t e n ţ a s o c ia lă . D octrin a ş i o r g a n iz a r e a în p r i­
m e l e ş a s e s e c o l e , Bucureşti, 1948.
P en tru r e lig ia z eu lu i s o la r M it lira. M. J . V e r m a s e r n , C o r p u s in sc rip tio n u m
e t m o n u m en to ru m r e lig io n is m it h r ia c a c , t. I, H agae, 1956 ; t. II, 1960.
G. L e a s e, M ith raism a n d C h ristia n ity . B o r r o w in g s a n d T r a n s fo r m a tio n , în
A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt , t. 23, 2, Berlin, N ew Y ork , 1980, p. 1306
— 1332.
U g o B i a n c h i , M y s te r ia M ith rae, Leiden, 1970, X X V II- -1006 p.
L e r o y A. C a m p b e l , M ith r a ic I c o n o g r a p h y a n d I d e o lo g y , Leiden, 1968.
F r . C u m o n t, L e s r e lig io n s o r ie n t a le s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in , 4-e éd., Paris,
1929.
 PERSECUŢIILE

Cauzele generale. Legislaţie, procedură, pedepse *

Propagarea creştinismului a întîmpirmt. de la început unele piedici

şi greutăţi. La Ierusalim, Apostolii au avut dc suferit arestări, am e­
ninţări, închisoare, bătăi din partea sinedriului, care le-a interzis de
repetate ori să mai vorbească despre Iisus Hrislos. Comunitatea^ creş­
tină a avut martiri dintru început : pe diaconul Ştefan, pe' apostolul
Jacob al lui Zevedeu şi pe creştinii cei prigoniţi «pînă la moarte»
de Sam.
In afarâ de Palestina, creştinismul a cunoscut opoziţia multor iu-
Hm- i . . ■ ....... . ............. — — -------- - — — - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -— ---------------------- - - - - - - - - - - - - ---
clei care porneau prigoană contra lor (Fapte 13, 45, 5 0 ; 14, 19;
Í7, 5— 8, 13). Sfîntul Apostol Pavel a avut mu 11 de suferit din partea
lor ş i.a fost de cîteva ori în pericol de moarte (Tî Cor. 1!, 23— 27)'. Pe
lîngă măsurile luate de ei înşişi, iudeii denunţau uneori pe Apostoli
mulţimii sau autorităţilor romane, ca să-i pedepsească (La Corint,, lui
Gallion, vezi Fapte 13, 50 ; 17, 12— 13).
Cauzele prigoanelor din partea iudeilor se cunosc şi se înţeleg
din capitolele anterioare. îndepărtarea creştinilor de sinagogă, în dias­
pora, despărţirea lor de iudeii angajaţi în războiul iudaic, de agitaţia iu-
dai'/.miilor, au făcut să crească şi mai mult ura contra lor. A ce a stă ură
s-a .maniieslat fie prin persecuţii sînqeroase, ca uciderea lui Iacob «fra-
teie j)oinnn~ITTT>r şi a altora sub Bar-Cochba, fie prin^ calomnii şi b a tjo ­
curi la adresa Ini li.sus Hrislos, fie prin blesteme în rugăciunea Şmone-
esre, !ie prin ai uza|ii împotriva creştinilor, motiv pentru care Tertu­
lian numeşte sinagogile mai tîrziu «fontes persecutionum» (A d v ersu s
G n o stico s, IX).
* C a p ito l re d a c ta t do P r. prut. lo a n R ăm u rean u
 P ERSECU ŢIILE ÎOÎ

Din partea unor păgîni, Sf. apostol Pavel a smerit de asemenea

atacuri, care i-au pus viaţa în pericol (Fapte 16, 19— 40 • la Efes, 19,
23— 41). Cauza acestor ieşiri violente contra Apostolului era interesul
material al unor păgîni, care trăiau speculînd superstiţia poporului (fa­
bricarea de obiecte de cult şi idoli, vrăji, magie, ghicit). Cit priveşte
autoritatea romană, ea a procedat l e g a l ; fie că nu a dat urmare cererii
iudeilor contra creştinilor (la Corint), fie că a scos pe Apostoli din
pericol (la Filipi, Efes şi Ierusalim).
Persecuţiile propriu-zise, cele îndurate de creştini din partea mul-
ţim ii’păgîne şi a autorităţilor romane^-au-fosi mult, mai grele, de lungă
clurăţa~~şi au pus uneori Biserica în grea cumpănă. Persecuţiile sînge-
roase_au-Ma^e:g ttt-aib-JVero (54— 68) si ..aoi-dufat. pî^ --la-âiir:e p u ^
lului al IY=lea^-Pjin.-ed]'ctul de la Milan din ianuarie 313, C on stan tin c e l
MajQ__ţ3Q£— g^ZL-pline capăl... persecuţiilor în Imperiul^ roman. Persecu­
ţiile n-au fost continui, dar au ţinut ceva mai mult de jumătate din
timpul de la 64 la 313.
Persecuţiile sînt numite de obicei după împăraţi. Numărul lor
n-a fost socotit acelaşi la cei vechi. Lactanţiu socoteşte şase, Sulţriciu
Sever nouei, Augustin şi Paul Orosiu zece. După caracterul şi gravi­
t atea lor, persecuţiile se pot împărţi în două sau trei perioade. înainte
de împăxaJ-t4J- -Dftf'i.i.i ._(-9/iq— 951), pnrcpmţiilp au fost in c id e n ta le şi l o ­
c a le , Inccpînd cu împăratul Deciu. e J e a ^ devenit ,sis te m a tic c si a e n e -
r a îe . adică se aplicau printr-un e d ic t imperial în tot Imperiul roman.
La începutul primei perioade, dc la Nero şi pînă la Dom iţi an (81— 96),
creştinii au fost socotiţi o secta iudaică si confundaţi cu iudeii. _De la
Domiţian înainte, ei sînt deosebiţi de iudei şi persecutaţi ca religie nouă
şi nepermisă (r e lig io illicita).
Din alt punct de vedere, domnia lui Septimiu Sever (193— 2L1) se
poate socoti de asemenea ca un moment nou în istoria persecuţiilor,
prin interzicerea prozelitismului creştin.
Pînă la Deciu, creştinii au fost urmăriţi mai mult din iniţiativa mul­
ţimii păgînc sau a unor guvernatori ; de_la Deciu însă, persecuţiile sînt
dezlănţuite de autorităţile romane şi dobîndesc un caracter geneTiTT
In secolul I, legislaţia persecutoare e nesigură şi necunoscută. De
la Traian (98— 117), se aplică de regulă la judecarea creştinilor rescripto
102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

imperiale. R escrip tu l este o dispoziţie oficială, provizorie şi limitată, care

se aplica într-o cetate sau o provincie, nu în întregul imperiu.
De la Deciu, creştinii sînt urmăriţi pe baze de edicte speciale. Edic-
|uj_era o adevărată lege de stat, cu aplicare generală şi obligatorie.
Pînă la Deciu, situaţia creştinilor a depins mai mult de dispoziţia po­
porului şi a autorităţilor locale. Deciu este cel dinţii împărat roman
care a promulgat un edict de persecuţie generală contra creştinilor, c e
s-a aplicat în tot Imperiul Roman. De acum înainte, statul roman însuşi
face încercarea de a distruge Biserica. în tot timpul de două secole şi
jumătate de persecuţie, creştinismului fost socotit religie nepermisă —
r e lig io M icită. Totuşi, unii împăraţi, cum a fost Gălbenuş (260— 268) şi
unii guvernatori de provincie au avut faţă de creştini o atitudine care
m ergea de la indiferenţă pînă chiar la bunăvoinţa.

Cauzele generale ale persecuţiilor

A cestea au fost de mai multe feluri :

a. Cauze religioase. Creştinismul era o religie nouă, monoteistă, mo­
rală, absolută, pe cînd păqînismul era o religie veche, politeistă, idolatră^
decăzută. Contrastul era evident şi esenţial. Paginii nu aveau înţelegere
pŞrDăTo' religie fără temple,^făra^Teprezentări plastice (idoli), fără zei
şi jertfe. Romanii tolerau celelalte religii, chiar iudaismul, dar în creş­
tinism vedeau «o su p ers tiţie n o u ă şi r ă u îă c ă to a rc » (Suetoniu), o religie
suspectă, care voia să înlăture pe toate celelalte şi întîmpina de aceea
........ni imiii ------ ------ --
ura Liiluror.
Credinţa creştină era socotită o apostasie de la religia strămo-
şeas??t7~âToTsin7n î ^ Necunoaşterea şi neînţelegerea învăţăturii
creştine, mai ales întruparea lui Dumnezeu, învierea morţilor, şi a cul­
tului, ducea l.i răstălmăciri şi la acuzaţii grave care făceau din creşti­
nism nn rull s e n e i şi periculos, magie, farmece, o caricatură religioasă.
S e impuIg_xxQsi.iniIor <•';i pmzeaia -lo i-Jin p ie d lca efectul binefăcător al
sacrificiilor religioase. O rice calamitate abătută asupra Imperiului roman,
cutremure, Thuudaţii, vreme rea, furtuni, secetă, foamete, epidemii, in-
vazii "cTăşmane, toate erau atribuite creştinilor, care prin dispreţul lor
 PERSECU ŢIILE 103

faţă de zei, faţă de religia strămoşilor — mos majoram, mînie zeii şi

trimit aceste nenorociri asupra oamenilor.
Scriitorul creştin Tertulian se adresează astfel romanilor, spunîn-
du-le cu iro n ie : «Dacă Tibrul inundă cîmpiile, dacă, din contră, Nilul
nu se revarsă peste ogoăreT dacă cerul nu plouă, dacă se cutremură
pSmimul, daca e "ioamete 1_~gacă-Jse iveşte- vreo molimă,- voi strigaţi, i n -
dS a : CresEnii--la-4eu ! — Q h iistia n o s a d le o n em . Atitia, la unul singur ?
j B i r o q . înainte de împăratul Tiberiu. adină de venirea lui Hrlstos. cîte
nenorociri n-au lovit Imperiul si cetatea Romei ?» (A p o lo g e tic u m , XL,
2— 3).
b. Cauze politice. Ş ti-însa lpgătn.r.ă-_jii.ritre religie, stat şi v iaţa pu­
blică scotea şi mai mult în evidentă contrastul dintre c reştinism si pă-
gînism ; ea transforma combaterea politeismului şi a idolatriei de către
creştini în atitudine duşmănoasă faţă de stat şi de societate. Politeismul
era în adevăr amestecat în toate manifestările vieţii publice şi de stat.
Obligaţiile religioase erau adevărate datorii civice (participarea la acte
<5e cult, la serbări şi manifestări religioase), mai ales pentru funcţionari
si m ilit a r i

Ideea păgînilor că statul este protejat şi ajutat de zei, că lor li se

datoreşte puterea şi gloria Imperiului roman şi că nenorocirile vin din
cauza creştinilor, care jign esc şi supără pe zei, fă cea ca păgînii să vadă
în creştini duşmani ai statului. întinderea creştinismului îi neliniştea,
ca aceea a unui pericol public.
Nu numai poporul, ci şi conducătorii, preoţii şi filozofii _ţimpului
v edeau în general în cre ştinism . o religie funestă pentru stat, pentru
s ocietate si—ealtotă. Oamenii inteligenţi şi culţi, ca filozofii Cels (sec.
II) şi Porfiriu (j- 304), nu s-au putut ridica peste prejudecăţile, mul­
ţimii în aprecierea creştinismului şi cereau distrugerea sau combaterea
lui. Se admitea cel mult ca noua religie să fie practicată în particular.
dar cu respectul public al cultului păqîn, ceea ce nu se putea din par­
tea creştinilor. Critica aspră, pe care creştinii o făceau păgînismului, so-
cotinciu-l rătăcire, înşelăciune a demonilor, corupţie, întărită şi mai mult
pe păgîni.
c. Cultul împăratului a fost între cauzele persecuţiilor una din cele
maj^£_s©â»w. El constituia o adevărată religie de stat şi eră""o obligaţie'
 104 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

^elăţenească. ¿gíuzu¿ creştinilor de a participa la era

socotit ca un act de impietate (sacrilegium — iasSeia) şi o ofensă a m a-
j est¥pIlHperiale~Tcrimen lesae majestatis), m ajestate mai augustă decît
a zeilor înşişi, zicea ironic Tertulian, jţlefuzînd să accepte păqînismul
iii_ general, j^restinismu! era .sacatil- «crirap.n lesae religionis et divini-
'tatis»7crîfiia de ofensă a religiei şi a divinit.ătiilT ertu lian. A p o lo g e tic u m ,
x x v ii , "iy .

d. Cauze moral-sociale. Prejudecăţile şi ura paginilor se manifes­

tau în'aprecîerile loFastrpra vieţii morale a creştinilor. A cestea sînt poate
cele mai curioase şi mai periculoase : zvonuri necontrolate, calomnii
absurde, care căutau să compromită pe creştini şi să-i facă odioşi socie­
tăţii. ^Cr^iiniLerau a cuzaţi că ucid copiii la cui iul lor si se hrănesc cu
s î n g e ^ ş i c a m e a _ ^ r j ospeţe t h y e s t i c e , — Oasazsia osîr.ya), neînteleqînd
_ei Taina Sfintei îmoâ^-sam ^-4n-c a r e pîinea si vinul sînt. prefăcute prin
harul sfinţitor al Sfîntului Duh, în Trupul şi Singóle Domnului Hristos ;
eraţi socotiţi imorali, fiind acuzaţi că Ia ospeţclc lor comune, se dedau
la desfrîu, comit chiar incesturi, ca Oedip.... (otStrcóSstot ¡xí^etc), neînţele-
gînd rostul şi sensul agapei creştine, că adoră soarele sau un asin (o n o -
la tr ie ) (Tertulian, A p o lo g e tic u m , X V I, 1, 12— 13), că săvîrşesc alte fapte
rele încă, pe care creştinii mărturiseau că refuza să admită că le-ar pu­
tea săvîrşi chiar păgînii (Eusebiu, Is to r ia b is e r ic c a s c ă , V, 1, 14). G ra­
vitatea şi pericolul acestor acuzaţii calomnioase de crime s e c r e te .(o o c u lta
ia c in o r a ) era foarte mare pentru creştini (Tertulian, A p o lo g e tic u m , V II—•
IX, 1 6 ; Iustin Martirul, A p o lo g ia I, 2 6 ; D ialogu l cu iu d eu l Triton, 10;'
Alenagora, R u g ăm in te pen tru creştin i, 31— 36 ; Teofii al Antiohiei, C ă tre
A iiln lic, iir, 4— 15 ; Minucius Felix, O cta v iu s, 9, 30, 31).
In_Vii'şlini, cei de sus vedeau elemente vulgare şi-i dispreţuiau,
|)c ulm r,i si- n~crul.au^măi mult "d lrrfclaseîeinodesTe Creştinismul era
socolil CJ..J2 religie de sclavi, de ignoranţi, de oameni inferiori (Cels).
PrhTŢ^aj.i^n^r Ţ n i i T ^ l } prin ab ţ i n e r e a l p r dcM a şi
funcţiune prin cri li ca pe c â r e ^ o m c e a ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ î n e ^ p r i n Ţ ^ ^ ^ ^ n o m "
de a pruni func ţiuni sau de a se supune serviciului militar, c reştinii
păreau paginilor c a inutili societăţii. J mni-jde nimic (infructuosi nego-
tiis, Tertulian, A p o lo g e tic u m , XLII, 1). Nu numai în societate, ci chiar
 PERSECU ŢIILE 10 5

în familie se observa o schimbare de raporturi între creştini şi păgîni ;

discuţii şi nemulţumiri, imputări etc.
^ pntrn fnate aceste motive, creştinii erau urîti de pagini^ soco­
tiţi 'periculoşi, mizantropi, îndărătnici, nebuni, subversivi, conspiratori,,
trădători ,• creştinismul, o religie odioasă (odium generis humani, Tacit),
o superstiţie rea (superstito exitiabilis, superstitio prava et iminodica,
Pliniu), creştinii, un neam de oameni superstiţioşi şi răufăcători (Sueto-
niu : genus superstitiosum ac malefîcum), duşmani publici (hostes publi­
ci). Chiar unii împăraţi sau guvernatori, care nu socoteau pe creştini
periculoşi din punct de vedere al ordinei morale şi de stat, cedau pre­
siunii mulţimii şi persecutau pe creştini, iar mulţimea, pentru un motiv
sau altul, pe care nu-1 cunoaştem totdeauna, izbucnea uşor în strigăte
contra lor (Toile s a c r ile g o s ; chrisLianos aci leonem, atpe xooi'dOsooi
ia moarte cu creştinii !).

Legislaţia şi procedura de judecată

Ca să poată fi tolerate, cultele străine trebuiau de regulă să fie îngă­

duite prin lege. Pînă la Constantin cel Mare (306-—-337). crestinismuLa.fost
însă o religie nepermisă si tinută deci în afara legii. El putea fi urmărit pe
baza unor decrete şi legi existente, cu aplicarea generală sau specială Ia
religii. L e g e a c e lo r 12 ta b le iniprzirp.a—m ite le străine (religiones pere-
grinae, religiones illicitae) şi pedepsea magia. Un decret al senatului (de
bacchanalibus, 189 d.Hr.) şi o lege a lui Traian co n tra a s o c ia ţiilo r n e le ­
g a le (eteriilor) interziceau adunările nocturne. Lcx J a l i a de m a je s ia t e pe­
depsea manifestările duşmănoase faţă do poporul roman. Creştinii pu~
teciii fi acuzaţi şi urmăriţi pe baza unor asemenea legi şi decrete, pen­
tru un motiv sau altul.
_ Afară de legile exist ente. în care se putea încadra delictul de a fi
creştin, s-au dat şi legi speciale, privind anume pe creştini. Care a fost
prima lege şi ce procedură s-a urmat în ju decarea lor — sînt probleme
încă neHiic idrite de istorici.
in judecarea creştinilor, se putea urma fie procedura regulată
(ju d ic a tio ) a procesului de crima, cu pedepse capitale (pierderea liber­
tăţii,- a dreptului de cetăţenia, a vieţii), prevăzute de legi, pentru
106 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA

cetăţenii romani ; fie procedura reprimării delictelor, bazată pe drep­

tul poliţienesc şi judecătoresc al funcţionarilor romani superiori, dé a
păşi din oficiu contra necetăţenilor suspecţi sau vinovaţi de tulbu­
rarea ordinei publice (ju s c o e r c e n d i, c o é r c itio ). în aprecierea vinei şi
pedepsei, ei se conduceau de regulă după normele procesului de crimă
(ju d ica tio ), dar aveau libertatea de a aprecia şi puteau proceda uneori
arbitrar şi abuziv, lăsîndu-se influenţaţi de mulţime sau de patimă.
Unii istorici cred c ă împotriva creştinilor, s -a .p ro c e d a t, în pri­
mele două secole, nu pe bază de legi speciale sau de legi penale de
drept comun (ju d ica tio ), ci J3e bază de măsuri administrative şi poliţie­
neşti (c o e ic it io ) . Fără ca delictul creştin să fi io,st specificat juridic de
legi, el era urmărit în virtutea dreptului numit jus coercendi. Rescriptele
imperiale erau doar măsuri administrative, care reglementau acest drept
(Theodor Mommsen). împotriva acestei păreri se poate obiecta că dreptul
coercitiv se aplica numai în judecarea necetăţenilor şi că unii creştini
erau cetăţeni romani.
Alţii însă cred că la judecarea creştinilor se aplicau legile penale
ele drept comun : creştinii erau adioa acuzaţi şi condamnaţi, pentru
crime prevăzute şi pedepsite de legile în vigoare — magie, sacrilegiu,
crimen laesae majestatis, asociaţii nepermise sau legea superioară a
binelui public, socotit periclitat de creştinism.. împotriva acestor păreri
se poate invoca mărturia precisă a apologeţilor, că la creştini se cău­
tau şi condamnau nu anumite crime, prevăzute de lege, ci doar cali­
tatea şi numele lor de creştini (otá xb 6vo|ia Iustin Martirul, A p o lo g ia
l-a, 4). Interesa deci nu o crimă, ci numele însuşi : n o m en ipsum , n om en
ch i isH anum ; c o n îe s s io n om in is, nori ex a m in a tio crim in is, — mărturisirea
numelui, nu examinarea vinei (Tertulian, A p o Jo g e tic u m , II, 3, 11 ; S cor-
¡>¡cn:<', IX --X ).
După .i treia părere, creştinismul era interzis şi pedepsit pe baza
imiiiJxM-M- ^¿SSIflir o l c g e de excepţie contra creştimTorTTa'rerea aceasta
este ni i¡ i î 11111 *'|»I<i (i L<í docil celelalte, deşi se poate aduce şi împotriva
ei obiecliimea că, ¿ivind o asemenea lege, autoritatea romană n-ar mai
fi avut ezitări in condamnarea creştinilor, cum s-a întîmplat uneori, iar
persecuţiile' ar ti fost generale şi continui, nu intermitente.
Pentru exislenţa unei legi speciale, de excepţie, sînt totuşi unele
mărturii, care~7irPso “poT înlătura uşor. T e rtulian şi istoricul Sulpiciu
 PERSECU ŢIILE 107

S e v e r vorbesc despre un decret ai Iui Nero, din anul 64. concretizat

în_ formula : N on lic e t e s s e \o s .. =.-= JSIu este „permis ca voi să existaţi
(Tertulian, A p o lo g e tic u m , IV, 4 ; Tertulian, A d n a tio n es, I, 7), decret
numit şi In stitu tu m N eron ian u m . în M artiriu l lu i A p o llo n iu s, care ”a su­
ferii m o a r te a pen tru H ristos în timpul Împăratului Comod (181— 192),
se face menţiune despre un d e c r e t al sen atu lu i, care interzice creşti­
nismul, sub formula : N on lic e t e s s e c h iis tia n o s = nu e permis să existe
creştini. Se pare că încă de la Nero, din anul 64, creştinii au fost puşi
în afară de lege şi că această situaţie a rămas în vigoare pînă la Constan­
tin cel Mare, care, în 313, a acordat libertate creştinilor prin edictul
de la Milan. Deşi n-au fost persecutaţi continuu, creştinii, fiind scoşi
de sub protecţia legilor, erau ţinuţi în stare de nesiguranţă legală şi
de alarmă.
Autoritatea c are judeca era, la Roma. prefectnljaraşului (p r a e fe c tu s
u r b iJ T iâr în provincii, guvernatomL Ei av eau puteri poliţieneştL_sL4-U-

Pedepsele variau, între altele^ în general după situaţia socială a

creştinilor. Principiul condamnării era : cei, nohili—să fie deportaţi, cei
de ios decapitaţi — h o n e s tio r e s d ep orta n tu r, h u m ilio r es c a p ite puniun-
tur ; în ambele cazuri, creştinilor li se confiscau şi averile. Pedepsele
c apitale erau :.pierderea libertăţii, a drepturilor civile, m oartea. Aceasta
putea fi provocată prin d e c a p it a r e , s o c o tită « b on a m ors», prin ardere,
răstignire (moarte infamantă, ca pentru sclavi), aruncare la fiare sau în
luptele de gladiatori, date la sărbători populare, în circuri, la Roma sau
în alte oraşe ale Imperiului.
Pedepse pe viaţă erau exilul sau deportarea în locuri nesănătoase
şi sub pază, condamnarea la munci în mine şi în cariere, în grele
condiţii de t*r'ai, creştinii fiind ţinuţi în lanţuri ca şi s c l a v i i ; pentru
femei şi fecioare se aplica de cele mai multe ori vinderea lor la case
de toleranţă.
în a i nje_ de judecată, creşti nii erau închişi, uneori legaţi în lanţuri.
De \a Deciu, închisoarea este mai lungă şi mai grea. Ea constituia un
m ijloc de conslrîngere la apostasie. Creştinii erau îngrămădiţi în în­
căperi subterane, fără lumină, fără aer, într-o atmosferă sufocantaj cu
hraiTq pnţirm„si.rea. Uneori mureau de asfixie, de foame, de sete. Unii
10 8 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L A

creştini erau prinşi în butuci de lemn (n er v u s). Creştinii liberi puteau

sau reuşeau uneori să viziteze pe cei închişi.
Ju d ecarea creştinilor era însoţită de torturi, pentru a-i sili să se
lepeTTeTciePcredinţă ; cei j : a r e se lepădau se numeau «lapsi» (căzuţi).
Pedepsele erau foarte grele şi de multe feluri : flagelarea (pedeapsă in­
famantă), bătaia cu vergi, lapidarea, sfîşierea corpului cu unghii sau:
ghiare de fier sau cu cioburi ascuţite, arderea cu fier înroşit sau cu torţe,
'înţep'area corpului sau sub unghii cu'Bbiecte ascuţite, turnarea de plumb
îbpit pe spaieTTnHnSereâ^nembrelor sau a corpului prin diferite m ij­
loace, legarea de cai fugăriţi, sugrumarea, sfărîmarea picioarelor, spîn-
zurarea cu capul în jos, înecarea, jă i e r ea limbii, a nasului, a urechilor,
scoaterea ochilor şi multe altele^ în ultima faza a persecuţiilor, sub Dio-
cieţiârT(284— 3U4) şi urmaşii lui, torturile au fost cele mai grele.

B IB L IO G R A F IE

Pentru cau zele persecu ţiilor, vezi b iblio grafia gom-niKi şi urm ătoarele lucrări :
I z v o a r e : P a n a i o i t C. H r i s t u, Tà fJ.apTupia tüW â[>~y-/l(rr> Xptaxtavwv, In tr o d u c e r e ,
tex t, t r a d u c e r e şi c o m e n ta r ii ('EXX^vec IIotÉpEC 'ïïv.v-l'yna’r ), T esalo n ic, 1978.
H e r b e r t M u s u r i l l o , T h e A c ts o l th e C h ristia n M artyrs, O xford, 1972, r e ­
tip ărită în 1979, T e x t grec şi latin la unele, cu trad u cere enţileză.
R u d o l f K n o p f - G u s t a v K r ü g e r , A u s g e w ä h lt o M ä r ty r e r a k te n , 3-e A u fla­
ge, Tübingen, 1 9 2 9 ; V ie rte A uflage von G. Ruhbach, Tübingen, 1965, te x t grec şi
latin la unele.
D. R u i z B u e n o , A d a s d e l o s m a r tir es, te x t g r e c , cu traducere spaniolă, M a­
drid, 1962.
G. L a z z a t i, G li s v ilu p p i d e la le t te r a t u r a su i m a rtiri n oi p rim i q u a ttr o seco li,.
Torino, 1956.
T h . R u i n a r t , A d a p rim oru m m ar ly rum , s in c e r a c l s e le c t a , R atisbon ae (R e-
((riisburg), ed. 2-a, P aris, 1839, te x t latin.
A. 1 1 a in m a n, L a G e s t e du sa n g , T e x te fran çais av e c Introduction par H. Da-
DM'l-Uops, Paris, 1953. T rad u cere italian ă de E lena C ontucci, sub titlu l: L a G e s ta d e î
m artiri, M il,mo, 1958.
I> i c r r (> Il o n o z i n, L a G e s t e d e s m a rty rs, Paris, 1935.
V . M o n r (' ,i u x, La v r a ie lé g e n d e d o r é e , Paris, 19 38.
r) o in II. l . i ' c l i ' r c q , L e s m arty rs, 14 vol., Paris, 1902— 1911, trad. franc.
in l i m l m r o m â n ă : Pr. Prof. l o a n R a m u r e a n u , A d o le m a r tir îc e , Bucureşti,
1982, cu bog.il,'i bibliografii-, p. 360 — 370 şi la fiec a re a ct m artiric.
S t u d ii: II. I ». S l ii v e r, C h r is tc n w e r io lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h , I h r e H in ter-
g rin d e u n d V oiijrn , Düsseldorf, 1982.
D. L. .f o n i‘ s, C h r i s t i m u l y a n d t h e R o m a n Im p e r ia l C ult, în A u fs tie g u n d
N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 2, Berlin, N ew Y ork, 1980, p. 1023— 1118.
K u r t A 1 a n (I, Das V e r h ä ltn is v o n K ir c h e u n d S ta a t in d e r F rü h z eit, în A u fs tie g
und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 1, B erlin, N ew Y ork, 1979, p. 61— 246.
 PERSECU ŢIILE 109

R. K l e i n , D as fr ü h e C h riste n tu m im r ö m is c h e n S ta a t, D arm stadt, 1971.

A. H a m a n n, L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s a u I I - e s i è c l e (95—
197), Paris, 1971.
J . M o r e a u , D ie C h r is t e n v e r lo lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h , 2-e A ufl., Berlin,
1971. T r a d u c e r e d u p ă e d iţ ia f r a n c e z ă : La p e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m pire
ro m a in , Paris, 1956.
A. W l o s o k , R om u n d d ie C h riste n . Zur A u s e in a n d e r s e tz u n g z w is c h e n C h r is ­
ten tu m u n d R ö m is c h e n S ta a t, Stuttgart, 1970.
M. M é s 1 i n, L e C h r is tia n is m e d a n s 1'E m p ire ro m a in , Paris, 1970.
C. L e p e 11 e y, L 'E m pire r o m a in e t l e C h ristia n ism e, Paris, 1969.
W . H. C. F r e n d , M artY rd om a n d P e r s é c u tio n in th e E a r ly C h u r ch , 2-nd ed.,
■Oxford, 1968.
H. G r é g o i r e , P. O r g e l s, J. M o r e a u e t A. M a r i e q, L e s p e r s é c u *
tio n d a n s T E m p ire ro m a in , 2 -e éd., în «M ém oires de l’A cad ém ie ro y a le de Belgiqu e»,
C lasse de L ettres et de S cie n ce s m orales et politiques, 56, B ru x e lle s, 1964, nr. 5,
p. 5— 187.
H. v o n C a m p e n h a u s e n , D ie I d é e d e s M arty riu m s in d e n a lte n K ir c h e ,
2-e A ufl., Tübingen, 1964.
J. Daniclou e t H. Marrou, N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'É g lise I. D es o r i­
g in e s à G r é g o ir e le G ran d , P aris, 1963, p. 112— 1 2 7 ; 169— 1 9 0 ; 238— 2 4 1 ; 263— 276.
L é o n H o m o , L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e C h ristia n ism e, Paris, 1961.
F. v a n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r m a n n , L ’É g lis e d e s m arty rs,
30— 313. C o n tin u a tio n d e l'A tla s d e V A n tiqu ité c h r é tie n n e , Paris, B ru x elles, 1960, p.
3 3 — 216.
M. L o d s, C o n fe s e u r s e t m a r ty r s s u c c e s s e u r s d e s p r o p h è t e s d a n s l'É g lise d e s
tro is p r e m ie r s s iè c le s , N eu châtel, Paris, 1958.
F. E. A d c o c k ş i c o l a b o r a t o r i i , R ö m is c h e s W e lt r e ic h u n d C h risten tu m
(H is to ira M undi, IV ), Bern, 1956.
H. D a n i e 1-R o p s, A p ô t r e s e t m a r ty rs, Paris, 1956.
V . M o n a c h i n o , I l io n d o g iu r id ic o d e l l e p e r s e c u z io n i n e i p rim i d u e s e c o li,
Rom a, 1955.
J . V o g t , C h r is te n v e r fo lg u n g . I (h isto risc h ). B ew e rtu n g d u r c h H e id e n u n d C h r is ­
ten , «R eallex ik o n fur A n tik e und C hristentum », Bd. II, Stuttgart, 1954, col. 1159— 1208.
H. L a s t, C h r is te n v e r fo lg u n g (ju ristic h ), ibidem, col. 1208— 1228.
L. d e R e g i b u s , P o litic a e r c lig io n e d a A u g u sto a C o n sta n tin a , G enua, 1953.
A. G r a b a r, M arty riu m , R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é t ie n
a n tiq u e , t. I— II, Paris, 1943— 1946.
E. G ü n t h e r , M arty rs. D ie G e s c h ic h t e e in e s W o r te s , G ü tersloh, 1941.
H. L e c l e r c q , art. P e r s é c u tio n s , în «Dict. d'arch. chrét. et de lit.», t. X IV , 1,
P aris, 1939, col. 523— 594.
I d e m , D roit p e r s é c u te u r , i b i d e m , t. IV , Paris, 1921, col. 1565— 1648.
H. D u c h e s n e , L e s o r ig in e s du c u l te d e s m a rty rs, 1-e éd., P aris, 1933.
A. E h r a r d, K ir c h e d e r M ä r ty r er , M ünchen, 1932.
H. D e l e h a y e , L e s o r ig in e a u x du c u lt e d e s m a r ty rs d a n s l'a n tiq u ité, B ru x elles,
1927.
P. A l l a r d , L e c h r is tia n is m e c l YE m p ire ro m a in , d e N é r o n à T h e o d o s e , 9-e
Paris, 1925.
Prof. T e o d o r M. P o p e s c u, C a u z e le p e r s e c u ţ iilo r d in p u n ct d e v e d e r e i s ­
t o r ic ş i p s ih o lo g ic , în lim ba n e o -g re acă, A tena, 1922.
110 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

Persecuţiile pină Ia împăratul Comod

(anii 64— 192) *

1. .Primul împărat persecutor e socotit Nero (54— 68). înaintaşul lui,.

C lau d iu ( 4 i — 54) a luat o măsură care a atins indirect pe creştini : el
a alungat din Roma pe iudei in anul 49, pentru tulburările ce se pro­
duceau între ei din cauza lui «C hrestu s», în care s-a văzut persoana
lui Hristos : «Judaeos impuîsore Chresto assidue lumultuantes Roma
expulit» (Suetoniu, V ita C lau dii, 25, 4).
N e r o , foarte tînăr, era un împărat vicios şi vanitos. Domnia lui a
fost o continuă criză politică şi un spectacol revoltător. Nemulţumirea,
contra lui creştea şi izbucnea în comploturi, pe care el le înăbuşea în
sînge. Cea mai m are nemulţumire a fost la anul 64, cînd Roma a fost
mai mult de jum ătate distrusă de un incendiu, izbucnit la 19 iulie, ca re
a îngrozit şi revoltat populaţia.
C auza incendiului nu se cunoaşte, dar opinia publică socotea v i­
novat pe Nero, care, cu vanitatea sa de artist închipuit, ar fi voit să
admire un spectacol unic şi să construiască o capitală nouă şi măreaţă.
Ca să potolească furia mulţimii, Nero a abătut acuzaţia asupra creşti­
nilor, contra cărora a început o violentă prigoană. Nefiind dovediţi autori
aî incendiului, ei au fost totuşi condamnaţi ca duşmani publici, oameni
periculoşi prin «superstiţia» lor (august 64).
Persecuţia ,a fost de o cruzime înspăimîntătoaro, potrivită cu n e­
bunia împăratului şi cu fanatismul poporului înfuriat. Istoricul Tacit
spune că unii creştini au fost îmbrăcaţi în piei de animale sălbatice şi
slîşiaţi de cîini, alţii răstigniţi, alţii unşi cu răşină şi arşi pe rug de
vii, lmninînd noaptea grădinile lui Nero, care da spectacole de curse.
Aci'sle scene de groază au rămas neşterse în amintirea creştinilor.
Din vorhoa tradiţie bisericească, se ştie că au murit sub Nero, la Roma^
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, foarte probabil în anul 67. După m ăr­
turii creştini- şi păgîne, numărul victimelor a fost mult mai mare. Tacit
vorbeşte do o mu Iţi me uriaşe — in g en s m u ltitu d o, iar Clement Roma­
nul de o mare mulţime de creştini —- ttoXo ir^Oo? extax-cuiv. Unii scri­
itori creştini crod că Nero a dat un decret prin care interzicea creşti-

* C a p ito l re d a c ta t de Pr. prof. Io a n R ăm u rean u

 PERSECU ŢIILE 111

nismul, concretizat în formula «nori lic e t e s s e v os» , num it «Institutum

N eion ia n u m » (Tertulian, A p o lo g e tic u m , II, 4 ,- Sulpiciu Sever, H isto ria
sa c ra , II, 29 ; Paul Orosiu, f î is t o r i a e a d v ersw T p a g a n o s, VII, 5). Se crede
că persecuţia s-a limitat la creştinii din Roma, dar o dată începută, ea
expunea pretutindeni pe creştini la prigonire din partea paginilor.
2. Domîţian (81— 96), fiu al lui Vespasian, era un om.ambiţios, egoist,
gelos, răzbunător şi răutăcios. El este cel dintîi împărat roman care s-a
autodivinizat, numindu-se «dom in u s a c deu s». Domiţian a tins să cen­
tralizeze administraţia Imperiului şi să-l facă o monarhie absolută. B ă ­
nuitor şi despotic, el a prigonit pe iudei, pe creştini şi chiar pe filozofi
şi matematicieni (astrologi).
Cauzele persecuţiei lui contra creştinilor par a fi mai multe. Una
a fost refuzul creştinilor de a plăti «iiscu s ju daicu s», adică impozitul
perceput de la iudei, după dărîmarea templului din Ierusalim (70). Cu_
acest refuz, creştinii se arătau a nu fi iudei şi deci pierdeau dreptul
de toleranţă, de care se bucurau aceştia. De la istoricul Dion Cassios,
se mai ştie că persecuţia a lovit pe unii acuzaţi de «ateism», acuzaţie
adusă de obicei creştinilor, sau de moravuri iudaice, de inerţie, de
«urzire de lucruri noi» (m o lito r e s rcru m n ovaru m ).
Persecuţia a atins persoane nobile, între care şi pe unele rude ale
îm păiatului: pe vărul lui, F la v iu s C lem en s şi pe soţia acestuia Flavia
D ojn iţilla ; pe fostul consul A c iliu s G la b rio şi pe mulţi alţii, pe care
Domiţian îi ura sau îi bănuia de opoziţie. Rangul lor social îi făcea
suspecţi împăratului, care îşi temea tronul, mai ales de creştini. După
o ştire luată de Eusebiu de la Hegesip, Domiţian, auzind despre împă­
răţia aşteptată de creştini, a chemat din Palestina pe nepoţii lui Iuda,
zis ««fratele Domnului» (frate cu Iacob cel Mic), ca urmaşi ai lui David
şi rude ale lui Iisus Hristos, şi i-a întrebat despre ocupaţia şi averea lor.
Convingîndu-se din înfăţişarea lor, că sînt oameni muncitori şi liniştiţi,
i-a lăsat liberi. După tradiţie, a suferit şi Sfîntul Evanghelist Ioan, fiind
exilat în anul 96 în insula Patmos. Ştirea că a fost dus întîi la Roma şi
aruncat într-un vas cu ulei fierbinte nu e verosimilă.
Persecuţia lui Domiţian a fost un act de capriciu de scurtă durată,
Ia sfîrşitul domniei lui (95— 96). El a fost ucis în urma unui complot.
Noul împărat N er v a (96— 98) a graţiat pe cei condamnaţi de Domiţian
şi n-a luat în consideraţie acuzaţiile aduse creştinilor.
112 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

3. Traían (98—-117), urmaşul lui Nerva, avea calităţi rare şi se

bucura de mare încredere şi cinste. Era un bun soldat şi administrator,
c urajos, inteligent, muncitor, hotărîtT conştiincios şi drept, preocupat
de ordine şi de binele obştesc. Epoca Antoninilor, inaugurată cu dom-
xuaTui şi terminată cu Marcu Aureliu, de fapt cu fiul acestuia, Comod
(180— 192) este socotită cea mai fericită în istoria Imperiului roman.
Deşi bun şi drept, Traian a fost un împărat persecutor. El a reînnoit
legea contra eteriilor şi a dat cei din ţii r e s c r ip l c a r c s e p ă strea z ă , pri-
vitor.Ja procedura faţă de creştini. împrejurările în care s-a dat acest
rescript sînt deosebit de interesante pentru istoria persecuţiilor şi
pentru situaţia creştinilor în stat.
Guvernatorul Bitiniei şi Pontului, Pliniu c c l 7 înăr, între 111— 112,
a trimis împăratului un raport în formă de scrisoare asupra situaţiei
din provincia sa, în care creştinii erau numeroşi, întinzîndu-se chiar
la sate. Păgînii se plîngeau că din cauza lor templele se goleau, că nu
se mai vindeau animale pentru sacrificii, că se neglijau sărbătorile,
şi cereau guvernatorului masuri împotriva lor. Pliniu cel Tînăr a ares­
tat, a anchetat, a pedepsit sau a eliberat un număr de creştini, dar mul­
ţimea lor, faptul că nu se dovedeau pe seama lor crime prevăzute de
legi şi că primise denunţuri anonime contra lor, l-a făcut să scrie îm-
păjatului şi să ceară instrucţiuni către anul 111— 112.
Traian a răspuns printr-o s c r is o a r e cu caracter de rescript, consi­
derată prima reglementare cunoscută a judecării creştinilor. El nu dă
o normă generală de procedură, dar stabileşte : creştinii să nu fie cău­
taţi din oficiu, ceea ce arată că nu-i socotea periculoşi şi vinovaţi de
crim e ; dar cînd sînt denunţaţi şi dovediţi a fi creştini, să fie pedepsiţi
■clacă nu apostasiază, sau lăsaţi liberi dacă se leapădă de credinţă
(c o n q u ir n u li non s u n t : si d eîera n tu r et argu an tu r, p u n ien d i sunt). Cît
priveşte denunţurile anonime, împăratul ordonă să nu se ţină seama de
ele, noii inel demn pentru epoca lui (n ec n o ştri s a e c u li est).
în rezumai, această jnrisprudenţă se poate fixa în principiile urmă­
toare' : a) CrrşUnii nu trebuie să fie căutaţi din o ficiu ; b) pedeapsă
celor cc' n'luy.a sacrificiul zeilor,- c) iertare pentru creştinii care apos­
tasiază de la I Iris!os ,■d) respingerea denunţurilor anonime.
Rescripta] lui Traian către Pliniu nu schimbă situaţia creştin ilor;
din contra, stabilea legal penalitatea lor, nu pentru crime de drept
 PERSECU ŢIILE

comun, ci pentru nume. împăratul aducea doar unele precizări privi­

toare la modul de a proceda faţă de creştini. Din punct de vedere ju ­
ridic, situaţia creştinilor rămînea nesigură şi echivocă : deşi nu tre­
buiau urmăriţi din oficiu, puteau fi pedepsiţi dacă erau denunţaţi şi
dovediţi. Rescriptul lui Traian era astfel o «jumătate de măsură». El
voia probabil să procedeze cu blîncleţe, dar rescriptul era în fond aspru
şi contradictoriu. Numai interzicerea denunţurilor anonime uşura oare­
cum situaţia creştinilor. Tertulian (A p o lo g e lic u m , II, 6— 9) a caracteri­
zat în cuvinte pline de ironie inconsecvenţa rescriptului lui Traian. Deşi
contradictoriu, rescriptul a rămas normativ pentru împăraţii următori.
Persecuţia a făcut martiri şi în alte provincii. Mai cunoscuţi sînt
e p;scc iul i n ’ u, j al A n lio h ie i, care a fost dus la Roma şi aruncat la
fiare > lu <( 7 108, în timpul jocurilor organizate în circul roman de
Traian, m unita victoriei sale asupra dacilor, din anul 105— 106, şi epis­
copul S im con al Ieru salim u lu i, dintre rudele Iviîntuitorului, în vîrstă de
120 de ani.
4. Siia Adrian (117— 138), s-a menţinut..situaţia creată, .da. Traian.
Adrian era un împărat sceptic şi rece, totuşi cu spirit destul de larg,
iubitor de cultură şi de ordine. Ca şi Traian, el a primit o scrisoare
de la un (-uvernator de provincie, S eren iu s G ran ian u s, privitoare la
creştini. Adrian a răspuns urmaşului acestuia, M in u ciu s F iin dan u s, în
sensul rrsc-dptnlui lui Traian. El doreşte ca oamenii să nu fie tulburaţi
de răutatea calomniatorilor, dar, dacă denunţătorii creştinilor pot do­
vedi acuzaţiile lor înaintea tribunalului, sînt liberi s-o iacă. împăratul
opreşte tumultul contra creştinilor. Martiri au fost şi sub Adrian. Lui
i s-au adresat primele A p o lo g ii creştine : de Codratos = Quadra-
tus, poate, şi de Aristide, la Atena. Rescriptul lui Adrian se găseşte la
Iustin Martirul (A p o lo g ia I, 68 ; şi la Eusebiu, Isto r ia b is e r ic e a s c ă , ÎV, 9).
In timpul Iui Adrian, iudeii s-au răsculat între anii 132— 135, sub
conduce roci unui fals M esia numit Bar-Cocbba (Fiul Stelei), care înce­
puse să penie;1:;le pe creştinii clin Ierusalim şi Palestina. Romanii au
recucerit IerusaJinu'l, au nimicit oraşul, şi pe ruinele lui au ridicat un
oraş pagîn cu numele de A elia Copitolina, în care, cu timpul, a luat
fiinţă o mică Biserică creştină.
8 — Istoria bisericcască
114 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

5. Antonin Piosul (Antoninus Pius, 138—161),„urmaşul lui Adrian,

a lost un împărat paşnic, înţelept, onest şi ponderat. Sub el, creştinii
au avut totuşi de suferit persecuţii,, datorită, poporului şi unor .guver­
natori din'provincie. Poporul manifesta zgomotos împotriva lor, neres-
pectînd rescriptul lui Adrian.
Mai cunoscută e persecuţia de la Smirna, unde au murit 11 cre ş­
tini şi a fost eliberat un apostat. La cererea mulţimii a fost căutat,
ajestatr ju d ecat şi condamnat (t 23 februarie 155) şl bălrînul episcop al
Smirnei Policarp, străpuns pe rug cu u n , pumnal şi ars în circul din
Smirna. M işcări contra creştinilor s-au produs şi în alte locuri, făcînd
martiri. După o mărturie păstrată la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă , IV,
26, 10), Antonin Piosul a scris «tuturor grecilor» (provincia Ahaia), in-
terzicînd tumultul contra creştinilor. între cauzele care au produs agitaţia
paginilor, sînt unele calamităţi întîmplate atunci (cutremure), precum şi
campania literară anti-creştină a unor scriitori greci şi romani.
Lui Antonin i-a adresat Iustin Martirul prima sa A p o lo g ie , la sfîr-
şitul căreia reproduce rescrip tu l lu i A d rian c ă tr c M inucius Fundanus.
6. M arcu Aureliu (161— 180), numit Marcus Annius Verus, iar după
adoptarea sa de către Antonin Piosul, Marcus Aelius Aurelius Verus,
era un împărat foarte cult şi filozof, un om bun, meditativ, cu
predilecţie pentru justiţie şi învăţămînt. Ca reprezentant al filozofiei
stoice, el ne-a lăsat principiile stoicismului în lucrarea sa, scrisă în
greceşte Ei? eamov = «C ătre sin e însu şi». Politica lui religioasă a fost in­
fluenţată de ideile filozofiei stoice. Pentru raţiuni de stat, ca şi alţi
împăraţi, şi pentru că filozofia stoică nu era acceptată de creştini,
Marcu Aureliu nu iubea creştinismul. El a pornit persecuţia contra
creşlinilor, servindu-se de legea de excepţie, atribuită lui Nero : n o n
[¡cel v o s --- nu este permisă existenţa voastră. Cauze întîmplă-
loare <iu contribuit la agitaţia opiniei publice contra creştinilor, în mai
mu11(1 provincii : inundaţii, foamete, epidemii, războaie, precum şi in-
siigaţia şi iniluonţa retorilor şi scriitorilor păgîni (F ron ton , C els).
La Roma, a şuierit pentru Hristos, o tînără fecioară romană, de neam
nobil, C'cc/7/a, care a fost condamnată la moarte, pentru că a refuzat
să aducă sacrificii zeilor. Tot la Roma a suferit martiriul apologetul şi
filozoful creştin Ju stin M artirul, urît de rivalii săi păgîni (C re scen s) şi
 PERSECU ŢIILE 115

condamnat cu a.lti şase creştini, între care sclavul imperial E v elp istu s,
în anul 165. Alţi creştini au suferit în Asia Proconsulară.
Mai grea a fost persecuţia în Galia, unde aflăm pentru prima dată,
cu acest prilej, că existau comunităţi creştine înfloritoare, la Vienna
şi Lugdunum (Lyon). A ceastă persecuţie este cunoscută dintr-o lungă
scrisoare a creştinilor din Asia, păstrată aproape întreagă la istoricul
Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă , V, 1). Persecuţia a izbucnit în anul 177 sau
178, cu prilejul unor serbări păgîne date la Lugdunum (Lyon), unde se
"întruneau în conferinţă administrativă anuală (1 august) — C on ciliu m
triurn G alliaru m , delegaţii celor trei Galii. Populaţia pagină a prins, a
maltratat şi a batjocorit cu puţin mai înainte un număr de 48 de creş­
tini. Guvernatorul a ordonat sau a permis arestarea acestora. Unii s-au
lepădat de credinţa creştină, alţii au mărturisit-o cu mult curaj. Au fost
puşi la torlură şi sclavi păgîni, cărora li s-au zmuls acuzaţii false contra
creştinilor. A ceştia au suferit chinuri îngrozitoare, pentru a fi siliţi să
apostasieze. Chiar unii dintre cei căzuţi au mărturisit însă pînă la urmă
credinţa creştină.
Martirii erau de diferite clase sociale, cei mai mulţi de origine
orientală. O sclavă B lan d in a şi fratele ei P on ticu s erau copilandri încă.
Martirologii socotesc 48 de martiri în această persecuţie din Galia.
Numele unora sînt cunoscute din scrisoarea păstrată la Eusebiu (dia­
conul S an ctu s, medicul A lex a n d ru , V ettiu s E pagathu s, M atu rus, A ttalu s,
V iv lia d a). A suferit de asemenea moarte, după grele torturi, bătrînul
episcop de Lugdunum, P otin, de 90 de ani. Cadavrele creştinilor au fost
expuse cîteva zi'le, apoi arse, iar cenuşa lor aruncată în fluviul Ron
(Rodanus).
Marcu Aureliu, fiind întrebat de guvernatorul Galiei, cu prilejul
acestei persecuţii, a dat un rescript prin care ordona eliberarea apos­
taţilor şi condamnarea celorlalţi. El a înăsprit legislaţia contra creşti­
nilor, lăsînd frîu liber urii poporului, introducînd sistemul căutării lor
şi făcînd parte denunţătorilor din averea creştinilor condamnaţi. Con­
trariu legilor romane, sub Marcu Aureliu s-au primit mărturiile sclavilor
contra stă pinilor lor.
Lui Marcu Aureliu i se atribuie totuşi un edict de toleranţă pentru
creştini. El e pus în legătură cu cîştigarea unui război împotriva quazi-
lor şi marcomanilor (c. 174), succes atribuit de creştini şi rugăciunilor
 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

soldaţilor creştini din armata romană, scăpată de moarte de sete prin-

Ir-o ploaie (legio fulminata, fulminea sau fulminatrix). Ştirea este le ­
gendară (Tertulian, A p o îo g etic u m , V, 5— 10).
Martiri cunoscuţi, în afară de cei numiţi mai sus, au fost episcopii
P u bliu s (Atena), S a g a iis (Laodiceea), C arpu s, diaconul Papylus şi creş­
tina A g a th o n ik i (Pergam).
7. Comod (180— 192), fiul lui Marcu Aurei iu, nu semăna întru ni­
mic cu tatăl sau, dacă era în adevăr fiul lui. Deşi educat cu multă
grijă, el era vulgar, despotic, crud, orgolios şl vicios, ducînd o viaţă
scandaloasă, amintind de nebunia şi capriciile lui Nero. U islo ria A u g u sta
(XIX, 2) îl caracterizează ca «neruşinat, necinslil, spurcat la gură, mur­
dar şi desfrînat, mai crud decît Domiţian, mai necurat decît Nero» —-
«saevior Domitiano, impurior Nerone». El a Jiis.il conducerea Imperiu­
lui pe mîna unor favoriţi abuzivi şi corupţi.
Comod a fost asociat mai întîi la domnie, cîţi va ani, cu tatăl său,
Marcu Aureliu, participînd astfel la politica iui religioasă. Sub Comod,
a continuat persecuţia contra creştinilor, începu Iii de Marcu Aureliu,
căzînd mai mulţi martiri : La Scili, în Africa, au suferit moarte mar-
tirică, în iulie 180, «grupul m artirilor sciîitan i» , doisprezece la număr.
Actul lor martiric este primul document creştin de limbă latină. Alţi
martiri au căzut în Asia Proconsulară, Frigia, Si rid. Cel mai însemnat
m artir. este .un. roman cult, poate senator, A p o llo n h is, care, fiind de­
nunţat de un sclav şi judecat de prefectul pretoriului Peremiis, a fost
decapitat Ia Roma, probabil în anul 184.
După cîţiva ani de persecuţie, Comod a Ui s u l pe creştini în pace.
I'i ■ lipsa Iui de interes pentru treburile publice, fie influenţa soţiei sale
Mareei, numită «concubina», pentru că era de rang social inferior lui,
rare avea simpatie pentru creştini, fie alte influenţe creştine, au făcut
ca împăiatul sii permită eliberarea creştinilor condamnaţi. Lista lor o
ceri:1;.' Mum ia, probabil episcopului Romei, printr-un preot creştin cu-
1J();,- 'H ; d e e i.

Cu m 1iilur.ire<i lui Comod prin asasinare, s-a schimbat situaţia g e­

neralii a Imperiului roman, venind pe tron împăraţi neromani, din pro­
vincii, desclii/îii(Iu-sc a st IVI o lungă criză politică, care a durat t o t ,s e ­
colul al Ili-ieu.
 P ERSECU ŢIILE

B I B L I O G R A F I E
V ezi capitolul an terior şi lu crările urm ătoare :
Pr. Prol. l o a n R ă m u r e a n u , A c t e le m a r tir ic e , Bucureşti, 1982, p. 5— 103.
A. H a s t i n g , A H is to r y o f A fr ic a n C h ristia n ity , 1950— 1975, Cam bridge, 1979.
W . S c h ä l k e , F r ü c h r is t lic h e r 'W iderstan d, în A u fs tie g u n d N ie d e r q u n g d e r r ö ­
m is c h e n W e it , t. 23, 1, B erlin, N ew Y o rk , 1979, p. 460— 723 ; b ib lio g rafie 660— 705.
P. K e r e s z t e s, T h e Im p e r ia l G o v e m e m e n t an d th e C h ristia n C h u rch , în A u fs­
tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. I. F ro m N ero to th e S e v e r i, t. 23, 1, Berlin,
N ew Y ork , 1979, p. 247— 315 ; II. F r o m G aU ien u s to th e G r ea t P e r s c c u iio n , ibidem,
p. 375— 386.
A. H a m m a n, L e s p r e m ie r s m a r ty r s d e ï É g l i s e , Paris, 1979.
J. D a n i é 1 o u, L e s o r ig in e s du c h r is tia n is m e latin , Paris, 1973.
J . M o 1 1 h a g e n, D er r ö m is c h e S ta a t und d ie C h riste n im zw-'.iten un d d ritten
J a h r h u n d e r t, G öttingen, 1971, 2-e A ull., 1975.
A. H a m m a n, L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s d u II-e s i è c le (95—
107), Paris, 1971.
R. K l e i n , D as F r ü h e C h risten tu m im r ö m is c h e n R e ic h , D annstadt, 1971.
J . S p e i g ], D er r ö m is c h e S taat und d ie C h risten . S ta a t un d K ir c h e von D o­
m itian b is C o m m o d u s, A m sterdam , 1970.
E. G r i f f e , L e s p e r s é c u t io n s c o n tr e l e s c h r é t ie n s a u x I - e r e t I l - e s i è c le s , Paris,
1967.
J . R. P a ! a n q u e, L e c h r is tia n is m e a n tiq u e , Paris, 1967.
H. B. M a 11 i n g 1 y, C h r is tia n ily in th e R o m a n E m p ire, O tago, 195 5 ; N ew
York, 1967.
M a r t a S o r d i, II C r is tia n e s im o e R o m a , în S io r ia d i R o m e , 19, Boloona,
1965.
H. Grégoire, P. O r g e 1 s, J. M o r e a u e t A. M a r i q, L e s p e r s é c u ­
tio n s d a n s V E m pire ro m a in , 2-e éd., în «M ém oires de l'A cad ém ie de Belgiqu e». C lasse
de Lettres..., 56, B ruxelles, 1965, no. 5, p. 5 — 18?.
J . M o r e a u , P e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m p ire r e m a n ia , Paris, 1965.
V, M o n a c h i n o, D e p e r s e c u ü o n ib u s in im p e r o ro m a n o s a e c . I— IV e t d e p o ­
le m ic a p a g a n o -c h r is tia n a s a e c . I I — III, ed. 2, Roma, 1962.
J . Z a ni o z a, L a r o m a p a g a n a y e ! c r is tia n e s im o . L o s m a r lir o s d e ! S lg lo II,
Roma, 1941.
J . L e b r e t o n e t J . Z e i 11 e r, D e la fin du 2 -e s i è c l e à la p a :x c o n sta n -
tin ien n e, (H isto ire d e ¡’E g lise... d e A u g. F ü c h e et V . M arlin, t. 2), Paris, 1935.
I d e m , L ’E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’E g lise... par Aug. F ü ch e et V. M artin,
t. 1), Paris, 1934.
L é o n H o m o , L e s e m p e r e u r s r o m a in s et l e c h r is tia n is m e , Paris, 1931.
J . Z e i 1 1 e r, L’E m p ire ro m a in e t ¡’É g lis e (H is to ire du m o n d e par E. C avaignac,
t. V, 2), Paris, 1928.
P a u l A 11 a r d, H is to ir e d e p e r s é c u t io n s p en d a n t l e s d e u x p r e m ie r s s iè c ie s ,
t. I, 4-e éd., Paris, 1911.
B ib lio g r a fie p en tru îm p â r a fii r o m a n i p e r s e c u t o r i : C ia u d iu (41— 54).
A. M o m i g 1 i a n o, L ’O p e r a d e ü ’im p e r a t o r e C la u d io , Firenze, 1932.
N éro n (54 ... 6 8 ): J . C h. P i c h o n, N éro n et l e m y s tè r e d e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s ,
Paris, 1971.
E. Ci/, o k, L’é p o q u e d e N éro n et s e s c o n t r o v e r s e s i d é o lig iq u e s , Leyde, 1971.
E. R a cl i u s, L ’In c e n d io d i R om a. I P ram i p a s s i d e l c r is tia n e s im o , M ilano, 1962.
G. C h a r 1 e s-P i c a r d, A u g u st e t N éro n , Paris, 1962.
G. R o u x , N éro n , Paris, 1962.
J . B e a u j e u , t.’In c e n d ie d e R o m e en 64 e t ¡ e s c h r é tie n s , B ru x elles, 1960.
G. W a l t e r , N éro n , Paris, 1 9 5 5 ; 2-e éd. Paris, 1962.
118 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

A . W e i g a 11, N éro n , trad, par M. Gerin, P aris, 1931.

V e s p a s ia n (69— 7 9 ): L. H o m o , V e s p a s ie n , l'e m p e r e u r d u b o n se n s , Paris, 1949.
D om itia n (81— 96), P. P r i g e n t , A u te m p s d e ¡'A p o c a ly p s e . I. D om ltien , în «Re­
vue d 'h istoire et de philosophie relig ieu se», 54 (1974), nr. 4, p. 455— 483.
M a r t a S o r d i, L e p e r s e c u z io n e d i D o m izian o, în «R ivista di S to ria délia Chiesa
în Italia», 14 (1960), nr. 1— 26.
S t . C s e 11, E ssa i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r D om U ien, Paris, 1894.
T r a ia n (98— 1 1 7 ): C. S i c a r d, P lin l e J e u n e , L e ttres , trad. t. I, P aris (1954).
A .-M . G u i 11 e m i n, P lin l e J e u n e , L e ttr e s , T e x te étab li et traduit, t. I— III,
Paris, 1927— 1929.
P lin iu s c e ! T in ă r, O p e r e c o m p le t e , trad, de Liana M anolach c, B ucureşti, 1977.
C o r e s p o n d e n ţa lu i P lin iu cu Îm p ă r a tu l T ra ia n . Trad, de G. Popa-Lisseanu, ed.
2-a, B u cu reşti, 1927.
J. C a r c o p i n o , P oin ts d e v u e su r ¡'im p é r ia lis m e ro m ain , Paris, 1934.
R o b e r t o P a r i b e n i , O p tim u s p r in c e p s . S a g tjio su lla s lo r ia e su i tem p i
d eU ’im p e r a t o r e T r a ia n o , 2 vol., M essina, 1926— 1927.
H o r i a U r s u , Îm p ă r a tu l T ra ia n , B ucureşti, 1971.
D. T u d o r, T ra ia n , îm p ă ra t a l R o m e i, B u cu reşti, 1900.
M a r t a S o r d i , I r e s c r itti d i T r a ja n o e d i A d r ia n o , în «Rivista di sto ria de
la Chiesa», X IV (1960), p. 344— 370.
A d r ia n (117— 1 3 8 ): S t e w a r t P e r o w n e, H ad ria n , London, 1960.
P. S c h ă f e r , D er B ar K o k h b a A u tstan d . S tu d ie n /.mu z w e it e n jiid is c h e n K r ie g
g e g e n R om , Tübingen, 1981.
A n to n in P iu s (138— 16 1 ): P a u l K e r e s z t e s , T h e E m p ero r A n to n in u s P iu s
a n d th e C h ristia n , în «Jo u rnal of E cc le sia stica l H istory», 22 (1971), p. 1— 18.
J . C o l i n , L 'E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty r s g a u lo is d e 177, Bonn, 1964.
L. H a r m o n d , L e m o n d e ro m a in s o u s l e s A n to n in s e l l e s S e v è r e s , Paris, 1960.
A l b i n o G a r z e t t i , L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n lo n in i, Bologna, 1960, 792 p.
M. H a m m o n d , T h e A n to n in e M o n a r c h y , Rom a, 1959.
W . H ü t t l , A n to n in u s P ius, Bd. I— II, Prag, 1933, 1930.
M a rcu A u r e liu (161— 1 8 0 ): R. K l e i n , M arc A u rel. Darm stadt, 1979, 538 p.
A. B i r 1 e y, M a rcu s A u reliu s, 2-nd éd., London, 1970.
R. R é m o n d o n, L a c r is e d e ¡'E m pire r o m a in d e M arc A u r è le à A n a s ta s e (Coll.
N ouvelle Clio, 11), Paris, 196 4 ; 2-e éd., 1970.
D. B e r w i g, M a r k A u r e l und d ie C h riste n , M ünchen, 1970.
.1. H. O l i v e r , M arcu s A u reliu s, A s p e c t s o i C iv ic anti C u ltu ral P o lic y in th e
Hast, Princeton, 1970.
E. D é m o u g e o t , À p r o p o s d e s m a r ty r s ly o n n a is d e 197, în «Revue des étu-
lU-s a n c ie n n e s » , L X V III (1966), nr. 3— 4, p. 323— 333.
C h . l’ a r a i n , M arc A u r è le , 1957.
E U. D o d d, P ag a n a n d Christian in a a g e of a n x ie ty . S on a s p e c t s o i r e lig io u s
t'x p e r ie n e e h o rn M a rcu s A u reliu s to C o n sta n tin e , Cam bridge, 1965.
.1. C u I i n, ! ’E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty rs r a u l o is d e 177, Bonn, 1964.
P. I' r <i v <i n I, M a r c -A u r è le un e m p e r e u r c it o y e n d u m o n d e, Clam art, 1962.
<' a r r .i I .i-T h o in e s, II r e g n o d i M a r co A u r e lio , Torino, 1953.
A. S. I,. I; ,i r <| u h a r s o n, M arcu A u reliu s , Elis L ite a n d h is W o r ld , O xford,
1952.
Ventru :.li>iiv;m : N. S p a n n e u t, L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡’É g lise, d e C lè -
m ont île H o m e à C lén ie n l d ’A le x a n d r ie , Paris, 1957.
IV iiln i Sf. lusliri M artirul, în afară de b ib lio g rafia din P atrologii : L. W . B a r n a r d,
Ju s tin M artyr, H is t.iie an d 'th ou g h t, Cam bridge, 1967.
Pentru îm păratul Comod (180— 182), F. G r o s s o , L a L o tta p o lit ic a a l te m p o di
C o m m o d o , T orino, 1964.
 PERSECU ŢIILE 119

Persecuţiile de Ia Septimiu Sever

pînă la Aurelian (193— 275) *
1. Situaţia generală. Cu moartea lui Comod. începe o perioadă de
grea criză în istoria Imperiului roman. Tronul este disputat, de mai mulţi
pretendenţi, proclamaţi împăraţi de trupele lor, puterea armatei se m a­
cină în revolte şi lupte interne, apărarea graniţelor ameninţate de barbari
e slăbită, cheltuielile cerute de războaie, construcţii, lucrări de apărare,
sleiesc t ezaurul statului. Organismul de stat este zdruncinat şi uneori
ameninţat cu prăbuşirea. CrizcT e ste nu numai politică si militară, ci
generală : financiară, economică, socială, culturală, religioasă chiar.
Curentul sincretist devine mai puternic ; influenţa cultelor orientale
creşte mult, unele a jung culte.d e stat, ca mithraismul (cultul soarelui).
Faţă de creştinism, se arată ori mai multă atenţie, ori mai mare duşmănie.
Aversiunea mulţimii faţă_ de creştini se menţine, dar în cepe să scadă.
Iniţiativa persecuţiei o iau împăraţii sau guvernatorii provinciilor. Per­
secutorii caută să lovească nu doar pe creştini ca indivizi, ci Biserica,
adică instituţia organizată.
2. Dinastia Sjeverilor (împăraţi sirieni, 193— 253). S ep tim iu S e v e r
(193— 211), urmaşul lui Comod, a ajuns la tron prin înlăturarea riva­
lilor săi. El era african romanizat, militar capabil, energic, aspru, bun
administra lor. Pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilă şi a-şi con­
solida tronul, s-a declarat fiu adoptiv al lui Marcu Aureliu şi a acor­
dat onoruri divine lui Comod, legîndu-se astfel de dinastia Antoninilor.
PlFTn căsătoria cu Iulia Domna, fiica unui bogat preot păgîn de In Emesa
(Siria), Septimiu Sever a înfiinţat o dinastie nouă, în istoria căreia fe^
^meile şi cultele orientale au ju ca t un mare rol.
Deşi capabil, el a lăsat Imperiului o moştenire grea : pe fii săi,
C a r a c a lla şi G eta, brutali şi cruzi, care se urau de moarte. Pentru a
domni singur, Caracalla (211— 217) a înlăturat pe fratele său Geta,
asasinîndn-l la 23 februarie 212, în braţele mamei sale. 'n 212, C ara­
calla a a c o r d a t d rep tu l d e c e t ă ţe n ie r o m an ă tuturor cetăţenilor liberi
ai Imperiului, cu unele excepţii. A ceastă măsura desfiinţa deosebirea
dintre romani şi provinciali, aducea egalitate de drepturi şi contribuia

* C ap itol ri!fla«!lal de P r . p ro f. loan R ăm u rean u

120 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

Ia nivelarea populaţiei. De altfel, sub dinastia Severilor, Italia pierdea

privilegiile sale, iar puterea senatului scădea.
Înlăturat prin asasinat, Caracalla este urmat la domnie de M acrin
(217— 218), nepotul Iuliei Domna, un african, primul împărat care nu
era de rang senatorial. Macrin a fost înlăturat printr-o mişcare militară,
organizată de principesele siriene. A cestea au adus Ia tron pe fiul uneia
dintre ele, Avitus Bassianus, cunoscut sub numele zeului al cărui preot
era, H elio g ab cil sau Elagabal (El gabal ; 218— 222). .Prea tînăr pentru
domnie, avea 14 ani la suirea pe tron, de o corupţie precoce şi scan­
daloasă, Heliogabal a fost o ruşine pentru Imperiu şi poale un mare
pericol pentru creştinism. El a introdus la Roma cultul zeului sirian, ridi-
cîndu-i temple şi voind să-l facă general şi oficial. Cultul zeului solar
Mithra, reprezentantul soarelui pe pămînt, devine preponderent în Im­
periul roman, şi mai ales printre soldaţii legiunilor de pe valea Dunării.
După Heliogabal, asasinat împreună cu mama sa, a urmat vărul
acestuia A le x a n d r u S e v e r (222— 235), tot aşa de tînăr, numai de 13 ani
cînd s-a urcat pe tron, dar instruit şi bine crescut, generos şi moral.
EI a domnit ajutat de mama sa J u lia M a m m a ca şi de un consiliu de
jurişti însemnaţi, printre care mai cunoscut este D om iţiu U lpian. In
timpul lui Alexandru Sever, s-a organizat în Perşi a un stat unificat şi
puternic, sub dinastia sasanidă, stat periculos de acum pentru Imperiul
roman. O revoltă militară a înlăturat, prin asasinai, pe Alexandru Sever
şi pe mama sa, urmîndu-i M ax im in T racu l (235— 238), cu care se agra­
vează criza militară.
3. Politica religioasă a împăraţilor Severi. La începutul domniei
lui S ep tim iu S e v e r , creştinii s-au bucurat de pace. împăratul era ocupat
în lupte pentru tron cu rivalii săi şi nu manifesta ostilitate pentru creş­
tini. Tertulian spune că Septimiu Sever ţinea la palat pe un creştin,
Proeulus Torpacion, care-1 vindecase de o boală, ca şi pe fiul său mai
maro. Caracalia a avut ca doică o creştină. în senat, se găseau creştini,
episcopii pulemi ţine sinoade : sîntem în timpul controverselor pascale.
După t îli va ani de pace, persecuţia a izbucnit violent în Africa
(197), din o.slililuloa populaţiei păgîne şi a guvernatorului. împăratul
însuşi dovine persecutor. Printr-un edict sau rescript, dat din Orient
la 200 sau 201, iu urma unor mişcări din Palestina, Septimiu Sever,
a op rit p ro z elitism u l iu d aic. Curînd după aceea, după o vizită în Egipt,.
 PERSECU ŢIILE 121

a fo s t in terzis şi p ro z elitism u l creştin , în 201 sau 202. Istoricul Spar-

tianus relatează cele două faple astfel : «Judaeos fieri sub gravi poena
vetuit : idem etiam de christianis sanxit» (H istoria A u gu sta. S e v e -
rus, XVII).
Măsura Iu iS e p iim in ,S e v e r era prima de felul a c e s ta : C o m b a te r e a
creştin ism u lu i prin in t e r z ic e r e a p ro p a g a n d ei. Ea este socotită de unii
ca începutul unei noi perioade în istoria persecuţiilor : Erau loviţi nu
creştinii individual şi pe bază de denunţ, ci e r a o p rită B is e r ic a în
c r e ş t e r e a ei. Edictul privea mai ales pe cateheţi .catehumeni şi pe cei
care erau de curînd botezaţi, dar au suferit torturi şi martiriu şi alţi
creştini. Din fericire, persecuţia n-a fost generală. Ea a făcut victime
mai ales în Alexandria, în Egipt şi în Africa.
La Alexandria au murit ca martiri L eo n id a , tatăl lui Origen şi alţi
creştini. Origen însuşi s-ar fi încununat cu moarte de martir, dacă
mama sa nu i-ar fi ascuns hainele.. Izbucnirea persecuţiei la Alexandria,
a adus închiderea şcolii creştine de aici. Conducătorul ei, Clement
Alexandrinul ( ţ 215— 216), a părăsit Egiptul. Şcoala a fost redeschisă
cu mari greu lăţi de tînărul Origen. Unii din elevii lui şi din catehu­
meni au suferii m artiriul; între aceştia, o tînără P o ta m ia n a , împreună
cu mama ei, o alta H era is, un soldat B a s ilid e , convertit de curajul lor.
Origen însuşi era urmărit de păgîni. Din admiraţie pentru ei, cîţiva
păgîni s-au creştinat şi au murit martiri.
Persecuţia a făcut martiri în Africa, unde au suferit moartea, la
Cartagina, un grup de creştini, în frunte cu o nobilă romană, de 20 de
ani, P erp elim şi cu F elic ita s, din serviciul ei, în martie 202 sau 203. Actul
lor martiric este unul din cele mai interesante şi mai frumoase pe care
le avem, în literatura creştină.
în alte provincii, persecuţia e cunoscută mai puţin. Ea a făcut
victime în Capadocia, poate şi în Frigia, unde montanismul, prin valul
său de neoprofetism, înfierbînta spiritele creştine. Martiriul S îîn tu lui
Irin eu (f 202), episcopul Lugdunului (Lyon), din 177 sau 178, după Potin,.
nu e sigur.
Sub Caracalla (211— 217), a izbucnit din nou persecuţia violentă
în Africa. Motivul a fost refuzul unui subofiţer creştin de a purta pe
cap o coroană de lauri, cu prilejul unei ceremonii cu caracter religios,
în cinstea împăraţilor Caracalla şi Geta. Persecuţia s-a întins în pro-.
722 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV ERSALĂ .

vinciiie vecine la Apus, Numidia şi Mauretania. Violenţa ei este cu­

noscută din scrierile lui Tertulian (A d S cap u lam ).
Domnia lui Macrin (217— 218) a fost scurtă şi fără pericol pentru
creştini. Heliogabal (218— 222) voia însă, să supună zeului său solar
toate cultele, în consecinţă şi pe cel creştin. Aelius Lampridius, biogra­
ful său din H isto ria A u gu sta, III, relatează despre el ca ar fi vrut să ridice
pe Palatin un H elio g a b a lu m , unde ar fi reunit simbolurile tuturor cul­
telor, chiar şi pe cele ale cultului creştin — ch ristia n a d s v o îio . Politica
lui religioasă avea să rezerve creştinismului grele încercări. N-a avut
timp să o ducă pînă la capăt. Soţia lui Heliogabalus, Severina, era prie­
tenă creştinilor şi purta corespondenţă epistolară cu scriitorul creş­
tin Ipolit.
Sub Caracalla şi Heliogabal, jurisconsultul roman, Domiţiu Ul-
pian, a întocmit o colecţie de ordine imperiale împotriva creştinilor.
Sub Alexandru Sever (222—235), se menţine influenţa siriană şi
orientală asupra politicii religioase a Imperiului. Religia casei impe­
riale este sincretismul. Alexandru Sever a pus să fie cinstiţi împreună,
într-o sală de rugăciuni închinată zeilor lari ¡ararium — pe O rfeu ,
A p o lo n iu d e T y an a, A v ra a m şi H ristos, alătu ri d o A lex an d ru c e l M are
şi de unii împăraţi divinizaţi. Era un fel de cult al eroilor. Pe pereţii
capelei romane — larariu ra, unde împăratul se ruga în fiecare dimineaţă,
era scris un precept evanghelic, aşa numita «regulă de aur» (Luca 6,
31 ; Matei 7, 12). Lui Alexandru Sever i se atribuie chiar ideea de a
fi vrut să ridice un templu lui Hristos şi să-l adinliă oficial între divi­
nităţile Imperiului. Un fapt dovedeşte mai ales ini eresul şi simpatia
lui pentru creştinism. Intr-un proces pentru un teren disputat de co r­
poralii) cîrciumarilor (p o p in arii), teren pe care creştinii voiau să ridice
o biserică, ol a dat cîştig de cauză creştinilor, punînd pe cererea lor
rezoluţia : «Vreau mai bine ca Dumnezeu să fie adorat într-un chip
oarecare pe acest loc, decît să-l dau cîrciumarilor».
Alexandrii Sever a acordat privilegii şi iudeilor. Istoricul Lam­
pridius y.iro despre' ol : «Judaeis privilegia reservavit, christianus esse
passus e s l» (Alexandru Severus, 22). A ceasta a făcut pe unii să vadă
in ei un oroşlin. .Iuliu Mammaea, mama împăratului, a arătat de ase ­
menea un interes deosebit creştinismului. Ea a avut convorbiri cu Ipolit
 PERSECU ŢIILE 123

Ia Roma şi cu Origen la Antiohia, chemat anume pentru aceasta şi cu ­

noştea probabil creştinismul din Siria, unde era mult răspîndit.
Cu toata indulgenţa casei imperiale pentru creştinism, faptul că
juristul roman Domitius Ulpianus, sfetnic imperial, a codificat edictele
şi rescriptele date pînă atunci contra creştinilor arata că spiritul roman
reacţiona astfel contra celui oriental, sincretist şi tolerant.
4. Maximin Tracul (235— 238), ridicat de trupe contra dinastiei S e ­
v e r i l o r a dus o politică religioasă opusă lor. încă de la începutul dom­
niei, el a dat un edict, în care poruncea u c id e r e a « c o n d u c ă to rilo r B is e ­
ricii, v in o v a ţi d e în v ă ţă tu ra c e a d u p ă E v a n g h elie» , zice istoricul bise­
ricesc Eusebiu (Ist. bis. VI, 28). în aplicarea ei, măsura aceasta s-a
întins şi la p r e o ţi şi d ia co n i. Persecuţia avea motive politice, nu reli­
gioase, şi era poate mai mult o ameninţare faţă de creştini, care aveau
simpatie pentru Alexandru Sever.
Au suferit cei doi episcopi rivali de la Roma, P on ţian (230— 235)
şi Ip o lit ( j 235), poate şi urmaşul lui Ponţian, A n ter o s (235— 236), fiind
exilaţi în Sardinia, «insula nociva», unde au şi murit. în Orient, au
suferit închisoare preotul P ro to ctist şi diaconul A m b r o z ie , prieteni ai
lui Origen ; acesta însuşi a fost urmărit, aar a reuşit să scape. Au su­
ferit de asemenea creştinii din Capadocia. După această persecuţie,
creştinii avură între 238 şi 249 unsprezece ani de linişte.
5. Filip Arabul (224— 249) a fost tolerant şi binevoitor cu creştinii,
ca şi Alexandru Sever. El şi soţia sa, împărăteasa Otacilia, erau în
corespondenţă cu marele teolog alexandrin Origen. îeronim spune chiar
că Filip Arabul ar fi fost primul împărat creştin : «p rim u s d e reg ib u s
R om an is ch ristian u s iuit» (D e v iris illu stribu s, 54). Eusebiu însuşi crede
că împăratul era creştin şi că, voind să asiste la cult, în n oaptea de
Paşti, în Biserica din Antiohia, a fost respins de episcopul(Vavila^ spre
a face mai întîi penitenţa pentru uciderea lui Cordian al III-lea, înain­
taşul său. Faptul nu se poate confirma. în timpul domniei lui Filip Ara-'
bul, a izbucnit o prigoană contra creştinilor_în_Egipt la instigaţia unui
mag şi pool păyîn. Persecuţia a fost foarte violentă. Serbarea mileniu­
lui Romei (248), sub un împărat oriental, favorabil creştinilor, provocă
izbucnirea fanatismului roman păgîn.
124 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

6. Deciu (numit şi Traianus Decius ; 249— 251) era un ilirian brav,

activ, energic, iubit de trupe. El a domnit intr-un timp de pericol pen­
tru Imperiu, care era ameninţat de barbari (goţi). Voind să restaureze
şi să consolideze Imperiul, Deciu a întreprins o reformă internă, pentru
înlăturarea abuzurilor şi a dus lupte contra invadatorilor. Pentru sal­
varea Imperiului, numeşte un cenzor, pe Valerian, spre a supraveghea
moravurile societăţii. Din dorinţa lui de reformă, a ieşit ideea lui Deciu
de a distruge creştinismul. Ca şi Maximin Trucul, el reacţiona contra
politicii religioase a înaintaşului său, care favorizase creştinismul. Deciu
vedea în aceasta un element dizolvant pentru muialea Imperiului.
Biserica se întărise mai mult în anii de paeeV^păgînii patrioţi se n e­
linişteau. Origen avea presimţirea pericolului • el combate cartea lui
Cels contra creştinilor în Ka?z KeXooo. Din raţiune de stat, Deciu voia
să înlăture creştinismul şi ia o măsură gravii, cum nu se luase încă
pînă atunci. E l dezlănţuie o persecuţie generala, hotărîta şi organizată
prin lege de stat. Aplicînd riguros măsuri severe, Deciu credea că va
reuşi să descreştineze pe creştini.
Deciu, începe a treia perioadă a persecuţiilor contra creştinilor,
care s-au executat prin edicte aplicate de împăraţi pe tot cuprinsul Im­
periului roman.
Deciu a dat edictul de persecuţie în toamna anului 249. Nu se
păstrează „textul lui, dar se ştie cum a fost aplicai. Toţi creştinii, de
orice stare şi vîrstă şi chiar cei doar bănuiţi a fi creştini, erau obligaţi
să se prezinte înaintea unei comisii de sfat şi să iacă acte de adeziune
la păgînism : sacrificii, libaţiuni, participare la ospeţele sacre. Creştinii
au fost chemaţi nominal, după liste întocmite de autorităţi şi invitaţi
să sacrifice zeilor, într-un anumit termen. Celor ce făceau aceasta, li
se eliberau certificate (lib elli). Fugarilor li se confisca averea, iar la
întoarcere erau ucişi. Cei care nu veneau singuri erau aduşi cu forţa,
iar funcţionarii indulgenţi erau ameninţaţi cu grave pedepse. Au fost lo­
viţi de măsurile luale mai ales clericii şi creştinii mai de seamă. M ărtu­
risitorii credinţei creştine erau aruncaţi în închisori şi toturaţi. Unii
erau chiar ucişi, spre a fi intimidaţi ceilalţi creştini. Autoritatea romană
urmărea mi mimai pedepsirea creştinilor, ci mai ales apostasierea lor
de la credinţa creştină, negarea lui Hristos. Ne dă mărturie în privinţa
aceaista Origen, care spune : «Judecătorii se întristează, dacă chinurile
 PERSECU ŢIILE 125

sînt suportate cu cu raj • dim potrivă, bucuria lor este fără de margini,
cînd pot triumfa asupra unui creştin» (C o n h a C c ls u m , VIII).
Edictul lui-DedXL-a- provocat numeroase apostasii. M u lţi creştini
•au dovedit o slăbiciu n e d eplorabilă ■ unii se ofereau singuri sâ sa c ri­
fic e zeilor, pe alţii îi biru iau torturile. Un episcop, Evdemon al Sm ir­
nei, a aposlaziat cu un num ăr însemnat de creştini. Este drept că le p ă­
d area lor era doar ' de formă, ei dorind şi crezînd c ă pot să răm înă
creştini, c u preţul unei formalităţi impuse, dar ea era dureroasă pentru
Biserică.
Apostaţii ( I a p s i, lÍETcttoxótss = căzuţi) au fost o g rea problemă,
după trecerea furtunii, pentru B iserică . Ţinînd seam a de g ra v ita tea
actului de ;:po;;íasie, au fc st petru categorii de căzuţi : s a c r i f i c a ţ i , adică
. e i vc iu u n ific a t z e i l o r : th u rilicG u , cei ce au adus sacrificiu nu-
j Ci c a (ie Uirnîie ; H kcllaU c!, cei ce au obţinut un .certificat —
h e V u c - d n partea a u torităţilor că au sacrificat, fără sâ fi adus jertfe
idoleşti, obţinut pe b a n i ; a c i a î a c i o r . i e s , cei ce au d e c la ra t la in t e r o ­
gatoriu că nu sînt creştini. B is e ric a i-a obligat la pen iten ţă, potrivit
g ra v ităţii vinei lor. Nici o p ersecu ţie nu tulburase a tît de mult B is e ­
rica, mai ales că ca v e n e a după o perioadă de linişte şi era o surpriză.
M artirii şi m ărturisitorii au fost numeroşi. M ai în sem n aţi sînt epis­
copii F a liia n al Romei. A l e x a n d r u al Ieru salimului, V a v i l a al Antiohiei,
S a tu rn in Tolos e i _ p rc otul p l o n ius Ia Sm irna şi mulţi alţii, în Egipt,
G re cia şi a] le provincii. O rig en a suferit în ch iso a re şi torturi.
In multe' locuri, episcopii — şi alţi creştini — au reu şit să se
refugieze, îndemnaţi şi a ju ta ţi de c re d in c io şi: C ip rian al C a rtaqlnei,
D io n isie: al A le x a n d rie i, Gr î g o r c ai N o q c ezareei ; ei păstrau legătu ra cu
B iserica lor prin coresp on d en ţă şi oam eni de încred ere. C red in cio şii
vizitau pe cei închişi, îngropau pe martiri, în c u ra ja u pe c ei slabi. După
un an de groază, p ersecu ţia s-a potolit. Scopul urm ărit nu fusese atins,
organizaţia B isericii se d ov ed ise puternică, c u raju l c re ş tin ilo r creşte
iarăşi, in noiembrie 2 5 1. Deciu cădea, luptînd conjja.. goţiboT^ _Do-_
b reg ea, h; AbriUus, fiind primul îm părat rom an c are cădea pe cîmpul de
luptă pentru a p ărarea Imperiului.
Sub urmaşul iui D eciu, [ T r c b o n i u s G a llu s 1(251— 25 3). după puţină
linişte, se reia persecuţia, fie prin ap licarea edictului lui Deciu, fie
printr-un nou edirl. Invazii barbare, ciuma, foam etea, p oate să fi pro-
¡20 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

vocat fanatismul păgîn contra creştinilor. Pare a fi suferit mai mult

Biserica Romei ; episcopul C orn eliu _ a fost arestat şi deportat, murind
după cîteva luni. Creştinii s-au dovedit mult mai curajoşi.
7. V alerian (253— 260) era un om bun şi onest, dar slab, influen-
ţabil şi nestatornic. El fusese colaboratorul lui Deciu, în calitate de
cenzor al moravurilor, pentru a se da Imperiului roman o solidă orga­
nizare. El vine la conducere în timpul unei mari crize economice. La
începutul domniei, el a tolerat pe creştini, care se găseau numeroşi
chiar în serviciul palatului. La îndemnul unui mare demnitar, şeful
tezaurului statului şi păgîn fanatic, Macrian, Valerian a dezlănţuit per­
secuţia. Se credea că Biserica dispunea de mari averi, iar statul era
atunci sărac, în mare criză financiară.
Printr-un edict dat în august 257, Valerian deschide un război n e ­
îndurat contra Bisericii. Creştinii erau din nou obligaţi la sacrificii, mai
ales c l e r i c i i ; adunările erau interzise sub pedeapsă de moarte ,bunu­
rile Bisericii confiscate. Mulţi clerici şi credincioşi închişi, condamnaţi
la mine sau exilaţi.
Efectele edictului au fost însă mici. în anul următor (258), împă­
ratul şi senatul dau un nou edict, care agravează măsurile celui dintîi,,
pedepsind cu exilul, degradarea, confiscarea averii şi moartea. Edictul
lovea mai ales pe creştinii de rang, care erau sprijinul Bisericii. Aştep­
tările persecutorilor au fost înşelate. Biserica avea puţine averi mobi­
liare, iar cu cele imobiliare statul nu putea face mult, doarece se v in -
do.au greu.
Au murit martiri, episcopii S ixt II al Romei, C iprian al Cartaginei,
T ru ctu osu s, cu doi diaconi, la Tarragona, în Spania, diaconul L au ren ţiu ,
la Roma, alţii în alte părţi. D ion isie, episcopul Alexandriei, a suferit
mull.
La lIIica, în Africa, din porunca proconsulului Valerius Maximus,.
care ucisese pe Sfîntul Ciprian, au fost aruncaţi într-o groapă cu var.
neslins.; 1f>.‘>xlo ercşlim, cunoscuţi ca martiri sub denumirea de «m assa
can d id a» . Alţi creştini au suferit fiind aruncaţi în circ animalelor sal­
ba lire, ligii, urşi, inislre(i.
In 2G0, Valerian a fost luat prizonier în războiul cu perşii şi a
murit în ca plivi la le. Perşii l-au jupuit de viu şi i-au pus corpul umplut
 PERSECU ŢIILE 127

cu paie într-un templu, spre umilirea romanilor (Lactanţius, De m o i ti-

bu s p c is e c u to iu m , 5).
în anarhia militară care ameninţa cu ruperea unităţii Imperiului,
C a ilien u s (260— 268), fiul şi urmaşul la domnie al lui Valerian, convins
'de- zădărnicia persecuţiilor şi impresionat de soarta tatălui său, acordă
pace creştinilor. îngrijorat de situaţia grea a Imperiului, influenţat
poate şi de soţia sa Salonina, favorabilă creştinilor, Gallienus a dat un
r c s c r ip t d e to lera n ţă , comunicat prin scrisori episcopilor. Era prim ul
îm p ărat c a r e f ă c e a a c e a s ta . Textul rescriptului nu se păstrează, dar se
cunoaşte sensul lui : creştinii erau liberi să se adune pentru cult, B i­
serica primea bunurile confiscate.
începea pentru creştini o mai lungă perioadă de pace, pe care,
pînă la persecuţia lui Diocleţian, a ameninţat s-o tulbure doar A u r e ­
lia n (270— 275). A cest ilirian destoinic, soldat auster, împărat capabil,
era fiul unei prcotese păgîne din Sirmium. Preocupat de reforma impe­
riului, de păstrarea unităţii şi de întărirea lui, pentru a rezista po­
poarelor migratoare. Aurelian a luat şi măsuri cu caracter religios. El
a adoptat cultul soarelui, făcînd din el religia împăraţilor, pînă la
victoria creştinismului : Este m o n o teism u l solar, pe care a încercat mai
tîrziu să-l reînvie Iulian Apostatul (361— 363). Mithra, reprezentantul
lui Sol invictus pe pămînt, a devenit zeul principal al Imperiului ro­
man, la sfîrşitul secolului al III-Iea şi începutul secolului al IV-lea. La
Roma, s-a ridicat un templu zeului soare, — Mithriacum — pe care s-a
pus inscripţia : «Soli invicto».
In primii ani de domnie. Aurelian s-a arătat tolerant fală de creş­
tini. în timpul său, episcopul Antipbieij Pavel de Sam qsala,.juMtQI_.de
renume, fast şi glorie, ajunse ministrul, reginei Zcnobia, care înfiinţa în
271 regatul Palmyra-Siriei, dezlipindu-1 de Imperiul roman. Pavel de
Samosata, căzînd în erezia antiţrinitară, a fost depus din scaunul An-
tiohiei şi înlocuit în 268, cu episcopul Domnus. Pentru că el refuza să
părăsească tronul episcopal, creştinii din Ăntiohia apelară la Aurelian.
In 272, acesta distruse regatul Zenobiei, iar pe. scaunul de Ăntiohia recu­
noscu. în locul lui Pavel de Samosat.a. ne Domnus.
A urelian, la sfîrşitiU domniei sale, în 274, a dat un edict de perse­
cuţie conica creştinilor, dar edictul n-a ajuns sa~Tie~ aplicat în toate
provinciile.
72« IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ

Din consideraţii de ordin strategic, pentru a scurta fron tiera Im pe­

riului şi a apăra mai bine fron tiera Dunării, \u lian a evacuat în_27.4
trupele rom an e din n ordul Dunării,, cadrele islrative şi pe cei ce
au vrut din populaţia înstărită de la ora şe şi se Le, în sudul D unării,
unde a crea t D a c ia A u r e l i a n ă. îm părţită în (Ion i i : D a cia ..JU p u n sis, de-a
lungul Dunării, cu reşedinţa la Ratiaria, şi D c e ia ^A^difcrranea flnte-
rioară), în munţii Haem us (Balcani), cu reşodir l;i Sardica (Sofia).
A c e a stă împărţire a fost consacrată în 292 do Dioclcţian.
Deşi Aurelian a fost un bun militar, încfrii-iHlu-s** de aproape de
apărarea şi treburile Imperiului, a f o s t jn s ă .a Caonophrurium
(Castrul nou), în apropierea Bizanţului, de un grup de ofiţeri, unele in­
conştiente ale unui secretar veros şi răzbună lor, care săvîrşise grave
incorectitudini băneşti şi aştepta să fie pedepsii.
Sub urmaşii lui Aurelian. numiţi «cei Ir- ¿eus de tirani», Imperiul
a fost grav zdruncinat de războaie interne de năvăliri b arbare, pînă
la venirea unui nou împărat energic şi capabil, "are va fi şi el un per­
secutor al Bisericii, Diccleţian (284— 305).

B I B L I O G R A F I E

P e r s e c u ţ i i : Pr. P ro î. l o a n R ă m u r e a n u , A c l r h - u m r lir ic e , B u c u re ş ti, 1932,

p. 104— 186.
M a r t a S o r d i , I r a p p o r l i ir a i i C r i s t i a n e s i m o o r/m /x -ro da S e v e r i a C i a ll ie n o ,
î n A u i s t i c g u n d N i e d e r q a n g d e r r ô œ is c h e n W e l t , t. 23, 1, l ’.cţrlin, N e w Y o rk , 1979,
p. 340— 374.
F r. H a 1 k i n, M a r t y r s g r e c s I I - e — V l I I - e s :c c l - {'¿'A «Hudcs), Lo n d o n , 1974.
A . A .11 o 1 d i, Zu d e n C h r i s i e n v s r i o l g u n g e n in clor M i/ic d e s 3. J h r . î n S t u d i e n
/.ar i'ln s c h ic h ie d e r W e l t k r i s e d e s 3, J h r . n. C h r . , D firm s a u lt, !007, p. 285— 311.
A . - M . S. Stofîeîbach, L e s p e r s é c u t io n s c e n tr e 1rs r .h n ilie m d a n s ¡'E m p ire
r u i r u r n eu t l l - e s i è c le , Strasbou rg, 1938; P a u l A llo r d , l e s d e r n i e r e s p e r s é c u t io n s d u
Hi’w le , 3-e éd., P a ris , 1951.
l'i 'ii ln i .'Ic'plUniu S e v e r ( I S 3 — 2 1 1 ):
I’ ,i ii I K <' r (' x I. e s, T h e e m p e r o r S e p lim iu s Sevcrus. A P r e c u r s o r of D e d u s ,
si >i ! : ion,! ', I'l (1971!), p. 505— 578.
I. S p i • i <j I i-, Chrislem p rtJilik des S e p l i m i u s S e v c r u s , în « M ü n c h e n e r thoolo-
! i ’ il!.., X X (!:M,9), p. 181-—194.
K. ! i. ' ; r 11 w , i i I i', D u s a n g c b l i c h e C h r is t e n g c s c ly . d e s S e p l i m i u s S e v c r u s , în
i l ic.lni î,! , c ( i'iii'i), |> '>•!> es!!.
I. l i -i i mi .i 'i il, /.c i,h u rle r o m a in s o u s le s A n lo n tn s e t ¡es Sévères, P a ris , 1960.
A . (5 ,i I il <
■r i ii i, i S e v e r i . I,(i c r i s i d e ll 'I m p e r o n e l I I I se c o lo , B o lo g n a , 1050.
.1. - i’. 15 r i s 'i h ii, \ u ! o n o i;î ic s et c h r is t ia n is m e d a n s l ’A f r i q u e r o m a in de S e p -
tiin i' i ’i’ v r r e à l ’In'. s ’:;i: •/! \ : i ,;(ht!e, P a ris , 1938, 456 p.
.1. I! <i h e I n n, l ni [)é i et! i ¡ces s y r i e n n e s , P a ris , 1957.
 PERSECU ŢIILE 129

M. B e s n i e r, H is to ir e r o m a in e , t. I, IV , 1, L 'em p ire ro m a in d e l'a v è n e m e n t

d e s S é v è r e s au c o n c i l e d e N ic ë e (H is to ir e g é n é r a l e d e G. G lo tz ), Paris, 1937, 2 -e éd.,
Paris, 1945.
V ezi alte studii la :J. L eg reton et J . Z eiller, De la tin d u 2 -e s i è c l e à la p a ix
c o n s ta n tin ie n n e (H is to ire d e ¡'E glise, par Aug. F lich e et V . M artin, t. II), Paris, 1935,
p. 113— 1 2 2 ; 145— 160.
în lim b a ro m â n ă : V. N. P o p e s c u, C a u z e le c o n flic tu lu i p o lit ic în tr e B is e r ic a
c r e ş tin ă şi sta tu l ro m a n su b îm p ă r a ţii S e v e r i, B u cu reşti, 1929.
P en tru m artiriu l S fin te lo r P e r p e tu a ş i F é lic it a s : Pr. Prof. I. Rămureanu,
A cie ie m a r tir ic e , p. 104— 111 şi 366— 368, cu bogată bibliografie. V e zi şi R. R a d e r,
T h e M a r ty r d o m o f P erp e tu a . A p r o te s t a c c o u n t o f IlI-n d c e n tu r y C h r is tia n ity (A lost
tradition, no. 408), 1981.
A k e F r i d h, L e p r o b lè m e d e la p a s s io n d e s S a in te s P e r p e t u e et F é lic it é ,
Stockholm , 1968.
A. L c v i n - D u p 1 o u y, L a p a s s io n d e s S a in te s P e r p é tu e e t F é lic it é (m ars 203),
Carthage, 1954.
M ax im i n T ra cu l (235— 238) :
L i p p o l d , M ax im in u s T h r a x un d d i e C h riste n , în «H istoria» 24 (1975, p. 479 sq.
A. B e 1 e z z a, M a ssim in o il T r a c e , G enova, 1964.
G. M. l i e r s a n e t t i , S tu d i su ll'l'im p er a to re M a ssim in o il T r a c e , Rom a, 1940.
D eciu s (249— 25 1) : M a r t a S o r d i, L a d a t a d e l l e d i t o d i D e c io e il s ig n ific a to
d é lia p e r s e c u z io n e a n tic r is tia n a , în «R ivista di storia d élia ch iese in Italia», X X X I V
(1980), p. 451— 461.
Luc Duquenne, C h r o n o lo g ie d e s L e ttr e s d e S. C y p rien . L e d o s s i e r d e la
p e r s é c u t io n d e D èce. Subsid ia H agiograp hica, 54, B ru x elles, 1972.
O. G i o r d a n o, I c r is tia n i n e l III s e c o lo . L'E dito d i D ec io , M essina, 1967,
p. 117— 163.
C h . S a u m m a g e, L a p e r s é c u t io n d e D è c e en A fr iq u e d ’a p r è s la c o r r e s p o n ­
d a n c e d e S. C y p rien , în «Byzantion», 32 (1962) p. 1— 29.
E L i c s e r i n g, U n ter su ch u n g en zur C h r is te n v e r fo lg u n g d e s K a is e r s D eciu s,
W ürtzburg, 1933 ; J . A. Gregg, T he D acian P ersécution, 1898.
P en tru m artiriu l Si. P lo n iu vezi Pr. Prof. I. Răm ureanu, A c t e le m a r tir ic e , Bucureşti,
1982, p. 132— 137.
V a le r ia n (253— 260) : P en tru m artiriu l SI. C ip ria n ( f 258) vezi b ib lio g rafia la Pr.
prof. I. Răm ureanu, A c t e le m a r tir ic e , B u cu reşti 1982, p. 172— 176.
Paul Keresztes, T w o E d ic ts o f th e e m p e r o r V a le r ia n , în «V içjiliae Chris-
tianae», 29 (1975), p. 81— 95.
P. P a s c h i n i , L a p e r s e c u z io n e d i V a le r ia n o , în «Studii Rom ani», 6 (1958),
p. 131 — ş.u.
P u g l i e s e - C a r r a t e l i , L 'ètà d i V a le r ia n o e d i G a llie n o . A p p u n ta d i sto ria
ro m a n a , Pisa, 1951.
H. H u m m e 1, T h e c o n c e p t o f m a r ty rd o m o f C y p ria n o f C a r th a g e , W ashington,
1946.
G a llie n u s (260— 2 6 8 ): E. M a n n i , L 'Im p ero d i G a lie n o . C o n tr ib u to a lla sto r ia
d e l III s e c o l o , liom a, 1 9 4 9 ; H. G régoire, N o te su r l'éd it d e t o lé r a n c e d e T e m p e r o r
G a llien . P o litiq u e o r ie n t a le , p o lit iq u e c h r é tie n n e , în «Byzatition», 13 (1938), p.
587— 588.
L. H o m o, 1,'e m p e r e u r G a llie n e t la c r is e d e T E m p ire r o m a in a u I l l - e s iè c le ,
în «Revue Historique!.», OX1I (1913), p. 1 --2 2 et 225— 267.
A u r e lia n (270 275) : L. Homo, E s s a i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r À u rélien ,
Paris, 1904.

9 — Istoria bisericească
130 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Persecuţiile sub Diocleţian, sub coregenţii

şi urmaşii iui. Sfîrşitul persecuţiilor *

1. Diocleţian (284/285— 305) este cel mai însemnat dintre împăraţii

ilirieni’ Ca şi alţii, el a ajuns la tron prin ucidere, — a lui Ârrius Ăper
Ţsept~ 2 8 4 ), înlăturarea lui Carinus, ucis do soldaţi (primăvara
285). Diocleţian s-a ridicat de jo s şi s-a distins în armată. Tempera­
ment de militar, energic, rece, capabil, cu vederi largi, el a fost un
adevărat reorganizator al Imperiului roman, zguduit de un secol de
atîtea crize. Reforma, începută de el şi desăvîrşită de Constantin cel
Mare, a dat Imperiului un caracter de stat monarhic absolut.
Cu împăratul Diocleţian, începe în istoria Imperiului roman o nouă
perioadă. Sistemul~poTîTic al p rin cip atu lu i, inaugurat de August, s-a
transformat în d o m in a t, numit astfel pentru că împăratul singur de­
ţinea puterea supremă în stat, anihilînd autori Lalea senatului şi a insti­
tuţiilor romane tradiţionale, fiind considerat dom in u s. După modelul
monarhiilor orientale, împăratului i se prosternau toţi, indiferent de
rangul şi de clasa socială căreia aparţineau.
Pentru o mai uşoară conducere, Diocleţian a împărţit puterea cu
un vechi camarad de arme, M ax im ian , bun general, dar conducător infe­
rior lui Diocleţian, numindu-1 întîi «cezar», la I martie 286, apoi «au­
gust», la 19 septembrie 286. Diocleţian, «protaugusl», a păstrat iniţiativa
şi a luat conducerea Orientului ; Maximian a primit pe a Occidentului.
Imperiul era socotit unitar ,- legile se dădeau în numele ambilor auguşti.
Cei doi împăraţi şi-au luat în 292 ca ajutor cite un c e z a r ; Diocle-
tian a luat la 21 mai 293 pe ginerele său G alcriu (numit şi M ax im ian
G aloriu ) iar Maximian Merculius a luat la 1 martie 293 pe C on stan tiu s
Chlnru.s, c a r e s-a înrudit de asemenea, prin căsătorie, cu augustul său,
trebuind să .se despartă de soţia sa Elena, de la care a avut un fiu,
Consl.anlin cel Mare. Cei doi cezari primeau spre conducere cîte o parte
din Imperiu. J.a moartea sau retragerea auguşlilor, cezarii deveneau
auguşti ; in locul lor ei numeau alţi cezari. A cest sistem trebuia să asi­
gure succesiunea la tron, pentru a se pune capăt revoluţiilor militare şi
loviturilor de slat.

* C a p ito l re d a c ta i, d e pr. p r o f. lo a n R ăm u rean u

 PERSECU ŢIILE 131

Puterea jmj^erială__a luat un caracter monarhic absolut. Diocleţian

a adoptat fastul oriental (diademă, veşminte pompoase, ceremonial com~
plicat, trăind retras în palat). Cei care se apropiau de el trebuiau să
se prosterne înaintea lui, să-i sărute marginea mantiei, să-l adore
ca pe un adevărat zeu. El a dat un adevărat_caracter divin puterii im­
periale, luînd titlul de J g v îu s , iar Maximian pe cel de H ercuH us, la_
21 iulie 287. Administraţia Imperiului era centralizată şi strict xerar-
■"“înzâtă. In frunte, se găsea un consiliu imperial, numit «Consistoriul
sacru»^ Imperiul a primit o nouă'îm părţire, în anul 292, în patru pre­
fecturi, a Orientului, IHrîcuIuIi ‘ ItălîeTşT^Galiilor, 12 dieceze, 96 pro­
vincii (numărul acestora a crescut apoi la peste 100). Capitale erau
Nicomidia (Orient) Sirmium (Iliric), Mediolanum (Milan) şi Roma, mai
tîrziu Ravenna (Italia), Treveri (Ga'lia).
Prin convingere personală şi raţiune de stat, Diocleţian era păgîn
în fo ca t„ E l era însă tolerant cu creştinii, care se găseau numeroşi in
administraţie, în armată, şi chiar în serviciul palatului. Cezarul Ga­
leriu era însă fanatic şi intolerant, incult, brutal şi superstiţios, dar
ofiţer de valoare. Mama acestuia, numită Romula, originară din ceta­
tea Romula (Reşca), capitala Daciei Malvensis (Oltenia), s-a refugiat
din cauza năvălirii carpilor în 248, la suchd Dunării, în Dacia Ripensis,
unde s-a înfiinţat în 'cin ste a ei oraşul Romulianum. Ea a influenţat pe
fiul ei Galeriu să persecute pe creştini (Lactantlusi D e m o itib u s p e r s e ­
cut o m m , IX).
In urina unei victorii contra perşilor (297), Galeriu a procedat în.
anul, 298 la o «curăţire» a armatei, persecutînd sau înlăturînd pe creş­
tini din armată. La Durostorum (Silistra), au pierit de moarte marti-
rică, în acest timp, veteranul Iu liu şi soldaţii H esich iu s%N ican dru , M ar-
,cian, Pa s ic r a te şi V a len tin ian . _
La sfîrşitul secolului al IlI-lea, între 290 şi 300, au suferit moarte
martirică la Halmyris, pe braţul Sfîntului Gheorghe al Dunării, preotul
E p ictet şi tînărul A stion^ jiu l, unui m a g istra t. pe care acesta l-a co n -
verfiT la creştinismT ambii refugiaţi aici de undeva din Asia Mică. în
istorîsIreâ~despre martiriul lor este menţionat primul episcop de Tornis
(Constanţa), E v an g elicu s.
Maximian Herculius imita în Apus politica lui Galeriu contra creş­
tinilor. Ca şi Galeriu, unii guvernatori şi filozofi neoplatonici, dintre
 132 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

care unii aveau înalte funcţii de stat, ca Hierocles, guvernatorul Bitiniei,

apoi al Egiptului urau creştinismul. T o Ţ O F io co tea u un element pericu­
los în armată şi pentru stat. în consfătuiri ţinute la palatul imperial din
Nicomidia, Galeriu şi partizanii lui au îndemnat pe împărat să dezlănţuie
persecuţia, dar, la început, Diocleţian s-a opus. Şefii armatei şi preoţii
păgîni (h a m s p ic ii) s-au plîns de asemenea contra creştinilor, că nu pot
ghici în prezenţă- lor.
în cele din urmă, Diocleţian a ţinut să se consulte şi oracolul de
la Milet, închinat lui Apollo. în urma răspunsului, defavorabil pentru
creştini, primit de la acesta, protaugustul Diocleţian s-a hotărît să or­
done persecuţia. Sub influenţa neoplatonicului Porfiriu, care, între 290,
şi 300, a scris o lucrare în 15 cărţi pentru combaterea creştinismului,
Diocleţian a emis decrete de persecuţie sub lozinca rad icală: n o m en
c h iis tia n o r u m d e le t o = n u m ele cr e ş tin ilo r sa f i e n im icit (Eusebiu,
Is to r ia b is e r ic e a s c ă , VIII, 2 ; Lactanţius, De in ortibu s p ersecu to ru m ,
X III şi alţi istorici contemporani).
Prim ul e d ic t s-a dat la 24 fe b r u a r ie 303. î n c ă rlin ajun b iserica epis­
copală din Nicomidia a fost prădată de mobilier, de obiecte şi de cărţi,
'Tăr’ c e F a fla tă în apropierea palatului imperial, a fost distrusă.
Edictul prevedea, dărîmarea locaşurilor_jţe cuijy interzicerea adu­
nărilor^ arderea cărţilor sfinte, fără să se facă victime.; creştinii care
r ^efazau;tsS apostszieze' erau p ed ep siţi; cei mai de seamă pierdeau drep­
turile şi privilegiile, erau toturaţi ; cei de jo s erau făcuţi sclavi, iar
ca sclavi erau excluşi de la eliberare.
Ca şi Deciu şi Valerian, persecutorii urmăreau descreştinarea şi
desfiinţarea Bisericii, dar prin măsuri mai grave decît ale celor dinţii.
De.şj Diocleţian voia să evite vărsarea de sînge, aceasta deveni ine­
vitabilă, mi urma unui incendiu la palatul din Nicomidia, pus la cale
( i e c e z a r u l Galeriu, şi a imprudenţei unui creştin, care a distrus un
e x e m p l a r al e d i c l u l u i afişat, precum şi din cauza unor mişcări în Siria
■şi in A r m e n i a r o m a n i i , de care erau socotiţi vinovaţi creştinii. Perso­
n a l u l (iirlii imperiale <i f o s t obligat să sacrifice zeilo r; de asemenea
î m p a r a l e s e l e l ’ r i s c a , soţia lui Diocleţian (cunoscută şi sub numele de
Alexandra) şi liica ei Valeria, soţia lui Galeriu, care aveau simpatie
pentru creştini.
 PERSECU ŢIILE 133

In Răsărit, edictul a fost executat riguros. In Apus, Maximian

Hercule l-a executat de asemenea. Constanţiu Chior a stricat doar unele
biserici. Urmărindu-se arderea cărţilor creştine, s-au distrus arhive
bisericeşti de mare valoare. La Roma, multe catacombe ale creştinilor
au fost astupate cu nisip de către aceştia.
în cursul lunii a p r ilie 303, s-a dat un al II-Ie a ed ic t, mai aspru
decît cel clintii , care lovea mai ales clerul. Edictul ordona să fie puşi la
închisoare e p is c o p ii, p r eo ţii, d ia c o n ii, le c to r ii şi e x o r c iş tii, dacă nu apos-
taziază de la credinţa creştină. Cei ce refuzau să aducă sacrificii zeilor
erau ucişi.
In toamna anului 303, s-a sărbătorit v ic e n n a lia , adică 20 de ani
de domnie ai lui Diocleţian. Cu această ocazie, împăraţii au acordat o
amnistie, care nu s-a întins însă şi asupra creştinilor. Din contră, după
27 septembrie 303, s-a publicat al ll l - l e a e d ic t de persecuţie, care po­
runcea ca cpiscopii, preoţii, diaconii şi membrii clerului inferior închişi,
să fie puşi în libertate dacă aduc sacrificii zeilor, iar de nu să fie pe­
depsiţi cu moartea.
în primăvara anului 304, Galeriu smulse de la Diocleţian publi­
carea unui ai IV - le a e d ic t de persecuţie, cel mai grav dat pînă acum de
împăraţii romani, care imita edictul lui Deciu din 249—250 şi edictul
lui Valerian din 258, prin care se declara război creştinismului. Au avut
loc execuţii. în Numidia, se stabiliseră zile de sacrificiu de tămîiere (d ies
th u riîication is). S-au aplicat chiar pedepse neprevăzute de legi. Unii
creştini au apostaziat, alţii au predat cărţile cerute (tra d ito rc s), alţii în
locul Sfintei Scripturi şi al cărţilor de cult'au predat cărţi eretice, spre a
salva pe cele bune. '
Martirii au fost numeroşi, mai ales în Orient, Italia, Africa, pro­
vinciile sud-dunărene, S cy thia Minon Astfel A n tim , episcopul Nicomi-
diei, a fost decapitat în 303. La Eliopol, în Egipt, a suferit S iîn ta V a i-
v a fă . în Cilicia, au suferit C o sm a şi D am ian, doi medici care practicau
medicina din caritate creştină ; la Antiohia Pisidei, a suferit M a r g a r eta
fecioara. In Capadocia^- au suferit S im ţu l G h eo r g h e _ ş i JS iîn ta D o ro îee a .
La JTesalonic, aîTsuîerit S fin te le A g a p i, Irin a şi H ion a.
Urmărirea creştinilor s-a aplicat cu severitate in 'primăvara şi vara
anului 304, mai ales în provinciile sud-dunărene ale Iliricului, care se
aflau sub conducerea directă a lui Galeriu, unde s-au înregistrat nu­
 134 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

meroşi martiri. Amintim că la Sirmium, reşedinţa lui Galeriu, a suferit

martiriul la 6 aprilie 304, Sfîn tu l Irin eu , episcop de Sirmium ; la 9
aprilie 304, diaconul său, S fîntul D im itrie, de la numele căruia Sir­
mium a primit numirea de Mitroviţa, şi cinci sau şapte fecioare, «qua-
rum nomina Deus scit» ; la 15 sau 20 iulie 304, a suferit creştinul S e-
cu n du s ; la 20 august 304, fecioara B a silla ; la 25 octombrie 304, S îîn ta
A n a s ta s ia şi alţi martiri în alte cetăţi ale Iliricului. La 26 martie 304,
a murit laj^ngidunuim (Belgrad), preotul M on tan u s ; la 2 noiembrie 304,
a suferit episcopul V icto rin d e Pocio\ io (Pe!Sau, în Austria). La 23 fe ­
bruarie 305, după toată probabilitatea, a pătimii Ja Sirmium grădinarul
S in e r o s sau S in erotas. In 305 sau 306, au suferit martiriul, la locul numit
Fruska Gora, în apropiere de Sirmium, sfinţii numiţi «Q uattu or c o r o -
nati» = «Cei patru încoronaţi», în realitate cinci la număr, sculptori de
meserie.
O scurtă inscripţie greacă de la începutul secolului al IV-lea, des­
coperită la Axiopolis (Cernavodă), menţionează numele a trei martiri
C h irii, C hin dcas. şi T a sio s (D asius). Bine cunoscutul martir_D asiu s ele
D urosto ru m (| 20 noiembrie 304), a suferit moarte de martir la A xio-
; polis, de unde moaştele lui au fost transportate la. Duros-onun (Silistra)
şi de aici duse la Ancona, în Italia, către sfîrşilul secolului al VI-lea.
Probabil, sub Diocleţian, au suferit martiriul ia Noviodunum (Isac-
cea),“'"între 304— 305, sau sub Liciniu, între 32 0—323, martirii Z otic,
A tta lo s, C a m a sis şi F ilip o s, ale căror moaşte s-an descoperit în cripta
de la Niculiţel, în vara anului 1971 şi se află aslîizi în biserica mînăs-
tirii Cocoş (jud. Tulcea).
2. La 1 mai 305, împlinindu-se 20 de ani de domnie comună, cei
doi auguşti, Diocleţian şi Maximian, s-au retras de la tron, potrivit
înţelegerii slabilite la început. Diocleţian s-a retras în singurătatea pa-
1ci 1ului său de la Salona, în Dalmaţia, şi a murit în 316, asistînd la
des!r,:ihuiiea sistemului său politic. în locul lui Diocleţian şi Maximian,
<ui devenii .niquşli Galeriu, pentru Orient şi Constanţiu Chior pentru
Occidenl, ca re şi-au luat ca cezari şi fii adoptivi: primul, pe nepotul
sini M axim ian Daia (Daja, Daza sau Daca), un ofiţer barbar, crunt, v io ­
lent, vicio.s şi viclean, iar al doilea pe F la v iu S ev er.
Galeriu şi Maximian Daia dau un nou edict (305) şi continuă per­
secuţia în Răsărit. Era o obligaţie generală de a sacrifica. Pedepsele
 PERSECU ŢIILE 135

erau groaznice. Unele creştine se sinucideau, pentru a nu fi dezono­

rate. A suferit martiriul, la Alexandria, în 307, S fin ta E ca terin a .
La 306, Constanţiu Chior, îmbolnăvindu-se, a chemat din Orient
pe fiuTlîau Constantin.! Murind Constanţiu,^armata proclamă împărat,
în 306, pe fiul său C on stan tin . Galeriu, nemulţumit, îl recunoaşte doar
cezar, numind august pe cezarul F la v iu s S e v e i ,j prietenul său. Acesta
însă era urît la Roma, unde, în locul lui, se proclamă august M a x en ;
ţiu, fiul lui Maximian I fort ulius şi ginerele lui Galeriu. Maximian tatăl
îşi reia titlul de august, încît se găsesc în acelaşi timp, în 306, şase îm-
JMralLi^ugiişll^şi .cezari)-.. _
La" 307, S ev er este învins de Maxenţiu şi se sinucide. Galeriu nu­
meşte î n locui lui pe un vechi tovarăş de arme, V a le iiu s L icin iu s (308
—324). JLa protestul lui M axim i a i i J a i a , acesta primeşte şi el titlul de
august ; este numit august, de asemenea, Constantin (308). Era falimen­
tul sistemului politic inaugurat de Diocleţian.
In Occident, aceste evenimente nu schimbă situaţia creştinilor, iar
în Orient ei sînt persecutaţi de Galeriu şi de Maximin Daia. Se intro­
duce constrîngerea la sacrificii prin apel nom inal,'că suBl5eciu, stropirea
alimentelor din pieţe cu apă lustrală, cu vin sau cu sînge de la sacri­
ficiile păgîne, se aşează sentinele la intrarea în băi şi la fîntîni, pentru
a sili pe creştini să sacrifice. Cei care se opuneau sufereau torturi şi pe­
depse corporale ; creştinilor li se refuzau îngroparea morţilor. Mărturi­
sitorii credinţei (c o n îe s s o ie s ) umpleau minele şi carierele Tebaidei,
Palestinei, Ciliciei, C ip ru lu i; cîini şi păsări de pradă sfîşiau cadavrele
creştinilor (la Cezareea Palestinei).
3. E d ictu l d e to le ra n ţă a l lui G aleriu . în primăvara anului 311, greu
bolnav Ia Sardica, după ce făcuse zadarnic apel la medici şi la zei, Ga­
leriu dă la 30 aprilie 311, la Sardica, un edict de toleranţă pentru creş­
tini, de acord cu Constantin şi cu Liciniu, care permitea existenţa
c r e ş tin ilo r : «ut d en u o sin t c h iis tia n i et c o n v e n tic u la su a co m p o -
nant» = «să existe din nou creştini şi să se poată ţine adunările lor»
(Lactantius, D e m o rtib u s p e is e c u to r u m , 34 ; Eusebiu, Is to r ia b is e iic e a s c â ,
VIII, 17). Edictul este surprinzător şi caracteristic pentru starea sufle-
tea scă a lui Galeriu. El impută întîi creştinilor că în «nebunia» îoTTnu
s-au întors la religia Strămoşilor, constată zădărnicia persecuţiilor con­
tra lor, apoi le acordă libertatea de cult, cu condiţia să se roage lui
136 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

Dumnezeu pentru el şi pentru stat, şi să nu tulbure ordinea publică.

Galeriu a murit la 5 mai 311.
Persecuţia a încetat deocamdată. Creştinii au primit edictul cu
bucurie. Mărturisitorii se întorceau din închisori, din cariere şi din mine,
cîntînd şi credincioşii îi primeau cu dragoste.
In Orient însă, Maximin Daia a reînceput persecuţia. Oraşele c e ­
reau prin petiţii alungarea creştin ilo r; circulau pamflete şi afişe anti­
creştine, se ţineau conferinţe contra creştinilor. Totodată Maximin Daia
căuta să reorganizeze păgînismul, dîndu-i o ierarhie, aşa cum. aveau
creştinii (preoţi — conducători în oraşe, mari preoţi peste provincii).
Din această perioadă sînt cunoscuţi ca marliri cinci episcopi egip­
teni, între care Petru al A le x a n d r ie i şi P h ilc a s d a Thm uis, alţii în alte
oraşe. Un număr de preoţi au suferit în diferi le provincii, între care
P am iil, la Cezareea Palestinei şi L u cian la Nicomidia (| 312), socotit
a fi învăţatul preot T.uriari de la_A ntiohia^ ceea ce nu este totuşi sigur.
In Palestina, au suferit martiriul numeroşi creştini. Nemulţumit să ur­
mărească pe creştini în Imperiul roman, M a x imin Daia a pornit în
un război şi contra regelui Tiridate al A rmeniei, devenit creştin, dar
războiul nu s-a încheiat favorabil pentru romani.
4. Neînţelegeri politice au adus în conflict pe Maximin Daia cu.
Liciniu. în căutarea de sprijin, Liciniu a făcut apel la Constantin, iar
Maximin la Maxenţiu, ceea ce a adus pe Constantin în război cu
Maxenţiu, a cărui atitudine era jignitoare şi ameninţătoare.
Constantin, care era în Galia, a trecut în Italia, a bătut armatele lui
Maxenţiu la Turin şi la Verona, apoi a mers asupra Romei,. Lupta deci­
sivii s-a dat lîngă Tibru, la podul M ilvius (13 km. în. sus de capitală)
şi a fost grea. Armata lui Maxenţiu era mai numeroasă şi bine instruită
Ha a fost lotuşi învinsă :_M axenţiu. în retragere ^ a _ înecat în Tibru.
Conslanlin a intrat triumfător în Roma (28 octombrie, 312).^
Istoricii Jiusebiu şi Lactanţiu, care l-au~'ctrnt>scut de aproape pe
( ' o n. s l a nl i n, i s l o r i s e . s c ca împăratul atribuia victoria sa ajutorului lui
D u m n e z e u . In u r m a u n o r semne minunate — vederea unei cruci lumi­
n o a s e p e c e r , înconjurata de cuvintele «întru aceasta vei învinge» —
in l ux : s i g n o v i i u v s ; ev totkw vtxa, — şi a unui vis, în care Hristos l-a
îndemnai sa pu ni i pe steaguri semnul crucii, pe care Constantin l-a pus
în forma monogramului creştin, rezultat din iniţialele numelui de Hris-
 PERSECU ŢIILE 137

tos (XP) suprapuse, el a căpătat deplină încredere în victorie şi a cîş-

tigat bătălia. Eusebiu spune că împăratul l-a încredinţat cu jurămînt
despre aceasta, şi faptul nu trebuie pus la îndoială. Este ştiut că din
acest moment Constantin s-a alăturat cu totul creştinilor şi că în
cuiîhcI a săvîrşit actul hotărîtor pentru situaţia creştinismului, acordîn-
du-i deplina şi definitivă libertate.
A cest act a fost ed ictu l d e la M ed io la n u m (M ilan), dat la începutul
anului 313,. împreună cu Liciniu, care între timp dusese lupte contra
lui Maximin Daia. Actul de la Milan (textul la Lactanţiu, D e m ortibu s
pcrsecutoruni^~$&), are o importanţă epocală prin hotărîrea şi prin
urmările lui. Cei doi împăraţi aliaţi — şi de acum înrudiţi prin căsă­
toria lui Liciniu cu o soră a lui Constantin, mărturiseau interesul lor
pentru chestiunea religioasă şi proclamau dreptul tuturor, şi al creşti­
nilor, îa libertatea credinţei şi a cultului. Ei anulau toate hotărîrile
anterioare date contra creştinismului şi declarau liberă trecerea la creş­
tinism, ceea ce actul accentua înadins. Pe lîiigă aceasta, împăraţii ordo­
nau ca toate bunurile luate bisericilor să fie restituite îndată, în orice
rnîini s-ar găsi. Actul de toleranţă de la Milan acorda creştinilor nu
numai libertatea şi bunurile bisericeşti luate în trecut, ci le asigura
şi interesul şi sprijinul împăraţilor. Bisericii i se recunoştea oficial
calitatea de instituţie religioasă organizată. Creştinismul devine r e lig io
licita , adică religie permisă în Imperiul roman.
Actul s-a transmis şi lui Maximin Daia, contra căruia Liciniu a
trebuit să continue războiul. Tiranul, înfrint la Adrianopcl şi văzîn-
du-se strimtorat, a consimţit de nevoie şi cu întîrziere, verbal, ca gu­
vernatorii fSa dea pace creştinilor. El a fost urmărit de Liciniu pînă
în Cilicia, unde l-a ajuns moartea pe jumătate pocăit (313 sau 314), după
ce întrecuse în răutate şi patimă pe toţi ceilalţi persecutori.
Din nefericire, conflictul avea să izbucnească după aceea, din
interese politice,jîntre Constantin şi cumnatul său Liciniu. jn v in s în 314
de ConslaîîfinT Liciniu îi cedează Iliria, dar continuă să-l duşmănească,
împotriva lui Constantin, care proteja pe creştini, şi a actului de tole­
ranţă de la Milan, pe care-1 semnase împreună cu el, Liciniu a început
să. per secul o pe creştini, între anii 320 şi 324. Au suferit în acest timp
c e i 40 d c w u c c n ic i care au îngheţat noaptea, în lacul Sevastia şi alţii.
Cultul creştin a fost din nou tulburat, şi stingherit, adunările creştinilor
au fost împiedicat*' ,•unii creştini au apostaziat.
138 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

I n ji r m a unei noi înfrîngeri la 18 septembrie 324, la Chrysopolis,

iîngă Bizanţ, şi a unor intrigi contra lui Constantin, Valeriu Liciniu a
iosi c ondamnat la moarte şi executat la Ţesalonic, în 324.
~DTn'324, Constantin a rămas singurul împărat al întregului Imperiu
roman, pîna Ia moartea sa în 337. Creştinismul s-a bucurat de pace
în tot Imperiul. Se pare că s-a dat un nou edict de toleranţă. Din reli­
gie nepermisă şi persecutată, creştinismul devine, după 313, de drept
şi de fapt, r e lig io licita , ba chiar religie favorizată. Numai Iu lian A p o s ­
tatul (3 6 1— 363) a încercat după aceea să restaureze pentru scurt timp
păgînismul, în situaţia lui de religie favorizată a Imperiului roman,
persecutînd creştinismul, dar încercarea sa a eşuat complet. C onver­
tirea lui Constantin cel M are a dat un nou curs isioriei universale, prin
încercarea sa de a armoniza interesele superioare ale Imperiului roman
cu interesele Bisericii creştine.

BIBLIOGRAFI K

V ezi cap ito le le p reced en te despre p ersecu ţia creştin ilo r sub îm p ăraţii rom ani.
A lte s t u d ii : A . H a m m a n , L e s m a r ty rs d e la g ra n tle p e r s é c u tio n (304— 314),
Paris, 1979.
A. M o m i g 1 i a n o, II c o n ü ic to tra p a g a n e s im o e c r is lia n e s im o n e l sec. IV ,
Torino, 1968. Trad, engleză by A. A. Barb, T h e C o n ü ic I b e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­
tia n ity in th e F o u r th C en tu ry , O xford, 1970.
H. M. J o n e s , L e d e c lin d u m o n d e a n tiq u e , 284- 010. Traduit de l'an g lais par
A. Servadoni-D uparc, Paris, 1970.
R. R é m o n d o n, L a c r is e d e l'E m p ire ro m a in d e M a r c -A u r èle à A n asta.se,
Paris, 1964, p. 116— 149.
J . V o g t , în lu crarea c o le c tiv ă : T h e c o n flic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h r is tia ­
n ity in th e F o u r th C en tu r y (E ssa y s ed. A. M om igliano), O xford, 1963.
M. H e d w i g Fritzen, M e th o d e n d e r d i o k l e l ia n is c h c n C h r is te n v e r o ilg u n g
n a ch d e r S c h rift d e s E u se b iu s ü b e r d e r M ä r ty r er in P a les tin a , Mainz, M ünchen, 1961.
A. 1, i p p o I d-E. K i r s t e n , art. D o n a u p r o v im e n , în «R eallexicon für A n tike
Tt : ifI ( hrisli'nUimi», Band IV , Stuttgart, 1959, col. 147— 189.
.). ( ; n n <1 o m e t, L 'E g lise d a n s T E m p ire ro m a in ( I V -e — V -e s i è c le s ) , Paris, 1958,
770 p.
W. S c s i m i, art. D io k le iia n u s , in « R e a lle x ik o n » cit., Bd. III, Stuttgart, 1965,
coi. m»; iova
I <1 c m, lU ettléiien et lu lé l r a r c h ie . I. G u e r r e e t r é fo r m e (284— 300), Paris, 1946.
W. i: n s s i i n, ,ii I. V a leriu s D io cletia n u s, in P au ly -W isso v a, R eal-E n cy clop äd ie
der c l,r ,¡scheu Allorlm n W iscn sch aft, 2-e R eihe, 14-er lïalb b an d , V II A, 2, Stuttgart,
m » , coi. :■ i n .>nu..
R. I’ .i i i b c ii i, Da Iü o rley .ian o a lla c a d u tt a d e l l 'Im p ero d 'O c c id e n te , Bologna,
1 0 .1 1
J. L c h r c l m i ci .). 7. e i 11 e r, D e la. fin du 2 -e s i è c le à la p a ix c o n sta n ti-
n ien o (H is to ire d e l'Iigli.se... par Aug. F lieh e et V . M artin, t. II), Paris, 1935, p. 157— 479,
cu buna bibliografie.
 P ERSECU ŢIILE 139

H. F l o r i a n , U n ter su ch u n g en zur d io k le t ia n is c h e n V e r io lg u n g , Frankfu rt, 1926.

K. S t a d e , D er P o lit ik e r D io k le tia n u n d d i e l e t z t e g r o s s e C h r is te n v e r io lg u n g ,
F rankfu rt, 1926,
J . Z e i 11 e r, L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s ¡ e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'Em­
p i r e ro m a in , Paris, 1918, p. 53— 120.
P a u l A l l a r d , L a p e r s é c u t io n d e D io c lé tie n e t l e t r io m p h e d e ¡'É glise, 2 vol.,
■3-e éd., Paris, 1908.
I d e m , L e c h r is tia n is m e e t ïE m p ir e ro m a in d e N é r o n à T h é o d o s e , 9-e éd., Paris,
1925.
P en tru m a r tir ii c ă z u ţi s u b D io c le ţia n , G a le r iu ş i L icin iu , vezi : A. W i 1 1 m a n,
K o s m o s u n d D am ian . K u ltu sb r eitu n g und V o lk s d e v o t io n , B erlin, 1967.
A. H a m m a n , L a G e s t e d u sa n g , T e x te fran çais av ec Introd u ction de H. D aniel
Rops, Paris, 1953 ; trad. ita lia n ă de E lena C ontucci, L a G e s ta d e i m artiri, M ilano,
1958.
P. H a n o z i n, L a G e s t e d e s m arty rs, Paris, 1935.
S. C h a u l e u r , S a n te C a t h e r in e d'A le x a n d r ie , A lexan d rie, 1946.
P. M o n c e a u x , L a v é r it a b l e lé g e n d e d o r é e , Paris, 1928.
H. D e l e h a y e , L e s m a r ty rs d 'E g y p te, B ru x elles, 1923.
I d e m , L e s l é g e n d e s g r e c q u e s d e s sa in ts m ilita ir e s , Paris, 1909.
I d e m , S a in ts d e T h r a c e e t d e M é s ie , în «A nalecta B olland ian a», X X X I (1912),
p. 161— 192 ; 255— 274.
P en tru îm p ă r a tu l G a le r iu (293— 3 1 1 ): C a t a u d e l l a , L a d a t a d e l l e d itt o di
S e r d ic a e i v ic e n a lia d i G a le r io , în «Rivista di cultura classica e medievale^», 10 (1968),
p. 269— 286.
J . R. K n i p f i n g, T h e E d ict of G a le r iu s r e c o n s id e r e d , în «R evue B elg e de Philol.
e t d'H istoire», I (1922), p. 695 ş.u.
P en tru îm p ă r a tu l L icin iu (308— 3 2 4 ): M. F o r t i n a, P o litic a r e ii g i o s a d e l l 'm pe-
r a to r e L ic in o , în «R ivista di Studi C lassici», 7 (1958), p. 245— 2 6 5 ; 8 (1960), p. 3— 23.
F. G u e r r e s , D ie R e lig io n s p o lilik d e s K a is e r s L icin iu s, în «Philologus», L X X II
(1913), p. 252— 262.
In lim b a ro m â n ă , pentru m artirii din S cy th ia M inor (D obrogea) : Pr. Prof. I o a n
R ă m u r e a n u , A c t e le m a r tir ic e , B ucureşti, 1982, p. 206— 2 7 9 ; şi 329— 334, cu b o ­
gată b ib lio g rafie rom ână şi străină.
I d e m , S iin ţi ş i m a r tir i Ia T o m is-C o n sta n ţa , în «Bis. O rt. Rom.», X C II (1974),
nr. 7— 8 , p. 975— 1011.
I d e m , M artirii c r e ş t in i d e la N ic u liţe l d e s c o p e r i ţ i în 1971, ibidem, X C I (1973),
nr. 3— 5, p. 464— 471.
Pr. Prof. M i r c e a P ă c u r a r i u, Is t o r ia B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e , t. I, B u ­
cureşti., 1980, p. 74— 82.
Pr. Prof. E n e B r a n i ş t e , M artiri ş i S iin ţi p e p ă m în lu l D o b r o g e i d e azi, în
D e la D u n ăre la M are, ed. 2-a, G alaţi, 1979, p. 34— 62.
I o n B â r n e a, A rta c r e ş tin ă în R o m â n ia , t. I. S e c o l e l e III— IV , B u cu reşti, 1979.
I d e m , L e s m o n u m en ts p a lé o c h r é t i e n d e R o u m a n ie , C ittà d el V atican o , 1977.
I d e m , M a r ty r io n u l d e la N ic u liţe l, în «Bis. Ort. Rom.», X C I (1973), nr. 1— 2,
p. 218— 228.
I d e m , M o n u m en ti p a le o c r is t ia n i clella S c iz ia M in o re, Faen za-R av en a, 1971.
I d e m , C re ştin ism u l în S c y th ia M in or d u p ă in sc rip ţii, în «Studii T e o lo g ic e i, V I
(1954), nr. 1—2, p.' 65— 112.
Prof. lini. P o p o s c u , In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e I V — X III d e s ­
c o p e r i t e în R o m â n ia , B ucureşti, 1976.
R a d u V u l p e ş i I o n B a r n e a , R o m â n ii la D u n ărea d e J o s , B ucureşti, 1908,
p. 378— 381.
140 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

V i c t o r H. B a u m a n , B a z ilic a cu «m a r t y r ic o n » din e p o c a r o m a n ită ţii tlrz ii

d e s c o p e r i t ă Ia N ic u liţe l (jud. T u lcea), în «Buletinul M onum entelor istorice», XLI. (1972),
nr. 2 , p. 17— 26.
I d e m , N o v e a u x té m o ig n a g e s c h r é tie n s su r Ie lim e s n o r d -s c y th iq u e : Ia b a s i l i ­
q u e à m arty riu m d e b a s s e é p o q u e r o m a in e d é c o u v e r t e à N ic u lile l (dép. de Tu lcea),
în «D acia», X V I (1972), p. 189— 202.
I d e m , N o i d o v e z i a r h e o l o g i c e r e fe r i t o a r e la v c c h im e u m a r tir ilo r d e la N icu -
liie l, în «Bis. O rt. Rom.», X C IV (1976), nr. 5— 6 , p. 580— 586.
P. D i a c o n u, D e s p r e d a ta p ă tim irii lu i Z o tik o s , A lta lo s , K a m a s is şi P h ilip p o s ,
în «Studii şi c e rc e tă ri de isto rie veche», 24 (1973), nr. 4, p. (533-- (Ml.
P. Ş t . N ă s t u r e l , Q u a tre m a r ty rs à N o v io d iin u m (S cy lh i.i M ineure), în «A na-
le cta Bollandiana;», 91 (1973), p. 5— 8 .
Pr. Prof. Nic. Ş e r b ă n e s c u , 1600 d e a n i d c la p rim a m ă r tu rie docu ­
m e n ta r ă d e s p r e e x is t e n ţ a e p i s c o p i e i T o m isu lu i, în «Bis. O ri. Rom.», L X X X V III (1969),
nr. 9— 10, p. 966— 1026.
P. I. D a v i d , P rim ii m a rtiri c r e ş tin i c u n o s c u ţi ;«• b 'r ito riu l p a tr ie i n o a s tr e , îr.
«M itropolia O lten iei», X X IV (1972), nr. 3— 4, p. 277— 281.

Evoluţia raporturilor creştinismului cu păginismul.

Cultul martirilor. A cte martirice *

1. Raporturile cu păginismul. în epoca primarii a creştinismului, pă-

gînismul însuşi simţea nevoia unei reforme. A ceastă nevoie creştea pe
măsură ce creştinismul se prezenta ca o religie revelată, spirituală, m o­
noteistă şi morală. Spre reformă tindeau şi unele măsuri imperiale (Au­
gust, Alexandru Sever, Aurelian, Diocleţian, Maxim in Daia), cultele ori­
entale şi misterele, mai ales filozofia.
C o rn eliu s F ron ton , profesorul lui Marcu Aurel iu, A rrian u s, C res-
cc n s urau şi criticau pe creştini, crezînd chiar calomniile care circulau
pe~scama lor, în secolul al II-lea. Satiricul L u cian d e S a m o s a ta (c. 120—
.180), un epicureu de mare talent, ironiza şi ridiculiza credinţa în nemu­
rirea sufletului, -în răsplata viitoare, dispreţul creştinilor faţă de moarte,
dorinţa lor de martiriu,, credulitatea, iubirea lor frăţească (în scrierea
D espre /mu,'i /(■(/ lui P eregrin ). El a criticat de asemenea superstiţiile, ipo­
criziei şi solisl ic.i lilo/.ofilor păgîni (cinici).
Cel ii’,ti in.s(-nuial adversar păgîn, înainte dc neoplatonici, a fost
C els, un Iile/of sloic sau eclectic. El a scris pe la 175— 180 o serioasă
lucrări' critică contra creştinismului, intitulată «C uvînt a d ev ă ra t» (Aoţoc
¿X'/jOVjs), care nu se păs!rează, dar e cunoscută în cea mai mare parte
* Capitol r u da r i ; i l . d.* l ’ r. p r o f . loci/i R ă m u re a n u
 PERSECU ŢIILE 141

din combaterea ei de către Origen, prin lucrarea C on tra lu i C els (Kam

KsXaoo), apărută in anul 248. Cels nu a atacat din creştinism puncte izo­
late ; el se referă în critica sa la toată religia creştină, pe care voia s-o
discrediteze şi compromită. El socoteşte creştinismul un amestec de
extravaganţe iudaice, de erori recente şi de idei morale împrumutate
din filozofie şi-l denunţă ca periculos statului, societăţii, culturii. Pe
Iisus Hristos îl crede un mag iudeu, născut din adulter, pe Apostoli nişte
amăgiţi sau amăgitori, pe creştini îi numeşte ignoranţi, oameni de rînd —■
sclavi, femei şi copii, —■vicioşi şi ridicoli în credinţa lor. Cels a com­
bătut minunile, dogma întrupării şi învierii Mîntuitorului, cu argumente
iscusite şi îndrăzneţe, în parte folosite şi azi. Importanţa scrierii lui o
dovedeşte faptul că a combătut-o după vreo şaptezeci de ani, în 248,
un mare teolog şi scriitor ca Origen.
N e o p la to n is m u l a fost un_ curent fi.lnzn.tir. religios, care a căutat sa
refacă păgînismul într-un sistem nou şi măreţ. El avea unele idei reli-
gioase şi morale însemnate şi voia să unifice diferite credinţe păgîne
vechi înt’r-6 religie curăţită de miiuri, de scandaluri, de superstiţii, re ­
venind la învăţături religioase pe care le credea comune altădată şi
fundamentale religiei. Sistemul neoplatonic era panteist. Contemplarea
şi extazul jucau mare rol în neoplatonism. El da lumii o explicaţie in­
teresantă, înrudită cu a platonismului. Neoplatonismul a avut idei şi ter­
meni prin care a influenţat în parte chiar pe unii teologi ca Origen, şi
mai ales pe autorul necunoscut numit D ion isie A r e o p a g itu l (-sec. V)./
Premergător al neoplatonismului poate fi socotit J> lu tarh (f 120—
125), iar întemeietor A m m on iu s Sciccas (ţ c. 240), ca profesor alexandrin,
pe care l-a audiat şi Origen.
Sistemul neoplatonic l-a consolidat elevul lui Ammonius Saccas,
[ P lotin (c. 205— 270), un egiptean, care a studiat în Italia. El a scris
E n n e a d e le , şase serii de cărţi, cîte nouă lucrări în fiecare serie, deci
54 de cărţi, în care ia atitudine contra s c e p t ic is m u lu imaterialisimilui
şi gnosticisrouluiTPTotin trăia ca un ascet şi urmărea să aibă şi să înveţe
nu numai cunoştinţe filozofice-religioase, ci să ducă şi o viaţă morală.
Pentru aceasta el era mult respectat de adepţii săi.
Elevul lui Plotin a fost P orîiriu din Tir (t 304, la Roma), despre
care se crede că a fost un timp creştin. El a combătut creştinismul di­
rect, cu ură şi cu palimă, într-o scriere intitulată K a i i Xpiotiavffiv =
742 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

« C on tra creştin ilo r» , în 15 cărţi, compusă între anii 290 şi 300. în această
lucrare, Porfiriu adună toate cele spuse înaintea lui de Filostrat şi de
Cels împotriva creştinilor. El atacă sistematic creştinism ul,. îndeosebi
Sfînta Scriptură şi învăţăturile religiei creştine, cantînd contraziceri în­
tre Vechiul şi Noul Testament, precum şi între apostolii Petru şi Pavel,
contraziceri pe care le-a folosit în sec. X V III— X I X critica protestantă
raţionalistă. Porfiriu combate minunile şi învierea Mîntuitorului, v eşni­
cia pedepselor iadului, răstălmăceşte viaţa lui lisus I. Iristos şi opune
creştinismului adevărurile filozofice şi un păgînism epurat de mituri.
Tot atît de violent a atacat creştinismul, cu insulte şi neadevăruri,
filozoful neoplatonic H ie ro c le s , guvernatorul BiLiniei şi apoi al Egiptului.
El a scris AoŢot cpiXaX^Qei? upoţ xpwttavou? = «C u vin te iu b ito a r e d e a d e v ă r
c ă tr e creştin i» , la 303, în care adună toate calomniile spuse de Cels,
Filostrat şi Porfiriu contra creştinismului şi înjoseşte persoana lui lisus
Hristos, punîndu-L mai prejos de Apollonius de Tyana.
Elevul lui Porfiriu,^ Jam bU cj(Jamblichus Ţ 333) a combătut de ase­
menea creştinismul.
Tot atît de violent a atacat creştinismul împăratul Iu lian A p o sta tu l
(361— 363), în tratatul Kgcto tcuv TaXilamv = «C on tra G a lilee n ilo r» , cum.
numea el în derîdere pe creştini. Au mai combiilut creşiiniismyd, în s e ­
colul al IV-lea, retorii şi sofiştii: L ib a n iuh, ţlim e r iu ş iT h e m is t iu
Prin pretenţia sa de superioritate, prin împrumutul său de idei şi
mai ales prin caracterul său jilozqficp-religios, neoplatonismul a. făcut
o serioasă concurenţă creştinismului şi mult rău Bisericii creştine.
împotriva creştinilor, păgînii foloseau de asemenea, ca şi iudeii,
s c r ie r ile orîicej, ale lui F ilo n A lex an d rin u l, pe cele numite ale lui H erm es
J'iism cg isto s, precum şi o r a c o le le p ă g în e.
2. Cultul martirilor. Din epoca persecuţiilor, Biserica a moştenit cul­
tul nuntirilor. Istoricii raţionalişti l-au socotit o imitaţie a cultului mor­
ţilor şi ('roilor clin păgînism, pe baza unor asemănări exterioare şi de for-
mii, piiviloiire la înmormîntarea, pomenirea, cinstirea şi invocarea Sfin­
ţilor.
("uliul nmrlirilor a ieşit ca o manifestare firească din vrednicia
martirilor şi din croclinţa creştină. Ei au suferit, cu un curaj uimitor,
ţoale torturile şi pedepsele imaginate de fanatismul şi brutalitatea unei
lumi care ura pe creştini şi pentru care viaţa lor nu preţuiau nimic. La
 PERSECU ŢIILE 143

suferinţele fizice se adăugau cele morale, pentru ai lor. Martirii le-au

suportat cu un eroism unic, care a forţat chiar admiraţia paginilor.
Atitudinea lor morală în faţa morţii era de asemenea vrednică de toată
lauda. Ei mureau cu bucurie, fără revoltă, fără orgoliu, modeşti, convinşi,
încrezători în dreptatea c auzei lor sfinte, senini, rugîndu-se.
Atitudinea sufletească a martirilor, efectele martiriului i-au dat
pentru credincioşi valoare apologetică. Creştinii au văzut în el pe drept
o dovadă a puterii dumnezeieşti, a credinţei lor. Curajul martirilor a
adus pe mulţi păgîni la creştinism : «Semen est sanguis christianorum»
= «sîiiqeJe creştinilor este ca o sămînţă», scria Tertulian (A p o lo g e ti-
cu m , 50, 13). j
Rabdarea riiai presus de puteri a creştinilor se explica prin cre ­
dinţa lor. Creştinii ştiau că suferă pentru Iisus Hristos şi că sînt
asistaţi de Dumnezeu. Mîntuitorul le spusese că vor fi prigoniţi şTT
lilîg u rase~ că vaTlî~cu~eî (Matei 10, 19 ; 28, 20 ; Marcu 13, 9). Creştinul
luptă şi suferă pentru Iisus Hristos, care a suferit de asemenea pentru
mântuirea noastră.
Prin aceasta, martirul dobîndeşte merite deosebite înaintea lui
Dumnezeu şi a creştinilor. Murind pentru Hristos, martirul este consi-
derat un sfînt. Sîngele vărsat şterge toate păcatele-^&i-este- un botez,
Botezul"sinctelui, care tine loc de b o te z .la ..^ te h u m e n i.~ MaHunsTEorii
erau preferaţi în cler şi puteau să dea scrisori de recomandare pentru
reprimirea în Biserică a celor căzuţi în persecuţii (la p si). Martiriul avea
'deci puterea unui sacrament. C a sfinţi, martirii vor " asista la judecată
lumii, fara“a’~mai fi ju d e c a ţ r ’ca ceilalţi oameni. Sfîntul Apostol loan,
vorbind despre cei ce şi-au vărsat sîngele pentru Hristos, spune : «Am
văzut sub jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvîntul lui Dum­
nezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o» (Apoc. 6, 9). Pentru aceasta,
creştinii i-au cinstit pe martiri ca pe Sfinţi şi le-au adresat rugăciuni,
spre a se ruga la rîndul lor lui Dumnezeu pentru ei ¡ le-au adresat ca
unor «martori» ai lui Iisus Hristos (Fapte 1,8).
Martirii erau îngropaţi cu cinste. Trupurile, resturile sau osemintele
lor erau adunate de creştini cu mare grijă, dragoste şi pietate ÍM artiriu l
lui P olic a r p, XVIII). La mormîntul martirilor, creştinii se adunau şi să-
vîrşeau cultul la ziua anuală a morţii lor, pe care o numeau «ziua naş­
terii» (Tjftspa jevéOXioí, d ie s n ata lis), şi o însemnau spre ţinere de minte,
Tertulian aminteşte că creştinii făceau rugăciuni în fiecare an pentru
144 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LA

cei morţi, cu ocazia aniversării naşterii lor spirituale (De c o r o n a m ilitis,

III). Din asemenea însemnări s-au format cu timpul m a r tir o lo a iile si
c a le n d a rul creşti# . Pe sfinţi îi recomanda viaţa şi sfîrşitul lor, şi-i declara
conştiinţa şi consensul clerului şi credincioşilor.
Ca şi martirii şi sfinţii în genere, erau respectate şi cinstite moaş­
tele lor. Ele erau considerate ca sfinţind locul şi do aceea erau depuse
în biserici. Prin unele moaşte se săvîrşeau minuni. în cinstea Sfinţilor,
s - auiridjj^ajUnesşuri-^te-euli^ numele lor a început să se dea de prefe­
rinţă ca n u m e d e b o tez .
Creştinii au făcut totdeauna deosebirea ini r e cultul Sfinţilor şi cul­
tul păgîn al morţilor şi al eroilor. Concepţia lor religioasă şi morală
era cu mult deosebită de cea păgînă. Ei nu invocau pe Sfinţi ca pe
zei, căci rugăciunea lor se îndrepta prin mijlocirea Sfinţilor către Dum­
nezeu. Sfîntul este numai un intercesor, un mijlocitor bine plăcut lui
Dumnezeu; învrednicit cu cinstea sfinţeniei, SfinUil se poate ruga pen­
tru creştini. A ceastă rînduială creştină referitoare la cultul Sfinţilor, s-a
păstrat încă din antichitatea creştină. «N e în ch in a m Iui H ristos, se spune
în M artiriu l S iîn tu lu i P o lica rp (f 155), pen tru c a P.l e s t e F iu l Iui D um ­
n ezeu , iar p e m artiri îi cin stim d u p ă vrednicie, c a p e u ce n ic ii şi im i­
ta torii D om nului» (XVII, 3). Pe mormintele martirilor sau în apropierea
acestora, s-au ridicat primele locaşuri creştine de cult, numite «m ar-
tyria».
în marea familie care este Biserica şi ai cărei membri sînt deopo­
trivă creştinii din viaţă şi cei morţi, cei vii se pot ruga pentru cei ador­
miţi. Cultul propriu-zis, adorarea şi jertfa, se adm o aiLJluJ^ Jiţ& Q ri-ci
lui Dumnezeu. A ceasta au practicat-o de la început creştinii. Dacă în
TTrilTnr^fmţiîor şi al moaştelor lor, s-au putut strecura şi unele abuzuri,
ticeasln nu infirmă legitimitatea şi folosul cultului Sfinţilor în Biserică.
3. _Acte martirice. Istorisirea celor îndurate de martiri şi de măr-
hirisiloii c o n lc s s o r c s , opoXo'ţ-ij'cat, adică de creştinii care pentru măr­
turisi re,i lui I Iris tos sufereau torturi, închisoare, pedepse, fără a muri,
ni s-au |>11stra I, pentru o parte din ei, diverse fragmente în a c t e le z ise
m artirice. Mie sini de mal multe feluri :
a) C op ii d c p c p r o c c s c ic v e r b a le d e ju d e c a tă — , obţinute de creş­
tini de Ia Iribunale ,- acestea se numesc propriu-zis «a c t e » (acta) şi sînt
de mart; valoare istorică.
 P ERSECU ŢIILE 145

b) A ltele sînt p o v e s tir i s c r is e d e creştin ii c o n te m p o ra n i, martori ai

întîmplărilor, sau pe baza mărturiilor unor martori contemporani, care
fără să fie de faţă la chinurile martirilor, au istorisit suferinţele a ces­
tora, din auzite. Uneori şi-au scris pătimirea lor, pînă aproape de moarte,
martirii înşişi, ca Sfînta Perpetua. A ceste istorisiri ale arestării, ju d e­
cării, chinurilor şi morţii lor martirice, se numesc în general «m artirii» —
p a s s io n e s (sing, ¡lap-coptov, passio). V aloarea lor este mare pentru cre­
dinţa şi viaţa credincioşilor, în epoca piersecuţiilor din timpul împăra­
ţilor romani. Ele se citeau la cult, pentru îmbărbătarea şi edificarea
credincioşilor.
A ctele martirice originale, adică copiile făcute după procesele-ver-
bale de judecată, au fost numeroase, dar multe din ele au fost distruse
în timpul persecuţiei lui Diocleţian, care a ordonat distrugerea arhi­
velor creştine între anii 303— 305.
c) In afară de aceasta, s-au scris mai tîrziu numeroase p o v e s tir i
despre martiri, cu caracter nesigur sau legendar, ca literatură pioasă.
Unele martirii (ale lui Policarp, Perpetua, Apollonius, Montanus,
Dasius, Irineu de Sirmium ş.a., au fost traduse şi în limba română de
Pr. Prof. Ioan Rămureanu, în A c t e le M artirice, Bucureşti, 1982.

BIBLIOGRAFIE
P o le m ic a a n t ic r e ş t in ă : L u c i a n d e S a m o s a t a , D esp r e m o a r te a Iui P ere -
g rin o s, în S c r ie r i a le s e , trad u cere în rom âneşte de Radu H încu, B u cureşti, 1959, p.
458— 506.
M a r t a S o r d i , I r a p p o r ti ir a il C r is iia n e s im o e V lm p ero d a S ev ero à G al-
lie n o , în A u ls iie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt , ed. II, B erlin, N ew York,
1979, p. 340— 374.
I d e m , II C ris tia n e s im o e R o m a , Bologna, 1965.
A. M o m i g l i a n o , J7 c o n llit o ir a p a g a n e s im o e t c r is tia n c s im o n e l s e c . IV , To-
rino, 1968. T rad u cere engleză de A. A. Barb sub titlul, T h e C o n llic t b e t w e e n P ag a n ism
a n d C h ristia n ity , W arbu rg-O xford , 1970.
P. d e L a b r i o l l e , Z.a r é a c t io n p a ïe n n e . É tu d es su r la p o lé m iq u e a n t ic h r é iie n n e
d u I - e r au V l - e s i è c le s , Paris, 1934.
E. B r c h i e r, H is to ir e d e la p h ilo s o p h ie . T. I. L 'A n tiqu ité e t M o y e n  g e , Paris,
1928, p. 415...485.
P en tru i ilo s o lia s t o i c ă : L e s sto ïc ie n s . T e x te s traduits par E. B r é h i e r, Paris,
1062.
N. S p a n n e u t, L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡'É glise d e C lé m e n t d e R o m e à C l é ­
m en t d 'A le x a n d r ie , Paris, 1957.
D iac. Prof. N, B a 1 c a, Is t o r ia F ilo s o lie i, T. I. B u cu reşti, 1982 : s to ic is m u l, p.
235— 264 ; n e o p la to n is m u l, p. 313— 340.
P en tru p o le m ic a lu i C els. L. R o u g i e r, C e ls c o n tr e l e s c h r é tie n s . L a r é a c tio n
p a ïe n n e s o u s ¡’E m p ire ro u m a in , Paris, 1977. O r ig e n e s W e r k e . G e g e n C e ls u s , 8 , Bücher,

10 — Istoria bisericească
146 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

ed. P. K oetsch au în D ie griech. Christ. Sch rifst. d er ersten drei Jah rh ., t. I— II, Leipzig,
1889.
O r i g è n e , C o n t r e C e ls , T e x te é ta b li et trad uit par M arcel B orret, 5 vol. (Coll.
«Sources C h rétienn es»), Paris, 1967— 1976.
O r i g e n , C o n tr a lu i Ce/s. Trad, de Pr. Prof. T. B odogae şi colab o rato rii : N .
C hircă. şi T eod osia L atcu (Col. P ărinţi şi scriito ri b ise riceşti, 9), B ucureşti, 1984, 570 p.
A. W i f s t r a n d , D ie W a h r e L e h r e d e s K e ls o s , Lund, 1942.
S t u d ii: C a r l A n d r e s e n, L o g o s u n d N o m o s. D ie P o le m ik d e s K e l s o s w i d e r
d a s C h risten tu m , B erlin , 1955, cu bo gată bibliografie.
A. M i u r a -S t a n g e , C e ls u s u n d O r íg e n e s , G iesen, 1926.
L. R o u g i e r , C els a u l e c o n llit d e la c iv ilis a t io n a n tiq u e c l d u c h r is tia n is m e
p rim iţii, Paris, 1925.
P en tru P lo tin ( f 2 7 0 ): P lo tin i O p era . T. II. E n n c a d c s , IV — V, ed. P. H enry e t
H.-R. Schw yzer, P aris, B ru x elles, 1959.
P 1 o t i n, E n n ë a d e s . T e x te é tab li et trad uit par H. Bréhier, t. I— V , V I, 1— 2,
7 vol., Paris, 1924— 1954. Trad, engleză b y S. M ackenna, 2-nd ed. by B. S. Page, L on­
don, 1957.
S t u d ii : H. M. B u c h n e r , P l o t i n u s , M ö g lich k eilsleh re, 1970.
A. F i s c h e r , D ie A k tu a litä t P lo tin s, M ünchen, 1956.
J . T r o u i l l a r d , L a p u r iiic a tio n p lo tin ie n n e , Paris, 1956.
I d e m , L a p r o c e s s i o n p lo tin ie n n e , Paris, 1956.
A. N. A r m s t r o n g , T h e r e a l M ea n in g o t P lo tin u s In t e llig ib le W o r ld , O xford,
1949.
G r. T ă u ş a n , F ilo z o tia lu i P latin , ed. 3-a, B ucureşti, 1931.
P en tru P o r iiriu ( f 304, la R o m a ): P o r p h y r i u s , ('¡egen d ie C h riste n , 15 B ü­
cher. Z e u g n is s e , F r a g m e n te und R eferate, ed. A. von Ila rn a ck , B erlin, 1916.
S t u d ii : A. M e r e d i t h , P o r p h y r y a n d J u lia n a g a in st I lie C h ristia n s, în A u is tie g
u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 2, B erlin , N ew Y ork, 1980, p. 119— 1149-.
J . B i d e z , V ie d e P o r p h y r e , Paris, 1964.
P en tru Iu lia n A p o s ta tu l (361— 3 6 3 ): C. I. N e u m a n n , Ju lia n i Im p e r a to r is li~
b r o r u m c o n tr a C h r is tia n o s q u a e su p ersu n t, t. I, Leipzig, 1880, cu trad u cere germ ană.
P. R e g a z z o n i , II C o n tra G a l il a e o s d e l l 'Im p era to r G iu lia n o e t il C o n tra J u -
lia n u m d i S. C ir illo A le s s a n d r in o , în «D idaskaleion», 6 (1928), p. 1— 114.
S tu d ii: P. A t h a n a s s i a d i - F o w d e n , Iu lia n a n d llc le n is m . A n in te lle c ­
tu al b io g r a p h ie , N ew Y ork , 1981.
W . C e r a n , L ’a ttitu d e d e Ï Ë g li s e e n v e r s la p o lit iq u e ant ¡c h r é tie n n e d e l'e m p e ­
reu r J u l i e n ¡'A p o sta t, in 1. polonă, Lodz, 1980.
R. K l e i n , J u lia n A p o s ta ta , Darm stadt, 1978, V I— 531 p.
( I. W . B o w e r s o c k , Ju lia n th e A p o s t a t e , London, 1978.
.1. B o n o i s t - M é c h i n , L 'e m p e re u r J u l i e n o u l e r ê v e c a lc in é , (331— 363j, P aris.
1977, I7fl p.
R. li r n u n e t J . R i c h t e r , L 'e m p e r e u r J u lie n . T. I. D e l ’h is t o ir e à la l é -
(icn d r (X ll niC>), Paris, 1978, 340 p.
K\ B i n vv i n t’Uc E m p ero r Ju lia n , London, 1975.
I, i. (' i p o I il i, Der r ö m is c h e K a is e r Ju lia n in d e r R e lig io n s g e s c h ic h t e , în Sitzung-
IxTK'lili' der särli. A kadem ie der W issen sch aften , Leipzig, 110, 1, B erlin, 1964.
(I. R i r i i n I M, l.'im p c ra to re G iu lia n o ¡’A p o s t a ta , M ilano, 1961. Trad, franc, de
l'il.ilicn , J u lie n l'Ai><>sl(il, pur 1'. H ayw ard, Paris, 1 9 5 9 ; trad, engleză b y M. J . C o stelloe,
M olw auke, 1960, diip.i prima ed. italiană.
,1. IS i il ev., I,a v ie île T e m p e m r e J u lie n , Paris, 1930. trad. germ, de H. Rinn,
M ünchen, 1910.
Vezi al io num eroase ediţii şi studii la I. Pulpea ( = Pr. prof. I. Răm ureanu), L u p ta
îm p ă ra tu lu i Iu lia n îm p o tr iv a c reştin ism u lu i, B u cu reşti, 1942, B ibliog rafie, p. 221— 260.
 PERSECU ŢIILE 14?

Pentru cultul martirilor şi Actele martirice :

Panaiot C. H r i s t o u , T à Mapxupia tôW â p ia ito v xpivziaviâv, T esalo n ic, 1978.
Herbert M u s u r i l l o , The Acts oi the Christian M arty rs, O xfo rd , 1972, r e ti­
părită în 1979.
Traduceri: A. H a m a n n , La Geste du sang, T e x te fran çais a v e c Introduction
par H. D aniel-Rops, P aris, 1953, trad u cere ita lia n ă de E len a C ontucci, sub titlu l:
La Gesta dei martiri, M ilano, 1958.
P. H a n o z i n , La Geste des martyrs, Paris, 1935.
Studii: F r . H a l k i n , Martyrs grecs, II-c— VIII-e siècle (22 études), London,
V. R., 1974, 324 p.
H. G r é g o i r e , P. O r g e l s , J . M o r e a u e t A. M a r i q, Les persécutions
dans TEmpire romain, 2-e éd., în «M ém oires de l'A cad ém ie de B elg iqu e. C lasse des
Lettres et des S cie n c e s m orales et p olitiques», 56, B ru x elles, 1964, no. 5, p. 5— 187.
J . M o r e a u , Persécution du christianisme dans ¡'Empire romain, Paris, 1955.
H. L e c 1 e r q, Saint. Chap. X V . Les origines du culte des martyrs, în «Dict.
d 'A rch. chrét. e t de Liturgiei», t. X V , 1, Paris, 1950, col. 401— 462.
A. G r a b a r, Martyrium. Recherche sur le culte des reliques et l'art chrétien
antique, t. I— III, Paris, 1943— 1946.
Alte ediţii şi studii şi traducerea în româneşte a actelor martirice la Pr. Prof.
I. R ă m u r e a n u , Actele martirice, B ucureşti, 1982, 390 p., b ib lio g rafie bogată, p.
366— 370.
Idem, Cinstirea Slintelor icoane în primele trei secole, în «Studii T e o lo g ice»,
X X III (1971), nr. 9— 10, p. 621— 671.

Constantin cel M are şi creştinismul *

1. Convertirea. Părerile istoricilor asupra lui C on stan tin c e l M a re

(306— 331) variază mult. Pe cînd Biserica Ortodoxă îl cinsteşte ca sfînt,
iar cea Romano-Catolică recunoaşte că e «mare», protestanţii şi unii cer­
cetători profani văd în el doar un însemnat om politic, condus de in­
terese personale şi de stat, oportunist, care a servit Biserica pentru a
şi-o aservi. Unii socotesc chiar nefastă, pentru creştinism, politica lui
religioasă. Ca dovezi, se aduc diferite măsuri şi acte, care ar arăta că
împăratul n-a fost creştin adevărat : că a păstrat titlul religios păgîn de
«pontifex maximus» şi a tolerat încă păgînismul, că s-a botezat aproape
de moarte de către episcopul semi-arian Eusebiu de Nicomidia, că a avut
uneori atitudine echivocă între creştinism şi păgînism, între Ortodoxie
şi arianism.
Cercetătorii mai obiectivi* recunosc că aceste aprecieri sînt unilate­
rale şi exagerate, că nu ţin seama de realităţi şi că desconsideră fără te ­
mei elogiile contemporanilor la adresa lui Constantin (Eusebiu de Ceza-
* C ap ito l re d a c ta t dc P r. p ro f. lo a n R ă m u rea n u
148 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

reea şi Lactanţiu). Este interesant că unii din cei care au criticat mai mult
pe Constantin au fast ostili creştinismului însuşi şi au scris despre el
cu patimă şi idei preconcepute. Unii din criticii cei mai înverşunaţi ai
persoanei şi operei lui Constantin cel M are şi-au schimbat părerea mai
tîrziu. Numeroşi istorici dintre cei mai severi şi obiectivi' apreciază, fa­
vorabil pe Constantin cel Mare, ca om de convingere religioasă.
Pentru a înţelege convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism,
ea, nu trebuie socotită ca fiind totală dintru început, iar politica lui re ­
ligioasă nu trebuie judecată numai după unele acte. Este, fireşte, greu
de cunoscut în intimitatea ei, evoluţia lui religioasă, dar este ştiut că
o dată declarat pentru libertatea creştinismului, Constantin a progresat
continuu, începînd cu lupta cu Maxenţiu de la Pons Milvius din 28 o c­
tombrie 312 pînă la botezul lui în mai 337. In acest timp; Constantin
s-a apropiat tot mai mult de creştinism şi s-a lăsat tot mai mult pătruns
şi influenţat de el.
Cît priveşte realitatea şi sinceritatea convertirii lui la creştinism,
ea este evidentă, fiind mărturisită de el însuşi şi de contemporanii săi,
şi confirmată în general de politica lui religioasă.
Este sigur că înainte de toamna anului 312, cînd s-a produs schim­
barea lui Constantin, religia lui era pagină -. era cultul sincretist al soa­
relui — S o l in v ictu s, introdus de împăratul Aurelian, poate cu unele
influenţe neoplatonice. Pînă la 312, Constantin cunoscuse desigur creş­
tini, dar nu.se iniţiase mai îndeaproape în religia lor. Nu se poate spune
sigur nici despre mama lui Elena, că era creştină, la început.
La 312, în timpul războiului cu Maxenţiu, schimbarea lui Constantin
e s t e mare, surprinzătoare şi incontestabilă. După istoricii creştini, Euse-
Imi do Cezareea şi Lactanţiu, în ajunul luptei cu Maxenţiu, dată la 28
o c t o m b r i e 312, la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a văzut
p e cor z i u a , î n amiaza mare, o Cruce luminoasă, deasupra soarelui
cu jiiseri|>(.ui : =lv xotm» vixa, in h o c sig n o v in c c s (Lactanţius, D e -m or­
ii hus jH'ixc'ciilom m , 48, 5). Noaptea, i s-a arătat,, în timpul somnului,
l i, sus l l r i s l o s , cn s e m nu l crucii, pe care-1 văzuse ziua pe cer, cerîndu-i
să-l |>mi,i pe sleugurile soldaţilor ca să le servească drept semn pro-
l e c l o r iu l u p l e . Aeosl ci este monogramul lui Hristos HP sau ^ La ziuă,
confecţionă un steag, după modelul arătat în vis, cu monograma creştină,
 PERSECU ŢIILE 14»

steag numit lab aru m . Unele locuri din Galia revendică onoarea apari­
ţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer. Eusebiu afirmă că fenomenul, apa­
riţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer s-a petrecut înainte ca Constantin
să plece cu armata din Galia (V ia ţa lu i C on stan tin , I, 28— 30). Lactanţiu,
dimpotrivă, afirmă că Mîntuitorul s-a arătat noaptea lui Constantin, în
ajunul luptei de la Pons Milvius, lîngă Roma. V ictoria a fost cîştigată
de Constantin spune Lactanţiu, cu ajutorul lui Dumnezeu, deoarece el,
ajungînd în apropierea Romei, nu avea decît 20.000 de soldaţi, iar M a-
xenţiu 150.000 de soldaţi. V eracitatea apariţiei Sfintei Cruci pe cer a
fost atacată de unii, afirmîndu-se că Constantin s-a aflat sub efectul unei
halucinaţii. Că Constantin însuşi a fost convins de apariţia minunată a
Sfintei Cruci, ne-o confirmă inscripţia de pe arcul de triumf al lui C on­
stantin, care se păstrează pînă azi la Roma, in stin ctu d iv in ita tis = prin
inspiraţia divină. Constantin a povestit mai tîrziu lui Eusebiu, cu jură-
mînt, că semnele care i s-au arătat l-au încredinţat de puterea lui Hris-
tos şi l-au făcut să treacă de partea creştinilor. La Roma i s-a mai ri­
dicat lui Constantin cel M are şi o statuie pe care se vede semnul Crucii.
După cîteva luni de la victoria asupra lui Maxenţiu, Constantin
acordă libertate de cult generală, cu preferinţă şi stăruinţă pentru creş­
tinism, .singura religie netolerată pînă atunci în Imperiul roman. Actul
din ianuarie 313, de la Milan, este nu numai un act de dreptate ci şi
de protejare şi favorizare a creşlinilor. Consecvent convingerii şi sen ­
timentului său despre dreptul şi valoarea religioasă şi morală a creşti­
nismului, Constantin l-a apărat şi susţinut continuu, declarîndu-I relig ia
lic ita în Imperiul roman.
Atitudinea îngăduitoare faţă de creştini, după anul 312, nu poate
li în mintea lui Constantin doar rezultatul unui calcul politic, cum a
încercat să demonstreze istoricul belgian Henri Grégoire. Războiul
contra lui Maxenţiu nu avea un caracter religios, pentru ca împăratul
să se poată bizui pe sprijinul politic-militar al creştinilor din armată,
in armata lui Constantin, formată din ostaşi din ţările Occidentului,
creştinii erau alunei prea puţini. Chiar în războiul cu Liciniu, în a cărui
armată recrutată din ţările Orientului erau mulţi creştini, Constantin
nu se putea baza anume pe dezertarea lor în favoarea lui, pentru a
învinge pe Liciniu. Ceea ce Constantin aprecia mai mult la creştini era
150 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LA

valoarea lor morală şi mai ales aceasta a ciştigat interesul şi simpatia

lui faţă de creştinism.
Că pe împărat l-au influenţat educaţia şi exemplul tatălui său
Constanţiu, care s-a arătat tolerant cu creştinii, sau al mamei sale,
Sfînta Elena, care a devenit o credincioasă zeloasă a lui Hristos, că l-a
impresionat sfîrşitul lui Galeriu şi al altor persecutori, că era convins
de nereuşita persecuţiilor şi de decadenţa progresivă a păgînismului,
aceasta se poate admite. Dar aceste fapte reale nu infirmă sinceritatea
convingerii sale. Fapt este că schimbarea hotărîtoare a lui Constantin
s-a produs în momentul psihologic din 312, în ajunul luptei cu Maxenţiu
şi este interesant că el atribuie victoria obţinută ajutorului lui Dum­
nezeu. Convertirea lui a fost reală şi binefăcătoare pentru creştinism.
2. Politica Iui religioasă este caracterizată mai ales de cîteva fapte
de importanţă m ajoră : actul de libertate religioasă de la Milan din 313,,
înfrîngerea lui Liciniu, alegerea unei noi reşedinţe imperiale, co n vo ca­
rea Sinodului I ecumenic de la N iceea din 325. Prin edictul de la Milan,
Constantin cel M are asigura pentru viitor nu numai libertatea, ci şi v ic ­
toria creştinismului în Imperiu. Din tolerant faţă de toate religiile,
Constantin devine protector al creştinismului. El ia una după alta mă­
suri favorabile Bisericii. Chiar de la început, în 313, împăratul scuteşte
pe clericii creştini de obligaţia grea şi costisitoare a funcţiunilor muni­
cipale, favoare de care se bucurau preoţii pagini, şefii iudeilor, medicii
şi profesorii. El acordă subvenţii importante pentru întreţinerea clerului,
spre a se putea ocupa numai cu slujirea bisericească.
Constantin cel M are a început să înlăture din legile penale dispo­
ziţii şi pedepse contrare spiritului creştinismului : răstignirea, zdrobirea
picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu). S-a îmbunătăţit tra-
Uuuenlul în închisori, s-a uşurat situaţia sclavilor, recunoscîndu-se şi
epi.si'opilor şi preoţilor dreptul de a-i proclama liberi, în biserică, în faţa
credincioşilor. S-au luat măsuri de protecţie şi de ajutor pentru săraci,
orfani, v.iduve şi bolnavi. S-au adus restricţiuni luptelor de gladiatori
şi s-au trimis condamnaţii la mine, în loc de asemenea lupte. S-a mo­
dificai in spiril croşlin legislaţia referitoare la căsătorie, la celibatari,
la părinţii fără copii, s-a îngreuiat divorţul, s-au pedepsit adulterul şi
siluirea, s-a interzis aruncarea copiilor şi s-a îngrădit vinderea lor prin
ajutoare date părinţilor săraci.
 PERSECU ŢIILE 151

- Conslantin cel M are a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, în

321, D um inica, sărbătoarea săptămînală a creştinilor, în care se permitea
doar lucrul îa cîmp, ţăranii fiind încă mai mult păgîni. în această zi,
soldaţii asistau la slujbe.
împăratul a început încă de la 317 să bată şi m o n e d e cu m o n o ­
g ram u l creştin . După victoria finală asupra lui Liciniu în 323, emble­
mele păgîne încep să dispară, măsurile favorabile creştinismului se
înmulţesc. In funcţiunile înalte, el numea de preferinţă creştini. Func­
ţionarilor păgîni li s-a interzis aducerea de sacrificii.
Cît priveşte cultul păgîn, Constantin l-a tolerat, restrîngîndu-1 însă
treptat prin anumite măsuri. Cultul împăratului a pierdut sensul lui
religios, păstrînd mai mult semnificaţia lui politică : cinstirea autori­
tăţii împăratului ca exponent al puterii Imperiului roman ; templele
dedicate lui devin localuri publice, fără statui şi fără sacrificii. Cul­
tele unite cu imoralitatea şi cu înşelătoria au fost interzise.
împăratul şi membrii familiei sale — mama sa Elena, soţia sa
Fausta, sora sa Anastasia, fiica sa Constantina, — dădeau episcopilor
îndemnuri şi m ijloace materiale ca să repare bisericile sau să ridice
altele mai mari. La Ierusalim şi în alte locuri din Palestina, la Antiohia,
Tyr, Nicomidia, la Roma şi în alte oraşe, s-au ridicat biserici măreţe.
Cultul creştin a luat o mare dezvoltare, pelerinajul la Locurile Sfinte
a luat un mare avînt. La Roma s-a cedat episcopului fostul palat impe­
rial (Lateran). In unele locuri, unde creştinii erau în m ajoritate, ei au
luat templele păgîne, le-au transformat în biserici, le-au închis sau
chiar le-au dărîmat.
Voinţa lui Constantin cel Mare de a susţine creştinismul s-a văzut
şi în ^alegerea unei noi capitale, în caracterul religios ce s-a dat a ces­
tui fapt şi în zidirea de biserici şi monumente creştine în oraş. Se
şlie că Roma nu mai era capitala unică a Imperiului roman, de la
Diocleţian, care o mutase la Nicomidia. Constantin s-a hotărît să pără­
sească definitiv Roma păgînă şi să ridice un alt oraş de reşedinţă.
Acesta a fost Bizanţul, pe Bosfor, care a primit numele de C oristanti-
n o p o l = oraşul lui Constantin, inaugurat la 11 mai 330.
Pe cînd Roma, era un oraş încă mai mult păgîn, în care templele,
monumentele, senatul, aristocraţia, aminteau şi păstrau vechea religie,
Constantin face din Bizanţ o capitală de Imperiu creştin, care trebuia
15 2 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

să arate aceasta, prin bisericile, monumentele, atmosfera sa. Desigur,

holărîrea împăratului a avut şi alte motive decît cel religios ca : inte­
rese strategice, economice, dar dorinţa lui de a face din Bizanţ, un oraş
creştin este cunoscută şi dovedită prin numeroase construcţii cu c a ­
racter religios.
Mutarea capitalei a avut consecinţe importante în istoria Imperiu­
lui şi a Bisericii. In Constantinopol, numit şi «Roma cea nouă», s e
ridica un oraş cu mare viitor politic şi bisericesc, care punea în umbră
Roma veche şi avea să provoace nemulţumiră episcopilor ei, prin
ridicarea episcopilor noii capitale la rang de cinste egal cu al lor, prin
canonul al 3-lea al Sinodului II ecumenic din 381 şi canonul 28 al
Sinodului IV ecumenic din 451.
C o n v o c a r e a S in odu lu i I e c u m e n ic de la N iceea din 325 pe lingă
alte măsuri de interes bisericesc, dovedeşte de asemenea dorinţa lui
Constantin cel M are de a ridica şi de a ajuta Biserica, de a asigura
unitatea creştinismului şi a face din această un i ta Le elementul de viaţa
şi de rezistenţă al Imperiului. Politica lui religioasă, urmată în general
de fiii lui şi de succesorii acestora, cu excepţia lui Iulian Apostatul
(361— 363), a făcut din creştinism, înainte de siirşitul secolului al
IV-lea, sub Teodosie cel Mare (379— 395), religie de stat, iar din O rto­
doxie, confesiunea oficială a Imperiului. Din timpul lui Teodosie cel
Mare, Imperiul roman devine un imperiu creştin.
Este adevărat că politica religioasă inagurată de Constantin cel
Mare a avut şi unele urmări defavorabile Biseririi. împăraţii s-au
amestecat în chestiunile religioase, ba chiar şi-au impus uneori voinţa ;
unii au susţinut arianismul, monofizismul, monotelisrnul, au persecutat
epi,scopi ortodocşi, au înlăturat de pe scaune ierarhi merituoşi.
Interesul, curentul general, uşurarea intrării în Biserică a adus
la creştinism pe mulţi care nu erau de calitatea sufletească a vechilor
c r e ş t i n i . Au pătruns în creştinism oameni cu superstiţii păgîne şi cu
moravuri l u m e ş t i , nivelul general al vieţii morale a scăzut. In schimb,
a luat mart- avini monahismul a cărui importanţă creşte considerabil
in Bisericii. S-au săvir.şit uneori acte de violenţă faţă de păgîni, care
de altfel le provocau prin atitudinea lor.
Meritele creştine ale lui Constantin cel Mare sînt totuşi mari.
Acordînd libertate, ajutor şi privilegii creştinismului, el a făcut din
 PERSECU ŢIILE 153

Biserica creştină urgisită, dispreţuită, persecutată, instituţia cea mai în­

seninată din Imperiul roman. Fără sprijinul lui Constantin, creştinismul
ar' fi avut să sufere încă mult, jîrez iile hristologice, apărute chiar în
timpul său, ar fi destrămat Biserica, păgînismul ar fi rezistat încă mult
cu ajutorul statului, mahomedanismul ar fi găsit creştinismul fără pro­
tecţia unui stat mare şi puternic. Cu ajutorul împăratului, Biserica creş­
tină a intrat într-un «secol de aur».
Unele greşeli ale împăratului nu pot face să se uite meritele lui.
El a pus asprime în unele din actele sale de suveran, a pedepsit sîn-
geros, pentru motive de infidelitate politică şi pentru acte de trădare
de stat, s-a lăsat influenţat de unii curtezani şi de arieni, a ezitat în
unele chestiuni bisericeşti, şi-a amînat botezul pînă aproape de moarte.
împăratul domnea într-o situaţie grea, în care, fără energie şi fără
măsuri de apărare, tronul lui şi unitatea statului erau ameninţate (de
Liciniu, de Bassianus). Greşelile politicii lui bisericeşti se datoresc
mai mult ierarhilor care l-au influenţat şi l-au sfătuit (ca Eusebiu al
Niccmidiei). Botezul era amînat de mulţi catehumeni cu anii, iar păs­
trarea titlului de p o n tiie x m ax i m us îi da dreptul şi posibilitatea de a
supraveghea şi ţine în frîu păgînismul, în interesul creştinismului
însuşi. Dacă împăratul lăsa acest titlu unui păgîn, îşi ridica în el un
rival periculos, care ar fi putut căuta să restabilească situaţia de mai
înainte, în favoarea păgînismului, încă puternic, prin numărul adepţilor
lui, prin influenţa şi situaţia multora din ei.
Este în general admis că împăratul Constantin cel M are a fost un
ora cu o mare putere de voinţă, un înţelept bine intenţionat, şi ca el
a făcut creştinismului, ca prim împărat creştin, cel mai mare ser­
viciu dintre toţi împăraţii romani. Lui, mai ales, i se datoreşte liber­
ia tea creştinismului, după lunga perioadă de persecuţii, care au tulbu­
rat şi strîmtorat greu Biserica.
Constantin a fost botezat în vila sa de la Ancyrona, la margi­
nile Nicomidiei, de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia şi alţi
clerici, cu cîLeva zile înainte de Rusalii, în luna mai ° ° 7 El a murit
eurînd după aceea, la 22 mai, acelaşi an, în Duminica Rusaliilor şi a
iost îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.
Pentru meri lele sale şi mai ales pentru marile servicii aduse creş­
tinismului, Biserica l-a cinstit în chip deosebit, trecîndu-1 în rîndul
154 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Sfinţilor şi numindu-1 «Cel întocmai cu Apostolii)). La tron au urmat

cei trei fii ai săi, C on stan tin II (337— 3-10), C on stan liu (337— 361), C on s-
tan s (337— 350). Din 350, Constanţiu a domnit singur ca împărat pînă
la 361, cînd i-a urmat Iu lian A p o sta tu l (361— 363), care a încercat za­
darnic să facă din nou din religia greco-romanu, o religie favorizată a
Imperiului.

BIBLIOGRAFIE
P. K e r e s z t e s , C o n sta n tin e, a g r e a t Christian m on arch an d a p o s tle , A m ster­
dam, 1981.
R. P. C. H a n s o n , T h e Christian atitu .de to pagan r e lig io u s u p to th e tim e
of C o n sta n tin th e G r ea t, în A u tstieg u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 2,
Berlin, N ew Y ork , 1980, p. 871— 909.
D. De Deker et G. Dupuis-Masay, /,'« c p is c o p a t» d e ¡'e m p e r e u r
C o n sta n tin , în «Byzantion», L (1980), p. 118— 157.
C. A n d e r s e n , « S ie g r e ic h e K i r c h e », în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n
W e it , t. 23, 1, B erlin , N ew Y ork, 1979, p. 387— 459. ‘
D. B o w e r , T h e a g e o f C o n sta n tin a n d Ju lia n , London, 1976.
G. Dragon, N a is s a n c e d'u n e c a p it a le . C o n s t a n tin o p o le d e 330 à 451. P réface
par P. L em erle, P aris, 1974, 578 p.
K r a f t H., K o n sta n tin d e r G r o s s e , Darm stadt, 1974, V I — 473 p.
I d e m , K a is e r K o n s ta n tin o s r e lig iö s e E n tw ick lu n g , Tübingen, 1955.
J . V o g t , K o n sta n tin d e r G r o s s e u n d s e in J a h r h u n d e r t . M en s c h e n u n d M a c h te ,
M ünchen, 1973, 318 p. ; K o n sta n tin d er G rosse, în «R eallexik o n für A n tik e und
Christentum », Stu ttgart, III (1957), col. 306— 379.
Idem, K o n s t a n tin is c h e F r a g e , în X -e C ongrès Intern. Sc. Stor., Rom a, 1955,
A tti 6 , p. 733— 799.
Norman H. Baynes, C o n sta n tin e t h e G r ea t an d t h e C h ristia n C h u rch ,
2-nd ed., London, 1972.
R. M a c M u l l a n, C o n sta n tin , l e p r e m ie r e m p e r e u r c h r é t ie n , trad, de l'an g lais
par G. H. G alet, P aris, 1971.
J . H. S m i t h , C o n sta n tin e t h e G rea t, London, 1971.
R a f f a e l e F a r i n a , L 'Im p ero e t l'fm p e r a to a r e c r is tia n o in E u se b iu d in C s s a -
rca . L a p rim a t e o l o g i a p o lit ic a d e I C h r is tia n e s im o , Zürich, 1966.
S. C a l d e r o n e, C o n sta n tin o e il C a t to lic is m o , I, Firenze, 1 9 6 2 ; Je a n Siri-
ni-11i, I.i's v u e s h is t o r iq u e s d 'E u sè b e d e C é s a r é e d u ran t la p é r io d e p r é n ic é e n n e , Paris,
1901, 550 p. ; H. D orris, K o n sta n tin d e r G rosse, S tu ttg art, 1958.
I d e m, D as S e lb s tz e u g n is K a is e r K o n sta n tin s , în «A bhandlungen der A kadem ie
der W isso n srliafte n G öttingen», Phil.-H ist. K lasse, 3. Fo lge, 34, G öttingen, 1954.
C.. Ci i l , l.'im p cro ro m a n o d a ll’a b d ic a z io n e d i D io c le z ia n o a lla m o r te d i C o n s ta n ­
tin o ( : m TA7), lioina, 1958.
I,. V o r k l, IX'r K a is e r K o n sta n tin , 306— 337, A n n a le n e u e r Z e itw e n d e , M ün­
chen, 1057.
H r ri <•s l li «l r k <•r, F rom A le x a n d e r to C o n s ta n tin e , O xford, 1956.
S. !.. Ci r <■ ii s 1 ,i d e, C h u r ch a n d S ta te fr o m C o n sta n tin e to T h e o d o s iu s ,
London,
A. Piganiol, 1,'Etat a c t u e l d e la q u e s t io n c o n sta n tin ie n n e , 1930— 1949, în
«H istoria. Z eitsch rift fur alte G esch ichte», B aden-B ad en, 1950, p. 82— 96.
 P ERSECU ŢIILE 155

Idem, H is to ir e R o m a in e , t. IV , 2, L 'E m pire c h r é t ie n (3 2 5 — 395,), (H is to ir e g é ­

n é r a le d e G. G lo tz), Paris, 1947.
I d e m , L 'E m p ereu r C o n sta n tin , Paris, 1932.
A. A l f ö l d i , T h e C o n v e r s io n o l C o n sta n tin e a n d P a g a n R o m e , O xford 1948.
K. H ä n n , K o n sta n tin d e r G r o s s e , 2-e Aufl., 1945 ; H. von S ch oen ebeck,
B e it r ä g e zu r R e lig io n s p o lit ik d e s M a x e n tiu s und C o n sta n tin , Leipzig, 1939.
H. Grégoire, L a v is io n d e C o n sta n tin «l iq u i d é e », în «Byzantion», X IV
(1939), 2, p. 341— 351.
Idem, N o u v e lle s r e c h e r c h e s c o n s ta n tin ie n n e s , în «Byzantion», X III, (1938), p.
551— 593,
I d e m , L a «c o n v e r s io n » d e C o n sta n tin , în «Revue de l'U n iv e rsité de Bruxelles^
36 (1930/1931), p. 231— 272.
E. Gerland, K o n sta n tin d e r G r o s s e in G e s c h ic h t e u n d S a g e , A then, 1937;
F. W inkelm an n, D er G la u b e K o n sta n tin s d e s G r o s s e n , în Sitzu n gsberich te der
P reu ssisch en A kad em ie der W issen sch aften zu B erlin, Phil-H is. K lasse, 1937.
E. S c h w ä r t z, K a is e r C o n sta n tin an d d ie c h r is tlic h e K ir c h e , 2-e Aufl.,
Leipzig, B erlin , 1936.
J . - R. P a 1 a n q u e, G. B ard y, P. de L abriolle, D e la P a ix c o n sta n t in ie n n e à la
m ort d e T h é o d o s e (H is to ir e d e l ’E g lis e d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u r s , par Aug.
F lie h e et V. M artin, t. III), Paris, 1936, p. 7— 13 ; 17— 95.
Léon Homo, L 'E m pire ro m a in , Paris, 193 0 ; G. B o issier, L a lin d e p a g a ­
n ism e , 8 -e éd., Paris, 1 9 2 5 ; J . M au rice, C o n sta n tin l e G ran d , Paris, 1928, P. Batiffol,
L a p a ix c o n s ta n tin ie n n e e t l e c a t h o lic is m e , 3-e éd., Paris, 1924.
V. Ş e s a n, K ir c h e u n d S ta a t im r ö m is c h -b y z a n tin is c h e n R e ic h e , Bd. I D ie
R e lig io n s p o lit ik d e r c h r is tlic h - r ö m is c h e K a is e r K o n sta n tin d e r G rosse b is T h e o d o s iu s
d e r G r o s s e (313— 380), C ernăuţi, 1911 ; Lous D uchesne, H is to ir e d e ¡’E g lise , t. II, 4-e
éd., t. III, 3-e éd., Paris, 1910.
ln lim b a r o m â n ă : I o n B a r n e a ş i O c t . I l i e s c u , C o n sta n tin c e l M are,
Bucureşti, 1982 ; I. B arnea, P r e o c u p ă r ile Îm p ă r a tu lu i C o n sta n tin c e l M a r e la D u n ărea
d e j o s , în «M itropolia O lten iei», X X X II (1980), p. 17— 20.
Pr. prof. I o a n Rămureanu, L u pta O r to d o x ie i c o n tr a a rian ism u lu i..., în
«Studii teologice,», X III (1961), nr. 1— 2, p. 13— 31, în d eo sebi stu d iile de la nota 2.
I. B o c i o a g ă, P e r s o n a lit a te a Iui C o n sta n tin c e i M a r e şi p o lit ic a lu i s o c ia lă ,
G alaţi, 1935. '
P en tru Îm p ă r a tu l G a le r iu : T. Christensen, C. G a le r iu s V a le r iu s M ax i-
ntinus... Copenhague, 1974.
P en tru îm p ă r a tu l L icin iu : H. F e l d , D er K a is e r L icin iu s, Saarb rü ck en , 1960.
P en tru îm p ă r a tu l M ax im in D aia : H. C a s t r i t i u s, S tu d ie n zu M ax im in u s
Da ia. K a llm u tz (O pf ), 1969.

Răspîndirea creştinismului pînă la începutul

secolului IV *

Cu ţoale persecuţiile din primele trei secole, creştinismul s-a răs-

pîndit în Imperiul roman şi a irecut în unele părţi peste graniţa lui,
ca singura religie cu scop de «calolicitate», după Sfîntul Ignaţiu.
* C ap itol re d a c ta t de P r. p ro f. M. P. Şesan
356 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Istoria persecuţiilor a explicat în parte răspîndirea lui. Martiriul

însuşi făcea propagandă pentru creştinism, dovedea nevinovăţia, pu­
terea de credinţă şi de viaţă a creştinismului.
Unii s-au convertit citind Sfînta Scriptură, în căutarea adevărului..
Creştinismul aducea idei noi, cuceritoare pentru ! oamenii perse­
cutaţi, iar abnegaţia şi moralitatea creştinilor atrăgea continuu noi
aderenţi Bisericii.
A cţiunea harismaticilor, mărturisită încă în a doua jum ătate a s e ­
colului al Il-lea (Irineu), impresiona pe cei de religii antice. Creştinii
erau convinşi că au puterea de a alunga demonii, şi chiar «păgînii» se
plîngeau că riturile lor nu-şi produc efectul (haruspicii) în prezenţa
creştinilor (ca în Antiohia, în timpul lui Diocleţian). Mitologiile, sin­
cretismul, tendinţa spre monoteism şi propaganda cultelor orientale,,
chiar propaganda filozofiei, uşurau primirea creştinismului, aşa cum
întinderea şi organizaţia Imperiului roman uşurau circulaţia şi răspân­
direa ideilor, odată cu amestecul de popoare. Cu tot fanatismul v e ch i­
lor religii, care mai ales cerea persecutarea creştinilor în primele două
secole de prigoană, aceasta a început să scadă şi poporul a început
să simtă şi să manifeste simpatie pentru cei prigoniţi. Cînd împăraţii,
începînd cu Deciu, au vrut să distrugă Biserica prin persecuţie generală
şi sistematică, era prea tîrziu ca să mai poată reuşi. Creştinismul in­
trase adînc în lume şi se organizase solid.
R ă s p în d ire a creştin ism u lu i. Ucenicii Sfinţilor Apostoli au continuat
opera acestora după metodele şi experienţa lor. Istoricul Eusebiu scrie
că «mulţi din ucenicii în viaţă» (sec. I şi II) îşi împărţeau săracilor
averea şi plecau departe, în misiune creştină. Unii mergeau de la popor
la popor, înfiinţau comunităţi, puneau preoţi. Eusebiu citează doar cîteva
nume, ¿ile celor care au lăsat şi scrieri : Clement Romanul, Ignaţiu,
Papii) şi Policarp, deci Părinţii zişi «apostolici».
Rii.spimlireu creştinismului s-a făcut şi pe alte căi. Pe de o parte,,
fiecare cumimilale creştină creştea în jurul său, prin acţiunea şi influ­
e n ţi ei in loralilale .şi în. Imperiu ; pe de alta, fiecare creştin era un
misionar în cercul său de viaţă şi de lucru. Din secolul al II-lea, se
cunoaşte organizarea calehumenatului, care începuse probabil în pri­
mul secol (în v ă lu iu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li presupune un în ce ­
put de învăţămînl calehetic). In timp ce misionarii mergeau din loc
 PERSECU ŢIILE 157

în Ioc, fiecare comunitate organiza misiunea în sînul său, atrăgînd la

•creştinism pe laici. . .
Uneori se cerea Bisericilor mai însemnate să trimită în alte locuri
persoane cu cunoştinţe biblice şi teologice, care să întărească in cre ­
dinţă pe cei de acolo ; Panten şi Origen, profesori la şcoala catehetică
din Alexandria, au fost de asemenea misionari ocazionali. în şcoala din
A lexandria ascultau învăţămîntul creştin şi unii dintre păgîni ; alţii se
adunau în jurul unor învăţători particulari (cum era Iustin Martirul, Ta-
ţian, Rodon). Faima lui Origen a făcut ca el să fie chemat la Antiohia
şi ascultat de Ju lia Mammaea, mama împăratului Alexandru Sever,
care a cunoscut de asemenea pe Ipolit la Roma. La Cezareea Palestinei,
Origen a avut ucenici zeloşi, cîştigaţi la creştinism prin influenţa lui,
care au desfăşurat apoi o intensă activitate misionară în provincia lor,
ca Grigore Taumaturgul ( j c. 270) în Pont. Şcolile şi scriitorii ridicau
nivelul intelectual al creştinismului şi-l impuneau atenţiei oameni­
lor culţi.
M ed iu l m isiu n ii. La început creştinii proveneau mai ales din
clasele de jos şi de mijloc. Au fost totuşi atraşi la credinţa lor şi o a­
meni de rang social înalt, ca proconsulul Sergius Paulus în Cipru şi
areopagitul Dionisie la Atena. încă din secolul I, creştinismul reuşeşte
să pătrundă în rîndurile aristocraţiei romane. Din ei se recrutează
scriitori şi teologi, episcopi, martiri de s e a m ă : Iustin Martirul, Taţian,
Atenagora, profesorii şcolii alexandrine, Apollonius, Ciprian, alţi creş­
tini aflaţi în funcţii civile sau militare, chiar la curtea imperială (sub
Valerian, Diocleţian).
Creştinii, numiţi şi «galileeni» sau «nazarineni» de catre necreştini
şi de iudei, se deosebeau de aceştia priritr-o terminologie specială. Dar
şi creştinii îi denumeau pe necreştini, de variate origini şi provenienţe,
«elini» în Răsărit, şi «pagani» în Apus, sau, cu expresie apostolică
«neamuri» 19-v-»}).
Creştinii aveau încă de la sfîrşitul secolului al II-lea conştiinţa nu­
mărului lor. Tertulian scria : «Sîntem de ieri şi am umplut toate ale
voastre : oraşele, insulele, locurile întărite, municipiile, tîrgurile, chiar
cástrele, triburile, decuriile, palatul, senatul, forul ; nu v-am lăsat decît
templele» (A p o lo g c tic u m , 37, 4). Afirmaţia marelui scriitor exagerează,
158 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

fireşte, în scop apologetic, dar el nu putea s-o facă, dacă nu sa înte­

meia, oricum, pe realitatea răspîndirii creştinismului.
în tin d e r e a g e o g r a fic ă . Pentru începutul răspîndirii creştinismului
în unele provincii ale Imperiului roman lipsesc cu totul ştiri, iar pentru
altele nu avem decît tradiţii nesigure sau legende.
Informaţiile istorice oferă următoarele indicaţii : proconsulul Pliniu
cel Tînăr din Bitinia, scria pe la anii 111— 112 către împăratul Traiam
(98— 117) că «superstiţia cea mare (adică creştinismul) s-a răspîndit pre­
tutindeni» ; Sfîntul Iustin Martirul şi Filozoful (|‘ 165) precizează că : nu
există popor, la care să nu fi fost predicat Hristos ; Sfîntul A verchie măr­
turisea pe la anul 180, că de la Roma şi pînă dincolo de Eufrat a găsit bi­
serici, creştini, Sfînta Euharistie şi semnul «ichtys»-peste, simbol al M în-
tuitorului după acrostihul : ’Ivjaouţ Xptaxo? 0eoi> Y'ioc Hun^p; Sfîntul Irineu
din Lungdunum (f 202) afirma, pe la 190, că : creştinismul s-a răspîndit
şi în provinciile Iberia (Spania), Alemania, la celţii din Galia şi Britania,
în Egipt, Libia, Grecia, Siria şi Asia M ică şi în Orient (A d v e rs u s h a e -
r e s e s I, 10, 2) ; apologetul Tertulian din Cariaţi ¡na afirma, pe la 200,
că creştinismul a cuprins toate ţările, lăsînd «paginilor» doar templele
goale, şi este cunoscut părţilor, mezilor, elamiţ.ilor, mesopotamienilor,
armenilor, frigienilor, capadocienilor, în regiunile Asiei şi Pamfiliei, în
Egipt, şi în Ierusalim, apoi getulilor, maurilor, pînii spre graniţele His­
panici, Galiei şi Britaniei, şi multor neamuri, sarma ţii or, d a c ilo r şi ger­
manilor şi s c iţilo r şi multora altora (A d v e rs u s lu d a e o s , 7, 4— 8) ; e x e ­
getul Origen din Alexandria preciza, pe la anul 248, cu prudenţă, că
dintre britani, germani, d a c i, is,armaţi şi sciţi, cei mai mulţi nu au auzit
încă cuvîntul Evangheliei, dar îl vor auzi şi încă în cursul secolului
(C om cn ta r 39 la Matei, X X IV , 14) ; Arnobiu din Sicca (Ţ 310) afirma
fii creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi în afara lui, la ale-
in.mi, apoi la perşi şi a lţii; în fine Lucian din Antiohia (f 312) arăta că
o r a ş e înlregi se converteau la creştinism.
IV baza tuturor mărturiilor cunoscute şi a concluziilor posibile,
Adoll llarnacls a întocmii o interesantă hartă a răspîndirii creştinis­
mului pinii l.i începutul secolului al IV-lea, într-o lucrare istorică, in ­
dispensabilii pentru studiul răspîndirii creştinismului în primele trei
secole (Alissioti und A n shrcitu n g d e s C h risten tu m s in d en e r ste n d r ei
Ja h r h u n d c r lc n , Leipzig, 1924). Pe regiuni, situaţia se prezintă astfel :
 P ERSECU ŢIILE Î59

P alestin a, vatra creştinismului, a pierdut importanţa misionară după

războaiele iudaice (66— 70, 132— 135) şi ruinarea Ierusalimului, recon ­
struit de romani ca oraş nou, păgîn (A e lia C ap itolin a). Aici s-a format
o nouă comunitate creştină, dintre păgîni. Mai importantă era cea din
(Vzareea, metropola provinciei, care a cunoscut o mare înflorire în
secolul al III-lea, prin şcoala înfiinţată acolo de Origen, silit să plece
din Alexandria, şi prin biblioteca înfiinţată de învăţatul preot Pamfil.
Prin Origen şi prin şcoală, Cezareea a devenit un important centru
creştin, cu influenţă în provincie şi în afară. Aici a comandat Constantin
col M are 50 exemplare «de lux» ale Sfintei Scripturi, pentru nevoile
ti 1tor Biserici. Aici va păstori printre alţii şi cunoscutul învăţat şi istoric,
Eusebiu. La începutul sec. IV mai erau scaune episcopale la Ierusalim,
Gaza, Emaus (Nicopolis), Elefteropolis şi în alte oraşe.
In F e n ic ia s-au format biserici la Tyr, Sidon, Ptolemaida, Berit,
Biblos, Tripolis ; la Tyr a murit marele scriitor creştin Origen (254).
In A r a b ia creştinismul a pătruns din Palestina şi din Siria în a c e ­
laşi timp, în regiunea învecinată. Biserică mai importantă era în seco­
lul al III-lea cea de la Bostra, cunoscută prin episcopul Berii, întors de
la eroarea antitrinitară de Origen, care a participat acolo la sinoade «nu
mici», zice Eusebiu, în anul 244.
S iria a fost de la început una din cele mai însemnate provincii creş-
line şi a crescut continuu în importanţă. Capitala ei, Antiohia, centru
creştin în Orient, a rămas însemnat chiar şi după ce Alexandria a în­
ceput să-l întreacă, în secolul al III-lea. Primii ei episcopi au fost ucenici
¡.ii Apostolilor (Evodiu, Ignaţiu). Din a doua jumătate a secolului al
III-lea, Antiohia avea o şcoală exegetică însemnată, care a întins in­
fluenţa ei şi în afară. între comunităţile creştine mai cunoscute sînt
cele de la Damasc, Seleucia, Bereea, Apameea, Cyrus, Samosata. La
Sinodul I ecumenic (325) au luat parte 20 de episcopi şi doi horepiscopi
din Siria şi Celesiria (Coelesyria).
Din Siria, creştinismul s-a întins de timpuriu în provinciile vecin e
la răsărit, peste Eufrat, în Osroene, Adiabene, Mesopotamia, numite în
parte Siria orientală, numite la un loc M e so p o ta m ia (ţara dintre flu­
viile Eufrat şi Tigru). Centrul creştin cel mai important al regiunii era
iidesa, care a cunoscut creştinismul de timpuriu. Edesa este unul din
cele dintîi oraşe despre care se ştie că a avut un locaş de cult public
160 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

(pe la 200), precum şi o şcoală creştină, în prima jumătate a secolului

al III-lea. Comunităţi creştine mai erau la Nisibis, Cascar (Carrhae),
Resaina, Persa, Europos, Macedonopolis. în Osroene creştinismul a fost
tolerat şi. a ajuns religie de stat înainte de a ajunge în Imperiul roman,
fiind introdus de toparhul Abgar VII (176— 213) sau IX.
Prin Mesopotamia, creştinismul s-a întins spre est în P er sia şi spre
sud-e>st în regiunea caldeiană, unde s-au înfiinţai comunităţi creştine la
Seleucia şi Ctesifon. Din opoziţie faţă de romani, care persecutau pe
creştini, perşii îi tolerau. /
în provinciile A siei M ici, creştinismul era (loja răspîndit la începu­
tul secolului al IV-lea, Pentru Bitinia, proconsulul Pliniu cel Tînăr in­
formează că creştinismul se întinsese la Iw rp u lu l secolului al II-lsa
chiar la sate şi că religiile neamurilor erau stingherite de întinderea lui.
Situaţia era probabil aceeaşi şi în alte provincii, mai ales în c ele în
care existau comunităţi apostolice mai num o roase, ca în Asia procon-
sulară. Efesul, Smirna, Filadelfia, Sardes, Thyalim , Pergam, Colose, Lao-
diceea, Hierapolis aveau de timpuriu biserici înfloritoare. Nicomidia
(în Bitinia), reşedinţa lui Diocleţian, avea o biserică nu departe de pa­
latul imperial. Niceea, Calcedon, Prusa (Brusa) aveau comunităţi c r e ş ­
tine. în Frigia, mişcarea creştină era foarte vio, oînd a apărut montanis-
mul. Comunităţile mai însemnate erau Pepuza şi Svnnada.
Provinciile sudice — Cilicia, Pamfilia, Lirici —- şi cele in terioare.—
Licaonia, Pisidia, Galata — , aveau comunităţi numeroase. Tars, Epifania,
Mira, Iconiu, Attalia, Side, Perga, Listra, Derbe, Filomelion, Ancira erau
mai însemnate. In Pafîagonia şi Pont la sudul Mării N>gre, creştinismul
ora de asemenea mult întins. Satiricul Lucian de Samosata se piîngea
în spcolul al II-lea că în Pont sînt mulţi creştini. Biserici mai cunoscute
« I. u !ti Nr.ocezareea şi Comasa. Capadocia, mare provincie interioară
în ri ({<■- răsărit a Asiei Mici, în care creştinismul pătrunsese din
n«'< elul !, ,i\/<'<i în secolul al III-lea o biserică din cele mai însemnate
,!! u11 i in !;ăs,'iril, la Cozureea (Mazaca).
I>iu ('<11).i<1o(■;ci şi l’onl, creştinismul a pătruns în A rm en ia romană,
undi- -ni murii Li Sevusiia cei 40 de martiri în persecuţia lui Li ci mu.
Anin ui.i ,i p: imi', rroşlinismul prin secolul al III-lea din provinciile v e ­
cine. In <i (iou<i juiihilali' a secolului al III-lea, cînd s-a eliberat de perşi,
Armonia a linul mari progrese sub regele Tir/dat III (261— 317). Apostolul
 PERSECU ŢIILE 161

Armeniei a fost G rig o re L u m in ătoru l, din neamul regal al arzacizilor.

Biserica armeană era în strînse legături cu cea din Capadocia. Armenii
au introdus limba naţională în predică şi cult. Creştinismul s-a întins
în secolul al III-lea pe coasta de răsărit a Mării Negre pînă la Pityus,
în regiunea Lazica, pînă unde se întindea stăpînirea romană.
în insulele Cipru şi Creta din M area Mediterană orientală şi Marea
Egee, creştinismul era cunoscut şi s-a organizat începînd din epoca
apostolică.
în E gipt începuturile creştinismului sînt ca şi necunoscute, ceea ce
este surprinzător pentru o provincie aşa de importantă şi aproape de
Palestina. Creştinismul a pătruns fără îndoială din secolul I. Marele
număr de iudei din Egipt, prezenţa multora la Ierusalim în ziua Pogo-
rîrii Sfîntului Duh, legăturile cu Palestina şi Siria, fac sigură răspîn-
direa creştinismului dintru început şi e pusă în legătură cu evanghe­
listul Ioan Marcu. în secolul al II-lea el este înfloritor. Şcoala din
Alexandria, numărul martirilor de la Septimiu Sever pînă la sfîrşitul
persecuţiilor, episcopi de însemnătatea lui Dimitrie, Dionisie, Petru
chiar prezenţa şi importanţa gnosticismului, arată înflorirea Bisericii
Egiptene.
Din Alexandria creştinismul s-a întins în deltă, în lungul Nilului
(în Tebaida), pe coastele marii, spre Răsărit şi spre Apus. La începutul
secolului al IV-lea, Egiptul avea episcopi, iar Biserica Alexandriei ajun­
sese cea mai importantă din tot Orientul. Centre creştine mai erau la :
Pelusium, Arsinoe, Nicopolis, Lycopolis, Hermopolis.
Din Egipt creştinismul a putut pătrunde în E tiop ia , deşi nu avem
şliri despre o activitate misionară în această ţară pînă în. secolul IV.
El a ajuns de timpuriu în In d ia, prin care se înţelegea şi Arabia su­
dică. Prin legături comerciale, şi prin misionari, creştinismul a ajuns
pînă în .India propriu-zisă, căci tradiţia aminteşte de plecarea Aposto­
lului Toma spre aceste regiuni.
In provinciile sudice ale Peninsulei Balcanice, creştinismul s-a
întins din comunităţile înfiinţate de Sfîntul apostol Pavel, precum şi
prin legăturile cu provinciile Asiei Mici. în T ra c ia erau în secolul III
comunităţi la Irad ia (Heraclea), Anchialos, Debeltum, Byzantion, Fi-
lipopole. în M a c cd o n ia , creştinismul s-a întins de la Tesalonic spre
nord şi vest, pe drumurile care îl legau cu interiorul. Tesalia avea
11 — Istoria bisericcască
162 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

biserică la Larissa, Ahaia avea la Corint una din cele mai importante
biserici în partea europeană a Imperiului. Atena, Nicopolis (în Epir)
avea comunităţi din secolul I. Pe coastele Greciei, în nordul Pelopo-
nesului, în insula Eubeea, creştinismul s-a întins, de asemenea, din
secolul I.
în interiorul acestor provincii, creştinismul a pătruns treptat în
centrele vechi în secolul II şi III. în restul Peninsulei Balcanice, el a
înaintat dinspre coaste spre centru. în porturile Moesiei Inferioare şi
ale Sciţiei Mici, erau colonii greceşti (Marcianopolis, Dionysopolis,
Callatis = Mangalia, Tomis = Constanţa) ; aici creştinismul a putut
fi cunoscut din secolul I, prin legăturile comerciale cu provinciile gre­
ceşti. La Durostorum (Silistra), poate şi la Axiopolis (lîngă Cernavodă),
creştinismul a dat martiri în persecuţia lui Diocleţian şi Galeriu
(D asius).
Goţii aşezaţi în Dacia şi în regiunea de ia nordul Mării Negre,
spre Crimeea, au cunoscut creştinismul prin contactul lor cu populaţia
indigenă de coastă şi prin prizonierii luaţi din provinciile Imperiului,
în care au venit ajungînd în timpul lui Valerian pînă la Capadocia
(264). Dacă în interiorul Peninsulei Balcanici' şi la nord de Dunăre
creştinismul a pătruns mai încet, este din cauza prezenţei armatei, în
care era puternic cultul lui Mithra, şi a migraţiei popoarelor.
în D alm aţia (Iliria) creştinismul a putui să pătrundă încă în s e ­
colul II. La Dyrrachium (Durazzo) pe coastă, ]a Seu pi, la Singidunum,
la Sardica în M oesia Superioară, sînt biserici în secolul al III-lea.
Ita lia a îndeplinit mare rol în istoria misiunii creştine prin Roma
şi prin legăturile ei cu toate provinciile. Pe coastă între Ostia şi Nea-
poJe, creştinismul s-a întins din secolul I. în secolul al II-lea s-a întins
în regiunea Ravenna şi Mediolanum, în secolul al III-lea a înaintat în
reslMi Italiei. Un sinod ţinut la Roma la 251, după persecuţia lui Deciu,
a înlrunit 60 de episcopi italici. în Sicilia, Malta, poate şi Sardinia, creş­
tinismul ora cunoscut în secolul al II-lea şi existau numeroase episcopii.
Din Itali.i şi Illyria, poale şi pe alte căi, creştinismul a pătruns în
Punttoiiiti, Noi ¡cum şi Raotia, în ţinutul de la sudul Dunării superioare.
Sirmium şi l’oelovio (Pelavio) au dat martiri la începutul secolul IV.
in A fr ic a p ro c o n su la ră , creştinismul este cunoscut abia spre sfîr-
şitul secolului al II-lea prin «martirii scilitani», în 180, sub Comod, dar
 PERSECU ŢIILE 163

oste mai vechi. La Cartagina, oraş mare, a ajuns de timpuriu prin legă­
turile ei cu Roma şi cu Orientul, mai ales cu Alexandria. Biserica m e­
tropolei africane este înfloritoare pe vremea lui Septimiu (Tertulian). Pe
Ja anul 220 se ţineau în Africa sinoade cu 70 de episcopi. Sub Ciprian
( ţ 258), Biserica Africii era foarte însemnată. Comunitate creştină cu­
noscută avea şi Harumetum. Thuburbo Minus (azi Tebourba), situat la
peste 40 km de Cartagina, a dat martiri la 202— 203 (grupul Perpetuei).
Nuiniclici şi M a u reta n ia aveau biserici în secolul al III-lea : Sicca,
Cirta, Lambese, Rusicade, Caesarea, Tipasa şi altele, precum şi Tingis în
Mauretania Tingitana. Populaţiei indigene i se predica în limba ei ; c e ­
lorlalţi în limba greacă şi latină.
In S p an ia, creştinismul (de origine paulină ?) s-a întins în regiunea
vecină cu coasta ele sud, din secolul al II-lea, apoi în secolul al III-lea
spre nord, nord-est şi interior. Caesaraugusta (Saragossa), Legio, Eme­
rita, Toletum, Tarraco, Illiberis (Elvira) sînt centrele cele mai cunos­
cute. La Elvira s-a ţinut pe la anul 300 un sinod important.
în G a llia, creştinismul este cunoscut abia în persecuţia lui Marcu
Aureliu (177— 178), fiind înfloritor atunci la Viena (Vienne) şi Lugdu-
nurn (Lyon), unde era episcop Sfîntul Irineu, grec de neam (ţ 202)..
Afară de aceste oraşe, aveau probabil creştini în secolul el II-lea Mas-
salia (Marsilia), Arelate, poate şi Narbo, în sudul provinciei. în secolul
al III-lea, creştinismul s-a întins spre răsărit, apus şi miazănoapte, pînă
la Rin. Tolosa (Toulouse), Burdigala (Bordeaux), Lutetia Parisiorum
(Paris), Suessiones (Soissons), dacă nu şi altele, se pot considera avînd
comunităţi creştine în acest secol. Ca şi în Spania, Gallia a legat ori­
ginile sale creştine, prin legende, de epoca apostolică.
In r e g iu n ea R inului, s-au format comunităţi de la Treveri (Augusta
Treverorum) pînă la Colonia Agrippina (Köln), şi mai departe la Metz,
Maienţa (Mainz, în perioada romană Moguntiacum), Strassbourg şi
Bonn.
în B ritan ia, creştinismul a pătruns pe urma stăpînirii romane, întîi
în regiunea de la M area şi Canalul Mînecii, apoi mai spre nord, la
Eboracum, Londinium şi Lincoln. Creştinismul era cunoscut la începu­
tul secolului a] III-lea, cînd Tertulian scrie că «locurile britanilor, inac­
cesibile romanilor, s-au supus lui Hristos» (A d v er su s J u d a e o s , 7). B ri­
tania a trimis episcopi la sinodul de la Arelate (314).
164 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

In general, creştinismul era răspîndit mai mult în Orient decît în

Occident, mai mult în provinciile de coastă decît în interior, mai in­
tens în regiunile romanizate şi elinizate decît în celelalte şi mai mult
la oraşe decît la sate.
Dacă ţinem seama de tot ce se ştie despre răspîndirea creştinis­
mului, despre organizarea Bisericii, despre numărul episcopilor şi
al altor clerici, despre sinoade, şcoli, persecuţii, martiri, credem că se
poate admite că proporţia creştinilor în Imperiu la 313 era mai mare
de 1/10, mai apropiată de fracţia 1/5, cel puţin pentru Orient. Karl
Bihlmeyer admite 3— 4 milioane la începutul secolului al IV-lea.

BIBLIOGRAFIE

L u crarea de bază este a cee a a Iui A d o l f I-I a r n ,i c k, cita tă mai sus ; u n ele
în d rep tări şi com pletări la J . R i v i è r e , L a p r o p a g a i ion du c h r is tia n is m e d a n s I e s
tr o is p r e m ie r s s i è c le s , Paris, 1907.
J . P. K i r s c h , o p . cit., p. 778— 779 şi 801— 802. Pentru regiu nea dunăreană şi
b alcan ică, im portant J . Z eiller, L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b i­
e n n e s d e ¡'E m p ire r o m a in e , Paris, 1918. U tile atlasele, ca al lui K arl Pieper, A tla s
O rb is c h r is tia n i a n tiq u i, 1931 şi altele m ai noi.
J . Z e i l l e r , L 'e m p ire ro m a in e t ¡ ’E g lis e , P aris, 1928.
K. L a t o u r e 11 e, H isto ry o i th e e x p a n s io n o i C h risliu n ity , vol. I, N ew Y ork,
1939.
E u s . P o p o v i c i , Is t o r ia b is e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă , vol. 1, 1925, p. 216— 221.
K. B a u s, H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e , vol. I,, breiburg, 1963, p. 237, ss.,
411 s.
C. B i h l m e y e r-H. T u c h 1 e -V a n D a m m e, H is to ire d e ¡’E g lise , vol. I,
M ulhouse, 1969, p. 59 — 6 6 şi biblio grafia p. 418— 422.
M. P e 1 1 e g r i n o, La c h ie s a n e i p rim i s e c o l i , Torino, 1901.

Ierarhia bisericească. A legerea şi întreţinerea clerului.

Sistema! mitropolitan, sinoadele *

O i (jüiii/.’.licî Bisericii a avut o importanţă hotărîtoare în viaţa şi ac-

Iiviliîlc.i ci. Deşi lovită mai ales în cler, Biserica a rezistat în perse-
cu(ii, şi-,; menţinui şi consolidat organismul şi disciplina, a desfăşu-
r.il .u'iivil.iti' misionarii şi viaţă morală, datorită constituţiei ierarhice
şi orţi.melor de conducere. Pe cînd Imperiul roman mergea de la un
timp din cnzii în criză şi unitatea lui era ameninţată de uzurpatori de
* C a p i t o l ivclaciuit cic P r . p r o f . M P. Şesan '
 PERSECU ŢIILE 165

tron şi de invazii barbare, Biserica se dezvolta şi se întărea. Plecînd

do la mici comunităţi împrăştiate prin cîteva provincii şi izolate în
depărtarea şi autonomia lor, Biserica s-a constituit în unităţi provin­
ciale organizate sinodal şi forma la începutul secolului al IV-lea un
organism care se întindea aproape în tot Imperiul, iar în Orient chiar
depăşea graniţele lui, cuprinzînd în sînul ei credincioşi de alte neamuri.
a. Cler şi popor. Deosebirea dintre conducători şi credincioşi, care
exista de la început, s-a accentuat cu timpul. După moartea Apostolilor
puterea şi atribuţiile clerului au crescut, numele şi funcţia treptelor ie ­
rarhice s-au precizat, importanţa şi răspunderea lor au sporit.
Ucenicii Apostolilor au moştenit organizaţia dată Bisericii de Hris-
tos prin Apostoli, o dezvoltă în chip firesc, păstrînd deosebirea dintre
cler şi popor. Clement Romanul vorbeşte de «omul laic» (Xatx&C av&pioito?)
şi de «tipul preoţilor» (xt^-tcoc t(5v tepstov, Ep. C orin ten i, 40, 5). Ignaţiu
al Antiohiei arată că clerul era în mare cinste faţă de popor (Ep. M ag-
n e s ie n i 6 şi Ep. S m im en i 8).
Numele de popor (XaoS, populus, plebs) şi de cler (xXvjpo?), deose­
besc în toată Biserica pe credincioşi de păstori ; credincioşii se nu­
meau fideles, fratres, plebs, plebei, plebani, laici, fraternitas ; clericii
se numeau clerus, ordo ecclesiasticus (sau ordines ecclesiastici), ordo
sacerdotalis, (toc^ic). Tertulian acuză pe eretici că nu respectă deose­
birea dintre cler şi popor, precum şi pe cea dintre treptele ierarhice.
(D? p r a e s c r ip tio n e h a e r e tic o r u m , 41).
b. Ierarhia bisericească este cum am spus de origine divină de la
Mîntuitorul (Evr. 7, 12), care a şi indicat întreita formă a ierarhiei în :
apostoli, prooroci şi învăţători (I Cor. 12, 28) ; apoi Apostolii le-au de­
numit pentru uzul bisericesc : episcopi, presviteri şi diaconi (Fapte 14,
23 ; I Tim. 3, 1 şi 8 ; V, 17 ,•Tit i, 5— 7).
Astfel, cele trei trepte ierarhice apar în generaţia următoare, a
Părinţilor Apostolici, bine deosebite şi caracterizate, încît nu poate fi
îndoială asupra rolului şi autorităţii lor în Biserică, după cum se con­
stată la Simţul Clement Romanul în E p isto la c ă tr e C o rin ten i (din 96),
la Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în E p isto la c ă tr e S m im en i (cap. 8) şi la
Sfîntnl Mucii al Lugdlinului (A d v c rsu s h a e r e s e s 5, 1).
Cînd mai lîrziu (secolul IV), Per. Ieronim şi Sfîntul Ioan Gură de
Aur par a vorbi despre preoţi şi despre episcopi la început ca despre
166 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

o singură treaptă, el nu neagă deosebirea lor, ci constată că ea era

mică pe vremea Sfinţilor Apostoli. Dar în timpul Sfîntului Ignaţiu, deo­
sebirea între treptele clerului era deja precisă şi cunoscută, încît înlă­
tură orice îndoială sau echivoc în această privinţă.
Protestanţii au căutat să nege autenticitatea epistolelor Sfinţilor
Clement şi Ignaţiu, sau să spună că ele oglindesc doar situaţia de la
Antiohia. Ambele păreri au cedat însă în faţa evidenţei, fiind confir­
mate de alte mărturii, de Părinţi apostolici sau de episcopi din se co ­
lul al II-lea. Policarp al Smirnei, episcopii Rom oi, Dlonisie al Corintului,
Teofil al Antiobiei, Policarp al Efesului şi toţi ceilalţi sînt cunoscuţi ca
episcopi în adevăratul înţeles al cuvîntului, adică întîistătători-proies-
toşi recunoscuţi şi respectaţi ai comunităţilor [or. Această formă a con­
ducerii bisericeşti este numită, mai ales de protestanţi, «episcopat m o­
narhic» (adică unitar sau unic, nu colectiv), şi este socotit de ei o
inovaţie în organizaţia Bisericii. Constatarea loarte timpurie şi gene­
rală a episcopatului «monarhic», în generaţia Părinţilor apostolici, u ce ­
nici ai Sfinţilor Apostoli, arată că acest episcopal este organic şi firesc
Bisericii. O inovaţie în această privinţă nu ar li fost primită de B ise­
rică, atît de credincioasă tradiţiei apostolice şi nu s-ar fi putut intro­
duce pretutindeni fără conflicte şi turburări, care ar fi lăsat urme în
viaţa Bisericii şi în literatura creştină.
O oarecare schimbare s-a produs totuşi, crescînd mai mult auto­
ritatea episcopilor, generalizîndu-se cele trei trepte ale clerului în
toată Biserica (poate că unele comunităţi nu le aveau pe toate la în ­
ceput) şi concentrîndu-se asupra clerului, slujiri din. care unele aparţi­
neau' harismaticilor. Toate formele şi organele vieţii bisericeşti au ev o ­
luai, dezvoltîndu-se şiTiimulţindu-se, pe treptele ierarhice, indicate de
Sfinţii Apostoli, în direcţia şi spiritul dat de ei. Firesc era să se dez­
v o l t e şi consliluţia, adică organizaţia dată de ei Bisericii, în sensul «epis­
copalului monarhic», cu succesiune apostolica.
I) Ii/lisa>¡niI poarta în secolele II— III diferite nume care arată ran­
gul şi ol ici ti I lui i i i Bisericii : supraveghetor (siuoy.oTro?), Inspector (iţopoc),
ini iisl.il.ilor ('KjH)SGTwi, nposopoţ, itpoTftoiSţAevoC, íspápxijj, latineşte a n tis­
íe s , p o n /ife x , p rin c ep s e c c lc s ia e ), liturghisitor sau preot al lui Dumne­
zeu sau al lui Mrislos (sa cerclos D ei ei C hristi, D ei p o n tiiex , D ei ei C hristi
 PERSECU ŢIILE 167

p o n tife x , su m m u s s a c e r d o s ), părinte (mxitai, p aren s, p a ter), bărbat apos­

tolic (v ir a p o sto licu s).
Episcopul comunităţii era conducătorul şi organul unităţii ei, păs­
torul şi părintele ei sufletesc, reprezentantul ei. El păstra legăturile cu
celelalte Biserici. Fiecare episcop avea competenţă numai în biserica
sa, dar rangul şi cinstea lui de episcop erau recunoscute pretutindeni.
In acest sens, deşi episcopii erau mulţi, episcopatul erau unic în Bise­
rică («Episcopatus unus est, cujus a singulis in solidum pars tenetur»,
scria Sfîntul Ciprian, D e u n ita te E c c le s ia e , V).
Episcopul prezida adunarea cultică, săvîrşea Sfînta Euharistie şi c e ­
lelalte taine, predica. El hirotonea preoţi şi diaconi, administra bunurile
Bisericii, aplica disciplina bisericească, participa la sinoadele provin­
ciei. Episcopul încredinţa parte din funcţiunile sale cultice preoţilor,
afară de hirotonie.
JEpiscopul se alegea de clerul şi de credincioşii comunităţii. Clerul
recomanda credincioşilor pe unul din membrii săi şi cerea şi aprobarea.
Sfîntul Ciprian motivează aceasta spunînd că aceştia cunoşteau bine viaţa
fiecăruia (Episcopus deligatur plebe praesente, quae singulorum vitam
plenissime novit, v. epistolele 33, 52, 55, 68). Uneori credincioşii arătau
prin aclamaţii pe favoritul lor.
Episcopul se alegea de regulă dintre clericii comunităţii, mai ales
presbiterii, preferîndu-se cei care trecuseră prin clerul inferior. Putea fi
ales şi un diacon, iar în chip excepţional cineva din clerul inferior (lec­
tor) sau chiar un laic, iar uneori un cleric din altă localitate.
La alegere se ţinea seama de calităţile celui ales. Episcopul trebuia
să fie în general un om de încredere, ortodox, cu calităţi intelectuale
şi morale, liniştii, bun chivernisitor. Erau preferaţi oamenii virtuoşi,
filantropii, cunoscători ai Sfintei Scripturi şi ai învăţăturii creştine (I Tim.
3, 1— 7). Din unele familii s-au ales episcopi în serie. Policrat al Efe-
sului, era al optulea din familia sa, la sfîrşitul secolului al II-lea (Eusebiu,
Is to r ia b is e r ic e a s c ă , V, 24, 6).
Deşi nu era stabilită o anumită vîrstă, se alegeau de obicei oameni
maturi : uneori se alegeau însă şi tineri (I Tim. 4, 12). Episcopii puteau
fi căsătoriţi. A început a fi regulii totuşi, de timpuriu, ca să se aleagă
dintre clericii celibatari.
168 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Candidatul ales era propus pentru hirotonie episcopilor mai apro­

piaţi, care săvlrşeau hirotonia în comunitatea noului episcop, după ce
aprobau alegerea lui (Sf. Ciprian, Ep. 55, 8 ; 67, 4 s ; 68). Canonul 1 apos­
tolic, apoi sinoadele de la Arelate (314) şi de la Niceea (325) cer ca la
hirotonia unui episcop să asiste cel puţin trei ; uneori asistau şi mai
mulţi episcopi. Episcopii se bucurau de mare cinste din partea credin­
cioşilor. In altar, episcopul sta pe un scaun de cinste (c a th e d r a ), între
preoţi şi diaconi. în cimitire, episcopii aveau locuri speciale ; cu timpul,
se îngropau şi în biserici, fiind socotiţi sfinţi.
2) P r eo ţii (irpeaŞ-iÎTepot, presbyteri) erau. de regulă mai mulţi într-o
comunitate şi formau sfatul episcopului (presbYlerium). Ei slujeau fie
împreună cu el, fie separat, serviciile încredinţate de el. Importanţa
preoţilor a crescut cu mărirea şi cu înmulţirea comunităţilor în oraşe
şi în jurul lor. Cînd creştinii nu mai încăpeau înl.r-un locaş, ei se adu­
nau în altele, unde slujea cîte un preot trimis de episcop. Cînd slujeau
cu episcopul, preoţii şedeau de-a dreapta şi de-a stînga lui, avînd loc
pe scaune, pe cînd diaconii stăteau în picioare'. Preoţii putea să şi pre­
dice şi să catehizeze.
Ca şi pentru episcopat, se cereau pentru preoţie calităţi morale,
bun nume, stima şi încrederea credincioşilor şi lolodată a episcopului.
Tradiţia Bisericii şi sinoadele au stabilit impedimente la hirotonie. Ca
vîrstă, sinodul de la Neocezareea (ţinut între 314 -325) prin can. 11 cere
vîrsta de 30 ani.
în caz de vacanţă episcopală sau de absenţii u episcopului, co le­
giul preoţilor — presbyterium, conducea şi administra comunitatea, păs­
tra legăturile cu celelalte Biserici. La alegerea sau întoarcerea episcopu­
lui, prcsbiteriul da seama de administraţia sa. Numărul preoţilor a cres­
cut oda la cu comunităţile. La Roma se găseau pe la 250 un număr do
■Iii preoli (Tîusebiu, Isto ria b is e r ic e a s c ă , VI, 43, 11) ; în alte comunităţi
er.iu mai puţini. Colegiu] preoţesc din Alexandria, atît timp cît provin­
cia nu avi'.i iilf episcop, hirotonea el pe noul ales.
.’) I>i(it'i>nii (oiây.ovot), ajutau pe episcopi la cult şi în administrarea
Importanţa lor, care era mai mică în vremea Apos­
b u n u r i l o r c omuni i , ' i ţ i i .
t o l i l o r , ,i c r e s c u t mu l l c u timpul. Ei menţineau ordinea la cult, primeau
o f r a n d e l e credincioşilor, citeau din Sfînta Scriptură la cult cînd nu erau
lectori, duceau Sfînla împărtăşanie celor absenţi de la adunare (bolnavi,
 PERSECU ŢIILE 169

închişi), anunţau adunările viitoare. Ei cercetau şi înscriau pe cei care

aveau nevoie de ajutorul Bisericii, duceau ajutorul celor care nu puteau
veni Ia cult şi aveau grijă de găzduirea călătorilor creştini, vizitau pe
cei închişi. Diaconii erau în general persoane de încredere şi de legă­
tură între episcopi şi credincioşi. Scrierea C on stitu ţiile a p o s t o lic e îi nu­
meşte «ochiul, urechea, inima şi sufletul episcopului».
Diaconii erau rînduiţi de episcopi. Ei erau de regulă tineri. Cel mai
însemnat dintre ei, numit «diaconul episcopului» sau «primul diacon»,
se bucura de deosebită încredere. Uneori erau alăturaţi preoţilor pentru
a sluji împreună la o biserică sau comunitate de sat, sau chiar li se în­
credinţa lor o asemeenea biserică, putînd săvîrşi acolo cultul, putînd
boteza şi predica ; Sinodul de la Arelate a oprit însă pe diaconi de a
săvîrşi Sfînta Euharistie. în amintirea primilor diaconi numărul lor era
limitat de obicei la şapte, chiar în Biserici mari.
4) C leru l in fer io r. Mărimea comunităţilor, înmulţirea nevoilor bise-
riceştT 'p rin ' dezvoltarea cultului şi a vieţii sociale creştine, au făcut
necesară crearea personalului ajutător, prin înfiinţarea aşa numitelor
«ordine minore» sau clerul inferior, spre deosebire de clericii propriu-
zişi, numiţi «ordines majores». Din clerul inferior făceau parte : ipodia-
conii (subdiaconi), lectorii, psalţii, acoluţii, exorciştii, uşierii, ia care
s-au adăugat mai tîrziu groparii.
A ceste categorii de slujitori s-au ivit treptat şi n-au fost toate de
la început în clerul inferior. Unii clerici din treptele inferioare erau
instruiţi prin rugăciuni, alţii doar prin binecuvîntarea (hirolcsia) epis­
copului. Nu toate Bisericile aveau toate categoriile de clerici.
Ip o d ia c o n il (oitootânovoi) săvîrşeau unele din serviciile diaconilor,
erau ajutătorii lor, de aceea sînt numiţi uneori slujitori ai diaconilor.
Uneori făceau serviciul de curiei ai episcopului.
L e c to r ii sau citeţii (ă v ajvoîctcou, le c t o r e s ) sînt prima treaptă a clerului
inferior după exorcişti, care în secolul I erau harismatici. Lectorii fă­
ceau citiri din Sfînta Scriptură la cult şi aveau în grijă păstrarea ei. Ei
trebuiau să cunoscă bine textul şi scrierea, să aibă îndemânare la citire..
Poate că în unele locuri lectorii traduceau sau explicau textul citit.
P salţii (<bakiai) erau cîntăreţi. La început se cînta de către credin­
cioşi din psalmii Vechiului Testam ent; cu timpul s-au compus şi cîn-
tări creştine, in unele biserici (în Siria, la Edesa) se cînta antifonic, de
370 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

către doi psalţi sau două coruri. Ei nu sînt socotiţi de toţi istoricii treaptă
a clerului inferior.
A c o lu ţii (axoXoofroi, a c o ly ti) erau însoţitori ai episcopilor. Ei ajutau
la cult, purtînd luminile la ceremoniile bisericeşti. Cju-ş-i—ipodiaconii,
acoluţii erau trimişi uneori de episcopi să ducă scrisori ; numărul lor
varia.
E x o rciştii, numiţi uneori şi e p o r c h iş li au avut la început caracter
harismatic. Slujba lor era vindecarea celor posedaţi de duhuri necu­
rate (en erg u m en i) sau a celor ce sufereau de boli sufleteşti. Exorciştii
ajutau şi la botezul catehumenilor. Serviciul lor îl îndeplineau uneori
alţi clerici.
U şierii (o stia rii) aveau în grijă paza uşilor şi a porţilor. Ei vegheau
ca să nu intre în biserică necreştini. în epoca persecuţiilor, însărcinarea
lor era necesară şi importantă.
G rop a rii (fo s s o r e s ) sînt cunoscuţi dintr-un document din timpul
persecuţiilor lui Diocleţian (303), dar trebuii' să fi fost mai vechi, mai
ales la Roma şi acolo unde se mai săpau catacombe. Ei au fost trecuţi
în clerul inferior, împreună cu lectorii, prin două legi ale împăratului
Constanţiu (35Î).
Unii istorici înnumără între clericii inferiori pe c a te h e ţi [v.7.-rl/r -.7 : ¡.
A ceştia erau însă clerici sau chiar laici însărcinaţi, cu pregătirea cate­
humenilor.
4) H o r e p is c o p ii ..(xwpsrciaxoirot, c h o r e p is c o p i). întinderea creştinismu­
lui în afară de oraşe a făcut necesară crearea unor slujitori speciali
pentru comunităţile depărtate de oraşe. Ei sînt cunoscuţi în Orient clin
secolul al IlI-lea cu numele ele h o r e p is c o p i sau episcopi de ţară (sirto-
xowoi Tiov aŢpiov). Unii horepiscopi aveau hirtonie de episcopi, altit erau
doar preoţi. E' erau inferiori episcopilor din oraşe şi au ajuns în de­
pendenţă de oi, cu un fel de vicari. Horepiscopii puteau săvîrşi cultul
şi l.iee misiune, d u r nu hirotoneau. Unele sinoade au restrîns drepturile
lor in I,nn.ne,i episcopilor. Cu timpul, horepiscopii au fost înlocuiţi de
/>. //r)(/<•v // ( -ii'/!), preoţi vizitatori, sau de preoţi de ţară.
(>) l'i'iiH'ili' <Hn ,vc/ \iciu l B isericii. D ia c o n c s e le (Siaxoviosat, m in istrae)
îndeplineau servicii auxiliare, mai ales pe cele pentru care erau mai po­
trivite decît diaconii bărbaţi ; asistau ia botezul femeilor, la împărţirea
 P ERSECU ŢIILE 171

djuloarelor pentru femei, la vizitarea bolnavilor, la agape. Rolul lor era

important în Orient, unde s-au şi menţinut mai mult. Ele se alegeau din­
I re fecioarele vîrstnice, care făceau vot de castitate, sau dintre vădu­
vele căsătorie o singură dată, evlavioase şi virtuoase. Un timp a existat
şi un serviciu al văduvelor (x%pai); ele aveau în fruntea lor o întîistă-
tătoare ('¡rpEa^S-cn;). Făceau servicii pentru femei şi se ocupau cu rugă­
ciunea şi îngrijirea locaşului de cult.
c. Pregătirea clerului. Clericii nu se pregăteau la început în anu­
mite şcoli. După înfiinţarea şcolilor creştine, deşi acestea nu erau şcoli
speciale pentru formarea clerului, cei trecuţi prin ele erau preferaţi în
cler, mai ales la episcopat. Mai mulţi din episcopii din secolele II şi
III au ieşit din aceste şcoli (din Alexandria, Cezareea Palestinei, Antio-
hia, Edesa).
M ijlocul obişnuit de pregătire a clerului era trăirea şi slujirea pe
lingă episcop. El lua pe lîngă sine pe cei mai apţi pentru cler şi-i forma
cu Învăţătură şi cu exemplul său. De regulă, viitorii clerici treceau întîi
prin clerul inferior.
Condiţiile cerute pentru intrarea în cler erau mai ales morale.
Biserica a stabilit să nu hirotonească pe cei ce au unele defecte tru­
peşti, pe bigami, pe neofiţi, cu unele excepţii, pe clinici (cei botezaţi în
caz de boală grea), pe en erg u m en i (bolnavi sufleteşte), pe cei care după
boiez săvîrşeau fapte infamante, chiar dacă ar fi făcut penitenţă, pe e re­
ticii şi pe schismaticii chiar reveniţi la Biserică, pe cei căsătoriţi cu
rude apropiate, pe cei cu soţii adultere, pe funcţionari, pe militari, pe
sclavi (dacă nu aveau învoirea stăpînilor). Asemenea condiţii, observate
de timpuriu, au început să intre în hotărîrile sinoadelor.
d. întreţinerea clerului. Clerul se întreţinea în primele trei secole
clin darurile şi din contribuţia credincioşilor. După practica Vechiului
Testament şi după principiul aplicat de Sfinţii Apostoli, slujitorii alta­
rului trăiau de la altar (Luca 10, 7 ; 1 Cor. 9, 13). Creştinii duceau ofrande
(o b la tio n e s ) din mai toate produsele muncii lor. Pe lîngă daruri în n a­
tură, ei ofereau şi bani pentru ajutorarea săracilor şi întreţinerea cle­
rului. Clericii primeau ajutor potrivit cu rangul şi cu situaţia lor ma­
terială. Cum contribuţia credincioşilor nu ajungea întotdeauna, trebuind
să fie ajutaţi înlîi săracii, clericii, se întreţineau şi prin munca lor, culţi-
172 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA

vînd cîmpul, grădina sau exercitînd o meserie. Unii făceau chiar comerţ ;
Sfîntul Ciprian şi sinoadele au oprit aceasta.
e. Celibatul clerului. Nici o hotărîre apostolică sau bisericească nu
obliga pe clericii din primele trei secole să fie celibatari sau să-şi lase
soţiile pentru hirotonie. Se cerea doar ca ei să fio căsătoriţi o singură
dată (m o n o g a m ie) şi să nu se recăsătorească după hirotonie. Unii c le ­
rici, mai ales episcopi, trăiau totuşi în feciorie sau văduvie. Clerul
celibatar era socotit mai curat şi mai vrednic pentru săvîrşirea Sfintei.
Euharistii.
Abia la începutul secolului al IV-lea, s-a inlerzis în Spania, prin si­
nodul de la Ei vira (Illiberis, pe la 300) hiroloiiiii celor căsătoriţi, fiind
obligaţi clericii să-şi lase soţiile. Canonul (33) prin care se hotărăşte
aceasta este redactat greşit (luat după literă, el interzice nu convieţuirea
clerului cu soţia, ci celibatul), dar se ştie, clin aplicarea şi interpretarea
lui, că sinodul a impus celibatul. Sinodul I ecumenic, ţinut la N iceea
în 325, în discuţia căruia a venit şi celibatul c lerului, nu l-a aprobaL
Costum special clerul nu pare să fi avui in primele trei secole.
Clericii purtau desigur costumul timpului şi ul regiunii lor. La cult,
ei se v cr fi îmbrăcat în haine mai bune şi turale", de regulă de culoare
aibă. Veşminte liturgice speciale se cunosc din secolul al IV-lea.
f. Sistemul mitropolitan. Din oraşe, creştinismul s-a întins în jurul
lor. Noile comunităţi de pe teritoriul vecin ţineau dc episcopul ora­
şului. Cu numărul comunităţilor din oraş a crescut şi numărul episco­
pi lor. Regula era ca fiecare oraş să aibă episcopul său, dar pe de alta
par le se ţinea să nu se sporească mult numărul cpiscopilor. Unele pro­
vincii au avut pînă la un timp un singur episcop, şi anume : Aliaia la
Corinl, Macedonia ia Filipi şi Tesalonic, Asia la Efes, Italia la Roma,
(vezi Teriulian, De p r a e s c rip tio n e , 36, 1— 3), Egiptul la Alexandria
( iailia l,i l.mjdunum, Sciţia M ică la Tomis. Comunităţile conduse de
ei .se ihmk','!! (irapoixiai). H o r e p is c o p il ajutau la satisfacerea
11 e \ uilei . u l l i ' e şi misiuiui re î n tir guri şi sat e. Din B i s e r i c a o r a ş u lu i şi

a 1: i ilen iuiui î nvec i nai , precum şi din «parichii», s - a format d lo c? z n

s a 11 ep a r h ia (in î n ţ e l e s u l de azi) a. f i e c ă r u i episcop.
I>ierey,eie episcopi,ie s-au grupat pe provincii, în jurul episcopului
capiU:lei (metropolei), rccunoscînd întîietatea şi autoritatea, lui (can,
 P ERSECU ŢIILE 173

34 apostolic). Episcopul capitalei devine astfel « m itropolit», adică epis­

copul şef al provinciei. Prin importanţa oraşului şi prin personalitatea
sa, ei îndeplinea un rol însemnat în viaţa religioasă a provinciei şi
asigura unitatea ei bisericească. Autoritatea morală a unor mitropoliţi
îi făcea ascultaţi şi influenţi, chiar în afară de provincia lor. Dionisie
el Corintului, Policrat al Efesului, Dionisie al Alexandriei, Ciprian al
Cartaginei, Firmilian al Cezareei Capadociei, Grigorie Taumaturgul al
Neocezareei şi episcopii Romei erau astfel personalităţi de seamă, cu­
noscuţi şi stimaţi pînă departe.
Pînă la Sinodul I ecumenic (325), sistemul mitropolitan se consti­
tuie, dar sinodul a ţinut seama de el, luîndu-1 ca bază a organizaţiei
bisericeşti următoare. El a recunoscut episcopilor Romei, Alexandriei
şi Antiohiei, cele trei metropole (mari oraşe), autoritatea mitropolitană
în Italia, Egipt şi Siria, dincolo de provincia civilă propriu-zisă a
fiecăruia. S-au format şi unele grupări din mai multe provincii bise­
riceşti, numite dieceze, ca în împărţirea civilă, avînd în frunte un ex a rh ,
numit în Occident prim at.
S in o a d e le . Pentru chestiuni mai importante sau de interes general,
episcopii provinciei se adunau în sin o d , care era convocat şi prezidat
ele mitropolit. Sinoadele se ţineau de regulă în capitala provinciei. în
Numidia şi Mauretania, precum şi în Pont pînă la constituirea pro­
vinciei, sinodul era prezidat de episcopul cel mai vechi sau cel mai în
vîrstă (s e n e x , sen io r).
La sinoade puteau să asiste şi preoţi sau diaconi, ca însoţitori sau
reprezentanţi ai episcopilor. Asistau chiar şi laici. Drept de vot aveau
numai episcopii, iar drept de cuvînt ¿iveau şi preoţii şi diaconii. Sinoa­
dele hotărau cu m ajoritate de voturi şi întocmeau procesele-verbale.
Hotărîrile lor se comunicau celor interesaţi şi erau obligatorii în toată
provincia. Sinoadele aveau conştiinţa -a fi inspirate de Sfîntul Duh şi
întrebuinţau de obicei formula Sfinţilor Apostoli (Fapte 15, 28) : «Pă-
rutu-s-a Sfîntului Duh şi nouă».
Sinoadele erau m ijloace de afirmare a unităţii bisericeşti, de apă­
rare a credinţei, de impunere a disciplinei bisericeşti. Primele de care
se face menţiune în istoria bisericească sînt cele de la Palermo în
Sicilia, apoi cele din Frigia şi Anhialos din Tracia, în 150. Apoi au
fost cele de la Cartagina sub Sfîntul Ciprian, cele de la Antiohia con-
17 4 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

Ira lui Pavel de Samosata (264, 268), cel de la Elvira (c. 300), cel de
la Arelate (314), cel de la Ancyra (314) şi Neocezareea (între 314— 325).
In unele provincii (Africa şi Capadocia) sinodul se întrunea regulat o
dată sau de două ori pe an.

BIBLIOGRAFIE
La J. P. K i r s c h , op. cit., p. 776— 7 7 8 ; 790, 791, 799—8 0 0 ; în enciclop ed ii, la
cu v in tele re sp e ctiv e (B is eric ă , e p is c o p a t , ie r a r h ie , c lo r , m itr o p o lit, sin o d ).
P. B a t i f f o 1, La h ié r a r c h ie p r im itiv e , în «Etudes d 'histoire et de th éolo gie p o ­
sitive», ed. 7, Paris, 1926, p. 225— 280.
H. L e c l e r c q , art. E p is c o p a t, în «D ictionnaire d 'arhéologie ch rétien n e et de
Liturgie», V, col. 202— 238.
F. P r a t, art. E v ê q u e , în «D ictionnaire de th ro lo q ie catholique», V , col. 1656
— 1701. '
G. K o n i d a r i s, Zur L ô su n g d e r K ir c h e n v e r ia s s im t j d o r U rch risten tu m s, A ten a,
1959. '
K. B a u s, o p . cit., 1, 1963, p. 388 ss.
B i h 1 m e y e r-T iï c h 1 e-D a m m e, op. cit., 1, 190!), p. 96— 105 si bib lio grafia,
p. 433— 436. ’
J. D a u v i 11 i e r, Les tem p s a p o s t o liq u e s , 2 vol., l’nris, 1970.
G. I. S o a r e , F o rm a d e c o n d u c e r e în B is e r ic a c r e ş tin ă în p r im e le tre i v e a c u r i,
Bucureşti, 1938 (foarte bogată bib liografie, p. IX — X X X V I).
I d e m , M itr o p o lia în d r e p tu l c a n o n ic o rtod ox ., liucuroşti, 1939, p. 7— 16.
E. P o p o v i c i , op. cit., 1, 1925, p. 245— 276.
V . Ş e s a n, C u rs d e d r e p t b is e r i c e s c u n iv e r s a l, n i. IV, 1942, p. 61, 64, 75, 92.
N. I. S a v a, A titu d in e a Si. C ip ria n la ţ ă d e p r o b le m a u n ită ţii B is e r ic ii, «Studii
T eo lo g ice», X X I (1969), nr. 3, 4, 210 p.
I u s t i n M o i s e s c u ( — P.F. Patriarh Iustin M nisest.u), Ie r a r h ia b i s e r i c e a s c ă
în e p o c a a p o s to lic ă , în «M itropolia O lten iei», V I (1954), nr. 1— 2, p. 52— 74 şi nr. 4— 6,
p. 209— 233. ’
 EREZIILE

Ereziile iudaizante. Iudeo-gnosticii. Cerint.

Simon Magul *

Cuvîntul e r e z ie (aí'psat?, h a e r e s is ), însemnează alegere, părere se­

parată, eroare, sectă. El se întrebuinţează pentru a arăta învăţăturile
greşite, erorile de doctrină ale celor care n-au primit sau n-au păstrat
doctrina creştină aşa cum s-a predicat de Sfinţii Apostoli şi cum s-a
înţeles şi păstrat de Biserică.
Ereziile sînt tot aşa de vechi ca şi creştinismul. Creştinismul era
numit de iudei la început «eres», ca fiind deosebit de religia lor (Fapte
28, 22). Sfîntul apostol Pavel socoteşte ereziile ceva firesc («Trebuie
.să fie şi erezii între voi, ca să se învedereze între voi cei încercaţi»,
I Cor. 11, 19). Ereziile au tulburat adesea Biserica şi au fost dintru
început un pericol grav pentru învăţătura ei.
«Erezia» este pornire conştientă de a contrazice învăţătura ofi­
cială a Bisericii ; dar nu orice explicare personală de bună credinţă
<i unui text mai greu de înţeles din Sfînta Scriptură era chiar de la în­
ceput o erezie. Astfel, «o abatere de la doctrina creştină era numită
«eferodoxie» (părere sau credinţă eronată), «kenodoxie» (părere de-
ş<irIci), kakodoxie» (părere rea), sau «paradoxie» (părere greşită) ;
l.iţa de acestea, poziţia corectă era numită «ortodoxă», cum se constată
■icea sta la J Tegesip. Sfîntul Iustin Martirul, T ertulian. Origen si alţii
(vo-zi la M. Şesan, O rto d o x îe~ şi catolîcT tate, «Ortodoxia» XII, 1961,
iu. 2). Probleme mai greu de înţeles din creştinism e r a u : existenţa
SI iniei Treimi, întruparea Fiului, învierea Mîntuitorului, prefacerea da­
nii iior euharistice, prezenţa supranaturalului în natural, sau pronia di-'

* C a p ito l re d a c ta t de P r. p ra f. M. P. Ş esan
 176 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

vină, parusia Domnului şi mîntuirea generală. Iar «schisma» — a^ia[ia

— era rupere sau despărţire de Biserică pe motive de indisciplină.
Primele erezii sînt cele iu d a iz a n te, numite aşa pentru că au în-
_cercat să iudaizeze- creştinismul prin oMcjaţia de. a ...observa V e chiul
T e s tament şi legea mozaică. A ceste erezii atribuiau Vechiului T esta ­
ment valoare permanentă şi cereau aplicarea Sui integrală, în iraşji-_
nism, deşi Sinodul A postolilor de la Ierusalim, din primăvara anului^50,/'
a hotărît că Legea mozaică nu es te obligai or io pentru creştinii dintre
neamuri (Fapte 15, 19 şi 28). Ele erau produsul naţionalism ului^par-
ticularismului şi formalismului Ju d a ic . Curentul iudaizant era puternic
nu numai în Palestina, în deosebi la Ierusalim, ci şi în diaspora, unde
iudaizanţii au făcut uneori mari greutăţi predicii apostolice, precum la
Antiohia, Corint şi în Galatia. Răscoalele şi războaiele iudaice, mai ales
ruinarea Ierusalimului şi distrugerea templului (70), au contribuit la
înăsprirea raporturilor dintre iudaizanţi şi creştini şi totodată la sepa­
rarea lor.
Iudeo-creştinii moderaţi au rămas în 1»iscric-ă,gudaizanţii s-au or­
ganizat în s e c te * Jn c ă de la moartea iui Iacob «fratele Domnului» (62),
''TucTaizanţii şi-au ales şef pe T’hebutis, pe cînd iudeo-creştinii au ales
pe Simeon, care a murit martir sub Traian. Şi unii şi alţii au părăsit
Ierusalimul, trecînd la răsărit de Iordan, la Felia, în Decapole şi spre
M area Moartă. Aci iudaizanţii s-au apropiat tio (’seni. Unii din iudeo-
creştinii moderaţi au revenit la Ierusalim (A('!ia), fornând o comuni­
tate cu creştinii recrutaţi dintre neamuri, sub împăratul Adrian.
Critica protestantă a imaginat în creştinismul apostolic şi o opo­
ziţie între «petrinism» şi «paulîsm», ca două. concepţii şi tendinţe
creştine contrarii, ale Sfinţilor apostoli Petru şi Pavcl. O asemenea
părere este vădit neîntemeiată, exagerînd sensul discuţiei de la An-
lioliia şi nuanţele de formă din predica lor. Personalitatea celor doi
Apostoli n-a dat creştinismului interpretări deosebite şi cu atît ,mai
piili'i opuse. Acestea le-au fost atribuite de raţionalişti; nu au existat
in doc Irii!,! şi vin Io Bisericii primare.
i ii is-l nu esle îndreptăţită considerarea esenienilor ca o comuni-
l.ili* < i nl.'i, după unii cercetători moderni, în legătură ,cu .«co­
munitatea de l<i Qumrun» ; ei trăiau în asceză şi în afară de legile
mozaice.
 EREZIILE 177

1. Eretici iudaizanţi

Ereticii iudaizanţi erau de mai multe nuanţe, dintre care sînt

cunoscute două. EvoIuţTâ~ToT~esŢfr~7^^ urmărit. Ştirile ce avetai
despre ele sînt din diferite locuri şi timpuri, şi de aceea nu sînt to t­
deauna de acord. Creştinii s-au dezinteresat de ele şi le confundau sau
asemănau cu iudaismul. Nu se poate deci spune că iudaizanţii aveau
de la început ideile cu care i-a cunoscut mai tîrziu (în sec. IV) Epifaniu,
Ieronim şi alţii. După unii scriitori creştini, par a fi existat două feluri
(Iustin), după alţii trei feluri (Origen) de iudaizanţi, mai mult sau mai
puţin rigorişti. Numele lor se confundă la unii şi pare a se fi dat uneori
chiar creştinilor.
a. Nazareii (vaCtopaîot) erau iudaizanţi moderaţi, rămaşi izolaţi în
retragerea lor peste Iordan şi staţionari în ideile lor religioase. Ei ob-
serveau legea mozaică, dar nu ţineau ca ea să fie impusă şi creştinilor
dintre neamuri. Nazareii recunoşteau Naşterea supranaturală a Mîntui-
torului, M oartea şi învierea Lui. Ei vedeau în El pe Fiul lui Dumnezeu
şi Mesia, ca şi creştinii. Foloseau Evanghelia după Matei, în forma ei
originală, în limba aramaică. Teodoret spune mai tîrziu (sec. IV— V)
că ţineau Evanghelia zisă «după Evrei».
b. Ebioniţii (afîtcovatoi) erau iudaizanţi, xignxişti. Numele lor vine,
după Sfîntul Irineu, de la un oarecare Ebion, sau de la un rabin laba
sau Ăbun ; după alţii de la|abâp un veşmînt sărăcăcios, de cerşetor
sarPcTeTTă numele comun de "‘•gara ci (ebionim]^ săraci pioşi. Origen
crede că şe numeau aşa ca săraci cu duhul. După Origen şi Teodoret
erau două feluri de ebioniţi. Unii recunoşteau N asierea miraculoasă
a lui lisus Hristos, alţii îl socoteau fiul lui Iosif şi ai Măriei ; şi unii
şi alţii negau divinitatea Lui. Ambele categorii respectau legea mo­
zaică, Evanghelia după Matei în limba aramaică, şi refuzau scrisul Sfîn-
Lului Pavel, considerat ca apostat. Ebioniţii s-au apropiat mai tîrziu de
«rabînism» şi de «talmudism», în care explicarea Scripturii se făcea îm­
potriva lui lisus ca Mesia.
Ebioniţii moderaţi, confundaţi uneori cu nazareii, serbau şi sabatul,
ca iudeii, şi duminica. Un ebionit însemnat pare a fi Symmachus, care
a făcut o traducere lăudată a Vechiului Testament în limba greacă (în
sec. II). Epifaniu îl socoteşte însă samarinean convertit la iudaism.
12 — Istoria bisericească
178 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

c. în unele scrieri ale Noului Testament se constată existenţa unor

eretici deosebiţi de iudaizanţii propriu-zişi. Ei aveau şi alte idei clecît
cele iudaice. Iudaizanţii combătuţi de Sfîntul apostol Pavel în Epis­
tola către Coloseni propagau nu num ai obs'efvăreâ'îegii mozaice (cir-
cumc'iziunea, deosebirea alimentelor, sărbători, ţinerea sabatului, a lunii
noi), ci şi practicarea ascezei, socotind corpul ca o închisoare a sufle­
tului ; ei aveau un cult al îngerilor, pe care-i socoteau intermediari
către Dumnezeu. Din Epistola către Efeseni şi din epistolele pastorale
se cunoaşte existenţa unor iudaizanţi cu idei gnostice, străine de iudaism.
Ei opreau căsătoria şl unele alimente (carnea), aveau «basme"şi~nesîîr-
şite înşirări de neamuri», mituri şi genealogii (I Tim. 1, 2 0 ; II Tim. 2,
17). Asem enea eretici se găseau şi la Corint.
d. Din epistolele lui Petru şi a lui Iuda cunoaştem eretici dedaţi
plăcerilor. Sub pretextul libertăţii, ei dispreţuitul legea. Negau a doua
venire a lui Hristos. Eretici asemănători erau n ic o la iţu de l a Efes şi
Pergam, cunoscuţi din Apocalipsă (2, 6 şi 15). Afoştia mergeau mai de­
parte : aprobau cultul idolatrie, mîncau din carnea jertfită idolilor şi
învăţau că ¡femeile pot fi comune bărbaţilor.
La aceste categorii de eretici, se găseau idei străine de ale iudai-
zanţilor. Ei se dedau la speculaţii asupra preexistenţei şi rolului lui
Iisus Hristos în lumea spirituală, în creaţie şi în mintuire ; aveau un
cult al îngerilor, cu rituri deosebite de cele iudaice, aveau un dogma­
tism special, care-i aseamănă cu iudeo-gnosticii. Sfîntul apostol Pavel
cunoaşte unii termeni întrebuinţaţi de aceştia. El se plînge că aseme­
nea eretici pervertesc Evanghelia şi că erau interesaţi la cîştig. Unii în­
văţau şi practicau imoralitatea.

2. Iudeo gnostici
1iideo-<|noslicii erau eretici care păstrau în parte legea iudaică
i i ¡iii|)iinmilau idei slrăme, din gnosticismul antic, precum şi unele idei
n es! ine, denal tu ale în sensul şi scopul sistemului lor. .... ^
a) (.'<■) ml era un iudeu alexandrin, influenţat de ideile lii^ Filon.
( 11. :’() i.d.ilr. i li) d.ilr.). Spre sfîrşitul secolului I, el trăia în Asia
Micii. Deşii unii scriitori creştini (Ipolit, Epifaniu) îl socotesc doar iu-
daizanl, sini mărturii că Cerint avea şi idei gnostice. El era dualist, ad-
 EREZIILE 179

miţînd existenţa unui Dumnezeu ascuns, invizibil, inefabil şi a materiei

eterne. Lumea a fost creată de un înger, Demiurg (ăvjjuoop'ps = crea-
lor). Un alt înger a dat legea mozaică. Iisus a fost un om natural, dar
mai bun şi mai drept decît ceilalţi oameni. Asupra Lui s-a coborît la
botez Hristos, spiritul lui Dumnezeu, care a făcut prin El minuni, dar
L-a. părăsit la moarte. Cerint era deci si dochet. neadmiţînd realitatea
Întrupării lui Hristos. El ţinea legea mozaică (circumciziune, sabat,
unele rituri). Sfîntul Ioan Evanghelistul l-a combătut. /
Dochetismul şi ideile iudaizante sînt denunţate şi combătute de
Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în epistolele sale. Ereticii cunoscuţi de el
îmbinau idei iudaice, creştine şi străine şi învăţau practici de absti­
nenţă (celibat, ascetism, oprire de la carne şi de la vin).
b) E lch esa ism u l. Un curios amestec de iudaism, de păgînism şi
de idei creştine găsim în erezia elchesaită. Elchesaiţii sînt cunoscuţi din
secolul al II-lea. Originea numelui lor nu este sigură. El poate veni de
la un e r e t i c E lk e m l (Elkasai, Ilkasai, Ilxai), care ar fi trăit pe timpul
lui Traian (98— 117), sau ceva mai tîrziu, sau de la cuvintele ebraice
«hei kesai» ( = putere ascunsă, o6va|jug y.excdojipivT/). In elchesaism se
întîînesc idei religioase diferite : naturalism păgîn, influenţe parsiste,
astrologice, magice, fataliste, eseniene. Elchesaiţii socoteau legea mo­
zaică obligatorie (circumciziune, sabat), dar nu ţineau sacrificiile. Ei
practicau un fel de botez şi spălări dese, ca m ijloc de curăţire şi de vin­
decare. Opreau mîncarea de ca m e şi vinul, permiteau căsătoria. Să-
vîrşeau un fel de împărtăşire cu pîine şi sare.
Despre Hristos, elchesaiţii spuneau că este un con sau un înger
superior, de proporţii uriaşe (înalt de 96 de mile, lat de 24) ; alături de
el sta ca principiu feminin Sfîntul Duh. Hristos s-a întrupat de mai
multe ori (în Adam şi în alţii ca în credinţele hinduse) şi cea din urmă
întrupare e cea din Fecioara Maria. După părerea elchesaiţilor, Hristos
putea să fie renegat.
Elchesaiţii pretindeau că învăţătura lor este revelată, printr-o scri­
ere secretă, căzută din cer şi adusă «profetului» lor Elchesai de către
Fiul lui Dumnezeu : aşa pretindea elchesaitul Alcibiade de la Apameea
(Siria), care s-a dus la Roma (pe la 220).
380 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Erezia elchesaiţilor s-a menţinut mult timp. Cercetări mai noi îi

arată înrudiţi cu sa m p s eii (oamenii soarelui), cu ţa b e ii sau s a b e ii (bo­
tezaţi ; în limba arabă «moghtasilah») şi m a n d e ii ( = gnosticii, cunos­
cătorii : «manda» = cunoştinţă, gnoză) din Mesopotamia.
c) Iu d e o -g n o s tic ism u l se constată şi în ideile scrierilor apocrife cu­
noscute sub numele de P seu d o -C lein en tin e : («Omilii» (20) şi «Recu­
noaşteri» — ¿vaŢv(upta[j,oi — 10 cărţi), bazate pe tradiţii şi pe legende
de pe la anul 200, în realitate, compuse mai tîrziu : în secolul IV). Adam ,
M oise şi ! fristos sînt profeţi,_care au descoperit din nou vechea re v e­
laţie de la crearea lumii, întunecată de păcatele oamenilor. ^Mozaismul
adevăxat, nu cel falsificat, este identic cu creştinismul. C rearea.lumii esto
concepută ca făcută prin emanaţie. Scrierile pseucîo-clementine recom an­
dă sărăcie, abţinere de la carne, căsătorie timpurie. în «Omilii», elem en­
tul iudaic este mai puternic decît în «Recunoaşteri».
Scrierile Pseudo-Clementine văd în Sfîntul apostol Petru pe repre-
zenTăntuI creştinismului adevărat, pe care îl identifică încă cu iudais­
mul curat. Ele sînt un adevărat roman de călătorie al lui Petru şi C le­
ment Romanul (91— 100), plecaţi în urmărirea ereticului Simon Magul,
pînă la Roma, şi pretind a reda învăţătura lui Pelru. în realitate, scrie­
rile Pseudo-Clementine conţin idei iudaice, ereliee şi antice, admit pan­
teismul stoic, veşniciei materiei, emanaţia, dualismul. Ele combat în v ă­
ţă tu ra Sfîntului apostol Pavel, credinţa în SfînUi Treime şi politeismul
mitologic”.~Pseudo-Clementinele admit necesilalea botezului pentru ier-
iarea păcatelor. Pe Xoan Botezătorul îl socotesc opus lui Hristos, iar pe
Simon Magul lui Petru. Refuză interpretarea alegorică a Sfintei Scripturi.
Iderludeo-gnostrce se găsesc şi în scrierea apocrifă numită C a r tea
lui lUiruh. Ca şi cele de mai sus (ale lui Cerint şi elchesaiţilor), ele
formează o legătură între iudaism şi creştinism cu gnosticismul propriu-
zis, numii, spre deosebire de cel iudaizant, şi fizic-cosmologic (a se
vedea capiIolul următor).

Simon Magul
Simon Magul osie cronologic primul eretic. El este cunoscut din
Faptele A postul! lor (K, 9— 25^, unde se vorbeşte despre aparenta lui
convertire ia creştinism, în urma^predicii în Samaria a diaconului Filip.
 EREZIILE 181

Ceea ce impresiona şi interesa anume pe Simon, erau «puterile cele

mari şi semnele ce făcea» misionarul creştin, pe care el îl urmărea ele
aproape. Venind Apostolii să pună mîinile pe cei botezaţi, Simon a
oferit bani Sfîntului Petru, ca să-i dea şi lui puterea lor. Numele lui
a rămas pînă azi în graiul creştin, în «simonie», care înseamnă cumpă­
rarea celor sfinte.
Din Faptele Apostolilor se ştie despre . Simon că era vestit.în ora­
şul, Samaria,,.prin magie, că se socotea «a fi el cineva mare» şi că era
numit de toţi «puterea cea mare a lui. Dumnezeu» (8, 9— 10). Doctrina
lui e puţin şi nu limpede cunoscută. După scrierile pseudo-clementine,
Simon ar fi învăţat la Alexandria, iar în Samaria el ar fi fost ucenicul
altui eretic, Dositei. ţ ....
După ştirile mâi tîrzii din scrierea F ilo s o iu m en a , din Ieronim şi
alţii, el admitea o ierarhie de eo n i, în fruntea cărora era c u g e ta r ea
(svvoia). A cea stă -a -n rodus..pe îngeri, pe arhangheli şi pe D em iu rg, care
este Dumnezeul iudeilor. Prinsă în sfera spiritelor inferioare, Cugetarea
s-a întrupat intr-o serie de femei ; în vremea sa, Simon o socotea în­
trupată într-o partizană a lui Tyr, Elena, o femeie de moravuri uşoare,
cure-: însoţea. ....... " ... ...............
Dumnezeul suprem.. zicea erei icul samarinean, s-a manifestat iu­
deilor ca ^iu în Iisus^păgînilor ca Sfînt Duh, iar samarinenilor ca Tată
în Simon. Asupra acestuia a coborît Dumnezeu «marea Sa putere»,
Ieronim scrie că Simon Magul zicea despre sine : «Eu silit cuvîntul
Iui Dumnezeu, eu sînt frumuseţea, eu sînt mîngîierea, eu sînt atotpu­
ternicia, eu sînt totul lui Dumnezeu» (C o m en ta r la E v a n g h e lia du pă
M atei, 24, 5). Simon Magul avea ideea că este o întrupare divină. Pe
Iisus îl socotea una din formele aparente ale puterii supreme.
Legea mozaică era socotită de Simon operă a spiritelor inferioare
şi un instrument de sclavie. Ereticul învăţa mîntuirea prin credinţa în
el şi în Elena. Faptele bune sînt inutile ; nu există nici vicii, nici virtuţi.
Simon este deci antinpmişt şi învaţă imoralitatea. Partizanii lui erau
corupţi. Ei practicau magia^e^orcismele, fdpnecele.^jdolatria le era un
lucru indiferent. Secta adora chipul lui Sim on‘tx-a^Mpiter) şi pe al Elenei
(ca Atena)'.’ .. ' “ ....... ......' , .... ,
Simon Magul a găsit aderenţi în ¡Siria, în ^rigia, la(Roma. Ei aveau
o evanghelie apocrifă («,Cele patru sfîrşituri ale lumii») şi răspîndeau
182 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

scrierea numită P r ed ic a lui Petru. Din scrierile lor s-au păstrat doar
unele fragmente. Simon Magul este socotit de Sfîntul Irineu «părintele
ereticilor».
Dintr-o greşeală de citire sau de înţelegere, Justin Martirul a cre ­
zut că lui Simon Magul i s-a ridicat la Roma o statuie, a cărei inscrip­
ţie el a citit-o ca «Simoni Deo Sancto». In realitate statuia, care a fost
descoperită la 1547, este a unui zeu sabin numit Semo Sancus. Legenda
adaugă că Simon Magul şi-a găsit sfirşitul la Roma, voind să facă o
minune, cu care să dovedească puterea sa (după o versiune, a vrut să
se înalţe la cer, şi a căzut ; după alta, s-a lăsat îngropat de viu, spunând
că va învia).
înrudiţi cu Simon Magul erau ereticii D ositei şi M en an dru . Despre
primul s-a crezut că a fost învăţătorul, apoi ucenicul lui Simon. S a ­
mar ¡nean ca şi Simon, el se socotea profetul anunţat de mult. Ideile iui
nu sînt bine cunoscute. Se crede că Dositei observa legea mozaică şi că
respingea teoria eonilor şi antinomismul, poale şi eternitatea lumii.
Menandru a rămas, după Simon, şeful seclei. El se da drept Mesia
şi pretindea că nimeni nu se poate mîntui fără botezul lui, care asi­
gură învierea, nemurirea şi o tinereţe veşnică.
Idei asemănătoare cu ale lui Simon Magul se mai găseau la ereti­
cul C le o b io s , la g o rten ien i (goratenieni), la m a s b o te i (sau masboteni),
numiţi şi basmotei.

b i b l i o g r a f i i :

La J. P. K i r s c h , op. cit., p. 778, 783— 784 şi In enciclop edii la num ele ereziilor
.şi i'fcziarh ilo r.
T ra ta te le de isto ria dogm elor la A d . H a r n a c k, F r. L o o f s, J . S c h w a n e ,
.1. T i x c r o n t, S e e b e r g.
!■:. I’ o p o v i c i, o p . cit., vol. 1, 1925, p. 307.
M. N c i] o i t <ï, O rg a n iz a re a e s e n ie n ilo r şi d o c tr in a lo r, «Studii T eo lo g ice», X IV
ţ i‘Kix), mi. :î -1, |>. :>oi ş.ii.
<\ l> .in i c i , liiitliciii, d e n u m ir e a e s e n ie n ilo r , «Studii T eo lo g ice», X X II (1970),
iir. :> (>, |>. i l ’. B ş.u .

II. K o ■■in .i I .i, 11 c h r ă c r-E s s e n e r-C h r i s ( e n, Köln, 1959.

II. < ' ,i y c I I c s, N a is s a n c e d e ¡'E g lise, s e c t e ju iv e r e j e t é e , Paris, 1968.
K. N. li o n g s (1 o r f, K ir c h e u n d S y n a g o g e , 2 vol., Stuttgart, 1968/9.
M. I, <• t ii r n y, Le c o n c ile d e J e r u s a l e m , Paris, 1969.
B i h I ni e v e r-T ii c h 1 o-D a m m e, op. cit., 1, 1969, p. 131— 136 şi b ib lio g rafie, p.
447— 450. ' ■
 EREZIILE 18 3

Gnosticismul sirian şi alexandrin. Alte sisteme.

Maniheismul *

Gnosticismul este cunoscut mai mult din scrierile creştinilor care

l-au combătut (Irineu, Ipolit, Tertulian, Adamantius, Epifaniu, Filas-
triu de Brescia, Teodoret de Cyr, precum şi din unele locuri de la C le­
ment Alexandrinul şi Origen). Bogata literaturaă gnostică s-a pierdut
aproape toată. Din ea se păstrează numai fragmente (în Migne, P. G.
VII) şi o scriere I I îoti? ,aocpta (Credinţă, înţelepciune). Nici scrierile în
care creştinii au combătut gnosticismul nu se păstrează toate. Cunoaş­
terea lui este deci relativă.
Gnosticismul este un sistem de erezii, complicat şi straniu, în mul­
ţimea şi variaţia ideilor şi termenilor săi. El a fost un pericol pentru
creştinism prin unele idei, prin propaganda, prin scrierile şi prin pretinsa
sa" ştiinţă în « P rob lem a creaţiu n ii».
Originea gnosticismului au văzut-o vechii scriitori creştini în filo­
zofia antică, maî'~ăIes~platonică. ceea ce este adevărat în parte, mai ales
pentru -gnosticismul alexandrin. Dinlre istoricii mai noi, unii au căutat-o
iImTlMér?n~Tñ~caFaia iudScaTldţii în parsism (mazdeismul persan), în bu -
dism, în orfism sau în influenţa sistemelor religioase orientale şi în deo­
sebi în sincretismul religios. Unii au văzut-o chiar în creştinism.
Gnosticismul este un fenomen religios cu caracter sincretist, avînd
idei din diferite culte vechi, şi chiar unele din iucTâFsm şi~creşfrn]s:n.
El este anterior creştinismului şi nu este un produs al evoluţiei interne
a creslmisimilui. ci al putem icuJjirT álm ñ r^Tñrretist. care a căutat să
atragă şi creştinismul. 111 marele proces-a-Lame-stecuIul de religii şi să-]
.transforme într-o religie de mistere.
Numele gnosticismuTuî"vTiîe cíe l a rvcoat»;, c u n o a ş te r e pe care gnos-
iicii credeau că o posedă. Gnoza era deci o «ştiinţă». P£_c.ar.e...ib.0 -^a.iL£axi
toţi oamenii. Ea pretindea că se bazează pe tradiţii secrete, cunoscute
numai de iniţiaţi. Sfîntul apostol Pavel o numeşte «falsă ştiinţă» ((¡jsuSw-
vuiaos -fvíoatc, I Tim. 6 , 20).
Gnosticismul era încercarea de a face din «ştiinţă» o înţelegere
superioară a religiei, o privire a misterelor ei. El raţionaliza religla'şT
credea că asigură cunoaşterea adevărului religios şi posibilitatea mîn-
. -

* Capitol redactat de Pr. prof. M. P. Ş esan « _

\K y C v v °
/
184 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

tuirii pe această cale. Toate sistemele gnostice credeau că ajung 1 a,

fericire prin gnoză.
Gnoza lucra cu unele noţiuni filozofice, dar avea scop religios,,
ba lua chiar aspect creştin prin aceea că socotea pe Iisus Hristos în
posesiunea cunoştinţei, a învăţăturii care mînluieşte pe oameni. în
creştinism, gnosticii căutau să dea dogmelor şi practicilor lui o expre­
sie filozofică.
Gnosticismul punea şi credea că dezleagă marile întrebări care
preocupă spiritul omenesc : De unde vine rău] şi de ce ? De unde vine
omul şi cu m ? (Unde malum et quare ? Et unde homo et quomodo ? —
la Tertulian). Ce am fost şi ce am d ev en it? Unde am fost şi unde am
a ju n s ? Unde mergem şi unde vom fi mînluiţi ? Ce e naştere şi ce e
renaştere ? Care sînt raporturile Intre Dumnezeu şi lume ? Cum poate
spiritul pur, fiinţa dumnezeiască infinită să cunoască, să producă, să
conducă materia şi finitul, adică lu m ea ? Importantă era îndeosebi pro­
blema originii răului şi a mîntuirii de rău, do col fizic şi de cel moral.
F on d u l com u n al doctrinei gnostice rezidă în dualism, emanaţio-
nism şi mîntuire prin gnoză. ~
_DualJ.smul^--este concepţia de caracter aristotelic, potrivit căreia
există două principii veşnice şi opuse. Gnosticismul nu poate să explice
altfel dubla existenţă a ..spiritului şi a. materiei, nici să conceapă e x is ­
tenţa lumii prin actul creator al unei voinţe personale şi libere.
Gnosticii voiau să dea o idee foarte înaltă despre divinitate. Pen­
tru a o arăta cît mai pură şi mai înaltă, mai presus de tot ce este
omenesc şi material, ceva de care nu se poale nici vorbi, o numeau
(tăcere) (aijrj). Pentru a o arăta cît mai departe do Ivimo, infinit separată
de om şi de natură, o numeau încă abis (jjuOoţL Această concepţie — o
tăcoro eternă în profunzimile unui abis infinit — era, după gnostici, cea
mai demnă de divinitate.
Noţiunea do divinitate era cît se poate de abstractă; transcendenţa
oi ora dusă la limită. Divinitatea nu putea fi definită sau numită. Ea este
iz v o r u l p rim a r închis în sine al tuturor perfecţiunilor. Gnosticii o mai
uu m oau do <ico<hi p r in c ip iu sau început (oLpxrf); preînceput (icpoapx'/j), pro-
lopurinle (npoitatiop), unul şi totul (ev xa'i i t a v ) .
M aiori . 1 (îSAvj) se găseşte din veci în opoziţie absolută cu spiritul
divin. Eu oslo socotilă sediul răului sau este identificată cu răul. La
 EREZIILE 185.

întrebarea : de unde vine răul (tcoSsv -co xaxov), gnosticii răspundeau : din
materie ( â q ţ bXrfi). Ideea aceasta venea din parsism. M ateria este nu­
mită cînd jATj ov — ca fără fiinţă şi fără formă, în opoziţie cu spiritul
divin, ca în platonism, cînd haos.
Lumea materială nu este opera lui Dumnezeu. Crearea lumii este
fapta Iui Demiurg (Stjjj, 1 0 0 9 7 0 ?),un eon inferior, emanat din divinitate, în
urma celorlalţi. Cu.^a£^.stau3nxMlci5JUiiUnIâtuxa.creaţia.biblică şi aceas­
ta pentru a nu f a c ^ d i n J u m n e z e i i . .autorul răului, prin crearea lumii
de către_EL±nsuşi.
(E o n ii ^aiffive?) erau figuri din vechea mitologie sau personificarea,
unor nffţiuni filozofice. Ei provin din principiul divin prin emanaţie
iipdp oX^fie cîte unul, fie perechi (auCufot), un eon masculin şi unul fe­
minin. Numărul lor variază la gnostici, ajungînd pînă 1|=T365,/’sau c h ia r '
mai mulţi (365 ceruri / 7 eoni). Cu cît eonii sînt- ulteriori, adică m ai
tîrzii, mai îndepărtaţi, cu atît sînt mai.puţin perfecţi....
' Demiurg, creatorul lumii, este cel din urmă : de aceea el este soco­
tit mărginit, ignorant, pervers. El este Dumne.ze.ul..iudeilo.n Este numit şi
apXwv (căpetenie). Cea mai înaltă emanaţie este eonul superior, numit
mintea fvooc). raţiunea sau cuvîntul (Aoţoî). Lui i s-a încredinţat opera
mîntuirii lumii. _____
Eonii, numiţi şi îngeri, formează laolaltă} •KXrjpwp.xJ— deplinătatea,
împărăţia binelui şi a luminii, a principiului divin şi bun | otevop,?.,.
vidul haotic, era opusă «pliromei».
Mîntuirea este concepută de gnostici ca un proces cosmic. Ea
însemnează scăpare, eliberare de materie : este dizolvarea lumii mate­
riale, senzuale, prin separarea elementelor, şi reîntoarcerea absolutu­
lui în sine însuşi (ânOKa.xdamaii). La aceasta se ajunge prin gnoză^ Pe
rînd lupta dintre cele două principii şi împărăţii, spiritele a u ’f ost"prinse
închise în materie, prin crearea lumii de către Demiurg (ele se gă­
sesc în oameni, în animale, în plante), mîntuirea constă în descătuşarea
. 1<'(istor părţi din împărăţia materială a lumii şi restabilirea lor în pli-
roina, în împărăţia spirituală. Felul cum se întîmplă acest proces de eli­
berare, la care aspiră sufletul omului, şi de unire cu divinitatea, este-
deosebit conceput de gnostici. Diferenţele între sistemele gnostice sînt
de altfel mul Le, după cum stă la baza lor influenţa filozofiei platonice-
(la Alexandria), sau dualismul parsist (în Siria)./
 286 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

_Sistem ele „gnostice. .sînt şi dochetiste, învăţînd că Hristos n-a luat

trup real, adică material, ci sau unul aparent, sau unul eteric, ceresc,
sau asupra_^omului fisus s-a coborît eonul Hrislos. Şuferinţele, M oartea
şi învierea liu_Hristos sînt aparente, ca şi întruparea Sa. Nu vor învia
'n ic i corpurile omeneşti ; concepţia gnostică despre materie nu îngăduie
aceasta, aşa cum nu admite întruparea şi învierea lui Hristos. Mîntuirea
nu se realizează prin Moartea Lui, ci prin cunoştinţă, prin gnoză, prin
asceză, prin formule şi practici magice. Iisus Hrislos este totuşi în toate
sistemele gnostice marea răspîntie a istoriei lumii.
. Sfintele Taine, lucrînd cu materie, nu a ju tă la mîntuire. Gnosticii
aveau totuşi unele'rituri, între care unul asemănător cu Euharistia creş­
tină (Irineu spune că unii aveau meşteşugul de n colora în roşu lichidul
de care se serveau în timpul săvîrşirii ritului lor).
M o ra la g n o s tic ilo r era fie ascetică, excesiv de severă, pentru dis­
trugerea materiei, care este corpul, fie libertin ¡.stă, antinomistă, din ideea
că nu faptele bune sînt necesare pentru mînluire, ci gnoza. Cei c ar e
posedau gnoza, se mîntuiau numai prin ea. Asceza gnostică interzicea
căsătoria, carnea, vinul, plăcerile senzuale. Libertiniştii erau dimpo­
t r i v ă destrînaţi şi senzuali, rieruşmaţTşi corupţi.
Gnosticii împărţeau pe oameni în două sau trei categorii. Unele
sisteme deosebeau pnevmat.iri si ilici. Pnevmalicii, adică spiritualii, sînt
cei care posedă scîntei din divin itate; numai oi se mîntuiesc ; ilicii,
adică materialii, se pierd. Alte sisteme admiteau trei categorii, după tri-
hotomismul platonic şi filonic (spirit, suflet, trup) ; pnevmaticii, care sînt
g n o s tic ii; .psihicii (sufleteşti), care sînt simpli credincioşi şi cărora gnoza
le rămîne închisă, ei obţinînd o fericire inferioară, şXJliciLăgnoranţi şi
osîndiţi.
Cn şi creaţia biblică, eshatologia creştină este înlăturată de gnos-
Iici.sin. T,urnea se va distruge prin foc, spiritele se vor întoarce în pli-
ro 111*1 prin gnoză : înviere, judecată, rai şi iad nu vor fi.
SIîulu. S eri piliră es le fie interpretată..alegoric, fie aruncată. Grios-
licii .iveau cărţile lor prelinse sacre şi o revelaţie socotită secretă şi
cunoscul,! pi in iniţiere. Ea se păstrează, ziceau ei, de la unii Apostoli
(Pelru, Pavel, Toma).
Gnosticismul era atrăgător prin pretenţia lui de a poseda cunoş­
tinţa misterelor, prin cultul lui fastuos şi bogat, în care folosea arta
 EREZIILE 187

(imne, chipuri ale lui Hristos, lumini), prin literatura lui teologică (ex e ­
geză) şi tendenţioasă (romane pseudo-apostolice), prin îndrăzneala spe­
culaţiei şi a imaginaţiei lui.
. în secolul I . gnosticismul era în curs de formare, în secolul al II-lea
se dezvoltă_şi înfloreşte^ rnenţinîndu-se periculos pentru creştinism pînă
T â ”fiimătatea secolului al III-lea ^ după aceea decade. Spre sfîrşitul se-
colu.lm-aL.TV-jea , v echile sisteme dispar. Se menţine În^ă3ianiheîsmul/~r:
apărut în secolul aLIII-lea^ iar după decăderea lui supravieţuiesc idei
gnostico-maniheiee. î n rpavlicianism. apoi în bog omilism. la c atari şi_
a lbiaen ezi. în Evul mediu.. înrudite cu ideile gnostice în epoca modernă
au filozofia mistică-panteistă a lui Iacob Böhme ( j 1624), a lui Hegel
( t 1831), a lui Schelling (Ţ 1854) precum şi mica organizaţie numită
«Eglise gnostique de France», la Paris.
O rg an izarea. Gnosticii s-au organizat în diferite forme şi nume, ca
biserici, secte, colegii, adunări, diatribe, şcoli — formînd comunităţi,
asociaţii ascetice, culte misterice. In sectele lor se intra după o ini­
ţiere prin diferite rituri şi cu depunere de jurămînt că nu vor descoperi
altora misterele încredinţate lor. Pe lingă oameni preocupaţi de proble­
mele religioase şi filozofice, dintre care unii aveau ştiinţă şi talent se
găseau între gnostici mulţi şarlatani şi oameni creduli şi amăgiţi.
S is te m e le g n o s tic e mai însemnate sînt cel siria n şi cel alex an d rin .
G n osticismul sirian este un sistem religios oriental, caracterizat prin
dualism riguros, prin dochetism şi anti-iudaism exagerat. Reprezentant
mai însemnat este^a|orniI}(Satornin), care trăia la Antiohia şi es le so­
cotit de Sfîntul Irineu (t 202) discipol al lui Menandru, partizanul lui
Simon Magul ; Satornil consideră căsătoria instituită de diavol. El îm­
părţea pe oameni în două categorii. Pe Dumnezeul iudeilor îl .socotea
creatorul Ju m ii jşL..incapabil SrO. mîntuiasccL
Gnosticismul alexandrin este mult mai însemnat. Irineu. şi Eoifaniu .
îl leagă prin <giosticul_ B asîlid c r (Vasilide), care trăia în Alexandria în
prima jumătate a secolului al II-lea, de acelaşi Menandru, şi deci de
gnoza samarineană, Basilide se lăuda a fi discipolul unui Glaucias,
interpret al Sfîntului Petru. El a fost un scriitor însemnat ; de asemenea
l ini său Isidor. Sistemul lui este mult mai prelucrat decît al lui Satornil ;
o| este o amplificare şi o expunere gnostică mai sistematică. Unii dintre
scriitorii vechi au crezut că Basilide a fost şi în Persia.
 188 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Sistemul lui Basilide este prezentat variat la Clement Alexandrinul

(ţ 215/216) şi la Ipolit t 235 ; F ilo s o fu m e n a ) ; el apare ca o evoluţie de­
jo s în sus în procesul cosmic ; la Irineu (•f 202) şi Epifaniu (f 403) este-
o emanaţie de sus în jos. La început era neantul, purul nimic, din care
a ieşit haosul, iar din acesta se ridică marele arhon, care întemeiază
_ogdoaba ; un al doilea jir h o n întemeiază ebdomada, care este cerul
.planetar. A cest arhon a condus lumea __j5 Înă la Moise. Intre marele
arhon (Dumnezeu) si arhonul ebdomadei. se găsesc 365 de ceruri, avînd
fiecare şapte eoni şi formînd pliroma. Materia eternă, aşezată adînc
sub pliroma, a prins cîteva părţi de lumină, pentru eliberarea cărora
Iehova, arhonul ultimului cer, a creat lumea, fără a le putea mînţui.
Pentru aceasta, Dumnezeu a trimis pe cel mai mare dintre eoni (min­
tea), care s-a unit la botez cu omul Iisus, a mîntuit pe oameni prin
gnoză şi s-a retras în pliroma. ~
V alentin este autorul sistemului gnostic: celui mai dezvoltat şi mai.
important. El l-a răspîndit la Alexandria şi la. Roma, unde a murit pe
la 160. Tertulian vorbeşte despre elocvenţa lui. Valentin atenuează
dualismul gnostic oriental ; este influenţat mai mult de filozofie şi pri­
veşte lumea nu sub forma dualismului riguros, ci a paralelismului dintre
lumea superioară a ideilor şi lumea inferioară, a fenomenelor.
Valentin învaţă emanaţia în perechi de eoni, care formează tetrada
(2 perechi), ogdoada, decada, dodecada, triaconlada (30 de eoni) care
este lumea ideală, pliroma, opusă kenomei, imperiul vidului. în urma
unei tulburări în pliroma, produsă de eonul aoepta = înţelepciunea,
s-a produs lumea fenomenelor ; eonii s-au unit şi au produs prin em a­
naţie comună un nou eon, deosebit de strălucit, pe Iisus cel ceresc, care
se coboară la botez asupra omului Iisus, învaţă timp de un an şi este
Minluilorul ( aojtijp). Valentin împărţea pe oameni în trei categorii şi
învăţa distrugerea materiei, a pamîntului şi a ilicilor printr-un foc, care
sc> va ridica din adîncurile materiei.
Discipolii lui Valentin s-au împărţit în două şcoli : una italică şi
una orientală. SinL cunoscuţi Ptolomeu, Heracleon, Marcu, Secundus ;
Terlulian a combălul. .sistemul în «A d v e rs u s V alen tin ia n o s» .
A lic sisleme gnostice sînt înrudite fie cu cel sirian oriental fio
cu ce! alexandrin-J'îlozofic. In «ofism» jo a c ă mare rol şarpele (ocpic}:.
mijlocitor al gnozei, adică al cunoştinţei către oameni, fie ca principiu
 EREZIILE 189

rău (y.axo8 aí¡j,(ov); fie ca principiu bun (áfa&oSaíjiwv). Dumnezeul iudeilor

(laldabaot, Demiurg) ţinea pe oameni departe de cunoştinţă ; pe aceasta
a adus-o şarpele, de aceea unii îl adorau. Ofismul era anti-iudaic şi dua­
list riguros. Sistemul ofic este mai complicat decît al lui Satornil şi
are numeroase ramificaţii şi nuanţe : naaseni (nahas = şarpe în 1 . ebra­
ică), setieni (de la Set), cainiţi (Cain), peraţi. Ereticii înrudiţi sînt cei
numiţi barbelognostici, severieni (aceştia întrebuinţau scrierea păstrată
JIíaTt? oocpia cu nuanţe valentiniene), barbonienii, antitacţii, prodicienii.
In morală, unii erau asceţi severi, alţii desfrînaţi.
Sirianul B a rd es a n e (Bar-Daisan), care trăia la Edesa ( t 202) şi fiul
lui Harmonius, reprezintă un sistem gnostic mai apropiat de creştinism.
El combate unele erori ale ereticilor, dar are idei gnostice (dualism,
emanaţie), deşi pe altele nu le admite. Bardesane a scris contra marcio-
niţilor şi a lăsat imne religioase. Cercetători mai noi cred totuşi că el
nu era dualist. ...............
Apologetul Taţian Asirianul, discipol al lui Iustin Martirul ( ţ 165),
a adoptat la întoarcerea în ţara sa pe la 172— 173 o doctrină cu apa­
renţe gnostice şi o morală ascetică (abţinere de la căsătorie, de la car­
ne, de la vin). Adepţii lui săvîrşeau euharistia cu apă ; ei erau numiţi
de aceea «aquari» sau «hydroparastaţi», sau «encratiţi» «cumpătaţi».
IJnii istorici nu-i socotesc eretici.
H erm o g en , un sirian stabilit în Africa, la sfîrşitul secolului al II-lea
avea un sistem apropiat de al lui M arcian şi era influenţat de plato­
nism. El admitea şi creaţia biblică şi teoria emanaţiilor. Hermogen a
lost combătut de Tertulian (A d v ersu s H erm o g en em ).
C a rp o c ra t, care trăia în Alexandria — jumătatea secolului al II-lea
— reprezintă o gnoză anti-iudaică, păgînă, panteislă. Unii istorici îi
contestă existenţa, susţinînd că numele său aparţine zeului egiptean
I Îorus-Harpokrates. Religiile populare, zicea el, mai ales cea iudaică,
vin de la demoni. Adevărata religie este întoarcerea în monadă, în
unitatea pierdută a totului, prin gnoză şi călcarea legii lui Demiurg,
aşa cum a făcut Hristos, care ne-a mîntuit prin «reminiscenţele» sale
<lin monadă. Pe aceeaşi linie cu Hristos punea Carpocrat pe filozofi (Pi­
lit gora, Platón, Aristotel), ale căror chipuri le aşeza în locaşurile de
cult ale sectei.
Gnoza lui Carpocrat este caracterizată prin corupţia ei morală.
Hine şi rău — zicea el — nu există de la natură, ci numai în închipui­
190 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

rea omului. Agapele carpocratiene erau întinate de desfrîu, Carpo-

crat învăţînd comunitatea bunurilor şi a femeilor. Carpocrat a avut un
fiu, Epifaniu, care moare la vîrsta de 17 ani.
Maniheismul reprezintă o nouă faz.Ş a gnosticism ului; el este un
produs gnostic sln c re H ^ .^ n ''a m e s ie c d o .parsism, budism, de v e ch e
teosofie babilonian-haldeică şi de idei creştine. Maniheismul are un
caracter mai oriental decît celelalte sisteme gnostice şi oarecare ase­
mănare cu elchesaismul, cu gnoza siriană ş.a.
El nu voia să fie doar un sistem pentru iniţiaţi, ci o adevărată
biserică, o nouă religie universală.
Persoana întemeietorului, numit M ani, M an es sau M a n ih eo s, este
înconjurată de legendă. Izvoarele — unele orientale, în limbile siriacă,
arabă, persană şi armeană, altele occidentale, în limbile greacă şi
latină — se deosebesc mult în cele ce spun despre ereziarh. Mani era
persan, de origine nobilă, născut în Babilonia (în regiunea CtesîTon,
pe la 215— 216). El a primit învăţătură aleasă, a intrat în secta moghta-
silah, a străbătut lumea răspîndind doctrina sa. Sistemul lui este cel
mai bine format şi mai consecvent dintre cele gnostice,- deşi cu idei
împrumutate, el este conceput mai original. Mani voia să dea o nouă
religie perşilor şi a încercat să influenţeze şi asupra creştinilor. S e
zice că a murit jupuit de viu de către perşi (la 277).
Dualismul maniheic este extrem, ca o yiganlomachie. Cele două
împărăţii, a luminii şi a întunericului, se găsesc în cea mai mare opo­
ziţie. Ele sînt personificate, vii, veşnice, necreale. Fiecare are cinci
serii de eoni sau cinci regiuni, membre sau elemente. în lupta dintre
ele, unele părţi de lumină au devenit captive in împărăţia întunericu­
lui ; ele sînt sufletul lumii sau Iisus cel pătimi tor (J e s u s p atib ilis). Ele­
mentele luminoase salvate s-au aşezat în soare şi formează pe Iisus
cel nepaUmitor (J e s u s im p a tib ilis), care este Mîntuitorul. Elementele
rele au creai pe Adam şi pe Eva (pe aceasta numai din materie), pen­
tru ,i perpeLua prin naştere captivitatea elementelor luminoase. F ie ­
care om are un suflet luminos bun şi unul rău.
lilihri are.i se l.ice prin învăţătura lui Iisus Hristos, care a coborît
clin soare pe pămînl, în trup omenesc aparent, a învăţat pe oameni cele
«trei peceţi», a gurii, a inîinilor şi a sinului (signacula oris, manus el
sinus), adică ferirea de păcatele săvîrşite cu vorbirea, cu faptele şi
 EREZIILE 191

ca plăcerile, şi a murit în aparenţă. Învăţătura lui a fost falsificată

de Apostoli. Mani pretindea că o restabileşte el.
_ în. organizarea sectei sale, M ani a imitat creştinismul. El şi-a ales
doisprezece Apostoli (m agistri) şi 72 jde....e.pişcppi-pr.eoţiT...diaconi „şi
el/ăn^gHeîiştTT Comunitatea jm a niheică era formată din aleşi (desăvîr-
şiţi) şi auditori (catehumeni); cei din urmă trebuiau să treacă prin
metempsihoză in altă viaţă. Aleşii se rugau pentru auditori, iar aceş­
tia întreţineau pe aleşi cu hrană.
Maniheii imitau Botezul şi Euharistia, avînd rituri asemănătoare
(botez cu untdelemn şi o împărtăşire fără vin). Sărbătoarea principală
era ziua morţii lui Mani, numită pentru că aderenţii lui se pros­
ternau în faţa unui scaun, simbol al învăţătorului lor.
Morala sectei era severă, pentru cei aleşi, nu şi pentru ceilalţi.
Aleşii păstrau cele trei peceţi : Se abţineau de la carne, ouă, lapte
şi vin, de la lucrul manual, de la plăceri. Ei erau vegetarieni.
Secta maniheică s-a întins în Imperiul roman, unde a fost perse­
cutată de unii împăraţi păgîni sau creştini. în Africa, ea a cîştigat
un timp ca auditor pe Augustin (')' 430), înainte de convertirea lui la
creştinism. Regele vandal Huneric a deportat mulţi manihei pe coastele
europene sudice (Italia, Galia). Ideile lor s-au păstrat şi în Evul mediu,
în sectele numite «neomaniheice».
Prin pericolul pe care-1 prezenta pentru creştinism, gnosticismul
a fost pentru Biserică şi un stimul. Se admite că el a făcut să se pre­
cizeze regula de credinţă, să se grăbească încheierea canonului Sfin­
tei Scripturi, să se îmbogăţească şi dezvolte cultul, să se întărească
autoritatea episcopală, să se scrie opere creştine polemice. Fapt este
că teologii ortodocşi au trebuit, combătînd gnosticismul, să lămurească
şi să fixeze doctrina Bisericii.

BIBLIOGRAFIE
V ezi num eJe e re ticilo r şi ereziilo r gn ostice, în e n ciclop ed iile teo lo g ice.
J . P. K i r s c h, op. cit., p. 784— 788,' 804— 805.
E u g è n e d e F a y e , G n ostiq u .es et g n o s tic is m e , E tu d e c r itiq u e d e s d o c u m e n ts
d u g n o s t ic is m e c h r é tie n a u x H -e e t I II-c s i è c le s , ed. 2, Paris, p. 499— 540
E. B u o n a i u t i , L o G n o s tic is m o , Roma, 1907.
H. L e i s e g n n g, D ie G n o s is , Leipzig, 1955.
E. P o p o v i c i, op. cit., 1, p. 308— 333.
102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

C. S c h n e i d e r , G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m , 2 vol., Mürtchen,

1954.
J. D a n i e l o u , H is to ir e d e s d o c t r in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic è e , 2 v o l., Paris,
1961.
P. N a u t in, L e ttr e s e t é c r iv a in s d e s I l - e e t I l l - e s iè c le s , P aris, 1961.
R. W i 1 s o n, T h e g n o s tic p r o b le m , ed. II, Londra, 1962.
R. G r a n t, l a g n o s e e t l e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s , Paris, 1964.
M. L o d s, P r é c is d 'h is to ir e d e la t h é o l o g i e c h r é tie n n e , (sec. II— IV ), Paris, 1966.
R. H a a r d t, D ie G n o sis, Salzburg 1967, trad u cere englezà de J .F. H endry,
Leyda, 1971.
B i h l m e y e r - T ü c h l e - D a m m e , o p . cit., 1, 1969, p. 137— 148 eu b ib îio g rafie
p. 450— 542.
R. G r a n d , L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s , din cnglezâ, Paris, 1971.
K u r t R u d o l f , G n o sis und G nostizAsm us, D arm sladt, 1975, 862 p.

Marcionismul. Montanismul.
Hiliasmul. Alogii *
1. Marcionismul este o erezie care are o oarecare asemănare cu
gnosticismul. Teologii obişnuiesc s-o numească «quasi-gnostică». Mar-
cion are însă alte puncte de plecare şi alt interes decît gnosticii pro-
priu-zişi. Asemănările între marcionism ¡şi gnosticism sînt parţiale.
M arcion , şeful sectei, s-a născut la Sinope (Pont) pe la anul 85.
In Pont existau comunităţi iudaice şi creştinismul pătrunsese de tim­
puriu. Marcion, ar fi fost fiul unui episcop creştin şi deci creştin de
familie. Dar din cauza învăţăturii lui greşite, el ar îi fost excomunicat
de tatăl său. Pe la 138— 139, M arcion s-a dus la Roma, unde a intrat
în legătură cu alţi eretici, ca ^gnosticul sirian C er don , deşi unii isto­
rici neagă aceasta, pentru a susţine originalitatea ereticului, care ar
fi fost unul dintre cei mai mari gînditori ai creştinismului în primele
secole: un geniu religios şi un reformator, care s-ar fi inspirat direct
de la Sfîntul apostol Pavel şi din Noul Testament (Adolf Harnack).
I.a Roma, Marcion a căutat să intre în comunitatea creştină. Fiind
pi opi ielar de corăbii, el era om bogat. Ereticul a oferit cliiar ca aju-
î<’i I’ is'M'ieij o sumă mare (200.000 sesterţi). Dovedindu-se însă eretic,
e p i s c o p u l ¡-,i înapoiat banii şi l-a respins. Atunci Marcion şi-a înfiinţat
o s e r i a p r o p r i e ( p e ia 144).
luc/ia lui provine mai ales dintr-o greşită înţelegere a Sfintei
S e r i pl ui
i şi îndeosebi a raportului dintre cele dona Testamente. M ar­
cion credea că între ele sînt deosebiri radicale, nepotriviri, dezacord.
* Capii,ol r r t i a c l a l , di- Pr . p r o f . M. P. Ş e s a n
 EREZIILE 193

Intr-o scriere intitulată A n titez e, el a adunat pretinse contraziceri

între cele două Testamente, privitoare la precepte morale. în Vechiul
Testament stă scris «ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte» ; în Noul
Testament, «iubiţi pe vrăjm aşii voştri» ; deci unul învaţă răzbunarea,
celălalt dragostea. în Vechiul Testament, Dumnezeu a pedepsit cu
ploaie de foc din cer (Fac. 19, 24) • în Noul Testament, cînd Apostolii
au cerut aceasta, Mîntuitorul i-a mustrat (Luca 9, 54— 56). Vechiul
Testament justifică unele păcate (furtul) ; Noul Testament le condamnă.
Mîntuitorul a desfiinţat Legea veche, a combătut pe învăţătorii ei (căr­
turari), a venit să cheme nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.
Marcion credea de aceea că Vechiul şi Noul Testament nu sînt
opera unuia şi aceluiaşi Dumnezeu şi că deci sînt doi Dumnezei. Dum­
nezeul Vechiului Testament, creatorul lumii, nu este nici atotştiutor,
nici atotputernic; Dumnezeul Noului Testament ştie şi poate totul.
Dumnezeul Vechiului Testament este drept şi aspru (deus justus, S-soc
oixaio?); Dumnezeul Noului Testament este bun (Sso? ¿-j-a&os). Acesta
a fost necunoscut pînă la Iisus Hristos, necunoscut chiar de Dumne-
zeul-demiurg al Vechiului Testament. Făcîndu-i-se milă de păcătoşi şi
voind să-i mîntuiască, El a intervenit în lume împotriva celuilalt
Dumnezeu.
Dumnezeul cel bun s-a descoperii în Iisus Hristos, coborînd asupra
Lui în anul al X V -le a al domniei iui Tiberiu. El a făcut minuni şi a
învăţat, combătînd legea şi opera Dumnezeului Vechiului Testament.
Pe cînd acesta voia să ajute şi să înalţe numai pe iudei, poporul sau
«¡Ies, Iisus Hristos a chemat pe toii oamenii la mîntuire; po cînd iudeii
voiau o împărăţie lumească, Hrislos a întemeiat pentru ai Săi, una
cerească. Pe cînd Dumnezeul Vechiului Testament exercita judecată,
Iisus Hristos fericeşte pe ai Săi din iubire fără judecată. Marcion nu
<dinitea de aceea a doua venire a lui Iisus Hristos pentru judecarea lu-
inii. Marcion era şi dochetist. Nici întruparea, nici moartea lui Iisus
i ‘ *stos n-a Fost reală. In timpul morţii Lui aparente, s-a coborît la
iiid, unde a predicat şi a mîntuit pe coi condamnaţi de Dumnezeul V e ­
chiului Testament, deci nu pe cei drepţi, ci pe Cain, pe sodomeni, pe
egipteni etc.
- Istoria bisericeasca
194 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

Intre cele două Testamente nu poate fi, după Marcion, legătură

posibilă. El caută argumente în cel Nou pentru combaterea celui
Vechi, le desparte pe unul de altţul şi respinge pe cel V echi prin cel
Nou, pe baza tezei că nu se pune vin nou în foaie vechi şi nici petic
nou la haină veche (Matei 9, 16— 17). Vechiul Testament este pomul
care nu face roade şi se aruncă în foc ; Noul Testament este pomul
cel bun, care rodeşte.
Invăţînd acestea, Marcion credea că urmează Sfîntului apostol
Pavel, pe care în realitate nu-1 înţelegea bine. El nu păstra nici măcar
Noul Testament întreg, ci-1 mutila, admiţînd numai Evanghelia după
Luca, fără primele capitole, care vorbesc despre Naşterea şi genealo­
gia lui Iisus Hristos, şi zece epistole pauline (fără epistolele pastorale
şi cea către evrei).
El pretindea că reface cărţile Noului Testament în forma lor auten­
tică, dar făcea aceasta în mod arbitrar şi inconsecvent. Combătea V e ­
chiul Testament, dar admitea autenticitatea lui, şi nega totuşi autenti­
citatea unor cărţi din Noul Testament, pe care-1 opunea Vechiului T e s ­
tament şi pe care credea că se întemeiază învăţă tura lui.
In morală, Marcion era rig o ris t; învăţa asceza severă, condamna
căsătoria, oprea de la carne şi de la vin, pe c a r e le socoteşte ale Dum-
nezeului-demiurg, care a făcut lumea.
M arcion a făcut propagandă cu succes. EI n-a înfiinţat o şcoală
ca gnosticii, ci o biserică formată din comunităţi proprii, cu cler, cu
locaşuri de cult, cu imne. Marcionismul a dat şi martiri în persecuţii.
Marcion păstra Tainele Bisericii, dar le săvîrşea în felul său. El permi­
tea al doilea şi al treilea botez pentru iertarea păcatelor, botez pe
care îl puteau săvîrşi şi femeile. Partizanii lui Marcion îl numeau pe
('I <sanctissimus magister».
Marcionismul se deosebeşte de gnosticism prin aceea că dualismul
lui ('st.<* I>iT>ITc7'^cos~3in.pjetinsa. .QPPz iţie _dintre Vechiul şi Noul Tes-
lamf'H!, dar fără a fi dualism metafizic, ca alj p o s t i c i l o r . El nu admite
teoria eonilor şi necesitatea gnozei. Interesul lui este soteriologic, nu
cosmologic şi filozofic. El nu împarte pe oameni în pnevmatici şi ilici
şi im despărţea pe catehumeni de credincioşi, nu avea doctrina secretă,
mistere şi iniţiere, ca gnosticii.
 EREZIILE 195

M arcion a vrut să fie un reformator al Bisericii. Părinţii şi scrii­

torii bisericeşti l-au combătut ca pe un eretic mai rău decît alţii (Poli-
carp, Iustin, Irineu, Tertulian). Dar protestanţii l-au apreciat elogios,
socotindu- 1 , unii un geniu religios, un adevărat reformator, un înte­
meietor de religie, ba chiar «primul protestant» (Neander). Adolf Harnack
a văzut în el un gînditor şi un-creator comparabil cu Sfîntul apostol
Pavel, cu Augustin şi cu Luther. Importanţa lui M arcion a fost astfel
mult şi tendenţios exagerată.
Urmaşii lui Marcion au modificat ideile lui, moderîndu-le. Mai în ­
semnat dintre ei a fost A p e lle s . Unii marcioniţi au adoptat maniheis­
mul. Fiind mai uşor de înţeles decît gnosticismul şi mai bine orga­
nizat, marcionismul a fost mai periculos pentru Biserică.
2. Montanismul a fost o sectă apărută în Frigia, îndată după jumă-
tateă- secolului al II-lea. Încă înainte de a fi fost învins gnosticismul,
montanismul tulbură Biserica prin ideile sale apocaliptice, hiliaste, ri­
goriste. Pe cînd însă gnosticii voiau să cuprindă creştinismul într-o reli­
gie universală, montaniştii concepeau un creştinism îngust, sectar,
exclusivist.
Ca şi Marcion, dar din alt punct de vedere, M ontan , şeful sectei,,
voja să fie reformator ; el credea că Biserica a decăzut, fiind influen­
ţată de lume, că morala şi disciplina ei au slăbit. Montanismul apare
ca o reacţie contra acestei stări, readucînd spiritul profetic şi ideea
parusiei apropiate, a primilor creştini.
Montan era un vizionar care voia să pregătească Iu mea pentru
marele eveniment religios anunţat de el. Din speranţa venirii apropiate
a lui lisus Hristos, speranţă care mîngîiase pe primii creştini, Montan
făcea un motiv de trezire excepţională a sentimentului religios, pro-
ducînd o surescitare bolnăvicioasă.
Regiunea în care a apărut montanismul, Frigia, era din cele în
care mişcarea de idei religioase era mai mare, viaţa bisericească mai
agitată. Concurenţa dintre culte, controversele teologice timpurii, per­
secuţiile, starea de spirit a provinciei, au trezit aci speranţa parusiei,
şi cu aceasta profetismul.
Montan era în creştinism un n e o f i t ; el fusese sacerdot al zeiţei
Cybele. Pe la 156— 157 (după Eusebiu, mai tîrziu, la 172). Montan a
început să înveţe la Ardabau sfîrşitul lumii, coborîrea Ierusalimului
 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

ceresc, împărăţia de o mie de ani a lui Hristos cu drepţii. A ceasta avea

să se întîmple în apropiere de Pepuza şi de Tymion, în Frigia.
Montan se socotea Paracletul (Mîngîietorul) anunţat de Iisus Hris­
tos (Ioan 15, 26), organul Sfîntului Duli ; el vorbea în numele şi în
locul lui Dumnezeu însuşi, cînd z ic e a : «Eu sînt Tatăl, Cuvîntul şi Pa-
raclet», «eu, Dumnezeu Domnul, atotputernicul, sălăşluind într-un om»...;
«Nu un înger, nici un trimis, ci eu Domnul Dumnezeu am venit» ; «Nu
pe mine, ci pe Hristos îl ascultaţi» ; «Omul doarme şi eu veghez. Iată,
Domnul este cel care în extază înlocuieşte inima omului; cel care dă
omului inima».
Montan pretindea că revelaţia Noului Testament nu este desă-
vîrşită, ci se desăvîrşeşte prin el, ca P aradei, completînd deci desco-
p¥rlrea'facuîa'prîii^Tisus Hristos. Pe gnostici, Montan şi predicatorii
lui îi combăteau. El nu schimba credinţa Bisericii, dar voia să aducă
o viaţă religios-morală nouă, în spirit eshalologic; voia întărirea dis­
ciplinei, o renaştere morală.
In morală, montanismul era mai rigorist clocit Biserica. A doua
; căsătorie era socotită adulter şi interzisă; cei căsătoriţi de două ori
; erau excluşi din comunitate, Fecioria era socolilă necesară pentru a
primi revelaţii. Postul montaniştilor era mai lung şi mai sever decît
al Bisericii. Distracţiile şi podoabele erau socoti le păcate, iar pentru
păcate grele excludeau din comunitate.
Predica profetică a lui Montan a făcut maro impresie. Entuziasmul
s-a trezit în ascultători, cuprinşi de emoţia sfinţitului lumii şi a împă­
răţiei celei noi. Mulţi şi-au vîndut averile şi le-au pus la mijloc, ca
primii creştini. Mulţimea înfrigurată s-a strîns la locul şi timpul prezis,
ţinînd adunări, săvîrşind cultul sub cerul liber. In aşteptarea Ierusa­
limului ceresc, se produceau stări de extază. Fenomenul ceresc aştep-
¡<,i i:;i s-,i întîmplat, dar ideea şi mişcarea au prins. Montan şi par’i-
■/..111ii s ii an c ontinuat să predice ca nişte profeţi ai împărăţiei de o
mi«' (’(■ .¡ni, inlerproiind în sensul învăţăturilor lor semnele timpului :
i , I / T u ; , i r , rulrcniuro, persecuţii, tulburări şi alte întîmplări.

/'..111 •I in Sii ia, un episcop montanist a pornit în pustie, urmat de

¡uuM,ii ;“ , cu i»■iii■•i şi copii, în întîmpinarea Ierusalimului ceresc, in
Pont, un alt episcop, în urma unui vis repetat, anunţa că sfîrşitul va
veni ni limp d(> un ¿in. Credincioşii îşi lăsau lucrul şi averea, renunţau
 EREZIILE 19?

să se mai căsătorească. Pe la 179— 180, se aştepta din nou venirea îm­

părăţiei milenare. A ceastă stăruinţă din partea «profeţilor» şi această
credulitate din partea mulţimii arată starea, de spirit a timpului.
Exaltatul «profet» îşi alăturase cîteva femei : Priscilla (Prisca), Ma-
ximilţa7 Quitilla, care cădeau în stări de extază şi de somnambulism şi
profeţeau ca şi Montan sfîrşitul, socotindu-se organe ale Sfîntului Duh
şi întrebuinţînd de aceea în vorbirea lor nu genul feminin, ci genul
masculin şi afirmînd că după profeţia lor va urma sfîrşitul.
Montanismul a făcut aderenţi numeroşi. Ei erau numiţi «monta-
nişti», «catafrigi» (rj xkto Opo^ai atpeaic = erezia Frigienilor), «pepu-
zieni». Ei înşişi se numeau spirituali, privilegiaţi ai Sfîntului Duh (spi­
rituales, irveofjicmxot), socotind pe ceilalţi «psihici».
Din Frigia, secta s-a întins în Galatia şi în alte provincii din Asia
Mică, precum şi în afară de aceasta. Ea s-a organizat, avînd evanghe-
lişti, profeţi, episcopi, mai tîrziu un fel de patriarhi. Chiar femeile
puteau să intre în clerul montanist, ceea ce surprinde pentru rigo­
rismul lor. La începutul mişcării, montaniştii voiau să rămînă în sînul
Bisericii. După oarecare ezitare, Biserica s-a pronunţat contra lor ; pri­
mele sinoade cunoscute sînt cele împotriva montanismului (între 160—
180). Respinşi de Biserică, montaniştii s-au organizat separat, ca o co ­
munitate de sfinţi.
Montanismul a fost combătut şi în scris de Claudiu Apolinare,
Miltiade, Rodon, Meliton de Sardes şi alţii. Intre partizanii lui mai în­
semnaţi sînt A lc ib ia d e , T hem isort, A lex an d ru , T h e o d o t. Montanismul a
cîştigat aderenţi şi la Roma (P io c u l, E schin ), iar la Cariagina pe cel mai
însemnat dintre aderenţii săi, pe marele scriitor bist-ricesc Tertulian
( î 240).
Cu timpul, montanismul s-a dezbinat în mai multe secte, cu dife­
rite numiri («eschiniţi» sau «aschiniţi», «proclieni», «artotyriţi» (aceştia
întrebuinţau la împărtăşire pîine şi brînză), «tascodrugiţi» (îşi fixau
la rugăciune degetul arătător de nas) şi «quintilieni», «pepuzani», «pris-
cilieni», «terlulianişti»), Tertulian şi partizanii săi reprezentau o ramură
moderată, care se deosebea de Biserică doar prin rigorismul ei moral.
Secta montanistă s-a menţinut cîteva secole şi a fost condamnată
prin legi şi canoane.
198 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

3. Hiliasmul (milenarismul). numit astfel de la yiXia. exrj sau mil­

lenium (o mie de ani), este credinţa că Iisus Hristos va veni din nou
şi va înfiinţa o împărăţie de o mie de ani. După o primă înviere, a
drepţilor, Iisus Hristos va stabili o teocraţie pămîntească vizibilă, dom­
nind cu drepţii o mie de ani. După aceasta avea să vină sfîrşitul lumii,
învierea generală şi judecata viitoare. în timpul împărăţiei milenare,
puterea lui Satan este biruită şi legată, drepţii şi credincioşii domnesc
cu Iisus peste lumea cealaltă.
Ideea revenirii Mîntuitorului găsea temei în cele spuse în Evan­
ghelie (Matei 24, 34— 42 ; 25, 31 ; Luca 12, 39 : Ioan 5, 28), despre sfîr­
şitul şi judecata lumii, iar ideea timpului de o mie de ani şi alte idei
erau luate din Apocalipsă (20, 5— 7) înţelese de hiliaşti ca despre o îm­
părăţie pămîntească a Mîntuitorului. Hiliasmul s-a format prin greşita
interpretare a celor spuse de Mîntuitorul şi de Sfinţii Apostoli. Nici El,
nici ei n-au fost hiliaşti. Iisus Hristos a vorbii despre venirea sfîrşitului
pe neaşteptate, dar n-a învăţat o împărăţie a Sa pămîntească.
/ Ideea hiliastă era mai veche decît creşLinismul şi venea din iu­
daism. Ea avea început în profeţiile despre o împărăţie viitoare (Isaia,
'-Daniil), împărăţia lui Mesia, pe care iudeii au denaturat-o cu ideea
de Mesia, sub apăsarea şi influenţa greutăţilor prin care au trecut.
Ideea împărăţiei viitoare a intrat cu unele lărgiri şi modificări în
creştinism.
Ea a avut la început forma unei aşteptări apropiate a sfîrşitului
lumii. Ideea era generală şi neclară. Sfinţii Apostoli au trebuit să pre­
vină pe credincioşi că sfîrşitul nu este iminent şi că trebuie să tră­
iască liniştiţi (epistolele către Tesaloniceni, epistola II Petru). Termenii
simbolici şi profetici ai Apocalipsei întreţineau însă ideea împărăţiei,
datori iii persecuţiilor şi strîmtorărilor îndurate de creştini. Ideea îm­
părăţiei viitoare şi a parusiei apropiate era mai ales o mîngîiere în
persecuţii. Ea se găseşte la unii Părinţi apostolici — în v ă ţă tu ra c e lo r cioi-
s p r A p o s t o l i , epistola atribuită lui Varnava, P ăstoru l lu i H erm a
şi mai a Ies la Papia (pe la 130), numit pentru aceasta de istoricul Eu-
sebiu «Ioarl.e puţin la minte» (Isto ria b is e r ic e a s c ă , III, 39, 13), la unii
apologeţi (Iustin Martirul), la Irineu.
Sens eretic a luat hiliasmul prin apariţia montanismului, a cărui
învăţătură greşea sau exagera şi în alte privinţe. Ideea hiliastă s-a
menţinut şi la unii scriitori creştini din secolele III— IV, ca speranţă
 EREZIILE 199

în venirea lui Iisus Hristos (Metodiu, Lactanţiu, Comodian, Victorin

de Poetovio). Tertulian era hiliast ea montanist.
Hiliasmul a fost combătut şi în Biserică şi în afară de ea, de unii
eretici (gnostici, alogi). In Răsărit l-au combătut mai ales alexandrinii,
în frunte cu Origen, prin interpretarea alegorică a Apocalipsei, împo­
triva celei literale a hiliaştilor. Dar în Egipt hiliasmul era susţinut chiar
de un episcop, Nepos de Arsinoe. Dionisie al Alexandriei l-a combătut
pe acesta într-o scriere specială (Ilspi eira7 7 eX.iu>v, Despre făgăduinţe). în
Apus a fost combătut mai ales de Augustin. Ideea sfîrşitului apropiat
şi a împărăţiei lui Hristos s-a menţinut în unele secte medievale şi mo­
derne, fiind cea mai stăruitoare dintre răstălmăcirile Evangheliei.
4. Alogii au fost o sectă puţin cunoscută. Ei au apărut în Asia
M ică (Frigia), ca adversari ai montanismului (în sec. II). împotriva
profetismului şi hiliasmului montanist, care se baza pe o greşită inter­
pretare a scrierilor Sfîntului evanghelist Ioan, alogii contestau auten­
ticitatea a c e s t o r a ; pe a Evangheliei pentru că vorbeşte despre trimi­
terea Paracletului (15, 26), care sc credea Montan,- pe a Apocalipsei
pentru că vorbeşte de împărăţia milenară. Alogii le socoteau scrieri
ale lui Cerint, fără să observe că acesta era mai degrabă combătut de
Sfîntul loan.
Dacă alogii respingeau şi doctrina despre Logos, de unde ar veni
numele lor, cum crede Epifaniu, este greu de spus. între alogi este
socotit scriitorul creştin roman C aiu s din a doua jumătate a secolului
al II-Iea, precum şi un antitrinitar, T h e o d o t.

BIBLIOGRAFIE

în e n ciclop ed iile te o lo g ice (e re tic ii şi ereziile numite).

J . P. K i r s c h , op. cit., p. 787 (M arcion), 788 (M ontanism ), 234, n, 345 (hiliasm ).
U l y s s e C h e v a l i e r , op. cit. (B ibliograph ie), II (M arcion, col. 3020, M ontan,
col. 3253).
E. P o p o v i c i, op. cit., 1, 1925, p. 317 ş.u., 341 ş.u.
B i h l m e y e r - T u c h l e - D a m m e , op. c it., I, p. 143 ş.u., 154 şi b ib lio g rafie
p. 451 ş.u.
P e n tr u M a rc io n is m , studiul cel m ai im portant este al lui A dolf H arnack, M a rc io n .
D a s E v a n g e liu m v o m ir e m d e n G o tt. (T e x t e u n d U n te rs u c h u n g e n , X L V ), Leipzig 1921 ;
ed. 2, 2 voi., 1924 (v. c ritica lui Eug. de Fay e, G n o s tiq u e s et g n o s tic is m e , ed. 2,
p. 529— 536). '
R. W i 1 s o n, M a rc io n , ed. II, Londra, 1933.
E. C. B l a c k m a n , M a r c io n and h is in ilu e n c e , Londra, 1949.
200 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

P e n tr u M o n ta n is m vezi P ierre de L ab riolle, L e s s o u r c e s de l'h is t o ir ? d u m o n ­

ta n ism e , F rib ou rg et Paris, 1913 ; Idem, L a c r is e m o n ta n isle , Fribourg et Paris, 1913.
Adhémar d'A 1 è s, L a th é o lo g ie d e T e r t u llie n , ed. 2, Paris, 1905.
W . S c h e p e l e r n , D er M o n ta n ism u s, trad. B au er W ., Leipzig, 1929.
R. A. K nox, E n th u s ia s m , O xford, 1950.
P e n tr u H ilia s m vezi : L. Gry, L e m ilè n a r is m e d a n s s c s o rig in e s et so n d é v e lo p ­
p e m e n t, Paris, 1903.
P r . T o m a C h i r i c u ţ ă , S tu d iu a su p ra te x t e lo r e v a n g h e lic e c u p r iv ir e Ia p a -
r u s ie sa u a d o u a v e n ir e , B u cureşti, 1935 (p. 24 — 31).
V. L o i c h i ţ a, M ile n a r is m u l, 1931.
E. P o p o v i c i , op. cit., 1, 1925, p. 361 s.
B. R i g a u x, L 'A n t é c h r is t , Louvain 1932.
F. A l c a n i z , E c c le s ia p a tr is tic a et M ille n a r is m , G ra n a d a 1933.
D. V a s i 1 e s c u, O r ig in e a ş i a s p e c te le m ile n a r is m u lu i în p rim e le d o u ă v e a c u r i ,
«Studii T eo lo g ice », X V I {1964), nr. 5/6, p. 334 ş.u.

Aniitrinitarismul (monarhianisinul). Subordmaţianismul.

Problema Sfinte! Treimi *

Sub numele comun de antitriniiarism sau monarMamsm se înţeleg

doua învăţături greşite privitoare la dogma Sfintei Treimi, deosebite
una de alta în fond, dar asemănătoare prin l a piui că se referă amîn-
două la aceeaşi dogmă şi neagă trinitatea persoanelor dumnezeieşti.
Una neagă dumnezeierea lui lisus Hrislos, socotindu-L doar un om
inspirat şi împuternicit de Dumnezeu, al cărui Fiu a devenit prin
acea sta; alta neagă deosebirea personală dintre Tatăl, Fiul şi Sfîntul
Duh, socotind persoana dumnezeiască una, cari; se manifestă deosebit
ca Tată, ca Fiu şi ca Sfînt Duh. Prima se numeşte qntitrinitarism d i­
n am ic (e b io n itic sau su b ord in a ţion ist), cealaltă an titrin itarism m o d a ­
list, p a tiip a sia n , p atiip a sia n ism , s a b elia n ism . Cum doar acesta pune
propriu-zis problema Sfintei Treimi, a fost numit cu preferinţă sau
chiar exclusiv an titrin itarism sau m on a rh ia n ism (Adolf Harnack) ; c e ­
la laII s-a numit ad o p ţia n ism (care trebuie totuşi deosebit de adopţia-
nismul de mai lîrziu, din secolul VII).
lislc dicpl di nutnele de monarhieni, ca antitrinitari, se da la
începui celor modalişli, ca ţinînd la unitatea persoanei dumnezeieşti
(. IV1oii,,ichiarn Umioiiuis»), după Tertulian, (în A d v ersu s P rax ea m ) pe
cind anlili inilai ii dinamici neagă dumnezeirea lui lisus Hristos, soco-
lindu-L nu persoana dumnezeiască, ci om îndumnezeit. Deşi antitrmi-

* C a p i t o l r c c l a c l a t iU* L’r. pro£. M. P . Ş e s a n

 EREZIILE 201

ţarismul dinamic punea mai mult problema hristologică, iar cel modalist
p e . cea trinitară propriu-zisă, rezultatul teologic este ace la şi: negarea
treimii persoanelor dumnezeieşti. . '
Antitrinitarismul a ieşit din încercarea de a explica şi pune de
acord cele două adevăruri de credinţă creştină : monoteismul şi dum­
nezeirea lui Iisus Hristos deosebit de Dumnezeu Tatăl, şi a defini ra­
porturile lui Iisus Hristos, ca Fiu cu Dumnezeu Tatăl. Cele două i d e i :
există un singur Dumnezeu (numit Tată) şi Iisus Hristos este (şi) Dum­
nezeu par a fi contradictorii.
Din preocuparea de a explica dumnezeirea lui Iisus Hristos şi ra­
portul lui de Fiu cu Tatăl a ieşit antitrinitarismul dinamic ; din preocu­
parea de a saiva şi explica monoteismul creştin a ieşit antitrinitarismul
modalist. Deşi plecînd de la puncte de vedere deosebite şi pe căi deo­
sebite, cele două învăţături se întîlnesc în rezultatele speculaţiilor
lor, negînd dogma Sfintei Treimi.
Antitrinitarismul este prima mare controversă dogmatică în sînul
Bisericii ; este preludiul marilor controverse hristologice din secolele
următoare (IV— VII). înainte de Sinodul I ecumenic (325), s-a com­
bătut monarhianismul sau unilerismul ca monoteism abstract şi s-a
scos în evidenţă deosebirea persoanelor dumnezeieşti ; de la Sinodul I
ecumenic s-a combătut concepţia dileistă sau triteiştă a acestei deo­
sebiri (subordinaţianism, arianism etc.), stabilindu-se identitatea de
fiinţă a persoanelor dumnezeieşti.
împotriva antitrinitarismului, Biserica afirma unitatea fiinţei dum­
nezeieşti şi personalitatea Fiului ca ipostasă divină (hypostasianism),
câ Logosul devenit om, prin care se apăra şi dumnezeirea şi umani­
tatea .Lui. In preocuparea de a se deosebi între Fiul şi Tatăl, primii
teologi (Iustin Martirul, Irineu, Ipolit, Tertulian, Origen) au spus că
Fiul este mai mic decît Tatăl (subordinaţianism), înţelegînd cuvintele
«Tatăl este mai mare decît mine» (Ioan 14, 28) despre existenţa pre-
omenească a Mîntuitorului. Cit priveşte pe Sfîntul Duh, teologia era
şi mai puţin clară şi precisă.
Epifaniu crede că primii adversari ai dogmei Sfintei Treimi au
fost alogii, la care se găseşte eroarea ebionită îndreptată împotriva
clumnezeirii Logosului ; la fel şi învăţătura antitrinitarului T e o d o t din
202 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

Bizanţ, care zicea că Hristos este simplu om, Epifaniu o credea pro­
venind din erezia alogilor.
1. Antitrinitarismiil dinamic apare în istorie ca învăţătură a acestui
Teodot. El era un meseriaş lucrător de piei — curelar sau cisniar ■ —
bogat — din Bizanţ. In urma unei persecuţii, în care apostaziase, Teodot
s-a dus la Roma, unde, zice Epifaniu, fiind acuzat pentru fapta sa, el
s-a apărat spunînd că n-a tăgăduit pe Dumnezeu, ci pe un om, înţe-
legînd prin aceasta că Iisus este numai om, nu şi Dumnezeu.
In discuţiile pe care le-a provocat, Teodot afirma că Iisus este om
născut din Fecioară din voinţa Tatălui ; că a trăit la fel ca toţi oamenii
şi a fost foarte credincios şi pios ; că la bote/, s-a coborît asupra Lui,
de sus, Hristos în chip de porumbel şi că, prin aceasta, a primit o
putere, pe care nu o avea înainte de a primi Duhul (pe care-1 numeşte
Hristos). Teodotienii îl numeau pe Iisus Dumnezeu numai după Pogo-
rîrea Duhului sau după învierea din morţi.
Iisus Hristos era deci ,după Teodot, nu Logosul dumnezeiesc în­
trupat, nu o persoană dumnezeiască, ci un om născut din Fecioara
Maria, prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu, întărit şi îndumnezeit prin
pogorîrea lui Hristos sau a Duhului asupra Lui.
Teodot cita în favoarea părerii sale locurile biblice în care se vo r­
beşte despre omenitatea M întuitorului: «Profet ca şi mine îţi va ridica
Domnul din mijlocul tău, din fraţii tăi» (DenL. J 8 , 15), precum şi altele
din profeţi (Ier. 18, 9 ; Isaia 53, 2 ş. u), şi din Evanghelii (Matei 12, 31 ;
Ioan 8 , 40 ; Luca 1, 35 ; «Duhul Sfînt va veni peste tine şi puterea Celui
Prea înalt te va umbri»), din (Fapte 2, 22 ; 10, 38), din epistole (I Tim. 2, 5).
in alte privinţe, Teodot nu se abatea de la doctrina Bisericii şi
invă(a, împotriva gnosticilor, că Dumnezeu a făcut toate. El a fost e x ­
comunicai de episcopul Romei Victor, pe la 190, dar a reuşit să atragă
],i in\ ii!.iîura sa pe alţii, lormînd o şcoală sectară antitrinitaiă, cu
|('i!tlni[,i iiiţion.ilislă şi cu interpretare gramaticală-literala.
I ) 111 >ti Teodot Curei arul a c o n d u s ş c o a l a A s c le p io d o t ( s a u A s c lc -
nin:,), .¡pol un «ill 7 r o d u l n um i t c e l T î n ă r s au B a n c h e r u l , c a r e î n v ă ţ a u
Ui lei ; e,i omul Iisus a lost î nt ăr i t l a b o t e z c u D uhu l lui D u m n e z e u sau
I Irislos. A c e ş t i a spuneau c h i a r c ă M e l c h i s e d e c a f os t o p u t e r e mai
m a r e , şi d ec i s u p e r i o r lui Ii sus ( m e l c h i s e d e c i e n i ) alţii — un e g i p t e a n
 EREZIILE 203

H ieia caS y — identificau pe M elchisedec cu Sfîntul Duh, alţii cu Avraam,

numindu-1 Fiul lui Dumnezeu.
La Roma, teodotienii au reuşit să amăgească pe un confesor Na-
Ja liu s J N a ta li s ) să fie episcopul lor, dar după alegere acesta a renunţat
(a fost numit primul «antipapă»). Ultimul cunoscut ca reprezentant al
sectei la Roma a fost jXHemorPtiArtemasL pe laf230^= 235^\ sau ceva mai
tîrziu. El pare a nu fi adoptat întru totul teoria lui Teodot. dar nega
în fond dumnezeirea lui Iisus Hristos, ca şi Teodot, care-L numea
simplu om (ido? dv&punroţ), îndumnezeit la Botez sau după înviere
şi deosebit de Ffristos, care era identificat cu Sfîntul Duh.
După jum ătatea secolului al III-lea, — fiind o erezie condamnată —
antitrinitarismul lui Teodot dispare în Occident (Sfîntul Ciprian nu
vorbeşte de el). în Orient însă, unde erezia aceasta este mai puţin răs-
pîndită, ea a avut pe cel mai însemnat reprezentant, în a doua jumătate
a secolului III, episcopul de Antiohia, P a v e l d e S a m o s a ta (260— 269).
încă înainte de acesta, avea erori antitrinitare episcopul Berii de
Bostra, în Arabia nord-vestică, în regiunea vecină cu Siria şi cu Pales­
tina, aflată pe teritoriul Imperiului roman. Berii credea că înainte de
N aşterea sa, Iisus nu era Dumnezeu, El nu avea dumnezeirea Sa, ci
locuia în El dumnezeirea TatăluLXEiisebiu, Isto ria b is e r ic e a s c ă , VI, 33).
Antitrinitarismul lui Berii sta între cele două ramuri, dinamică şi rno-
dalistă : Iisuş^nu avea înainte dc întrupare,^divinitatea__sa ; în El este
divinitatea Tatălui,. Intr-un sinod important ţinut la Bostra în 244, la care
a luat parte şi învăţătorul Origen, episcopul Berii a renunţat Ia eroarea
sa antitrinitară.
P a v e l d e S a m osata, e p is c o p de Antiohia, era un om de lume, b o ­
gat, mîndru, vanitos, iubitor de slavă şi de fast. El era şi demnitar
.(ducenarius = procurator) al reginei Palmirei, Zenobia, care-şi întin­
sese stăpînirea şi peste Siria, profitînd de greutăţile interne ale Impe­
riului roman, al cărui vasal era statul ei.
Pavel de Samosata învăţa că Dumnezeu este o singură persoană
(lîpoaiDTîov Iv). Logosul sau raţiunea şi înţelepciunea (ootpta) dumne­
zeiască sini în El, dar nu ca persoane sau ipostase, ci ca atribute sau
facultăţi nepersonale : nu svowoototoC ci dvorootatoi. Logosul nu este
deci o ipostasă (liwooxaotţ) proprie, ci este impersonal, ca şi raţiu­
nea în om.
2 04 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

După Pavel de Samosata, Iisus este om născut din Fecioara Maria

în chip supran atural; dar El nu este Fiu-persoană, ci Logosul lui Dum­
nezeu, sălăşluind în omul Iisus. Unul este Dumnezeu Tatăl, iar Fiul
Lui este în El ca raţiunea în om : sv irpooajirov o Seo? (o singură per­
soană este Dumnezeu împreună cu Logosul). Logosul nu este deosebit
ipostatic de Tatăl, ci este deofiinţă cu El : 6 ;j,ooucjioC uo Ila-cpi, înţe-
legînd că fiinţa este sinonimă cu persoana sau ipostasa.
Pe Logos îl identifica Pavel de Samosata cu înţelepciunea Iui Dum­
nezeu (oocpta ©sou) şi cu Sfîntul Duh (lîveujxa). Sfînta Fecioară a năs­
cu!. om asemenea cu noi • El este însă mai bun decît toţi oamenii,
pentru că este de la Duhul Sfînt. In El a locuit şi a lucraţi Logosul
dumnezeiesc, ca în Moisi şi în Profeţi, dar înlr-un grad mult mai înalt.
Iisus şi Logosul sînt uniţi nu prin fiinţă, ci prin calitate. Logosul locu­
ieşte în el ca într-un templu (u>? ev vouă), d a r unul este Iisus Hristos
şi altul Logosul. -
Logosul este deci deosebit esenţial, ciupii fiinţă, de I is u s ; acesta
nu are o personalitate dumnezeiască. Totuşi Logosul face din Iisus o
fiinţă unică, mai presus de toţi oamenii. Uns de Sfîntul Duh la Botez,
El a atins perfecţiunea morală. Iubirea Lui de Dumnezeu, voinţa Lui
fără păcat, îi d'au o superioritate mai merituoasă decît dacă ar fi în
El de la natură. Prin puterea lui Dumnezeu, Fi este unit nedespărţit
cu Dumnezeu mîntuieşte pe noi. Iisus I Iris tos este deci Dum­
nezeu nu prin'’firea, ci prin virtutea^ sa. Fiind înzestrat cu putere
(o6 vgc[ai?) dumnezeiască, îl putem numi tJurnne/eu.
Două (sau poate trei) sinoade ţinute între anii 264—269 la Antio-
liia, unde Pavel de Samosata era episcop, au discutat învăţătura lui.
in ultimul, la care au luat parte, între alţii, Firirulian.al. Cezareei Capa-
docic'i, Clrigore Taumataimtlr-Elenos de Tarş, Theotecnos al Cezareei
'i'iilc'slmoi, l lymeneu al Ierusalimului, învăţatul preot Malchion, au reuşit
s.i (Iovi•diM.srn erezia lui, înrudită cu a lui A r temon. Pavel de Samosata
,i losl condamnai. şi depus de sinod. încrezător în protecţia Zenobiei şi
<;mbi(ios, i-| n ,i voii să părăsească locuinţa episcopală în favoarea
noului dh's, Doninus, pîiiii ce creştinii s-au plîns împăratului Aurelian.
Deşi condamnai, Pavel de Samosata a avut partizani numeroşi. S i­
nodul .1 ecumenic: de la Niceea din 325 n-a recunoscut botezul antitrini-
tarilor, nefiind făcui, in numele Sfintei Treimi.
 EREZIILE 205

2 . Antitrinitarismul modalist se mai numeşte şi tropic, monarhia-

nism, patripasianism (ita'tpOTraaxftai). Pe cinci antitrinitarismul dina­
mic socotea pe Logos impersonal, cel modalist îl socotea alegoric, n e­
real. El vedea în Iisus Hristos pe Dumnezeu Tatăl însuşi, dar în alt
chip, şi anume întrupat. Dumnezeu este unul din diferitele sale moduri :
Tată, Fiu sau Sfîntul Duh.
Ca şi antitrinitarismul dinamic, cel modalist a apărut în Orient, de
unde a fost dus la Roma. Reprezentanţii lui de seamă sîni N o et,
P ra x ea s, S a b e liu şi ucenicii lor, E p ig on şi C leo m e n es. Antitrinitarismul
modalist s-a întins şi a durat mai mult decît cel dinamic, în răsărit
şi în apus şi a agitat mai mult Biserica. Sub forma cea mai simplă, el
se găseşte îa N o e t din Smirna. Acesta zicea, spre sfîrşitul secolului II,
că Iisus Hristos este Tatăl însuşi, care s-a născut şi a murit. Dacă
Hristos nu este Tatăl însuşi, El nu este Dumnezeu. Primind să se nas­
că, Tatăl este Fiu. Excomunicat la Smirna, Noet s-a dus la Roma, unde
se pare că erezia ajunsese înaintea lui.
P ra x ea s, eretic din Asia Mică, s-a dus de asemenea la Roma, iar
de acolo în Africa. El învăţa în acelaşi timp, spre sfîrşitul secolului al
II-lea ; învăţătura lui o cunoaştem de la Tertulian, care l-a combătut
(în A d v e r s u s P rax ea m ). Ca şi Noet, Praxeas învăţa că Tatăl s-a născut
şi a pătimit ca Fiu, Tatăl s-a făcut Fiu : «Post tempus pater natus et
pater passus, ipse deus, dominus omnipotens, Jesu s Christus praedi-
catur... Ipse se sibi filium fecit».
în Iisus, J i ul este trupul sau_.&niul : Tatăl , este. Dumnezeu,. Spiritul
JHristosuJ J o i păstrăm unitatea în Dumnezeu, zicea Praxeas : «monar-
chiam tenemus». Mîntuitorul a murit nu după fiinţa sa dumnezeiască,
ci după cea o m en ească: «qui mortuus est non ex divina, sed ex hu­
mana substantia». Tatăl a suferit împreună cu Fiul : «compassus est
Pater Filio».
Cu ideea că în Mîntuitorul omul este Iisus, corpul, iar spiritul
este Dumnezeu, Praxeas se apropia de antitrinitarismul dinamic. EI
pretindea că-şi bazează învăţătura pe Sfînta Scriptură (Isaia 44, 6 , 24 ;
Luca 1, 35 ; îoan 10, 50 , 14, 9, 10 , 18, 20).
E p ig on şi C leo m en , a căror învăţătură este cunoscută de la Ipo-
lit, aveau aceleaşi idei : Născîndii-se, Tatăl a devenit Fiul Său însuşi.
Hristos a suferii pentru noi, fiind ca să ne poată mîntui.
206 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

S a b e liu este cel mai de seamă reprezentant al antitrinitarismnlui

modalist, numit şi sabelianism. Ştirile cu privire la persoana şi la învă­
ţătura lui nu sînt clare. Se crede că el era preot, originar din Cirenaica
(Pentapolis, în Libia, Egipt), deşi nu este dovedit. Fiind cunoscut şi la
Roma, nu se ştie dacă s-a dus din Libia la Roma, sau de la Roma în
Libia. Ipolit l-a cunoscut la Roma, în timpul episcopilor Zefirin şi Calist,
deci la începutul secolului III.
Sistemul antitrinitar modalist este la el mai dezvoltat şi mai com­
plicat. El a introdus în acest sistem şi pe S fin tul Duh şi a evitat ten ­
dinţa spre antitrinitarismul dinamic. Sabeliu a conceput unitatea lui
Dumnezeu riguros: trei numiri într-o singură ipostasă (ev [iia Uiroatâoet.
'cpstc ovojiaaiai) socotind că Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh sînt diferite
nume ale aceleiaşi persoane dumnezeieşti. A celaşi Dumnezeu este Tată
şi Fiu (uiomxTup) şi Sfîntul Duh, ca şi soarele, cure, deşi este o singură
ipostasă, luminează, încălzeşte şi are o formă.
Deşi este unul şi acelaşi, Dumnezeu se revelează în diferite forme
şi trepte, dar după fiecare manifestare se întoarce în sine. Revelaţia
este un proces asemănător cu dilatarea sau extinderea şi cu contracta­
rea sau întoarcerea în sine. Ca Dumnezeu Tu lai, este creator ; ca Fiu,,
este mîntuitor ; ca Sfîntul Duh este desăvîrşilor, sfinţitor şi conducător
al Bisericii. Sînt trei forme de existenţă şi de manifestare, trei măşti
numite itpooioiţa, nu trei ipostase, căci altfel ar ii politeism. Tatăl, Fiul
şi Sfîntul Duh sînt personal identici, dar nu în acelaşi timp, ci trep­
tat, succesiv.
Nou şi interesant era că Sabeliu ţinea oarecum seama de ideea
bisericească a iconomiei dumnezeieşti în revelarea lui Dumnezeu ca
Tată, Fiu şi Sfîntul Duh, dar el considera ipostasele nu ca proprii, per­
sonale, ci ca moduri ale lui Dumnezeu, care ipostatic este unul, este
monada, spre deosebire de antitrinitarismul dinamic, care socotea pe
Fiul şi pe Sfîntul Duh puteri impersonale. Sabeliu învăţa realitatea
celor trei moduri ca apariţii istorice succesive. In privinţa aceasta,
invaţulura lui era ceva mai apropiată de a Bisericii.
Auliti iuil.irismul modalist s-a răspîndit mai mult, a pătruns în
cler şi în popor. Se pare chiar că şi episcopii Romei, Zefirin şi Calist,
pe care Ipolit i-a atacat pentru aceasta l-au tolerat. După Ipolit, cei doi
episcopi romani admiteau o formulă modificată a antitrinitarismului mo-
 EREZIILE 207

dalist, socotind pe Tatăl şi pe Fiul un singur Dumnezeu, în care Fiul

a pătimit, iar Tatăl a compătimit, adică a pătimit împreună cu el.
Antitrinitarismul modalist a provocat numeroase controverse şi în
Egipt ; Dionisie al Alexandriei (248— 264) l-a combătut în cîteva scri­
sori trimise la Roma, dar a întrebuinţat unii termeni care nu erau po­
triviţi. Pentru a deosebi personal pe Fiul de Tatăl, el spune că Fiul nu
este de aceeaşi fiinţă, ci a devenit, e făptură a Tatălui (iroÍTjjxa sau
7 sv7 ¡tóv). Dionisie al Romei (258— 268) a condamnat antitrinitarismul
modalist. A cesta a fost combătut cu vigoare şi de Ipolit, Origen, T er­
tulian şi Novaţian (în D e T rinitate).
Din punct cîe vedere filozofic, în antitrinitarismul dinamic se
observă înclinare spre aristotelism, iar în cel dinamic spre stoicism.
La Comodian, Arnobiu, Lactanţiu, M arcel al Ancirei se observă idei
de nuanţă moclalistă. In secolul al X V I-lea, antitrinitari devin şi socinie-
nii, numiţi şi unitarieni.
3. Subordinaţianismul este o consecinţă a disputelor teologice trini-
tare şi hristologice. Combătînd pe eretici, unii scriitori ortodocşi au
afirmat că Fiul este mai mic decît Tatăl, deci subordonat Lui, interpre­
tând aşa locurile în care Iisus Hrislos zice că este mai mic decît Tatăl
şi în care vorbeşte despre supunerea către Tatăl. La aceasta ducea nu
numai faptul că problema raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi
nu fusese pînă atunci lămurită, ci şi necesitatea de a arăta că Fiul esie
deosebit de Tatăl, nu o putere şi nici o altă formă sau un mod al Lui ;
subordinaţianismul afirmă deci deosebirea personală dintre Tatăl şi
Fiul şi evită mai ales antitrinitarismul modalist.
El se observă la Iustin Martirul, la Irineu, la Origen şi mai ales 1a.
Ipolit, pe care adversarii îl acuzau din cauza aceasta de «diteism».
Subordinaţianismul, luat mai ales de la Origen, a servit în parte ca
pregătire pentru arianism în secolul al IV-lea. La Origen, el este
filozofic, efectul platonismului asupra teologiei lui trinitare. Subordi­
naţianismul a fost înlăturat în cursul controverselor hristologice din
secolele IV — V.
208 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

BIBLIOGRAFIE

La J . P. K i r s c h, o p cit., p. 797— 799 ¡ 804 ; en ciclo p ed iile te o lo g ice la num ele

e re ticilo r şi ereziilo r ; tra ta te le de Is t o r ia d o g m e lo r.
C h e v a l l i e r , op. cit., (B ibliographie), la num ele resp ectiv e.
J . l e b r e t o n , L e s o rig in e s d u d o g m e de la T r in il'e , ed. 6, 2 voi., Paris, 1928.
G. B a r d y, P a u l de Sa m o sate, 2-e éd. Louvain, I, 1929.
J. H e f e l e , H. L e c l e r c q , H is t o ir e d e s c o n c ilc s , 1, 1, 1907, p. 195— 206.
E. ¡P o p o v i c i, op. c it., 1, 1925, p. 334 ş.u.
B¡. A r n o n , D e p la to n is m o Pat ru m , Rom a, 1935.
H. D e R i e d m a t t e n , I e s acte,s d u p r o c e s de P a u l do Samosate, Fribou rg, 1952
C. V o i c u, H r is t o lo g ia P ă r in ţ ilo r a p o s to lic i, «O rtodoxia», X III (1961), nr. 3, p.
405 ş.u.
W . M a r c u s , D e r S u b o rd in a tia n is m u s , M üncben, 1963.
G. G r o s u, A s p e c t e d o c trin a re d in s c r ie r ile c r e ş tin e a le s e c o lu lu i I I , «G lasul
B isericii», X V I (1965), nr. 3/4, p. 337 ş.u.
B i e h 1 m e y e r -1" ü c h 1 e - D a m m e, op. c it., 1, 1969, p. 148 ş.u. şi biblio grafia,
p. 453 ş.u.
A. G r i 11 m e i e r, L e C h r is t d a n s la tra d itio n c h r é lic n n e : D e I ’ăge a p o s to liq u o
á C h a lc é d o in e (451), Paris, 1973.

Controverse şi scMsme :
Data serbării Paştilor. Ipolii, Novat şi Novaţian.
Botezul ereticilor. Melitie ;

1. Controversele pascale

Răspîndirea creştinismului pe o suprafaţa mare a Imperiului roman,

la atîtea popoare, a uşurat formarea unor tradiţii, şi practici locale, care
au constituit cu timpul deosebiri mai mult de ordin practic privind cultul
şi disciplina. >
Prima care a produs discuţii şi unele neînţelegeri a fost cea
privitoare la data Paştilor. începutul acestei diferenţieri nu este bine
<'unoseut. Dintr-o scrisoare a sfîntului Irineu, citată de istoricul Euse­
I >i 11, şl ie că cele dintîi discuţii s-au produs la jumătatea secolului
I!. Mo!ivii! lor este arătat mai tîrziu. între Bisericile din Asia procon-
siilara şi din unele provincii vecine şi între celelalte Biserici din răsă-
i ii şi din • pus, i-i au deosebiri cu privire 1>i '/.iua şi felul serbării Paştilor.
('< >nI ¡ <>vn pasee. io .ai decurs în trei faze. Prima este cea a
discuţiei ini re episcopii Poli carp al Smirnei (| 155) şi A nicet al Romei
(l!).1)- KW»), in timpul împăratului Antonin I iu (138 — 161), la o dală pe

* Capitol re ct.v iat ■!.- IT. pv or. M. P . Ş e s an

 EREZIILE 20 9

care 1 1 - 0 cunoaştem (se crede că pe la 155). Irineu scrie că Policarp s-a

dus la Roma în timpul lui A nicet şi că ar fi avut unele mici neînţelegeri
privitoare la serbarea Paştilor. Nici unul din ei nu a putut să convingă
pe celălalt ca «să ţină» sau «să nu ţină», fiecare din ei se baza pe o
tradiţie veche : Policarp pe cea de la Sfîntul loan şi de la alţi Apostoli,
A nicet pe obiceiul păstrat de la înaintaşii săi.
Deşi n-au căzut de acord, cei doi episcopi au rămas în bune rapor­
turi şi în comuniune bisericească. Anicet a îngăduit lui Policarp să
săvîrşească Sfînta Euharistie la Roma, şi creştinii — zice Irineu — au
avut pace : «Şi cei care ţineau şi cei care nu ţineau» (nat wv ttjpouvtmv
y.'j.l tSv ¡i 7 ( TTjpouvxcuv, Eusebiu, Isto r ia b is e r ic e a s c ă , V, 24, 15— 17). Din
context se vede că obiectul acestei «ţineri» şi discuţii era ziua de_14
nisan ca dată a Paştilor. \ ■
.. ' ...De~7dârfe timpuriu trebuie să fi existat deosebiri cu privire la
timpul şi la data serbării Paştilor între iudeo-creştini şi ceilalţi creş­
tini. ludaizanţii serbau Pascha iudaică. Ceilalţi creştini au lăsat sem­
nificaţia acesteia şi au serbat ca Paşti învierea Domnului. Deoarece
Răstignirea şi învierea Mîntuitorului s-au înţîmplat la vremea Paş­
tilor iudaice, creştinii au păstrat această dată ca timp al Paştilor lor.
Controversele pascale arată că cei din Asia ţineau datele morţii şi
învierii Mîntuitorului după calendarul iudaic, la 14 nisan (Răstigni­
rea) şi duminica (Învierea), indiferent de data lunii. Răstignirea era
serbată ca Paştile răstignirii (Hao^a oi:aopu>ai[i,ov) iar învierea ca Paş-
tile învierii (Ilao^a avao'ctxotp.ov).
Creştinii din prima categorie serbau deci Paştile la aceeaşi dată
c i iju d e ii (14— 16 nisan), din ziua de 14 a lunii (quartodecima), de unde
numele ce li s-a dat de «qum ^decimani» (Teoaapsay.atoey.a'cl'iai), indife­
rent de ziua săptămînii ; ceilalţi serbau duminica după 14 nisan. Primii
ţineau adică data lunii cînd a avut loc Răstignirea şi învierea Mîntuito­
rului, ceilalţi ţineau ziua săptămînii, amintind vineri răstignirea, iar du­
minică învierea.
Se cunoaşte o altă discuţie locală, chiar în sînul Bisericilor din
Asia ; pe la 167— 170 s-a provocat o controversă pascală la Laodiceea
Frigiei, probabil în legătură cu apariţia montanismului, care serba
Paştile în felul său. în această controversă au intervenit doi ep isco p i:
Meliton de Sardes şi Apolinar[e de Ierapolis. Cele cîteva fragmente
14 — Istoria bisericească
270 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

păstrate, privitoare la această dispută, nu ne lămuresc asupra m oti­

vului ei.
Apolinarie combate părerea celor ce susţineau că la 14 nisan M în-
tuitorul a săvîrşit Pascha iudaică obişnuită, jertfind adică mielul pas­
cal : el susţinea că în acea zi s-a jertfit Mîntuitorul însuşi, murind.
Apolinarie se baza pe cronologia Evangheliei după Ioan, la 13 nisan
a avut loc cina cu Sfinţii Apostoli, la 14 nisan Răstignirea şi moartea.
Meliton şi Apolinarie erau amîndoi quartodecim ani; controversa lor
avea deci alt motiv decît data Paştilor. Este interesant că Apolinarie
voia să pună de acord Evangheliile cu privire la data morţii Mîntui-
torului, fiind în această privinţă un precursor.
Motivul controverselor pascale se lămureşte mai bine în a treia
controversă, la sfîrşitul secolului II, între episcopii Victor I al Romei
(190— 199) şi Policrat al Efesului. Pe la 190 sau curînd după acest an,
cînd deosebirile privitoare la data serbării Paştilor produceau discuţii
pasionante la Roma, unde se găseau şi creştini quartodecimani din Asia,
episcopul V ictor s-a hotărît să condamne practica lor şi să pună astfel
capăt deosebirilor şi controverselor pascale. (Jn preot, Blastus, schis­
matic, dacă nu eretic (montanist sau gnostic, după unii), propaga la
Roma obiceiul de a serba Paştile după legea iudaică, deci ca şi iudeii
(Tertulian, De p r a e s c rip tio n e h a e r e tic o r u m , 53). Obiceiul acesta venea
din Asia.
Episcopul Romei, Victor, ierarh autoritar, vorbind probabil în nu­
mele episcopatului italic, a scris episcopilor mai însemnaţi din afară,
lui Policrat al Efesului şi altora din Asia, invitîmlu-i să se întrunească
în sinod şi să adopte practica pascală romanii, care era a celor mai
multe biserici. V ictor ameninţa pe episcopii Asiei cu excomunicarea,
dară nu vor da urmare invitaţiei lui.
Policrat a convocat în sinod pe episcopii provinciei Asia, iar sino­
dul s-a opus cererii1, autoritare a lui Victor, de a-şi schimba tradiţia
pascală. Policrat a răspuns episcopului Romei printr-o scrisoare de o
energic semnilicativn. Hpiscopii din Asia întemeiau practica lor quar-
todecimuiM pe tradiţia apostolică, păstrată din generaţie în generaţie
(liuselmi, Is lo r ia bisu riccd u câ, V, 23— 24).
Eusebiu sc rie că în urma răspunsului lui Policrat, Victor a vrut
să excludă din comunitatea bisericească grupul Bisericilor din Asia,
 EREZIILE 211

ca eretice (w? <xv sxepo8 o$o6 sac), declarînd printr-o epistolă pe toţi fra­
ţii de acolo scoşi din comuniunea creştină (¿xoivojvrjToo';)-
Era prima dată cînd un episcop lua o asemenea măsură gravă,
«dar aceasta n-a plăcut tuturor episcopilor». Victor a fost mustrat şi
îndemnat prin scrisori, între care cea mai însemnată era a Sf. Irineu,
vorbind în numele fraţilor din Galia, să nu excomunice «toate Biseri­
cile lui Dumnezeu care ţin din tradiţie un obicei vechi». Din scrisoa­
rea lui Irineu aflăm că deosebirea privea nu numai ziua Paştilor, ci
şi durata Postului premergător. Nu se ştie dacă Victor şi-a retras e x c o ­
municarea, dar cei din Asia şi-au păstrat obiceiul. Totuşi, încă înainte
de Sinodul I ecumenic, ei au adoptat regula generală, afară poate de
unele mici grupuri.
Sinodul de la Arelate (314) a hotărît ca toţi creştinii să ţină Paş-
tile «într-o zi şi un timp în toată lumea» (canon 1), iar Sinodul ecu ­
menic a stabilit apoi ca ziua Paştilor să fie prima duminică după lună
plină după echinocţiul de primăvară ( 2 .1 martie), amînîndu-se cu o
săptămînă dacă se întîmpla să coincidă cu Pascha iudaică. Din cauza
deosebirii ciclului pascal în uz şi a datei echinocţiului, la Roma la 18
martie, iar în Răsărit la 21 martie, data Paştilor a variat şi după Sino­
dul I ecumenic între Roma şi Alexandria.

2. Schisma lui Ipolit

Cea dintîi abatere de la disciplina Bisericii în ordine cronologică,

s-a produs dintr-o îndoită alegere de episcop la Roma, după moartea lui
Zefirin (pe la 217), a lui Calixt (Calist) şi a lui Ipolit. A ceastă alegere a
fost precedată de o polemică provocată de erezia antitrinitară şi de ches­
tiunea disciplinară a penitenţei.
in scrierea F ilo so iu m en a , de unde cunoaştem faptele, Ipolit arată
pe Calixt ca eretic antitrinitar şi ca avînd înainte de episcopat o purtare
aventuroasă şi necorectă, abuzînd de încrederea stăpînului său (Calixt
fusese sclav). El cîştigase apoi încrederea episcopului Zefirin, al cărui
sfetnic devenise ca diacon. La moartea lui Zefirin, o parte din credin­
cioşi a ales episcop pe Calixt, o parte pe Ipolit.
Ipolit era un om foarte învăţat, scriitor fecund şi teolog de v a ­
loare. El a combătut antitrinitarismul, pe care apoi l-a condamnat şi
Calixt, fără a înceta opoziţia dintre ei. Ipolit îi imputa totodată aba­
teri de la practica bisericească în chestiunea disciplinară. El acuza pe
212 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Calixt că ierta păcate grele, primea eretici în Biserică, admitea în cler

bigami (căsătoriţi a doua şi a treia oară), tolera căsătorii secrete (în­
tre soţi de clase sociale deosebite).
Schisma de la Roma a durat şi sub urmaşii lui Calixt — Urban şi
Ponţian. Persecuţia lui Maximin Tracul (235— 238), i-a pus capăt prin
deportarea lui Ponţian şi a lui Ipolit în Sardinia, unde schisma s-a stins
prin împăcarea şi moartea celor doi episcopi, la 235. Amîndoi, Ipolit şi
Ponţian, au fost cinstiţi ca martiri ai Bisericii Romane, iar admiratorii
lui Ipolit i-au ridicat o statuie de marmură lîngă mormînt, la Roma,
prima statuie creştină cunoscută (descoperită Ja 1551; azi la muzeul
Lateran).

3. Schisma Iui N ovat şi Novaţian

La jum ătatea secolului al III-lea s-a produs la Roma o nouă schismă,

precedată cu puţin de una la Cartagina. Ambele slau în legătură cu si­
tuaţia creată în Biserică de persecuţia lui Deciu (249— 251). Murind mar­
tir în această persecuţie episcopul Romei, Fabian, şi neputîndu-se face
alegere îndată, Biserica Romei a fost condusă 1-1 luni de colegiul pres-
biterilor, din care făcea parte un preot învăţat, scriitor cunoscut,
Novaţian.
Ciprian, episcopul Cartaginei (249 — f 14 sept. 258), se refugiase
şi conducea Biserica sa prin scrisori şi prin oameni de legătură. Luînd
cunoştinţă că mărturisitorii (c o n ie s s o r e s ) dădeau cu uşurinţă scrisori de
recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor care au apostaziat în
persecuţie (lap si), Ciprian a scris la Cartagina sa fie supuşi penitenţei,
crilicînd abuzul confesorilor, care primeau pe cei «căzuţi» cu zecile şi
cu sutele, fără penitenţă.
Atitudinea lui Ciprian, deşi era îndreptăţită, a provocat nemul­
ţumiri. Un grup de credincioşi, în frunte cu preotul Novat, altul decît
Novaţian, s-a opus măsurii luate de episcop, acuzîndu-1 de severitate,
deşi el s-a K'lugiat în timpul persecuţiei. Nemulţumirea partidei indul­
gente de la ( 'arlagina s-a comunicat prin scrisori şi la Roma, de unde
s-a Itimis Slinlnhii Ciprian o epistolă jignitoare. El a răspuns preotu­
lui Novii(ian, explic indu-i situaţia.
La Cartagina, opoziţia se organizează. O parte din confesori ¡şi
alţi patru preoţi afară de Novat, susţinuţi şi agitaţi de un laic ambiţios
 EREZIILE 213

şi bogat, Felicissimus, hirotonit diacon se pare în chip necanonic, în­

treţinea nemulţumirea celor «căzuţi» împotriva episcopului.
Revenind la scaun, în aprilie 251, Simţul Ciprian a pus ordine în
Biserică, lămurind lucrurile prin scrierea sa D e lap sîs. Prin sinoade s-a
stabilit obligativitatea penitenţei pentru lapsi. Ciprian a comunicat
măsurile luate şi la Roma, unde fusese ales episcop Corneliu (250—253),
care s-a declarat de acord cu cele hotărîte la Cartagina.
Dar la Roma, se făcea opoziţie lui Corneliu pentru indulgenţa lui.
In iruntea unei partide ca re - 1 acuza de slăbiciune, faţă de lapsi, se
agita Novaţian, candidat la scaunul episcopal. Ca şi la Cartagina, opo­
ziţia avea motive personale, dar la Roma situaţia s-a agravat. Nova­
ţian a fost ales episcop de partizanii săi în 251 şi a reuşit să fie hiroto­
nit, inducînd în eroare cîţiva episcopi din provincie (Eusebiu, Isto ria b i s e ­
r ic e a s c ă , VI, 43, 9). Corneliu contesta alegerea şi hirotonia lui Novaţian,
zicînd că se botezase greu bolnav (botezul clinicilor), înainte de sfîrşi-
tul pregătirii (catehumenatului) şi fără să fi primit punerea mîinilor
după botez.
Novat de la Cartagina, care era indulgent, şi Novaţian de la Roma,
care era rigorist, s-au unit în opoziţie şi în schismă contra episcopilor
lor. Novaţian şi-a organizat partizanii în sectă, care se socotea ade­
vărata Biserică. El a încercat prin scrisori să obţină recunoaşterea sa
ca episcop legitim al Romei din partea altora. Dionisie al Alexandriei
i-a dat un răspuns, care face din scrisoarea sa o podoabă a genului
epistolar (la Eusebiu, Isto ria b is e r ic e a s c ă , VI, 45). Novaţian a încercat
să cîştige de partea sa şi pe Ciprian, dar n-a reuşit, deşi trimişii lui
au căutat să provoace agitaţii în acest scop. Corneliu a fost recunoscut
de m ajoritatea episcopilor Italiei şi de cei din afară. Un sinod ţinut
la Roma, a excomunicat pe Novaţian.
Atunci Novaţian a dat sectei sale caracter rigorist. El excludea
pe cei «căzuţi», spunînd că Biserica trebuie să cuprindă în sînul său
numai oameni, curaţi. Novaţienii s-au numit în adevăr aşa, «cathari»
(xoc&apot)- Ei rebotezau pe cei veniţi la secta lor, înlăturau pe cei care
săvîrşeau păcate grele după botez, interziceau a doua. căsătorie. Secta
novaţiană a reuşit să cîştige aderenţi în Apus şi în Răsărit, durînd
sute de ani. In Asia Mică, ea s-a unit cu montaniştii şi cu quartodeci-
manii. Sfîrşitul lui Novaţian nu se cunoaşte.
-s-t— l t î AA 1
2 14 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

4 . Controversa baptismală
(botezul ereticilor).

Liniştea Bisericii a fost tulburată şi prin unele neînţelegeri intre

episcopii legitimi. O asemenea neînţelegere s-a produs între Ciprian al
Cartaginei şi Ştefan al Romei (254— 257), al doilea urmaş al lui Corne-
liu, care murise în persecuţia lui Trebonius Gallus. Ca şi Victor în ch es­
tiunea pascală, Ştefan a căutat să-şi impună autoritatea în chestiunea
baptismală. La Roma se recunoştea botezul jşreLicilor şi nu erau „re^_
botezaţi cînd reveneau în sînuT~BlierIciT; In Africa,~eTnu era recunos-
'Cnt-şTcÎe~âceea ereticii erau rebotezaţi. Ştefan a voit să impună practica
romană în Africa, dar s-a lovit de rezistenţa Bisericii africane, în frunte
cu Sfîntul Ciprian.
Controversa baptismală fusese precedată do alte nemulţumiri. La
cererea creştinilor din Spania contra a doi episcopi, acuzaţi de slăbi­
ciune în persecuţia lui Deciu, Ştefan şi Ciprian au luat atitudini deo­
sebite : Ciprian s-a pronunţat împotriva celor doi episcopi contestaţi,
şi în favoarea celor aleşi în locul lor .Atitudinea faţă de novaţieni, în
care Ştefan era mai sever decît Ciprian, nemulţumea de asemenea pe
episcopul Romei.
în privinţa botezului ereticilor, dimpotrivă, Ştefan era indulgent,
pe cînd Ciprian nu-1 recunoştea. Biserica africană, în urma unui sinod
ţinut înainte sub Agrippinus, stabilise rebotezarea ereticilor. A ceeaşi
hotărîre s-a luat în două sinoade ţinute în Orient, pe la 230— 235
unul la Iconiu, prezidat de Firmilian al Cezareei Capadociei, altul la
Synnada, în Frigia. Alte Biserici erau mai indulgente: primeau pe
erotici prin punerea mîinilor episcopului asupra lor şi prin admiterea
lu SIinla Euharistie (în Egipt, Palestina, la Roma),
Şlofan al Romei a ameninţat cu excomunicarea pe unii episcopi
orionlali (Firmilian al Cezareei Capadociei şi pe Elenos de Tars), pentru
roliolezureu orei ici lor. A intervenit împăciuitor Dionisie al Alexandriei.
Şic:Uin n-n pronunţai excomunicarea, dar a provocat o nemulţumire ca>e
a rupi raporturile dintre ei şi episcopii din Asia Mică, în frunte cu
Firmilian.
Apoi. un sinod ţinut la Cartagina (255), pentru a răspunde între­
bării unor episcopi din Numidia, a hotărît rebotezarea ereticilor şi a
 EREZIILE 215

schismaticilor. Nu poate fi decît un botez, zicea Ciprian, şi acesta nu

poate fi valid decît săvîrşit în Biserică. Ereticii, negăsindu-se în Bise­
rică, nu pot săvîrşi valabile Sfintele Taine, pentru că nu au har. Altfel,
ei ar putea săvîrşi valid şi celelalte Taine (e p is to la 70). Un nou sinod,
mai numeros, ţinut în anul următor a hotărît la fel. Sf. Ciprian a înte­
meiat această hotărîre într-o lunqă scrisoare către Jubaianus (e p is ­
to la 73). ,
Iritat de această hotărîre, Ştefan al Romei a refuzat să primească
pe trimişii lui Ciprian voind să cîştige mai uşor pe novaţieni, fătă-
rebotezare. Pe Sfîntul Ciprian chiar l-a criticat în cuvinte aspre. După
Ştefan, taina era validă nu prin săvîrşitorul ei, ci prin ea însăşi. Pe cînd
însă Ciprian recunoştea altor episcopi dreptul de a proceda cum vor
crede mai bine, Ştefan voia să impună practica sa romană. Ciprian
a scris lui Firmilian al Cezareei Capadociei. A cesta i-a trimis o lungă
epistolă, în care critică violent pe Ştefan, contestîndu-i dreptul de a-şi
lua puteri de urmaş al lui Petru.
Ciprian şi Ştefan au rămas pe poziţiile lor, fără să rupă legăturile
bisericeşti. Persecuţia lui Valerian (253— 260), din anul 258, în care au
murit amîndoi, a pus probabil capăt controversei. Recunoaşterea bote­
zului ereticilor făcut în numele Sfintei Treimi a fost aprobată de si­
nodul de la Arelate (314) şi de Sinodul I ecumenic (325).

5. Schisma meîitiană

S-a produs în Egipt, în timpul persecuţiilor de Ia începutul s e c o ­

lului IV. Izvoarele istorice se deosebesc în arătarea începutului şi des­
făşurării ei. Voind să aducă linişte în Biserică, episcopul de Alexandria,
Petru I (300— 311), a uşurat reprimirea celor «căzuţi». Episcopul de
Lycopolis, Meletie, al doilea în cinste în Egipt, după episcopul A le ­
xandriei, a protestat împreună cu alţii împotriva indulgenţei lui Petru.
Izbucnind din nou persecuţia, sub Galeriu (305— 311) şi Maximin
Daia (305— 313), Petru al Alexandriei şi alţii au fost arestaţi sau s-au
ascuns. în lipsa lui Petru, Melitie de Lycopolis, conducînd Biserica
Egiptului — nu se ştie dacă în înţelegere cu Petru sau nu — a luat unele
masuri şi a săvîrşit hirotonii dc episcopi la scaune ai căror titulari se gă-
2 16 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

seau atunci arestaţi, dar despre care nu se mai ştia nimic. A ceasta a
adus tulburare şi nemulţumiri în Biserica Egiptului.
Fiind arestat şi Melitie, el a continuat acţiunea sa schismatică
printre creştinii din minele de la Faeno (Arabia), învrăjbindu-i. Petru
şi alţi patru episcopi au murit martiri f M elitie a fost eliberat, s-a dus
la Alexandria şi a organizat Biserica sa schismatică, numind-o «Bise­
rica martirilor». Ca şi novaţienii, melitienii se socoteau Biserica ade­
vărată.
După unele ştiri, Melitie a fost excomunicat de Petru al Alexandriei
din închisoare, scriind clerului şi credincioşilor să rupă legăturile cu
el. iîn unire cu arienii, melitienii au făcut în sccolul al IV -lea mari
greutăţi Sfîntului Atanasie cel M are ( j 373) şi ortodocşilor.

BIBLIOGRAFIE

V . S. P s e f t o g a s, M elito's of Sard es, T h e T w o W ritin g s d e P a s c h a , T h e s­

salo n iki, 1971.
J . P. K i r s c h , op . cit., p. 793, 797— 799, 802— 8 0 4 ; in en ciclop ed iile teo lo g ice, a r­
tico le le re sp e ctiv e ; în tra ta te le de isto ria dogm elor. W olfgang Huber, P a s c a unei
O ster. U n ter su c h u n g en zur O s te r n ie ie r d e r a lt e n K ir c h c , Berlin 1969.
T e o d o r M. P o p e s c u, P r o b le m a s t a b ilir ii d a t e i P aştilor, în «O rtodoxia»,
X V I (1964), nr. 3, p. 334— 444. •
C h . H e f e l e - L e c l e r c q , H is to ir e d e s c o n c ile s , I, 1, Paris, 1907, p. 133— 153.
H ipolit d 'A les, L a t h é o l o g i e d e S. H ip p o ly te , P aris, 1906.
N o v a ţ i a n , N o v a tia n i o p e r a q u a e su p er su n t, n u n ei p rim u m in un u m c o ll e c t a
a d iid e m c o d ic u m q u i a d h u c ex ta n t... ed. S. F. D i e r c î s , Turnhout, 1972.
A d. d'A 1 è s, N o v a iie n . E tu d e su r Ia t h é o l o g i e r o m a in e a u m ilieu , d u III-e
s iè c le , Paris, 1925.
Idem, L a t h é o l o g i e d e S. C y p rien , P aris, 1922.
( !. B a r d y, L a c o n v e r s io n a u c h r is tia n is m e d u ran t I e s p r e m ie r s s i è c le s
Paris, 1949.
.1. .1 e i i- in ia s, D ie K in d e r ta u ie , G ottingen, 1958.
N. ( ' o i n e a n ii, A c ta u lita te a tra ta tu lu i lu i T ertu lia n «D esp re p r e s c r ip ţia e r e li-
t'iloi -, ¡n ■Mili o|)(ili,i M oldovei şi S u cevei», X X X V (1959), nr. 9— 12, p. 580 ş.u.
I). I’ <> |> <■-,<■ i i , Doct rina d e s p r e T a in a B o te z u lu i în p r im e le s e c o l e c r e ş tin e , în
«O rlo iio xi.i’-, XIII ( 1!Ut 1), nr. 3, p. 393 ş.u.
I. n i <1 <> i Toilor,in, Hulw.ul e r e t ic ilo r , în «M itropolia A rdealului», V I (1961), nr.
A f», :•I'.’ ;.:i.
O. C a s e i , /,<! Ic te d e s P â q u e s d a n s l'B g lise d e s pères, Paris, 1963.
B i li I m e y e r - T ii c b 1 o - D a m m ;e, op. cit., 1, 1969, p. 119 ş.u. şi 122 ş.u. cu
biblio grafie, p. 438 ş.u,, 440, 444.
 EREZIILE 217

începuturile învăţămmtului creştin.

Şcolile din Alexandria, Cezareea Palestinei,
Antiohia şi Edesa * .

în e p o c a a p o s to lic ă , învăţămîntul creştin era harismatic : Apos­

tolii, profeţii, didascalii învăţau pe credincioşi învăţătura cea nouă.
D id a sca lii aveau anume această misiune a învăţăturii. Ea se făcea
la început după primirea botezului. în sinul comunităţii^ Pe lîngă h a-
rismatici, învăţau pe credincioşi şi cle rici.
De timpuriu, încă înainte de sfîrşitu.1 secolului I, învăţătura creş­
tină începe să preceadă botezului. Mărturia o d ă js m e r e a In v ă iă t m a ,.c e ­
lo r d o is p r e z e c e A p o sto li, care este un fel de catehism, cuprinzînd pe
scurt ceea ce mai ales învăţau cei care voiau să primească botezul.
Astfel, obiect de învăţătură îl constituie de la început E v a n g h elia
Mîntuitorului, scrisă fie din «împreună-trăirea evangheliştilor cu Mîn-
tuitoruî», fie «în urma chemării speciale», cum era cazul Apostolului
Pavel. Apoi era A p o sto lu l, sau colecţia de epistole apostolice, care
circulau de la o comunitate la alta. Apoi s-au asociat şi elemente
«apostolice». în Rînduiala apostolică, in Tradiţia ’celor ' 12 Apostoli^ şi_
altele,- din tim m n"peTseCTrtill6 r'->âu T o s î introduse si_ martirologiile si
s-au asociat în latura populară şi apocrifei», care lămureau unele mo­
mente din viaţa Bisericii, neînregislraFe"‘m scrisul canonic. De mare
autoritate s-au bucurat apoi îndrumările din scrisul Părinţilor Aposto­
lici, ca Sfîntul Clement Romanul, Sfîntul ignaţiu al Antiohiei, PapieTcTin
Ierapole,J5fîntul Policarp al Smirnei şi altele.
In fine pregătirea pentru Sfîntul 5oîez~a constituit im prilej pentru
îndrumări organizate în creştinism, care au produs cursuri şi chiar
şcoli «pentru catehumeni».
JBiu—s&cqIuI..11, această activitate era în grija Bisericii, şi a unor
didascali laici, credincioşi cu mai multă cultură. Ei se găsesc printre
(;reşl±rrii~ru' învăţătură, cum erau a p o lo g e ţii. Primul mai bine cunoscut
este un""fÎTozoTTrecuF la creştinism^ Justin Martirul (■)' 165), care în­
văţa m.aJ-tir^deVjăj.ul creştin c a fiind filozofia cea adevărată.,.~
Ju stin a fost arestat în persecuţia lui Marcu Aureliu. Fiind între­
bat la judecată despre locul în care se adună creştinii şi despre învă-
* C ap ito l re d a c ta t de P r. p ro f. M. P. Ş e s a n
218 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

ţătura lui, Ju stin a indicat casa unde se adună auditorii lui, iar des­
pre învăţătura sa a spus : «Cui voia să vină la mine, îi comunicam
cuvintele adevărului» (A ctu l m a itiiic , III). Justin, care, înainte de con­
vertire, mersese din profesor în profesor, primea acum la sine şi în­
văţa pe alţii învăţătura cea adevărată, cea în care găsise el msiv.i
mulţumirea.
T e r m in o lo g ia creştin ă. Învăţătura Mîntuitorului Hristos a venit şi
cu probleme noi, care au determinat şi o terminologie specifică, fie
prin adoptarea unor cuvinte vechi la sensuri noi, fie necesitînd formu­
larea de termeni noi; sp'eeifici.
¡' \
Astfel cuvîntul. sxxXt)oî4, care însemna înainte o «adunare», pri-
\ /
mea acum sensul specific-^ de întrunire liturgică şi organica a creşti­
nilor, adică de «biserică» (Matei 18, 17). A fost apoi formulat cuvîntul
nou de /piaxiavoC, — creştin, în Biserica din Antiohia, pentru desemnarea
adepţilor lui Hristos (Fapte 11, 26). Pentru-definirea adevăratei cre ­
dinţe creştine a fost compus cuvîntul op&oooţoc i— ortodox, din cuvintele
folosite în Noul Testament op&o? şi 8 o£a -— cea adevărată ■ — corectă
mărire — credinţă. Pentru indicarea caracterului universalist al B i­
sericii, Sfîntul Ignaţiu a folosit cuvîntul xathoXixoi — catolic, compus
din xaxâ şi okixâs, care însemna întinderea «peste totalitate» ; episcopul
Teofil al Antiohiei ( j 183— 185) a definit pe la 180 termenul rA jia Tpii;.
—•Sfînta Treime. în continuare au fost apoi definite sensurile specifice
pentru noţiunile de Aoţoc — Cuvîntul lui Dum nezeu, Fiul .lui Dumnezeu ;
Sco-cvjp sau Kupio? pentru Mîntuitorul şi Domnul; Hapouota \— Parusia,
pentru a doua venire a M în tu itoru lu i; aîpeoiQ eres, pentru abaterea de
la dreapta credinţă şi altele. A cestea au fost apoi latinizate de Tertu-
licin : ecclesia, orthodoxus, catholicus, Trinitas, Verbum, Dominus, pu-
rusia, haeresis şi altele.
I. Prima şcoaîă creştină publică a fost Şcoala din Alexandria,
cunoscută spre sfîrşiliil secolului II, în plină înflorire. Istoricul Eusebiu
scrie ( <i ea exista de mult (Isto ria b is e r ic e a s c ă , V, 10).
Şcoala alexandrină are diferite n u m e : Şcoala cuvintelor sau învă­
ţăturilor sacre (oioaaxaXetov -tujv isp«Bv Xoţwv) ; şcoala catehizării (xo x i f
xa,xju;ipzm<, otoaoxaXetov); adunarea (pentru învăţătură) a credincioşilor
(tj x(7)v utaxiov oiaxpipTj) sau doar şcoala din Alexandria (xo xax’ ’AXe|âv-
 EREZIILE 219

■Speiav StSaoy.aXetov). Ieronim o numeşte (ecclesiastica) schola xaxvjx^oscuv

(D e v iiis illu strib u s, 38 şi 69).
Prin aşezarea, mărimea şi importanţa sa ca oraş, prin mişcarea
de idei şi de popoare, Alexandria era unul din cele dintîi şi mai cău­
tate centre culturale ale lumii_vechi, adăpostind vestita bibliotecă a
Ptolomeilor. ^Grecî| |udeiiilgnosticii şi alţii aveau acolo şcoli însem­
nate. A colo trăise Filon, creatorul unei filozofii religioase şi al unei
atmosfere în care au trăit şi de care au fost influenţaţi şi teologii
alexandrini ; acolo se învăţa neoplatonismul în secolul III.
Creştinismul care a prins rădăcini în Alexandria din epoca apos­
tolică, în legătură cu evanghelistul^^jjrgk. a avut ca urmare faptul că
au fost continuu învăţători creştini acolo ( e c c le s ia s tic i d o c to r e s ), după
Ieronim.
(A pologetul Alenagorâ^) este socotit de istoricul bisericesc Filip
ele Side (sec.~V)7 primuT profesor al şcolii alexandrine, ceea ce nu pare
probabil. Panten care este primul cunoscut pe la anul 180 şi-a conti­
nuat activitatea şi în timpul lui Septimiu Sever şi Caracalla (193— 217),
(Ieronim, De v iris illu stribu s, 36). Urmaşul lui Panten, Clement A lexan ­
drinul, conducea şcoala, cînd a izbucnit persecuţia de la 202— 203 şi
cînd a părăsit oraşul. Şirul conducătorilor şcolii după el este cunoscut
pentru tot secolul III şi în parte din secolul IV : Oriqen, Iraclas, A le­
xandru, Dionisie, Pieriu, Teognost, Petru, M acarie ; mai tîrziu Didim
cel Orb. Ultimul conducător cunoscut Rodon, urmaşul lui Didim, a
plecat la Sida (în Pamfilia) şi s-a stabilit acolo în timpul lui Teodosie
c e l Mare (379— 395).
Spre deosebire de şcoala Sf. Iustin şi a altor profesori particulari,
frecventată de un număr mic de auditori, fără însemnată influenţă asu­
pra Bisericii, şcoala din Alexandria^ devine o instituţie bine înteme­
iată, cu un şir continuu de conducători iluştri, cu numeroşi auditori,
cu un program dejrursuri, cu mare faimă şi influenţă asupra teologiei
creştine. Cu însemnătatea ce i-a dat Clement Alexandrinul şi mai ales
Origen, şcoala creştină se putea măsura cu orice şcoală filozofică, ca
adevărată şcoală de «teologie».
Ea pare a fi început din iniţiativă particulară, nu ca instituţie a
Bisericii. Origen a luat conduccrea ei, în timpul persecuţiei lui Sep-
.limiu Sever, la cererea unor elini şi creştini dornici de învăţătură. Prin
220 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ

îndepărtarea episcopului Dimitrie şi numirea altui conducător, se vede

că şcoala a intrat sub autoritatea episcopului şi a rămas probabil aşa.
Şcoala nu era întreţinută de Biserică. Origen, pentru a putea trăi,
vindea manuscrise ale operelor scriitorilor profani pe care le poseda.
El a fost apoi ajutat de un creştin bogat, Ambrozie, un fost gnostic,
convertit de Origen. Din secolul IV şcoala a primit poate ajutor de
la stat. Pînă la un timp, ea nu avea local propriu.
Invăţămîntul predat în şcoala catehetică alexandrină era urmat
nu numai de creştini, ci şi de catehumeni şi chiar de unii elini, dornici
să cunoască religia creştină şi poate s-o îmbrăţişeze. Audiau probabil
Şi iudei şi eretic i. atraşi de faima profesorilor creştini, îndeosebi a
lui Qrig^n. Chiar creştinii dornici de învăţătură filozofică şi teologică
mergeau în căutarea de profesori acolo unde erau aceştia. Aşa umblase
mult Clement Alexandrinul, pînă ce s-a oprit la Panten, la A lex an ­
dria. Origen însuşi, pe cînd preda la şcoala catehetică învăţămîntul
creştin, la vîrsta de 25 ani, a audiat pe neoplatonicul Ammonitis-Sac-
cas. la Alexandria. 5e~poate zice că învăţămîntul creştin s-a înfiripat
şi dezvoltat ca o necesitate teologică şi culturală a creştinismului, în
concurenţă şi prin analogie cu învăţămîntul elin, iudaic sau chiar
eretic. Este ştiut că gnosticismul, care a avut la Alexandria pe cei mai
însemnaţi reprezentanţi ai săi (_Basilide, Valentin, Carpocrat) se orga­
niza şi răspîndea mai ales prin şcoli, ca "şT p rin scrieri şi imne, şi că,
el înflorea pe la jumătatea secolului al II-lea,
Cum anume s-a organizat învăţămîntul creştin nu se ştie mai de
aproape. Ce şi cum se preda se poate însă deduce din scrierile lui
C lem £ itt-A lex a n d riii^ şi ale lui Origen, şi mai ales din CuvTntuT de
m al [urnire c ă tr e O rig en al lui,„Grigore Taumaturgul, care l-a avut pro­
fesor la Cezareea Palestinei. Origen predase, probabil la Alexandria
<•('(',i ce preda la CezareeaTun întreg ciclu ştiinţific : logică, dialectică,
li /.¡că (.iş.i cum o făceau cei vechi, în legătură cu matematica şi cu
sli(>11<%ini<i). Aceste discipline serveau ca pregătire pentru ciclul ur­
mător : morala şi leolo&ia. La Alexandria, Origen a încredinţat pe
.itirliIorii siii începători colaboratorului său Iraclas, el învăţînd pe cei
mai înaintaţi. învăţămîntul se preda astfel în două cicluri.
în studiul teologici, care încorona învăţămîntul predat de Origen,
se făcea interpretarea Sfintei Scripituri^ care era baza învăţămîntului
 EREZIILE 221

creştin. Profesorul discuta însă şi ideile metafizice ale filozofilor şi

poeţilor clasici, cu excepţia celor care nu admiteau existenţa lui Dum­
nezeu şi providenţa.
Învăţămîntul creştin se baza pe interpretarea Sfintei Scripturi şi
era concentrat în jurul ei. A ceasta a avut mare importanţă pentru
dezvoltarea lui şi a teologiei creştine. Gîndirea teologică s-a întemeiat
pe învăţămîntul şi pe exegeza şcolilor creştine. La Alexandria, metoda
de interpretare era de preferinţă aleqor.iciL~la Antiohia era istorico-
gramaticaîă s'ău literală. Faptul acesta a fost hotărîtor pentru evoluţia
teologiei creştine în epoca marilor controverse hristologice. Tendinţa—
„mi&tică.alexandriixă^şi cea raţionalistă antiohiană au caracterizat fiecare
teologia şcolii respective.
Şcoala catehetică alexandrină are o mare importanţă în viaţa B i­
sericii vechi. Ea a dat Bisericii un învăţămînt teologic, o exegeză
teologică, o dogmatică.
2. Şcoala de la Cezareea Palestinei a fost. înfiinţată şi condusă de
O rig en , după plecarea din A le x andria (la 231— 232), în urma hiroto­
nirii lui de către episcopii da.ierusalim :şi..Cgzji^eea_Palestiaei, care-1
stimau mult pentru ştiinţa lui. Condamnat pentru aceasta de către
episcopul său Dim itli^ Origen s-a stabilit la_ Cezar-eea^ unde a con­
tinuat activitatea didactică şi a terminat operele începute la Alexandria.
. La Cezareea, Origen a avut discipoli deosebiţi, între care pe cei
doi fraţi din N eocezareea Pontului, Teodor şi Atenodor. A ceştia erau
dintr-o familie elină bogata. După studii literare şi juridice făcute în
oraşul lor, ei au plecat spre..Bejriţ (în Fenicia) unde era o faimoasă
jcoală..d.e_drfi.p,t._Mergînd întîi la Cezareea, unde aveau o soră căsăto­
rită cu un înalt funcţionar, au cunoscut aici pe Origen, a cărui ştiinţă
şi personalitate i-a impresionat, convertindu-se la creştinism. înainte
de plecarea lor din Cezareea Palestinei, Teodor a ţinut în faţa unei
mari şi alese adunări, acel C uvîn t d e m u lţu m ire pen tru O rigen , din care
cunoaştem învăţămîntul predat de acesta. întorşi în provincia lor, cei
doi fraţi au .devenit episcopj şi aji-lucrat cu mult zel pentru Biserică
Teodor este Gr[g,ore T a u m a tu r g u l^ c. 270).
Mulţi alţii — din Palestina şi din alte provincii, apropiate şi depăr­
tate — au ascultat şi admirat pe marele profesor la Cezareea. Firmilian
222 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

al Cezareei Capadociei a fost unul dintre elevii lui (Eusebiu, Isto r ia

b is e r ic e a s c ă , VI, 30).
Nu se ştie dacă Origen a avut la Cezareea urmaşi imediaţi ca la
Alexandria. El a creat însă, ca şi acolo, o atmosferă teologică, în care
au lucrat alţii. La începutul secolului al IV-lea este cunoscut ca pro­
fesor la Cezareea Palestinei P am iil (t c. 310), un distins preot, originar
din Berit, dintr-o familie însemnată ; el făcuse studii la Alexandria, audi­
ind pe Pieriu, care era supranumit «Origen cel Tînăr», şi a avut printre
elevii săi ş î apoi colaborator pe Eusebiu, marele istoric bisericesc. Pamfil
a îniiinţat pentru învăţămîntul creştin o bibliotecă însemnată. El era un
admirator al lui Origen, căruia, împreună cu Eusebiu, şi el admirator
al marelui profesor şi creştin, i-a consacrat o parte din studii şi din
activitatea literară. Cezareea Palestinei a avut apoi în E u seb iu pe cel
mai învăţat episcop al său şi unul din cei mai de seamă creştini vechi, de
la care cunoaştem atîtea din istoria învăţămintului şi a creştinismului
în general, în primele secole, şi mai ales cunoaştem pe Origen şi şcoala
alexandrină.
3. Şcoala din Antiohia. La Antiohia Siriei s-a format o altă şcoală
creştină, cunoscută din secolul al III-lea prin unii din cei care au predat
învăţămîntul acolo. Cel dinţii cunoscut este preotul M alchion. condu­
cătorul unei şcoli retorice «eline», după^spusa lui Eusebiu (Is to r ia b i s e ­
r ic e a s c ă , VII, 29— 30), şcoală care era însemnată la Antiohia. Malchion
era un om învăţat şi în ale teologiei. Este cunoscut din disputa cu
episcopul Pavel de Samosata, pe care l-a dovedit eretic (antitrinitar) în-
tr-un sinod ţinut la Antiohia (268/269), după ce episcopul reuşise pînă
atunci să-şi acopere erezia. Nu se ştie în ce consta învăţămîntul lui Mal-
cliion, dacă preda şi învăţătura creştină, nici dacă a avut vreun rol în
începuturile şcolii creştine din Antiohia.
începutul şcolii este legat însă de' L u cia n , zis de S a m o sata, zis şi do
A id io lu a f Fî era dintr-o familie de seamă şi studiase la Edesa, unde
om o şcoala creştină condusă de uiTanume Macarie. Lucian s-a stabilii
.ipoi |ti A jitiohi.i. .spre sfîr.şitul secolului al II-lea ; a fost hirotonit acolo
preol şi .i condus şeoaja. A ceastă şcoală a fost continuată de alţii şi a
luat m.ne avînl în «ocolul al IV -le a prin studiile ei de exegeză biblicii.
Istoricul liuselmi are cuvinte de laudă pentru Lucian (Isto ria b i s e r i ­
c e a s c ă , VIII, 13, 2 ; IX, 6 , 3).
 EREZIILE 223

După unele ştiri, Lucian a fost partizan al episcopului compatriot

Pavel de Samosata şi de aceea a faşt scos din Biserică sub următorii
irei episcopi de Antiohia. pînă la(303^cind ar fLxenunţat la erezie. Din
istoria arianismului se ştie apoi, ca Arie şi alţii se numeau syU u cian işîî^
adică erau_cplegi de studii la Lucian si partiza n u lu i. A cesta este so_-
( OtfrŢfe altfel izvor al^ arianismului prin exegeza şi teo logia sa. Lucian
este cinstit totuşi ca martir, mort în sinul Bisericii, în persecuţia lui
Maximin Daia (pe la 312), fiind dus la Nicomidia, unde a mărturisit
.şi apărat creştinism uTTirîaţă“ impăr'atului, D. S. Balanos, fost profesor
la Atena, socoteşte că Lucian de Antiohia n-a murit ca martir, ci un
altul cu un nume asemănător.
Lucian este însemnat mai ales ca recenzent al Sfintei Scripturi. El
a făcut o revizuire a traducerii Septuaqintei, în care se pare că a in­
trodus corecturi după textul ebraic şi după traducerea lui Teodotion, sau
după locuri paralele. Se pare de asemenea că el a căutat să corecteze
cuvinte pe care nu le socotea potrivite.
Ca şi Ori gen, la Cezareea Palestinei şi la Alexandria,, Lucian..expli^
ca, la Antiohia, Sfînta §crîp u îaŢ jaaF ‘înai mult în scop exegetic, decît
j eoloqic-apoloqetic."Interpretarea lui se deosebea ’de**T*aTexandrinilor,
fiind lite rală,
Alături de Lucian—este amintit un alt preot antiohian învăţat,
.Dorctei, care se ocupa cu mult zei de studiul Sfintei Scripturi, îndeo­
sebi de studiul Vechiului Testament pe care-1 citea în limba ebraică. Ei
cunoaştea de asemenea bine cultura elină. Dorotei era un om cunoscut
şi apreciat chiar de împărat, care ~l-a numit mai mare peste vopsi toria
ele purpură de la Tyr. Eusebiu zice că l-a auzit şi el cxplicînd poporului
Sfînta Scriptură cu mare îndemînare (Istoria b is e r ic e a s c ă , VII, 32, 2— 4).
Nu se ştie dacă şcoala antiohiană a avut un şir de profesori ca
şcoala alexandrină. Ea a devenit mai însemnată în a doua jumătate a
secolului IV, cu Diodor de Tars, de la care s-a accentuat deosebirea exe-
getică-teologică in ire" cele două şcoli. Dintre ele, cea alexandrină a
înclinat în filozofie spre platonism, neoplatonisnirsj_-e.cLe.ctism. cea an-
liohiană spre arislotelişm.. Şcoala antiohiană n-a avut idealismul şi
('lanul mistic al şcolii alexandrine, dar a dat teologiei creştine pe cei
mai de seamă exegeţi intre care şi pe Sfîntul Ioan Gură de Aur.
224 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

D esp re ş c o a la din E d esa, amintită mai sus, ştim doar că ea pare

să fie mai veche decît cea din Antiohia şi la ea a studiat LueiaJU
A ceastă şcoală va juca un rol mai important în perioada următoare.
Pe lîngă aceste şcoli organizate, au mai existat şi altele, legate
mai mult de personalitatea vreunui Sfînt Părinte bisericesc, sau te o ­
log de frunte. Astfel se poate accepta o şcoală legată de Septimiu, T e r­
tulian de la Cartagina şi urmaşul acestuia, Sfîntul..Ciprian f t 258) ;
o altă şcoală în J j a l i 4 era legată de Sfîntul Irineu al Luqdunului, c are
promova exegeza alexandrină ; apo fşc.oala romană cu un şir de teo ­
logi, care scriau mai mult în greceşte, ca Ipolit şi Caius, şi latineşte
ca Miniuciu Felix şi Novaţian, fără însă a putea crea un învăţămînt
adevărat şcoala siriacă iniţiată de T a ti an... Sirianul şi din cadrul c ă ­
reia a ieşit traducerea Bibliei numită «P e şitlo» în_secolul III ; apoi şcoala
copilcă din..Egipt, care a produs traducerea Bibliei, asemenea în
JIF. _

BIBLIOGRAPIi;

La J . P. K i r s c h , op. cit., p. 796— 797, ¡KM; în tra ta te le de patrolo gie, la

şco lile resp ectiv e. Eugène de F a y e , C lé m e n t d 'A Ie x a ,;d r ia , é t u d e su r I e s r a p p o rts
d u c h r is tia n is m e e t d e Ia p h ilo s o p h ié g r e c q u e a u l l- e s iè c le , ed. 2, Paris, 1903, p.
34 — 4 1 .
C a d i o u, L a je u n e s s e d 'O rig èn e , H is to ir e d e l' é c o le d 'A le x a n d r ie au d éb u t
d e I l l - e s i è c le , Paris, 1936.
E. P o p o v i c i, o p . cit., 1925, p. 352 ş.u., 36-1 ş.u. ; M. M angâru, C le m e n t şi
ş c o a la d in A le x a n d r ia , B ucureşti, 1928.
I. L u n g u l e s c u , Ş c o a la a le x a n d r in ă , R îm n icu l-V ilcea, 1930.
M. B u 1 a c u, Ş c o a la e x e g e t i c ă b i b li c ă din A n tio h ia , B ucureşti, 1931.
T. M. P o p e s c u, P rim i d id a s c ă li c r e ş tin i, Hurureşii, 1932.
I. G. C o m a n, P a tr o lo g ia , B u cu reşti, 1956, p. 31 ş.u., 46 ş.u., 72 ş.u., 92 ş.u.
Bihlmeyer-Tüchle-Damme, op. c il., 1, 1969, p. 165 ş.u. şi bibliografie,
p. 459— 473.

Cultul, disciplina şi viaţa creştină.

Liturghia, sărbătorile, postările, agapele.
Locaşuri de cult, cimitire. Arta creştină *
( ‘u liu l ,i îndeplinii în viaţa creştină, în primele trei secole, un rol
locirlo însemn,îl. Iii a menţinut unitatea şi solidaritatea comunităţii creş­
tine şî ,i apropiat pe credincioşi între ei.
* C a p i t o l r e d a c t a t do P r . p r o l . M. P . Ş e s a n
 EREZIILE 225

«Păgînii» înşişi, deşi îl denaturau cu închipuirea, necunoscîndu-1,

au înţeles importanţa cultului în Biserică şi l-au lovit prin măsuri de
persecuţie, interzicînd adunările creştine, confiscînd sau distrugînd lo ­
caşurile, arzînd cărţile, potrivit lozincilor : «non licet esse christianos»
— nu e permis să fie creştini (din 164 sau 165), sau «non licet esse
vos» — nu vă este îngăduit să existaţi (din 2 1 1 ) şi «nomen christiano-
rum deleto» — să fie distrus şi numele de creştin (vezi la Tertulian,
A p o lo g e tic u m 4, 3— 15 şi în 304 ; îngăduinţa obţinută însă prin edictul
de toleranţă al împăratului Galeriu de la Sardica, din 30 aprilie 311,
spunea : «ut denuo sint christiani» — de acum să fie creştinii (Lactan-
ţiu, De m o rtib u s p ers., 34).
Liturghia. Cultul epocii apostolice s-a menţinut şi s-a dezvoltat
în epoca următoare pe baza liturghiei Sfîntului Iacob. Centrul lui a
rămas Sfînta Euharistie (eo^apistia = mulţumire), pe care o găsim
cu acest nume, pe lîngă cele cu care era cunoscută mai înainte (frîn-
gerea pîinii, cina domnească). In epoca postapostolică se mai numeşte :
euXoŢia (binecuvîntare), froaia (sacrificium, jertfă), dvacpopoc, irpoacpopâ.
(oblation, ofrandă), ¡xoa'cspta (sacramentum, taină), ispoopŢta (lucrare
.sfînta), teXex'/j (ceremonie, slujbă), iar in Apus, din secolul al IV-lea,
missa şi alte numiri, ca adunare cultică : ouvaCiî, auvoooi, aovaŢiof^,
cmveXeooiS, a 0 pota[j,a, xotval eu/ai (rugăciuni comune), collecta dominica,
convivium dominicum (cu agapa).
încă înainte de sfîrşitul secolului I, Euharistia se săvîrşea dumi­
nica (în v ă ţă tu r a c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li, XIV) şi probabil dimineaţa,
aşa cum mărturiseşte Pliniu cel Tînăr la începutul secolului II (între
111— 112) : «stato die ante lucem». Fie din cauza legii contra asociaţiilor
ilegale, reînnoită de Traian, fie mai de grabă pentru că adunarea creş­
tinilor şi unirea ei cu masa frăţească era greu de făcut zilnic, seara,
ca a devenit de timpuriu săptămînală şi Euharistia -s-a despărţit de
masă. Săvîrşindu-se duminică dimineaţa, s-a introdus obiceiul ca să se
primească pe ncinîncate.
La Cartagina, poate şi în alte locuri (Roma, Spania), ea încă se
mai săvîrşea zilnic la jumătatea secolului al III-lea (Ciprian, E p is to le le
39, 4 ; 57, 3 ; 58, 1 ; 6 6 , 3 ,■ D e d o m in ic a o ra tio n e , 18). în alte locuri, se
mai săvîrşea miercuri şi vineri (în Egipt). Se săvîrşea de asemenea la
botezul catehumenilor şi în zilele de comemorare a martirilor.

— Istoria bisericcascu
226 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ

Pentru cunoaşterea cultului creştin din primele trei secole, nu

avem un formular liturgic ci unele descrieri (la Justin Martirul, A p o lo ­
g ia I, 65, 67 ; la Tertulian, A p o lo g e tic u m , 39). Mai importante decît
acestea sînt «C on stitu ţiile b is e r ic e ş ti» care cuprind indicaţii şi formule
liturgice, unele din secolele II— III, altele din secolul al IV-lea, precum
şi ştiri şi reguli privitoare la cler. Sînt trei scrieri intitulate, una « C on sti­
tu ţiile b is e r ic e ş ti e g ip te n e » (este versiunea în limba coptă a scrierii lui
Ipolit ’AiroaToiaxvj IlapâSoat? = Tradiţia apostolică — c. 220), foarte în­
semnată pentru istoria cultului creştin ; alta numită D id a sca lia A p o s t o ­
lilo r, alta C on stitu ţia b is e r ic e a s c ă a p o s to lic ă , precum şi cartea a VUI-a
din scrierea numită de regulă C o n stitu ţiile A p o s t o lic e sau C a n o n e s e c c le -
s ia s tic i A p o sto lo ru m , cea mai completă scriere liturgică veche cunos­
cută şi în prescurtare ca E p ito m e sau C on stitu tio p e i H ip p oly tu m .
Cultul euharistie consta din două părţi : una didactică, în care se
făceau citiri largi din cărţile Noului şi Vechiului Testament, o omilie
(predică) asupra celor citite, rugăciuni comune ; alta liturgică (sacra­
mentală) : se punea pe altar (masă) pîine, vin şi apă : episcopul sau
preotul liturghisitor făcea rugăciuni şi aducea «euharistii» (mulţumiri),
celor de faţă, clerici şi credincioşi. Diaconii duceau Sfînta Euharistie şi
celor absenţi (bolnavi, neputincoşi, chiar celor închişi, dacă se putea).
La cult se adunau daruri benevole pentru ajutorarea săracilor.
Rugăciunile erau parte improvizate, pentru nevoile de moment ale
comunităţii, parte stabilite (pentru Sfînta Euharistie). Atitudinea obiş­
nuită era cea de «orantes» : în picioare, cu braţele întinse, cu ochii
ridicaţi spre cer. Se făceau şi cîntări : psalmi din Vechiul Testament,
cîntaţi recitatfv7"sau imne creştine. Un frumos imn este rugăciunea de
laudă de la sfîrşitul scrierii P e d a g o g u l a lui Clement Alexandrinul.
Muzica instrumentală nu era ă3misăTn cult. ........ .....
in am ic de săvîrşirea Sfintei Euharistii, după o rugăcune, creştinii
îşi dădeau sărutarea păcii, denumită şi sărutarea sfîntă, semn al comu­
niunii lor în credinţa şi în dragoste, al împăcării lor, pentru împăr­
tăşirea ce urma să primească. La prima parte a liturghiei putea să'
asisle şi catehumenii, penitenţii sau chiar necreştinii, cunoscuţi, în timp
de pace.
 EREZIILE 227

După aceea, diaconii invitau pe asistenţii nebotezaţi, pe penitenţii

şi pe eventualii necreştini să părăsească locaşul. Se închideau uşile,
se făcea tăcere solemnă, se săvîrşea Sfînta Euharistie.
Rugăciunile ei erau ascultate de creştini în genunchi, afară de Du­
minici şi de zilele de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfîntului Duh.
«Pîinea euharistică» era dospită ; (azima)s-a introdus în_Apus mult
mai tîrziu (în secolele VIII-IX). Vinul era curat ; culoarea lui nu era
stabilită, dar vinul era de obicei roşu. !n vin se punea şi apă. Acest
amestec era uzual şi obligatoriu (loan 19, 34). Obiceiul unor comunităţi
de a săvîrşi Sfînta Euharistie cu apă, fără vin, a fost condamnat. Pentru
vin se întrebuinţa un potir (vrox^ptov, «potirul Euharistiei», ^ a lb i\ la
început de lemn, apoi de sticlă sau de metal.
împărtăşirea "se făcea începînd cu clericii : episcopul, preoţii, dia­
conii, clericii inferiori, apoi văduvele şi fecioarele din serviciul bise-_
ricii, copiii., bărbaţii, femeile. Credincioşii se apropiau pe rînd de altar
Ţ«ad aram Dei starer>}7"pnnîeâu de la episcop, preoţi sau diaconi o bu­
cată din pîinea euharistică şi beau din potir, răspunzînd .«amin». Celor
absenţi li se ducea numai pîinea euharistică. Credincioşii o luau şi în
călătoriile lor.
în Sfînta Euharistie, creştinii primeau trupul şi sîngele Domnului.
I se recunoştea caracterul de taină şi de jertfă,, pe temeiul mărtu­
riilor apostolice. Alte mărturii bisericeşti în această privinţă devin din
ce în ce mai numeroase f Ian a tiu. Iustin, Irineu, Ciprian). S-a introdus
obiceiul de a se îmbina pîinea cu vin.
Refuzul de a primi pe unii creştini la Sfînta Euharistie era o grea
pedeapsă. Cei c ăzuţi în păcate grele primeau Sfînta Euharistie doar
.după o lungă-JuemteniS. Primirea ei cu nevrednicie era socotită un mare
păcat. îm părtăşirea era precedată de mărturisirea păcatelor (În v ă ţătu ra
c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li, 'KÎV, 1).
Pe lîngă ofrande euharistice — pîine şi vin — , credincioşii aduceau
la cult daruri în alimente, bani, pîine, veşminte, încălţăminte, pentru
ajutorarea săracilor şi pentru întreţinerea clerului. Unele se împărţeau
îndată, altele erau păstrate pentru nevoie. « G esta ap u d Z en ophilu m »,
de la începutul secolului IV şi « G esta p u rg a tio n is F e lic is » dau foarte
interesante şliri despre rezervele de obiecte şi alimente ale bisericilor.
228 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Cultul era şi un excelent m ijloc de educaţie şi de binefacere tot­

odată. Aducerea darurilor la altar şi împărţirea lor de către episcop da
faptului un caracter sacru şi o semnificaţie înaltă. Darurile se aduceau
lui Dumnezeu şi se împărţeau ca de la Dumnezeu. Episcopul comunica
numele binefăcătorilor, iar cei ajutaţi se rugau pentru ei. Cultul ma­
nifesta astfel credinţa şi dragostea credincioşilor ; el era un continuu
control şi stimulent al vieţii morale. Frecventarea cultului era obli­
gatorie şi regulată. Sinoadele Elvira (300), Arelate (314), prevăd anu­
mite măsuri pentru lipsă n eju s tificată la maPmuTt ele trei duminici.^
Sărbătorile creştine. Duminica a devenit sărbătoarea săptă­
mânală a creştinilor încă din epoca apostolică, de cînd este cunoscută
cu numele de «zi domnească» xoptaxTj Tjjxepa) şi c u destinaţia de zi de
adunare şi de cult.
In epoca postapostolică, mărturiile despre serbarea duminicii se în­
mulţesc. în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV, 1— 2), Iustin M arti­
rul (A p o lo g ia I, 67), Meliton de Sardes, Dionisic al Corintului, Tertulian
o numesc cu numele ei creştin (xoptax-/}, dies dominica), iar uneori cu
numele corespunzătoare ei în Calendarul antic (d ies so lis). ■
Duminica era serbată ca zi a învierii Domnului, zi de bucurie, în
care creştinii se rugau fără a posti şi a îngenunchea.T)biceiul iudeo-
creştin de a serba şi sîmbăta s-a menţinut la unii creştini, dar Biserica
l-a interzis. Din S c r is o a r e a lui Pliniu c e l T in ăr c ă tr e T raian , se vede că
Duminica se făcea şi agapă, dar ea era despărţită de Euharistie, săvîr-
şindu-se după aceasta. Pliniu nu ştie în ce anume consta cultul creştin
d u m inical; el spune doar că se cînta antifonic «carmen Christo quasi
Deo», ceea ce este foarte important din punct de vedere liturgic şi
dogmatic. Duminica era ţinută de creştini cu repaus ; mărturie despre
aeraşi a dau unii apologeţi (Ătenagora, Tertulian, De o r a tio n e 20), aşa
chiu era sabatul la iudei. Corisîlntîn cel Mare a întărit-o şi generali­
zai-o şi peniru slat prin lege (321). Este bine ştiut că nu împăratul a
c r e a i a c e a s t ă sărl>ăloarc, cum cred unii sectanţi, ci că ea era ţinută
de c r e ş l i n i î n c ă d i n epoca apostolică.
Alara d<> Duminicii, se ţineau în cinste zilele de post — miercuri şi
vineri (dies slalionarii, slationes), după o mărturie foarte apropiată de
vremea Sfinţilor Apostoli (în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li, VIII).
In aceste zile se făceau şi adunări cu cult, după mărturii ce avem pentru
 EREZIILE 229

Egipt şi Africa în secolele III-IV. Zilele de mjerc.u1 i . 5 i vineri se ţineau de

creştini cu post, spre deosebire de zilele de post iudaic (luni şi joi, nu­
mite ziua a doua şi a cincea) şi aveau justificare creştină : miercuri s-a
hotărît de către iudei moartea Mîntuitorului, vineri a fost răstignit şi a
murit. Erau zile de tristeţe, în care creştinii se rugau în genunchi. Ele
sînt numite chiar sărbători (ferici q u a rta -m iercu ri, fe r ia se x ta -v in e ri).
în unele Biserici s-a menţinut încă mult timp obiceiul de a se aduna
credincioşii zilnic, pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii, sau pentru a
asculta omilia (Cartagina). Ori gen predica aproape zilnic.
b) P a ştile (K ăaxa, pascha) erau sărbătoarea anuală a învierii Dom­
nului, aşa cum duminica era cea săptămînală. Paştile fer aţi sărbătoare
creştină generală. Sinodul de la Ancira (la 314) o numeşte «ziua cea
mare» (tj ¡lejăl'/] 7 jp,spa, canon 6 ).
Ziua învierii era sărbătorită cu mare evlavie, cu bucurie şi so­
lemnitate ; ea era precedată de post şi de nopţi de priveghere. Deose­
birile cu privire la data. ei au fost motivul controverselor pascale din
secolul II. în legătură cu învierea Domnului (Udea/a avaaraatjxov) era
comemorată şi Răstignirea (Paştile răstignirii, Ilao/a aŢaopcoatjxov).
Stabilirea datei Paştelui a făcut necesare studii astrologice. C al­
culul se făcea şi se anunţa, de la A lexandria <prin epistole pascale
sau festive (sopzaazr/.zi). S-au făcut de timpuriu încercări de stabilire
a unui ciclu sau canon pascal, în care să se prevadă revenirea perio­
dică regulată a datei Paştilor în aceeaşi zi, după un şir de ani. Dionisie
al A lexandriei a întocmit un ciclu pascal de 8 ani (Eusebiu, ’TsTorTcT
b is e r ic e a s c ă , VII, 20) : episcopul de Laodiceea, Analolie, un..ciclu.....deL
i9 m W b i d e m , V ll, 32, 1 4 = T 9 ) T — — —~ ........
c) C in c iz e c im e a JUsvxvjxoazri, p e n te c o s t e , d ie s p e n te c o s t e s ), era săr­
bătoarea Pogorîrii Sfîntului Duh. Ea este, după Paşti, cea mai mare şi
cea mai veche sărbătoare creştină. Ca şi Paştile, Cincizecimea coinci­
dea cu o sărbătoare iudaică, cu care a păstrat asemănare de nume.
Se numea Cine ¡zecime şi tot timpul de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfm-
lului Duh (50 de zile) ; era timp de bucurie, în care creştinii nu pos­
teau şi nu îngenuncheau la rugăciune.
d) Alte sărbători creştine. Din variantele şi interpretarea unui ca­
non (43) al sinodului de la Elvira (pe la 300), rezultă că se sărbătorea
şi ziua a patruzecea (q u a d r a g es im a ) de la Paşti, pe care unii creştini
230 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

o ţineau în locul Cincizecimii. Sărbătoarea coincidea cu înălţarea Dom­

nului. Cele 40 de zile de după Paşti erau o paralelă la cele 40 de zile
de post dinainte de Paşti, numite de asemenea q u a d ra g esim a . Se pare
că înălţarea Domnului era comemorată mai mult la Cincizecime.
Probabil din secolul al IlI-lea se serba în Orient Epifania (’Eui-
cpdiveta) numită şi T h eo ta n ia (0eoep<xveta), adică arătarea Domnului, la
6 ianuarie, în amintirea Botezului Mîntuitoruiui şi a descoperirii dum-

nezeirii Sale, unite cu acest fapt (Matei 3, 16— 17). Se pare că sărbătoa­
rea nu era generală. în Egipt, Clement Alexandrinul spune că o aseme­
nea /sărbătoare ţineau gnosticii (Basilide), iar Origen nu o aminteşte.
Ea este menţionată într-un act martiric (al episcopului Filip de Hera-
cleea, la anul 304), ca o «zi sfîntă». Istoricul bisericesc Albert Ehrhard
crede însă că prin ea se înţelegea arătarea Domnului la sfîrşitul lumii,
dîndu-i deci sens eshatologic. în secolul al IV-lea, se făcea amintire în
această zi de Naşterea Mîntuitoruiui, de chemarea neamurilor şi de
Nunta din Cana Galileei, ca prima minune a Domnului. în acest secol,
sărbătoarea Epifaniei era generală în Orient.
în Occident, se ţinea ca sărbătoare corespunzătoare Naşterii Dom­
nului (N a ta lis D om ini) ziua de 25 decembrie, pentru a o opune sărbă­
torii păgîne a solstiţiului de iarnă (n a ta lis soîis). Simbolismul creştin
(Hristos este numit «soarele dreptăţii») uşura această coincidenţă, prin
care Biserica înlocuia pentru credincioşii ei o .sărbătoare veche cu una
creştină. Creştinii orientali au introdus sărbătoarea Naşterii Domnului
în a doua jum ătate a secolului al IV-lea. Pentru prima oară, s-a des­
părţit sărbătoarea Naşterii Domnului de cea a Botezului (Epifania),
serbîndu-se la 25 decembrie, în Biserica din Antiohia, în jurul anului
377, apoi s-a introdus în Biserica de Constantinopol în 379. Cei din Apus
au introdus în schimb Epifania la 6 ianuarie.
Sărbătorile martirilor sînt din cele mai vechi. Prima mărturie o
avem in M artiriul lui P o îic a tp (XVIII) scris ia 176, din care aflăm că
zi iui morţii nuntii ului, numită «ziua naşterii» (ţsvs&Xio? Tjjxspa, dies
natalis, luiUililia) pentru, viaţa de veci, era serbată de creştini cu adu­
nare şi cult. In unele cazuri se serba ziua mutării moaştelor martirilor
(tran slu tio), cum este cea a Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, nefiind
încă cunoscută precis ziua morţii lor.
 EREZIILE 231

Nu se cunosc în primele trei secole sărbători ale Sfintei Fecioare,

deşi se bucura în mare cinste în rîndul creştinilor. Augustin considera
veche sărbătoarea Sfîntului Ioan Botezătorul.
Postul. In afară de zilele de miercuri şi vin eri,__cînd se ajuna
de obicei pînă la orele 15,00, creştinii ţineau cu post zilele dinaintea
Paştilor. A cest post era general, dar durata lui varia. în unele Biserici
se postea (ajunînd) o_zil în altele două în altele patruzeci de ore (Euse-
biu, Is to r ia b is e r ic e a s c ă , V, 24, 12). în Secolul IlI^postul s-a lungit la
6 zile, în care se mînca odată pe zi pîine cu sare şi cu apă, la ora a noua

(15,00), ajunîndu-se vineri şi sîmbătă, zilele şederii Mîntuitorului în

mormînt ; postul s-a lungit apoi, ajungînd la 40 de zile, iar în perioadele
următoare chiar la mai mult.
în unele Biserici din^ Apus, între care şi Roma, s-a introdus din
secolul III obiceiul de a posti sîmbăta, în amintirea şederii M întuito­
rului în mormînt şi ca pregătire pentru împărtăşirea de duminică. Acest
obicei s-a introdus din opoziţie faţă de iudei, c a r e 1aveau în sabat zi de
sărbătoare şi de bucurie. Postul de sîmbăta era un «adaus» (superpositio
jejunii). Bisericile orientale nu l-au adoptat şi mai tîrziu sinodul quini-
sext (692) J-a_interzis (canon 55).
Din În v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li se ştie că se mai postea
cu prilejul botezului de către primitorul lui, de către săvîrşitor şi de
cei care mai voiau (VII, 4).
Agapele. Obiceiul apostolic de a se lua o masă comună în adu­
narea creştină s-a menţinut. Se crede ca aceste mese s-au despărţit
de timpuriu de cult, deşi unii cercetători mai noi neagă existenţa aga­
pelor euharistice, admiţînd doar că se împărţeau ajutoare şi se dădeau
mese funerare sau la anivjarsări.
Obiceiul meselor comune numite.a a a P e <dragoste) este totuşi admis
în generai. Ele erau de regulă mese cumpătate (probabil cu pîine, peşte,
fructe, vin). Agapele aveau un rol important în viaţa creştinilor, prin
ajutorul ce se da celor săraci şi prin spiritul de comunitate în dra­
goste, pe care-1 întreţineau. Necunoscînd caracterul lor, anticii le bat­
jocoreau cu scopuri calomnioase, ca prilejuri de desfrîu.
Pliniu cel Tînăr, care a anchetat numeroşi creştini, foşti creştini
şi apostaţi în Bilinia, le numeşte o «masă cuviincioasă». El ştie că se
232 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

lua dimineaţa, după adunarea euharistică duminicală. Se constată ast­

fel separarea timpurie a agapei de cultul propriu-zis. Sfîntul Ignaţiu
al Antiohiei cere ca masa comună să fie prezidată de episcop. Tertu­
lian, Minuciu Felix, Clement Alexandrinul dau mărturie despre carac­
terul moral al agapelor. Ele începeau şi se terminau cu rugăciuni şi
erau însoţite de cîntări de psalmi.
Agapele aveau loc fie la (sau lîngă) biserică, fie în case parti­
culare, la creştinii mai înstăriţi; săracilor li se dădeau de la agape
alimente şi acasă. Din mese comune, agapele au ajuns mese date săra­
cilor. Asemenea mese se dau cu prilejul înmormîntărilor, botezului,
nunţilor sau la diferite sărbători.
Locaşul de cult. Situaţia ilegală a creştinismului ca «religio
illicita», numărul mic şi lipsa de m ijloace n-au îngăduit creştinilor să-şi
ridice locaşuri de cult pînă la un timp. Ei se adunau în case particulare
mai încăpătoare, uneori în cimitire, în catacombe sau în alte locuri,
unde se puteau feri de ochii «păgînilor». Cu creşterea numărului creş­
tinilor, creştinii au trebuit să-şi ridice locaşuri de c u l t ; ei nu mai în ­
căpeau într-o casă, iar clericii nu mai ajungeau pentru a sluji în mai
multe. Pentru a ridica locaşuri de cult, se profila de anii de pace sau
de toleranţa unor împăraţi (ca Alexandru Sever, Filip Arabul).
Existenţa unor asemenea locaşuri proprii se constată de Ia sfîr-
şitul secolului II şi mai ales după 280, după numele date de scriitorii
creştini de atunci (Clement Alexandrinul, Hipolit, Tertulian, Origen),
precum şi din alte mărturii. Locaşul creştin se numeşte «casa lui Dum­
nezeu» (olxos 0Eou, y.opiay.6 v, domus Dei), locul «de rugăciune» (-/rpoceir/.-
•ţ^piov), casa rugăciunii (domus orationis); ca şi adunarea şi comu­
nitatea însăşi se mai numeşte biserică (¿-/.xX^aia) şi casa Bisericii
(olxoc ¿y.xX'qaiaţ). De la începutul secolului al IV-lea se numea b a si-
liv a, nume rămas în limba noastră (biserica, paoiXeioC olxoc = casa
mipiinile.iscă).
Numele di» IwsiUv.ii arată că locaşul creştin avea asemănare cu
locaşul Domnului clin Vechiul Testament (leş. 26— 27). Basilicile aveau
trei părţi : un alrium sau portic, care era un spaţiu în forma patrată,,
mărginii de coloane, avînd la m ijloc un bazin sau o f î n t î n ă ; catehume-
nii şi unii penitenţi asistau la cult în atrium, numit mai tîrziu pronaos
(itpovao?, vâp{bj£); partea de mijloc, naos, (vaoc, oratorium populi), for­
 EREZIILE 233

mată din trei spaţii dreptunghiulare paralele, despărţite prin coloane ;

spaţiul de la m ijloc era mai larg şi mai înalt; aci şedeau cred in cio şii;
o absidă în fund (semicerc), unde sta clerul (numită âjiaao.a,
chorus) şi care era despărţită de restul clădirii printr-o perdea ce se
trăgea. Ea nu avea o masă fixă pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii, ci
una mobilă, de lemn, care se aducea şi se lua, după trebuinţă. în faţa
absidei, în naos, era un amvon sau două (pu lpitum , su scep tu s), cam de
înălţimea unui om, de pe care se făceau citirile.
Creştinii au ridicat probabil locaşuri şi de alte forme. Basilica era
îndreptată de obicei de la răsărit la apus, avînd intrarea fie spre o
parte, fie spre alta. Nevoia de a se ruga creştinii cu faţa spre Răsărit
a făcut să se obişnuiască aşezarea intrării la apus şi a altarului (absi­
dei) spre răsărit.
Bisericile aveau şi clădiri anexe: baptisterii, locuinţă pentru epis­
cop, camere pentru păstrarea darurilor aduse de creştini, unele chiar
săli pentru agape. Aveau de asemenea cărţi şi obiecte de cult. S-a
luat de timpuriu obiceiul de a pune moaşte sub Sfînta M asă — cînd
a ajuns fixă • — şi de a se ridica mici locaşuri pe mormintele marti­
rilor (memoriae, cella coemeterialis), în care se adunau creştinii la
ziua martiriului.
Cimitirele (xoifiT^ptov, c o em e te riu m , d orm itoriu m ) este numele
creştin simbolic dat locurilor de îngropare ca loc de odihnă (de dor­
mit), în aşteptarea învierii. Ele se mai numeau a r e a e (chvistianorum),
m arty rîu m , m arty ru m m e m o r ia e , c o n fe s s io . Creştinii au luat obiceiul
de a se îngropa în cimitire comune, pe proprietatea unuia din ei sau
a Bisericii. Cei săraci erau îngropaţi de comunitate.
A fară de cimitirele obişnuite, descoperite, s-au folosit ca loc de
îngropare catacombe, nume dat întîi unui cimitir subteran la Roma
(a d c a ta c o m b a s ), al SfîntuluiJŞebastian. Catacombele erau galerii săpate
în pămînt, adînci şi uneori suprapuse, lungi şi înguste, în care se de­
puneau: corpurile morţilor. Cele mai multe catacombe se găseau la
Roma, unde episcopii aveau una specială, numită cimitirul lui Calixt.
Catacombe se mai găseau la Neapole, în Sicilia, Malta, Africa, Egipt,
Palestina, Siria, Mesopotamia, Asia Mică, Dalmaţia, Galia, Spania şi în
alte părţi.
2 34 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Ele serveau şi ca loc de refugiu şi de cult în timpul persecuţiilor.

De regulă se găseau în apropierea unei biserici. Spre a nu fi profanate
de «păgîni», intrările lor au fost astupate, mai ales în timpul perse­
cuţiilor de la începutul secolului al IV-lea.
Catacombele sînt importante şi ca loc al primelor manifestări creş­
tine de artă. In ele s-au găsit cele dintîi reprezentări de figuri şi scene
creştine.
A ria creştină a fost la început simplă şi simbolică (pictură), stînd
în strînsă legătură cu concepţia creştină despre viaţă, moarte şi mîn-
tuire. Creştinii au folosit-o cu unele rezerve, ca m ijloc de manifestare
a credinţei şi nădejdilor lor. Ceea ce interesa în reprezentările lor
artistice nu era arta în sine, cît ideea în serviciul căreia era pusă. De
aceea, semnificaţia figurilor creştine este mult mai importantă decît
valoarea lor artistică.
Spre deosebire de arta antică, care era liberă în manifestările ei,
adesea imorale, arta creştină era sobră, serioasă, castă, edificatoare,
utilă credinţei şi moralei evanghelice; era o artă simplă, naturală şi
sănătoasă, a inimii omului credincios. Aceasta o face cu atît mai im­
portantă ca manifestare a spiritului creştin.
Arta creştină a început ca a rtă d e c o r a tiv ă , artă de interior sub­
teran. Pe lingă motive decorative obişnuite, creştinii reprezentau c h i­
pu ri şi s c e n e b ib lic e sau s im b o lic e , peştele (i/ftuc), mielul, porumbelul,
ancora, ramura de măslin, sălciile, etc. Afară de acestea, se mai r e ­
prezentau — animale, păsări, plante sau obiecte —• simbolizînd idei
religioase sau acte creştine, virtuţi sau figuri evanghelice, sau chiar
simbolice.
Scenele biblice formează de asemenea material obişnuit pentru
<1 rLti creştină, mai ales cele din Vechiul Testament. Mîntuitorul este

reprezentat de obicei foarte tînăr şi, la început, fără barbă. Sfînta

Fecioară şi Sfinţii Apostoli sînt de asemenea reprezentaţi: Apostolii
.adesea ¡n <11111> cu JVlîiUuitorul.
S cu lp tu ra a fost întrebuinţată mai ales în reprezentarea de scene
pe sarfoiage, in basoreliefuri, sau excepţional în lucrări ca statuia lui
Ipolit. Erti mai mult o artă funerară. Scenele sculptate sînt de regulă
cele reprezentate în pictură, îndeosebi chipul bunului păstor : Iisus
 EREZIILE 235

cu un miel pe umăr. Statuile nu erau acceptate, fiind uz antic şi

mitologic.
Nu ştim dacă şi cum erau împodobite bisericile în primele trei
secole. Sînt indicii că se obişnuiau picturile, deşi unii scriitori creştini
şi unele sinoade erau contra reprezentării chipurilor, pentru a nu de­
veni obiect de adorare din partea credincioşilor (sinodul de la Elvira,
canon 36). Incepînd cu secolul IV, pictarea bisericilor devine ceva
obişnuit şi regulă.
în arh itec tu ră , creştinii au urmat fără îndoială arta şi tehnica pro­
fană, adaptînd-o scopului clădirilor. Unele comunităţi şi-au construit
locaşuri mari, basilici, altele vor fi folosit încă mult timp case parti­
culare pentru cult.
Arta a găsit întrebuinţare şi în casele creştinilor, împodobindu-le
cu noile motive şi figuri. Cu tot simbolismul şi alegorismul iniţial, arta
creştină a evoluat spre realism, dovedind naturaleţe, graţie, frumuseţe.
Ea nu era însă pusă în serviciul frumosului, ci al ideii religioase.

BIBLIOGRAFIE

Pr. A sist. L i v i u S t r e z a , B o te z u l In d ite r ite ritu ri litu r g ic e c r e ş tin e , B ib lio ­

g rafie, p. 270— 276, Bucureşti, 1985, E xtras «O rtodoxia», X X X V II (1985), nr. 1, p. 17— 186.
J . P. K i r s c h , op. cit., p. 791— 793, 805—807 ; în e n ciclo p ed iile te o lo g ice la a rti­
c o le le resipective.
L. D u c h e s n e, O rig in es d u c u lte c h r é tie n , ed. 5, Paris, 1925.
F. C a b r o 1, L e s o r ig in e s litu r g iq u e s , P aris, 1906.
P r . P e t r e V i n t il e s e u , în c e r c ă r i d e Is t o r ia L itu r g h iei. I. L itu rg h ia c re ştin ă
în p r im e le tr e i v e a c u r i, B ucureşti, 1930.
I d e m , M isteru l litu rg ic, B u cu reşti, 1929.
E. P o p o v i c i, o p . cit., I, 1925, p. 405 ş.u.
G r. B ă b u ş, A g a p a şi litu r g h ia in B is e r ic a p rim a r ă , «Studii T e o lo g ice», V I
(1954), nr. 7— 8.
I d e m , C o n stitu ţiu n ile A p o s t o lilo r c a iz v o r p en tru stu d iu l litu r g h ie i, «Studii
T e o lo g ice», V II (1955), nr. 9 — 10, p. 612 ş.u. ;
I. B r i a , A s p e c tu l c o m u n ita r a l d u m n e z e ie ş t ii E u h a ristii, «Studii T eo lo g ice», X I,
(1959), nr. 7— 8, p. 417 ş.u.
S p. C î n d e a , L itu r g h iile p r im a r e s a u a p o s t o l ic e , «M itro p o lia A rd ealu lu i», IV
(1959), nr. 1— 2.
S. S t o i c a , L itu rg h ia c r e ş tin ă d in s e c . II la Si. Iu stin M artiru l..., «O rtodoxia»,
X II (1960) ,nr. 1, p. 74 ş.u.
V . C h i ţ u, R a p o rtu l d in tre cu ltu l V e c h iu lu i T e s ta m e n t ş i cu ltu l c r e ş tin , «Studii
T e o lo g ice», X III (1961), nr. 5— 6, p. 297 ş.u.
E. B r a n i ş t e , V e c h i lo c a ş u r i c r e ş t in e d e cu lt, «M itropolia B anatului», X II (1962),
nr. 11— 12, p. 696 ş.u.
I d e m , T e o lo g i a i c o a n e lo r , în «Studii T eo lo g ice », IV (1952), nr. 3— 4, p. 175— 201.
N. Ş t e f ă n e s c u , In tlu e n ţa m u z icii e lin e a s u p r a m u z icii c r e ş t in e d in e p o c a
p rim a r ă , «Studii T eo lo g ice», X V II (1965), nr. 1— 2, p. 33 ş.u.
236 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

P r. N. N i c u l e s c u - L e o r d e n i , C ră ciu n u l, în «G lasul B isericii», X X V (1966),

nr. 11— 12, p. 1024— 1051.
I. R ă m u r e a n u , C in s tir ea s iin t e lo r i c o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e , «Studii T e o ­
logice», X X II (1971), nr. 9— 10, p. 621— 671.
P a u l P e e t e r s , O rien t e t B y z a n c e . L e tr è io n d o r ie n ta l d e ïH a g i o g r a p h i e b y ­
z a n tin e (Subsid ia hagiographica, 26), B ru x e lle s, 1959.
A . G r a b a r, M artyrium , R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é tie n
a n tiq u e , t. I— III, ¡Paris, 1943— 1946.
W . N a g e 1, G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o ttescU en sles, Berlin, 1962.
D. C u l l m a n n , L a f o i et le c u lte d e ¡'E g lise p rim itiv e, Bern, 1963, 223 p.
J . W a t t e v i l l e , Le s a c r ific e e u c h a r is t iq u e clcs p r e m ie r s s iè c le s , Paris, 1966.
234 p.
B i h 1 m e y e r-T ü c h 1 e-D a m m e, op. cit., 1, 1969, p. 110— 130 şi b ib lio g rafia,
p. 438— 446 ş.u.
R o r d o r f , S a b b a t e t D im a n ch e d a n s ¡'E g lise a n c ie n n e , Paris, 1972.
H a l s b e r g h e G. H., T h e cu it o f S o l in v ictu s, Loiden, 1972.
H. G r é g o i r e , L e s p e r s é c u t io n s d a n s ¡’E m p ire ro m a in , B ru x elles, 1951.
J.-M o u r e a u, D ie C h r is t e n v e r io lg u n g e n im rom , R c ic h , Stuttgart, 1961.
J . D a n i e 1 o u-H. M a r r o u , N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'E glise, vol. I, P aris, 1963.
S t . P e r o w n e , L e s c é s a r s e t l e s S a in ts, Paris, 1961.
A . K a z d a n, O t C h rista do k o n s ta n tin a , M oscova, 1965, 303 p.
M. S e p e 11 e y, L ’E m p ire ro m a in e t l e c h r is tia n is m e , Paris, 1971 ; P. du B ourguet,
A rt p a lé o c h r é t ie n , Paris, 1971.
M. M e s l i n - J . P a l a n q u e , Le c h r is tia n is m e uni ¡que., Paris, 1967, 318 p.

Catehumenatul, Botezul. Celelalte Taine 4

1. Catehumenatul (m'zr¡ir¡Gic, catechesis) era pregătirea pe care o

primeau înainte de botez cei care doreau să îmbrăţişeze creştinismul.
La început foarte sumară, ea s-a organizat şi a procedat încă de tim­
puriu botezul, ca un stagiu de învăţătură creştină. în v ă ţă tu ra c e lo r
d o is p r e z e c e A p o s to li presupune o asemenea pregătire înainte de botez
(VII, 1 ), iar Clement Romanul vorbeşte despre «viitorii credincioşi»
¡léXXovxE? utoTsúetVj (ep. Corinteni, 42, 4).
Din secolul al II-lea, catehumenatul este organizat. Cele spuse de
1 li slin Martirul despre botez (A p o lo g ia 1, 61) şi mai ales de Tertulian
conlirm.'i acestea. T e ^ lia a in | r e b u in ţ e a z ă (cel dintîi) numele de « ca le-
jnnneniii; el le adresează o s c r ie r e (De poenitentia) şi socoteşte catc-
Inimen.ilul «noviciatul vieţii creştine».
( \i lei ni menú Iul a fost o necesitate a vieţii creştine. El iniţia pe
«păgîni» iu î 11v <iţă 1 11 r¿i religioasă şi morală a creştinismului, care era
alît de deosebită de a lor. Interesul de a recruta credincioşi convinşi,
* C apitol re d a c ta t dp P r. p ro f. M. P . Ş e s a n
 EREZIILE 23?

aleşi, care să reziste în persecuţii şi în iaţa ereziilor, ca şi a ispitelor

vieţii, îndemna Biserica să organizeze cu deosebită grijă pregătirea
cfcior pe care avea să-i primească la sînul său. Catehumenatul era nu
numai un m ijloc de pregătire pentru creştinism, ci şi de cunoaştere,
de încercare şi de întărire a moralului celor care aveau să fie credin­
cioşii ei. Catehumenii erau aleşi, supravegheaţi şi supuşi disciplinei
bisericeşti.
In general erau primiţi în sînul catehumenilor oamenii care pu­
teau să dispună liber de ei înşişi, cu profesiune sau meserie onorabilă,
cu viaţă morală. Sclavii erau primiţi cu voia stăpînului, soţii dacă
trăiau împreună. Cei care trăiau din meserii legate de idolatrie, din
ocupaţii infamante, cei care erau în slujba cultelor păgîne — astro­
logii, magii, ghicitorii, funcţionarii, soldaţii şi alte categorii nu erau
primiţi cît timp se găseau în situaţia aceasta (C a n o a n e le lui Ip olit). _
Admiterea în catehumenat o aprecia şi aproba episcopul. Cel care
dorea să îmbrăţişeze creştinismul era prezentat episcopului sau unui
preot, de un credincios sau de mai mulţi. Candidatul era cercetat asu­
pra vieţii şi a dorinţei lui de a deveni creştin. Dacă nu era nici un
impediment, i se făcea semnul crucii pe frunte şi era primit în rîndul
catehumenilor.
Catehumenii erau încredinţaţi unui catehet (Y.a%v¡xrtxy¡<;), de obicei
preot (p r e s b y te r d o c to r), sau chiar unui creştin laic, ca p a b iP sa -i in~
veţe (d o c to r au dien tiu m ). Acesta îi învăţa treptat adevărurile de cre ­
dinţă şi de morală, în adunările ţinute în unele locuri, poate în şcolile
creştine, iar pentru cei mai înaintaţi, în biserici. Cateheţii puteau fi
ajutaţi de lectori (le c to r e s d o c to ru m au dien tiu m ).
în secolele II— III, (¿atehum enü) se împărţeau în două categorii.
În c e p ătorii, numiţi de regulă c a te h u m en i (xanjxoú¡j,evoi), au d ito ri san cei
care vin să se apropie (áxpotójxevoi, -irpoaíovTe?, au d ien tes, a c c e d e n te s , v e ­
n ien tes), şi cei mai înaintaţi numiţi a le ş i, luminaţi, competenţi pentru
primirea botezului (e le c ti, tpojTiCó[xsvot, illu m in ati, c o m p e te n te s). La
începutul S f î ^ u . l u l i V ^ s e constată în Orient trei categorii de catehu^
meni. Sinodul de la_JSfeocezareea (între 314— 325) îi numeşte au d itori
e t ° ri (TovuxXCvovteî, g e n u fle c te n te s ) şi lu m in aţi._
Catehumenii din prima categorie nu puteau să asiste la cultul
creştin ; ei erau instruiţi în afară de adunările publice. îngenunchetorii
238 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

erau primiţi în biserici, dar se rugau şi primeau binecuvîntarea epis­

copului sau preotului în genunchi. Luminaţii erau cei pregătiţi pentru
a primi în curînd botezul (competenţei).
Învăţămîntul catehetic dura mai mult pentru clasa auditorilor. El
consta în citiri, omilii, explicări, sfaturi şi se făcea treptat. Se vorbea
auditorilor despre adevărurile religioase mai simple, li se făceau cunos­
cute preceptele moralei creştine. îngenunchetorii şi luminaţii ascultau la
prima parte (didactică) a Liturghiei, numită de aceea «liturghia cate-
humenilor», citirile, omilia, rugăciunile, cîntările, pe care începeau să
le deprindă şi ei. In acest stadiu, catehumenii învăţau adevăruri mai
înalte, li se explica Simbolul credinţei şi-l învăţau (tia d itio s y m b o li).
înainte de botez se învăţa de regulă şi Rugăciunea domnească.
Astfel pregătiţi, cei luminaţi erau înscrişi pentru Botez, petreceau
30— 40 de zile în post, rugăciuni, abstinenţă, îşi mărturiseau păcatele
şi primeau apoi botezul.
Durata catehumenatului varia. Sinodul de la Elvira vorbeşte de
2 — 3 ani^dar această durată se putea scurta după aprecierea episcopu­

lui, sau prelungi după dorinţa catehumenii Iui. Unii amînau botezul
pînă aproape de moarte, pentru a muri curăţiţi de toate păcatele, a
evita rigorile impuse disciplinei după botez, sau chiar din respect faţă
de Sfînta Taină. Cei botezaţi de nevoie, în caz de boală, înainte de
termen J p o ţ e z u ] clin icilo r), erau admişi cu greutate în cler şi excluşi
de la episcopat” '
Catehumenii se deosebeau de credincioşi (iid e le s), dar nu erau
socotiţi «păgîni». Cei care mureau martiri, primind «botezul sîngelui»,
erau socotiţi sfinţi, ca şi creştinii. Pentru abateri grave, catehumenii
erau supuşi penitenţei, iar în caz de recidivă îndepărtaţi din catelm-
ineuat. Viaţa lor era supravegheată de diaconi şi de diaconese.
Catebiimenatul a fost o instituţie de mare importanţă pentru B i­
serică, asigurînd alegerea şi pregătirea viitorilor creştini în condiţiuni
c a r e luceau posibilă cunoaşterea lor. Organizaţia lui făcea creştinismul
mai u l iu g ă lo r , mai interesant şi-i da o mare autoritate în faţa anticilor
şi a n r o l i ţi lor.
J)isi'ii>Hi\u .(ir.canci._ Din faptul că Biserica nu îngăduia catehume-
nilor şi necroştinilor să asiste la săvîrşirea Sfintei Euharistii şi a Bote­
zului, precum şi din acela că unele învăţături creştine se comunicau
 EREZIILE 239

după botez, s-a dedus că Biserica urma în aceasta o hotărîre, care a

fost numită de un teolog protestant din secolul X V II^D allăus (f 1670^
«disciplina arcana». Se pare în adevăr că Tainele de credinţă şi de
IH îîf e îă ir ferite de ochii şi de auzul necreştinilor. Temei pentru aceasta
puteau fi cuvintele Mîntuitorului (Matei 7,_6).
Nu se cunoaşte textul sau momentul unei asemenea hotărîri, dar
se constată practica bisericească, după care creştinii nu desvăluiau
Tainele lor celor nebotezaţi, pentru a nu fi răstălmăcite sau profanate,
ori batjocorite. Deşi Iustin Martirul descrie cultul creştin, ceea ce ar
arăta că nu există o disciplină arcană, totuşi din spusele lui Tertulian,
Clement Alexandrinul şi Origen se înţelege că Biserica observa o ase­
menea practică.
Raţionaliştii au văzut în ea o imitare a practicii aplicate la mis­
terele păgîne, care nu se făceau cunoscute decît celor iniţiaţi. Asem ă­
narea este numai de formă. Practica Bisericii era motivată de credinţă
şi de interesele ei şi avea şi scop pedagogic, ca să facă să crească, în
catehumeni, dorinţa de a cunoaşte Tainele creştine. Ea are o paralelă
în simbolismul artei creştine vechi şi a durat cît catehumenatul (pînă
în secplul V — VI). i
(5L^5iintele Taine. Instituite de Mîntuitorul Iisus Hristos, cifra
lor de «şapte» a fost confirmată apoi în Apocalipsa Sfîntului Apos­
tol şi evanghelist Ioan, unde este scris, după descoperire divină, despxe—
«cele 7 coarne,.^,.l,-adlLai..Miely.luL>> şi despreţ .«cele 7 duhuri..ale Iui
Dumnezeu, trimise peste tot pămmtul»JA.poc. 5, 6 ).
i~' Botezul era actul de credinţă şi de cult, prin care se inlra în sinul
Bisericii. El avea caracter sacramental, de taină : şlergea păcatele şi
acorda daniLJSfîntului Duh. Botezul era numit baie^ sau spălare (Xouxpov^.
la v a cru m ), renaştere (no’.Xijysvsaia, r e g e n e r a tio ), baia renaşterii (lav a -
c m m r e g e n e r ă tîo n is), luminare (tpuma^oc, illu m in atio), _pecete (acppa-p?,
sigillu m ), pecetea credinţei (acppoqic uîoteîuî), har desăvîrşit (teXstov
X<xpta[xa).
Botezul era unit cu o serie de acte legate de instituţia catehume-
natului. Ritul iui s^a dezvoltat odată cu catehumenatuj^ îmbogăţîndu-se
mult din secolul'T^OEl era săvîrşit de regulă de către episcopi. Din în­
sărcinarea lui, îTptueau săvîrşi şi preoţii, şi chiar diaconii, iar la mare
nevoie, în lipsă de preot, şi de laici credincioşi. Sinodul de la Elvira a
2 40 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

oprit de la săvîrşirea lui pe laicii bigami (căsătoriţi de două ori) şi pe

cei care au căzut în păcat greu după botezul lor (canon 38).
Biserica a continuat să facă botezul, ca şi Sfinţii Apostoli, în ape
curgătoare sau stătătoare (nuri, pîraie, izvoare, mare, lacuri). După ri­
dicarea locaşurilor de cult, au început să se construiască pe lîngă ele
.şi bazine speciale pentru botez (baptisterii).
Cu organizarea catehumenatului, botezul se săvîrşea de obicei în
grup, ceea ce îi conferea un caracter mai solemn şi mai important. Deşi
el se putea săvîrşi în orice timp al anului, practica Bisericii a stabilit ca
zile speciale Paştile şi Cincizecimea (în ajunul lor). în Orient se făcea
şi la Epifanie (Botezul Domnului).
Botezul la oamenii maturi-catehumeni era precedat de o prive­
ghere, care începea de seara (în Siria) sau dis-de-dimineaţă, cu citiri şi
rugăciuni. Se făcea sfinţirea apei şi a untdelemnului, necesar pentru
botez, se făceau lepădările (a b ren u n tia tio ). Cel care se boteza se întorcea
cu faţa spre apus, era întrebat dacă se lepăda de Satana şi dacă se
uneşte cu Hristos. El răspundea cu formulele stabilite. L ep ăd area. era
însoţită de gesturi, care simbolizau alungarea demonilor (suflare, scui-
pare) şi avea caracter de exorcism. întors cu faţa spre răsărit, catehu-
menul făcea mărturisirea de credinţă (recld ilio sy m b o li), rostind sim­
bolul sau regula de credinţă (reg u la U dei).
In acest moment, dacă nu mai înainte, se făcea mărturisirea păca­
telor. Catehumenul se dezbrăca, era acoperit eu o pînză, uns cu unt­
delemn (se pare ca numai la cap) ; el intra apoi în apă, răspundea la
o serie de întrebări rituale (după ’AuoatoXtjctj lEapâooatţ, cunoscuta din
Constituţia bisericească egipteană), se cufunda de trei ori în apă, epis­
copul sau preotul ţinîndu-i mina pe cap. După ieşirea din apă, se făcea
ungerea cu untdelemn sfinţit pe corp ; pentru femei, la cap o făcea c le ­
ricul, iar pe corp diaconesele.
liotezul se putea săvîrşi şi prin vărsare de apă pe cap sau prin
slropiie, după cum arată unele picturi apusene. La caz de nevoie, se
lucea înainte de lermen, mai ales prin stropire. Dacă botezul era să-
virşiL de un laic, episcopul sau preotul trebuia să ungă apoi pe cel
botezai. Se parc» că în unele locuri se mai săvîrşea botezul (reprezen­
tativ) penLru morţi, cunoscut întîi dintr-o aluzie a Sfîntului apostol
 EREZIILE 241

Pavel (I Cor. 15, 29). Tertulian vorbeşte de el dezaprobîndu-1. ll săvîr-

şeau în secolul I V m a rrim iţiL f
’ ]3otezul copiilor (itai8opáirua[i,a) era obişnuit, deşi nu general. Din
mărturii de Ia Iustin Martirul, Irineu, Tertulian, se ştie că se practica.
Origen îl socotea de origine apostolică. Sfîntul Ciprian a respins pro-
■puiîerea unor episcopi ca botezul copiilor să nu fie făcut înainte de
a opta zi. La botezul copiilor s-a introdus regula de a fi asistaţi de un
creştin matur, care făcea pentru ei lepădările şi mărturisirea de cre­
dinţă (áváSojfotj xetpaŢcuŢoi, s p o n s o ie s , fid e l ju s s o r e s, s u s c e p to r e s , patrin i).
La botez se pare că adulţii schimbau numele lor vechi cu unul
creştin (se cunosc cazuri la începutul secolului al IV-lea), iar copiii
primeau un nume. Se preferau nume biblice şi dej martiri. Numele creş-
tiiie..Sraa..generalizat de la Constantin cel Mare. ^
J ' U n g erea cu u n td elem n sfin ţit (mirungerea) urma îndată după b o ­
tez, ca rit cu caracter sacramental, înlocuind punerea mîinilor, pe care
o săvîrşiseră Sfinţii Apostoli. Ca şi botezul, m iru n g e re a poartă nume
simbolice : pecete (acppaŢÎc, sigillu m ), pecetea Duhului Sfînt, confirmare
adică întărire a mărturisirii (fkpauoaic icîote«)?, co n firm a tio ), desăvîr-
şire (p e r fe c tio ), mir (¡xúpov), ungere (c h rism a tio , co n sig n a tio ).
M irungerea era însoţită de fo rm u la : «te ung cu untdelemn sfinţit
în numele lui Iisus Hristos», sau alta asemănătoare. Tertulian dă o
strălucită mărturie despre semnificaţia ei de taină (D e r e s u r r e c tio n e
carn is, 8). Ca şi botezul, ungerea cu untdelemn sfinţit nu se repeta.
După ungere, cel botezat se îmbrăca în veşminte albe, pe care le purta
opt zile.
Botezat şi uns, noul credincios era introdus în biserică. Episcopul
rostea o rugăciune cu mîinile puse pe cel botezat, sau întinse asupra
grupului întreg. Cei botezaţi şi miruiţi asistau la toată Liturghia, adu­
ceau primele lor ofrande, se împărtăşeau prima dată. ’
In Apus, obiceiul de a prezenta episcopului pe cei botezaţi, pentru
a rosti asupra lor rugăciuni cu punerea mîinilor, spre a primi Duhul
Sfînt, a făcut ca ungerea cu untdelemn sfinţit să se despartă de botez
şi să se facă mai tîrziu, atunci cînd episcopul putea să viziteze dieceza
sa în acest scop. In Apus s-a introdus şi obiceiul de a da celor bo te­
zaţi să guste lapte şi miere, ca alimente simbolice, precum şi un mic
grăunte de sare.
16 — Istoria bisericească
242 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

. M ărturisirea păcatelor a fost unită de la început cu celelalte două

j

taine, Botezul şi Euharistia. Ea se numea s£o(AoX6 Ţ7jats, avaŢops'jais (de­

claraţie, exom ologesis, coniessio, poenitentia), şi se întem eia pe
puterea dată Sfinţilor A postoli şi urm aşilor lor de a ierta păcatele.
M ărturisirea avea, pe lîngă caracteru l ei de taină, un rol m oralizator
foarte im portant în viaţa credincioşilor. Importanţa ei a crescu t din
faptul că botezul nu se putea repeta, pentru iertarea păcatelor poste­
rioare lui, care se iertau prin m ărturisire şi penitenţă.
In prim ele trei secole, m ărturisirea putea fi : a) secretă, făcută în
faţa episcopului sau p re o tu lu i; aceasta era re g u la ; b) sem ipublică,
făcută în faţa clerului în tr e g ; c)publică, făcută în faţa clerului şi a
adunării credincioşilor. M ărturisirea sem ipublică era precedată de cea
secretă şi se făcea cu aprobarea episcopului sau a preotului confesor
pentru păcate cunoscute şi de alţii sau grave, a căror m ărturisire şi
ispăşire era edificatoare pentru com unitatea creştinilor. M ărturisirea
publică era cerută uneori de penitent însuşi, în scop de umilinţă.
M ărturisirea păcatelor era urm ată de îndeplinirea faptelor de în­
dreptare (epitim ie) indicate de duhovnic (post, rugăciuni, fapte de m i­
lostenie). Deşi unii episcopi şi scriitori creştini s-au arătat rigorişti în
privinţa iertării păcatelor grele, ca apostasia, adulterul, uciderea, în
practica B isericii s-a impus totuşi ideea mai m oderată că ele se pot
ierta în urma unei penitenţe corespunzătoare, singurul m ijloc de iertare
a păcatelor g rele săvîrşite după botez.
Q-, Hirotonia este între cele dinţii taine săvîrşite şi cunoscute în B i­
serică. Num ele obişnuite sînt punerea m îinilor (^sipotovia, sut&sat? mov
Xetpwv, ordinatio clerica ; verbe : x^Potoveîv, xadioTavetv, y.X7 jpouv, ordinare,
constituere). După Sfinţii A postoli, au hirotonit episcopii. In mod
excepţional, acolo unde nu exista în regiune decît un episcop, h iro­
tonea, în caz de vacanţă episcopală, colegiul presbiterilor, în număr de
doisprezece (la A lexandria, pînă la un timp).
Ritualul hirotoniei s-a dezvoltat odată cu cultul şi cu creşterea
im portanţei clerului. La începutul secolului III el se cunoaşte în forma
pe care o descrie Ipolit în Tradiţia apostolică. Hirotonia în episcop
se făcea în sobor de episcopi şi de preoţi, în cadrul Sfintei Liturghii.
Episcopii slu jito ri puneau m îinile pe noul ales, preoţii asistau stînd în
picioare. Toţi se rugau în tăcere, im plorînd coborîrea Sfîntului Duh
 EREZIILE 2 43

peste cel hirotonit. Unul dintre episcopii slu jitori rostea o rugăciu­
ne specială de hirotonie. Noul episcop era salutat de toţi, schimba
cu ceilalţi slu jitori sărutarea frăţească şi săvîrşea Sfînta Euharistie.
S-a stabilit prin uz şi prin canoane, ca la hirotonia de episcop să
asiste cel puţin trei episcopi. Sinodul de la A relate (314) socotea chiar
de dorit prezenţa a opt episcopi (canon 20). Numărul depindea şi de im ­
portanţa oraşului şi de apropierea episcopilor. La hirotonia lui Corneliu
al Rom ei au asistat 16 episcopi.
H irotonia în preot-presviter se săvîrşea de episcop fie cu aceleaşi
formule de rugăciune ca hirotonia episcopului, fie cu unele asem ănă­
toare. H irotonia de diacon avea form ule potrivite cu slu jirea lui. La
orice hirotonie se m enţiona gradul celui hirotonit.
Clerul inferior era rînduit prin rugăciune de binecuvântare şi prin
înm înarea unui obiect, care era sim bolul slu jb ei respective.
H irotoniei i se atribuia şi efectul iertării păcatelor, afară de cele
trupeşti cunoscute după hirotonie (sinodul de la N eocezareea, canon 9
şi 10, sinodul de la Elvira, canon 76). Respectul de care se bucura
hirotonia îl arată calităţile cerute clericilo r şi grelele pedepse can o­
nice pentru păcatele lor.
A C ă s ă to r ia (?á¡Aoí, m atrim on iu m ) a fost ridicată de la început la
rangul şi im portanţa de instituţie sfîntă şi de legătu ră indisolubilă
(M atei 5, 3 2 ; 19, lţ—6 ; Efes. 5, 32). Creştin ii încheiau cununia cu.,
binecu vîn tarea B isericii. Tinerii care voiau să se căsăto rească înştiin ­
ţau pe episcop sau pe preot despre dorinţa lor, primeau sfatul şi bin e­
cu vîntarea lui. Sfîntul Ignaţiu scrie lui Policarp ca soţii să se unească
«cu aprobarea episcopului, ca să fie căsătoria după Domnul, iar nu
după poftă : toate spre cinstirea lui Dumnezeu să se facă» (V, 2). T er­
tulian dă m ărturie că în adevăr căsătoria creştin ă se încheie biseri-
ceşte («matrimonium quod ecclesia conciliat», A d u x o rem , II, 9, «et
conjungent vos in ecclesia», D e m o n o g a m ia , II). înain te de a se bine-
cuvînta căsătoria, clericii se inform au despre tineri prin diaconii şi
diaconese.
Cu ce forme rituale se săvîrşea cununia ,nu ştim. Ca şi alte mari
acte din viaţa creştină, ea era unită cu săvîrşirea Sfin tei Euharistii.
M irii se uneau în faţa Sfîntului A ltar, în prezenţa com unităţii, cu rugă­
ciunile ei şi ale slujitorilor. Ei aduceau ofrande şi se împărtăşeau.
244 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Tertulian scrie în cuvinte foarte frum oase despre solem nitatea litur­
gică a cununiei (A d u x o rem , II, 8 ). Fiind unită cu Euharistia, «păgînii»
nu puteau să asiste la binecu vîntarea nunţii creştine. Se recom anda
căsătoria între soţi creştini.
B iserica oprea desfacerea căsătoriei, afară de caz de adulter ;
oprea chiar desfacerea logodnei (sinodul de la Elvira, canon 54). Dacă
un soţ părăsea fără m otiv pe celălalt şi se căsătorea cu altă persoană,
era exclus pentru totdeauna din com unitatea creştină (acelaşi sinod,
canon 8 ). Prin asem enea măsuri, B iserica da fam iliei creştine o bază
religios-m orală sacră şi solidă cu consecinţe sociale şi ju rid ice foarte
im portante.
•f* M asîu l. Dintru început B iserica a săvîrşit rugăciuni pentru cei
bolnavi şi ungerea cu untdelemn, în numele Domnului, cum
recom andase Sfîntul Iacob (5, 14). în g rijirea şi vindecarea bolnavilor
a fost una din g rijile şi datoriile m orale ale Bisericii. între harism e
sînt numite şi «harism ele vindecărilor» (xâpwp.a iajj,<kwv), (I Cor. 2, 28
t o c

şi 30). V ind ecările au avut în prim ele trei secole mai mult acest ca­
racter ritual şi harism atic. Ele făceau obiectul rugăciunilor preoţilor,
ale celor înzestraţi cu harul tăm ăduitor sau chiar ale exorciştilor.
P ractica aceasta este bazată pe concepţia că de multe ori boala
se datoreşte păcatului, iar uneori este cauzată de duhuri rele. Ea de­
vine astfel obiectul unui tratam ent m oral duhovnicesc ; vindecarea ei
devine rugăciune şi act ritual. C ătre sfîrşitul sec. III şi la începutul c e ­
lui următor se mai vorbea încă de anumiţi exorcişti, al căror dar era
apreciat de credincioşi şi de clerici. Pe N ovaţian l-a vindecat de boală
un exo rcist (Eusebiu, Is to r ia b is e r ic e a s c ă , V I, 43, 14). Sfîntul Ciprian
m ărturiseşte efectul harului lor (epistola 69, 15).
Se cunosc şi episcopi şi preoţi care au avut darul vindecărilor şi
a] alungării duhurilor rele (Eusebiu, Isto r ia b is e r ic e a s c ă , V, 19, 3 ; VII,
32, 23-, VIII, 13, 4). Cuvintele Sfîntului Iacob despre M aslu nu erau
scrise penlru rugăciunile harism aticilor, ci ale p reo ţilo r; ele au fost
deci valabile în Biserică totdeauna, nu numai în epoca harism elor. Aşa
cum Biserica a întocm it rugăciuni pentru alte nevoi sufleteşti ş i trupeşti,
va fi înlocui it şi pentru vindecarea bolnavilor. U ngerea cu untdelemn
sfinţit avea caracter sacram ental (la botez se făcea «în num ele Domnu­
lui»), iar în caz de boală era de uz m edical (Luca 10, 34).
 EREZIILE 245

BIBLIOGRAFIE

J. P. K i r s c h, op. cit., p. 775, 791— 793, 805— 806 ; în en ciclop ed ii la a rtico le le

resp ectiv e.
E. P o p o v i c i, op. cit., 1, 1925, p. 418 s.
Ş t . S l e v o a c ă , H a r is m e le în B is e r ic a p rim a r ă , «M itropolia M old ovei şi Su­
cev ei», X X X I V (1958), nr. 9— 10, p. 698 ş.u.
M. B u j o r e a n u , C e l e 7 i z v o a r e d e h a r, «A lm anahul ortodox», Sibiu pe 1952,
p. 76 ş.u.
B i h l m e y e r - T u c h l e - D a m m e , op. cit., I, 1969, p. 110 ş.u. cu b ib lio g rafie,
p. 438 ş.u.

V iaţa morală a creştinilor. Disciplina,

începuturile monahismului *

1. Consideraţii generale. Unii apologeţi au înfăţişat viaţa creşti­

nilor în tablouri adm irabile (Epistola către Diognet, V —V I f Tertulian,
A p o lo g e tic u m , X X X IX ). A lţi scriitori creştini au lăudat-o de asem enea,
în scop apologetic. Num eroase m ărturii din istoria persecu ţiilor con­
firmă im aginea prezentată de ei.
. Se ştie însă, pe de altă parte, din critica făcută creştinilor de unii
episcopi şi scriitori, din h otărîrile sinoadelor, din istoria penitenţei, că
unii lăsau de dorit prin purtarea lor, fie în timp de pace, fie în timp de
p ersecu ţie (lapsi, tia d ito ie s).
In general, viaţa m orală a creştinilor era în adevăr de un nivel
superior celei a «păgînilor». Ea s-a impus adm iraţiei «păgînilor» înşişi.
C onvertirea la creştinism era un act foarte serios, chibzuit, pregătit, su­
pravegheat. Disciplina B isericii era severă, contrastul cu viaţa «păgînă»
era un stim ulent pentru creştini.
A stfel Tertulian făcea deosebirea între «creştinul ca credincios
ostenitor» ■ — m iles, şi între credinciosul pasiv — inactivul pe care îl
asem ăna cu «paganus» ■ — păgîn şi infidel, ca închinător la idoli şi m ito­
logii (D e c o r o n a , 11).
P erico lele pentru viaţa lor erau însă multe. Oriunde s-ar fi în ­
tors creştinul, găsea m otive de scandal, ispite, p rilej de păcat. P racti­
cile antice pătrunseseră în toate latu rile vieţii, şi creştin ii mai păstrau
încă am intiri şi legături de care nu se puteau desprinde uşor cu
* C ap itol redaclal. do P r. p ro l. M. P. Ş e s a n
24G IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

totul. Era de aceea greu ca v iaţa lor să nu prezinte şi unele

umbre. C eea ce interesează este că B iserica n-a tolerat recăd erea creş­
tinilor şi im oralitatea păgînă şi că a stabilit o disciplină m orală, care
a servit ca frîu slăbiciunilor.
C oncepţiile şi m oravurile antice furişate între creştini au fost cen ­
zurate cu severitate de episcopi, de scriitori, de sinoade. P ăcatele creş­
tinilor nu erau nici ascunse, nici cruţate. A şa se explica faptul că ele
sînt m ărturisite şi cunoscute chiar mai mult decît virtuţile creştinilor.
Pe cînd acestea erau arătate doar ocazional, în scop apologetic, scă ­
derile creştin ilor erau criticate adesea, în acte oficiale şi în scrieri
întregi.
Păgînii au criticat cu patimă viaţa creştinilor, răspîndind afir­
m aţii im aginare pe seama lor. Totuşi, din epistola lui Pliniu cel Tînăr
către Traian, de la medicul Galienus, ba chiar de la satiricu l Lucian
de Sam osata (sec. II) şi mai tîrziu de la împăraLul apostat Iulian (361—
363), se ştie că, virtuţile creştinilor se impuneau şi recunoaşterii an­
ticilor.
Frum useţea vieţii m orale creştine este dovedită în toate laturile
ei — individuale, fam iliare şi sociale. Pregătirea prin catehum enat, par­
ticip area la cult şi la viaţa B isericii, educaţia în fam ilie, m ărturisirea
păcatelor, instituţia penitenţei au creat şi au menţinut un înalt nivel
de viaţă m orală.
Cel botezat era un om lepădat de «păgînism», îndreptat, luminat,
renăscut. El începea o viaţă nouă. Botezul îl punea într-o stare de
curăţie care trebuia păstrată. P ăcatele grele săvîrşite în urmă nu se
puteau ierta decît prin lungă penitenţă, iar rigoriştii susţineau chiar
că pentru ele nu există iertare. A stfel recrutaţi, pregătiţi şi obligaţi,
creştinii constituiau «Biserica lui Hristos», «m iliţia Christi», sau «chris-
ti.iiid», trire trebuia să trăiască şi să gîndească deosebit de lum ea pă-
<|în,i, păcătoasă şi trecăloare.
<'r«*c!inţii în nemurirea sufletului, în viaţa viitoare, în ju d ecată şi
răsplcilă întreţinea moralul creştin. P ractica postului, rugăciunea p arti­
cularii, cilirea Sfintei Scripturi, a actelor m artirice, a scrierilor cre ş­
tine, evitarea spectacolelor şi a m anifestărilor antice im orale, alim en­
tau continuu viaţa m orală a creştinilor.
 EREZIILE 247

Un m ijloc eficace de a aduce m ereu aminte creştinului că este

al lui Hristos, era facerea semnului Sfintei Cruci. însuşi Sfîntul Igna-
ţiu a definit facerea acestui semn, precum şi simbolismul lui, precizînd :
se îm preunează prim ele trei degete ale m îinii drepte simbolizînd Sfîn-
ta Treim e ; celelalte două se strîng în palmă simbolizînd unitatea
celor două firi în M întuitorul ; m îna dreaptă se duce la frunte : «în
num ele Tatălui», apoi la piept : «şi al Fiului», şi de la umărul drept
spre umărul s tîn g : «şi al Sfîntului Duh», Amin. Apoi Tertulian în ­
demna pe creştini ca să facă acest semn al crucii la orice început şi
sfirşit de activitate şi la orice îm prejurare din viaţă, de dimineaţa
pînă seara (D e co ro n a , III, 11).
1. V iaţa m orală a creştinilor, a) V ia ţa d e fa m ilie . Fam ilia în so­
cietatea antică era în decădere. C ăsătoria era discreditată, divorţul se
pronunţa uşor, adulterul şi concubinajul erau tolerate legal pentru b ăr­
baţi. Copiii erau expuşi aruncării, în caz de nerecu noaştere de către
tată, sau de sărăcie. Soţii nu erau egali în faţa l e g ii; sclavii, siliţi de
stăpîni şi lipsiţi de drepturi omeneşti, întreţineau fără voia lor im ora­
litatea societăţii. C elibatarii se înmulţeau, natalitatea scădea. C ăsătoria
între soţi de clase sociale deosebite nu era legală.
Creştinism ul a făcut din căsătorie o Taină, sfinţind-o cu binecu-
vîntarea lui Dumnezeu. Ea a căpătat astfel în B iserică un caracter
sacru, inviolabil, indisolubil. C reştinii o încheiau pe viaţă şi nu se
despărţeau decît în caz de adulter, cînd încă se mai încerca îm păcarea
soţilor. Soţii erau egali, ca membri ai Bisericii, «mădulare» deopotrivă
ale lui Iisus Hristos. Ei erau frate şi soră de credinţă, de nădejde, de
viaţă şi de suferinţă creştină. Ei aveau aceleaşi drepturi m orale. C o­
piii erau sfinţiţi prin creştinarea lor. Ei erau socotiţi nu o povară, ci
o binecuvîntare dum nezeiască a fam iliei ; nu puteau fi ucişi în pîn-
tece (avort), nici aruncaţi.
D eşi era mult cinstită fecioria, starea civ ilă obişnuită era că să ­
toria. Nu se admiteau legături în afară de căsătorie. A doua căsătorie
era permisă in caz de văduvie prin deces, dar era socotită de mai pu­
ţină cinsle. Apologetul A tenagora (JlpeaŞsta irspi /piaTiayffiv, 33), o nu­
m eşte adulter cuviincios.
C ăsătoria s e încheia de regulă între soţii creştini care nu erau
rude în grade oprite de B iserică (sinodul de la Elvira, canon 61 ; Neo-
248 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LA

cezareea, canon 2 şi altele). B iserica recunoaşte căsătoriile m ixte, dar

recom anda evitarea lor ; ea perm itea însă desfacerea căsătoriei, dacă
era p ericlitată m întuirea sufletului creştin. B iserica a îngăduit şi căsă­
toria între soţi de rang social deosebit, pe care legea n-o recunoştea ;
ea a făcut aceasta şi pentru a evita căsătoriile m ixte sau concubinajul
soţului care n-ar fi găsit tovarăş de viaţă potrivit.
A dulterul şi alte păcate contra căsătoriei erau pedepsite de B ise­
rică (sinodul de la Elvira, canon 7, 12, 47, 64, 69, 70, 71, 72). îm păraţii
romani n-au reuşit să stăv ilească prin legi adulterele şi alte păcate
contra căsătoriei. O lege a lui Septim iu Sever (193— 211) a provocat
într-un singur an la Roma trei mii de procese de adulter, ceea ce a.
făcut să se renunţe la aplicarea ei. Un tablou al vieţii fam iliale creş­
tine, de rară frum useţe, dă contem poranul Tertulian (A d u x o rem , II, 6 ).
b) V ia ţa p u b lic ă (spectacole, funcţii, m eserii, ju stiţie). în viaţa
publică, m orala creştin ă întîmpina mai multe ispite şi greutăţi decît
în cea de fam ilie. în societate, raporturile şi obligaţiile erau multiple
şi de altă natură ; ele erau uneori periculoase, creştinii riscau să cadă
în păcat sau să fie condamnaţi.
C reştinii evitau spectacolele şi erau recunoscuţi după aceasta,
(Tertulian, De sp e c ta c u lis , 24) ; ei le socoteau «pompa diaboli» : lupte de
gladiatori, lupte de fiare, alergări, jo cu ri scenice obscene şi altele,,
ca şi diferite alte distracţii. A strologia, magia, băile m ixte, luxul, po­
doabele, parfum urile, cochetăria în general, actele cu sem nificaţie pa­
gină erau condam nate de creştini. Ei iubeau sim plitatea, m odestia, cum­
pătarea în toate.
De obicei, creştin ii îşi păstrau m eseria sau profesiunea, dacă ea
nu-i punea în contact cu «păgînismul», sau dacă nu era infam antă ; alt­
fel, trebuiau să renunţe la ea (sinodul de la Elvira, canon 6 2 ; Consti-
Luţiu ni le apostolice, V III, 31). M ai periculoase erau profesoratul, sculp­
tura, pictura, argintăria, acestea slujind cultului m itologic. O cupaţiile
legate de cultul acesta, de teatru şi de circ erau cu totul incom pati­
bile cu creştinism ul. Dacă se converteau la creştinism , gladiatorii, a c­
torii, sau alţii trebuiau să înveţe o m eserie n o u ă ; dacă nu mai puteau
să facă aceasta, B iserica prefera să-i întreţină ea (Sfîntul Ciprian,
E p isto la 2).
 EREZIILE 2 49

Deşi funcţiile publice, m agistratura, serviciul m ilitar, ş.a. pre­

zentau greutăţi pentru creştini (jurăm înt, participare la serbări şi acte
de cult antice, condamnări la m oarte, ucidere) vor avea în rîndurile lor
lot mai mulţi creştini. Ei erau buni cetăţeni şi-şi îndeplineau datoriile
faţă de stat şi de societate, în spiritul credinţei lor. A pologeţii stăruie
în scrierile lor asupra acestui lucru.
Pentru n eîn ţeleg erile dintre ei, se recom anda creştinilor, după
exem plul Sfîntului apostol Pavel (I Cor. 6 ), să se împace în dragoste
creştină.
In loc de jurăm inte, creştin ii întrebuinţau formule cu caracter
religios, luînd m artori pe Hristos şi pe îngeri, sau asigurînd că spun
adevărul «pe trupul şi pe sîngele lui Hristos».
c) C reştin ism u l şi b u n u rile m a te r ia le (bogăţia, munca, trebuinţele
trupeşti, luxul). In com unităţile creştine au intrat şi oameni bogaţi.
Faţă de bogăţie s-a m anifestat pe de o parte rezerva impusă de M în-
tuitorul pentru bunurile păm înteşti, pe de alta n ecesitatea p ractică de
a o folosi pentru binele obştii creştine şi sociale. C reştinism ul a rezol­
vat problem a grea a bunurilor m ateriale în chip religios-m oral, învă-
ţînd că ele sînt păm înteşti şi trecăto are şi că nu trebuie să fie căutate
sau preţuite în sine, precum şi organizînd întrebuinţarea lor în chipul
cel mai folositor pentru societate, prin acte de caritate.
B ogăţiei i s-a dat astfel un scop religios-m oral, ea trebuind să ser­
v ească pentru facerea de bine, în num ele lui Hristos. Proprietatea
asupra bogăţiei aparţine lui Dumnezeu ; omul este doar beneficiaru l şi
chivernisitorul ei. El trebuie s-o folosească în scopuri vo ite de Dumne­
zeu. Herma, Clem ent A lexandrinul, O rigen, Sfîntul Ciprian privesc bo­
găţia ca pe un m ijloc al m ilosteniei creştine. Clem ent A lexandrinul,
care a tratat problema bogăţiei într-o scriere specială Care b o g a t s e
m în tu ieşte ? cea mai im portantă în prim ele trei secole despre folosirea
bunurilor m ateriale în viaţa creştină, recom andă întrebuinţarea lor
raţională, păstrînd linia ju stă între dispreţul bunurilor m ateriale şi
între folosirea lor egoistă şi evdem onistă.
Unii episcopi şi creştini bogaţi au dăruit averea lor Bisericii,
pentru faple de caritate şi pentru nevoile com unităţii. Locaşurile de
cult, cim itire, aju torarea săracilor, a străinilor, a altor com unităţi, răs­
250 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

cum părarea prizonierilor se făceau prin contribuţia credincioşilor, în

frunte cu cei înstăriţi.
C reştinii au practicat com erţul în spiritul m oralei, ca şi m ese­
riile potrivite : ei au preţuit şi au recom andat munca în general ca
pe o datorie a tuturor oam enilor valizi şi ca pe singurul m ijloc de
trai al acestora. Pe cînd la cei vech i munca m anuală era dispreţuită,
iar plata ei socotită ca un semn al servituţii, creştinism ul a cinstit
munca dintru început, a învăţat-o şi a pilduit-o. Fiecărui creştin i se
cerea să m uncească, pentru a putea să aju te pe cei inapţi pentru
muncă. M unca devenea astfel un m ijloc de binefacere. Leneşul era
socotit un parazit. C lericii înşişi munceau, pentru a-şi asigura în treţi­
nerea, deoarece darurile credincioşilor nu erau de ajuns, trebuind să
fie aju taţi şi săracii. Comerţul li s-a interzis ca nepotrivit cu preoţia,
iar împrumutul cu dobîndă era oprit şi clericilor şi laicilor (sinodul
de la Elvira, canon 2 0 ; Sinodul de la A relate, canon 12; sinodul I
ecum enic, canon 17).
în satisfacerea nevoilor trupeşti, se recom anda creştinilor cumpă­
tare în toate. Ei îşi impuneau m oderaţie şi bunăcuviinţă în îm brăcă­
minte, hrană, m obilă, podoabe, distracţii. Clem ent A lexandrinul stabi­
leşte în a ceastă privinţă un adevărat cod m oral creştin, care prescrie
regulile de urmat în toate actele v ieţii publice şi particulare (P e d a g o ­
gul, cărţile II şi III). Tertulian cere mai mult decît cum pătare şi anume
abţinere de la tot ce făcea plăcerea v ieţii «păgîne», chiar de la unele
lucruri indiferente. Cu toată sev eritatea Bisericii, ea nu cădea în e x c e ­
sele ascetice şi rigoriste ale unor secte (gnostici, m arcioniţi, mon-
lanişti).
d) C a rita te a creştin ă este unul din m eritele m orale ale Bisericii
din primele trei secole. Prin spiritul şi prin efectele ei, ea este o cu ­
noscută operă filantropică. Ideea despre om ca aproape, ca frate, ca
mădular al Irtipului lui Tlrislos, care este Biserica, sentim entul de dra­
goste şi de mila, conccpţia despre bunurile m ateriale, datoria m ilos­
teniei ca m anifeslare a credinţei creştine, au făcut ca şi credincioşii
şi com unităţile să contribuie cu elan la opera m oral-socială a a ju to ­
rării tuluror celor aflaţi în lipsă şi nevoie.
 EREZIILE 251

B iserica a căutat să cunoască pe toţi cei aflaţi în lipsă şi neputinţă,

întocm ind liste prin diaconi şi diaconese, care cercetau pe creştini
acasă, şi a cerut contribuţia tuturor creştinilor. O ricine putea să facă
un bine, ajutînd fie şi cu puţin pe altul mai lipsit decît el. B iserica nu
în cu raja nici lenea, nici viciul (cerşeto ria profesională).
M ijlo a ce le de aju torare se adunau de regulă prin co lectă între
credincioşi la cult (Iustin M artiriul, A p o lo g ia I, 67, 6 ; Tertulian, A p o lo -
■geticum, 39, 5— 7, 16). Darurile credincioşilor se întrebuinţau de ase­
m en ea pentru aju torarea săracilor, împărţindu-se pe loc sau fiind duse
acasă. B isericile îşi făceau după putinţă rezerve de alim ente, de obiecte,
.de îm brăcăm inte şi de încălţăm inte, pentru nevoile asistenţei sociale.
B olnavii erau cercetaţi şi în g rijiţi acasă. Unii clerici învăţau pen-
ir u aceasta medicina. Străinii erau găzduiţi şi ospătaţi, creştinii din
închisori erau vizitaţi după putinţă. Erau aju taţi chiar necreştinii. Cu
p rileju l unor epidemii de ciumă la C artagina şi A lexandria, în timpul
Sfîntului Ciprian şi al lui Dionisie, creştinii au dat exem plul unui
devotam ent sublim, îngrijind pe bolnavi şi îngropînd chiar pe morţii
păgîni, părăsiţi de ai lor.
e) C reştin ism u l şi c la s e le s o c ia le ; s c la v ia . B iserica n-a exclus în
recru tarea credincioşilor ei nici un neam, nici o clasă socială, nici o
categorie de o a m e n i; criteriile alegerii ei erau numai de ordin moral.
D e şi la creştinism au ven it mai mult clasele de jo s, B iserica a avut
de foarte timpuriu în rîndurile sale oameni de rang (proconsulul Sergius
Paulus în Cipru). La o ju m ătate de secol după ziua Cincizecim ii, ea
num ăra credincioşi, în rudenia împăratului Domiţian (81— 96). Oameni
de cultură aleasă vin mai ales din secolul al II-lea.
M ajo ritatea credincioşilor erau oameni simpli, din clasele de jos.
F aţă de ei, Biserica n-a asigurat privilegii celor bogaţi, puternici sau
culţi. C reştinii de orice rang formau o com unitate de credinţă şi de
•dragoste. Ei se rugau împreună, participau la m ese comune, se ajutau
şi se respectau ca fraţi în Hristos.
Sclavia era cea mai grea problem ă socială ce se punea Bisericii.
In condiţiile econom ice ale societăţii antice, ea nu putea s-o des­
fiinţeze. Creştinism ul a acordat însă sclavilor creştinaţi dem nitatea de
oameni.
252 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Sclavii, primiţi ca toţi ceilalţi în sinul Bisericii, au fost trataţi ca

fraţi şi s-au bucurat de aceeaşi cinste de creştini. Condiţiile m orale, pe
care le găseau în creştinism , îi atrăgeau şi înălţau. C reştinarea lor
echivala cu o eliberare m orală. Sclavul im perial Evelpist, ju d ecat şi
condamnat alături de filozoful Iustin, răspundea prefectului Rom ei : «Şi
eu sînt creştin, eliberat de Hristos, şi îm părtăşesc aceeaşi nădejde prin
harul lui Hristos» (Actul martirio al Siîntului Justin, IV, 3). Sclavul
fusese răscum părat cu cel mai scump sînge, sîngele lui Iisus Hristos
(Tertulian, De corona militis, 13). «Nu fiţi mîndri faţă de sclavi şi de
servitoare», scria Sfîntul Ignaţiu lui Policarp (4).
In spiritul creştinism ului, Constantin cel M are şi urm aşii lui, au
luat măsuri leg ale pentru uşurarea v ieţii şi liberării sclavilor (C odex
Theodosianus, IV, 7, 1 ). Stăpînii creştini şi-au liberat sclavii sau i-au
tratat om eneşte ; clerul a obţinut dreptul de a face liberări de sclavi
în adunarea credincioşilor.
f) Creştinism ul şi cultura. A nticii au imputat creştinilor lipsă de
în ţeleg ere şi aversiune faţă de cultura lor, iar unii istorici i-au atribuit
decăderea lumii şi culturii greco-rom ane. în m ăsura în care cultura
lumii vechi era legată de m itologii şi viciată de im oralitate, creştinii
au evitat-o sau au condamnat-o. B iserica îi ferea pe credincioşi de in­
fluenţa ei în sens religios-m oral, nu cultural sau estetic. C reştinii nu
urau cultura sau arta în sine ; ei criticau pe cea imorală.
D acă T aţian şi Tertulian critică pe filozofi şi arată oarecare dis­
preţ de «barbari» (Taţian) faţă de cultura greacă, Ju stin M artirul,
alexandrinii şi mai toţi scriitorii creştini o apreciază şi o pun în ser­
viciul Bisericii. Platón şi V irgiliu s-au bucurat de cinste la creştini ;
şcolile creştin e dovedeau interesul şi cap acitatea pentru cultură a
creştinism ului.
Creştinism ul însuşi şi-a creat cultura şi şi-a produs arta, şi lite ­
r a t u r a sa p r o p r i e . Mai mult, el a m oştenit şi a păstrat cultura greco-
rom ană p r i n p r i s m a preocupărilor sale, transm iţînd-o prin Evul mediu
lumii moderni'.
Creştinii au lost totuşi persecutaţi ca «duşmani publici», duşmani
ai stalului, ai societăţii ,ai culturii, ca oameni inutili (intructuoşi ne-
 EREZIILE 253

gotiis, Tertulian, A pologeticum , 42, 1). Ei au dovedit supunere, lea li­

tate, interes pentru cultură, s-au adaptat, au făcut unele concesii, au
avut chiar unele păcate. V iaţa lor m orală a fost însă în general fru­
m oasă şi curată.
Rezultatele acţiunii şi influenţei m orale a creştinism ului sînt cu
a tît mai vrednice de apreciat, cu c ît îndreptarea şi ridicarea sufle­
tească a lumii antice nu s-a făcut uşor. Dimpotrivă, ea a fost unită
cu multe greutăţi şi obţinută cu preţul unor sforţări m orale continui
şi al unei discipline, căreia nu-i scăpa nici o latură a v ieţii creştine :
disciplina penitenţei. O rganizarea ei este una din caracteristicile şi unul
din m arile m erite ale B isericii prim elor secole.
2. D isciplina (penitenţa). B iserica a procedat dintru început cu
m ultă sev eritate contra păcatelor grave. Cu excep ţia celor împotriva
Sfîntului Duh, care se puteau ierta numai printr-o grea penitenţă, a c ă ­
rei disciplină B iserica a stabilit-o în prim ele trei secole.
Prin analogie cu h otărîrea A postolilor şi p resbiterilor în «sinodul»
de la Ierusalim (Fapte 15, 20, 29), s-au socotit păcate grave : apostasia
(idolatria), uciderea şi adulterul. La acestea s-au adăugat apoi altele.
Ele se numeau păcate de m oarte («iJiapt^jiata ftavaxTjcpopa, peccata moi-
talia, capitalia sau ca n o n ica ; mortalia delicta, crim en mortale, crim en
mortis, crim en capitale).
A sem enea păcate aduceau excluderea din Biserică, pe care o pro­
nunţa episcopul. Unii credeau chiar că, fiind săvîrşite după botez,
pentru .ele' nu mai există iertare. B iserica a instituit penitenţa, numită
şi «botez laborios», adică iertare obţinută cu greutate, atunci cînd nu­
mărul credincioşilor şi deci al păcătoşilor dintre ei a crescut.
Penitentul era obligat sa m ărturisească păcatele public, să petreacă
în post, rugăciuni, privegheri, în acte de pocăinţă şi de m ilostenie, să
poarte un costum de penitent, să im plore în genunchi rugăciunile cre ­
dincioşilor pentru iertarea sa.
Penitenţa dura de regulă mulţi ani, iar pentru p ăcatele cele mai
grele pînă la sfîrşitul vieţii. In caz de boală, penitenţa se putea scurta,
dar’ se com plela după însănătoşire ; de asem enea în caz de călătorie
lungă sau de persccuţie. Dacă penitentul m urea m artir, era socotit iertat
şi îm păcat cu Biserica.
25 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

După înch eierea timpului penitenţei, dacă dovedise părere de rău

şi îndreptare, penitentul îşi m ărturisea păcatele şi era reprim it în B i­
serică de către episcop cu rugăciuni şi punerea m îinilor. Ca şi botezul,
penitenţa se făcea o singură dată.
In secolul II era încă o practică penitenţială uniformă. A pariţia mon-
tanism ului a înăsprit penitenţa, iar persecu ţiile de la ju m ătatea secolu ­
lui III, cînd au căzut mulţi creştin i de la credinţă, au n ecesitat organi­
zarea şi precizarea ei. Au fost supuse penitenţei şi alte păcate (sinodul
de la Elvira : sperjurul, răpirea, cam ăta).
în organizarea penitenţei se observă, oarecare analogie cu cea a
catehum enatului. în O ccident îndeosebi, penitenţii erau alăturaţi cateh u-
m enilor. In O rient s-au form at mai multe trepte. G rigorie Taumaturgul,
(Ţ c. 270) am inteşte două categorii : auditorii (áxpoa>¡j.svoc, audientes) şi
ingenunchetorii (ţovuxXîvovxsC, prosternaţi, substrati) ; primii asistau la
liturghia catehum enilor, ceilalţi la tot serviciul divin, dar se rugau în
genunchi sau prosternaţi. Sinodul de la A ncira (314) vorbeşte de a treia
categorie, îm preună-şezători (aoo'cávxeí, consistentes), care participau la
tot cultul şi se rugau în picioare, dar nu puteau să aducă ofrande şi să
prim ească Sfînta Euharistie (canon 5, 6 , 8 , 9). De la Sinodul I ecum enic,
se cunoaşte o a patra categorie de penitenţi, plîngătorii (irpoaxXoiemeC,
tientes), care nu puteau să intre în biserică, ci implorau pe credincioşi
afară să se roage pentru ei şi să intervină la episcop pentru uşurarea
situaţiei lor.
După persecuţia lui Deciu, au existat preoţi însărcinaţi anume cu
supravegherea penitenţei, numiţi penitenţiari (irpeofîikepoi éiu ¡ASTavota?).
Clerul era supus penitenţei ca şi laicii ; erau supuşi de asem enea
catehum enii.
C redincioşii sau clericii excom unicaţi dintr-o B iserică erau soco ­
tiţi excluşi din toate. C reştinii nu puteau fi primiţi dintr-o B iserică în
alia fără scrisori de la episcopul lor (litterae form atoriae, sau form atae).
Problem a penitenţei a provocat prim ele schism e în B iserică (Ipo-
Jit, N oval-N ovatian, M elitie), prin opoziţia a două curente,- unul rigo­
rist şi altul mai indulgent.
Disciplina penitenţei a avut m are însem nătate în v iaţa Bisericii
vechi. Ea se făcea cu form e şi cu o solem nitate care im presionau pe
credincioşi. Penitenţa a asigurat, împreună cu educaţia creştină şi cu
 EREZIILE 255

cultul, v iaţa m orală a Bisericii. Ea a făcut să crească încă puterea

opiscopilor.
3. începuturile monahismului. în năzuinţa lor de desăvîrşire, unii
creştini trăiau în feciorie sau nu se recăsătoreau. F ecio arele (uap&svoi)
:şi văduvele (x^pat) se bucurau în B iserică de cinste şi de unele pri­
vilegii m orale, avînd loc special în adunare la cult.
C elibatul era form a obişnuită a ascezei (doxTjoic, exercitare în v ir­
tute). C ei dornici de desăvîrşire trăiau în cumpătare, renunţau la avere,
la lux, posteau, se abţineau de la unele alim ente şi băuturi, stăruiau în
practici foarte aspre ; ca şi fecio arele, asceţii erau ţinuţi în deosebită
cinste de credincioşi.
F ie în dorinţa de a se ex ercita şi desăvîrşi în virtute, fie din n e­
voia de a se sustrage persecuţiilor, unii asceţi s-au retras din lume,
stabilindu-se în locuri ferite, unde trăiau izolaţi ca erem iti (pustnici)
sau anahoreţi. Unii din ei au ajuns celebri, ca Paul..leb e.u l (Teba dig.
Egipt7~c7""234— 347). A şa a început monahismul, adică viaţa ascetică
trăită în singurătate.
De la începutul secolului TV, monahismul este o instituţie d eja con­
stituită. El a cîştigat mult ca număr de adepţi, ca autoritate m orală şi ca
influenţă în Biserică. Episcopii erau de regulă celib atari sau monahi şi
încu rajau monahismul, în care găseau s p rijin 'în lupta contra ereziilor.
A sceţii au început să form eze grupuri m ici, sub conducerea unuia
mai bătrîn sau mai distins. O rganizatorul monahismului a fost mai ales
Sfîntul A ntonie (251— 356). M onahii s-au adunat apoi în grupuri mari,
formînd chinovii săuTnînastiri, cu v iaţă comună. Rol însem at a avut în
organizarea lor si .Sfîntul Pahom ie (276— 349). în regim chinovial, mo­
nahii făceau vot de ascultare, de castitate şi de sărăcie. S-au organizat
m înăstiri de bărbaţi şi m înăstiri de femei ,■ prima de acest fel a fost
condusă de M aria, sora lui Pahom ie.
V ot de castitate Făceau şi fecio arele, virgines con secratae, sau ca-
nonicae în faţa episcopului, în că din secolu l III. Ele primeau cu acest
prilej un văl pentru a-şi acoperi capul. Este începutul unui costum as­
cetic special. C ălcarea votului impunea penitenţă.
P ractica ascezei era expusă unor exagerări şi pericole. Unul din
acestea a fost obiceiul de a locui împreună asceţi bărbaţi şi fem ei, sau

V t f H i v larwrnr t —.

im Ms “*
256 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

fecioare pe lingă clerici, în comuniune duhovnicească, un fel de «căsă­

torie spirituală», cu obligaţia păstrării castităţii. A sem enea fecioare se
numeau «subintroduse» (virgines subintroductae). A cest obicei a fost
m otiv de critică şi a fost com bătut îndeosebi de Sfîntul Ioan Gură de

M onahism ul a dat creştinism ului multe personalităţi religioase şi pe

ce i mai mari ierarhi din perioada urm ătoare. El a ridicat idealul moral
creştin la un nivel superior, a realizat mari virtuţi.

BIBLIOGRAFIE*

V ia ţa m o r a lă a c r e ş tin ilo r în p r im e le tr e i . s e c o l e . A . H a m m a n, L a v i e q u o t i­
d ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s , Paris, 1971.
J . L e i p o l d , D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a lc h r is t lic h e n K ir c h e , ed. nouă, 1970.
M. S l a n n e u t , T etru llia n e t I e s p r e m ie r s m o r a lis te s a ir ic a in s , Paris, 1969.
J . S c h m i d t , C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s , Paris, 1969.
A . J a u b e r t , L e s p r e m ie r s c h r é tie n s , Paris, 1967.
H .-J. M a r r o u , H is to ir e d e ¡'éd u c a tio n d a n s ¡'A n tiq u ité, 4-e éd., Paris, 1958.
P. G a 1 1 i e r, L 'E g lise e t la R é m is s io n d e s p é c h é s a u x p r e m ie r s s i è c le s , Paris,
1932.
J . P. K i r s c h , op. cit., Bd. I, p. 793— 795 ; 807— 808.
A . B a u d r i l l a r t , L a c h a r ité a u x p r e m ie r s s i è c l e du c h r is tia n is m e , 2 vol.,
Paris, 1929, 1936.
I d e m , M o e u r s p a ïe n n e s e t m o e u r s c h r é t ie n n e s , 2 vol., Paris, 1937.
D o m. H. L e c 1 e r c q, L a v i e c h r é t ie n n e p r im itiv e , Paris, 1928.
I d e m , art. C h a r ité , în «Dict. d 'A rch éol. chrét. c l de Lit», t. III, 1, Paris, 1913,
col. 598— 653.
J . M a u q u o y , L e c h r is tia n is m e e t ¡ ' e s c la v a g e a n tiq u e , L uttich (Liège), 1927.
A. K a t z, C h risten tu m und S k la v e r e i, W ien , 1925.
E. C h e n o n, L e r ô l e s o c ia l d e ¡'E g lise, Paris, 1924.
P. A l l a r d , L e s e s c l a v e s c h r é tie n s , 6-e éd., Paris, 1914.
în lim b a ro m â n ă . I.P.S. M itropolit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă , B is e r ic a s lu ji­
t o a r e în S iîn ta S c rip tu ră , în S iîn ta T r a d iţie ş i în T e o lo g ia c o n te m p o r a n ă , în «Studii
teo log ice», X X I V (1972), nr. 5— 8, p. 325— 623..
Arhid. Prof. I o a n Z ă g r e a n , P r o b le m e le m o r a le în o p e r a S im ţu lu i V asilc.
c o l M a rc, în S iîn tu i V a s ile c ei M are. în c h in a r e Ia 1600 d e a n i d e ia s ă v îr ş ir e a sa,
Bucureşti, 1980, p. 206— 237.
P. I ' r e s c u r e , D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i, în «Studii teolog ice»,
X V (1903), nr. 9— 10, p. 541 ş.u.
I. ( 'o v o r c ă , J u d e c a t a b is e r i c e a s c ă în e p o c a v e c h e , în «Studii T e o lo g ice», X III
(1901), ni. 1 )). C>0 ş.u.
J)(icl. N. V o r n i c e s c u , P rin cip ii p e d a g o g ic e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A l e ­
xa n d rin u l, in «Slm lii Teologicei», IX (1957), nr. 9— 10, p. 726 ş.u.
Pr. I’ rnl. l . i v i u S t a n , In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c i a l ă în B is e r ic a v e c h e , în
«O rtodoxia», IX (1957), nr. 2, p. 259— 279.
Drd. Ş 1 o I <i n A 1 (> x e, V ia ţa c r e ş tin ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i, în «Studii T e o ­
logice», V II (1955), nr. 3— 4, p. 223 ş.u.

* B ib lio g ra fic a lc ă tu ită de P r. p ro f. I o a n R ă m u r e a n u

 EREZIILE 257

Pr. G h . I. S o a r e , B is e r ic a şi a s is t e n ţa s o c ia lă . D octrin a şi o r g a n iz a r e a în
p r im e le ş a s e s e c o l e , Bucureşti, 1948.
T e o d o r M. P o p e s c u, C a r it a t e a c r e ş tin ă in B is e r ic a v e c h e , în «Bis.. O rt.
Rom.», L X III (1945), nr. 1— 2, p. 64— 66.
E. P o p o v i c i, o p . cit., t. I, p. 405 ş.u. ; 427 ş.u.
P en tru is t o r ia m o n a h ism u lu i
Izv o are :
S a i n t B a s i l e , L e s r è g le s m o n a s tiq u e s . Introduction et trad uction par Léon
Lèbe, Paris, 1969.
H. W . F. M. H o p p e n b r o u w e r s , L a p lu s a n c ie n n e v e r s io n la tin e d e la
v ie d e S ain t A n to in e p a r A th a n a s e . Étude de critiqu e te x tu elle , U trecht-N im ègue,
1960.
P a 11 a d i u s, L e s m o in s d u d é s e r t. H is to ir e la u s ia q u e . T e x te et trad uction par
L. Leboir, Paris, 1981. *
T h é o d o r e t d e C y r , H is to ir e d e s m oin s d e S y rie. Introd uction, te x te cri-
tiqut, trad uction, notes par P. C an ivet et A lice Leroy, M olinghen, t. I— II, Paris, 1977,
.1979. ;
L a r è g le d e S. B en o it, ed. A. de V og u e et J . N eufville, t. I— V I, Paris, 1971, . 1972.
S tu d ii: A. d e V o g u é , S ain t P a c h ô m e e t s o n o e u v r e d 'a p r è s p lu s ie u r s é t u d e s
r é c e n t e s , în «Revue d 'histoire ecclésiastique;», Louvain, L X IX (1974), nr. 2, p. 425— 453.
H. B a c h t, D as V e r m ä c h ln is d e s U rspru n gs. S tu d ien zu m Iriih en M ön ch tu m s,
Bd. I, W ürtzburg, 1972.
L. R e g n a a 1 1, L e s é n t e n c e s d e s P è r e s d u d é s e r t . N ouveau recu eil, Solesm e,
1970.
P. D e s e i 11 e, L'E sprit clu m o n a c h is m e p a c h ô m ie n , suivi de la traduction
fra n ça ise des Pachom iana L atina par les m oines de Solesm e B ellefo n tain e, 1968.
J . - C. Guy, L e s A p o p h t e g m e s d e P è r e s d u d é s e r t. S é r ie a lp h a b é t iq u e , trad.
franc. B ellefon tain e, 1966.
Idem, S ain t J e a n C a ssia n , V ie e t d o c t r in e s p ir itu e lle , cd. P. LothielleuXj
Paris, 1961.
Paul Evdokimov, L e s â g e s d e la v i e s p ir itu e lle . D es P è r e s d u d é s e r t à
n o s jo u r s , Paris, 1964.
P l a c i d e D a s e i l l e , L 'E v a n g ile a u d é s e r t , Paris, 1964.
A . H a m m a n, V ie d e s P è r e s d u d é s e r t , Paris, 1961.
P. E v e r g e t i n,o s, C u le g e r e d e c u v in te ş i în v ă ţă tu r i a l e P ă r in ţilo f, în
lim ba g reacă, A tena, 1957— 1966.
U. R a n k c - H e i n e m a n n , D as Irü h e M ön ch tu m , Essen, 1964.
A . - J . F e s t u q i è r e , L e s m o in s d'O rien t. t. I, C u ltu re o u S a in tet-, Paris, 1961.
Arthur, Vööbus, H ls to r y o i A s c e t is m in th e S y r ia n O rien t, vol. I— II,
L ö w en , 1958, 1960.
P. C o u s s i n , P r é c is d 'h is to ir e m o n a s tiq u e , Paris, 1956.
J . G r i b o m o n t, L e m o n a c h is m e au V I - c s iè c le e n A s ie M in eu re..., în «Studia
P atristica», II (T.U. 64) Berlin, 1957, p. 400 -415.
I d e m , Le R è g le s m o r a le s d e S ain l B a s ile et le N o u v e a u T e s ta m e n t, în «Studia
P atristica», t. II, part. II, Berlin, 1957, p. 418 ş.u.

17 — Istoria bisericească
25 8 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

O. Chadwick, John C a s s i a n, A stu d y in p r im itiv e M o n a s ticism ,

C am bridge, 1950.
W . M a l o n e , T h e m o n k s artd t h e m a r ty rs, W ash in gto n , 1950.
P. P e e t e r s , O rien t e t B y z a n c e . L e tr e io n d o r ie n ta l d e ¡ 'H a g io g r a p h ie b y z a n ­
tin e (Subsid ia hagiographica, 26), B ru x elles, 1950.
D. A r m a n d , Saint B a s ile, a s c e s e m o n a s tiq u e . Essai h istoriqu e M aredsous, 1948,
K arl H eussi, D er U rspru n g d e s M ön ch tu m s, T übingen, 1936.
In lim b a ro m â n ă : S i . V a s i 1 e, R e g u le le m ari, Irad. în rom. de N. Cotos, in
«Candela», X X V I (1907), p. 24— 3 0 ; 81— 8 8 ; 146— 1 6 2 ; 214— 2 3 0 ; 204— 3 0 0 ; 346— 3 5 6 ;
568— 5 7 5 ; 606— 614.
A rhid. Prof. I o n F 1 o c a, S iin tu l V a s ile c e i M are, o r g a n iz a to r a l v ie ţ ii m o n a ­
h a le , în lu cra re a c o le c tiv ă : S îin tu l V a s ile c e l M a re. în c h in a r e la 1600 d e a n i d e la
s ă v îr ş ir e a sa , B u cu reşti, 1980, p. 330— 354.
Ierom . I o a s a f , P o p a , T e m e iu r i p a t r is t ic e p en tru v ia ţ a d e o b ş t e — A v a Ş e n u te
din A tr ip e (334— 452), în «Studii teologice?», V III (1956), nr. 1— 2, p. 81— 108.
A rhim . E f r e m Enăcescu, P r iv ir e g e n e r a lă a s u p r a m o n a h ism u lu i d u p ă
d iie r iţ i a u to r i. P artea I-a şi a Il-a , Rîm nicul V îlc ii, 1933, 1934.
Episcop Visarion, V e c h i l e r în d u ie li a le v i e ţ i i m o n a h a le , M în ă s tir e a
D o b r u ş a -S o r o c a , 1929.
Vladimir de Repta, V a s ile , a r h ie p is c o p u l C e z a r e ii C a p a d o c ie i. A şeză-
m în tu ri c ă lu g ă r e ş ti, C ernăuţi, 1898.
 2 53

PERIOADA A DOUA
(325 - 787 )

BISERICA IN EPOCA
SINOADELOR ECUMENICE

Politica religioasă a împăraţilor creştini după

Constantin cel M are *

C onstantin cel M are, fiind convins că pilonul esenţial al Imperiului

îl form ează tronul, a numit «caesares» pe fiii săi Constantin II, Con-
stanţiu şi Constans. Intre cei trei Iii ai împăratului a început o luptă
disperată. Constantin II a primit prefectura G alia. Britania şi Spania
cu M auretenia T in qitana, avînd reşedinţa la Augusta Treveroruja, (Tre-
veri), în nordul Galieih C onstanţiu, diecezele Egipt, O rient, A sia şi
Pont, cu reşedinţa l a vConstantinopol, iar Constans, Italia, A frica, Pano-
nia, Illyricum şi Tracia, cu reşedinţa la Sirmium, la care s-a adăugat,
după bătălia de la A quileea (340), şi prefectura fratelui său C onstan­
tin II, căzut în lupta cu el. Deşi atît Constanţiu (337— 361) cît şi Constans
( t 350), au căutat să urmeze politica tatălui lor, nici unul n-a putut să
se ridice pînă la gloria acestuia.
Atitudinea celor doi faţă de păgînism a fost cu totul diferită de
cea a tatălui lor. C rescuţi şi educaţi în spiritul Evangheliei, au crezut
că trebuie să facă tot posibilul ca să trium fe creştinism ul. A stfel Cons-
tantiu a emis. I.i •;j4 l^ o le g e d r a stic ă î m p o triv a c e lo r c e je r tfe a u z eilo r.
H otărîrea luată de Constanţiu a fost adoptată şi de Constans. La 346,
* C ap ito l re d a c ta i de P r. p ro í. I o a n R ă m u r c a n u
260 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA

Iulius Firm icus M aternus, un neoplatonic trecut la creştinism , după ce

a făcut o descriere a superstiţiilor păgîne, a îndemnat pe îm păraţi să
topească com orile de aur şi de argint ale tem plelor, sancţionînd pe
toţi cei care nu se vor lepăda de păgînism. Cu excep ţia tem plelor de
la periferie, mai toate celelalte locaşuri de închinare ale păgînilor au
fost distruse. O parte a tem plelor păgîne au continuat însă să dăinu­
iască, iar co leg iile preoţilor păgîni să încaseze subvenţiile de la stat.
Cultul zeilor era practicat în case particulare. De asem enea şi faim oa­
sele focare de ştiinţă, aflate în mina sofiştilor şi a neo-platonicilor, au
continuat să existe. Constanţiu, am estecîndu-se în treburile B isericii,
într-o m ăsură mai m are decît părintele său, ajutînd la răspîndirea e re­
ziei lui A rie din A lexandria, şi-a atras atît ura ortodocşilor, cît şi dis­
preţul păgînilor.
Din 350, Constanţiu, după m oartea fratelui său Constans, şi-a sta­
b ilit reşedinţa la Sirmium, care deveni pentru mai mulţi ani centrul
politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul bisericesc al lumii
creştine. El a condus treburile publice ale Imperiului roman «cu o
incom petenţă notorie, prea bănuitor pentru a fi fericit, prea crud pen­
tru a fi iubit, prea înfumurat pentru a fi mare» (W il Durant, H isto ire
d e la c iv ilis a tio n , 1, Paris, 1953, p. 9).
îm păratul Constanţiu a murit la 3 noiem brie 361. Ia M opsucrene.
în C ilicia, după ce primi botezul «inj ş x t rem is», pe patul de m oarte, de ”
la episcopul arian Euzoiu al A ntiohiei.
Cei trei fii ai împăratului Constantin cel M are, neavînd m oşteni­
tori de linie bărbătească, tronul a reven it nepoţilor săi Gallus şi Iulian.
Gallus, fiind acuzat de crim ă de înaltă trădare, a fost execu tat în 354.
F ratele sau Iulian, numit A postatul (361— 363), nu a fost educat pentru
t r o n , fiind sortit să slu jească altarului. Cu toate că a fost hirotesil
ciW-ţ în biserică, la 357 e ridicat de unchiul său Constanţiu la demni­
tatea de caosar şi trimis în G alia să lupte contra germ anilor, dînd do­
vadă de calităţi m ilitare superioare şi de desăvîrşit gospodar şi admi­
nistrator. Proclamat, imperator la Paris, printr-un « p ron u n ciam en to»
militar, l<i slirşilul lui ianuarie sau încep-utul lui februarie 360, Iulian
a ajuns pe tronul imperial. Din clipa întronării, s-a produs în inima
tînăruluj împărat o profundă schim bare. M otivele ce l-au determinat
pe Iulian să se lepede de creştinism au fost urm ările educaţiei primite
 PER IO A D A A D OUA (3 2 5 ~ ? 8 7 ) 261

din partea unor profesori păgini, îm prejurările de viaţă în care a trăit

sub continua nesiguranţă şi am eninţare cu m oartea, precum şi a carac-
lerului său. Eunucul păgîn M ardoniu j -a iniţiat în m isterele culturii
clasice, reuşind să facă din el un admirator pasionat al vechii culturi
şi religii greco-rom ane. Elenism ul antic, cu literatura-i străluci Loare şi
seducătoare, cu m itologia poetică, cu filozofia m ăreaţă, l-a cucerit1,
dezgustîndu-1 de credinţa în Iisus Hristos. Filozoful M axim din Efes_
l-a iniţiat în m isterele cultulifi__lui M ithra^ reprezentantul soarelui pe
pămînt. In copilărie, de team ă faţă de Constanţiu, a sim ulat că este
creştin convins, exercitînd în una din bisericile A ntiohiei funcţiunea
de citeţ. , ...... ............... ' —— - .....
La începutul domniei, Iulian n-a persecutat pe creştini, tratîndu-i
cu indiferenţă. în virtutea principiului că fiecare individ este liber să
creadă şi să se închine cum îi dictează inima sa, Iulian a porun cit des^.
ch jd erea te mplelor şi aducerea de. je r tfe în onoarea_ zeilor, după.cum
ne inform ează istoricul A . M arcellinus (R es"'G estae, X X II, 5, 2 şi 4).
A stfel, tem plele şi-au deschis din nou porţile, sacrificiile şi je rtfe le pă-
gîne au fost din nou permise.
Curînd însă după înscăunare, Iulian a început să se arate ostil cre ş­
tinilor, dar nu pe faţă. Gîndul său intim era să folosească îndeosebi
ura teo lo gică jdiiitre_Jiar-tjdele creştine din timpul său — od iu m th e o lo -
q ic u m , acordînd libertate religioasă tuturor ereziilor, pentru ca, nimi-
cindu-se reciproc, să distrugă în acelaşi timp forţa şi unitatea creşti­
nismului. .
Reinstaurînd religia greco-rom ană, sem nele şi insignele creştine
din arm ată şi de pe m onedele Imperiului au dispărut. T oţi soldaţii
cre ştini din garda im perială au fost dem işi. în unele provincii din ră-
s a îîl an "Căzut şi m artiri. La Durostorum (Siiistra). în S cvth ia M inor,
^aJ:Qs4--ar-s~pe.-ruc[ la 18 iulie 362, Sfîntul Emili an, soldat J n arm ata ro ­
mană, din ordinul prefectului Capitolin. ~*
Dorind să dea vechiului crez o nouă organizare, mai solidă, pen­
tru a conlrapune creştinism ului, Iulian a cău tat să reform eze păgi-
nismul, aşezîndu-i pe o tem elie neo-platonică, am estecată cu elem ente
luate din creştinism . în calitatea sa de «pontifex m aximus», el a preluat
suprema dem nitate de mai m arele preoţim ii păgîne din întreg Imperiul
roman şi a adus reform e păgînism ului. Totul a fost însă zadarnic. Entu-
262 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

ziasmul religios al paginilor se stinsese, tem plele lor au rămas goale,

iar slu jito rii lor erau vicioşi şi nu mai impuneau nici un respect.
Iulian n-a întrebuinţat contra creştinilor forţa brutală, ci mai cu-
rînd perfidia. Fiind un dibaci m înuitor al condeiului, el a com bătut
creştinism ul şi în scris, în lu crarea Karâ t«jv raXtXaicov = «C on tra
G a lile e n ilo r » , căci aşa numea el în derîdere pe creştini, voind să dem ons­
treze lumii păgîne inutilitatea Evangheliei. Printre m ăsurile prin care
a căutat să lo vească în Biserică, a fost anularea p rivilegiilor şi a
drepturilor de im unitate. Toate bunurile secularizate ale tem plelor
păgîne au trebuit să fie restituite. îm păratul şi-a bătut jo c de creştinii
care s-au tînguit că trebuie să restituie toiul, spunînd că legile lui Hris-
tos învaţă pe cei bogaţi că nu vor intra în îm părăţia lui Dumnezeu.
Respingea cererile creştinilor, nedreptăţiţi de autorităţi...zicînd : «Voi
învăţaţi că veţi fi fericiţi, dacă sîn teţi prigoniţi». în j«362„ a reînnoit
îm potriva creştin ilo r vech ea perfidie a împăratului M axim ian D aiar
lăsînd ca to ate alim entele din pieţele publice să fie stropite cu apă
de la je r tfe le idolilor şi i-a oprit de a studia literatura greacă. La 17
iu lie 362, a publicat L e g e a co n tra p r o fe s o r ilo r creştin i, prin care li se
interzicea să profeseze în învăţăm înt, sub m otiv că ei nu cred în zei.
Plin de ironie, Iulian spunea creştinilor : «Oare Pavel, pe care îl cinstiţi
ca pe un sfînt, nu v-a oprit să consum aţi carnea răm asă de la sacrificii ?
Nu v-a oprit să gustaţi din literatura g recească, care este periculoasă
pentru credinţa v o a stră ? Deci spre a nu păcii lui, vă îndemn dar şi or­
don, feriţi-v ă de a studia gram atica, filozofia şi retorica».
Scadenţa celor făcute creştin ilor de Iulian A postatul se apropia
de sfîrşit. în noaptea de 26 spre 27 iunie 363, fiind rănit grav de o să­
geată care i-a pătruns în ficat, în cursul cam paniei contra perşilor,
sm ulgîndu-şi săgeata şi aruncîndu-şi sîngele ce curgea din rană spre
cer, după afirm aţia istoricului creştin Teodorei (Isto r ia b is e r ic e a s c ă , III,
25), ar fi r o s t it : «vevixvjxa? FaXiXate» = «Ai învins, G alileene !».
In m oartea timpurie şi n eaşteptată a împăratului Iulian, atît cre ş­
tinii cil şi păgînii au văzut o ju d ecată cerească. Odată cu Iulian A pos­
tatul, s-a stins şi şirul descendenţilor fam iliei împăratului Constantin
cel M are. Celui, căzut în cam pania cu perşii îi trebuia dat un urmaş.
N ici unul din marii com andaţi de unităţi m ilitare nu a v o it să accept*'
purpura im perială. In cele din urmă, din voinţa ostaşilor, Iulian a c ă ­
pătat un urmaş în persoana blîndului şi înţeleptului Jo_vianJ3fi3— 364).
 P ER IO A D A A D OU A (325— 787J 263

Cu toate că Jo v ian a fost creştin ortodox, adept al Sinodului de

ia N iceea din 325, păgînism ul a continuat sa trăiască. A fară de anu­
larea favorului dat paginilor de Iulian Apostatul, prim irea de aju toare
şi subvenţii din vistieria publică, Jo v ia n s-a purtat cu multă clem enţă
faţă de păgîni, mulţumindu-se cu interzicerea v ră jito riei (Socrat, Isto ria
b is e r ic e a s c ă , III, 24, 25) şi citirea viitorului din intestinele anim alelor
sacrificate zeilor. în alţii dem nitari păgîni, care au participat în mod
activ la distrugerea bisericilor, au fost siliţi să suporte ch eltu ielile de
refacere a lor. Jo v ian , neţinînd în secret sentim entele sale nobile faţă
de creştini (Sozomen, Is to r ia b is e r ic e a s c ă , VI, 3; Teodoret, Is to r ia b i ­
s e r ic e a s c ă , IV, 4, 19), i-a repus pe aceştia în toate drepturile cîştigate
prin edictul de la M ilan din 313, dar pierdute apoi în timpul domniei
A postatului. Bucuria creştinilor însă, a fost de scurtă durată, deoarece
în 17 februarie 364, Jo v ia n a murit.
în locul rămas vacant, reprezentanţi ai arm atei şi funcţionarii au ales
ca îm părat un alt distins general, originar tot din Panonia, pe V alen tin ian
I (364— 375). O lună după proclam area lui ca împărat, la cererea alegă­
torilor, a împărţit conducerea Imperiului cu fratele său mai mic, V a ­
l en s (364— 378). în urma consfătuirii de la Niş, în care cei doi fraţi
şi-au îm părţit Imperiul şi arm ata, V alentinian I şi-a păstrat Apusul
cu Illyricum , încredinţînd R ăsăritul fratelui său V alens. Lumea Impe­
riului roman s-a divizat de bună voie în două jum ătăţi.
V alentin ian I, deşi a fost un bun ortodox, a continuat şi el politica
tolerantă faţă de păgîni, asigurînd, de la începutul domniei, libertate
deplină celor două credinţe ale Imperiului. V alenlinian I n-a voit să
devină jud ecătorul episcopilor creştini, dar nici prigonitorul păginilor.
F ratele său şi-a însuşit şi el acest punct de vedere, ajutînd însă cauza
greşită a arianismului, al cărui protector a fost. Singura m ăsură mai n e­
plăcută pentru păgîni a fost dispoziţia ca toate averile retrocedate de
Iulian tem plelor să treacă în proprietatea statului. De asem enea şi ritua­
lurile nocturne din domeniul m agiei şi al m anticii (prevestirea viitoru ­
lui), au fost interzise, sub pedeapsa m orţii (Teodoret, Is to r ia b is e r ic e a s c ă ,
V, 31 ; IX , 24). Dorinţa de a putea confisca multe bunuri pe seam a Im­
periului, a avut drept urm are că în p ărţile Răsăritului s-a dezlănţuit o
persecuţie, îndreptată mai ales îm potriva prietenilor fostului împărat,
2 04 ISTORIA. B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Iulian A postatul. Cei care au avut mai mult de suferit, au fost filozofii
neoplatonici, sofiştii, preoţii pagini şi înalţii funcţionari de stat păgîni.
P ersecutarea paginilor odată începută, cei doi împăraţi au interzis toate
practicile păgîne, cu excepţia sacrificiu lu i tăm îierii. în urma acestor
dispoziţiuni, rîndurile păgînilor s-au tot rărit.
Ş La m oartea lui V alentinian I, tronul a revenit fiului său G raţian
(375— 383). Graţian, elevul poetului creştin Ausoniu, a fost un bărbat
viteaz, blînd şi bun, stînd sub influenţa m arelui ierarh Sfîntul A m brozie
al M ilanului (f 397). A lături de Graţian, din voinţa luptătorilor, a fost
proclam at fratele său vitreg V a len tin ia n II (375— 392), un copil de 4 ani,
faţă de care el s-a purtat ca un tată. Cînd, la 378, V alens. împăratul
ju m ătăţii orientale a Imperiului, a căzut în lupta cu goţii, G raţian a
numit, î n ,379, august al Răsăritului, pe viteazul general Teodosie, ori­
ginar din Spania.
C ît timp au durat luptele cu goţii, păgînii au fost cruţaţi, dar după
term inarea războiului cu ei, G raţian şi Teodosie au continuat politica
de favorizare a...........creştinism ului, inauqurată de Constantin cel M are.

C
" ' .... . im ...... ~ - ---f"|

28_fgbju a rie 380/ Teodosie a publicat la Tesalonic, unde-şi

avea provizoriu reşedinţa, un edict în favoarea O rtodoxiei niceene,
pe care l-a reînnoit printr-un nou edict, publicat la 10 ianuarie 381, la
Constantinopol. Potrivit prevederilor noului edict, Trebuia să se adore
pretutindeni num ele singurului şi adevăratului Dumnezeu şi să se res­
pecte credinţa niceeană păstrată de înaintaşi, aceasta fiind adevărata
religie. Se poate spune pe drept că T e o d o s ie c c l M a re e s t e c r ea to r u l
Im p eriu lu i ro m a n creştin .
La 381, printr-un nou edict, Teodosie a oprit toate m anticile. Un
an mai tîrziu, în 382, Graţian, împăratul Apusului, a dispus ca o parte
din preoţim ea pagină să nu mai ben eficieze de nici un fel de subvenţii
de la stal. De asem enea, au fost secularizate toate bunurile religiei păgîne.
La urcarea sa pe tron, în 379, împăratul Teodosie a renunţat la
tilIul de «pontifex max imus», care- acorda îm păraţilor romani, dem ni­
tatea religioasă de arhierei supremi ai religiei rom ane şi a refuzat să
mai poarte mantia albastră sm ălţuită cu stele,, simbolul pontificatului
păgiru. Exemplul său a fost urmat în 382 de Graţian, augustul O cci­
dentului.
După ce preoţim ea păgînă a fost privată de ben eficiile acordate
de stat, a venit rîndul fecioarelor v estale, care au fost înlăturate. Lo-
 P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 265

vitura cea mai crudă a prim it-o vechea religie rom ană însă, în 382,
prin înlăturarea statuiei V icto ria, care fusese aşezată de O ctavian Au-™
gust, în localul Curiei Senatului de pe_Capiioliu, curînd după biruinţa
repurtată în anul 31 a. Hr^ în bătălia navală de la_A ctium (Sozomen,
Is to r ia b is e r ic e a s c ă , IV, 36 ,• C o d e x T h e o d o sia n u s , X V I, 10, 20). Inutile
au fost protestele senatorilor romani păgîni şi memoriul adresat împă­
ratului Graţian, de prefectul Romei, bătrînul consular Symachus^ un
ven erabil reprezentant al «Cetăţii eterne». A utoritatea episcopilor A m ­
brozie al M ilanului şi Damasus al Romei _a fost mai m are d ecît arta
oratorică a Iui Sym achus,
Teodosie cel M are a dat lovitura de graţie păgînism ului. Prin
edictul dir/2~mai 381,/el a poruncit ca toţi care s-au lepădat de ade­
vărata credinţa creştină şi au trecut din nou la cultul zeilor, să fie
lipsiţi de dreptul de m oştenire, de dreptul de a testa cuiva averea sau de
a b en eficia de aceste drepturi (C o d e x T h eo d o sia n u s, X V I, 7, 1). Je rtfe le ,
precum şi ghicirea viitorului după in testinele anim alelor sacrificate,,
au fost interzise. A pologia păgînism ului, făcută de retorul Libanius din
A nţiohia, nu Şi-a atins scopul. .........
In 386, din ordinul împăratului Teodosie, toate tem plele din A sia
şi Egipt au fost închise, iar în februarie 39Î şi noiem brie 392, o ordo-^
nanţă jim perială a interzis ce rcetarea tem pIelor_^i, a ..altor, lo caşuri pă^
gîne, precum şl aducerea oricărui sacrificiu. I.a 391, a căzut pradă
faim osul Serapeum, cu m ăreţul şi grandiosul chip al zeului Serapis^
în A lexandria (Socrat, Is to r ia b is e r ic e a s c ă , V, 1 6 ; Sozomen, Is to r ia
b is e r ic e a s c ă , VII, 1 5 ; T eod orei. Is to r ia b is e r ic e a s c ă , V, 22)) Jo cu rile
olim pice fură desfiinţate în flj93./iar m isterele de la Eleusiş, J n G recia, în
396. Ultim a speranţă a paginilor, legată de revolta lui Eugeniu si a franr_
cului A rboqast. în Apus, a fost spulberată după bătălia din anul 394,
<le lîngă A quileea. Eugeniu e prins şi ucis, iar A rbogast, de team a pe­
depsei, s-a omorît.
Teodosie cel M are, un înfocat ortodox, a luptat atît îm potriva pă-
(jînismului, cît şi contra sectelor. Sub Teodosie cel M are, s-a ţinut în
3B1 Sinodul al II-lea ecum enic de la Constantinopol, care a com bătut
erezia p n e v m a to m a h ilo r şi a h otărît să se adauge la Sim bolul niceean din
325, u ltim ele cinci articole referitoare la Şfjjatul Duh,, B iserică şi viaţa
viitoare, primind num ele de S im b o lu l n ic e o -c o n s ta n tin o p o lita ji, O rto­
doxia n iceeană recunoscută religie de stat, a obţinut poziţie specială
266 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

faţă de toate celelalte crezuri şi confesiuni din Imperiul roman. Prin

m ăsurile şi legiuirile sale în favoarea creştinism ului, Teodosie cel M are
a spulberat definitiv iluzia păgînilor, mai ales a filozofilor şi a retorilor,
ca religia lor ar putea să mai reînvie.
Pe patul de m oarte, Teodosie a dispus ca m area lui m oştenire să
trea că pe seam a fiilor săi, A r c ad iu (395— 408), care a primit Răsăritul,
Şi H o n o iiu (395— 423), care a primit Apusul.
In R ăsărit, Arcadiu şi după el fiul său, Teodosie II (408— 450), au
dus la bun sfîrşit toate dispoziţiile lăsate de Teodosie cel M are (Codex
T h e o d o s ia n u s , X V I, 5, 43— 4 7 ; X V I, 10, 13— 19). A rcadiu a am eninţat
cu pedeapsa capitală pe toţi funcţionarii care nu se vor arăta destul
de vigilenţi în exercitarea legilor privitoare la cultul păgîn. Din porunca
lui, toate chipurile zeilor au fost distruse. în A lexandria şi-a găsit o
m oarte forţată, în 415, Hypatia, «regina filozofiei». La un an după u ci­
derea ei, au fost licen ţiaţi din slujbă, în urma unei dispoziţiuni impe­
riale, toţi păgînii. A ceştia au răsuflat mai uşuraţi, cînd pioasa P u lc h e­
ria, sora împăratului Teodosie, a fost împinsă în umbră de E v d o c h ia ,
soţia lui Teodosie II, fiica unui filozof grec, din A tena, numită înainte de
a primi botezul creştin A thenaîs. In 448, după căderea Evdochiei —
A thanals, s-a emis un decret, pe baza căruia urmau să fie arse toate
cărţile îndreptate îm potriva creştinilor. Sub Teodosie al II-lea, s-a în­
trunit la Efes, în 431, Sinodul al III-lea ecum enic, care a condamnat
erezia lui N estorie, d io p r o s o p is m u l, după care în Hristos, ar exista două
persoane şi nu una, cum învaţă B iserica, şi a stabilit că Sfînta Fecioară
M aria este cu adevărat 0eoToxoi = N ăscătoare de Dumnezeu.
Lui Teodosie II i-a urmat viteazul general M a rcian (450— 457),
soţul Pulcheriei. M arcian a fosţ primul jm p ă ra ţ c a r e a p rim it coroana^
din m in a p atria rh u lu i d e C on sta n tin o p o l. încoronarea îm păraţilor de
către patriarhul de Constantinopol, începînd cu anul 450, s-a păstrat
<l('-a lungul întregii existenţe a Im periului bizantin, pînă la căderea
Consl.anlinopolului sub turci, în 1453.
Sul) M arcian, s-a ţinut în 451 Sinodul al IV -lea ecum enic de la Cal-
cedon, caro a com bătut m o n o iiz ism u l şi a definit raportul celor două
firi, divină şi umană, din persoana M întuitorului.
Lui M arcian, i-a urmat L e o n T racu l (457— 474) şi după el cei doi
gineri, soţii fiicei sale Adriana, Z en o n Isa u ru l (474— 475), înlăturat în
475 de uzurpatorul B a s ilis k o s (475— 476), reven it a doua oară la tron
 P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 2 67

în 477 pînă la 491, şi A n a s ta s ie I (491— 518). In timpul împăratului

Zenon, s-a publicat la 24 octom brie 482 H en o ticon u l, un act de împă­
care între ortodocşi şi ereticii m onofiziţi, dar acesta a contribuit la pri­
ma schism ă dintre Roma şi Constantinopol, numită sc h is m a a c a c h ia n ă ,
după num ele patriarhului ecum enic A cach ie (472— 489), care a durat din
482 pînă în 518.
Sub domnia împăratului J ustin I (518— 527), s-au reluat în 518 ra ­
porturile b isericeşti frăţeşti dintre Constantinopol şi Roma. Domnia îm ­
păratului Ju stin , a fost paşnică şi lipsită de evenim ente mai însemnate.
Cum înaintaşul său A nastasie I (491— 518) sprijinise pe faţă monofizis-
mul, Ju stin a devenit un aprig prigonitor al acestuia. Pasiunile în ch es­
tiunile b isericeşti erau mai mari, oam enii intoleranţi şi în căutarea alian ­
ţelor, gata la compromisuri de formă, pentru a putea lovi şi mai bine
duşmanul.
Cu u rcarea pe tron a îm păratului Ju stin ia n I (527— 565), nepotul
lui Ju stin I, Imperiul de R ăsărit a cunoscut o mare întindere şi înflo­
rire. La începutul domniei, între 527 şi 528, Ju stin ian a publicat cele
m ai severe edicte contra ereticilor, iar în 529 ordonă în c h id e r e a ş c o lii
d e iilo s o t ie la A ten a , ultimul refugiu al păgînismului. B iserica Ortodoxă
a găsit în persoana acestuia, un m are ocrotitor, dar în acelaşi timp
şi un stăpîn. Ju stin ian I s-a am estecat pînă în cele mai m ici am ă­
nunte în rînduielile B isericii şi a căutat să-şi impună părerea chiar şi
cînd era vorba de dogme şi de cult. El a emis mai m ulte edicte refe­
ritoare la credinţă, a condus adunările bisericeşti, a compus tratate
teo lo g ice şi chiar cîntări bisericeşti. In istoria raporturilor dintre B i­
serică şi Stat, epoca împăratului Ju stin ian I poate fi considerată drept
una în care capul încoronat a exercitat cea mai mare influenţă asupra
v ieţii bisericeşti.
Dacă în R ăsărit toate edictele şi ordonanţele referitoare la păgî-
nism au putut fi execu tate destul de uşor, în Apusul am eninţat şi călcat
de invazia popoarelor m igratoare, ele n-au putut fi traduse în faptă.
A stfel îm păratul H on oriu (395—423) s-a arătat destul de indulgent faţă
de păgîni, mulţumindu-se doar cu dărîm area tem plelor de la ţară (C o­
dex T h e o d o s ia n u s , X V I, 5, 42).
Urmaşul său, V a len tin ia n I I I .{423— 455) a trebuit să se mulţu­
m ească cu legile em ise contra cultului idolilor (C o d e x T h eo d o sia n u s,
X V I, 10, 17 şi 18), neluînd n ici o m ăsură în vederea dărîm ării temple-
 268 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

lor. Datorită acestui fapt, urme de păgînism s-au m enţiuni timp înde­
lungat, în Sardinia şi Corsica, cu toate că unii împăraţi s-au străduit
să ia măsuri severe pentru nim icirea lor.
în 476, ultimul împărat roman, R om u lu s A u gu stu lu s, a fost detronat
de O d o a cru , regele tribului german al herulilor, încît Imperiul roman
de apus şi-a încetat existenţa.
Cea mai im portantă problem ă bisericească-p olitică, a fost, în
seco lele V şi VI, în răsărit, m on otizism u l. A versiunea Egiptului şi S i­
riei Faţă de cultura greacă şi de Bizanţul dominator şi centralizator, a
dat, după Sindoul IV ecum enic de la Calccdon, din 451, noi puteri
jm ş£ â m ^ se p a ra tiste a cjjpţiImu_sirienilor şi mai tirziu a arm enilor^Im -
plicaţiile poîîtTce şi bisericeşti, legate de această dificilă problem ă, au
fost m ărite de am estecul îm părătesei Teodora, soţia lui Ju stin ian I, care
p ro teja în secret pe monofiziţi,
P olitica de expansiune şi de cu ceriri teritoriale în Apus n ecesita
o înţelegere cu B iserica Romei, deci adoptarea unei politici antimono-
fizite. Compromisul la care a recurs împăratul Justinian, convocînd S i­
nodul V ecum enic de la Constantinopol în 553, pentru condam narea
« C elo r trei C ap ito le» , a avut drept consecinţă producerea unor noi cer­
turi şi disensiuni, care au contribuit la separarea Bisericilor n§calcedo.-„
_ju£ue sau v ech i-orientale de Biserica Ortodoxă^
D acă în timpul lui Ju stinian I, patriarhii de Constantinopol au
trebuit să stea în umbra puternicei personalităţi a acestui împărat, în
timpul îm păratului H e r a c lie (610— 641), patriarhul de Constantinopol
reapare alături de împărat, ocupînd primul loc de onoare în B iserica
Răsăritului. Noul împărat; a reorganizat armata cu ajutorul p atriar­
hului de Constantinopol, reuşind să alunge pe perşi din A sia M ică, din
Siria şi din Palestina, a readus de la perşi Sfînta Cruce a M întuitorului
la ierusalim , pe care a înălţat-o în b iserica învierii la 14.septem brie §2£L
patriarhul Zaharia al Ierusalim ului, spre a fi văzută de credincioşi, şi
a reorganizai învăţăm intul din Bizanţ, care decăzuse aproape cu totul
din cauza anarhiei din timpul împăratului F o c a (602— 610).
La slirşilul domniei împăratului H eraclie, după 630, apare în Bizanţ
erezia monolelismului, o prelungire a ereziei monofizite. Pentru stabi­
lirea dreptei credinţe şi liniştirea spiritelor, împăratul Constantin, al
IV -Ica Pogonului (668— 685) a convocat Sinodul V I ecum enic, care s-a
ţinut la Constantinopol între 680— 681 şi a condamnat erezia monotelită..
 PER IO A D A A DOUA (325— 787) 269

Prin urcarea pe tronul de Constantinopol a îm păraţilor din dinastia

Isauriană, a început pentru B iserica Răsăritului o nouă dramă : apariţia
ico n o c la sm u lu i. Iniţiatorul luptei contra Sfintelor Icoane, în Imperiul
bizantin, a fost împăratul L eo n III Isa u ru l..(717— 741)^ luptă continuată
de fiul său C on stan tin V C o p ro n im (741— 775) şi de succesorul acestuia
L eo n IV C ezaru l (775— 780). V ăduva acestuia, Irina, mama împăratului
C on stan tin V I P o r fir o g en e tu l (780— 797), a convocat în anul 787 Sinodul
al V II-le a ecum enic de la N iceea, care a aprobat cultul Sfintei Fecioare
M aria, al Sfinţilor, al Sfintelor Icoane şi al m oaştelor, în Biserică.
Sub domnia împăratului L e o n a l V - l e a A rm ean u l (813— 820), lupta
contra sfintelor icoane a izbucnit din nou în Bizanţ. îm părăteasa T eo ­
dora (842— 856), regenta fiului ei M ih ail III (842— 867), a reintrodus cu
mare solem nitate sfin tele icoane în biserici, în ziua de 11 m artie 843,
în prima.Dnminira a postului mare, care atunci a primit num ele de'«D u­
m inica O rto d o x iei» , fiind sărbătorită în fiecare an.

BIBLIOGRAFIE

Pentru puterea îm păraţilor bizantini în Biserică : A. M i c h e l , Die Kaiserm acht

in d er O stkirche, Darmstadt, 1959. A ltă bibliografie recen tă, la Pr. Prof. I. R ă m u -
r e a n u , Evenim ente istorice înainte şi după Sinodul din C alcedon (451), în «Studii
Teologice», X X II (1970), nr. 3— 4, p. 179— 211.
L. G a f t o n, A cte de violenţă şi abu/. ale împăraţilor bizantini tafă d e Pa­
triarhii de Constantinopol, în «Studii Teologice», VIII (1956), nr. 7— 8, p. 455— 469.
I d e m , A cte d e autoritate im perială în sprijinul primatului papal în sec. IV — V ,
ibidem, VII (1955), nr. 5— 6, p. 324— 336.
Pentru Constanţiu (337— 3 6 1 ); J. M o r e a u , Conslantinus II. Constantius II.
Constans, în «Jahrbuch für Antike und Christentum,», 2 (1959), p. 160 184.
J . - R. P a 1 a n q u e, De Constantin ci C ha rle mag ne, Paris, 1959.
J . G a u d e m e n t , L'Église dans l'empire romain (IV —V -e siècles), Paris, 1958.
G. O s t r o g o r s k y , H istoire de l'Etat byzantin. Trad. française de J. Gouillard,
Paris, 1956, p. 53— 116.
Will Durant, L’âg e de la loi. H istoire de la civilisation m edievale. I.
l'ap o g ée de Byzance, 325 à 569 ap. J. C., Paris, 1952.
W . H. C. F r e n d, The Donatist Church, a M ovement o f Protest in Roman
North Africa, Oxford, 1952.
H. L a m i r a n d e, La situation ecclésiolog iqu e d es Donatistes d ’après S.
Augustin, O ttaw a, 1972.
J . - R. P a l a n q u e , G. Bardy, P. de Labriolle, De la paix constantinienne ä
la mort de T hëodosc, t. III d e ¡'Histoire d e TEglise par Aug. Fliehe et V. Martin,
Paris, 1936, p. 61- 08 ; 131—298.
F. Piva, Lucilcro de Cagliari contro l’im peratore Costanzo, Trente, 1928.
In lim ba română .- Pr. Prof. I. Răm ureanu, Sinodul de la Sardica din anul 343...,
in «Studii Teologice», X IV (1962), nr. 3— 4, p. 146—'182.
I d e m , Sinoadele de Ia Sirmium dintre anii 348 şi 358. ibidem , XV (1963), nr. 5—
6, p. 266— 316.
270 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

Idem, Creştinismul în provinciile rom ane dunărene ale Iliricului la siîrşitul

sec. IV..., ibidem, X V I (1964), nr. 7— 8, p. 408— 450.
Pentru Iulian Apostatul (361— 363). C . I. N e u m a n n , Julian i Im peratoris
Librorum contra christianos quae super sunt, 1 vol., Leipzig, 1880. L u crarea a fost
tradusă în limba germ ană tot de Neumann, sub titlul : K aiser Julian s Bücher gegen
d ie Christen. N ach ihrer W ieder-herstellung übersetzt, Leipzig, (B. G. Teubner), 1880.
P. R e g a z z o n i, II Contra G alilaeos dell'Im peratore Giuliano e il Contra
Julianum di S. Cirillo Alessandrino, în «Didaskaleion», 6 (1928), p. 1— 114.
Studii:
PL A thanassiadi-Fow den, Julian and Hellenism. An in tellectu al biographie,
N ew York, 1981.
W. C e r a n , L'attitude d e ¡'Eglise en vers la politique antichrétienne de l'em­
pereu r Ju lien ïA p osta t , în 1. polonă, Lodz, 1980.
F . B l a n c h e t i è r e , Julien philahelléne, philosèm ile, antichrétien, L'ailaire du
Tem ple d e Jérusalem , (363), în «The Jou rn al of Jew ish studies», X X X I (1981) p. 61— 81 ¡,
R. B r a u n et J. R i c h t e r , L’em pereur Julien, T. I. De l'histoire à la lég en d e (331—
1715), Paris, Les Belles Lettres, 1978, 430 p.
G. W . B o w e r s o c k , Julian the A postate, London, 1978.
R. K l e i n , Julian Apostata, Darm stadt, 1978, V I--531 p.
J. B e n o i s * - M é c h i n r L'IŞmpereur Ju lien ou le rêv e calciné, (336— 363),
Paris, 1977, 478 p.
R. B r o w n i n g , The Emperor Julian, London, 1975.
J. L e i p o 1 d t, Der röm ische K aiser Julien in der R eligionsgeschichte, în
Sitzungsberichte der säch. A kadem ie der W isenschaften, Leipzig, 110, 1, Berlin, 1964.
A . M o m i g 1 i a n o, The Conllict betw een Paganism and Christianity in the
iourts century, Oxford, 1963.
G. R i c c i o 11 i, L'imperatore Giuliano Ï Apostata, Milano, 1962. Trad, franç.
Ju lien ¡'Apostat, par F. H ayw ard, Paris, 1959 ; trad, engleză by M. J . Castelloe,
M olwaukee, 1960, după prima ediţie italiană.
K. E g g e r , Der Kaiser der Römer gegen den König der Juden. Aus den S chrillen
Julian s des « A btrünigen», Berlin, 1941.
J . V o g t , K aiser Julian und des ludentum, Leipzig, 1939.
R. A n d r e o t i, II regno dell'Im peratore Giuliano, Bologna, 1936.
J. B i d e z , La v ie de l'em pereur Ju lien , Paris, 1930 ¡ trad. germ , de H. Rinn,
München, 1940.
M. W . ¡ D o u g l a s Simpson, Ju lien the A postate, Aberdeen, 1930.
N. Gaetano, L'im peratore Giuliano ¡'Apostata, ed. 4-a, Milano, 1928.
H. R o s t a g n i , Giuliano ¡'Apostata, Torino, 1920.
I. G e f f c k e n , K aiser Julianus, Leipzig, 1914.
P a u l A l l a r d , Julien VApostat, 3 vol. 3-e éd., Paris, 1906— 1919.
in lim ba română. I .Pulpea ( — Pr. prof. I. R ă m u r e a n u), Lupta împăratului
Iulian îm potriva creştinismului, Bucureşti, 1942.
loan G. Coman, Sí. G rigorie d e Nazianz desp re împăratul Iulian, Bucu­
roşii 1938. . , , , .
Prutul SI. Emilian din D urostor: MaptúpioM tou áfíou (¿apropie Ai.utXiavoO, ed.
fr. P r . Jl. ilkin, Saint Emilien de Durostorum martyre sous Julien, în «A nalecta
Boll,nuli, 111,1», <10 (1973), Fase. I et II, p. 30— 3 5 ; Martyrium Sancti Aemiliani, ed. P.
liosrliiu-., Aria Sanctorum Jiilii, t. IV (in folio), Parisiis et Romae, 1868, p. 373— 3 7 7 ;
tr.Kl, ÎM linili.1 rom. de l’r. Prof. I. Răm ureanu, A ctele martirice, Bucureşti, 1982, p.
304 ‘JO?.
I d i-m, SI intui Mucenic Emilian din Durostor, în «Bis. Ort. Rom.», LXII (1944),
nr. 4- (i, p. 1 2 5 - 1 4 0 .
R D o l e li a y o, Saints de Thrace et de M ésie, in «A nalecta Bollandiana», X X X I
(1912), p. 263 ş.u.
 P ER IO A D A A D OU A (325— 787)

G. Popa-Lisiseanu, în cerca te d e m onografie asupra cetăţii Drăstoru !—

SUistra, Bucureşti, 1913.
Pentru împăratul Graţian (375— 383), vezi : G. Gigli, II regno dell'im peratore
Graziano, Roma, 1963.
Pentru T eodosie cel Mare (379— 3 9 5 ): A n d r e Piganiol, L'Empire ch ré­
tien (325— 395), e-e éd., Paris, 1972.
A. L i p p o 1 d, Theodosius der G rosse und seine Zeit, Stuttgart, 1968.
A. E h r h a r d , The first two y ears of em peror Theodosius I, în «Journal E ccle­
siastical H istory», 15 (1964), p. 1— 17.
N. D. K i n g , The Emperor T heodosius and the establishm ent of Christianity,
London, 1961.
E. Wolff, Die Entstehung der K aiserlichen Synodalgewalt..., în «Kirche und
Kosmos. O rthodoxes und ev.ang. Christentum», Studienheft, 2, 1960, p. 137— 153.
W. Ensslin, Staat und K irche von Konstantin der G rosse bis Theodosius
d er G rosse, în «A ctes du X -e Congrès intern, de Byzantinologie à Thessalonique
1953», A thènes 1956, p. 413 ş.u.
I d e m , Die Religionspolitik d er K aisers Theodosius d er G rosse, în «Sitzungs­
berichte der B ayer. Akad. der W issensch., Philhist. Klasse, fase. II, München, 1953,
p. 39 ş.u.
R. Paribeni, Da Dioclezian alla caduta deW Impero d'O ccidente, Bologna,
194.1 ; Santo M azzarino, Stilicone, La crisi im periale d op o T eodosie, Roma, 1942,
Norm an H. Baynes, The Dynasty of V alentinian and Theodosius the Great, în Cam ­
bridge M edieval History, t. I, Cambridge, 1936, p. 118— 260.
, R. E g g e r, Der erste T heodosius, în «Byzantion», t. V (1929— 1930), p. 9— 32.
W . H e e r i n g , K aiser V alentinian I (364— 375), Jen a, 1927.
r Pentru A nastasie I (491— 5 18): C. C a p i z z i , L’im peratore A nastasio I (491— 518),
Roma, 1969.
I. P. C h a r a n i s, Church and State in the Later Roman Empire. The religions-
p oiicy ol Anastasius the First, M adison-W isconsin, 1939 ; 2-nd edition, Thesalonic, 1974.
Pentru Iustin I (518— 527) : A. A. V a s i 1 i e v, Justin the First. An Introduc­
tion to the ep o ch of Justinian the Great, Cambridge (M assachusetts), 1950.
Pentru Justinian I (527— 565j : R. B r o w n i n g , Justinian und T eheodora.
Glanz und G rosse des byzantinischen K aiserpaares, Lübbe, 1981.
A. B r i d g e , T heodora. Aufstieg und Herrschaft einer byzantinischen K aise­
rin. Trad, din limba engleză de Engl. Munich, Calw ey, 1980.
K. Chrysos, 'H è*xXi]aiaatr/.'il tzoXi z i xoü ’IouaxiMiäMoO naxa x*)v Ipiv 7tepi xà xpi®
xîfaX aia v-aî xîjv E’oinou.uEviy.'rjy auvoăov, Tesalonic, 1969'.
J. W. B a r k e r , Justinian and the later Roman em pire, M adison, 1966.
1 B. R u b i n , Das Zeitalter Justinians. I. Band, Berlin, 1960.
W. Ensslin, Justinian I und die Patriarchate von Rom und Konstantino-
pol,, Istambul, 1957.
P. N. U r e, Justinian and his age, Harm insworth, M iddlesex, 1951 ; Ed. Grupe,
K aiser Justinian, Leipzig, 1923.
' Pentru împăratul H eraclie (610— 6 4 1 ): A. N . S t r a t o s , Bizanţul în secolu l
VIL T. I, 602— 626 ; T. II, 626— 634 ; t. III, 634— 641, în limba n eo -g reacă, A tena,
1 9 6 5 ,1 9 6 6 ,1 9 6 9 .
Idem, By/.ance au V II-c siècle Vol. 2. Les prem iers H èraclides et la lutte
contre les A rabes, Paris, 1980.
,; Idezn, By/.antium in the VII-th cent., vol. V, Justinian II, Leontius and T ibe­
rius, 685— 711, Amsterdam , 1971 P. Goubert, Byzance avant ITslam. T. I, Byzance et
¡'Orient sous les xucceseurs d e Justinian. L'Empereure Maurice, Paris, 1951; t. II, 1.
Byzance et les Francs, Paris, 1956.
272 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Răspîndirea creştinismului în Răsărit *

De bună seamă că «creştinarea» lui Constantin cel M are nu a în ­

semnat im ediat şi creştinarea Im periului său. N ici m ăcar după ce la
11 mai 330 se mutase capitala lui în Răsărit, la Bizanţ, după cum cereau
acest lucru atît m otivele de strategie politică şi m ilitară, cît mai ales
cele de ordin econom ic şi cultural. Chiar dacă unele provincii orientale
ca Egiptul, Palestina, Siria sau A sia M ică erau intens creştinate pînă
şi în regiuni rurale, totuşi în veacu rile IV, V şi V I mai existau pînă
şi în aceste părţi mulţimi nenum ărate de oameni încă neconvertiţi la
creştinism . M ărturii suficiente ne dau nu numai actele Sinoadelor ecu ­
m enice şi locale, cît mai ales decretele im periale şi scrierile m arilor
Părinţi şi scriitori bisericeşti. Episoadele Iulian A postatul ori Hipatia
din A lexandria, prevederile C odicelui teodosian ori închiderea şcolii din
A tena (529) de către Ju stinian sînt numai cîteva momente din procesul
atît de com plex al creştinării Imperiului. '
Iată cum afirma la 546 «prea creştinul împărat» Ju stin ian despre cei
ce încă nu prim iseră pînă atunci creştinism ul : «Zeci de mii de oameni,
din care unii vestiţi şi de neam, grăm ătici, filozofi, profesori şi medici,
după ce au fost descoperiţi şi torturaţi, au m ărturisit că nu-,s creştini,
de aceea au fost biciuiţi şi întem niţaţi, pentru ca pe urmă să fie în cre­
dinţaţi b isericilor să-i înveţe doctrina creştină». Desigur, afară de linia
aceasta «dură», creştinările cele mai multe au urmat drum mai firesc,
mai paşnic.
Totuşi, linia urmată de Constantin nu mai putea fi părăsită, mai
ales după ce schim barea m oravurilor şi a credinţei adusese şi în Im ­
periu o singură şi o prosperitate econom ică mult deosebite de stările
de criză din secolul al III-lea. Dacă ne gîndim că la anul 476, Imperiul
roman do Apus va sucomba, iar cel de Răsărit, în cet-în cet se va gre-
d za, doşi va păstra mai departe atributul de «roman» — atunci vom
înţelege că dacă n-ar păstra orientarea creştină, care-i dădea elan şi
ascendenţii de ordin cultural asupra tuturor supuşilor şi mai ales asupra
popoarelor din jur, Imperiul de R ăsărit n-ar fi avut şansa de a dura încă
1000 de ani după încetarea celui de Apus. E drept că acest lucru va li
cuţit cu două tăişuri : făcîndu-şi din B iserică o aliată, unii din împăraţi
au căutat să facă din ea nu numai «Biserică de stat» ci şi m ijloc de
* C ap itol re d a c ta t de P r. p ro f. T. B o d o g a e
 P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 273

dom inare cezaro-papistă. Au fost momente cînd această colaborare a

a ju ta t şi statului şi B isericii, dar au fost mult ocazii cînd ea a stricat
şi unuia şi celeilalte.
M ai trebuie să spunem cîtev a cuvinte şi despre căile prin care
creştinism ul a făcut progrese în Răsărit. Fiind de la început patria
creştinism ului, provinciile răsăritene au cunoscut din prim ele veacuri
o largă autonomie şi apoi şi autocefalie. B iserica siriană îşi avea încă
din veacul II Scriptura tradusă în limbă proprie, iar în seco lele III— IV
şi cîntări şi slu jbe respective. A celaşi lucru se va întîmpla în seco ­
lele IV — V I cu B isericile arm eană, coptică, arabă, georgiană, abisi-
niană etc. Nu-i de m irare că şi poporul «barbar» al goţilor şi-a primit
traducerea B ibliei tot din Răsărit. A cest lucru în Apus n-a fost posibil.
E ceva în spiritul grecesc de a vedea în chip dem ocratic şi pentru alte
popoare şi pentru alte Biserici aceeaşi îndreptăţire. A fost o mare fe ­
ricire că, înainte de a se greciza şi deci înainte de a se îngusta unghiul
de vedere al creştinilor răsăriteni, popoarele din vestul A siei şi din
sud-estul Europei au trăit d eja o experienţă de libertate, au respirat
duh ecum enic, au cîntat şi s-au rugat în limba lor, iar atunci cînd —
din pricini de ordin extern, dar şi din pricina unei intoleranţe cres-
cînde a B isericii mai bine-zis a B isericii «greceşti» faţă de celelalte
(siriană, armeană, coptă, arabă etc.) — nu s-au ştiut m enaja interesele
lo cale şi specificul spiritual al acestor popoare, s-a aju ns la grele su­
ferinţe şi chiar la dezbinări dintre Biserica-m am ă şi B isericile nesto-
riană şi m onofizite, dezbinare care durează pînă azi. Este azi, cînd
istoria şi vrem ile ne cer să ne apropiem din nou unii de alţii, o datorie
de prim ordin de a reconsidera în duh de sinceritate şi iubire dorinţa
M întuitorului şi a A postolilor : de a fi cu toţii una. Popoarele şi B ise­
ricile Apusului au avut şi ele în primul mileniu liturghii şi tradiţii de
rugă p ro p rii; păcat că acestea au fost strivite, în cît abia le-a mai ră­
mas am intirea.
Dintre popoarele răsăritene creştin ate în perioada aceasta amin­
tim pe armeni, georgieni, perşi, indieni, arabi, copţii egipteni şi e tio ­
pieni, nubieni etc. Să nu uităm că prin nestorieni credinţa creştină a
ajuns să fie cunoscută pînă în Turchestan, China şi M ongolia. Să le
luăm pe rînd.
1. In A rm en ia vom avea prima biserică naţională înainte chiar ca
în Im periul roman creştinism ul să aju n gă religie de stat. Deşi ţinutul
18 — Istoria bisericească
274 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

muntos al tării i-a aju tat pe armeni să-şi apere mai uşor independenţa,
totuşi cele două mari puteri Persia şi Bizanţul se vor am esteca ade­
seori în viaţa ei, anexînd teritorii din ea sau chiar supunînd-o îndeo­
sebi pentru poziţia ei strategică. R eligia dualismului persan renăscută
cu fanatism de regatul sasanizilor (224— 640) n-a putut atrage pe ar­
m enii dornici după independenţă, dar mai ales fam iliarizaţi cu credinţa
creştină. Ca să scape de un m ăcel organizat de trupele persane, tînărul
descendent dintr-o fam ilie regală G rig o rie supranumit L u sa v o riţ = Lu­
m inătorul (f 332), s-a refugiat în C ezareea Capadociei, unde arhiepis­
copul Firm ilian l-a. cîştigat pentru credinţa creştină. întors în ţară, a
fost Ia început persecutat de regele T irid a tc II (261— 317), dar în urma
unor îm prejurări zguduitoare, acesta şi-a schim bat atitudinea, mai ales
în urma unei vindecări m iraculoase la care ar fi contribuit şi Grigorie
aruncat de el în închisoare vrem e de 15 ani. Tiridate trim ite acum pe
G rigorie la C ezareea să fie hirotonit, iar la întoarcere însuşi regele,
arm ata şi sfetnicii lui se botează (între anii 280— 301), iar de acum G ri­
gorie organizează B iserica cu centrul la Ecimiadzin, locul unde — după
tradiţie — însuşi Domnul Unul-Născut s-a coborît să-i fixeze altarul.
Şi astăzi Ecimiadzinul este cea' mai mare m înăslire şi centrul B isericii
arm ene. G rigorie a mai înfiinţat încă 12 episcopate, aşezînd ca titulari
pe fiii foştilor preoţi păgîni, form aţi de el în credinţa creştină. A rătîn-
du-se ca un adevărat părinte, G rigorie a murit la adînci bătrîneţe, ajun-
gînd — după tradiţie — să mai lase n ecreştinate doar 17 fam ilii.
: In A rm enia s-a introdus, după modelul preoţiei leviţilor, principiul
ereditar. în că G rigorie folosise în locu l limbii siriene limba arm eană
în predică. Un descendent al său A r is ta g e va prezenta B iserica armeană
la Sinodul I ecum enic din N iceea (325). Dintre urmaşii acestuia, amintim
de N c r s e s c e l M a re (353— 379), prieten cu Sfîntul V asile al C ezareei, de
la care a luat exemplu, întem eind m înăstiri şi aşezăm inte de binefacere,
Jvicrri caro n-a fost înţeles de reg ele Pap, care l-a otrăvit pe m otiv c-ar
imila pe greci. Do atunci B iserica arm eană se declară autocefală, iar
conducătorul oi «culolicos». Ce folos însă, că nu pentru multă vreme.
Po la 385 cea mai maro parte (4/5) din A rm enia e anexată de perşi,
iar reslul di' bizantini. Salvarea a ven it to t prin Biserică, pentru că la
428 regalul armean încetează, dar rolul de conducător al poporului
îl ia acum catolicosul cu adunarea clerului şi poporului. C el mai mare
ierarh a fost atunci S a h a c (îs a c ) c e l M a re (390— 440), ultimul deseori-
 PER IO A D A A D OU A (325— 787) 275

dent al Sfîntului G rigorie Luminătorul. Prietenul acestuia, arhimandritul

M esro p , născoci alfabetul arm ean după modelul celui sirian, aşa încît
de acum nici în cercările perşilor de a sparge unitatea arm enilor trim i-
ţîndu-le episcopi sirieni şi nici cele ale bizantinilor, trim iţîndu-le epis-
copi sau învăţaţi greci, nu au reuşit. La anul 410 era gata traducerea
B ibliei după versiunea siriană (P eşito), iar la 432 o a doua ediţie şi
după Septuaginta. Cei doi prieteni, Sahac şi M esrop reform ează litur­
ghia arm eană, introducînd — pe lingă imne proprii — şi elem ente din
liturghiile Sfîntului lacob, Sfîntului V asile şi Sfîntului Ioan Gură de
Aur. La fel s-au introdus slu jbele sfintelor Taine şi ierurgii, după cum
s-a făcut şi popularizarea multor scrieri patristice din părinţii sirieni
şi greci. C elebri au mai fost şi polem istul Eznic, precum şi E lise şi M oisi
de la H orene, amîndoi istorici cunoscuţi.
C ontinuele războaie dintre sasanizi şi bizantini exp lică de ce la
Sinoadele II, III şi IV ecum enice au lipsit cu totul episcopii armeni.
Tocm ai în anul 451, cînd se ţinea Sinodul IV ecum enic la Calcedon,
arm enii se răsculaseră contra perşilor, care voiau să Ie impună cre ­
dinţa m azdeistă a lui Zoroastru. Cu toate că le prom iseseră ajutor, b i­
zantinii n-au făcut-o. însuşi cato-licosul Io s ii a murit ca m artir în 543.
După 485 s-a restabilit' pacea între bizantini şi perşi. H en o tic o n u l lui
Zenon, care voia.îm păcarea dintre nestorieni şi m onofiziţi a fost aprobat
şi de armeni, dar curind după aceea, poate dintr-o traducere greşită a
term enului «cpooi?» prin «persoană», în Ioc de «fire», poate şi din anti­
patie p olitică faţă de «greci», sinoadele de la V a g a iş a p a t (491) şi Tvin
(525), la care au luat parte şi episcopi georgieni şi alani, au declarat
că ţin de acum monofizismul, primind totodată şi adaosul la trisaghion
făcut de Petru Gnafevs, «cel ce te-ai răstignit pentru noi». în fond, ar­
m enii ţin un monofizism moderat, legat mai mult de unele expresii mai
puţin fericite. C elelalte elem ente din cultul şi trad iţiile lor (cu excep ­
ţia unor influenţe iudaice despre jertfe, ca şi unele deosebiri privind
postul şi alte puncte de mai m ică im portanţă), sînt ortodoxe. în cercările
făcute ulterior, mai ales sub îm păratul H e i a d i e (610— 641) de a reveni
la ortodoxia calcedoniană n-au dat roade tot din m otivele am intite.
2. Din A rm enia creştinism ul s-a răspîndit şi în G e o ig ia sau I v iiia
şi iată cum :
Prin anii 320 o credincioasă arm eană N in a sau N un ia, aju nsa acolo
ca roabă de război, a în g rijit pe un copil bolnav atît de bine, în cît
276 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

acesta s-a vindecat în mod neaşteptat. V estea a făcut vîlv ă atît de mare,
în cît Nunia a fost chem ată şi la regina, căreia i-a insuflat încredere
în Dumnezeul creştinilor şi prin rugăciune, bolnava s-a vindecat. R e­
gele M irian n-a dat atenţie prea m are faptului, dar odată cînd a ajuns
într-un impas într-o pădure, şi-a adus am inte de rugăciunile creştinilor
şi a invocat şi el pe Dumnezeu. Drept mulţumită pentru ajutorul dat,
regele a trim is în anul 326 soli la împăratul Constantin cel M are să-i
trim ită m isionari. Constantin trim ite pe patriarhul Eustaţiu al A ntiohiei,
care botează pe rege şi poporul său, aşezînd ca prim episcop pe lo a n
ca sufragan al său. Ca şi în Arm enia, am estecul perşilor şi bizanti­
n ilor le-a stat de multe ori în cale în drumul spre independenţă. în
seco lele V şi V I cu arma în mînă, regii A rc il şi V a h ta n g s-au răsculat
adeseori îm potriva perşilor invadatori. Sub V ahtang (446— 499) se amin­
teşte de primul catolicos georgian, ceea ce înseamnă — ca şi în A r­
menia — că B iserica georgiană, de acum bine organizată în 2 eparhii,
s-a d eclarat autocefală, că ju risd icţia scaunului antiohian va fi încetat
de acum. în tre 390 şi 550 s-au tradus Biblia şi principalele cărţi de slujbă
în limba georgiană. Nu e sigur dacă Sinodul trulan din 692 recunoaşte
au tocefalia B isericii georgiene, patriarhului de A ntiohia revenindu-i
doar dreptul de a - 1 hirotoni pe cato lico s ori de a trim ite un exarh în
caz de vacanţă sau de tulburări eretice. Probabil că prim ejdia incursiu­
nilor arabe, care erau tot mai dese acum, întrerupe buna dezvoltare a
B isericii georgiene. Ca şi arm enii, n ici georgienii n-au participat la S i­
nodul IV ecum enic de la C alcedon, din 451, şi la 491 şi 525 s-au d ecla­
rat m onofiziţi, dar acest fapt a fost numai ceva trecător. La începutul
secolului V II, sub împăratul H eraclie (610— 641), georgienii revin la
formula calcedoniană sub catolicosu l K irian I, despărţindu-se astfel de
armeni. în tăriţi îndeosebi prin contactul strîns cu cen trele m onahale de
lingă Ierusalim , de la Athos, Sinai, din Cipru şi Bitinia, unde de
timpuriu se întîln esc şi călugări georgieni s-au tradus şi în limba lor
niull.o cărţi creştine, s-a introdus liturghia bizantină şi s-a putut astfel
păşirii specificul propriu al culturii georgiene.
IVlru Ivirul era o m arcantă figură în secolul V III, fiind un profund
cunoscător al literaturii ascetice creştine. R avagii m ari a făcut m ahom e­
danismul : m înăstiri şi biserici vech i au fost distruse, m ajoritatea popu­
la ţie i islam izată prin teroare. Amintim ca m artiri pe A b o din T b ilisi
 P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 277

(| 6 8 6 ), S fin ţii D aniil şi C on stan tin (f 715), r e g e l e A r c il (t 727) etc.

Pentru cei răm aşi ortodocşi, centrul b isericesc a răm as la M zehet.
Se ştie că de la georgieni în secolul V I s-a extin s creştinism ul şi
spre nord la populaţiile vecine : alani, ţani, lazi, abasgi, de pe ţărmu­
rile M ării N egre şi Caspicei.
3. Spre miazăzi de A rm enia se înregistrează în perioada a Il-a pro­
grese m ari printre m e s o p o ta m ie n i, între Tigru şi Eufrat. După 489, cînd
şcoala de la Edesa a fost închisă, centrul cel mai im portant a rămas
N isibi. I a c o b c e l M a re ( f 338) a ilustrat v estita şco ală siriană prin
predicile lui m orale. Se ştie că după anul 363, N isibi se afla sub
stăpînire persană, dar aceştia îngăduie —•din ură faţă de bizantini —•
desfăşurarea liberă a creştinism ului la ei. Epoca de aur a literaturii si­
riene a atins culm ea dezvoltării sale pe vrem ea S tîn tu lu i E frem Şirul
( t 373) supranumit «lira Duhului Sfînt», pentru gingăşia şi m ăiestria im-
nelor şi rugăciunilor lui pline de evlavie.
4. In P e r s ia de sub dinastia sasanizilor (226— 636), cu toate că era
dominată politic de cercurile fan atice ale preoţilor mazdeeni şi dualişti,
creştin ii s-au înm ulţit încă înainte de anii 300, cum s-a văzut şi din
istoria maniheismului. La N iceea, în 325, participa şi Io a n episcopul
Persiei. Se ştie că în tot timpul dinastiei sasanide, perşii au fost mereu
în luptă nu numai cu bizantinii, ci şi cu alte popoare din sud şi din
nord, pînă ce la 628 i-a zdrobit îm păratul bizantin H eraclie, iar peste
1 0 ani cad sub arabi. In tot acest răstimp teatrul de luptă se schimba,

cînd în favoarea unuia, cînd a altuia.

La începutul secolului IV din două centre au radiat spre Persia
m isiunile creştine : din Edesa, vech ea cetate a regilor A bgar şi patria
primei traduceri siriene, P e şito , şi din Nisibi, unde «şcoala perşilor»
a fost întem eiată în anul 306 de Sfîntul Iacob ( t 338), m ărturisitor în
persecuţia lui D iocleţian şi participant apoi la primul Sinod ecum enic.
La anul 343 începe o epocă de 35 de ani de crudă persecu ţie a
creştinilor de către regele persan Ş a p o r II, instigat de m agi şi de e v r e i:
Se vorbeşte de 16.000 m a rtiri! După o linişte de 40 de ani, în anul 418
izbucni o altă persecuţie ce va dura 30 de ani din pricina episcopului
A b d o s din Suza, care a incendiat un templu persan. în schimb, din anul
425, nestorienii cîştigară bunăvoinţa regelui V a ra n es, răscum părînd cu
bani 7000 de prizonieri perşi.
273 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Ultima persecuţie persană are loc sub regele C o s r o e la anul 614,

dar peste 14 ani îi răzbună îm păratul bizantin H erad ie.
Cînd în 363 Nisibi cade sub perşi, m arele dascăl Efrem Şirul va
trece cu colaboratorii lui în Edesa, tot la o «şcoală a perşilor», pe care
o va mai ilustra după el şi alţi mari dascăli şi m isionari ca N a rses, Iha,
R ab u la (toţi în secolul V). în acelaşi timp au înflorit şi alte centre, de
pildă la M oşu l, în Persia propriu-zisă, unde la c o b A ir a a te expunea pe
la 350 în acrostih învăţătura creştină. La începutul secolului V avem
şi un episcop diplomat M a iu ta din M aiperkal, trim is în m isiune la
Bizanţ. Cam în aceeaşi vrem e înflorea şcoala din S e le u c ia -C te s ifo n ,
unde în 410 şi 419 se ţineau sinoade, ce afirmau independenţa canonică
faţă de scaunul de A ntiohia.
După jum ătatea veacului V, p olitica stalului persan a fost deosebit
de favorabilă faţă de nestorienii alungaţi de bizantini, care vor cunoaşte
acum o înflorire excepţională.
De la sinodul din Seleu cia din 497, num ele ]ui N estorie este pomenit
alături de ale m artirilor. Pe la sfîrşitul perioadei a Il-a rolul «patriar­
hatului» nestorian de Seleu cia-C tesifon se fundamenta în cadrul isto­
riei creştinism ului prin referirea la Avraam din Haran şi cei trei magi,
care l-au vestit, respectiv l-au adorat pe Hristos.
La sinodul din Seleu cia din 486 s-a definit «crezul» B isericii nesto-
riene : «M întuitorul e Dumnezeu perfect şi om perfect» ; «nu ne trebuie
confuzie ca în monofizism». C el mai im portant sinod e cel din 499 de
la Seleucia.
Conştiinţa de sine a nestorienilor ajunge la apogeu cu toată apă­
sarea musulmană. încă pe la anii 600 ei făcuseră convertiri din nordul
A rabiei pînă la hunii din Crim eea, la triburile ungro-turce de lîngă
Ura Ii şi Turchestan, la tibetani (unde influenţară şi asupra cultului local
lama), ajungînd chiar şi în Sum atra şi în China (pe la 779), Numărul
lor va creşte vertiginos, cîtev a m ilioane, conduşi de vreo 2 0 0 de
e p i s c o p i . C l e r u l era căsătorit, chiar şi episcopii. B isericile lor erau sim ­
ple, modeste, fără podoabe ca cele bizantine. M ult a influenţat şi teolo­
gia ascetica ,i marelui anahoret Is a c S im l, care, după 5 luni de episcopal,
s-a rctias intr-o m înăslire, predicînd ca nimeni altul înfrînarea, trezvia
şi munca manuală, toi atîtea căi spre desăvîrşire. C ărţile lui erau tra­
duse de timpuriu în greacă, arabă, etiopiana, slavă. P ăcat că popoarele
de stepă vor distruge aproape total această operă im presionantă.
 PER IO A D A A D OU A (325— 787) 279

5. C eva mai bine s-au păstrat creştin ii torniţi din Mcilcibar, pe coasta
apuseană a Indiei. La Sinodul I ecum enic semnătura episcopului «loan
al m arei Indii şi al Persiei» vrea să însemne că încă de atunci exista
în India o B iserică sufragană celei persane. Tradiţia despre evanghelia
dusă în India de Apostolul Toma era vie în secolul IV, cum spun scrii­
torii Eusebiu de Cezareea, G rigorie Teologul şi Am brozie. Din cauza
persecuţiei regelui Şapor sute de m eşteri persani se refugiază în M a la b a r ,
unde li se dau însem nate privilegii, păstrate pînă azi. în veacu l V I n e­
gustorul C o sm a « In d icop lev stu l» m ărturiseşte că a întîln it multe co ­
m unităţi creştine sub conducerea cîtorva episcopi. Limba de cult era
siriana. S-a păstrat şi o cruce cioplită în piatră neagră cu inscripţii din
vrem ea sasanizilor. O altă cruce cu inscripţii în dialect indian (secolul
VII) s-a păstrat în biserica din Kottayam , centrul bisericesc din M a­
labar. D atorită contactului cu Persia, unde domina nestorianism ul, B i­
serica indiană a fost mult timp nestoriană. Dar au răm as şi com unităţi
ortodoxe. De pe la anii 800, legătura cu Persia s-a rupt pentru aproape
600 de ani. Din acel timp, B iserica indiană e autoceaflă. Din secolul
X V II, eliberîndu-se de tradiţiile aduse de m isionarii rom ano-catolici,
B isericile creştine din India devin monofizite.
6 . Printre triburile a r a b e de la hotarul sud-estic al Imperiului roman,

din C oelesiria şi pînă la poalele muntelui Sinai şi golful A caba, creşti­

nismul a pătruns graţie apostolatului erem iţilor din pustiul arabic. Pe
la 372, M au v ia, o principesă saracenă, odată cu în ch eierea acordului
de pace cu Bizanţul, a primit episcop pentru supuşii ei creştini, în per­
soana venerabilului călugăr M o ise. De asem enea şi S im ion S tîlp n icu l şi
cuviosul monah E ftim ie s-au bucurat de mare cinste printre arabi. Pe
acea vrem e, pentru arabii din ju ru l muntelui Sinai, s-a creat un
episcopat sufragan Patriarhiei de A lexandria. Un alt trib arab a> avut
în decursul secolului V un scaun episcopal la Jita b e . Un al treilea trib,
ce întreţinea legături de prietenie cu Bizanţul, şi-a primit căpetenie b i­
sericească chiar pe propriul lui şeic A s p e b e th o s sau P etru , cum s-a
numit după ce a fost botezat de călugărul Eftimie. A cest episcopat arab
se afla sub ascultarea scaunului de la Ierusalim . în fine, a patra eparhie
creată pentru triburile arabe din jurul Damascului, pe la m ijlocu l se­
colului V, era dependentă de scaunul A ntiohiei. în timpul domniei îm ­
păratului A n a sta sie (f 518) a trecut la creştinism A lm u n dar, căpetenia
p olitică a unui alt trib arab.
280 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Cu toate că părţile nordice ale A rabiei au fost cercetate de nu­

m eroşi m isionari creştini şi săm înţa învăţăturii lui Hristos a fost arun­
cată pînă departe în ţinutul N edjed, nu se poate vorbi de o B iserică
unitară şi naţională arabă.
în sudul A rabiei, în aşa-zisa «A rabie fericită», printre h a ja riţi sau
hom eriţi, a activ at ca predicator în decursul anilor 350— 354, episcopul
T e o iil, trim isul împăratului Constanţiu. A cest episcop, educat în ale
credinţei de Eusebiu al Nicom idiei, a propovăduit creştinism ul sub
form ă ariană, cîştigînd pe mulţi arabi din Yemen, printre care şi pe
regele hom eriţilor. Pe seam a acestor arabo-creştini au fost înfiinţate
trei biserici în Tarafan, Aden şi Hormuz.
îm potriva misiunii creştine din Yem en au reacţion at iudeii care
vor reuşi să dea hom eriţilor un rege iudeu, Duh-Novas. Incepînd cu
anul 522, creştinii arabi sînt persecutaţi de acest rege iudeu. în aju tor e
chem at regele Etiopiei, care-1 răsturnă.
Din cauză că la 616 partjea cea mai mare a A rabiei a ajuns sub
dependenţa perşilor, aşa-num iţii «creştinii lui Toma» au fost atraşi
spre nestorianism . Odată cu această învăţătură greşită şi-a făcut in tra­
rea printre creştinii de acolo şi monofizismul.
7. în ţinutul apusean al Siriei, în cetatea A ntiohiei, primul oraş al
O rientului, creştinism ul ajunge dominant în decursul secolului IV. în
cercul retorilor şi al filozofilor, elenism ul mai avea încă forţă vitală,
făcînd ca păgînism ul să-şi continue existen ţa pînă prin secolul V.
Cu cea mai mare ten acitate s-a menţinut păgînismul în Gaza din
F ilisteea. în ţinutul Fen iciei de la litoralul mării, arhiepiscopul de mai
tîrziu al Constantinopolului, Ioan Gură de Aur, bucurîndu-se de spri­
jinu l împăratului, a putut distruge, cu ajutorul călugărilor, bastioanele
păyîne unul după altul.
In Palestina, atît împăratul Constantin cel M are cît şi mama sa,
îm părăteasa Elena, şi-au cîştigat m erite nepieritoare, ridicînd pe pă-
mînlul «Tării făgăduinţei» biserici m onumentale, pentru consolidarea
creştinism ului. La sfîrşilul secolului al IV -lea, toate centrele mai în ­
semnate', de cari' ne vorbeşte Sfînta Scriptură, se puteau mîndri cu b i­
serici şi ininiisliri.
Deşi o parle a Asiei M ici, încă de la începutul secolului al III-lea
era împîn/ită cu o reţea de biserici episcopale, iar în decursul seco ­
lului IV creştinism ul va înregistra o victorie importantă, vech ile san c­
 PER IO A D A A D OU A (325— 787) 281

tuare păgîne au continuat să-şi m enţină poziţiile. M isionarii creştini au

putut desfăşura o activitate bogată şi încununată de succeis, atît în
A sia, cît şi în Caria, Frigia şi Licia, unde totuşi în decursul secolului
al V l-le a mai existau puternice colonii păgîne.
8. în Egipt, m etropola de unde radiau razele bin efăcătoare ale soa­
relui învăţăturilor M întuitorului era A lexandria.
Cu toate că în acest oraş, încă de la sfîrşitul secolului al II-lea
dăinuia faim oasa şcoală cateh etică, păgînismul a putut să se m enţină
în tot cursul secolului IV. A bia cînd au fost dărîm ate faimosul Se-
rapeum şi celelalte sanctuare păgîne, a simţit păgînism ul că pierde cu
totul terenul.
In întreg Egiptul, B iserica îşi avea organizarea ei proprie, numărînd
aproape 100 de eparhii, care erau în dependenţă de scaunul A lexan ­
driei. Dintre cen trele eparhiale mai însem nate amintim pe cele din Pe-
lusium, Thmuis, A rsinoe, N icopolis, Lycopolis, Herm opolis din Tebaida
şi cel din B eren ice din Libia pentapolit)ană (Eusebiu, Is to r ia b is e r i­
c e a s c ă VI, 40, 42, 4 6 ; VII, 10, 11, 26 şi V III, 13).
B iserica egipteană nu a fost cîştigată de propaganda arienilor, iar
m isionarii m elitienilor mai curînd au întărit decît au slăbit unitatea
avîntului monahismului ortodox. A lături de propaganda şi m isiunea
bisericilo r episcopale şi a clericilo r exilaţi în părţile de nord şi de m ij­
loc ale Egiptului, în timpul disputelor dogm atice, un m erit deosebit şi-au
cîştigat călugării. Un alt factor care a aju tat cauza creştină, a fost îm ­
p rejurarea că începînd cu secolul IV, limba m aternă a fost întrebuin­
ţată de oam enii B isericii în scopuri m isionare. Pe nesim ţite, vechea
scriere cursivă, greoaie şi nepractică, e înlăturată de alfabetul grecesc,
după ce a primit unele adaptări şi transform ări, fiind acom odată limbii
autohtone a copţilor.
In secolul IV, aproape întreg Egiptul era împînzit cu biserici
creştine.
Cu toate acestea, nu se poate afirma că păgînismul era zdrobit. Aşa,
de pildă, pe insula Philae, în extrem itatea sudică, deşi exista o puternică
colonie creştină, m arele sanctuar al Isidei a trebuit să fie cruţat de
teama tribului blem ienilor de dincolo de hotare. U rm area a fost că
păgînii şi-au putut practica nestingheriţi cultul în templul zeiţei Isis,
cît şi în alte locuri secrete, fiind însă continuu supravegheaţi şi urmă­
riţi în acţiunile lor de conducătorii B isericii egiptene.
282 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

9. In A b isin ia , sau în regatul azumitic etiopian, creştinism ul a pă­

truns graţie a doi tineri din Tir, F ru m en ţiu şi E desiu , nepoţii învăţa­
tului filozof M ero p iu din Tir. în timpul lui Constantin cel M are (306—
337), acest filozof a întreprins o călătorie de studii în A bisinia. A juns
într-un port al acelei părţi, corabia lui e atacată şi jefu ită de indigeni.
Cu excep ţia celor doi tineri, atît M eropiu cit şi însoţitorii lui .sînt
omorîţi. Frum enţiu şi Edesiu sînt aduşi sclavi la curtea regală din Axum
(Auxuma). G raţie culturii şi ştiinţei, cei doi şi-au cîştigat încrederea
regelui, recăpătîndu-şi libertatea, obţinînd chiar posturi de înaltă ,răs­
pundere la curtea regală. După m oartea regelui, la stăruinţele reginei-
mame, cei doi au continuat să trăiască la palat, ajutînd-o la conducerea
ţării şi veghind ca tînărul fiu de rege Aizana (Ezana) să prim ească o
creştere îng rijită. Cînd acesta a luat conducerea ţării, F ru m en ţiu : şi
Edesiu au părăsit A bisinia. Frum enţiu a plecat spre A lexandria, unde
tocm ai fusese hirotonit episcop Sfîntul A tanasie cel M are. Istorisindu-i
toate întîm plările, precum şi succesele obţinute în predicarea ş i.r ă s -
pîndirea credinţei creştine, m arele A tanasie l-a înduplecat .să accepte
să fie sfinţit episcop al abisinienilor. După unii istorici actul sfinţirii
a ¡avut loc la 328 sau 329, după alţii sau ceva înainte de 340, sau curînd
după 346. Intorcîndu-se la Axum, Frumenţiu a botezat la 350 pe regele
A iz a n a şi pe fratele său S aza n a şi apoi pe rînd o parte însem nată: a
poporului. La 356, împăratul Constanţiu scrie atît regelui, cît şi fratelui
lui să vegheze ca şeful lor bisericesc, episcopul Frumenţiu, să se con ­
form eze adevăratei credinţe reprezentată prin episcopul arian Gheor.ghe
al A lexandriei, rupînd orice legătură cu A tanasie cel M are. Constanţiu
a crezut că prin acest m ijloc va reuşi să-l atragă şi pe Frumenţiu, de
partea arienilor sau îl va com promite în faţa înalţilor săi protectori.
A bisinia a continuat totuşi să răm înă ortodoxă. Cosma Indicoplevstul,
.uilorul unei topografii creştine, care s-a bucurat d e .m a re cinste în
limpid îm păraţilor Ju stin ian I (527— 565) şi Iustin II (565— 578), am in­
teşte în lucrarea sa (1, 3 la M igne, P.G., L X X X V III, 169), că în A bisinia
erau biserici, episcopj, preoţi şi mulţi călugări ortodocşi. '
(in alt merit al episcopului Frum enţiu a fost crearea unei litora­
luri naţionale eliopiene, a cărei dezvoltare a mers m înă în mină cu
creştinarea lor. M eritul lui Frum enţiu a fost că a introdus şi v o c a le 1în
scrierea etiopiană, pirul atunci alcătuită numai din consoane, reuşind
 P ER IO A D A A D OUA (325— 787) 283

s-o facă astfel mai uşor de citit. încetu l cu încetul a luat naştere o
literatură etiopiană creştină.
Ca şi în Egipt şi în vestul A rabiei, un rol deosebit a avut în dez­
voltarea creştinism ului din Etiopia monahismul. C ălugărilor se şi dato-
resc primele imne şi primele traduceri din greacă şi siriacă. în veacurile
V şi VI, înainte de ven irea arabilor, se am intesc chiar pelerini etio ­
pieni pe la Sinai, la A lexandria etc. După venirea arabilor în Egipt
(640), A bisinia răm îne într-o izolare im presionantă, dar îşi va păstra
trad iţiile vech i creştine, chiar dacă alături de ele sînt şi urme de iu ­
daism (circum ciziunea, sabatul — alături de duminică, abţinerea de la
unele m încăruri, preoţia ereditară) şi de mahomedanism (poligam ia). Cît
despre monofizismul B isericii etiopiene, el este mai mult formal. în
că rţile de cult ei sînt ortodocşi. Legăturile «oficiale» cu Biserica-m am ă
a copţilor egipteni a rămas şi aici, ca şi acolo, mai mult o form ă ana­
cron ică.
N u b ien ii şi b le m ie n ii ,au a c c e p ta t şi ei creştinism ul sub formă de
monofizism în timpul domniei împăratului Ju stinian (527— 565). Printre
e i a activat preotul Iu lian din A lexandria, un m onofizit înflăcărat, bucu-
rîndu-se de sprijinul îm părătesei Teodora. După o activitate m isionară
de doi ani, el s-a reîntors la A lexandria, încredinţînd turma spre păs­
torire episcopului Teodor din P h ilae.

BIBLIOGRAFIE

R. W . T h o m s o n , M o s e s K h o r e n a I s ' i , H isto ry o i th e A rm en ia n s, C am ­
bridge (M ass), 1978.
P en tru r ă sp în c lire a c re ştin ism u lu i in A r m e n i a : P. K r ü g e r , Zur E in fü h ru n g d es
C h riste n tu m s in A r m e n ie n d u r ch d e n K ö n ig T reiat (T ir k la le s ), în «O stk irch lich e S tu ­
dien», W ürtzburg, X IX (1970), p. 339— 346.
L. Ş. K o g y a n, L 'E glise A r m é n ie n n e ju sq u 'a u C o n c ile d e F lo r e n c e , B eiru th, 1961.
H. P a s d e r m a d j a n, H is to ir e d e l'A rm én ie, Paris, 1949.
R. G r o s s c t , H is to ir e d e l'A rm én ie d e s o r ig in e s à 1071, Paris, 1947.
M. O r m a n i a n , L 'E glise A r m é n ie n n e , Paris 1910, trad, engleză, London, 1920.
A. A b r a h a m i a n , T h e C h u r c h e a n d F a ith of A r m e n ia , London, 1920.
F. T o n r n c b i z e, H is to ir e p o lit iq u e et r e lig ie u s e d e 1'A r m e n ie , Paris, 1910.
A. D o w l i n g , T h e A r m e n ia n C h u rch , London, 1910.
tn lim b a ro m â n ă : M i h a i R ă d u l o s c u , A s p e c tu l n a ţio n a l în e v o lu ţ ia B is e r ic ii
•a r m e n e , în «B iserica O rtod oxă Rom ână», XC1I (1974), nr. 3— 4, p. 447— 515.
Protos. E p i f a n i e N o r o c e l , B is e r ic a A r m e a n ă , în «M itropolia M old ovei şi
S u cev ei», XLI (1965), nr. 7— 8, p. 374— 390.
Pr. Prof. 1. P u 1 p e a (Răm ureanu), P o s ib ilit a te a în t o a r c e r ii B is e r ic ilo r m o n o fiz ite
la O r to d o x ie , în «O rtodoxia», III (1951), nr. 4, p. 586— 636, în d eoseb i p. 618— 621.
H. Z o h r a b i a n , Is to r ia B is e r ic ii A r m e n e d e la in t r o d u c e r e a c r e ş tin is m u lu i in
A r m e n ia p in ă în z ile le n o a s tr e . In ro m ân eşte de V . M estu rgian, B u cu reşti, 1934.
284 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

Pr. G r . D. C r u c e a n u , Is t o r ia B is e r ic ii A r m e n e p în ă Ia S in o d u l a l I V - le a e c u ­
m en ic , B u cu reşti, 1929.
P en tru r ă s p în d ir e a c r e ş tin is m u lu i în G e o r g ia : C. T o u m a n o f f, S tu d ie s in
C h ristia n C a u c a s ia n h is to r y , G eorgetow n, 1963, 601 p.
I. M. L a n g, L iv e s a n d le g e n d s o i t h e G e o r g ia n S a in ts, London, 1956.
iP. P e e t e r s, L e s d é b u t s d u c h r is tia n is m e en G é o r g ie d 'a p rès l e s s o u r c e s h a g io ­
g r a p h iq u e s . T irag e a part des «A nalecta Bolland ian a», I (1932), p. 5— 58.
R. J a n i n, O r ig e n e s c h r é t ie n n e s d e G é o r g ie , în «Echos d'O rient», X V (1912)r
p. 289— 299.
M. T a m a r a t i, L’É g lis e g é o r g ie n n e , Rom e, 1910.
O l g a L e b e d e w, H is to ir e d e la c o n v e r s io n d e s G é o r g ie n s a u c h r is tia n is m e ,
Rom e, 1905. ,
Protos. E p i f a n i e N o r o c e l , I s t o r ic u l B is e r ic ii g e o r g e in e ..., în ¡«M itropolia
M old ovei şi S u cev ei», X L III (1967), nr. 9— 10, p. 577— 592.
P en tru r ă s p în d ir e a c re ştin ism u lu i în P ers ia , T u r k e s ta n , M o n g o lia , In d ia ş i C h i n a :
W . D e 1 i u s, G e s c h ic h t e d e r ir is c h e n K ir c h e v o n ih r e n A n lă n g e n b is zu m 12.
Ja h r h u n d e r t, M iinchen,, B asel, 1954.
P.-iP. de M é n a s c a , L 'É g lise M a z d é e n n e d a n s ¡’E m p ire S a s s a n d ie , în «C haiers
d 'h isto rie m ondiale», II (1955), nr. 3, p. 554— 565.
D e 1 e h a y e, H., Les v e r s io n s g r e c q u e s d e s a c t e s d e s m a r ty r e s p e r s e s s o u s
S a p o r II, P aris, B ru x e lle s, 1905.
L a b o u r t, J ., Le c h r is tia n is m e d a n s ¡'E m p ire p e r s e s o u s ia d y n a s t ie sa ss a n ic le
(224— 632], 2-e éd., P aris, 1904.
C o d i e r, L e c h r is tia n is m e e n C h in e e t e n A s ie so u s i e s M on g o ¡s. Paris, 1908.
E. N a u, L 'e x p a n s io n n e s t o r ie n n e e n A s ie , Paris, 1914.
P en tru In d ia : P. T h o m a s , C h u r c h e s in In d ia , Delhi, 1964.
E. T i s s e r a n t , E a s tern C h r is t ia n it j in In d ia , Bom bay, C alcu tta, M adras, 1957.
L. W . B r o w n , T h e In d ia n C h ristia n s o i St. T h o m a s , Cam bridge, 1956.
P en tru E t i o p i a : N i c o I a e, m itrop olitu l A xom ei, 'H ’Ex-zli'iata AiOtoziac,.
A ddis A beda, 1950. A s h o rt in tr o d u c tio n to t h e E tio p ia n O r th o d o x C h u r c h , A ddis
A beba, 1965.
J . B. C o u 1 b e a u x, H is to ir e p o lit iq u e e t r é ü g ie u s e d 'A b y ssin ie , Paris, 1929.
¡Pr. Prof. L i v i u S t a n , O n o u ă p a tr ia r h ie , B is e r ic a d in E tio p ia , în «O rtod oxia»,
X II (1960), nr. 1, p. 34— 73.

Răspîndirea creştinismului în Apus *

La începutul secolului IV, g raniţele nordice ale Imperiului roman

aju n seseră pînă la văile Dunării şi Rinului. Desigur nu toate populaţiile
cuprinse în aceste im ense terito rii erau creştine, dar în cele mai multe
purii lumea părăsise vechile credinţe. Prim ele com unităţi ştim c-au fost
în oraşe, în porturi, pe liniile mai circulate. Term enul «paganus» în
accepţia actuală apare cam din perioada aceasta în documente (Paul
Orosiu). Ceea ce o interesant de con statat pentru peninsulele Italică şi
Iberică, spre a nu mai vorbi de insulele britanice şi de Apusul co n ti­
nental, term inologia creştină indicînd elem entele de bază ale crezului
* Capitol redactat de Pr. prof. T. B o d o g a e
 PER IO A D A A D O U A (325— 787j 285

şi organizării v ieţii creştine au un caracter mai abstract şi mai in telec-

tu alist decît în Răsărit. Era şi firesc acest lucru pentru că, de pildă,
în Italia pînă la anii 300, limba în care se săv îrşea Liturghia era greaca.
A bia scriitori mari din seco lele IV şi V ca şi sinoadele respective au
creat şi generalizat term inologia creştină.
în orice caz, în această perioadă tot ce s-a adîncit şi lărgit în
m aterie de răspîndire a creştinism ului se leagă de tem eliile puse an te­
rior. A ceasta cu atît mai mult, cu cît em igraţia continuă a popoarelor
numai pe această cale s-a putut dizolva în «Romania», în m oştenirea
romană, chiar dacă ei vor schim ba aproape total aspectul lumii apu­
sene. Episcopatul din nord-vestul A fricii (patria lui A rnobius de Sicca,
a înflăcăraţilor Firm icus M aternus şi Lactanţiu, dar mai ales a lui A u­
gustin, Fulgenţiu de Ruspe ş.a.) era numeros încă înainte de secolul
IV. C ît despre 9(pania poetului creştin Prudenţiu, a isto ricilor Paul
O rosiu şi Sulpiciu Sever, mai tirziu a scriitorilor Isidor şi Hiidefons
de Sev illa se ştie că în jurul anilor 300 concentrau în sinoade aproape
regulate la Sevila cîte 19— 20 episcopi. Ce să vorbim de B iserica cu
vechim e to t aşa de mare a G aliei, în care activau Sfîntul Ilarie, Cezar
de A relate, Sfîntul G rigorie de Tours, V incenţiu de Lerin, Prosper de
Aquitania şi alţii care-şi aveau tradiţii venerabile din R ăsărit cu litur­
ghie şi cu sinoade proprii ? Iar de-a lungul Rinului şi Dunării în seco ­
lele IV —-VI activau nu mai puţin vestiţii m isionari : Sfinţii Severin de
Noricum ( f 482), Columban şi Gali, apostolii E lveţiei de azi. La acestea
Irebuie adăugaţi factorii care au dinamizat şi unificat opera de creşti­
nare din Apus : papalitatea şi ordinul călugăresc al benedictinilor, de­
sigur sprijiniţi de un trecut lung de muncă, dus de apostoli şi scriitori
<a A m brozie din M ilan, Paulin de Nola, F ericitul Ieronim , Rufin, Ioan
('iisian, Petre Hrisologul, papa Leon cel M are (440— 461), şi alţii. în
general, însă, peste întreg Apusul vrem e de peste 100 de ani s-au
.ibătut — odată cu im igrarea popoarelor germ anice — şi luptele ariene,
unele din ele (mai ales în nordul A fricii), duse cu cea mai m are cruzime,
i.ir după creştin area francilor (finele secolului V) şi mai ales după
•ilianţa cu m erovingienii, creştinism ul apusean va primi prin noua idee
<le ju risd icţie universală a papalităţii uri aspect instituţionalist, pe zi
c e trecea tot mai depărtat de duhul apostolic şi de respiraţia ecum eni-
<<i a B isericii. Totuşi, în perioada de care ne ocupăm, Liturghia, «ere-
286 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ

zul», norm ele de conducere nu-şi pierduseră încă cu totul nota au­
ten tică din vechim e.
Pentru a înţelege mai bine specificul v ieţii bisericeşti apusene, e
necesar să mai amintim cîtev a lucruri proprii numai O ccidentului.
D escentralizarea adm inistrativă a Imperiului adusă de D iocleţian
nu-i putuse asigura acestuia liniştea ,• regresiunea econom ică, criza re ­
ligioasă şi asaltul tot mai în teţit al «barbarilor» vor schim ba în cu-
rînd totul.
Nu ştii care din ele au fost mai mari. Un Imperiu nu se putea
conduce de unul singur, cu un aparat adminLstrativ incapabil şi co ­
rupt. Un Im periu de uzură şi de dezgust, îără in iţiative industriale şi
com erciale, fără un ideal propriu, servit cu devotam ent, un Imperiu în
care între anii 300— 450 toată arm ata era condusă numai de «barbari»,
un astfel de Imperiu nu putea să nu cadă. C eea ce este însă interesant,
este faptul că nu «barbarii» au distrus Imperiul, ci el s-a prăbuşit din
pricina decăderii sale sub toate aspectele.
«Barbarii» au venit pe teritoriu l rom an ca «federaţi», ca aliaţi,
conducătorii lor urcă în scara ierarh iei civile şi m ilitare a Imperiului
pînă la cele mai mari grade n obiliare şi adm inistrative, dar ei n icio ­
dată nu se vor gîndi să ia tronul im perial pentru ei, nici să schim be
m ăcar lim ba latină pe care o im itau copilăreşte. Goţii din Balcani,
ostrogoţii din Italia, burgunzii din Franţa, vizigoţii din Spania şi chiar
vandalii din A frica şi atunci cînd vor crea organizaţii statale, vor gîndi
că salvează Imperiul. Ei erau însă puţini la număr, clim a sudică îi m o­
leşea repede, cu limba latină nu s-au fam iliarizat prea mult, coeziunea
lor internă era slabă, în cît în scurtă vrem e «statele» lor s-au prăbuşit,
într-un fel ei făcuseră, însă, un m are serviciu Imperiului împrospătîndu-i
cadrele. După «barbarizarea» Im periului se revine curînd la o «rom a­
nizare» a lui. Desigur aceasta nu va mai fi ca cea veche ; form ele noi
vor li lot atîţia germeni ale unor popoare noi, ale unor B iserici noi.
Aşa trebuie înţelese creştin ările din Apus din perioada a Il-a.
Ca un paradox viaţa creştin ilor se sim ţea mai în siguranţă tocm ai
pe teritoriul «barbar», în afara limesu-Iui, a graniţelor pe care im pe­
rialii nu le mai puteau apăra. Iată ce spune în această privinţă scriitorul
creştin Salvian (t 495) : «Săracii sînt despoiaţi (la noi, la romani) de
tot ce au, văduvele se vaită, orfanii sînt călcaţi în picioare pînă în tr-atît
în cît mulţi dintre ei (chiar oam eni de neam ales şi de creştere deo­
 PER IO A D A A D OU A (3 2 5 ^ 7 8 7 ) 287

sebită), îşi caută scăpare la duşmani. Pentru a nu pieri ca victim e ale

persecuţiei publice, ei se duc să caute la barbari omenia rom anilor,
întrucît nu mai pot răbda neom enia barbară printre romani. Se stră­
mută la goţi, bagauzi (burgunzi) sau la alţi barbari... căci preferă să
trăiască liberi sub o aparentă sclavie, decît să fie sclavi sub o aparentă
libertate».
Cu alte cuvinte, cu m ici excep ţii (unde a in terven it şi folosirea
forţei) cele mai multe popoare germ anice au fraternizat cu creştin is­
mul în mod voluntar. I-a im presionat îndeosebi ideea, de putere, de
cunoaştere, de bogăţie, de ospitalitate şi de curăţenie a m oravurilor
pe care le vedeau la unii din reprezentanţii Bisericii, îndeosebi la că ­
lugări. «Dumnezeul creştinilor e mai puternic», spuneau atît C lovis al
francilor, cît şi Bonifaciu al saxonilor.
în co lo , form ele noi creştine nu <sînt de cea mai înaltă şi mai pură
calitate. S -a am estecat şi ceva superstiţie, dar mai ales calcul politic.
Oricum, prin creştin irea triburilor germ anice începe o epocă nouă în
istoria Apusului : Evul mediu.
' Triburile germ anice se pot împărţi în două grupe mari : germ anii de
vest şi cei din ţările scandinave. Dintre aceştia, un ram a răm as în
patria lor, aşa-num iţii germani nordici. C elălalt ram, form at în m ajo ­
ritate de goţi sau germani răsăriteni, au pornit spre sud, stabilindu-se
pentru un timp la gurile V istulei.
După cum am mai spus, la începutul secolului al IlI-lea, goţii au
năvălit în Dacia, ajungînd pînă la Dunăre şi atacînd Imperiul roman.
De la captivii căzuţi în sclavie, precum şi de la creştinii găsiţi în
D acia şi Crim eea, goţii au luat cunoştinţă de m isterele religiei cre ş­
tine. în oraşele greceşti, răsfirate de-a lungul coastei M ării Negre,
creştinism ul era bine co n so lid at; doi episcopi, C adm u s de Bosphorus
şi T e o til (Theophilos) din Gothia, au luat parte la primul Sinod ecu­
m enic de la N iceea (325). Titulatura de «episcop de Gothia» nu vrea
să însem ne că toţi goţii erau la 325 creştini, ci că ei locuiau intr-un
ţinut în care B iserica era bine organizată. Judecîndu-1 pe episcopul Teofli
după num ele său, nu mai încape îndoială că era grec, iar ca el num eroşii
preoţi şi monahi din Goţia. . :
Au activat cu succes printre goţi capadocianul E u tih ie (E u ty c h io s)
şi episcopul A u diu de M esopotam ia, ex ilat în Sciţia M ică de împăratul
Constanţiu.
288 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

M eritul cel mai m are pentru con vertirea goţilor îi revine lui U liila
sau W u liila, strănepotul unor creştini originari din apusul Capadocici,
care la 264 au fost luaţi în cap tivitate de goţi.
W ulfila (Ulfila) s-a născut în ţinutul dunărean, în ju ru l anului 310.
Fiind un bun cunoscător al lim bilor gotică, latină şi greacă, a intrat
în slu jba goţilor, îndeplinind funcţia de interpret. A taşat unei misiuni
gotice la curtea împăratului Constanţiu, a rămas la Constantinopol,
fiind sfinţit episcop în 341 de Eusebiu al Nicomidiei, pe atunci epis­
cop de Constantinopol, pentru creştin ii din ţara goţilor. Dezlănţuind
du-se pe la 348 o cumplită persecuţie îm potriva creştinilor goţi, Ulfila,
bucurîndu-se de consim ţăm întul împăratului, a condus cea mai mare
parte a fraţilor creştini de origine gotică peste Dunăre, în M oesia in­
ferioară la N icopolis ad Istrum ; cei stabiliţi în ţinutul din ju ru l Plevnei,
se numeau «goţi m ici». A ci au putut să trăiască în sărăcie şi lipsiţi de
o cultură superioară, dar liniştiţi şi nesupăraţi de nimeni, fiind conduşi,
atît din punct de vedere b isericesc cît şi social, de Ulfila.
U lfila s-a bucurat de o cinste deosebită şi între «romani», dintre
care multe fam ilii şi-au încredinţat odraslele creşterii şi educaţiei lui.
A participat la diferite sinoade şi conferinţe, ţinute între reprezentanţii
goţilor şi ai rom anilor. îşi înch eie viaţa la Constantinopol, în 383, cu
ocazia unei conferinţe religioase ţinută la curlea lui Teodosie cel M are.
Vrem e de 40 de ani a predicat în trei lim bi (greacă, latină şi gotică).
Un alt m erit al aceluia care s-a putut mîndri cu titlul de «apos­
tolul goţilor», a fost alcătuirea unei noi scrieri, făcută din alfabetul
grecesc, latin şi scrierea runică a germ anilor, precum şi trad u cerea
Sfintei Scripturi în limba gotică. M ultele latinism e din traducerea sa
sînt o m ăturie a influenţei ţinuturilor rom anizate de la Dunăre asupra
operei sale.
C oncom itent cu răspîndirea creştinism ului printre goţii lui Ulfila,
s-a început şi acţiunea de creştin are a unor goţi ce locuiau în Dacia,
acţiune brusc întreruptă de persecu ţia pornită între anii 368— 372 îm­
potriva creştinilor.
Poate că persecuţia ar fi luat proporţii, dacă nu s-ar fi pus în m iş­
care hunii, un popor nomad originar din A sia. A ceştia, aju nşi la Don,
îi bat pe alani. Pe la 370, aju ng la M area de Azov, unde-i în tîln esc pe
oslrogoţi. Şase ani mai tîrziu dau de vizigoţi. C ele două popoare ger­
 PER IO A D A A D OU A (325— 787) 289

mane, neputînd ţine piept hunilor, au trecu t Dunărea, cerînd vo ie îm ­

păratului V alens (364— 378) să se stabilească pe păm întul Imperiului.
V alen s le-a satisfăcut cererea, indicîndu-le ca loc de adăpost Tracia. în
m ase com pacte de triburi, în calitate de «foederati», adică luptători
au xiliari, s-au statornicit pe teritoriul roman, slujind împăratului ori de
cîte ori avea n evoie de m ercenari.
O altă condiţie pusă de V alens a fost îm brăţişarea creştinism ului
sub forma ariană. A stfel m ajoritatea vizigoţilor lui Fritigern au deve­
nit arieni, în jurul anului 375.
T rataţi rău de guvernatorii im periali de la Dunăre, goţii se răs­
coală în mai multe rînduri. în anul 378 însuşi împăratul V alens e bătut
la A drianopol şi ucis de ei. O rice în cercare de a-i readuce la O rtodoxie
(chiar din partea Sf. Ioan Gură de Aur) va fi zadarnică.
La 24 august 410, vizigoţii jefu iesc Roma, de unde vor p leca curînd,
în sudul Franţei (la Toulouse) şi apoi în Spania. A bia peste 180 de ani
d irecţia ariană din Spania e înlocuită cu una ortodoxă, care a şi creat o
tradiţie de stat şi B iserică autocefală : regele convoca sinoadele, nu­
mea episcopi, Liturghia păstra un străvechi caracter ecum enic. Statul
vizigot din Spania sucom bă în 711, cînd vin arabii.
în Italia numai B iserica mai stătea în picioare. Cu to ată groaza
răspîndită de hunii lui A tila, papa Leon cel M are (440— 461) nu ezită
să-i iasă in cale şi să salveze Roma de la distrugere. Ultimul împărat
roman, Romulus Augustulus (476) se dovedise neputincios, fiind de­
tronat de Odoacru, regele tribului german al herulilor.
Din 476, Im p eriu l rom an d e A p u s ş i-a în c e ta t e x isten ţa . O strogoţii
aduşi de huni s-au arătat mai toleranţi, în deosebi cel care s-a intitulat
«regele Italiei», Teodoric cel M are (t 526), pe care şi papii îl cereau
arbitru. Reşedinţa sa din R avena era un centru invidiat. Doar atitudinea
Iui Ju stin ian de sprijinire a m onofiziţilor l-a silit şi pe Teodoric să-şi
m odifice politica. După m oartea lui, regatul ostrogot decade şi va fi
cu cerit de bizantini.
De la oslrogoţi şi vizigoţi arianism ul a trecut şi la alte triburi
germ anice învecinate sau înrudite. în timpul domniei regelui Renismunt,
.suevii au devenit arieni, iar m eritul regelui H araric (510— 559) este
<icela de a-i readuce la O rtodoxie. Un m erit deosebit la convertirea
snevilor are arhiepiscopul M arian d e B ra c a ra (B rag a), nord-vestul
Spaniei.
290 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

L o n g o b a r z ii (la n g o b a rz ii) lui A lboin ( t 572) care au venit pe la 568

în Italia din Panonia, unde au locuit un timp, erau parte păgîni, parte
creştini arieni. In urma căsătoriei regelui A utharis cu principesa T h eo -
d elin d a , longobarzii au avut o regină creştină. O steneala Theodelindei
de a-şi convinge soţul să se lepede de arianism a fost zadarnică, dar
după m oartea lui A utharis, Theodelinda, căsătorindu-se cu ducele
A gilulf de Turin, acesta, la stăruinţele ei, s-a botezat, desigur tot în
form ă ariană. A bia în secolul V II, în timpul domniei regelui G rim oald ,
au putut fi convinşi longobarzii să se lepede de arianism.
A sem enea celorlalte popoare germ anice, au îm brăţişat arianism ul şi
rugii, schirii şi turchelingii.
B urgunzii, care la începutul secolului V locuiau parte între rîul
M ain şi N eckar, parte pe m alul stîng al Rinului, după isto ricii Paul
Orosiu (Is to r ia b is e r ic e a s c ă , V II, 32) şi Socrate (Isto ria b is e r ic e a s c ă ,
V II, 30), au fost arieni, îm brăţişînd această erezie de la vizigoţi. Bur-
gunzii au păstrat arianismul pînă la m oartea regelui Gundobas şi u rca­
rea pe tron a fiului său SigismunS.
V a n d a lii au făcut cunoştinţă cu arianismul în Panonia. La 429,
cînd s-au m utat în A frica, întemeinduş-şi un nou regat,, au fost to t
arieni, persecutînd pe ortodocşi. P ersecuţiile îndreptate împotriva,
ortod ocşilor au continuat pînă la 534, cînd generalul Belizarie, trimis
de Ju stinian, a dat lovitura de graţie regatului vandalilor. Suferinţele
aduse de vandali vor ii exploatate de arabi în curînd.
F ran cii au făcut cunoştinţă cu Evanghelia în urma faptului că s-au
aşezat într-o ţară în care creştinism ul era îm păm întenit de mult.
La început nu toţi francii au îm brăţişat creştinism ul. La 496, în
preajm a b ătăliei cu alam anii, de la Rinul superior, regele C h lo d w ig
(C lo v is) (481— 511), care într-o m ăsură oarecare, graţie soţiei sale Clo-
ti Ida, o principesă burgundă, era fam iliarizat cu credinţa în Hristos,
a lacul un legăm înt so lem n : îm brăţişarea creştinism ului în cazu l
că va învinge. Promisiunea făcută şi-a ţinut-o primind botezul, îm pre­
ună cu p e s le 3 .000 de nobili, din partea episcopului R em ig iu s d e R cim s.
A ctul regelui a l'ost curînd im itat şi de restul francilor. Legenda spune
că o porumbiţă ar fi adus din cer mirul pentru ungerea regilor 1a.
Soissons.
 P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 291

C onvertirea francilor a fost un evenim ent de o însem nătate capi­

tală. Prin încreştinarea acestui popor, expansiunea ereziei lui A rie era
oprită. în decursul secolului V I burgunzii, vizigoţii şi suevii s-au lep ă­
dat de arianism. Intr-o vrem e cînd aproape toţi principii germani erau
păgîni sau arieni, regele Chlodwig ne apare ca un apărător al O rto­
doxiei în Apus. E adevărat că prin creştinarea francilor nu au putut
fi înlăturate dintr-odată nici superstiţia, nici brutalitatea. Spre norocul
francilor, nu le-au lipsit episcopi demni şi conştienţi de m isiunea lor,
ca un R em ig iu s de R eim s, C ez a r d e A r lc s şi M artin d e T ou rs, S fin la
G e n o v e v a , S fin ta R a d eg u n d a etc.
Deşi v icto ria puternicului rege Chlodwig (496) asupra triburilor
germ ane ale alam anilor şi şvabilor a fost h otărîtoare şi în ale credin­
ţei, totuşi convertirea lor a mers greu. La m ijlocul secolului VI, numai
o m inoritate a alam anilor erau creştini. începînd cu secolul V II, s-au
ostenit la con vertirea alam anilor călugării m isionari scoţieni (F r id o -
lin, C olu m b a n , G allus, T ru dpert, Pirm in, M agn u s şi T eo d o r). A şeză-
m intele m înăstireşti de la St. Gallen, Sokingen, St. Trudpert, Reichenau,
Fiissen şi Kempten, fundaţiuni ale lor, au continuat m area operă
m isionară.
B a v a r e z ii, vecinii de la răsărit, ai alam anilor, s-au aşezat încă de
la începutul secolului al şaselea înlr-un ţinut în care, în parte, era
aruncată săm înţa Evangheliei. Din a doua ju m ătate a secolului VI
propaganda creştină a sporit, pătrunzînd şi în fam ilia princiară. Atunci
probabil s-a creştinat şi G a rib a ld şi fiica sa T h eo d elin d a , regina lon-
gobarzilor. La invitaţia lui Garibald au venit diferiţi m isionari spre
a d esăvîrşi acţiunea creştin ării (abatele E u staţiu dc L u x eu il, episcopul
R u p rech t d e W orm s, episcopul E m eran d e P o itiers şi episcopul m isio­
nar C o rb in ia n d e C h a rtrettes). A devărata orînduire a v ieţii bisericeşti
a bavarezilor a creat-o, Ia iniţativa ducelui Odillo, B o n ifaciu . T eri­
toriul ei a fost împărţit în u rm ătoarele eparhii : Regensburg, Passau,
Freising şi Salzburg ,• din voinţa îm păratului Carol cel M are (768— 814)
B iserica B avariei a fost ridicată, în 798, la rangul de arhiepiscopie. De
la aceste scaune episcopale ale B avariei a pornit în curînd o vie a c­
ţiune m isionară spre popoarele slave de la răsăritul şi nord-estul ţării,
adică spre carinlieni, m oravi şi boemi.
, Creştinism ul a pătruns în acelaşi timp şi la cei din Turingia, aflaţi
sub ascultarea francilor. în jurul anului 685, şi-a făcut apariţia ia

i
2!>2 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

W ürzburg scoţianu l K ilian . După creştin area ducelui G o z b erg , au a c­

ceptat şi ceilalţi turingieni creştinism ul. în urma reacţiunii de la 698,
m uriră ca m artiri mai mulţi m isionari c r e ş tin i; a fost necesară o nouă
misiune, săvîrşită de Bonifaciu.
Printre frizi, aşezaţi între W eser şi gurile Rinului, m isiunea creş­
tină a fost condusă cu succes de anglo-saxonul W illib ro rd şi tovarăşii
săi. M unca la care s-au an gajat (690) nu a fost uşoară. D efinitiva con ­
vertire a frizilor a putut-o face C arol cel M are, prin cu cerirea în tre­
gului teritoriu.
M eritul cel mai mare în răspîndirea creştinism ului printre n ea­
murile germ ane îl are anglo-saxonul W in irid (B on ifaciu ). A cesta s-a
evidenţiat ca m isionar, reform ator şi organizator. De primul succes
s-a învrednicit între anii 721— 722, în H essa superioară. în lo calitatea
Am öneburg a reuşit să con vertească mult popor, printre care şi căp e­
ten iile locului, fraţii D ettic şi Deowulf. De mai mare succes s-a învred­
nicit Bonifaciu după a doua călătorie făcută la Roma în 722 cînd a fost
sfinţit episcop al germ anilor de către papa G rigorie II (715— 731). Pro­
te ja t de puternicul C arol M artel, s-a îndreptat de data aceasta spre
H essa inferioară şi Turingia. A colo a reuşit să înlăture păgînism ul, do-
borînd faim osul stejar de la Geism ar, închinai zeului Thunar sau Thor
(zeul tunetului). Din lemnul stejaru lu i tăiat a lăsat să fie construită o
bisericu ţă închinată Sfîntului Petru, convingînd astfel pe germ anici că
puternicul lor zeu e neputincios.
A ctiv itatea organizatorică a lui Bonifaciu, ridicat în 732 de papa G ri­
g o r ie III (731— 741), la dem nitatea de arhiepiscop, a început după a treia
călătorie făcută la Roma (737— 738). în drum spre casă a rînduit
treburile b isericeşti din Bavaria. De asem enea a pus tem eliile eparhiilor
de Buraburg, Erfurt, W ürzburg. Totodată, Bonifaciu şi-a îndreptat privi­
rile şi asupra celorlalte teritorii ale germ anilor şi ale regatului fran­
cilor, care necesitau o grabnică şi radicală reform ă bisericească.
După ce bălrînul Bonifaciu a consolidat situaţia b isericească din
G e r m a n i a , .străbătut de un dor ascuns, dar mai înalt, şi-a îndreptat
din n o u paşii s p r e ţinutul unde îşi începuse activ itatea m isionară, în
ţ i n u t u l f ri zi lor. întovărăşit de num eroşi discipoli, a pornit la 753 pe
c u r s u l R i n u l u i i n jo s. Iarna anului 753— 754 a petrecut-o la Utrecht,
îndată ce s - a desprim ăvărat, şi-a continuat activitatea m isionară. De
data aceasta, munca lui nu i-a fost de lungă durată. în ziua de 5 iunie
 PER IO A D A A D OU A (325— 787) 293

în săptăm îna Rusaliilor anului 754, Bonifaciu şi cei 52 discipoli şi în ­

soţitori, pe cînd aşteptau lin iştiţi pe neofiţii ce urmau să prim ească
taina m întuirii, s-au pom enit în faţă cu o ceată de păgîni care s-au
năpustit asupra lor, omorîndu-i pe loc. Corpul bătrînului m artir, ucis pe
malul rîului Boorn, unde astăzi se găseşte oraşul Dockum, a fost trans­
portat şi înm ormîntat la m înăstirea Fulda, centrul activ ităţii sale.
P osteritatea l-a preţuit în mod deosebit, acordîndu-i num ele de
«apostolul germ anilor». Fire intolerantă, el a avut continui lupte cu
adversarii, dintre care unii erau reprezentanţii unor credinţe rătăcite,
iar alţii se opuneau ca B iserica germ ană să fie supusă scaunului de la
Roma.
P rin tre b ritan i sau briţi, creştinism ul a prins rădăcini încă din pe­
rioada anterioară. In decursul secolului al IV -lea, Evanghelia a fost a c­
cep tată aproape de toţi locuitorii, pătrunzînd în nord pînă aproape ele
Scoţia. Cînd însă trupele rom ane s-au văzut silite să abandoneze, la
407, Britania, ţară a devenit teatrul de ja f şi de pradă al picţilor şi sco ­
ţilor, adică al locuitorilor din Scoţia şi Irlanda. Prinţul V o rtin g ern a
cerut aju tor triburilor germ ane ale anglilor şi saxonilor, care i-au sa­
tisfăcu t cererea. Dar în curînd noii ven iţi cu ceresc insula şi devin stă-
pînii ei. Odată cu statornicirea lor în noua patrie politeism ul cîştigă tot
mai mult teren. Numai britanii din părţile m untoase ale apusului, din
C am brai (W ales şi Cornwall) au putut să-şi m enţină independenţa şi
credinţa creştină. .
în celela lte părţi învecinate, creştinism ul a înregistrat un oarecare
progres. In Irlanda (Hibernia, Sco ttia M aior), unde săm înţa creştin ă a
pătruns mai de mult din Britania, la 431 episcopul C elestin I al Romei a
trim is în calitate de episcop «ad Scottas in Christum credentes» pe
P alad iu , un preot roman. M eritul definitivei creştin ări a celor din
Irlanda îi revine S fîn tu lui P a tr ic k (P atriciu ), un britan.
In Caledonia sau S co ţia (S co ttia M inor) cum i s-a spus în Evul
mediu, adică în ţara picţilor, a început să predice, pe la începutul se­
colului al IV -lea, britanul N in ian . M eritul cel m are al con vertirii p ic­
ţilor şi scoţienilor îi revine însă abatelui irlandez C olu m ba n .
C ătre sfîrşitul secolului al V l-le a m isiunile creştin e îşi reîncep a c­
tiv itatea printre a n g lo -s a x o n i. La 596, papa Grigore cel M are (590— 604)
a trim is pe egumenul benedictin A u g u stin împreună cu alţi 40 călugări
ca m isionari în A nglia. R egele Ethelbert din Kent, spre a face pe plac
2 04 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

soţiei sale Berta, o principesă francă, a primit cu bunăvoinţă pe m isio­

nari, îngăduindu-le să predice nestingheriţi. Curînd după sosirea lui A u­
gustin şi a tovarăşilor săi din A nglia, regele şi m ajoritatea poporului au
primit Taina Botezului. C entrele m itropolitane C anterbury (Canturia,
capitala regatului), K ent şi York, s-au învrednicit de această cinste.
După 50 de ani, au primit creştinism ul alte cinci regate anglo-saxone,
în frunte cu Essex şi puternicul Northumbria.

BIBLIOGRAFIE

K. S. Latourette, A h is t o r y o l t h e e x p a n s io n o l C h ristia n ity , 1— 2,

London, 1971.
E. Démougeot, L a fo r m a tio n d e l'E u ro p e e t I e s in v a s io n s b a r b a r e s , t. I.
D es o r ig in e s g e r m a n iq u e à l'a v è n e m e n t d e D io c tétien , Paris, 1969.
P. L e m e r 1 e, In v a s io n s e t m ig r a tio n s d a n s fus B a lk a n s d e p u is la fin d e l' é p o ­
q u e r o m a in e ju sq u 'a u V I II- e s i è c le , în «Revue H istoriquq», t. 211 (1954), p. 265— 308.
I v a n D u i c e v , B iz an tin i e L o n g o b a r d i, Roma, 1974.
E. A. T h o m s e n , T h e V is ig o t h s in t h e tim e o i U lfila , O xford , il966 ; Idem,
C h ristia n ity a n d th e n o r th e r n B a r b a ria n . T h e C o n ilic t h e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­
tia n ity in t h e to u rth c en tu r y , O xford, 1963.
A. v o n Harnack, D ie M is sio n und A u sb reitu n g d e s C h riste n tu m s , 2 Bd.,
4-e A uflage, Leipzig, 1924.
J . G e f f c k e n , D er A u s q a n q d e s q r ie c h is c h - r ö m is c h e n H eid en tu m s, H eid el­
berg, 1920.
J. Z e i 11 e r, L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e
¡'E m pire R o m a in , Paris, 1918.
A. L i p p o l d u n d E. K i r s t e n , D o n a u p ro v in z e n , în «R e alle x ico n für A n tik e
und Christentum «, Bd. IV , S tu ttg art ,1951, ed. 147— 189.
P entru p ă t r u n d e r e a c r e ş tin is m u lu i in N o ricu m ş i G e rm a n ia : V e zi b iblio grafia
de la cap itolu l preced en t precum ş i : S u lp ice S év ère, V io d e S ain t M artin , t. I—II.
T e x te et trad. par. J Fon tain e, Paris, 1968. Eugipius, D as L e b e n d e s H e ilig e n S e v er in .
L atein isch und deutsch... von R. N oll, B erlin , 1963. Trad. engleză by L. B ie le r and
L. K restan, W ashington, 1965.
I. Zibermayr, N o ricu m , B a y e r n u n d Ö s te r r e ic h . L o r c h a ls H a u p tsta d t und
clio E in fü h ru n g d e s C h risten tu m s, 2-e A u flag e H orn, 1956.
R. N o l l : F r ü h e s C h riste n tu m s in Ö s te r r e ic h , W ien , 1954. V e zi şi altă b ib lio ­
g rafic în studiul Pr. prof. I. Răm ureanu, C r e ş tin is m u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e
a le Ilir icu lu i Ia s fîr ş itu l s e c o lu lu i a l IV -Ie a , în «Studii T eo lo g ice», X V I (1964), nr.
7 «, p. 108 -450.
I’en ln i p ă t r u n d e r e a c re ş tin is m u lu i în G a lia : V e zi b iblio grafia pentru îm p ăratul
Miircii Aurcliu (160- -181).
All.i h ihJiografic : P. M. D u v a 1, L a G a u le c h r é tie n n e à l' é p o q u e r o m a in e .
I. D e s o n i j n i e s ch rétien n es à la fin du IV -e siè cle , Paris, 196 4 ; Idem , L 'E g lise d e s
(¡ m ile s nu V -<• />•;'<•(•/!•, Paris, 1957—.1965; Idem, L a G a u le ju sq u 'a u m ilie u d u V -e s iè c le ,
P .h K 1!)/1.
.1. ,1. l l . i l l, H isto ire d e la G a u le r o m a in e (120 av ant J . Ch. — 451 après J .
Ch.), Paris, 1059. A. M eslin, H ila ir e d e P o itie r s , Paris, 1959. A. L etraille, E. D elarn elle
et J.-R . Paliin<|ue, H is to ire du c h r is tia n is m e e n F r a n c e , T. I. D es o r ig in e s à la c h r é ­
tie n té m e d ie v a le , Paris, 1957 ; R. Philippe et autres, L a G a u le c h r é t ie n n e , 500— 900,
Paris, 1973.
 PER IO A D A A D OU A (325— 787) 295

Dezvoltarea organizării bisericeşti.

Patriarhalele. Sinoadele *

Începînd cu domnia împăratului Constantin cel M are (306— 337), şi

in special de la împăratul Teodosie cel M are (379— 395), Imperiul roman
a luat tot mai mult aspectul unui stat creştin. Tem eiul organizaţiei B ise­
ricii a răm as tot eparhia cu circum scripţiile adm inistrative rom ane. Deşi
prin canoane (can. 6 Sardica, 343), s-a stabilit ca sediul unui episcop să
fie numai într-un oraş, această h otărîre n-a putut fi aplicată nici în Apus,
nici în Răsărit, unde găsim sedii episcopale şi în lo calităţi mai puţin
însem nate. Dacă un episcop avea o eparhie prea întinsă, cu consim ţă-
m întul sinodului provincial, putea s-o împartă cu un alt episcop, sau
m itropolitul avea dreptul să înfiinţeze noi eparhii. O biceiul din timpul
postapostolic ca episcopii să fie aleşi de episcopii învecinaţi, precum şi
de clerul şi poporul respectivei com unităţi bisericeşti, s-a menţinut
timp îndelungat. Dacă nu puteau participa toţi episcopii, se cerea ca
c e l p u ţin trei s ă l i e p rez en ţi, iar ceilalţi să-şi dea opinia în scris. Pen­
tru cazul că nu se puteau înţelege asupra per.soanei unui candidat
(can. 4 şi 6 al Sinodului I ecum enic), decidea m ajoritatea. M itropoli­
tului îi reven ea dreptul de confirm are. Din cauză că de multe ori po­
porul, prin aclam aţiuni, proclam a episcop pe cîte un preot sau chiar
laic catehum en, cum a fost cazul alegerii lui Am brozie din M ilan şi
a lui Sinesiu din Ptolem ais, dreptul poporului a fost restrîns. îm păra­
tul Ju stin ian a dispus ca la alegeri să participe din popor numai perso­
n alităţi distinse, care, împreună cu clerul cetăţii respective, să desem ­
neze trei candidaţi, dintre care m itropolitul cu episcopii alegeau pe
unul (N ov . 123, cap. I ; N ov . 137, cap. II). Sfinţirea noului ales urma
să aibă loc în decurs de trei luni după alegere, fiind îndeplinită de trei
episcopi (can. 25 al Sinod. IV ecum.).
Drepturile speciale ale e p is c o p u lu i erau : răspîndirea învăţăturii
creştin e prin predică ; hirotonirea preoţilor şi a diaconilor, hirotesia sub-
diaconilor, lectorilor, egum enilor, protopresbiterilor, protodiaconilor şi
a altor dem nitari b is e r ic e ş ti; vizite canonice, pregătirea şi sfin ţirea
Sfîntului M ir ; sfinţirea antim iselor şi a cim itirelor ; adm inistrarea peni­
tenţei ; prim irea şi exercitarea puterii legislative, ju d ecăto reşti şi admi-

* Capitol redactat de Pr. prof. lo a n R â m u rean u

296 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA

nistrative asupra tuturor persoanelor bisericeşti. Episcopul, în confor­

m itate cu h otărîrile sinodului din C artagina (419), era obligat să rezi-
deze în oraşul de reşedinţă al eparhiei sale, pe care nu-1 putea părăsi,
decît din m otive bine întem eiate. El era dator să se în g rijească de
instruirea religioasă a clerului şi a credincioşilor ; trebuia să se poarte
cu blîndeţe, să fie m ilostiv faţă de clerici şi să nu caute să stoarcă bani
de la dînşii (can. 14 al sinod, din Sardica şi can. 4 al Sinod. V II ecum.).
Era obligat să vegheze ca averile b isericeşti şi m înăstireşti să fie admi­
nistrate conform destinaţiei l o r ; să participe la sinodul episcopal, supu-
nîndu-se h otărîrilor acestuia (can. 19 al Sinodului IV ecum enic şi ca ­
nonul 18 al sinodului trulan) ; să inform eze sinodul episcopal despre
vizitele canonice, despre evenim entele mai însem nate din eparhia sa;
să prim ească sugestii, să propună m ăsurile de cuviinţă pentru prospe­
rarea e p a rh ie i; să nu întreprindă nim ic im portant ,fără ştirea au torită­
ţilor superioare bisericeşti. Episcopul nu avea dreptul să sfin ţească c le ­
rici pentru altă eparhie decît a sa.
între dem nitarii eparhiilor, locul de frunte îl deţinea arhidiaconul.
El avea datoria să supravegheze clerul inferior. începînd cu secolul
al IV -lea, cel mai vechi preot a căpătat numele de a rh ip r es b ite r, p ro-
t o p ie s b it e r sau şi p r o to p o p al bisericii catedrale şi stătea în timpul
Liturghiei la stînga episcopului. în caz că şeful său ierarh ic era îm ­
piedicat să slu jească, protopresbiterul îi ţinea locul.
După ce Evanghelia s-a răspîndit de la oraşe la sate, episcopii ne-
maiputînd supraveghea pe toţi clericii de la ţară şi-au ales reprezen­
tanţi care aveau datoria să controleze pe preoţii de la sate. A ceştia
au căpătat num ele de e p is c o p i d e ţa ră sau h o r e p is c o p i. După ce însă
legiuirea b isericească a oprit înm ulţirea prea m are a numărului epis-
copilor prin aşezarea lor în oraşe mai mici, horepiscopii au început
să dispară, locul lor fiind ocupat de aşa numiţii p e r io d e u ţi (vizitatori).
Numărul tot mai m are al credincioşilor a adus cu sine, din sec.
IV, înmulţi rea funcţiunilor b isericeşti, în special în B iserica R ăsări­
tului. De mulle ori funcţionarii eclesiastici nu erau clerici, ci laici.
Existenţa acestor funcţionari o putem atesta numai la b isericile epis­
copale din oraşele mai mari şi mai însem nate. A stfel la curtea impe­
rială se găseau sin g h eli, care la început n-au avut nici o însem nătate
oficială, fiind doar m artorii v ieţii duhovniceşti a episcopului. în cu-
 P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 297

rînd însă singhelii au devenit consilierii şi sfetnicii lui intimi, cîşti-

gîndu-şi o mare vază şi autoritate, ca unii care erau în continuă leg ă­
tură cu episcopul. Adm inistrarea averii B isericii fiind una din atribu­
ţiile episcopului, pentru a nu fi învinuit că nu adm inistrează co rect
bunul obştesc, el a numit un ic o n o m , recrutat de cele mai multe ori
din rîndul preoţilor. A tribuţiile acestora au fost fixate prin can. 26 al
Sinodului IV ecum enic de la Efes, din 451.
De cînd B iserica a obţinut privilegiul ca prin persoana episcopu­
lui să-şi e x ercite dreptul de protectoare a văduvelor, orfanilor şi săra­
cilor în faţa instanţelor civile, s-a sim ţit n ecesitatea numirii unor
e k d i k o s sau d e fe n s o r i, adică avocaţi ai B isericii, obligaţi să repre­
zinte in teresele B isericii înaintea tribunalelor. Pe cît era posibil, se
recrutau din rîndul clerului. A p o c r is ia r ii, în latineşte r e s p o n s a le s , erau
trim işii sau solii episcopilor pe lîngă autorităţile politice, îndeosebi pe
lîngă curtea im perială din Bizanţ, pentru m enţinerea bunelor relaţii din­
tre conducerea politică şi B iserică şi rezolvarea diferitelor treburi
bisericeşti. In special episcopul de la Roma şi din A lexandria, care erau
departe de curtea im perială de la Constantinopol, îşi aveau re sp o n s a lis-
u l sau a p o c r is ia iu l lor.
Pentru lucrările de cancelarie, episcopii aveau n o ta ri sau excep-
tori. în R ăsărit funcţia aceasta era încredinţată mai ales diaconilor.
Supravegherea notarilor o avea arhidiaconul numit p rim ic eru l (primi-
cerius) n o ta rilo r. Pe lîngă notari mai erau a rh iv arii, în sarcina cărora
cădea păstrarea actelor mai însem nate.
Pentru execu tarea serviciilor inferioare, ca de pildă în g rijirea b o l­
navilor şi îngroparea morţilor, erau aşa numiţii p a r a b o la n i şi k o p ia ti
(xouiatai) groparii. Din cauză că numărul acestor servitori inferiori a
ajuns să fie ridicat, la 410 îm păratul Teodosie II (408— 450) s-a văzut
silit să decreteze ca episcopul A lexandriei să nu aibă m ai mult de 600
parabolani, iar cel din Constantinopol mai mult de 950 gropari. îm pă­
ratul Ju stin ian (N ov . 3 din anul 535), a dispus ca la biserica Sfînta
Sofia să funcţioneze 60 preoţi, 100 diaconi, 40 diaconese, 90 ipodiaconi,
100 citeţi, 25 cîntăreţi şi 100 portari.
Pentru buna în g rijire a bisericilo r erau aşa-num iţii p a ia m o n a r i
(uapafjtovcxpioi). Din acest nume, pe care în B iserica v ech e îl avea pres-
biterul însărcinat cu supravegherea slujitorilor bisericeşti, s-a format
298 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

num ele greşit, dat unui servitor b isericesc : pălimariu, ponomariu sau
palamariu.
S istem u l m itro p o lita n existent în parte şi înainte de secolul IV,
a luat în perioada a Il-a o dezvoltare deosebită, ducînd la creşterea
şi centralizarea lui. Cu toate că încă din perioada trecută în fiecare pro­
vincie se găsea cîte un mitropolit, căpetenia celorlalţi episcopi, numele
de m itro p o lit, în adevăratul înţeles al cuvîntului intră în uz abia în
perioada a Il-a. In urma faptului că mai multe provincii formau, din
punct de vedere politic-adm inistrativ, o d ie c e z ă , iar mai multe die­
ceze formau o p r e fe c tu r ă , episcopul ce-şi avea reşedinţa în capitala
provinciei, în m e tr o p o lă , a devenit căpetenia şi protosul episcopilor
din provincia lui, adică m itro p o litu l lor. El avea dreptul de a convoca
sinoadele provinciale, executînd h otărîrile lor, de a conduce alegerea
episcopilor, de a hirotoni şi a întroniza în scaune pe cei aleşi. El se
în g rijea de adm inistrarea episcopiilor vacante, primea plîngerile fă ­
cute contra episcopilor, precum şi apelurile împotriva sentinţelor date
de aceştia şi luau, împreună cu sinodul m itropolitan, h otărîrile de cu­
viinţă pentru bunul m ers al Bisericii. Tot în sarcina m itropolitului mai
cădea îndatorirea de a depune pe un episcop, cînd se făcea vinovat
de erezie sau com itea abateri de la disciplina Bisericii, de a da con ­
cedii episcopilor, de a publica dispoziţiile can onico-bisericeşti în
eparhia sa şi de a veghea la păstrarea învăţăturii creştine adevărate.
Numele m itropolitului trebuia să fie pomenit la serviciile divine de toţi
episcopii eparhiei sale.
Din îm prejurarea că unii îm păraţi au dat unei provincii, pe lîngă
vechea capitală, o nouă capitală, iar în unele cazuri chiar două capi­
tale, episcopii acelor oraşe cu drept de capitală au primit şi ei titlul de
«mitropoliţi». Pentru a nu se diviza unitatea eparhiei şi a provinciei,
s-d hotărît ca episcopii din cap italele nou-înfiinţate ale unor provincii,
să rămînă numai m itro p o liţi o n o ra ri, fiind subordonaţi vechiului lor
m itropolit. M ai tîrziu, din cauză că m itropoliţii onorari s-au em ancipat
de Iu lela vechiului lor m itropolit, ei au depins numai de m itro p o litu l
su p erio r sau do a r h ie p is c o p u l căruia îi era subordonat şi vechiul lor
m itropolii.
Jntre m itropoliţii care s-au bucurat de acest titlu, au fost cei din
Roma, A lexandria, A ntiohia, Efes, C ezareea Capadociei, H eracleea din
Tracia, Tesalonic, Sirmium, Cartagina, poate şi episcopul de Sardica.
 PERIO A D A A D OU A (325— 787) 299

Cînd vechiul Byzantium a devenit în 330, «noua Romă», Constantino-

polul a avut precăderea faţă de H eracleea (Pirynt).
Poziţia Patriarhiei Ecum enice, în ierarhia bisericilor vechi, a fost
stab ilită prin canonul 3 al Sinodului II ecum enic (Constantinopol, 381),
ca re a h otărît ca scaunul «Romei celei noi» să urmeze în cinste im e­
diat după scaunul «Romei celei vechi». Canonul 28 al Sinodului al IV -
lea ecum enic (Calcedon, 451), a confirm at această poziţie a B isericii
de C onstantinopol şi i-a extin s ju risd icţia asupra diocezei Tracia, în
Europa, iar în A sia M ică asupra diocezelor A sia Proconsulară şi Pont.
M itropoliţii de frunte sau superiori erau în B iserica veche patru :
c e i din R om a, C on stan tin op ol, A le x a n d r ia şi A n tioh ia. Episcopul B ise­
ricii de Ierusalim a rămas numai episcop simplu, în timpul cînd s-a
organizat sistem ul m itropolitan, fiind subordonat m itropolitului din Ce-
zareea Palestinei. Prin can. 7 al Sinodului I ecum enic (N iceea, 325), s-a
dat în tîietate onorifică scaunului de Ierusalim faţă de scaunul din Ce-
zareea Palestinei. Sinodul al IV -lea ecum enic, prin can. 28, a ridicat
scaunul de Ierusalim la rangul de Patriarhie, avînd în vedere că aici
a trăit, a învăţat, a suferit şi a înviat Domnul Hristos.
începînd din secolul al V l-lea , patriarhul de Constantinopol poar­
tă titlul de « p atriarh ecu m en ic» . A ceastă denumire s-a dat pentru pri­
ma dată de împăratul Ju stin ian cel M are, în aprilie 533, patriarhului
Epifanie al Constantinopolului (520— 535). Sinodul lo cal întrunit în c a ­
pitala Imperiului la anul 588 a h otărît ca începînd cu titularul de
atunci, Ioan V I Postitorul (582— 595), toţi întîistătătorii B isericii de Con­
stantinopol să poarte titlul de «patriarh ecum enic», fără ca prin acest
titlu să se im pieteze sau să se m icşoreze autoritatea sau ju risd icţia
celo rlalţi patriarhi răsăriteni ai scaunelor apostolice din A lexandria,
A ntiohia şi Ierusalim .
Contra titlului de « patriarh ecu m en ic » a protestat papa G rigorie
ce l M are al Romei (590—604), prin S criso area din 595, el luîndu-şi titlul
de «S erv u s s cr v o ru m Dei» (Epistola X V III (cartea V), P.L., L X X V II,
738— 743, traducere de Pr. Ioan Gagiu, în «Ortodoxia», X V II (1965), nr.
2, p. 168— 173).
începînd cu Sinodul al IV -lea ecum enic s-a fixat mai bine şi ju ris­
dicţia pe care o avea fiecare patriarh în parte. Episcopul Romei, pe lin ­
gă dieceza sa de la început, Italia, a ştiut să-şi supună treptat ţările în ­
tregului A p u s ; patriarhul de C onstantinopol avea sub ju risd icţia sa
300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Tracia, A sia Proconsulară şi Pontul, cu toate protestele episcopului de

Efes ; patriarhul de A lexandria avea sub ascultare Egiptul, Libia şi Pen-
tapole; cel din A ntiohia, Siria, F en icia şi A rabia, iar cel de Ierusalim,
Palestina.
Patriarhia de Constantinopol avea sub conducerea e i : 39 m itro-
poliţi şi aproape 400 e p isco p i; cea din A lexandria : 14 m itropoliţi şi
vreo 114 ep isco p i; cea din A n tio h ia: 13 m itropoliţi şi 140 episcopi,
şi cea din Ierusalim : 3 m itropoliţi şi vreo 30 episcopi. Roma avea
mai mulţi m itropoliţi şi episcopi decît celelalte patriarhii.
Drepturile patriarhale, în raport cu patriarhatul şi cu m itropoliţii
subordonaţi, erau asem ănătoare cu drepturile m itropoliţilor faţă de
episcopii eparhiali şi de m itropoliile lor. A fară de aceasta, patriarhul
mai avea urm ătoarele drepturi speciale : a ca n o n iza , adică a trece in­
tre sfinţi pe unii dintre ră p o sa ţi; d rep tu l d e s ta v io p h ig h ie , adică de a
scoate o m înăstire sau o biserică ce se găsea pe teritoriul unei eparhii
străine şi a şi-o supune prin simpla trim itere a unei cruci, cu ocazia
întem eierii m înăstirii sau bisericii, sub ju risd icţia sa, precum şi drep­
tul de a lua în serviciul său clerici din alte episcopii sufragane ; d r e p ­
tul d e a sfin ţi m irul pentru întreg p atriarh atu l; de a fi p o m en it la
s e r v ic iu l d iv in de către toţi clericii subordonaţi ; d rep tu l d e a co n firm a
şi h ir o to n i pe m itropoliţii şi arhiepiscopii de sub ju risd icţia sa.
A legerea patriarhilor se făcea de către episcopii şi m itropoliţii
învecinaţi, adică de sinodul p atriarh al; cel ales era confirm at şi in­
vestit de împărat prin acordarea cîrje i, m antiei şi engolpionului.
In cazul că un patriarh urma să fie judecat, împăratul trebuia să
convoace un sinod special, prezidat de un alt patriarh, dacă se putea
jiicii înalt în rang onorific.
Sinoadele sau con ciliile au primit în această perioadă o nouă dez­
voltare, din cauza m ultiplelor şi m arilor discuţii şi controverse teo ­
logice. Din obiceiul episcopilor de a aduna în cazuri extraordinare
pe clericii din eparhia lor, cu scopul de a cunoaşte părerea întregului
cler subordonat, s-a născut instituţia sin o d u lu i o r d in a i, care era lo cal
sau particular. In perioada a Il-a, avem în schimb s in o a d e sau c o n c ilii
g e n e r a le sau m i m e n i c e , la care participau reprezentanţi ai întregii
B iserici şi se luau hotărîri pentru întreaga Biserică. In intervalul de
timp al perioadei a Il-a, au fost ş a p te S in o a d e e c u m e n ic e, convocate cu
 PER IO A D A A D O U A (325— 787) 301

scopul de a soluţiona m arile dispute teologice ce frăm întau lumea

creştină.
Primul Sinod ecum enic s-a ţinut la N iceea, în Bitinia, la 325 ; al doi­
lea la Constantinopol, în 381 ; al treilea la Efes, în 431 ; al patrulea la
C alcedon, în 451 ; al cin cilea la Constantinopol, în 553 ; al şaselea la
C onstantinopol, în 680/681 şi al şaptelea la N iceea, în 787.
T oate aceste Sinoade au fost con vocate de împăraţi. Sinodul I
ecum enic a fost convocat de Constantin cel M are (306— 337) ; al II-lea
de Teodosie I (379— 395) ; al IlI-le a de Teodosie II (408— 450) ; al IV -
le a de M arcian (451— 457) ,• al V -le a de Ju stin ian (527— 565) ; al V l-le a
de Constantin IV Pogonatul sau Bărbosul (668— 685) şi al V lI-le a de îm ­
p ărăteasa Irina (coregentă : 780— 790). în cercarea rom ano-catolicilor de
a dem onstra că episcopul Rom ei a contribuit la con vocarea tuturor
a ce sto r Sinoade, nu are nici o bază istorică. E p isco p u l R o m ei n -a io s t
p r e z e n t la n ici unul din a c e s t e S in o a d e , iar la S in odu l a l II -le a e c u m e ­
n ic, n ici n -a trim is d e le g a ţi. Cu toate acestea, B iserica Romei a recu ­
n oscu t şi ea h otărîrile dogm atice şi canonice ale acestor Sinoade.
In atribuţiile Sinoadelor ecum enice intrau urm ătoarele : d e fin ir e a
ş i c o n fir m a r e a d o g m e lo r c r e ş tin e p e b a z a S fin tei S criptu ri şi a S fin tei
T rad iţii şi e x p u n e r e a lo r p e scu rt în fo r m ă d e sim b o lu ri d e cred in ţă,
precum şi cercetarea fiecărei învăţături ce s-ar ivi în vreo B iserică ;
exam inarea şi întărirea Tradiţiei b isericeşti şi despărţirea tradiţiei ade­
v ărate de cea falsă ; revizuirea canoanelor sinoadelor anterioare ; lua­
re a de h otărîri referitoare la organizarea şi adm inistrarea B isericii în­
treg i, precum şi stabilirea gradelor şi drepturilor ierarhiei b is e r ic e ş ti;
ex e rcita re a puterii ju d ecătoreşti în instanţă supremă.
Dreptul de a participa la sinod cu vot deliberativ îl aveau toţi
e p is c o p ii; unii clerici distinşi, preoţi sau diaconi, care au participat
la sinoade, aveau numai vot consultativ. Dacă însă un preot sau diacon
reprezenta pe un episcop la sinod, avea drept de vot decisiv.
H otărîrile Sinodului ecum enic, fiind purtătorul suprem al puterii
spirituale în întreaga Biserică, erau obligatorii pentru toţi membrii
B isericii, dacă erau publicate în mod form al şi solemn. îm păraţii bizan­
tin i au recunoscut şi ei puterea obligatorie a hotărîrilor Sinoadelor
ecum enice. îm păratul Ju stin ian a dispus ca h otărîrile canoanelor să
aibă aceeaşi putere şi valoare ca şi legile statului.
302 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

In afară de sinoadele sau con ciliile ordinare, care se întruneau

periodic, şi în afară de Sinoadele ecum enice, întîlnim, atît în R ăsărit
cît şi în Apus, sinoadele p a rtic u la re sau e x tr a o rd in a re . C ele mai însem ­
nate din ele, care au dat canoane acceptate de întreaga B iserică drept
canoane generale, fiind în vigoare pînă în zilele noastre, sînt urm ă­
toarele :
S in od u l din A n cira, în C alatia (314— 315), a dat 25 canoane. Ele
tratează mai ales despre procedeul ce trebuie îndeplinit referitor la cei
căzuţi de la dreapta credinţă, în timpul persecuţiei lui D iocleţian (284—
305).
S in od u l d in N e o c e z a r e e a din Pont (între 314— 325) a dat 15 ca ­
noane referitoare la disciplina B is e r ic ii;
S in od u l din A n tio h ia S iriei (341), a dat 25 canoane ;
S in od u l din S a rd ica (343— 344), din dieceza D aciei M editeranea a li­
pită Iliricului răsăritean, a dat 20 canoane ;
S in od u l din L a o d ic e e a (între 360— 375), a dat 60 canoane, referi­
toare în special la cult şi drepturile preoţilor. Tot la acest sinod a fost
codificat şi canonul sfintelor cărţi ale B isericii Răsăritului ,-
S in od u l întrunit între anii (360— 370) în G an gra din Paflagonia, a
dat 2 1 canoane îm potriva eustaţienilor ;
S in od u l din C o n sta n tin o p o le (394), ţinut sub preşedinţia p atriar­
hului N ectarie, a dat 2 canoane.
Intre anii 390— 426, s-au ţinut în A frica mai multe sinoade, ca de
pildă cel de la H ip p o (393), M ile v e (402) şi la C arta g in a. Sinoadele
africane au dat num eroase canoane, formînd o co lecţie de 133— 147
canoane.
Sinoadele particulare s-au întrunit atît spre a reprezenta una sau
niiii multe circum scripţii bisericeşti, cît şi spre a reprezenta B iserica
unui stal sau a unei naţiuni.
O categorie specială de sinoade particulare extraordinare erau
cele ţi 11ule d i n m otive particulare de un episcop protos cu toţi epis­
copii, ca r e înUmplălor se nim ereau la reşedinţa lui. A stfel de sinoade
s - a u n u m i i , în Răsărit, sinoade e n d e m ic e (oiivoSot â v S ^ o i k m ) . In Apus,
mai e r a u i n uz a ş a numitele c o n c ilia m ix ta, propriu-zis adunări ale
s t a t u l u i , alcătuite d i n episcopi şi dem nitari laici, convocate pentru re­
z o l v a r e a u n o r p r o b l e m e bisericeşti şi civile.
 PERIO A D A A D OU A (325— 787) 303

BIBLIOGRAFIE
W. de V r i e s , T h e o r ig in e o i E a s te r n P a tr ia r c h a t e s an d t h e ir r e ia t io s h ip to
t h e p o w e r o i t h e p o p e , în «One in Christ», II (1966), nr. 1, p. 53— 141.
H. D. K r e i 1 k a m p, T h e o r ig in e o i t h e P a tr ia r c h a t e o i C o n s ta n tin o p le an d th e
iir st r e c o g n it io n o i its p a tr ia r c a t ju r id ic tio n , W ashington, 1964.
P. E. H e r m a n , C h a lk e d o n u n d d ie A u s g e s ta ltu n g d e s K o n s ta n t in o p o lita n is c h e n
P rim a ts, în A. Grillm eyer-H . Bacht, D as K o n z il v o n C h a lk e d o n , Bd. II, W ürzburg,
1962, p. 459— 490.
D o m H. M a r o t , C o n c ile s a n t è n ic é e n s e t c o n c ile s o e c u m é n iq u e s , în vol. L e
C o n c ile e t l e s C o n c ile s , C hevetôgne, 1960, p. 38— 41.
G. B a r d y, A le x a n d r ie , A n tio c h e , C o n s ta n tin o p le (325— 451), în 1054— 1954.
L 'E g lise e t l e s E g lise s, t. I, Chevetôgne, 1954, p. 183— 207.
D. A m a n d d e M e n d i e t a , D am as, A th a n a s e , P ie rre , M é l è c e e t B a s ile . L e s
r a p p o r ts d e c o m m u n io n e c c lé s i a s t iq u e e n tr e l e s E g lis e s d e R o m e, d ’A le x a n d r ie , d ’A n ­
t i o c h e e t d e C è s a r è e d e C a p p a d o c e v., ibidem, p. 261- - 267.
M. C l é m e n t , V a p p o r tio n d u P a tr ia rc a t d a n s ¡’E g lise cl’ai>rès l e s C o n c ile s d e
N ic é e , C o n s ta n t in o p ie e t C h a lc é d o in e , Lyon, 1965.
V. L a u r e n t , L e titre d e P a tr ia r c h o e c u m c n iq u c et la sig n a tu r e p a t r ia r c a le , în
«R evue des Études Byzantines», V I, B u carest, 1948, p. 5 - 20.
In lim b a r o m â n ă : J u s t i n i a n , patriarhul României, V o lu b ilit a t e a a c tu a lă «
c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n , în «O rtodoxia», III (1951), nr.
2— 3, p. 173— 187.
Pr. Prof. l o a n R ă m u r e a n u , E v e n im e n te le is to r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l
d e la C a lc e d o n (451),, în «Studii Teologice», XXI I (1970), nr. 3— 4, p. 179— 211.
Pr. Prof. L i v i u S t a n , O b îr ş ia a u i o c e iu li e i şi a u to n o m ie i, în «M itropolia O l­
teniei», XIII (1961), nr. 1— 4, p. 80— 113; Idem, D esp re a u t o c c la lie , în «O rtodoxia», VIII
(1956), nr. 3, p. 369— 396.
M. C o n s t a n d a c h e , P a tr ia r h ia ş i d e m n ita te a d e P a tr ia rh în B is e r ic a O rto ­
d o x ă , în «O rtodoxia», XV II (1965), nr. 2, p. 225 249.
M a n e a N. C r i s t i ş o r , I e r a r h ia p r in c ip a le lo r S c a u n e e p i s c o p a l e în B is e r ic a
v e c h e , în «Studii Teologice», X V (1963), nr. 5 --6 , p. 328— 346.
N i c o d im M i l a ş , C a n o a n e le B is e r ic ii O r to d o x e în s o ţ it e d e c o m e n ta r ii. Trad,
de U. K ovincici şi N. Popovici, t. I, parteti I şi 2, A rad, 1930, 1931 ; t. II, p artea 1 şi
2, A rad, 1934, 1936.
N. P o p o v i c i , M an u a l d e d r e p t b i s e r i c e s c o r ie n ta l, vol. I, 1— 2, A rad, 1925.

Creşterea puterii papale *

în prim ele trei secole, nim eni n-a vorbit despre un suveran pontif
rezident pe «scaunul lui Petru» cu drept de a dicta celorlalte Biserici.
Instituţia păm întească a M intuitorului era, în acele timpuri, şi în Apus
şi în Răsărit, una şi aceeaşi.
Se ştie că în Biserica Rom ei pînă în secolul IV cei mai mulţi epis-
copi au fost greci, iar limba în care se slu jea era greaca. Totuşi faptul
că în Apus Roma a fost singura com unitate întem eiată de A postoli şi
că aici era capitala Imperiului ne aju tă să înţelegem de ce vaza Biser
ricii Romane s-a impus de timpuriu. Dar nu cu drepturi ju risd icţionale
« Capitol redactat de Pr. prof. T. B o d o g a e
304 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

mai mari decit ale altora. Aşa, pe la anul 200 scriitorul Tertulian în­
demna pe cel ce voia să se convingă despre păstrarea neschim bată a
credinţei creştine să consulte Bisericile A postolice : «De eşti mai aproape
de G recia, ai la îndemînă Corintul ¡ de nu eşti departe de M acedonia,
ai m etropolele din Filippi ori din T esalon ic ; de voieşti să treci în A sia
M ică, ai Efesul, iar dacă te apropii de Italia, ai Roma, ai cărei păstori
au păstrat aceaşi credinţă cu toţi ceilalţi episcopi de pe pămînt», cum
afirmau cam în acelaşi timp şi la cîtev a decenii după aceea m arii păs­
tori Irineu din Lyon (t 202) şi Ciprian al C arlaginei (f 258). «Din în ­
treaga putere de conducere, fiecare episcop deţine o parte», spunea
Sfîntul Ciprian, «dar numai în solidaritate cu B iserica universală».
La finele secolului I însă episcopul Clem ent al Rom ei îndemnase
pe corinteni «să se supună presbiterilor». Curînd după anii 220 se vîn-
turau lozinci despre «episcopus episcoporum», ale cărui intervenţii în
controversa pascală sau a botezului ereticilor luase aproape ton porun­
citor. Sfîntul Ciprian numea ieşirile episcopului Romei drept «neom e­
noase», «tem erare», «necuviincioase», «nebune».
Cu cît timpul trecea, autoritatea şi vaza episcopului Romei, spri­
jin ite pe tradiţia că B iserica Romei nu numai că a fost înfiinţată de
Petru, ci că acela a fost şi episcopul ei timp de 25 de ani, a crescut
necontenit, deşi între Apostoli, Petru n-a avut nici un primat decît
poate al v îrstei (se ştie că atît Petru, cît şi Pavel au murit la Roma).
La în ălţarea puterii episcopilor Romei au contribuit mult im ensele
averi de care dispuneau, proprietăţi cîştigale de la diferiţi împăraţi
şi nobili romani, sub formă de danii, legate etc. «Scaunul apostolic» era
din punct de vedere m aterial invidiat chiar ele păgîni. A stfel un înalt
m agistrat păgîn din a doua jum ătate a secolului IV, gîndindu-se pro­
babil la venitu rile mari ale «urmaşilor lui Petru», a spus : «Faceţi-m ă
episcopul Rom ei şi mă fac îndată creştin». A verile scaunului roman au
fosl puse şi ele în legătură cu Apostolul Petru, în cinstea şi memoria
căruia au fost donate, dîndu-li-se numele de «m oştenirea lui Petru»
sub «pali imonium sancti Petri».
Un aii laclor ce a contribuit la creşterea puterii papale a fost şi
îm prejurarea că la m utarea reşedinţei im periale la Constantinopol,
la 11 mai 330, episcopul Romei a devenit persoana cea mai însemnată
din vech ea capitala. In fine, ultima îm prejurare care a favorizat vaza şi
autoritatea «scaunului apostolic» au fost controversele bisericeşti din
 P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 305

R ăsărit. A deseori, partidele contrare din Răsărit, s-au adresat B isericii

de la Roma, ca unui arbitru. în decursul secolului IV , cu ocazia sinodu­
lui de la Sardica (343), la care au fost prezenţi aproape numai episcopi
din Apus, s-a hotărît ca un episcop depus de un sinod, dacă socoteşte că
depunerea sa este ilegală, să poată apela la episcopul Romei. Deşi acest
drept s-a acordat exclusiv episcopului Iu liu I al R o m ei (337— 352), trei
d ecenii mai tîrziu, împăratul G raţian a proclamat, la 378, ju d ecător
suprem al episcopilor şi preoţilor din Imperiul său pe episcopul Da-
m asu s I (366— 384). Damasus I, o dată ce a avut în m înă acest extrem
de preţios document, a continuat drumul inaugurat de episcopii V ic to r
(189—198) şi Ş tefa n I (254— 257), bazîndu-şi revendicările primatului pa­
pal pe succesiunea scaunului Sfîntului Petru. îm potriva h otărîrii una­
nime a Sinodului II ecum enic de la Conslanlinopol (381), care prin
canonul 3 a declarat că episcopul din «Roma nouă» urm ează în rang
im ediat celui din Roma «veche», s-a ridicai m ă rtu risirea d e c r ed in ţă
a sin o d u lu i rom an din an u l 382, condus de Damasus I, care căuta să do­
ved ească primatul roman cu cuvintele Mîn tui torului : «Tu eşti Petru
şi pe această ţ>iatră voi zidi Biserica mea...» (M atei \16, 18). G raţie
acestei m ărturisiri de credinţă a sinodului din anul 382, a devenit acel
conciliu una din pietrele de hotar în istoria dezvoltării m onarhiei pa­
pale. Damasus I, în orgoliul de a fi «urmaşul Sfîntului Petru», a fost cel
dinţii episcop roman, care a numit scaunul de pe Tibru : «Sedes apos­
tolica». De la Damasus această titulatură a devenit o form ulă consa­
crată pentru titularii de la Roma. Urmaşul lui, S iriciu (384— 392), a
inaugurat un anumit stil de can celarie, ce avea forma constituţiilor
im periale.
Papa In o c e n ţiu I (402— 417), al doilea urmaş al lui Siriciu, a ştiut
să dezvolte ideea «monarhiei papale». El a statornicit primatul de ju ris ­
dicţie în Răsărit, încredinţînd episcopului Rufus din T esalo n ic g rija
duhovnicească peste provinciile bisericeşti din A haia, T esalia, Epir,
Creta, Dacia, M oesia, Dardania şi Praevalitana, care în m ajo ritatea lor,
din vechim e făcuseră parte din teritoriu l bisericesc grecesc. N esatis­
făcut cu atîta numai, Inocenţiu I a cerut ca în privinţa tuturor contro­
verselor de credinţă, născute chiar în cele mai îndepărtate colţuri ale
lumii, ultimul cuvînt hotărîtor să-l aibă «locţiitorul A postolului Petru»,
respectiv titularul scaunului de la Roma.
20 — istoria bisericească
300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Inocenţiu I a continuat şi centralizarea B isericii apusene. Astfel

a dispus ca toate chestiunile mai im portante, după ce au fost soluţio­
nate de sinoadele episcopale respective, să fie trim ise spre aprobare
la Roma.
B on itaciu I (418— 422), prin îm puternicirea dată m itropolitului de
la T esalon ic de a supraveghea şi controla în calitatea de m andatar al
episcopului rom an pe toţi clericii acelui întins ţinut bisericesc, a legat
şi mai strîns vicariatul de la Tesalonic de scaunul apostolic de la Roma.
Cu ocazia Sinodului III ecum enic de la Efes (431), îm puternicitul
şi trim isul episcopului C elestin I (422— 432), presbiterul Filip, în cuvîn-
tarea rostită, a repetat suspomenita afirm aţie a episcopului roman.
Filip a accentuat că Apostolul Petru, căpetenia colegiului «celor doi­
sprezece», pînă in zilele noastre trăieşte şi glăsuieşte prin urm aşii săi
de la Roma.
Rapida dezvoltare pe care a luat-o episcopatul roman într-un timp
relativ scurt, 74 ani, de la Damasus I pînă la Sixtus III, şi-a ajuns apo­
geul în zilele lui L eo n I (440— 461), zis «cel M are». Leon I, spiritul diri­
guitor al B isericii rom ane în timpul pontificatului lui C elestin I şi
Sixtus III, a form ulat cu claritate ideea m onarhiei papale. După con ­
cepţia lui, «primatul» Apostolului Petru nu este unul ideal, ci unul
real, un adevărat primat de ju risdicţie, deci şi un episcopat universal.
F iecare problem ă mai însem nată, aşa-num ita causa m ajor, trebuie su­
pusă spre soluţionare scaunului apostolic, cuci ceilalţi episcopi şi mi-
tropoliţi au doar m enirea de a îndeplini numai o parte («in partem
solicitudinis») a atribuţiilor urmaşului lui Petru, nu întreaga lui putere.
«Plenitudo petestatis», acel term en grandios, care în tim purile urmă­
toare a fost de nenum ărate ori rostit de papi, pînă în cele din urmă,
prin C onciliul I de la V atican (1870) a căpătat putere de dogmă, a fost
mai iutii opera papei Leon cel M are, care a ştiut mai bine decît înain-
l.işii s.ii s.i scoată în evidenţă drepturile de primat ju risdicţional şi ale
unui episcopul universal.
.Formularea pretenţiei papale la «plenitudo potestatis» în legătură
cu doctrina romanii relativă la drepturile ce-i revin «urmaşului lui
Petru», a lo.st dejucată de poziţia ce a luat-o B iserica Răsăritului faţă
de problema papalii. Din cele de mai sus, se vede că învăţătura despre
primatul papal, dezvoltată în mod ingenios de către Leon cel M are,
 P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 307

era cu totul străină şi departe de punctul de vedere al răsăritenilor.

D eosebirea între concepţia primatului celor din Apus şi din Răsărit s-a
evidenţiat mai bine cu ocazia Sinodului IV ecum enic din C alcedon (451),
cînd cei prezenţi au recunoscut şi episcopului de la Constanlinopol
acelaşi rang de onoare ca şi celui de la Roma. îndrăzneala cu care
Leon a com bătut canonul 28, chiar şi înaintea împăratului, a lăsat pe
orientali nepăsători, dar în Apus unde el salvase Roma în faţa lui A tila
şi G enseric, a . impus atît de mult în vestul anarhizat de barbari, încît
încă înainte de Leon «sedes Petri caput mundi est».
. Deplina putere spirituală a episcopului roman cerută de Leon cel
M are a fost lărgită de urm aşii lui. F e lix II (483— 492), cînd a luat cu­
noştinţă de conţinutul H en o ţik o n -u lu i ce favoriza monofizismul, a rostit
îm potriva patriarhului A caciu de Constantinopol dem iterea din funcţia
ierarh ică şi excom unicarea din sinul com unităţii ortodoxe. Cuvintele
aspre pe care episcopul F elix II le-a întrebuinţat în scrisoarea de e x co ­
m unicare, au fost prototipul viitoarelor bule papale de excom unicare.
. . Dezideratul papal de a deţine întreaga putere a fost şi mai bine
precizat la sfîrşitul secolului ,V şi începutul celui următor. Papa Ge-
Ia siu I (492— 496) a căutat să scoată în evidenţă deplina suveranitate
a papei faţă de sinodul episcopal-
Cu cît timpul trecea şi puterea papală creştea şi se amplifica, a
fost natural să ducă la o com paraţie cu puterea exercitată de împărat.
G şlasiu I a căutat, să arate legătura şi deosebirea între cele două
puteri. El susţinea că puterea lum ească aparţine căpeteniilor lumeşti,
care nu are însă nici un drept să se am estece în sfera treburilor b ise­
riceşti. C ele două puteri .se . u nesc din cauză că em ană din puterea
M întuitorului, care a fost «regele preoţilor». Făcînd această com pa­
raţie, G elasiu I spunea că autoritatea spirituală a m arelui preot este
superioară autorităţii lum eşti a împăratului sau regelui, întru cît dom­
nul lumesc, în toate chestiunile de natură veşnică şi spirituală, este
supus purtătorului puterii spirituale.
Punctul de vedere al lui Gelasiu I privitor la o suveranitate de
drept a episcopului roman, a primit o form ulare p recisă în vrem ea papei
S y m m a ch u s (498— 514), care a proclam at principiul «prima sedes a
308 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

nemine judicatur», formulă privitoare la cea mai înaltă putere ju d ecă­

torească a scaunului roman. Urmaşul lui, H o rm isd as (514— 523), bazîn-
du-se pe cuvintele M intuitorului redate de Evanghelistul M atei (16,
18), a definitivat suprema autoritate de învăţător a «urmaşilor Sfîn-
tului Petru», fixînd-o în formula : «religia cato lică totdeauna a fost
m întuitoare şi infailibilă în scaunul apostolic». Hormisdas a cerut epis-
copilor din R ăsărit recunoaşterea solem nă că vor urma întru toate di­
rectiv ele scaunului apostolic, unde se perpetuează adevărata şi n estră­
mutata tem elie a învăţăturii creştine.
Libertatea şi suveranitatea scaunului de la Roma, aşa cum a fost
alcătuită de episcopii romani ce au urmat de la Damasus pînă la Ge-
lasiu, în frunte cu Leon cel M are, a fost răpită de îm păratul Ju stinian.
Roma papală, deşi a continuat să răm înă primul scaun, iar Constanti-
nopolul al doilea, a fost redusă în realitate la un patriarhat al Apusului,
avînd acelaşi rang şi drepturi cu cel din Bizanţ. Biserica Rom ană urma
să alcătu iască o verigă dintr-un organism al cărui stăpîn nelim itat a
fost stăpînul Imperiului şi al B isericii im periale. Dovada despre totala
supunere a papalităţii puterii bizantine o găsim în cap tivitatea de zece
ani a papei V igiliu la Constantinopol şi în sem nătura papei Honoriu
(625— 628), care a semnat o formulă monofizită.
Cu toate acestea, supunerea scaunului roman im perialism ului bi­
zantin a fost ceva trecător. Ideea că puterea papalităţii îşi are tem eiul
în originea divină a «primului scaun» era prea puternică şi prea adînc
înrădăcinată în tradiţia romană, ca să poată fi ştearsă de cezaro-pa-
pismul lui Ju stin ian . După perioada ju stiniană de atîrnare şi depen­
denţă a B isericii de puterea statală, puterea papalităţii s-a ridicat din
nou sub G r ig o re c e l M a re (590—604). Prim atul papal a căp ătat un alt
caracter d ecît în timpul prem ergătorilor şi luptătorilor puterii papale,
ca Danuisus, S iliciu , Inocenţiu, Leon I, Bonifaciu şi G elasiu. D acă aceş­
tia au căutat să-şi întem eieze drepturile de învăţători, conducători şi
ju decători de îm puternicirea dată de Iisus ucenicului său Petru, G ri­
gore cel M are a căutat să-şi întem eieze primatul pe cuvintele M întui-
to ru lu i: «Cel ce vrea să fie întîiul, va fi tuturor slugă» (M arcu 10, 44).
Deviza lui suna : «Sînt servitorul tuturor preoţilor». Titlu l de «servus
 P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 309

servorum Dei», pe care i-a întrebuinţat ca diacon şi monah, a continuat

să-l folosească de la începutul pontificatului în toate pastoralele sale.
A ceastă formulă de profundă devoţiune a devenit îndreptarul concepţiei
sale relative la înalta sa dem nitate de păstor sufletesc. începînd din
secolul al XH -lea, ea a devenit titulatura stereotipă a episcopului ro ­
man, uzuală în toate scrisorile lor. Titulatura de «patriarh ecum enic»,
întrebuinţată din 588, prin h otărîrea unui sinod local ţinut în acest an
la Constantinopol de patriarhul lo a n al IV -le a P ostitoru l de la Constan-
tinopol (582— 595), a fost respinsă de papa Grigore cel M are, atît pentru
persoana lui, cît şi a altor episcopi. Titulatura de «patriarh ecum enic»,
întrebuinţată de patriarhul de Constantinopol, după părerea lui Grigore
cel M are era o degradare a celorlalţi patriarhi, m itropoliţi şi episcopi.
G rigore cel M are a căutat să dem onstreze că nici A postolul Petru, că ­
ruia M întuitorul i-a dat un primat de conducere a întregii Biserici, încre-
dinţîndu-i ch eile îm părăţiei cerului şi întreaga putere de a lega şi des­
lega, n-a fost niciodată numit «un apostol universal». A versiunea faţă de
titlul de «patriarh ecum enic» m ergea atît de departe, în cît G rigore cel
M are a declarat : «A cela care se intitulează sau îngăduie să fie numit
episcop ecum enic este un prem ergător al A ntichristului». Cînd patriar­
hul Eulogiu de A lexandria i s-a adresat cu titulatura «universalis papa»,
G rigore s-a ridicat îm potriva acestui titlu onorific, afirmînd : «Eu nu
găsesc nici o cinste în îm prejurarea că mi se spune «universalis papa».
Pentru mine nu alcătuieşte un titlu de glorie şi de cinste un nume
care ştiu că răpeşte onoarea fraţilor preoţi. C instea m ea este cinstea
întregii Biserici. Cinstea m ea constituie puterea tuturor fraţilor mei.
Numai atunci voi fi într-adevăr onorat, dacă fiecărui frate de al meu
i se va acorda cinstea m eritată. La o parte cu cuvintele care m ăresc
îngîm farea şi rănesc dragostea !».
D intr-o «ierarhie» G rigore voia o «ierodiaconie», o înălţare cu
atît mai mult a prestigiului papalităţii, cu cît cerea slu jito rilo r ei să
se ridice peste ideea oricărui secularism , aşa cum îl vor predica mai
tîrziu Bernard de Clairvaux, Savonarola, Nostradamus sau alţi visători.
«Ispita veacului» a fost însă mai mare, cum va zice scriitorul rus
D ostoievski. In fond, acest senator roman, care a fost G rigore cel
310 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

M are, cu toate că predica resem narea şi fuga de lume, în fond tot la

o restaurare a Romei gindea, uitînd însă că restaurarea în istorie nu
însem nează reîntoarcere, ci pornire din nou şi aceasta se va face sub
altă zodie : cea a alianţei papalităţii cu carolîngienii, ceea ce v a in­
fluenţa toata istoria apuseană. '
în cei 200 de ani cît durase exarhatul de Ravenna (555— 753) do­
m inaţia bizantină în Italia n-a fost deplină. Erau prea puţine trupe care
să asigure liniştea Imperiului, iar fiscalism ul excesiv bizantin nu putea
fi tolerat. în plus, faţă de am eninţările de fiecare zi ale longobarzilor,
papa — care avea cele mai întinse moşii în Italia — a ştiut cîştiga de
partea sa pînă şi pe tribunii şi patricii din fostul aparat bizantin, iar
atunci cînd bizantinii au com is grave erori, el le -a 'ş tiu t exploata în
folosul său. La 726 cînd Leon III Isaurul promulgă iconoclasm ul, Roma
(care trăia din cultul relicvelor) a protestat. Peste cinci ani, cînd a ce­
laşi împărat a anexat în 731 Iliricul răsăritean la Bizanţ şi cînd a cău ­
tat să impună asupra Italiei şi Un nou impozit, lumea s-a răsculat deo­
dată cu longobarzii. Papa avea de partea lui nu numai m oşiile, ci şi pe
paznicii lor, armata. După ce cîştigase încă de pe vrem ea lui G rigorie
cel M are B iserica A ngliei, iar" în secolul V III şi pe cea a Germ aniei
prin cele trei misiuni ale lui Bonifaciu, papalitatea a dat la 754 lovitura
cea m are : s-a aliat cu regatul franc al "lui Pi pin cel Scurt, prin care a
scăpat şi de am eninţarea longobarzilor şi de cea bizantină. Statul papal
era asigurat. Călugării benedictini lu craseră încet, încă din veacul VI,
ca un stup harnic. V or veni peste cîtev a sute de ani celelalte ordine
călugăreşti, care vor face din papalitate cea mai redutabilă putere
politică şi spirituală a Evului mediu.
Primul papă care a făcut uz de garanţia dată de Pipin a fost
A d rian I (795— 816), despre care se ştie că din 55 scrisori păstrate de
la el, 45 se ocupă numai de problem a adm inistrării statului papal.
Papii aveau de acum şi alte preocupări, iar dacă amintim că în noap­
tea de Crăciun a anului 800, papa Leon III (795— 816), încoronează pe
C arol cel M are (768— 814) ca împărat roman peste cea mai m are parte
a Apusului, atunci vom avea conturată şi baza papalităţii m edievale cu
pretenţii de dominare universală din Spania şi Italia pînă în Scandi-
 P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 311

n avia şi Carpaţi. Serviciul era reciproc, iar pentru că patriarhii şi împă­

raţii bizantini n-au vrut să recunoască legitim itatea celor din Apus, e
uşor de înţeles cum de s-a ajuns la Schism a din 1054, mai ales după
înnoirea acestei alianţe în anul 962 cu «împăraţii romani de naţiune
germ anică», cum vom vedea mai departe.
Ca încheiere, putem aduce două m ărturii : una din preajm a anilor
400, cealaltă din timpul ultimului Sinod ecum enic, spre a se vedea cît
de diferite sînt concepţia şi atitudinea papilor în drumul lor spre m o­
narhia universală a Evului mediu, spre care au purces.
Comentînd Epistola către G alateni la pasagiul unde Pavel a tre ­
buit sa certe pe Petru pentru atitudinea de duplicitate în problem a
neobligativităţii legii m ozaice (Gal. 11, 8 ), Sfîntul Ioan Gură de Aur
zicea la un moment dat despre egalitatea celor doi A postoli : «dacă a
încredinţat lui Petru pe evrei, lui Pavel neamurile», «am bele corpuri de
arm ată sînt diferite, dar generalul este unul, Hristos».
In schimb, la finele secolului V III, acelaşi Adrian I (772— 795), epi­
scopul Romei, care se preocupa mai mult de cîştigarea de latifundii pen­
tru întărirea lum ească a statului papal, atunci cînd i s-a cerut de îm pără­
teasa Irina să participe personal sau prin reprezentanţi la Sinodul V II
ecum enic, unde se va statornici iarăşi pacea şi unitatea credinţei, după
atîtea frăm întări iconoclaste, papa pune condiţii ca mai în tîi să i se
«restituie toate patrim oniile Sfîntul ui Petru în Răsărit (Iliricul)», după
cum de curînd Carol cel M are «a supus puterii noastre toate naţiunile
barbare din Apus» ,• cît despre ti Lin 1 de «patriarh ecum enic» pe care
v o ia să-l ia noul ales (T a ia s ie), adaugă Adrian, «acesta, fără consim ­
ţământul scaunului nostru, n-ar avea nici măcar rangul al doilea».
Se ştie că papa Adrian I n-a venit ia Sinodul V II ecum enic, dar Ta-
rasie (784— 806) şi episcopii orientali au susţinut, aşa cum făcuseră în
toate celelalte Sinoade ecum enice, rolul prim, de întîietate onorifică,
scaunul de la Roma, fapt care a mulţumit pe toţi, inclusiv pe solii din
Apus. în cuvîntarea sa însă T arasie s-a referit adeseori la «un lim baj
nou», venit din Apus, «unde zi de zi sîntem anatem atizaţi». De ce ? De
bună seam ă pentru că nu-i dădea ascultare acestui «lim baj nou». «Noi,
însă, trebuie să fim un singur trup sub un singur cap, H ristos Domnul»,
înch eia patriarhul Tarasie, prefigurînd parcă drumul ce va urma şi mai
departe.
312 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

BIBLIOGRAFIE

K. M i r b t. Q u e lle n zu r G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­

m u s, Tübingen, 1924.
E r i c h C a s p a r , G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s v o n d e n A n iä n g e n b is zu r H ö h e
d e r W e lt h e r s c h a it , I— II, Tübingen, 1930, 1933.
F. X . S e p p e 1 1, G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s, I— II, Leipzig, 1931, 1934.
H r i s o s t o m P a p a d o p u l o s : P rim a tu l e p is c o p u lu i R o m e i, A tena, 1930, (în
1. g reacă), ediţia II îngrijită de J. H. Constantinidis, Atena, 1964.
F r. H e i l e r , A lt k ir c h lic h e A u to n o m ie u n d p ä p s t lic h e r Z en tra lism u s, M ünchen,
1941.
J. M e y e n d o r f f , L a p rim a u té r o m a in e d a n s la tr a d itio n c a n o n iq u e ju sq u 'a u
C o n c ile d e C a lc é d o in e , în «Istina» IV, Paris, 1954, p. 463—¡484.
D o m H. M a r o t , L e s c o n c ile s ro m a in s d e s IV - e e t V - e s i è c l e s e t l e d ë v e lo p -
p m en t d e la p r im a u té în volumul 1054— 1 9 5 4 : L ’E cjlise e t l e s É g lise s, Chevetogne
1954, p. 209— 240. '
F r. D v o r n i k, B y z a n c e e t la p rim a u té r o m a in e , Paris, 1964.
G. F o r n i e r , L 'O ccid en t d e la lin d u V -e s i è c l e à la lin d u IX - e s iè c le ,
Paris, 1970.
In lim b a r o m â n ă : V I . G u e t t é e , P a p a lita te a s c h is m a t ic ă sa u R o m a în r a p o r ­
tu r ile e i cu B is e r ic a O rien ta lă , trad u cere de Iosif M itropolitul, Bucureşti, 1906.
P e t r u M a i o r , P ro c a n o n u l, ed. II, Sibiu, 1947 (Gr. M arcu).
Pr. I. G a g i u, N e te m e in ic ia p rim a tu lu i p a p a l o g lin d ită în o p e r i l e u n o r m ari
i e r a r h i : O s c r i s o a r e a p a p ii G r ig o r ie c e l M a re, în «O rtodoxia», XV II (1965), nr. 2,
p. 167— 173.
T e o d o r M. P o p e s c u, Un v a lo r o s stu d iu a l A r h ie p is c o p u lu i H r y s o s to m P a-
p a d o p o u lo s a s u p r a p rim a tu lu i e p is c o p u lu i R o m e i, ibidem, p. 180— 224.
Pr. Prof. I. R ă m u r e a n u , P rim a tu l p a p a l ş i c o le g ia l it a t e a e p i s c o p a lă în d e z b a ­
t e r ile C o n c iliu lu i a l II - I e a d e la V a tic a n , ibidem, p. 139— 1 6 6 ; Idem, S p e c iiic u l O rto ­
d o x ie i în c o m p a r a ţ ie c u B is e r ic a R o m a n o -C a to lic ă ş i P ro testa n tism u l, în «M itropolia
M oldovei şi Sucevei», X X X II (1956), nr. 10, p. 577— 600.
E. P e r r o y , L e m o n d e c a r o lin g ie n , Paris, 1974.
 EREZII. SCHISME.
SINOADELE ECUMENICE

Arianismul. Sinodul 1 ecumenic

de la N iceea din 325 *

Luptele teologice din această perioadă sînt mult mai importante

şi mai grave decît cele din perioada trecută.
Prim ii creştini s-au mulţumit cu învăţăturile timpului lor. Ei au
căutat adevărul credinţei cu inima, nu cu mintea. Situaţia s-a schim ­
bat cînd şi reprezentanţi ai claselor avu le şi dintre in telectu ali au îm ­
b răţişat creştinism ul. Era şi natural ca învăţaţii deveniţi creştini să
caute să se fam iliarizeze cu m isterele noii lor credinţe, să le explice
felu ritele chestiuni teologice, dar mai ales problem a Sfintei T reimi.
A ceastă problem ă a dat mult de lucru şi în perioada trecu tă înaltelor
fe ţe b isericeşti şi ajunge în secolul IV să dea naştere unei m ari erezii,
c e a luat fiinţă în Răsărit, dar care s-a întins şi în Apus, zdruncinînd
profund lumea creştină.
A rie a fost acela care a susţinut cu ten acitate subordinaţianismul,
devenind întem eietorul unei erezii puternice şi răspîndite.
O riginar din Libia Egiptului, «ţara care abunda în m onştri şi în
produse nefireşti», Arie, discipolul indirect al ereticului episcop Paul
de Sam osata, a fost un cap răzvrătit, tulburent, avar şi sever, ştiind
să-şi acopere aceste defecte cu o m are sfinţenie, fiind, precum spune
Epifaniu, «la înfăţişare ca un şarpe de mlădios, veninos şi viclean,
care uşor se poate furişa şi ascunde». Instruit de preotul Lucian din
A ntiohia, un aderent al lui Paul de Sam osata, a avut colegi de studii
pe Eusebiu al Nicomidiei, M aris de Calcedon, Teognis de N iceea şi
Leontie al A ntiohiei, care toţi vor ju ca un rol însem nat în istoricul
* Capitol redactat de Pr. prol. io a n R ă m u rean u
314 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

acestei erezii. După term inarea studiilor, a venit la A lexandria, unde

distingîndu-se ca un om cu bune purtări m orale, bine instruit şi un
bun orator, a fost hirotonit diacon dş episcopul Petru, apoi preot de
episcopul A chila, primind postul de paroh la biserica Baucalis, cea
mai însem nată din cele nouă biserici ale A lexandriei.
Care a fost propriu-zis naşterea conflictului dintre A rie şi epis­
copul său, nu se ştie. Probabil că A rie, fiind o fire foarte vanitoasă,
văzînd că la alegerea de episcop al A lexandriei s-a trecut peste per­
soana lui, fiind ales A lex an d ru , a încolţit în sufletul său ideea să por­
nească o cam panie de răsturnare a celui ce i-o luase înainte.
La în ceput, A rie a căutat să-şi răspîndească ideile numai printre
prieteni şi ad m iratori; cu anul 318 a pornit difuzarea rătăcirilor sale
şi prin biserici. Zadarnice au fost în cercările episcopului A lexandru
de a - 1 readuce la dreapta credinţă. încrezut în succesul repurtat, aju tat
de talentul său oratoric, şi-a continuat lupta pe faţă îm potriva O rto­
doxiei. Văzînd episcopul A lexandriei că învăţăturile lui A rie atrag tot
mai mulţi naivi, chiar printre zidurile m înăstirilor, a convocat pe epis­
copii din Egipt, Pentapole şi Libia la un sinod, în 32,0 sau 321. Cei
aproape 100 de participanţi s-au pronunţat contra învăţăturilor lui Arie,
iar el şi am icii lui, episcopii egipteni Secund de Ptolem aida şi ] eon as
ai M arm aricăi şi alţi cîţiva preoţi şi diaconi, au fost excom unicaţi., ,Deşi
condamnat, A rie n-a cedat. Folosindu-se mai ales de sofisme, a căutat
să atragă de partea sa oameni simpli, mai ales femei credule, cărora le
punea urm ătoarea întrebare : «Spune, a v u t-a i tiu în a in te d e a ii m am ă»,
căutînd astfel să trezească îndoieli cu privire (a naşterea eternă a. Fiu ­
lui din Tată. .,
Părăsind Egiptul, s-a dus în Palestina, găsind adăpost la Euşebiu
al Co/.areei. De acolo a plecat la Nicomidia, la fostul său coleg de
studii, Eusebiu al N icom idiei. La sfatul acestuia, a trim is episcopului
A lexandriei o scrisoare în care, cu multă m ăiestrie, a căutat să-şi apere
credinţa, înl'ăţişînd-o în deplină concordanţă cu Ortodoxia. Tot în cursul
şederii sale în Nicomidia, a compus şi faim oasa sa lucrare T h alia, în
care erau redate pentru popor, în form ă de cîntece, ereziile sale.
Profitind de /situaţia politică tulbure, născută din cauza co n flic­
tului dintre Conslanlin cel M are şi cum natul său Liciniu, a revenit la
A lexandria, inceplnd din nou lupta îm potriva B isericii. A rie a devenit
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 315

to t mai popular, ideile sale rătăcite au devenit obiect de predilecţie al

discuţiilor dintre episcopi şi clerici. Episcopii — spune Eusebiu al Ce-
zareei (V ita C on stan tin i, III, 4), — se ciocneau ca nişte corăbii în v re­
m e de furtună.
După ce Constantin l-a învins pe Liciniu în 323, rămînînd singur
stăpîn al Imperiului, a venit la N icom idia, fiind inform at de Eusebiu că
în B iserica Egiptului au izbucnit unele n eînţelegeri neînsem nate, cau­
z ate de un jo c de cuvinte copilăreşti, între doi clerici însem naţi, epis­
copul A lexandru şi preotul A rie. Împăratul, dînd crezare spuselor lui
Eusebiu, a scris atît lui A lexandru cît şi lui Arie, apelînd la ei să în ­
ceteze cearta. C ele două scrisori au fost duse la A lexandria de epis­
copul Osiu de Cordoba. M isiunea lui Osiu fiind fără rezultat, C onstan­
tin cel M are a invitat pe în tîistătăto rii B isericii întregi la un sinod
ecum enic, unde urma să fie luate m ăsurile necesare contra lui A rie.
S -a propus ca sinodul să se ţină la A ncira, în G alatia, dar, din m otive
binecuvîntate, s -a a le s o ra şu l N ic e e a , în Bitinia, situat la întretăierea
căilor ce veneau din Apus cu drumurile A siei M ici. Era apoi în apro­
pierea reşedinţei im periale din Nicomidia, dînd posibilitate împăratului
să ia parte în persoană la această m ăreaţă adunare. C onstantin cel
M are a acordat episcopilor toate facilităţile, îndeosebi privilegiul
num it e v e c t io , adică folosirea poştei im periale şi întreţin erea episco­
pilor pe timpul duratei Sinodului. A ceste privilegii le-au păstrat şi îm ­
păraţii care au convocat sinoadele următoare.
La apelul împăratului Constantin, au răspuns căp eteniile întregii
B iserici, fără deosebire de neam, la Sinod participînd chiar episcopi de
peste h otarele Imperiului, din Persia, G oţia şi Arm enia. Eusebiu de
C ezareea spune că la Sinodul I ecum enic a participat şi un episcop
«scit», fără să-i spună numele, care poate fi reprezentantul B isericii de
Tom is (Constanţa) din Scythia M inor (Dobrogea) (V ia ţa fe ric itu lu i îm ­
p ă r a t C on stan tin , III, 7 : «Nici scitul nu lipsea din ceată»). Unii din
episcopi veniţi la N iceea erau renum iţi prin ştiinţă şi elocvenţă, alţii
prin severitatea moravurilor, a sfinţeniei şi a răbdării, iar alţii purtînd
în că pe corp sem nele chinurilor din trecu t pentru credinţa lor (Teodoret,
Is to r ia b is e r ic e a s c ă , I, 7). M ajo ritatea episcopilor erau din Răsărit. Nu­
m ărul sinodalilor s-a ridicat la 300, afară de ceilalţi clerici veniţi ca
însoţitori ai episcopilor. Tradiţia bisericească a con sacrat numărul de
318 Părinţi care au participat la Sinodul de la N iceea.
316 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

Papa Silvestru I al Romei (314— 335), a trim is ca delegaţi la sinod

pe preoţii V itus şi V incenţiu din Roma la curtea im perială se afla
pe lîngă îm păratul Constantin, Osiu de Cordoba (Spania). Printre sino­
dali, se distingeau episcopii : A lexandru al A lexandriei, cu diaconul
său A tanasie, Eustaţiu de A ntiohia, M acarie al Ierusalim ului, M arcel
al A ncirei, Sfîntul N icolae, episcop de M ira Lichiei, Sfîntul Spiridon
episcopul Trim itundei (Creta), Leonţiu de C ezareea, C ecilian de Car-
tagina ş.a.
înain te de deschiderea oficială a Sinodului, cei prezenţi au lucrat,
din ordinul împăratului, în secţiuni, disculînd asupra rătăcirilor lui
A rie. în aceste consfătuiri, s-a dstins Sfîntul A tanasie, diaconul epis­
copului A lexandru de A lexandria. Cu toate insistenţele episcopilor,
A rie n-a voit să renunţe la ideile sale eretice. Fiindcă îm păratul era
aproape zilnic asaltat cu tot felul de plîngeri îm potriva m em brilor sino­
dului, de prietenii ereziarhului A rie, Constantin a venit în m ijlocul
sinodalilor, spunîndu-le : «Toate acestea vor veni spre ju decată, la ziua
fixată de judecătorul nostru comun. Eu nu sin i c h e m a t s ă l e cu n o s c şi
s ă l e ju d e c , a c u z a to rii şi a cu z aţii fiin d e p is c o p i. Deci, imitînd bunătatea
lui Dumnezeu, să ne iertăm unii pe alţii, renunţînd la aceste acuzaţii,
să ne unim şi să exam inăm chestiunile pentru care ne-am întrunit».
După aceea, a poruncit ca toate m em oriile adresate lui să fie aruncate
în foc, hotărînd ziua în care să înceapă Sinodul.

Sinodul I ecumenic

Sinodul I ecum enic s-a deschis oficial la N iceea, la 20 mai 325

şi a durat pînă la 25 august acelaşi an. La şedinţa deschiderii oficiale
şi Ia cea de închidere a asistat însuşi îm păratul Constantin, care a rostit
ruvînlul de deschidere ca şi pe cel de închidere a Sinodului, îndem-
nînd cu multă bunăvoinţă pe episcopi la înţelegere, la unire şi la pace.
Şedinţele o ficiale ale Sinodului s-au ţinut în sala de recepţie a
palatului imperial din N iceea, sub preşedinţia episcopilor Eustaţiu al
Antiohiei (324--330) şi A lexandru al A lexandriei (313— 328).
D iscuţiile, din cauza diferitelor păreri, au fost foarte agitate. Arie,
a cărui faţă era grovaz de palidă, părul zburlit, trăsăturile feţei istovite
şi privirile abălule, avea dese izbucniri de furie. îm păratul s-a arătat
plin de răbdare şi bJîndeţe, aprobînd pe cei ce îm părtăşeau dreapta
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 31?

credinţă, mustrînd pe cei rătăciţi şi îndărătnici. Pînă în cele din urmă,

C onstantin cel M are i-a adus aproape pe toţi pe..calea adevărului, fă-
cînd să trium fe Ortodoxia.. Părinţii întruniţi la N iceea au respins învă­
ţătura lui A rie şi au condam nat-o.
Arianismul este o concepţie raţional-om enească de înţelegere a
creştinism ului. Se rem arcă în gîndirea lui A rie concepţii raţionale
gnostico-filozofice. Principiile ereziei ariene sînt urm ătoarele :
1. Dum nezeu-Tatăl singur este principiul necreat şi nenăscut —
â-fsvvrjxo?. însăşi denum irea de T ată cuprinde inevitabil în sine întîie-
tatea sau ¿superioritatea faţă de Fiul.
2. Fiul a creat din voinţa Tatălui, dar nu din fiinţa Lui, ci din
nim ic, fiind prima Sa creatură. Fiul are existenţa înainte de timp, dar
nu din eternitate, căci a existat un timp, cînd El nu era — vjv itote ox3
coz 7 jv. A rie aducea în sp rijin u l acestei idei, textu l din Proverbe
8 , 22, în care se spune : «Domnul m -a făcut cea dintîi dintre lu cră­

rile Lui, înaintea tuturor veacurilor», dar aici e vorba de înţelepciunea

om enească, pe care A rie o confunda cu Logosul divin. Fiul lui Dum­
nezeu, fiind o simplă creatură — xTÎajia, tcoî^oc, este cu totul străin
şi deosebit de fiinţa Tatălui şi nu poate fi numit «deofiinţă» cu T atăl
—■ ¿[xoouato? tu> Ila'cpi.
3. Deşi Fiul este după fiinţa Sa o creatură, schim babil, m ărginit,
im perfect şi chiar capabil de a păcătui. El se bucură totuşi de cinstea
ce a mai mare, deoarece prin Fiul, Dumnezeu a creat toate, chiar
şi timpul.
4. Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul este creaţiunea
lumii, fiindcă Dumnezeu cel Prea în a lt nu putea crea universul m aterial
d ecît cu ajutorul unei fiinţe interm ediare. A ceasta este o idee gnostică
şi eretică, după care m ateria este rea în sine, iar Dumnezeul suprem
nu se poate atinge direct de m aterie, căci s-ar întina de aceasta.
5. La creaţie, Fiul a primit m ăreţia şi puterea creato are a Tatălui.
Fiul poate fi numit şi El Dumnezeu, deoarece, datorită harului divin pe
care L-a primit de la Tatăl, a devenit un Fiu a d o p tiv a l T atălu i. Ca
atare Fiul are o divinitate împrumutată din divinitatea Tatălui. Sub­
stanţa Tatălui faţă de a Fiului se deosebeşte atît de mult, cum se deo­
seb eşte infinitul faţă de finit.
318 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

A rie a căutat să folosească toate acele locuri din Sfînta Scriptură,

care vorbesc despre natura om enească a Fiului şi despre inferioritatea
Sa faţă de Tatăl, ca : «Tatăl este mai mare decît Mine» (Ioan 14, 28),
sau «Fiul M eu eşti Tu ; Eu astăzi Te-am născut» (Ps., 2, 7 ; Evr., 1, 5).
îm potriva acestor argumentări, diaconul A tanasie a dus altele
din Sfînta Scriptură, arătînd sinodalilor că textele invocate de A rie se
referă la Iisus Hristos, numai ca om.
La un moment dat, Părinţii Sinodului s-au împărţit în trei direcţii :
unii, în frunte cu A lexandru, Osiu, diaconul A tanasie ş. a. susţineau
credinţa adevărată ortodoxă că Iisus Hristos este şi Dumnezeu şi om,
bazaţi pe Sfînta Scriptură ; alţii, ca Secund al Ptolem aidei, Teonas al
M arm aricii şi încă vreo 20 de episcopi, erau de partea lui Arie, iar
alţii, în frunte cu Eusebiu de Nicomidia, ţineau calea de m ijloc. A cesta
a prezentat în Sinod o formulă de credinţă în care raportul dintre
T atăl şi Fiul era numit cu term enul o m io u s io s — ojioiouaios = «asem ă­
nător după fiinţă cu Tatăl» în loc de o m o o u s io s — ¿¡ioouoioţ = «deo-
fiinţă cu Tatăl», cum afirmă doctrina ortodoxă. A ceasta însemna m en­
ţinerea ereziei ariene sub o form ulă camuflaţii. Eusebiu de C ezareea
a prezentat şi el o altă formulă.
M em brii Sinodului au respins am bele formule, hotărînd ca să se
întrebuinţeze numai term eni care nu perm it nici un echivoc ca : h.
ouata? xciu Hatpoţ = din fiin ţa T atălu i şi ¿¡1 0 0 0 3 1 0 ? xw IÎatpt = de o
fiin ţa cu T atăl. îm potriva expresiei «de o fiin ţă cu T atăl» au obiectat
unii Părinţi, afirmînd că term enul nu se găseşte în Sfînta Scriptură, dar
m ajoritatea Părinţilor episcopi şi diaconul A tanasie au dem onstrat că
această form ulă nu este inventată de ei, căci a fost folosită şi de Părinţii
dinaintea lor ca : Dionisie al A lexandriei, Clem ent A lexandrinul,
Origen, Tertulian, Dionisie al Romei ş. a.
La sfîrşitul dezbaterilor, Părinţii sinodali au hotărît ca învăţătura
lorm ulală în Sinod să fie redactată într-un S im b o l d e cred in ţă , care
¿1 re 7 articole. A rticolul 8 începe cu m ărturisirea : «Credem şi întru
Duhul Sf i nt ». .
In S im b o lu l n ic c c a n ş-a fixat învăţătura despre D u m n ez eirea F iu ­
lui. î n p a r t e a iutii, se recunoaşte că Fiul, Domnul nostru Iisus H fistos,
oslo «Dumni'/.cu a d e v ă r a t din D u m n ezeu a d e v ă r a t, n ăscu t, nu fă cu t,
d e o fiin ţă cu T atăl, prin c a r e to a te s-a u făcu t» , iar în p_artea a doua, se
anatem atizează ideile principale ale lui A rie şi anum e: c ă F iu l a fo s t
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 3 19

c r e a t în tim p din n im ic, c ă e s t e yc r ea t din altă ţsu b sta n ţă sau iijîiţă

d e c ît T atăl şi e s t e s c h im b a b il.
S im b o lu l n ic e e a n a fost aprobat şi semnat de toţi Părinţii prezenţi,
cu excep ţia episcopiior : Eusebiu al Nicomidiei, Teognis al Niceei,
M aris de Calcedon, Teonas cîe M arm arica, Secund al Ptolem aidei, care
n-au voit să aprobe term enul o m o o u s io s — co n su b sta n tia lis. Ei au re ­
fuzat să semneze de asem enea anatem a rostită contra lui A rie. 'De
frica împăratului, pînă în cele din urmă, primii trei au cedat. Arie şi
cei doi prieteni ,ai săi.din Egipt, Teonas de M arm arica şi Secund de
Ptolem aida, nevoind să semneze, au fost depuşi din scaunele lor şi
ex ilaţi în Iliric, după toată probabilitatea, la colul Dunării, la sud de
Singidunum (Belgrad). Trei luni mai tîrziu, au losl exilaţi şi episcopii
Eusebiu ..al N icom idiei şi Teognis de Ni ceea, fiindcă, deşi au subscris
la Sim bolul de credinţă niceean,.nu au voit lotuşi să recunoască a na Ierna
pronunţată contra lui Arie.
Cu toate că Sim bolul de credinţă niceean a devenit digul de apă­
rare, al O rtodoxiei, precum şi cea mai precisă şi expresivă formulare
a dreptei credinţe, arianismul n-a putut fi siîrpii îndată şi pe deplin.
D isputele ariene au continuat să tulbure Imperiul roman încă o jum ă­
tate de secol, apoi s-a stins încetul cu încetul.
Intre alte problem e pe care le-a rezolvai Sinodul I ecum enic, a
fost şi s ta b ilir e a d a te i P aştelu i, încă din secolul II, existau unele neîn­
ţeleg eri între B iserici privitoare la serbarea datei Paştilor. Sinodul a
stabilit ca întreaga creştin ătate să sărbătorească P aşlile în prima Du­
m in ică d u p ă lu n ă p lin ă c e u rm ea z ă e c h in o cţiu lu i d c p rim ă v a ră . Dacă se
întîm pla să cadă în acelaşi timp cu Paştile iudeilor, creştin ii amînau
sărbătoarea Paştilor în Duminica urm ătoare, sau îl sărbătoreau cu o
săptăm înă mai înainte.
Data sărbătorii învierii . Domnului urma să fie_..comunicată tuturor
B isericilor de episcopul A lexandriei, întrucît acest oraş era centru l
principal al cunoştinţelor astronom ice din timpul acela.
Pe lîngă erezia lui A rie şi rezolvarea disputei pascale, s-au mai
discutat şi alte problem e : s c h is m a lui N ov at, a lui M e litie şi erezia lui
P a v e l d e S a m o sa ta , antitrinitar dinamic, care socotea că cele trei per­
soane ale Sfintei Treim i sînt doar nişte «puteri® — 8 uva[xstC im per­
sonale ale unui singur Dumnezeu. Sinodul a hotărît, prin canonul 19,
320 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

ca aderenţii lui Pavel de Sam osata, întrucît propagau unele n eadevă­

ruri cu privire la hristologie, şi nu cred că Sfînta Treim e are trei per­
soane, să li se ceară, în cazul cînd vor să revină la B iserica Ortodoxă,
Botezul în num ele Sfintei Treim i.
Cu privire la m e litien i şi n o v a ţien i, Sinodul s-a arătat mai indul­
gent. M elitie a continuat să-şi păstreze titlul de episcop de Licopole,
în Egipt, pierzînd doar toate drepturile episcopale. Cei hirotoniţi de el
puteau să răm înă în funcţiile lor, cu condiţia să ceară confirm area de
la arhiepiscopul A lexandriei, prin punerea m îinilor.
F aţă de novaţieni, Sinodul a procedat cu şi mai multă clem enţă.
După ce episcopul A cesiu a recunoscut Sim bolul de credinţă niceean,
li s-a îngăduit preoţilor novaţieni să-şi reocupe posturile avute. Drept
garanţie, ei trebuiau să dea o declaraţie scrisă, m ărturisind că vor res­
pecta toate h otărîrile B isericii O rtodoxe.
Sinodul a alcătuit 20 de canoane, care cuprind dispoziţii referitoare
la organizaţia şi disciplina bisericească. M ai însem nate sînt canoanele
6 şi 7. Canonul 6 confirm a drepturile m itropoliţilor din Roma, A lexan ­

dria şi A ntiohia, faţă de ceilalţi m itropoliţi, iar ca n o n u l 7 a c o r d a e p is ­

c o p u lu i d e Ier u sa lim ran gu l d e m itro p o lit, avînd în vedere faptul ca
Ierusalim ul este centrul unde a luat fiinţă creştinism ul.
Venind în discuţie m oralitatea m em brilor clerului, unii sinodali
au propus introducerea unui canon pentru observarea celibatului, nu
numai de către episcopi, ci şi de preoţi şi diaconi. îm potriva propu­
nerii episcopului Osiu al Cordobei, ca pe viitor preoţii şi diaconii să
nu mai aibă dreptul de a locui cu soţiile lor, s-a ridicat vestitul eremit,
episcopul Pafnutie al Tebaidei de sus (Egipt), care a apărat cinstea şi
vrednicia T ainei căsătoriei. Sinodul a răm as la vechiul uz, ca cei căsă­
toriţi o singură dată, înaintea hirotoniei, să-şi poată duce mai departe
via ţa împreună cu soţiile lor, şi numai cei hirotoniţi ca celibatari să
nu ni<ii aibă dreptul să încheie o căsătorie.
1 .«i 25 iulie 325, împlinindu-se 20 de ani de la u rcarea pe tron a
împăralului Constantin cel M are, el a oferit Părinţilor sinodali un
ospăţ. La 25 august, a avut loc şedinţa festivă de închidere a Sinodului,
la care împărţitul a îndemnat pe cei prezenţi să ţină cu tărie la învă­
ţătura form ulată în Sinod, să evite orice fel de certuri şi neînţelegeri,
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 321

trăind în pace unii cu alţii. H otărîrile Sinodului au fost confirm ate de

Constantin cel M are şi prom ulgate în întreg Imperiul roman. A ctele
Sinodului I ecum enic s-au pierdut, dar h otărîrile lui se cunosc din
scrierile istoricilor contem porani, îndeosebi din scrierile lui Eusebiu de
C ezareea. •

BIBLIOGRAFIE

Périt ru S in o a d e le e c u m e n ic e in g e n e r a l :
I z v o a r e : J. A 1 b e r g i o, P. - P. J o a n n o u , Cl L e o n a r d i , P. P r o d i ,
H. J e d i n, C o n c ilio ru m o e c u m e n ic o r u m d é c r é t a , Preiburg im Breisgau, Bâle, 1962.
J. J o n k e r s , A c ta e t S y m b o la C o n c ilio ru m q u a e s a e c u l a q u a r to h a b it a sunt,
Leiden, 1954 ; Ed. Schw artz, A c ta C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o , Paris,
Leipzig, 13 vol. de la 1914 ; A c t a C o n c ilio r u m o ec u m e n ic o r u m ... Institut E. Schwartz,
continuavit J. Straub, t. IV, vol. III, pars 1. Index generalis tomorum t. I— III, Berlin,
1974. '
J. D. M a n s i , S a c ro ru m C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o , F lo ren -
i i a e e t V e n e tiis , 1759— 1798 ; reproduction Paris, Leipzig, 1901— 1912, 59 vol.
Eusebiiu de Ce'zareea, Is t o r ia I lis v r ic c a s c ä , ed. G. Bardtf,. E u s è b e
d e C é s a r é e , H is to ir e e c c lé s i a s t iq u e t. I et II, Paris, 1952; 1 9 5 5 ; Idem, "Viafa St.
C o n sta n tin , ed. Iv ar Heikel, în Griech. Christ. Sc J i r î f s l l î d. VII, Leipzig, 1902.
S o c r a t e, Is to r ia b i s e r i c e a s c â , ed. Migne, 1>. G., T.XVTI, col. 29— 572.
S o z o m e n, Ist. bis., ed. J . Bidez, în Griech. Christ. Schrifst., Bd. 50, Berlin,
1960.
Teodoret, Ist. b is., ed. L. Parm entier F. Scheidw eiler, 2-e Aufl., în G r ie c h .
C h rist. S c h rilt, Bd. 54, Berlin, 1 9 5 4 ; Philosloriqius, Isl. bis., ed. Bidez, 2-e Aufl, în
G r ie c h , c h r is t, S c h rilt, Berlin, 1972.
F. R o d r i g u e z, L e s L is ta s e p i s c o p a lo s d e N ie r a en la C o ll e c c io n c a n o n ic a
H is p a n a , Burgense, 15 (1974), p. 341— 358.
Studii : J. J. S i e b e n , D ie K orv/.itsidee d e r a lte n K ir c h e , Paderborn, 197 9 ;
X X V I— 540 p.
H. Ahrweiler, L e x p é r i e n c e n icct'im e in «Dmnbarlon Onks Papers», X X IX
'{1975), p. 21— 40. __
B. J . P h e i d a s, 'H -posSpia oixoofic-Ji y.'fjc auvofiou, Atonn, 1971.
T. W a r e , L E g lis e d e s e p t c o n c ile s , Brügges, 19(ifi.
R. M e t z , H is to ire d e s c o n c ile s , Paris, 1 9 0 1.
J. O r t i z de U r b i n a, N ic é e e l C o n s la n tin o p le . H is to ire d e s C o n c ile s o e ­
c u m é n iq u e s , publiée sous la direction de G. Dumcige, G vol., Paris, începînd din 1963.
J. M. A. Salles-Dabadie, L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'h is to ire ,
Paris, G enève, 1962, 614 p.
L. V i é, L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'a n tiq u ité c h r é t ie n n e , Toulouse, 1962.
A. F a v a 1 e, I C o n c ili e c u m e n ic i, Torino, 1962.
S. D e t er n c s, P etite h is t o ir e d e s C o n c ile s , Paris, 1962.
J. R. P a 1 a n g u e, J . C h é 1 i n i, P e tite h is t o ir e d es gran ds C o n c ile s ,
Paris, 1962.
' P. M e i n li o 1 d, K o n z ile d e r K ir c h e in e v a n g e li s c h e r S ich t, 1962.
F. H a y w a r d, L es C o n c ile s o e c u m é n iq u e s , Paris, 1961.
H. J. M a r i j u l, D ie o e k u m e n i s c h e K o n z ile d e r C h r is te n h e it, Stuttgart. 1961,
•p. 428 p.
F. D v o r n i k , T h e g e n e r a l C o n c ils o i th c C h u rch , 1961.

21 — Istoria bisericească
322 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

H. J e d i n , D ie o e k u m e n is c h e n K o n z ile cler K a t h o lis c h e n K ir c h e , 1961 ; trad,

fran ceză, Tournai, 1960.
H. D a 1 m a y r, D ie G r o s s e n v ie r K o n z ilie n , M ünchen, 1961 ; Th. Cam elot,.
L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e d e s I V - e e t V -e s i è c le s , în L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s ,
Paris, 1960, p. 45— 73.
H. M. P e r c i v a 1, T h e s e v e n E c u m e n ic a l C o n c ils , o i th e in d iv id e d C h u rch ,
Buffalo, 1956.
M. G o e m a n s, H et a lg e m e n C o n c ile in d e v i e r d e e e u w , N igm egen, 1945.
J. V o r g e t, C o n c ile s , în «Dict. de T héol. Calh.», t. III, 1, Paris, 1923, col.
636— 676.
S im b o lu r i d e c r e d in ţă . E d iţii : C r e e d s , c o u n c ils an d c o n t r o v e r s ie s , 337— 461,
E dited by J . S tev en so n , London, 1976.
H. C h i l d , C h ristia n S y m b o ls . A n c ien t a n d M od ern , London, 1 9 7 1 ; G. L.
Dosetti, Il S im b o li d i N ic e a e C o n s ta n tin o p o l, Rom a, 1967, ed. critică.
H. i D e n z i n g e r et Cl . Bannwart, E u c h irid io n S y m b o lo r u m ... ed. 32-a
de A. Schönm etzer, Freibu rg im B reisgau , 1963, p. 37 3 8 ; te x te g rec şi latin.
J . D a n i é l o u , L e s S y m b o le s c h r é t ie n s p rim itiis, Paris, 1961.
J . N. D. K e l l y , E a r ly C hristian C r e e d s , 2-nd ed., London, 1960.
I. K a r m i r i s, T à zp ia à f l a i a cixoupiêvixà Su¡i.Soka, A tena, 1952.
0. Cullman, L e s p r e m iè r e s c o n le s s io n s d e la lo i c h r é t ie n n e , 2-e éd. Paris,
1948.
1. O r t i z d e U r b i n a , El S im b o lo N ic e n o , M adrid, 194 7 ; H ans Lietzmann,.
S y m b o le d e r a lt e n K ir c h e ( K le in e T e x te ... nr. 17 ş i 18), 2-e A uflage, Bonn, 1914, p.
26— 27, te x t g re c ; 4-e Aufl., 1935.
C h . - J . H e f e l e — D o m H. L e c l e r c q , H is to ir e d e s c o n c ils d 'a p r è s l e s
d o c u m e n ts o r ig in a u x , t. II, 1, Paris, 1908, p. 443— 446, te x t g rec cu trad u cere franceză.
Io n Mihălcescu, D ie B e k e n n t n is s e und d ie v ic h t ig s t e n G la u b e n s z e u g n is s e
d e r g r ie c h is c h - o r t h o d o x e n K ir c h e , Leipzig, 1904, A. Hahn, B ib lio t h e k d e r S y m b o le
u n d G la u b e n r e g e h n d e r a lte n K ir c h e , 3 -e Aufl. von L. Hahn, B reslau, 1960.
Studii : H. V o g e l , D as N ic a e n is c h e G la u b e n s b e k e m b n is . E in e D o x o lo g ie .
B erlin, Stu ttgart, 1963.
I. O r t i z d e U r b i n a , L a stru ttu ra d el S im b o lo C o n s ta n tin o p o lita n o , în
«O rien talia C h ristian a P eriod ica», 12 (Roma, 1942), p. 275 285.
J . d e C h e 11 i n k, L e s r e c h e r c h e s su r l'o r ig in e du S y m b o le d e p u is X X V
a n n é e s , în «R evue d'hist. eccl.», X X X V III (1942), 1— 2, p. 97— 142.
F. J . B a d c o c k , T h e h is to r y o i t h e C r e e d s , London, 1 9 3 0 ; Hr. Papadopoulos,
Tô SüfiioXov -ti]; B ' otxooixs.yi7.rjQ Suvooou 'Iatopiy.Tj x a l xpiTixij ¡x tkizf], A tena,
1924. T rad u cere în lim ba rom ână de Prof. T. M. Popescu, în «Bis. O rt. Rom .», X L III
(1925), nr. 5, p. 257— 2 6 3 ; nr. 7, p. 385— 3 9 5 ; nr. 8, p. 449— 4 5 3 ; nr. 9, p. 513— 520.
J . D. M a n s i , o p . cit., t. II, F lo ren tiae, 1759, reproduction Paris-Leipzig, 1901,
col 665— 668.
*

* *

¡U-nlru S in o d u l I e c u m e n i c : I. O r t i z, d e U r b i n a, N ic è e e t C o n sta n tin o p le,

Pai is, 1003.
T. P. K o e v, F o r m u lă r ile d o g m a t ic e a le p r im e lo r p a tru S in o a d e e c u m e n ic e ,
in lim ba bulgara, Sofia, 1968.
II. A. W o l f s o ii, T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r ch F a th e r s . I. F a ith , T rin ity ,
In cu rrm h ou , ( '. 11111>r i d ţ|<.’ (M ass.), 1956.
Ci. I., l’ r c s t i g e, G o d in P a tr is tic T h o u g h t, London, 1956.
P. B .i I i f f o 1, l.c s s o u r c e s d e l'h is to ir e d u c o n c ile d e N ic è e , în «Echos d'O rient»,
X X III (1925), p. ;«!:> .103; I. X X X (1927), p. 5 — 17. A ltă bo gată b ib lio g rafie se g ă ­
seşte la J. R. |>,iliini|iio, Ci. Bardy, P. de L abriolle, L 'H istoire d e ¡’E g lise..., par Aug.
F lieh e et V . M arlin, 1. 3, Paris, 1936, p. 69— 96 : L e c o n c i l e d e N ic è e .
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 323

In lim b a ro m â n ă : Pr. Prof. l o a n Rămureanu, S in o d u l I e c u m e n ic d e ¡a

N ic e e a d e Ia 325. C o n d a m n a r e a e r e z i e i Iu i A r ie , S im b o iu l N ic e e a n , în «Studii te o lo ­
g ice», X X I X (1977), nr. 1— 2, p. 15— 60, cu bogată bibliografie.
Prof. Ilie Beleuţă, Is to r ic u l S in o d u lu i e c u m e n ic d e la N ic e e a , în «Re­
v ista teo lo g ică», Sibiu, 1 9 2 5 ; nr. 10— 11, p. 296— 3 1 1 ; nr. 12 p. 364— 3 7 4 ; 1926, nr. 1,
p. 3— 10.
N. Popovici, P rim u l s in o d e c u m e n ic ţinut la N ic e e a in a n u l 325, Arad,
1 9 2 5 ; V . L o i c h i ţ ă, H o t ă r îr ile d o g m a t ic e a le c e lo r ş a p t e S in o a d e e c u m e n ic e , în
«M itropolia Banatului», X IX (1959), nr. 1— 2, p. 35 ş.u.
P en tru e p i s c o p i i p r e z e n ţ i la S in o d u l I e c u m e n ic :
H. G e i z e r , H. H i l g e n f e l d , O. Cuntz, P atru m N ic a e n o r u m n o m in a,
Lipsiae, 1898, p. 2— 215 ; C. H. Turner, E c c le s ia e o c c id e n t a lis m o n u m e n ta ju r is an ti-
q u is s im a ... la s e . I, p a r s p rio r, O xon ii, 1899, p. 36— 91 : N om ina episcoporum .
H. C h a d w i k , L e s 318 P'etres d e N ic è e , în «Revue d 'h isto ire ecclésiastiq u e»,
L X I (1966), nr. 3— 4, p. 808— 811 ; E rn est H onigm ann, U n e lis te in e d it e d e s P è r e s d e
N ic è e , în «Byzantion», X X (1950), p. 63— 71 ; I d e m , T h e o r ig in a l L ists o í th e m e m ­
b e r s o í th e C o u n c il o í N ic a e a , th e r o b b e r - s y n o d an d t h e C o u n c il o i C a lc e d o n , în
«Byzantion», X V I (1942— 1943), p. 20— 8 0 ; Idem, L a L is te o r ig in a le d e s P è r e s
d e N ic è e , în «Byzantion,», X IV (1939), 1, p. 17—-76; Idem, S u r l e s lis t e s d es
é v ê q u e s p a r tic ip a n t a u x c o n c i l e s d e N ic è e , d e C o n s ta n tin o p le e t d e C h a lc è d o in , în
«Byzantion», X II (1937), p. 323— 3 4 7 ; I d e m , R e c h e r c h e s su r l e s lis t e s d e P è r e s d e
N ic è e e t d e C o n s ta n tin o p le , în «Byzantion», X I (1936), 2, p. 429— 4 4 9 ; Ed. S c h w a r t z ,
U b e r d ie B is c h o is lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lc e d o n , N ic a e a u n d K o n s ta n tin o p e l, în
«A bhandlungen der beyer. A kad. der W issen sch aften zu M ünchen», Phil. hist. A bt.,
N eue Folge, H eft X III, M ünchen, 1937, p. 1— 90, în special, 83— 90.
Pentru episcopul O siu de Cordoba : L a v ie g r e c q u e d e «S a in t» O siu s d e C o r ­
d o n , ed. M. A ubineau, în «A n alecta Boll,and¡ana», 78 (1960), p. 356— 361.
V i c t o r C. d e C l e r c q, O ssiu s o í C o r d o v a . W ashington, 1954.
F. S u r e d a Blanes, Q u e s t io n e s se l e c t a s d e c r itic a h is tó r ic a . L a c u e s t ió n
d i O sio o b is p o d e C a r d o v a , y d i L ib e r io o b i s p o d e R o m a , M adrid, 1928.
Episcop Calistrat O r i e a nu, O siu, e p is c o p u l C o r d o v e i, în «Bis.
O rt. Rom .», X X (1896), nr. 6, p. 534— 542.
P en tru a r ia n is m : F r a g m en ts d e la « T h a lie» , d'A riu s, trad. G. D u m e i g e, la
O rtiz de U rbina, N ic è e e t C o n s ta tin o p lc , H is to ir e d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s » , t. I,
Paris, 1963 ; p. 254— 255.
G. B a r d y, La T h a lie d'A riu s, în «Revue de P hilologie», LIII (1927), ju ille t,
p. 211— 233 ; C o llectan ea :a ntiarian a P arisiana, ed. A. Feder, în Corp. Script. Eccl.
Lat., t. L X V , V ind obonae — Lipsiae, 1916, p. 103— 130.
S tu d ii: B. I. P h e i d a s , T i KoÀÀou0iav6v a-¿ío¡jLr/ y.ocl ai àpX'/i tou àpiavijijicü,
A ten a, 1973, E. R o u 1 a r d, L h é r é s i e d'A riu s e t la «foi» d e N ic é e , Paris, 1972.
H. L e r o y - M o l i n g h e n , La m ort d'A riu s, în «B yzantion», X X X V III (1968),
p. 105— 111 ; M. Sim onetti, S tu d ii su ll'a r ia n e s im o , Roma, 19G5.
T. E. P o l l a r d , T h e O rig in s o í A r ia n ism , în «Jo u rn al of T h eo lo g y Studies»,
9 (1958), p. 103— 111.
Ed. S c h w a r t z, U rk u n d en zu r G e s c h ic h t e d e s a r ia n is c h e n S tr e ite s , 2 Bd.,
ed. H. G. Opiz, A th a n a siu s W e r k e , III, 1, B erlin , 1934, şi 1935.
T h . A. K o p e c e k , A h is t o r y o í n e o -a ria n ism , t. 1— 2, C am bridge (M ass.),
1979, v. 553 p.
V e zi alte sludii la Pr. Prof. I. Rămureanu, S in o d u l I e c u m e n ic d e la
N ic e e a , în /ev. cit., p. 15— 18 ; nota 12 ; Idem, Lu pta O r t o d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i
d e Ia S in o d u l I c c u m c n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie , în «Studii T e o lo g ice » , X III (1961),
nr. 1— 2, p. 13— 31.
Pr. G h . Cotoşman, G e n e z a a ria n ism u lu i. P u n cte d e s p r ijin p en tru a r ia ­
n ism în t e o l o g i a c r e ş tin ă a n t e r io a r ă , C aransebeş, 1930.
324 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

P en tru te r m e n u l ¿¡xoouaiaz t ă üa^pl — con su bstan ţial cu T atăl : J . L. Gonzalos,

A h i s t o r j o l C hristian T h o u g h t. T. I. F rom t h e B eg in n in g to th e C o u n c il o i C a lc e d o n ,
N ash ville and N ew Y ork , 1970.
G. C. S t e a d, T h e S ig n iiic a n c e o i t h e H o m o o u s io s , în «Studia P atristica»,
t. III, part. 1, B erlin , 1961 ; p. 397— 412.
A. T u i l i e r , Le s e n s d u ter m e ô;j .ooù3!&': d a n s ie v o c a b u la ir e t h é o lo g iq u e
d'A riu s e t d e l ' é c o le d A n t io c h e , ibidem, p. 421— 430 ; H. K raft, '0;j.oo6aiot: în «Z eit­
sch rift fur K irch en g esch ich te», 66 (1954— 1955), p. 1— 24.
J . L e b o n, Le so rt d u «C o n s u b s ta n tie i» n ic c e n , în «Revue d 'h istoire e c c lé ­
siastiqu e», X L II (1952), p. 485— 529.
G. L. P r e s t i g e, God in p a tr is tic T h o u g h t, Lomlon, 1952.
Diac. C. V o i c u, P r o b le m a opioouaioc la S iîn lu l A ta n a sie ce/ M are, în «M i­
tro p o lia Oltenie^», X V I (1963), nr. 1— 2, p. 3— 20.
P en tru te r m e n u l üt. ôa-aaic : F r. E r d i n, D as XVorl H ypostasis', Freibu rg im
B reisgau , 1939.
R. R o u g i e r, Le s e n s d e s te r m e s oùaiâ, ùr.oazaai'; et jcpôawnoN dan s les
c o n t r o v e r s e s tr in ita ir e s p o s t n ic è e n n e s , în «Revue de l'h isto ire des religion s», L X X III
(1916), p. 48— 63 î L X X IV (1917), p. 133— 189.

Frăm întările şi sinoadele ariene

după Sinodul I ecumenic de la N iceea *

H otărîrile sinodale de la N iceea n-au adus mult dorita şi aşteptata

pace în .sinul B isericii, deoarece arienii s-au împărţit în trei partide,
care se com bateau reciproc, iar cu toţii luptau îm potriva O rtodoxiei.
A rienii extrem işti sau radicali, care negau consubstanţialitatea F iu ­
lui cu Tatăl, afirmînd că Fiul este «neasem ănător cu T atăl şi în toate
şi după fiinţă» -x a ï v.am « m a xai xaţ’ouaiav, s-au numit, de la termenul
àvojxotoç, a n o m e i sau an om ien i. Pentru că anom ienii afirmau că Fiul este
deosebit de T atăl după fiinţă — I^epoi xa-cViaiav, ei au fost numiţi şi
h c t e io u s ia ş t i. în fruntea lor, se afla diaconul Eţiu (Aetius) şi elevul a ces­
tuia, Eunomiu, episcop de Cizic, din 360, de la numele căruia arienii
extrem işti s-a numit şi eu n o m ien i.
Partida m oderată a arienilor, cei mai num eroşi de altfel, care afir­
mau cii Fiul este «a se m ă n ă to r in su b sta n ţă cu T atăl» ojiotouato? t«j îlatpi
— sim ilitu d in e su b sta n ţia lă , s-au numit o m iu sien i sau se m ia r ien i, avînd
în înm iea lor pe episcopul Eusebiu al Nicom idiei, după numele căruia,
ei s-au nuii numit şi cu s e b ie n i. A ceastă grupare căuta să ţină calea de
m ijloc între arienii extrem işti şi ortodocşi, m ilitînd pentru îm păcare
prinlr-o formulă leologica de compromis.
*■ Capitol redactat. tiu 1’r. proL lo a n R ă m u rean u
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE

A treia partidă de arieni, care a apărut după 358, s-au numit o m e i

sau o m ien i, pentru că afirmau printr-o formulă vagă că Fiul este «ase­
m ănător cu T atăl în toate» — ojjioio? Tip Hxxpi y.axâ irâvxa, sau «asernă-
m ănător cu Tatăl după Scripturi» — ojj-oloc xcp Ifaxpi y.axi xâc Fpaaâx, de la
term enul o;j,oto?.După aceştia, Fiul are cu Tatăl o sim ilitu d in e n esu b sta n -
ţialâ. In fruntea lor, se afla episcopul A caciu de C ezareea, după num ele
căruia s-au mai numit şi a c a c ie n i.
Episcopii, clericii şi creştin ii ortodocşi, care apărau credinţa cea
dreaptă stabilită în Sinodul de la N iceea şi term enul ¿¡aoouoio? xip l l a x p i
<(de o fiinţă cu Tatăl», sau «consubstanţial cu Tatăl», au fost numiţi
o m o u sien i.
A rienii moderaţi, s e m ia r ie n ii sau o m iu sien ii, datorită faptului că
au pus în circu laţie o formulă de credinţă ech iv ocă opoiouaios în loc
de ofxoouaioCj au reuşit să atragă de partea lor mulţi episcopi şi clerici.
Eusebiu al Nicom idiei, căpetenia lor, a reuşit să cîştige pe m arele îm­
părat Constantin, determinîndu-1 să rechem e pe A rie şi pe prietenii săi
din exil. A rie a prezentat împăratului, pentru a-i înşela buna credinţă
un fel de m ărturisire, în care nu se mai află nici una din exp resiile sale
eretice şi a promis solemn că va recunoaşte Sim bolul niceean.
Pentru apărătorii dreptei credinţe au venit zile negre. Sfîntul A ta-
nasie, care de la 8 iunie 328 a urmat episcopului A lexandru pe scaunul
A lexand riei, a fost pus la grea încercare, iar duşmanii săi l-au îm proşcat
cu un potop de calomnii.
Ca şi el, a avut de suferit episcopul Eustaţiu al A ntiohiei, fiind
condamnat de un sinod întrunit în 330 la A ntiohia şi trim is în exil. După
cinci ani, a avut parte de aceeaşi soartă şi Sfîntul A tanasie. In urma
h otărîrilor luate de adversarii săi la sinodul din Tir (335), Constantin
cel M are, influenţat de Eusebiu al N icom idiei, a aprobat exilarea Sfîn-
tului A tanasie la Treveri în G alia (întîiul exil : 11 iul. 335— 22 nov. 337).
în urma ţinerii unui sinod la Constantinopol, în 335 a fost exilat şi
episcopul ortodox M arcel al A ncirei. Triumful sem iarienilor urma să
culm ineze cu reprim irea ereticului A rie în B iserica A lexandriei. Din
cauză că la auzul acestei veşti s-au produs mari tulburări în A lexandria,
îm păratul s-a văzut silit să rechem e pe A rie la Constantinopol, urmînd
ca aici să se facă reintroducerea lui în Biserică. Sîm bătă seara, în a ju ­
nul Duminicii în care A rie trebuia să fie primit în B iserică, ajungînd
326 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

cu un mare cortegiu de partizani şi adm iratori pînă la Forul lui C ons­

tantin, acesta fiind silit să se depărteze din cauza unei nevoi naturale,
muri subit de o ruptură de intestine, în v îrslă de 80 de ani, în 336. C re­
dincioşii şi clericii ortodocşi respirară uşuraţi, după atîtea um ilinţe şi
violenţe din partea arienilor, văzînd în m oartea neaşteptată a lui Arie,
o pedeapsă dumnezeiască.
După m oartea lui Constantin cel M are la 22 mai 337, cei trei fii ai
săi au h otărît să rechem e din exil pe toţi episcopii. A stfel s-a putut
întoarce la A lexandria şi Sf. A tanasie, la 22 noiem brie 337.
Dar nici de data aceasta, Sfîntul A tanasie n-a putut să ram înă li­
niştit la A lexandria. Eusebienii sau sem iarienii, reuşind să cîştige pe
îm păratul C onstanţiu de partea lor, au cerut exilarea episcopului Pavel
de Constantinopol. La u neltirile lui Eusebiu de Nicomidia, devenit acum
titularul scaunului de Constantinopol, îm păratul a dispus înlocuirea
Sfîntului A tanasie cu un episcop arian. Simţind că viaţa lui este în pe­
ricol, Sfîntul A tanasie a părăsit pentru a doua oară A lexandria, la 16
aprilie 339, refugiindu-se la Roma, unde a rămas, în al doilea exil, pînă
la 21 octom brie 346. Un sinod ţinut la A ntiohia în 340, a hotărît, pe
baza vech ilo r acuzaţii m incinoase, înlocu irea Sfîntului A tanasie cu in­
trusul G rigorie de Capadocia. Aproape întreg Răsăritul era dominat acum
de eusebieni.
Episcopul Romei, Iuliu I (337— 352), a convocat la 342 un sin o d
la R om a, care s-a pronunţat pentru nevinovăţia lui A tanasie, M arcel
al A ncirei şi a celorlalţi ierarhi ortodocşi acuzaţi. H otărîrile Sinodului
au fost aduse şi la cunoştinţa răsăritenilor. A ceştia au ţinut în 341 un
sin o d la A n tio h ia , numit «al sfinţirii» —■ «Encaeniis», pentru că s-a ţi­
nut în timpul sfinţirii catedralei din A ntiohia, începută de Constantin,
aducînd noi învinuiri Sfîntului A tanasie. în sinod, deşi m ajoritatea
oj>isc opi lor erau ortodocşi, cuvîntul h otărîtor l-au avut eusebienii. S i­
nodul a alcătuit «patru formule de credinţă» de îm păcare cu Ortodoxia.
De ochii lumii, erezia ariană era com bătută, dar term enul «omoousios»
eru o vila I.
Ciirînd după închiderea sinodului de la A ntiohia, a murit, în 341,
Eusebiu al N irom idiei, «una din personalităţile cele mai u rîcioase pe
care le-a cunoscut istoria». C redincioşii din Constantinopol au cerut ca
episcop pe Pavel, dar eusebienii au ridicat în scaun pe M acedonie, cel
ce va fi întem eietorul ereziei pnevm atom ahilor.
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 327

Văzând uneltirile sem iarienilor în Orient, Constans, îm păratul Apu­

sului, care era ortodox, a propus fratelui său Constanţiu, apărătorul
arienilor, con vocarea unui sin o d la S a r d ic a (Sofia) în Iliricul răsăritean,
pentru îm păcarea episcopilor din R ăsărit cu cei din Apus. Sinodul s-a
deschis în toamna anului 343 şi a continuat şi în 344, participînd circa
170 de episcopi, dintre care circa 80 erau sem iarieni. A ceştia n-au voit
să asiste la dezbateri cu episcopii ortodocşi, au părăsit Sardica, şi!
au ţinut sinodul lor la Filipopole, în Tracia, pe teritoriu l Imperiului
d e 'R ă să rit. "
Sinodalii răm aşi la Sardica au îndeplinit o triplă m isiune :
a. S-a cercetat mai întîi sfînta şi dreapta credinţă pe care au stri­
cat-o sem iarienii ?
b. S -a cercetat apoi situaţia episcopilor A tanasie al A lexandriei,
M arcel de A ncira şi Pavel de Constantinopol, depuşi din scaune de
sem iarieni şi canonicitatea acestor depuneri.
c. In sfîrşit, sinodalii s-au ocupat cu cercetarea actelor de violenţă
săvîrşite de semiarieni împotriva mai multor slujitori ai altarului.
Sinodul a confirm at h otărîrile dogm atice şi can onice luate de S i­
nodul I ecum enic de la N iceea în 325 şi a anulat depunerea episcopilor
A tanasie, M arcel şi Pavel.
De asem enea, sinodalii de la Sardica au dat 20 de canoane prin
care s-au stabilit drepturile şi datoriile episcopilor.
Episcopii sem iarieni întruniţi la Filipopole, dimpotrivă, au reînnoit
anatem a contra celor trei episcopi, hotărînd să rupă orice legături cu
papa Iuliu I al Romei şi episcopul Osiu de Cordoba, acuzîndu-i că s-au
am estecat într-o chestiune din R ăsărit, în care apusenii nu aveau nici
o com petenţă. Episcopii răsăriteni, care s-au declarat pentru hotărîrile
sinodului din Sardica, şi-au pierdut scaunele, fiind exilaţi de împăratul
Constanţiu.
A m eninţat cu război de fratele său Constans, Constanţiu a trebuit
să execu te h olărîrile sinodului din Sardica şi să perm ită reînscăunarea
episcopilor alungaţi din scaune. în modul acesta, Sfîntul A tanasie şi-a
putut reocupa scaunul, 21 octom brie 346.
în 350, Constans, îm păratul O ccidentului, apărătorul credinţei n ice-
ene, fiind omorît de uzurpatorul M agnenţiu, eusebienii şi-au întins influ­
enţa şi asupra Occidentului.
328 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

In Răsărit, episcopii arieni şi sem iarieni şi-an unit eforturile pentru

înlăturarea din scaun a Sfîntului A tanasie, inventînd tot felul de calom ­
nii contra lui.
Din anul 350, împăratul Constanţiu s-a stabilit la Sirmium (M itro-
viţa), capitala provinciei Pannonia Inferior, în cît acest oraş a devenit
pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi
timp centrul b isericesc al lumii creştine. S-au ţinut în acest oraş mai
multe sinoade, dar din n efericire ele au fost dominate de arieni şi se­
m iarieni, sprijiniţi de împărat.
La sin o d u l ţinut la Sirm ium , în 351, sem iarienii alcătuiră o m ărtu­
risire de credinţă, aşa numita « în tiia fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la S ir­
m ium », care, deşi respingea erezia lui A rie, evita expresia ortodoxă
«o m o o u s io s ». Sinodul a rostit anatem a şi îm potriva episcopului Fotin de
Sirmium, eretic antitrinitar, fost ucenic al episcopului M arcel al A n d rei
(Socrate, Is to r ia b is e r ic e a s c ă , II, 30).
în exilul -său în Iliric, ereticul A rie a reuşit să atragă la erezia sa
doi tineri episcopi, V a le n s d e M ur s a (O siec) şi U rsaciu d e Sin gidu nu m
(Belgrad), la care se va adăuga şi G erm in iu d c Sirm ium , care au făcut
mult rău apărătorilor O rtodoxiei niceene.
După m oartea episcopului Iuliu al Romei, în 352, urmaşul său,
episcopul Liberiu (352—366), a cerut perm isiunea împăratului Constanţiu
să convoace un sinod la A quileea, care avea să cerceteze toate acuza­
ţiile aduse contra Sfîntului A tanasie. Constanţiu a fost de acord, dar a
cerut ca sinodul să se ţină la A relate, în sudul G aliei, în toam na anului
353. Cei întruniţi în sin o d u l d e la A r e la te , sub presiunea împăratului
Constanţiu, au semnat condam narea Sfîntului A tanasie, împreună cu Vin-
conţiu de Capua, delegatul episcopului Liberiu al Romei.
Întristat peste măsură de atitudinea delegatului său, papa Liberiu
a r u g a i pe împăratul Constanţiu sa-i îngăduie ţinerea unui sinod l a
Mil.rn, î n 355. D eoarece chiar de la prima şedinţă s-a născut un in ci­
d e n t , î m p ă r a t u l a ordonat m utarea sinodului în palatul im perial. Prin
teroare, Conslimţiu a forţat pe cei 147 de participanţi să se lepede de
O rtodoxie. Stînlul A tanasie şi mulţi alţi episcopi, între care Liberiu al
Romei şi bălrînul Osiu de Cordoba, au trebuit să plece în exil. Sfîntul
A tanasie a plecat pentru a treia oară în exil, de la 9 februarie 356
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE

pînă la 21 februarie 362, găsind adăpost la pustnicii din munţii N itriei

şi deşerturile Tebaidei, în Egipt.
In vara şi toamna anului 357, anomienii, arieni extrem işti, au ţinut
un sinod la Sirmium, care a impus doctrina lor eretică, după care Fiul
este «n e a s e m ă n ă to r şi în to a te şi d u p ă tiin ţă » — dvoţio io? x a l x a x â irocvra
xod xax’ouaiavj cu Tatăl. Este «a d o u a fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la Sirm ium ».
Osiu de Cordoba, în vîrstă de aproape 100 de ani, cu facu ltăţile slăbite
de suferinţele pribegiei, supus la lovituri şi chinuri, a fost silit să sem ­
neze această formulă ariană. Ea a fost semnată şi de papa Liberiu, spre
a se putea întoarce din exil la Roma, în 357.
In sinodul de la Sirmium din vara anului 358, .s-a compus «a treia
fo r m u lă d e cr e d in ţă d e la Sirm ium », care reprezintă doctrina sem iarie-
n ilor sau om iusienilor, după care Fiul este «a se m ă n ă to r în su b sta n ţă
cu T a tă l » — ojxotouoio; tio Ilaxpt, formulă susţinuţii atunci de episcopul
V asile al A n d rei.
A «patra fo rm u lă d e c re d in ţă d e la S irm iu m », a fost alcătuită la
22 mai 359. Ea reprezintă doctrina om ien ilo r, a treia ram ură a arian is­
mului, numiţi şi a c a c ie n i, după num ele episcopului A caciu de Ceza-
reea. Era o form ulă elastică şi cuprinzătoare, dar cu atît mai pericu­
loasă, după care Fiul este « a s e m ă n ă to r cu Talul în to ate» — ojioio? t «>
Ilaxpi xaxi mema, sau « a sem ă n ă to r cu T atăl d u p ă S criptu ri», — ojioto? iŞ
IlaTpi -/.axa xâ? Tpaipâ?, m enită să satisfaci! toate grupările creştine, im ­
p licit pe arienii extrem işti.
Ultim ii s-au străduit acum să impună arianismul în tot Imperiul
roman, printr-un sinod ecum enic. Tem îndu-se însă că eusebienii, mult
mai num eroşi, s-ar putea uni cu ortodocşii, au convins pe împăratul
C onstanţiu să le îngăduie ţinerea a două sinoade : unul pentru Răsărit,
în Seleu cia din Isauria, şi altul pentru Apus, la Rimini (Ariminium), în
Italia. In aceste două sinoade s-a adoptat formula ariană o m ia n ă , de la
Sirmium, socotita moderată.
A rienii s-au silit să impună formula ariană omiană prin sinodul de
la Constantinopol, din 360, în tot Imperiul roman. A ceastă form ulă nu
mai reproduce term enii originari ai arianism ului rigid, aşa cum l-a con­
ceput A rie şi l-a sistem atizat apoi în formule logice A etius, la A ntiohia,
ci răm îne la expresii inconsistente şi vagi, atenuate şi n eprecise, pentru
a am ăgi pe ortodocşi. La această formulă s-a referit desigur Fericitul
330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

îeronim , cînd s-a e x p rim a t: «Tot universul a suspinat şi văzu cu m irare

că este arian» = «Ingemuit totus orbis et Arianum se esse miratus est»
(D ialog u s co n tra L u c iferia n o s, 19).
Ea a fost formula oficială a arianismului, răspîndită în special la
popoarele germ anice de la Dunăre, care, după ce au trecut pe teritoriul
Imperiului roman, au răspîndit-o pînă în Spania.
Ţinîiid seam a de evoluţia arianismului, după m oartea lui A rie
(f 336), se poate spune că faza ilirian ă a istoriei arianism ului a început
cu sinodul de la Sardica, din 343, a evoluat în sinoadele de la Sirmium
din 351, 357, 358, şi s-a term inat cu formula omiană, aprobată de sin o ­
dul de la Constantinopol, din ianuarie 360.
Schim barea n eîn cetată a form ulelor de credinţă, în num eroasele
sinoade ariene, a provocat tulburare şi contuzie în sufletele m ultor cle ­
rici şi credincioşi. Sfîntul G rigorie de Nazianz ne înfăţişează atm osfera
în cărcată şi agitată în care s-au purtat aprinsele discuţii teo lo g ice din
secolul al IV -lea, referitoare la Dumnezeirea Fiului şi la raportul Lui
cu Tatăl, în cuvinte pline de am ară ironie : «De întrebi pe cineva de bani,
eşti îndoctrinat asupra Celui N ăscut sau N e n ă scu t; de doreşti preţul p li­
nii, ţi se răspunde : T atăl este mai m are şi Fiul i se supune ,• de întrebi,
baia e gata, ţi se răspunde : Fiul a fost creat din cele ce nu există. Nu
ştiu cum să num esc acest rău, nebunie sau manie ?» (D esp re D u m n ezeirea
F iu lu i şi a S lin tu lu i Duh, P.G., X LV I, 557 B).
Sub îm păratul Iulian A postatul (361— 363), se produce în Imperiul
roman o schim bare în politica religioasă. Pentru că împăratul Constanţiu,
prin sprijinul acordat arienilor, îşi atrăsese ura credincioşilor şi a epis-
copilor ortodocşi, pe care-i trim isese în exil, Iulian, la începutul dom­
niei, dorind să devină popular şi să arate că a rupt-o cu politica re li­
gioasă a predecesorului său, porunci ca episcopii exilaţi să se întoarcă
la scaunele lor şi să se restituie bisericilor şi credincioşilor bunurile
confisca le. Datorită acestei măsuri, Sfîntul A tanasie al A lexandriei a
putut să-şi reocupe scaunul, la 21 februarie 362, după al treilea exil.
Din cauză că acest neobosit episcop ortodox a readus la dreapta cre ­
dinţă mulţi sem iarieni şi chiar păgîni, din ordinul îm păratului Iulian a
trebuit să plece pentru a patra oară în exil, între 24 octom brie 362 şi
5 septem brie 363.
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 331

înain te de a părăsi A lexandria, a putut întruni în 362 un sin o d

l a A le x a n d r ia , numit «sinodul păcii», care a înlesnit în to arcerea celor
ce doreau să se unească cu B iserica Ortodoxă. O rtodocşii au dat do­
vadă de multă îngăduinţă la reprim irea episcopilor şi a clericilor, în
drepturile avute.
Sfîntul A tanasie s-a întors din al patrulea exil, în timpul domniei
lui Iovian (363— 364), protector al O rtodoxiei. Sub acesta şi în timpul
lui V alentin I (364— 375), O rtodoxia a ajuns la mare cinste. în schimb,
V alens (364— 378), fratele lui, a sp rijinit pe arieni. Sfîntul A tanasie este
silit să plece pentru a cincea oară în exil la 5 octom brie 365 pînă la 31
ianuarie 366, cînd s-a putut reîn to arce la A lexandria. De data aceasta,
a putut păstori în linişte pînă la m oartea sa, întîm plată la 2 mai 373.
N um eroasele diviziuni din sînul arianismului i-au pregătit ruina,
dusă la bun sfîrşit de lupta v icto rio asă a m arilor ierarhi şi dascăli din
C apadocia : V asile cel M are (t 379), Grigorie de Nazianz ( f 390) şi
G rigorie de N isa ('j' 394), care au continuat opera Sfîntului A tanasie
cel M are.
După 1 ianuarie 379, a fost chem at de clericii şi credincioşii orto­
d ocşi din Constantinopol, la conducerea Bisericii, Sfîntul G rigorie de
N azianz, întronizat oficial la 27 noiem brie 380 de Teodosie cel M are,
care a dus o luptă necruţătoare îm potriva creticilor arieni şi pnevma-
tom ahilor. D atorită străduinţelor sale, mulţi eretici au reven it la B ise­
rică, în cît arianismul a încetat de a mai fi o prim ejdie în Răsărit.
în Apus, s-au distins ca apărători ai O rtodoxiei : Sfîntul Ilarie de
Pictavium (f 367) şi Sfîntul Am brozie al M ilanului (Ï397). C îtva timp
arienii au fost favorizaţi de V alentin ian II (375— 392), îndem nat de mama
sa Ju stin a, care era o adeptă a arianismului. După m oartea acestuia,
graţie stăruinţei Sfîntului Am brozie al M ilanului, V alentin ian al II-lea
a renunţat de a mai sprijini pe ereticii arieni. învins, arianism ul şi-a
găsit un refugiu la popoarele germ anice, care invadau atunci Italia,
G alia, Spania şi A frica.

BIBLIOGRAFIE

P en tru c e r t u r ile a r ie n e . Pr. prof. I o a n R ă m u r e a n u , L e c h r is tia n is m e c h e z

l e s T h r a c o -P h r ig y e n s d 'A s ie M in eu r e e t c h e z l e s T h r a c o - G é t o - D a c e s d e la P én in su le
B a lk a n iq u e , dans A c t e s d u I l - e C o n g r è s In te r n a t io n a l d e T h r a c o lo g ie (B u carest), 4— 10
sept., 1976). T. II H is to ir e e t A r c h é o lo g i e , B ucureşti, 1980, p. 435— 444 et dans L e
.M o n d e T r a c e ... V olum e selectif, M ilan, Paris, Rom a, M ontréal, 1982, p. 298— 307.
332 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

I d e m , L u p ta O r to d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e la S in o d u l I e c u m e n ic p în ă la
m o a r te a lu i A r ie , în «Studii T eo lo g ice», X III (1961), nr. 1— 2, p. 13— 31.
I d e m , S in o d u l d e la S a r d ic a d in 343..., ibidem, X IV (1962), nr. 3— 4, p. 146
— 182.
I d e m , S in o a d e le d e la S irm iu m d in tr e a n ii 348 ş i 358..., ibidem, X V (1963),
nr. 5— 6, p. 266— 313.
I d e m , C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir ic u lu i l a s iîr ş itu l
s e c . IV , ibidem , X V I (1964), nr. 7— 8, p. 408— 450.
L. W . B a r n a r d, C o u n c il o i S e r d ic a , S o m e p r o b le m s r e - a s s e s e d , în «Anuarium
H isto riae C onciliorura», Paderborn, X II (1980) (1982), p. 1— 25.
N. S t a n e v , L e C o n c ile d e S a r d iq u e (3 4 3 ): é t a p e n o u v e lle d a n s la lu tte d e s
i d é e s a u I V - e s i è c le , în A c t e s d u I I-a C o n g r è s In te r n a t io n a le d e T h r a c o lo g ie ..., t. II,
B u carest, 1980, p. 425— 433. .
Ş t . A 1 e x e, S iîn tu l N ic e t a d e R e m e s ia n a ..., B ucureşti, 1969.
A ltă B ib liog rafie pentru su biectu l de faţă se g ăseşte în capitolul precedent.

Erezia pnevmatomahilor. Sinodul II ecumenic

de la Constantinopol din 381. Apolinarismul *

Erezia pnevmatomahilor. La jum ătatea secolului al IV -lea, în focul

discuţiilor ariene referitoare la Dumnezeirea Fiului, a apărut o nouă
erezie, care punea în discuţie D u m n ez eirea S fîn tu lui Duh, e g a lita t e a şi
c o n s u b s ta n ţia lita te a Lui cu T atăl şi cu Fiul. Luptătorii contra Duhului
Sfînt au primit numele de p n e v m a to m a h i, de la Ilvsùjjia = Duh şi
= luptă, sau m a c e d o n ie n ii şi m a ra to n ien ii de la numele prom otorilor
acestei erezii.
Denum irea de m a c e d o n ie n i li s-a dat după numele episcopului se-
m iarian M a ced o n iu , depus din scaun în 360 de sinodul din C onstanti­
nopol, ca eretic. După m oartea lui M acedoniu, conducerea pnevm ato­
m ahilor a preluat-o diaconul M ara ton iu , hirotonit de M acedoniu de
C onstantinopol episcop de N icom idia, de la care au primit numele de
m a ra lo n icn i.
Erezia pnevm atom ahilor a apărut ca o prelungire a ereziei ariene,
ca o nouă formă a arianismului. D acă arienii au evitat, la început, să
com bată Dumnezeirea Sfîntului Duh, au făcut aceasta din m otive ta c ­
tice, intrurît voiau să cîştige mai în tîi lupta dusă îm potriva Dumne­
zei rii Fiului. N egarea Dumnezeirii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
punea de la sine în discuţie şi Dum nezeirea Sfîntului Duh.

* Capitol redactat dc Pr. prof. lo a n R ă m u rean u

 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 333

Erezia pnevm atomahilor, numiţi cînd m a c e d o n ie n i, cînd m araton i-

e n i, s-a răspîndit mai ales în Răsărit, în provinciile Tracia, Bitinia, H el­
lespont şi îm prejurim i.
Primul care s-a ridicat îm potriva pnevm atom ahilor a fost Sfîntul
V a silie cel M are, care i-a com bătut tem einic în lu crarea sa D esp re
S fîn tu l Duh, compusă între anii 374— 375. Sfîntul V asile afirmă că
Duhul Sfînt se bucură de aceeaşi dem nitate cu Tatăl şi cu Fiul. El este
egalul şi nu inferiorul lor. «N oi tre b u ie să m ărtu risim c ă T atăl e D um ­
n ez e u , F iu l e D um n ezeu , D uhul S fîn t e D um nezeu... El e s t e d e o fiin ţă
cu T atăl ş i cu F iu l» (E p isto la V III, P. G., X X X II, 248— 249 ; 261— 265).
Pnevm atom ahii sau m acedonienii au ţinut în 376 un sinod, la Cizic,
cînd au adoptat o formulă de credinţă, în care pe Sfîntul Duh l-au trecut
în rîndul creaturilor.
Sfîntul Epifaniu (t 403), cunoaşte pe luptătorii contra Duhului Sfînt
sub num ele de p n e v m a to m a h i şi i-a com bătut în 377, într-un capitol
special din lucrarea sa P an arion sau C on tra tuturor e r e z iilo r (cap. 74,
P. G., XLII, 475— 501).
în vara anului 378, episcopii din provinciile Iliricului occidental,
:întrunindu-se în sinodul de la Sirmium sub preşedinţia episcopului lo cu ­
lui Anem ius şi a Sfîntului Am brozie al M ilanului, au condam nat odată
cu erezia arienilor şi erezia m a c e d o n ie n ilo r sau p n ev m a to m a h ilo r, răs-
pîndită atunci în Răsărit.
Sfîntul G rigorie de Nazianz a com bătut tem einic pe ereticii pnev-
m atom ahi în C u v în ta rea a V -a te o lo g ic ă , rostită, ca şi prim ele patru,
în anul 380, în biserica «învierea», din Constantinopol.
în 380, Sfîntul G rigorie de Nisa, fratele Sfîntului V asile cel M are,
a com bătut de asem enea pe adversarii Sfîntului Duh, în tratatu l D esp re
S fîn tu l D uh co n tra p n e v m a to m a h ilo r m a c e d o n ie n i, în care afirm ă că
T atăl, Fiul şi Duhul Sfînt nu sînt trei substanţe, nici trei Dumnezei,
deoarece El are o singură şi unică fiinţă, cu toate că fiecare dintre per­
soane se num eşte fiinţă şi Dumnezeu.
Ţinînd seama de m işcarea de idei din timpul său, scriitorul alexan ­
drin Didim cel Orb (t 398) a scris înainte de 381 un scurt tratat D esp re
S fîn tu l Duh, cea mai bună lucrare a antichităţii creştine, în care este
com bătută erezia pnevm atomahilor.
334 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Pnevm atom ahii sau m acedonienii nu aveau o doctrină bine p reci­

zată. Ei admiteau Dumnezeirea Tatălui şi a Fiului, şi cei mai mulţi accep ­
tau consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl, dar refuzau să recunoască
consubstanţialitatea Sfîntului Duh cu Fiul şi cu Tatăl, şi n eg a u D ivin i­
ta te a Lui, so c o tin d u -L d o a r «Duh» sau «Spirit», s u p e rio r n atu rii s p ir i­
tu a le a în g e r ilo r . în concluzie, după eretidii pnevmatomahi* iS'fînt'ul
Duh ocupă o p o z iţie in te r m e d ia r ă în tre D u m n ezeu şi crea tu ri, dar ei
n-au reuşit să definească mai clar această poziţie.

Sinodul II ecumenic de la Constantinopol, 381

Noul îm părat al Bizanţului, Teodosie coi M are (379— 395), văzînd

că ereticii arieni şi pnevm atom ahii tulbură liniştea Imperiului, a dai ia
28 februarie 380 din Tesalonic un edict către popoarele Imperiului, po­
runcind ca toţi supuşii Imperiului să adere ]a adevărata credinţă «a u n ei
sin g u re D u m n ezeiri a T atălu i şi a F iu lu i şi a S fin tu lui D uh, d e a c e e a ş i
m ă rire în T reim e» , pe care la reînnoit la 10 ianuarie 381, din C onstanti­
nopol. în 381, dorind împăratul să restabilească liniştea şi ordinea în
B iserică, a convocat pe In tîistătăto riî B isericii din ju m ătatea orientală
a Imperiului său la un Sinod ecum enic.
Sinodul s-a deschis în Constantinopol, la începutul lunii mai 381
şi a durat pînă la 9 iulie acelaşi an, cînd a ţinut ultim a şedinţă. Au
participat 150 de episcopi, printre care mai de seamă au fost urmă­
to rii': M eietie al A ntiohiei, G rigorie de Nazianz, G rigorie de Nisa;,
Am filohiu de Iconiu, C hirii de Ierusalim , Diodor de Tars ş. .a. La S i­
nodul II ecum enic a participat şi G eron tiu s sau mai co rect T eren tiu s,
episcop de Tom is (Constanţa), în Scythia M inor (Sozomen, Isto r ia b i ­
s e r ic e a s c ă , V II, 7 ; Teodoret, Is to r ia b is e r ic e a s c ă , V, 8 ). C eva mai tîrziu,
s-au înfăţişat la sinod şi episcopii din Egipt şi Iliricul oriental, în frunte
cu fim oloi al A lexandriei şi A holiu sau A scholius de Tesalonic. La
sinod au participat şi 36 episcopi pnevmatomahi, în frunte cu Eleusiu
de C’i/.ic şi M arrian de Lampsac.
lîpiscopii egipteni, geloşi pe prestigiul Sfîntului G rigorie de N a­
zianz, doreau să impună pe scaunul de Constantinopol un om de-al
lor, pe filozoful M axim Cinicul, hirotonit în mod necanonic, în vara
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 335

anului 380, chiar în biserica «învierea» din Constantinopol, de un grup

de episcopi egipteni, fără ştirea Sfîntului Grigorie de Nazianz. Văzînd
scandalul pe care l-a provocat fapta sa murdară, M axim C inicul s-a
refugiat la Tesalonic ; de aici se reîntoarce la A lexandria, apoi plecă
la Roma, spre a se plînge papei Damasus pentru alungarea sa din Constan­
tinopol ; în cele din urmă a mers la A quileea, pentru a convinge pe
episcopii occidentali, întruniţi în sinod la 3 septem brie 381, să apere
cauza sa.
Papa D am asu s al Romei (366— 384) n-a trimis la Sinodul al II-lea
ecum enic nici un delegat, întrucît episcopii din O ccident şi din pro­
v in ciile Iliricului occidental pregăteau ţinerea unui sinod al lor, con­
vocat de împăratul Graţian al Occidentului, care se va deschide la
3 septem brie 381, la A quileea, la frontiera italo-iliriană.
Preşedinţia Sinodului II ecum enic a avul-o la început, episcopul
M e le tie al A n tio h ie i (362— 381), fiind cel mai în vîrstă dintre sinodali.
După m oartea neaşteptată a lui M eletie, la sfîrşitul lunii mai 381, pre­
şedinţia Sinodului i-a revenit, de la începutul lunii iunie, S fîn tu lu i G ri­
g o r ie d e N azian z, recunoscut de Sinod episcop al B isericii din C onstan­
tinopol, în calitate de episcop al capitalei Imperiului de Răsărit, Roma
cea Nouă.
Prima g rijă a Sfîntului G rigorie a fost să pună capăt sc h is m e i an-
tio h ie n e . Sfîntul Grigorie a propus c:a scaunul A ntiohiei să fie în cre­
dinţat lui Paulin, conducătorul eustaţienilor, partidă ortodoxă rigoristă,
dar episcopii orientali n-au voit şi au propus alegerea lui Flavian, in­
cit schism a antiohiană a continuat încă mulţi ani.
A bia sosiţi la Sinod, episcopii egipteni, invidioşi pe prestigiul scau ­
nului cap italei şi pe Sfîntul G rigorie însuşi, supăraţi mai ales că tri­
misul lor M axim Cinicul a fost depus din treapta arh ieriei şi alungat
în chip ruşinos din Constantinopol, au refuzat să ia parte la Sfînta
Liturghie, oficială de Sfîntul G rigorie de Nazianz în faţa Părinţilor
Sinodului, sul) pretext că alegerea sa pe scaunul de Constantinopol este
necanonică. Ei au acuzat pe Sfîntul G rigorie de Nazianz că şi-a părăsit
m ica lui episcopie de la Sasima, din dorinţa de a aju nge episcopul
cap italei Imperiului. A cuzaţia era neîntem eiată, deoarece la Sasima;
Sfîntul G rigorie n-a mers probabil niciodată, ci a răm as episcop a ju tă ­
tor pe lîngă tatăl său, G rigorie de Nazianz.
330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

D iscuţiile au început să se desfăşoare într-o atm osferă foarte ag i­

tată. Văzînd atm osfera creată de invidia multora, de i n t r i g i de _in t e ­
rese şi de conflicte, Sfîntul G rigorie s-a h otărît să dem isioneze, sacri-
fieîndu-se pentru pacea şi liniştea Bisericii, ca Ionâ profetul, cum se
exprim ă el, care s-a sacrificat pentru salvarea corăbiei. El a dem isionat,
după toată probabilitatea, la 30 iunie 331, atît de la preşedinţia Sin o ­
dului, cit şi din scaunul de episcop al B isericii de Constantinopol, pă­
răsind oraşul cu sufletul plin de am ărăciune şi tristeţe pentru cîte v ă ­
zuse, cunoscuse şi suferise, retrăgîndu-se în Capadocia.
în locul Sfîntului G rigorie de Nazianz, a fost ales episcop al B i­
sericii de Constantinopol un laic în vîrstă înaintată, N e c ta r ie (381—
397), catehum en încă, care a trebuit să fie mai întîi ,botezat, apoi a
prim it pe rînd harul diaconiei, al preoţiei şi arhieriei.
După alegerea lui N ectarie, care a devenit preşedintele necontestat
al Sinodului, fiind episcopul capitalei, Sinodul şi-a reluat şedinţele şi
s-a ocupat de e r e tic ii m a c e d o n ie n i. Cu ţo ale stăruinţele îm păratului
Teodosie şi ale episcopilor ortodocşi, ei n-au voit să accepte credinţa
niceeană şi să şe întoarcă în sînul Bisericii O rtodoxe, şi au părăsit
Sinodul.
Sub preşedinţia lui N ectarie, episcopii prezenţi au rostit anatema,
după cum ne confirm ă primul canon al Sinodului, contra tuturor e re ­
ziilor, îndeosebi contra diferitelor fracţiuni ariene, eu n o m ien ii sau a n o -
m ien ii, a r ie n ii sau eu d o x ie n ii, contra se m ia ric n ilo r , numiţi în text şi
p n e v m a to m a h i, apoi contra s a b e lie n ilo r — urmaşii antitrinitarului m o­
dalist Sabeliu (f sec. III), a m a r c e lie n ilo r — aderenţii lui M arcel de
A ncira (t 374), a fo tin ie n ilo i — adepţii lui Folin de Sirmium (t 376),
şi apolinariştilor — susţinătorii ereziei lui Apolinaiie^ de L aodiceea
Siriei (f 392).
Părinţii Sinodului au redactat de asem enea o d e fin iţie sau e x p u ­
n ere d o g m a tic ă (xo ey.xeOsv), prin care m ărturiseau consubstanţialitatea
şi deosebirea celor trei persoane divine, pentru a com bate pe pnev-
malom.ilii, precum şi întruparea Cuvîntului, Fiul lui Dumnezeu, pentru
a com bulc ereziei lui A polinarie.
Tomosul doctrinar al Sinodului II ecum enic din 381, din nefericire,
s-a pierdui. IloWirîrea lui dogm atică e m enţionată în rezumat în Seri-
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 337

so a rea sinodului întrunit la Constantinopol în 382, trim isă papei Da-

masus al Romei şi episcopilor occidentali, în care se spune :
«Noi am rămas la credinţa evanghelică hotărîtă de cei 318 Părinţi
de la N iceea. V oi şi noi, şi toţi cîţi nu răstălm ăcesc cuvîntul adevă­
ratei credinţe, trebuie s-o aprobăm ca pe cea mai veche credinţă în
arm onie cu Botezul, care ne învaţă să credem în num ele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfîntului Duh, adică într-o singură Dumnezeire, putere şi
fiinţă a Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh, de aceeaşi cinste şi dem­
nitate, a cărei îm părăţie e veşnică, în trei iposlasuri, adică în trei per­
soan e deisăvîrşite».
«Noi nu primim nici erezia lui Sabelie, care am estecă ipostasu-
rile sau le nim iceşte însuşirile, nici blasfem ia eunom ienilor, arienilor
şi pnevm atom ahilor, care despart fiinţa, natura sau Dumnezeirea, şi in­
troduc în Treim ea cea necreată, de o fiinţă şi veşnică, cev a posterior.
«Iar învăţătura despre întruparea Domnului o păstrăm nestrăm u­
tată, deoarece nu primim că alcătuirea trupului Cuvîntului n-a avut
n ici suflet, nici raţiune, sau n-a fost desăvîrşilă, cunoscînd că El a fost
mai înainte de toţi v ecii Dumnezeu — Cuvîntul deşăvîrşit, care în
zilele cele de pe urmă s-a făcut om, pentru m întuirea noastră» (Teo-
doret, Is to r ia b is e r ic e a s c ă V, 9).
Sinodalii au com pletat Sim bolul niceean cu încă 5 articole de c re ­
dinţă, care stabilesc învăţătura Bisericii despre Sfîntul Duh şi despre
B iserică. Despre Sfîntul Duh, se accentuează că El este «Domnul —
o Kupto? (II Cor. 3, 1 7), de viaţă fă c ă to ru l— xo C«f^oio5v (Ioan 6, 6 3 ),
care de la T atăl purcede — xo ex xoiî ilaxpoC exTTopsoojievov (Ioan 15, 2 6 ),
C ela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit».
Despre Sfînta Biserică, articolul IX al Simbolului arată lăm urit că,
potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, este «una, sfîn tă , s o b o r n i­
c e a s c ă şi a p o s to lc a s c ă » , învăţătură m ărturisită dintru început în Sim-
b oalele locale.
întru cît sinodalii au păstrat Sim bolul niceean, pe care l-au revizuit
şi com pletat cu ultim ile 5 articole de credinţă, el se mai num eşte şi
S im b o lu l n ic c o -c o n sta n tin o p o lita n , sau simplu S im b o lu l co n sta n tin o p o -
litan . R ecitarea regulată a Simbolului la Sfînta Liturghie a fost intro­
dusă mai întîi la A ntiohia, în 471, de patriarhul m onofizit Petru Gnafevs
22 — Istoria bisericească
338 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

sau Fullo, ca o m ăsură contra h otărîrii dogm atice a Sinodului IV ecu ­

m enic din Calcedon, din 451, pe care refuzau s-o accepte, fără ca prin
aceasta să poată fi servită cauza lor.
Patriarhul Tim otei (512— 518) al Conslantinopolului a poruncit ca la
fiecare slu jb ă să se rostească S im b o lu l n ic e c a n , care mai înainte se
rostea numai o dată pe an, în V inerea Patim ilor, cînd catehum enii îl
rosteau în vederea primirii botezului. Mai lîrziu, în 567, Sim bolul ni-
ceean a fost înlocuit, printr-un edict dat de împăratul bizantin Ju stin II
(565— 578), cu Sim bolul constantinopolitan, care se rosteşte pînă azi la
Sifînta Liturghie şi la celelalte serv icii religioase, în toate B isericile
O rtodoxe ale-Răsăritului.
: Sinodul a dat şi 7 canoane, dintre care mai im portant este can o­
nul..3, care hotărăşte ca « e p isc o p u l d e C o n s la n tin o p o l s ă a ib ă în tîie -
ta te a d e o n o a ie — Tcpsaoeîa zffi — prim atu m h o n o r is , du pă
e p is c o p u l R o m ei, pen tru c ă d e fa p t a c e la e s te R om a c e a N ou ă».
. ■ B iserica Romei a acceptat h otărîrile dogm atice ale Sinodului II
ecum enic, dar a, refuzat să accepte canoanele acestuia, din cauza c a ­
nonului 3, care ridică în onoare B iserica de Constantinopol, im ediat
după B iserica Romei. H otărîrile dogm atici' au fost acceptate abia în
secolul V I de papii V igiliu (537— 555), Pelagiu II (579— 590) şi G rigorie
cel M are (590—'604), care au recunoscut autoritatea Sinodului II ecu ­
m enic şi în B iserica Apusului. .
Condam narea apolinarism ului. MărLurisirea sau expunerea
dogm atică a Sinodului II ecum enic a condamnat si e rezia lui Apoli-
narie de Laodiceea. Se ştie că acesta, voind să explice modul unirii firii
diTmnezeieşti cu firea om enească în persoana M întuitorului, pornea de
la concepţia trihotom ică a lui Plato, după care omul e compuls din
Inip m aterial (oS^a sau aap^), suflet anim al (tlwx^âXoŢcic) şi suflet ra ­
ţiona! şi nem uritor XoifixTj sau yooî), _ susţinînd că la întrupare,
Domnul I Jrislos a primit un trap om enesc cu suflet animal, lipsit însă
de sullelul raţional, deoarece locul raţiunii sau minţii l-au luat Logosul
(A oţoc), <lîvinlul lui Dumnezeu.
«Logosul însuşi s-a făcut trup, afirmă A polinarie, dar n-a luat ra ­
ţiunea om enească, raţiune schim bătoare şi robită calcu lelo r n ecin s­
tite, iar Dumnezeirea este raţiune neschim bătoare, cerească» (Fragm en­
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 339

tul X V III, la J . D raeseke, A p o llin a riu s v o n L aoclicea, Letpzig, 1892,

p. 3 9 3 ) .

Prin această concepţie eronată, A polinarie distrugea integritatea

sau deplinătatea firii umane a M întuitorului, primită la întrupare, şi
punea astfel în prim ejdie întreaga Sa operă m întuitoare. Numai îmbră-
cînd firea om enească deplină, adică avînd trup adevărat sau real şi su­
flet înzestrat cu minte sau raţiune, care e partea conducătoare şi cea
mai nobilă a omului, putea Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să aducă
la m întuire, din iubire de oameni, întregul neam om ensc. Sfînlul Epi-
faniu, episcopul Salam inei (Cipru), com bătînd în 377 erezia apolina-
riştilor în lucrarea sa P an arion sa u C on tra tu tu ror er e z iilo r , îndemna pe
clericii şi credincioşii B isericii adevărate să păstreze cu ferm itate doc­
trina ortodoxă, care învaţă lăm urit că «Logosul sau Cuvîntul s-a în ­
trupat, adică s-a făcut om perfect, primind suflet, trup, raţiune şi tot
ceea ce constituie omul, afară de păcal» (P an arion , 120, P. G., XLIII,
233 C.). .. . : , ,,
A polinarie este autorul cunoscutei formule h ristologice ¡-na cpuoi? too
0eo5 Aoţoî csa7.pzu)p,Ev7j —•«O singurii fire întrupată a lui Dumnezeu Cu­
vîntul» (Pseudo-A tanasie A polinarie, A d Jo v ia n u m , I, p. 251, Ed.
Lie.tzmann), pe care o va folosi în sens- ortodox Sfîntul Chirii al A lexan ­
driei (t 444).
în fine,, apolinarismul. a.fost definliv condamnat de Sinodul al II-Iea
ecum enic. în expunerea dogm atică, părinţii Sinodului au condam nat
afirm aţiile lui A polinarie, după care alcătuirea trupului Cuvinfului —
adică a Domnului Hristos n-a avut nici suflet, nici raţiune, sau n-a
fost desăvîrşit.
Apolinarism ul mai este numit şi sin u sian ism , d eoarece confundă
în H ristos natura divină cu cea umană. Doctrina greşită a lui A polinarie
a fost com bătută de Sfinţii A tanasie cel M are, G rigorie ds Nazianz,
G rigorie de Nisa ş. .a. î n ’Apus, mai multe sinoade rom ane (374, 376,
380 şi 382), au condamnat apolinarism ul.
: A polinariştii au provocat tulburări în Biserică, sfinţind episcop! şi
clerici proprii. A polinarie a murit în 392, dar resturile ereziei sale s-au
m enţinut pînă la jum ătatea secolului V, cînd apolinarism ul s-a contopit
cu monofizismul. ' 1
340 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

BIBLIOGRAFIE

P entru b ibliografia Sinodului a l II-le a ecum enic, vezi :

L e I l - e C o n c ile O e c u m é n iq u e . S ig n iiic a tio n e t a c t u a lité p o u r l e m o n d e d 'a u ­
jou rd 'h u i, Cham bésy, 198 2 ; J. Willebrnds, L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le d e
381, Il-e oecum énique. S on im p o r ta n c e e t s o n a c t u a lité , în «Irénikon», L IV (1981),
p. 163— 191.
Chr . S. Constantinidis, T h e h is t o r ic o - d o g m a lic p r e s u p p o s itio n o l th e
e c u m e n ic it y o i t h e S e c o n d H o ly E c u m e n ic a l C o u n c il, în g receşte, în «OsoXofia»
A tena, LII (1981), p. 682— 724.
A. M. R i t t e r , D as K o m i l v o n K o n s ta n t in o p e l u n d s e in S y m b o l, G ottingen,
1965 ¡ I d e m , Il s e c o n d o C o n c ilio e c u m e n ic o e Ie su a ric c z io n e . S ta to d e l l a r ic e r c a ,
în «C ristian esino n ella storia,», Bologna, II (1981), p. 341— 365.
E. X. Murphy, P. Sherw ood, C o n s ta n tin o p le II e t C o n s ta n tin o p le III,
trad, de l'an g lais p ar G. Dum eige, H. B laizatet et J . T h év en et (H is to ire d e s c o n c ile s
o e c u m é n iq u e s , 3), Paris, 1974, 358 p.
N. Q. King, T h e 150 h o ly F a t h e r o i th e e s ta b lis h m e n t oi C h ristia n ity ,
London, 1961.
S t . G i e t, S a sim es. U n e m é p r is e d e S ain t B a s ile , Paris, 1941.
H r. P a p a d o p o u l o s , To SùfifjoXov 'îfjc EuvoBou, A tena,
1924. trad. în rom. de Prof. T. M. Popescu, în «Bis. Ori. Rom.», X L III (1925), nr. 5,
p. 257— 263 ; nr. 7, p. 385— 395 ; nr. 8 , p. 449— 454, nr. 9, p. 513— 520.
A ltă bib lio g rafie, izvo are şi studii, la :
J . - R. P a l a n q u e G. B a r d y , P. d e L a b r i o l l e , op. cit., p. 285— 291:
; L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le (381).
D ébats de M a x i m i n u s av ec A u g u s t i n , S c o lie s a r ie n n e s su r l e c o n c ile ,
d 'A q u ilé e , ed. R. G rison, Paris, 1980.
In lim b a ro m â n ă : Pr. Prof. l o a n Rămureanu, S in o d u l a l I I - l e a e c u m e n ic ,
d e Ia C o n s ta n tin o p o l (381), t n v ă fă lu r a d e s p r e S iin tu l Duh ş i B is eric ă . S im b o lu l c o n sta n -
tin o p o lita n , în «Studii T e o lo g ice», X X I (1969), nr. 5 6 , p. 327— 3 8 6 ; şi în «O rto­
doxia» X X X III (1981), nr. 3, p. 285— 336.
J . Z i n c u l e s c u , S im b o lu l N ic e o -C o n s ta n tin o p o lila n , Bucureşti, 1906.
N. P a p i a n , S in o d u l a l I I - l e a e c u m e n ic ţniut la C o n s ta n tin o p o l în a n u l 381,
B ucureşti, 1900.
P en tru a p o lin a r is m :
Iz v o a re : S f . G r i g o r i e de N y ss a, A n tir r e h c tic u s a d v e r s u s A p o llin a r e m ,
P. G. X L V , col. 1124— 1 2 6 9 ; I d e m , C o n tra lu i A p o lin a r ic c ă t r e T e o ii l e p is c o p u l
A le x a n d r ie i, P. G. X L V , col. 1269— 1278.
S f. E p i f a n i u, P a n a r io n s a u C o n tra tu tu ror etcv .iila r, lib er III, t. II, erezia
77, P.G. X L II, col. 642— 760.
.1. F l e m m i n g - H. Lietzm,ann, A p o lin a r is tis c h e S c h r iite n , s ir is c h m it
den q r ie c h is c h e n T e x te n , în «A bhandlungen der k on ig lich G esellsch aft der W isse n -
schiiflcii zu G ottingen. Phil, his, K lasse», B erlin , 1904.
St udi i : E. Miihlenberg, A p o llin a r is v o n L a o d ic e a , G ottingen 1969.
II. de Riedmaten, La c h r is t o lo g ie d ’A p o llin a ir e d e L a o d ic é e , în «Studia
Patristic,!», vol. Ii, part. II, B erlin, 1957, p. 208— 2 3 4 ; R. W e i g e n b o r g , A p o ili-
n a r is tic in h -rp o lu lio n in th e T o m u s an d A n tio c h e n o s o i 362, ibidem , III, 1, Berlin,
1961, p. 321 XSO,
G. L. P r (' s t i g o, St. B a s il th e G r ea t a n d A p o llin a r is o i L a o d ic e e a , Lon­
don, 1956.
A lte studii do la Pr. Prof. I. R ă m u r e a n u , art. cit., în «O rtodoxia» X X X III
(1981), nr. 3, p. 320, nofa 128. I d e m , C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le
llir ic u lu i la si'irşilul s e c o lu lu i a l IV -le a . S in o d u l d e Ia S irm iu m d in 378 ş i S in o d u l d e
ia A q u ile e a d in 381, în «Studii T eo lo g ice», X V I (1964), nr. 7— 8 , p. 408— 450.
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 341

Nestorianismul. Sinodul III ecumenic

de Ia Efes din 431 :i

După victoria repurtată de B iserică împotriva arianismului, Iisus

M întuitorul a fost aşezat pe locul ce I se cuvenea, pe tronul Dumne-
zeiriî şi al gloriei cereşti. în atm osfera Răsăritului, plutea însă o nouă
întrebare : p r o b le m a h r is to lo g ic ă , privind raportul firii divine cu firea
umană din persoana M întuitorului.
S-au ivit astfel ereziile h ristologice în Bisericii, care au fost discu­
tate în Sinoadele ecum enice III (431), IV (451), V (553) şi V I (680— 681).
B iserica ţinea cu ten acitate la Dumnezeirea M întuitorului, în lupta
ei de apărare îm potriva arienilor, dar şi la um anitatea M întuitorului,
în lupta dusă contra docheţilor şi apolinariştilor.
B iserica învăţa că odată ce unitatea Omului Dumnezeu este de­
plin lăm urită, firea dum nezeiască şi cea om enească sini perfect unite
în Iisus Hristos. Dar cum se făcea această reuşită îngem ănare, a rămas
o taină.
Ş coala antiohiană învăţa că unirea dintre cele două firi ale M în ­
tuitorului a fost numai m orală şi consta numai din arm onia conlucrării
celor două firi (svuwi? o x s w r i, aov a cpsta). Concluzia care se putea trage
de aici era că nu se cuvine închinare trupului Domnului, iar expresiile :
«N ăscătoare de Dumnezeu, Dumnezeu s-a născut, Dumnezeu a pătimit»,
sînt greşite.
Dimpotrivă, Şcoala alexandrină învăţa că cele două firi erau unite
în chip real (svcooi? cpoau-^). Expresiile «Dumnezeu s-a născut, a
pătimit, N ăscătoare de Dumnezeu» — MeotoxîjC erau socotite ca po­
trivite şi ortodoxe.
Cu toate deosebirile de principii, nu s-au încins discuţii între re ­
prezentanţii am belor şcoli, pînă la începutul secolului V , cînd pe scau­
nul patriarhal de Constantinopol s-a urcat călugărul antiohian N e s to r ie ,
un nepot îndepărtat al episcopului eretic Paul de Sam osata, după cele
afirm ate de Suidas.
N estorie a ifost crescut şi form at Ia şco a ja _ lu i Diodor de Tars
( t 394) şi a lui T eodor de M onsuestia ( t - A2 S). De timpuriu, s-a călu-
g ă r ii_ ^ r î^ Jin .m în ă _ s tir e a Sfîntul Euprepiu din A ntiohia. înzestrat de
* Capitol redactat de Pr. prof. loan Răm ureanu
342 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA

natură cu un deosebit talen t oratoric, o voce plăcută şi sonoră (So-

crate, Is to r ia b is e r ic e a s c ă , V II, 29), călugărul N estorie a atras de tim ­
puriu atenţia tuturor asupra lui. în sărcin at cu instruirea catehum enilor
şi predicarea cuvîntului lui Dumnezeu, şi-a cîştigat renum ele unui
mare' predicator, mulţi văzînd în el un al doilea Ioan Gură de Aur.
Murind la 427 Sisinie, episcopul capitalei, au început o serie de fră­
mântări şi certuri. îm păratul Teodosie II (408—450), văzînd mulţimea
candidaţilor, scîrb it de intrigile nesfîrşite din sinul clerului de la Con-
stantinopol şi auzind multe cuvinte de laudă la adresa călugărului
N estorie, l-a chem at în capitală. încredintîndu-i snaunul . v ă d u v it.' la
¿ 0 aprilie 428? Ca să arate că n-a rîvnit după m ărire, N estorie a lăsat
să treacă trei luni, pînă să sosească la Constantinopol. N estorie, cres­
cut şi form at în mediul antiohian, a kdus toată m oştenirea acelei şcoli,
arătîndu-se totodată un duşman n eîn fricat al ereticilo r şi schism aticilor.
«M incătorul de eretici», cum ă fost poreclii, <j început lupta atît îm ­
potriva arienilor şi novaţienilor, cit şi a răm ăşiţelor quartodecim anilor
din A sia, Lidia şi Caria, a m acedonienilor clin H ellespont şi a mani-
heilor. Singurii eretici care n-au avut de şuierit, au fost pelagienii.
A fecţiunea arătată acestor eretici de N estorie, a indignat pe laicul apu­
sean M arius M ercator, aflat atunci la C onslanlinopol, determinîndu-1
să adreseze împăratului un memoriu în care se arăta că pelagienii, con ­
damnaţi în Apus de mai multe sinoade, sînt protejaţi de N estorie.
Nestorianismul. N estorie susţinea că în Iisus H ristos există
dou ă persoan e ■ — 8 6 o wpoaorca, p e r s o a n a d iv in ă a Fiului lui Dumnezeu,
n ii scut diiTTH al mai înainte de toţi v ecii şi p e r s o a n a u m an ă sau istorică
a Ini Iisus Hristos, cu care s-a născut din F ecioara M aria. De aceea
oro/i«.) Ini N estorie s-a numit d io p r o s o p is m sau n esto ria n ism . A ceastă
concepţie eretică despre existenţa a două persoane în Iisus Hristos
ducea la afirm aţia că Dum nezeu-Tatal a avut d o i iii.
Consecinţa acestei erezii era că F ecio ara M aria n-a născut pe Fiul
lui Dumnezeu ca să m erite a fi numită «N ăscătoare de Dumnezeu» —■
, cum a învăţat totdeauna Biserica, ci ea a născut pe omul
H ristos şi clo aceea I rebuie numită «N ăscătoare de om»— âvOp(oicoxq*o?,
sau cel mult «N ăscătoare de Hristos» — xpiotoToxo?.
La v en irea sa în Constantinopol, N estorie a găsit aici două partide.
Unii numeau pe Fecioara M aria «N ăscătoare de Dumnezeu», alţii «N ăs­
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 343

cătoare de om», iar N estorie, pentru a linişti spiritele, a ales o cale de

m ijloc, numind-o «N ăscătoare de Hristos» —■ ypiGtv-Jjv.oc.
Despre începuturile predicării în public a ereziei nestoriene, pă­
rerile cercetătorilor sînt diferite. Sfîntul Chirii al A lexandriei afirmă că
N estorie a îngăduit episcopului Dorotei al M arcianopolei să anatema-
tîzeze în B iserică pe oricine ar zice că M aria esle N ăscătoare de Dum­
nezeu. Poporul indignat de cele auzite, a părăsit ostentativ biserica,
în care se afla N estorie. După m ărturia istoricilor Socrate (Isto ria b i ­
s e r ic e a s c ă , V II, 32) şi Evagrie (Isto ria b is e r ic e a s c ă , I, 2), N estorie ar fi
în sărcin at pe singhelul său A tanasie să caute să răspândească noua sa
învăţătu ră greşită, determinîndu-1 să afirme la finele anului 428: «M a­
ria nu trebu ie să fie numită de nim eni «N ăscătoare do Dumnezeu»,
pentru că ea a fost o creatură om enească şi esle imposibil de im a­
ginat ca Dumnezeu-Fiul să fie născut de o creatură» (Socrate, op. cit.,
V II, 32).
A ceste cuvinte au tulburat atît pe clericii cit şi. pe m irenii :din
capitală. N iciodată nu s-a crezut în Biserica primară că o «creatură
om enească a dat naştere Creatorului, dar se credea că Hristos este o
persoană dum nezeiască şi că F ecio ara M aria, dind naştere lui Hristos,
a fost mama persoanei dum nezeieşti şi în acest sens a putut fi numită
nu mama Dumnezeirii, ci mama lui Dumnezeu-.
Tulburările au luat proporţii. C lerul, poporul ş i. monahii s-au îm­
părţit. Unii, putini la număr, uşuratici şi linguşitori, ţineau cu N estorie ;
ceilalţi, m ajoritatea covîrşitoare, erau împotriva lui. Conducătorul or­
todocşilor era Proclu, episcop de Ci/ic, care, in tr-o predică ţinută în
prezenţa lui N esîo n eT aHpfeam ărit po_ Uei,'iour.a..Maria..numin.cîr_Q„jţ<Iiăs-
căto are de Dumnezeu».
Scandalurile provocate de erezia lui N estorie luară proporţii tot mai
îngrijorătoare. C redincioşii murmurau împotriva episcopului eretic, care
a întreprins o adevărată persecuţie contra acelora care nu admiteau
v e derile lui. Odată, pe cînd N estorie propovăduia de pe amvon erezia
lui, renum itul avocat Eusebiu s-a ridicat din mulţime strigînd: «Ceea ce
am auzit este o minciună, o blasfem ie. A devărul este că acelaşi Cu-
vînt, care s-a născut din eternitate din Tatăl, s-a născut a doua oară,
după trup, dintr-o fem eie, pentru a ne răscum păra». La palat, împă-
344 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

raiul Teodosie şi soţia isa Evdochia aprobau pe N estorie, în timp ce

Pulcheria, sora basileu lu i, îl socotea un eretic periculos.
Erezia lui N estorie a străbătut pînă departe între călugării din
Egipt, determ inînd pe Chirii al A lexandriei (t 444), să se ridice cu toată
puterea îm potriva lor, avînd, în com baterea acestei erezii, rolul pe care
l-a avut m arele Ă tanasie, în com baterea arianismului. In epistola pas­
cală din anul 429, fără să pronunţe numele lui N estorie, Sfîntul. Chirii
apără unitatea personală a M întuitorului, numind pe F ecio ara M aria :
«M aica lui Dumnezeu» — O s o t o x o î , nu pentru că ar fi născut D ivinita­
tea în sine, ci Logos-ul cel unit cu natura umană. De asem enea, într-o
scrisoare intitu lată C ă tie m o n a h ii E giptu lui, Sfîntul C hirii a com bătut
învăţăturile greşite ale Iu i N estorie, fixînd cu o uim itoare preciziune
doctrina ortodoxă, atît cu privire la unirea naturilor divină şi um ană
în persoana Fiului lui Dumnezeu, cît şi cu privire la calitatea de M aică
a Domnului — 0 s o 6. «Dacă Domnul nostru Iisus H ristos e ste
Dumnezeu, cum n-ar fi Sfînta Fecioară, care L-a născut, M aica Lui
Dumnezeu?», spune Sfîntul Chirii.
N estorie, luînd cunoştinţă de această scrisoare, a avut ieşiri v e ­
hem ente contra Sfîntului Chirii. Ca răspuns, Sfîntul C hirii a adresat, la
sfîrşitul verii anului 429. o scurtă scrisoare. în care arată că eL N es­
torie, este cauza dezordinei din_ Biserică. Aflînd Sfîntul C hirii din afir­
m aţiile lui N estorie că şi fam ilia im perială îi aprobă învăţăturile, a
alcătuit în cursul anului 430 trei «memprii», tratînd D esp re d r e a p ta
cred in ţă, .adresate perechei. im periale Teodosie II şi Eudochia şi sorei
împăratului^ Pulcheria, o ortodoxă convinsă. In acelaşi an, ca răspuns,
la predicile lui N estorie, a scris Sfîntul Chirii C in ci că rţi pen tru com -
b a tc r e g b la s fe m ie i lui N e s to r ie . Sfîntul Chirii a inform at si pe papa C e­
lestin al Romei (422— 432), despre erezia lui N estorie, întrebîndu-1 dacă
va nuii continua să întreţină legături cu acesta.
I.a IJ august 430. C elestin a convocat un sinod la Roma care şi-a.
însuşit d o c l m u i Sim ţului Chirii în privinţa hristologiei. Teoria lui N es­
torie despic «coi doi Iii ai lui Dumnezeu», a fost declarată erezie. C ă­
lugărul Casi.in, originar din S c y t h i a M inor (Dobrogea), a fost în săr­
cinat siLstudie/.o in amănunt învăţăturile lui N estorie. Rezultatul ce r­
cetărilor sale a fost alcătuirea unui studiu cu privire la întrupare (De.
in c a rn a tio n e), în caro a com bătut erezia nestoriană.
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 345

In noiem brie 430, Sf. C hirii a ţinut un sinod în A lexandria. H otărîrile

dogm atice ale acestui sinod le-a cuprins într-o lu naă_epi5 foiă s in o d ală,
adresată lui N estorie, scoţînd în evidenţă că natura umană nu s-a
cufundat în cea divină, ci C uvîntul s-a unit ipostatic cu natura umană.
La sfîrşitul scrisorii, a alăturat faim oasele sale « 1 2 capitole», care con­
ţineau pe scurt tot ceea ce trebuia să anatem alizeze N estorie, dacă
vo ia să mai rălmînă în com uniune cu celelalte Biserici. M ai tiîrziu,
celeb rele «12 capitole» au fost num ite A n a tem a tism ele la i C h irii din
A le x a n d r ia . ........
întregul dosar al actelor sinodale de la Roma şi de la A lexandria,
împreună cu A n a te m a iis m e le lu i C hirii, au fost înm m ate lui N estorie,
în mod solem n şi în public, într-o duminică, pe cînd se afla în bise­
rică, de doi episcopi egipteni, Teopem pt şi Daniil. N estorie n-a dat nici
un răspuns trim işilor Sf. Chirii, căutînd să cîşlige şi mai mult curtea
im perială de partea lui. M ai tîrziu, a alcătuit 12 C o n tra a n a tem a tism e.
opunînd fiecărei anatem atism e a lui C hirii o conlraanaLematismă.
Cu toate că cele expuse de N estorie în C o n tr a a n a tc m a tis m e le sale
erau o erezie criticată atît de Teodoret de Cir cit şi de A ndrei de-
Sam osata, ereticul din Constantinopol a învinuit pe toţi alexandrinii,
în frunte cu Sfîntul Chirii, de apolinarism şi alto erori. N estorie a trim is
C o n tr a a n a te m a tism e le sale şi arhiepiscopului loan al A nliohiei, care era
influenţat de principiile şcolii antiohienc, unde îşi primise educaţia
teologică.
A lături de N estorie. Ioan al A ntiohiei si alti episcopi. ca Teodorei
de Cir şi Andrei de Samo& ata^kidianati de îndrăzneala alexandrini­
lo r,"'e r a a f^ şi pe C elestin al Romei, pentru faptul că s-a alăturat
Sfîntului Chirii. Drept urmare au alcătuit scrieri polem ice împotriva
Sfîntului Chirii, acuzîndu - 1 că e incorect, arogant şi teolog slab. In timp
ce toţi prietenii antiohienilor s-au solidarizat cu episcopul Ioan, toţi
adversarii acelei şcoli, în frunte cu episcopul M emnon al Efesului şi
Iuvenal al Ierusalim ului, s-au alăturat Sfîntului Chirii. Cel dintîi a crezut
că a sosit momentul să se desfacă de ju risd icţia scaunului de la Con­
stantinopol. Iuvenal al Ierusalim ului, la rîndul său, a nădăjduit că
acum se va putea em ancipa de sub autoritatea scaunului antiohian.
Disputele au luat proporţii. Numai un Sinod ecum enic putea să resta­
b ilească liniştea în Biserica Răsăritului.
 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

După dorinţa împăratului Teodosie II, la sinodul proiectat pentru

R usaliile anului 431, care cădeau la 7 iunie, urma să participe numai
cîţiv a m itropoliţi şi episcopi, special invitaţi încă din noiem brie 430.
N estorie spera că biruinţa va fi a lui. Episcopul C elestin al Romei a
trimis o delegaţie compusă din episcopii A rcadie, Proiect şi preotul
Filip, recom andîndu-le să se alăture de la început Sfintului Chirii. Cu
m enţinerea ordinei la sinod, împăratul a delegat pe com isul Candidian,
comandantul gărzii im periale. ■'

Sinodul al III-lea ecumenic

Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes s-a ţinut între 22 iunie — 31

iulie 431. N estorie. bucurîndu-se încă de bunăvoinţa curţii im periale, a
venit la Efes însoţit de corniţele Irineu, un bun prieten al :.său,
şi de 1& episcopi. iar Sf. C hirii de vreo 50. Din părţile noastre a parti­
cipat la Sinodul al III-lea ecum enic de la Efes episcopul T im o tei al To ­
nusului, din Sc.yt.hia M inor (Dobroqea). care a sem n at'ca al 170-lea par­
ticipant A natem atism ele Sf. Chirii si condamnarea lui N estorie. A lţi epi­
scopi sud-dunăreni ca : Iulian de Sardica (Sofia), Dorotei de M arciano-
polis (Paradi), Petronius de N ovae (Sviştov), M arcianus de A brittus au
fost de partea lui N estorie. M emnon, episcopul Efesului, a creat lui
N estorie o atm osferă defavorabilă. Cu toate că numărul episcopilor so ­
siţi la Efes nu era prea mare, Sf. C hirii al A lexandriei a făcuţ neîncetate
demersuri pe lîngă com isul Candidian, căutînd să-l determ ine să deschidă
Sinodul. Cum episcopii din Siria. în frunte cu loan al A ntiohiei, aliaţii
l i roşii ai lui N estorie. nu sosiseră încă la sinod, Sf, Chirii a căutat să pro­
fite de absenţa lor. După praznicul Rusaliilor, 7 iunie 431, au sosit
hi sinod luvenal^ al Ierusalimului şi Flavian de Tesalonic cu sufraganii.
lor. Candidian, aşteptînd sosirea arhiepiscopului loan al A ntiohiei, a
conliiiii.il. să amine deschiderea Sinodului, spre m area supărare a
Sfintului C hiiil. Cînd, în fine, m itropoliţii A lexandru de A p«meca şi
A lexandru de ler.ipolis au anunţat că loan al A ntiohiei roagă să nu
fie aşlt pl.it, nevoind probabil să ia parte la condam narea prietenului
său Ne.sl.oi ic .Slinlul Chirii a deschis Sinodul la 22 iunie 431, în ca te­
drala Sfintei re d o ^ re M aria..din Efes. Deşi N estorie n-a . voit să se
prezinte în faţa Sinodului, cu toate că atît com isul Candidian cît şi cei
68 de episcopi din A sia au protestat pentru deschiderea Sinodului,
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 347

pentru că episcopii din A sia nu sosiseră, sinodalii şi-au văzut liniştiţi

de lucru. D ezbaterile sinodului au durat de dim ineaţa pînă noaptea
iîrziu, avînd ca obiect de discuţie doctrina greşită a lui N estorie.
Chiar de la începutul discuţiilor, cei 198 de episcopi, luînd ca bază
ce le 12 A n a tem a tism e ale Sfîntului C hirii şi alte tex te din scrierile Sfin ­
ţilo r Părinţi, în deosebi, din Sfinţii V asile cel M are, G rigorie de Na-
zianz şi G rigorie de Nisa, au d eclarat că în Iisus Hristos sînt două firi,
una divină şi alta umană, ‘dar o singură persoană, cea divina a Fiului
iu i Dumnezeu. Legătura dintre am bele firi este o legătu ră firească,
ipostatică, nu numai una m orală. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este con­
substanţial cu Tatăl, după Dumnezeire şi consubstanţial cu noi după
iim anitatea pe care a primit-o în sînul F ecioarei M aria.
Denumirea de 0 sotoxoî = «N ăscătoare de Dumnezeu», dată F e cio a ­
rei M aria, a fost ridicată la însem nătatea ce i se cuvenea..
N estorie a fost destituit . din demni latea arh ierească şi excom u-
n ica t'la 22 iunie 431. .
Sfîntul Chirii triumfase. H otărîrea condamnării lui N estorie a fost
sem nată de cei 198 de episcopi, cărora s-au alăturat mai tîrziu şi alte
sem nături. Efesul, în care, cu secole înainte, poporul a m anifestat îm ­
potriva Sfîntului Pavel, «Apostolul neamurilor», vociferînd : «M are este
Diana efesenilor» (Fapte 19, 28), răsuna acum de strigăte de bucurie,
la m area veste că «duşmanii F ecioarei M aria au fost înfrînţi».
A doua zi după ţinerea Sinodului, hotărîrea rostită de; Părinţii epis­
copi a fost adusă la cunoştinţa lui N estorie, a credincioşilor din Efes
şi a clericilo r şi credincioşilor din Constantinopol. Contra ei a pro­
te sta t delegatul împăratului, plîngîndu-se de violenţa Sf. Chirii.
C inci zile după deschiderea Sinodului, sosise la Efes şi Ioan al
A n tiohie i.cu episcopii din A sia. Informat de cele petrecute, blîndul
a r h i e p i s c o p , ieşindu-şi din fire, fuigerînd de m înie con tra Sf. Chirii
şi-a con vocat prietenii la un sinod, declarînd nule şi fără valoare hotă-
rîrile luate de SI. Chirii şi episcopii întruniţi cu el. Ei au anatem atizat pe
Sf. C hirii, autorul celor 12 A n a ta n u lis m c , pline, cum afirma N estorie, de
ră tă ciri eunom iene şi apolinariste, pe prietenii săi, precum şi pe M em-
non al Efesulni, autorul moral, al celor hotărîte de Sinodul ţinut de
Sf. C hirii în 22 iunie 431, şi pe toţi episcopii care nu se vor pocăi, alătu-
rîndu-se lui Ioan al A ntiohiei.
348 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

A m bele sinoade, atît cel prezidat de Sf. Chirii, cît şi cel prezidat de
Ioan de A ntiohia, au adus la cunoştinţa împăratului Teodosie II hotă-
rîrile lor. Com isul Candidian a raportat şi el împăratului cele petrecute
în 22 iunie la Efes şi purtarea autoritară a Sf. Chirii.
După prim irea rapoartelor, Teodosie II a trim is la Efes, la 1 iulie
431, pe m agistratul Paladie, ca să com unice episcopilor că socoteşte
nule şi fără valoare hotărîrile luate la 2 2 iunie. ,
Intre timp, sosind la Efes şi cei trei delegaţi ai papii C elestin al
Romei, s-au mai ţinut în prezenţa lor încă şase şedinţe, conduse tot de
Sf. Chirii. Au fost exam inate din nou învăţăturile Iui N estorie, iar în ziua
de 1 1 iulie, în şedinţa a IlI-a. s-au aprobat ţoale hotărîrile luate în şe­
dinţa din 22 iunie. N estorie, Ioan al A ntiohiei şi prietenii lor, au fost
excom unicaţi. ..........
In şedinţa a IV -a din 16 iulie 431, Părinţii episcopi au pronunţat
condam narea pelagianism ului şi a reprezentanţilor lui: Pelagiu, C elestin,
Iulian de Eclanum ş.a. (Mansi, IV, 1330— 1338).
Sinodul a alcătu it__si. _8 . can o an e, dintre care ultim ile sînt mai im­
portante. In şedinţa a V l-a din 31 iulie 431, prin canonul 7, se oprea,
sub aspră pedeapsă bisericească, introducerea sau com punerea altui
Sim bol de credinţă decît cel N iceo-constanlinopolitan (Mansi, IV,
1361 D.).
Canonul 8 confirm a autocefalia B isericii din Cipru, faţă de P atriar­
hia A ntiohiei. Este cea mai veche autocefalie în B iserica Răsăritului,
recunoscută de un Sinod ecum enic.
îm păratul, la sfatul curtenilor, a destituil atît pe N estorie, cît şi
pe Sf. C hirii şi Memnon, ordonînd întem niţarea lor, sperînd ca în felul
acesta să fie p acificate spiritele. După îndelungate negocieri duse de
delegaţii Sinodului şi reprezentanţii clerului din capitală cu împăratul
Teodosie II, acesta a revenit asupra deciziei privitoare la exilarea Si.
Chirii al A lexandriei şi Memnon al Efesului, reaşezîndu-i în scaunele
Jor. Dimpotrivă, N estorie a fost exilat în M înăstirea Sfîntul Euprepiu
de lingă Anliohia, unde fusese tuns în. călugărie, iar în locul său Ia
ConsLmtinopo! <i losl adus M axim ian (431— 434).
S in o d u ljll ecum enic din Iifes a fost declarat închis în octom brie
431, iar episcopilor li s-a dat voie să se întoarcă la eparhiile lor.
Cu toate că pînă în cele din urmă împăratul Teodosie II a con ­
firm at h otărîrile Sinodului III ecum enic de la Efes, împreună cu cele
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 349

8 canoane, episcopii sirieni s-au întors în patrie plini de nemulţumire,

nevoind să recunoască cele hotărîte la Sinodul din Efes. La 30 octom ­
brie 431, Sfîntul Chirii şi-a făcut intrarea trium fală în A lexandria, fiind
salutat de credincioşi cu m are entuziasm, în felul în care a fost primit
odinioară de alexandrini Sfîntul A tanasie, apărătorul O rtodoxiei.
După închiderea Sinodului, sciziunea a continuat totuşi între cei
din A lexandria şi cei din A ntiohia. Episcopii din A ntiohia erau acum
supăraţi şi pentru alegerea lui M axim ian la C onstantinopol. în sinoa­
dele ţinute la Tars şi A ntiohia, s-a reînnoit anatem a contra Sfîntului
C hirii. în văţaţii Teodoret, A ndrei de Sam osata şi Euteriu de Tiana au
alcătu it scrieri polem ice contra Sfîntului Chirii. îm păratul Teodosie II
a propus Sf. Chirii al A lexandriei şi Ioan al A ntiohiei să se în tîln ească
la N icom idia pentru îm păcare. Deşi întrevederea cerută de Teodosie II
n-a avut loc, totuşi, în urma m ultor discuţii şi tratative, s-a ajuns la
u n acord. Ioan al A ntiohiei a trim is la A lexandria pe episcopul Paul
d e Emesa, cu o formulă de credinţă care recunoştea expresia « N ă scă ­
t o a r e d e D um nezeu» şi învăţătura că în unica persoană a M întuito-
rului sînt două naturi : dum nezeiască şi om enească.
îm păcarea dintre patriarhul Ioan al Antiohiei şi Sf. C hirii al A lexan ­
d riei s-a făcut, după doi ani de discuţii şi corespondenţă, la 1 2 apri­
lie 433.
Din cauză că nu toţi episcopii Răsăritului au acceptat întru totul
prevederile unirii din 12 aprilie 433, împăratul Teodosie II a procedat
cu m are asprime contra celor ce refu/.au s-o accepte. La intervenţia
lu i Ioan al A ntiohiei, au fost destituiţi 15 episcopi care n-au acceptat
unirea.
în 435, N estorie a fost trim is în localitatea Petra din A rabia su­
dică, iar de acolo la Oasis, în Egipt, unde a scris C a r tea lu i H e r a c lie
din D am asc. Bătrînul eretic a m urit în exil pe la 450. Din ordinul îm ­
păratului, toate scrierile lui N estorie au fost căutate şi arse- O rice
adunare a prietenilor lui a fost interzisă. Persecutat fără cruţare, nes-
torianism ul şi-a găsit un refugiu, după 431, la m arginea Imperiului, în
şcoala de la Edesa. în 489, cînd, din ordinul împăratului Zenon, şcoala
a fost închisă, neslorienii, nemulţumiţi cu stăpînirea Bizanţului, au
trecu t în Persia, unde au găsit bună primire şi au fost toleraţi. A ici
nestorien ii au înfiinţat la N isibi o şcoală sub conducerea m itropolitului
Barsum a, un nestorian înfocat. Din Persia, nestorianism ul s-a întins
350 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

în M esopotam ia, A rabia, Turchestan şi chiar pînă în India şi China

de V est.
Savantul german F. Loofs a cules fragm ente din scrisorile, pre­
dicile, din autobiografia TpaŢcaSta şi din scrierea polem ico-dogm atică
0 eo7îocaxi'i7]<; a lui N estorie, în N e sto iia n u (Halle, 1905), cautînd să re­
abiliteze pe fostul patriarh eretic de la ConslanLinopol.

B I B L I O G R A F I I -

I z v o a r e ; N es t o r i e, Tpa-(a>5ia, a u to b io g ra fie i s crie re polem ico-d og­

m atică, ed. F. Loofs, în «N e s to r ia n a ». D ie F r a g m e n te d e s N e s to r iu s , H alle, 1905,
N e s t o r i e , L e liv r e d 'H éra c lid e . I. T e x te syriaq u e par P. B e d ja n ; trad. franç,
par F. N au, P aris, 1910.
Sf. C i r i l a l A l e x a n d r i e i , A n a t e m a t is m c le , trad. de Pr. O lim p C ăciulă,
B u cu reşti, 1937.
Ç r e e d s , c o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s , 337:—461. Ldilcci by J . Stevenson, 1976.
S tu d ii : Luigi I. S c i p i o n i, N e s t o r ie e il C o n c ilio d l E ie s o . S to ria , d o g m a , c ritic a ,
M ilano, 1974, V III — 453 p.
C h . Y a n n a r a s, C o n ţin u tu l o n t o lo g ic a l n o ţiu n ii o n t o lo g ic e d e p e r s o a n ă , în
lim ba n eo g reacă, A ten a, 1970.
M .-J. N i c o 1 a s, T h e o t o k o s . L e m y s t è r e d e M ario, Tournai, 1965.
J . L i e b a e r t , C h r is to lo g ie . V o n d e r a p o s t o lis c h e r Z eit b is zu m K o n z il v o n
C h a lc e d o n (451), B äle, 1 9 6 5 ; I d e m , L 'in carn a tio n . D es o r ig in e s a u C o n c ile d e C h a l-
c è d o in e , Paris, 1 9 6 6 ; Idem, E p h è s e (C o n ciled 'j, 431, D iel, d'hist. e t d e g è o g r . e c c l ,
X V (1962), fase., 8 6 col. 561— 574, fo arte b u n : I d : e m, La d o c t r in e c h r is ţ o lo g iq u e d e
sa in t C y r ile d 'A le x a n d r ie a v a n t la q u e r e l le n e s to r ie n n e , Lille, 1951.
G. S. B e b i s, SujiSoXai sic ttjv itepl tou ííeaTopíou ¿psuvoiv, A ten a, 1964, ‘365 p.;
P.-T h. C a m e l o t , E p h è s e e t C h a lc è d o in e , Paris, 1962.
M. V . A n a s t o s , N e s to r iu s w a s o r t h o d o x , în «Dumlnirton O aks Papers», 1962,
nr. 16, p. 117— 140. '
A. G r i l l m e y e r , D as S c a n d a lu m o e c u m e n ic u m d e s N esto riu s... în «Sch olastik»,
36 (1961),, p. 321— 336. '
P. T h . C a m e l o t , C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V -e e t V -e s i è c le s , în «Le C o n ci­
le et les co n ciles», P aris, 1960, p. 45— 73.
H. R i s t o w, D er B e g r iíí TtpóamTtov in d e r T h e o lo g i e d e s N esto riu s , în «Aus der
byz. A rb e it der D. D. Republik», hrsg. v on J . Irm sch er, I, B erlin , 1957, p. 218— 236.
E. A m a n n , L 'a iia ir e d e N e s to r iu s v u e d e R o m e , in «Revue de Sc. R eligieu ses»,
23 (1949), p. 5— 37 ; 207— 244 ; 24 (1950), p. 28— 52 ; 23,5— 265. ,
l; r. E r d i n, D as W o r t, H y p o s ta s is , Freib u rg im ßreisgau , 193 9 ;
I’. de L a b r i o 11 e, G. B a r d y , L. B r e h i e r , G. de P l i n v a l , D e Ia m ort d o
T h é o d o s e à ¡’é l e c t i o n d e G r é g o ir e l e G ran d , t. IV , de ¡'H istoire d e ¡'É g lise par Aug.
M idii* cl V. M artin, Paris, 1937, p. 163— 196.
K. G e r l a n d , — V. L a u r e n t , L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . I. S y n o d e d e G a b a d iu s
304 ; II, C o n c ile d 'E p h è s e (431), K ad iköy- Istanbu l, 1936.
A. du M .i n o i r, L 'artju m cn tation p a tr is tiq u e d a n s la c o n t r o v e r s e n e s t o r ie n n e , în
,<!{(■( lier, lies de scie n c e religieu se», X X V (1935), p 441— 461 ; 531— 559
R l i . ' v r c s s o , l.e p a tr ia r c a t d ’A n t io c h e d e p u is la p a ix d e ¡'E g lise ju sq u 'à lu
c o iK /u èle a i a b e , Paris,
I d e m , A p ic.s le c o n c ile cl'E phèse. L e r e to u r d e s o r ie n ta u x ù l’u n ité, 433—437, în
«Iicho.s d'Oi icnl -, l!).')l, p. 271— 292. , . ,
I d e m , l.e s «c/i'.s d u c o n c i l e d 'E p h è s e îri «Revue deá scie n ces philosophiques el
théologiqiu 's», X X V III (1929), p. 222— 242 ; 408— 431. . :
D'A 1 è s, L e d o g m e d 'E p h èse , P aris, 1931.
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 351

M. Q u e r a , Un e s b o s d 'h isto ria d e l c o n c ili d 'E ies, în «A nalecta T arracon en sia»,

V II (1931), B arcelo n a, 1931, p. 1— 53.
E. W e i g 1 e, C h r is to lo g ie v o m T o d e d e s A th a n a s îu s b is zu m A u s b r u c h d e s
N e s to r ia n is c h e n S treits, M iinchen, 1925.
M. J u g i e, N e s to r iu s e t la c o n t r o v e r s e n e s to r ie n n e , Paris, 1912.
P en tru con d am n area p e la g ia n is m u lu i ; .p. d e L a b r i o 11 e, G. B a r d y,
L. B r é h i e r, G. de P I i n v a 1, o p . cit., p. 79— 128 ; 397 -419.
J . S p e i g l e , D er P e la g ia n is m u s a u t d e m K o n z il v o n E p h csu s, în «A nnuarium h isto riae
con cilioru m », Am sterdam , I (1969), p. 1— 14.
G. de P I i n v a l , P e la g e , s e s é c r its , sa v i e e t sa réform e..., Lausanne, 1934.
In lim b a ro m â n ă : Pr. Prof. l o a n R ă m u r e a n u , E v e n im e n t e le is t o r ic e În a in te
ş i d u p ă S in o d u l d e Ia C a lc e d o n (451), în «Studii T eo log ice», X X II (1970), nr. 3 —4,
p. 180— 181. '
A rhim . T i m o t e i S e v i c i u , D o ctrin a h r is t o lo g ic ă a SI. C h irii a l A le x a n d r ie i,
Tim işoara, 1973.
Prof. N. C h i ţ e s c u , F o rm u la o sin g u ră iir e în tru p a tă a L o g o s u lu i lu i D u m n e­
z eu , în «O rtod oxia», X V II (1965), nr. 3, p. 295— 307.
I d e m , C o n trib u ţia B is e r ic ii E g ip tu lu i l a o p e r a d o g m a t ic ă a B is e r ic ii c r e ş tin c ,
în «Studii T e o lo g ice», V III (1956), nr. 1— 2, p. 40— 58.
N. B ă n e s c u, O c e l e b r i t a t e à tro n u lu i b iz a n t in : Al h e n a is -E u d o k ia , în «M itro­
p olia O lten iei», X IV (1962), nr. 7— 8 , p. 426— 433.
D iac. N. P o p o v i c i , Î n c e p u t u r ile n esto ria n isn iiilu i..., Sibiu, 1933.
I. M i h ă l c e s c u , S in o d u l a l I I I - le a e c u m e n ic ţinut Ia E ie s in 431, ed. a 2-a,
B u cu reşti, 1931.
N. C h i r i a c - D i m a n c e a , Is t o r ia n e sto riu n is m iilu i cu S in o d u l a l I I I - le a e c u ­
m e n ic (431), P iteşti, 1927.
A rhiep. R. N e t z h a m m e r , E le s u l ş i T om is, Ir.ul. din lim ba germ ană de G ala
G alactio n , în «C onvorbiri L iterare», B u cu reşti, L X IV (1931), ap rilie, p. 299— 306.

Monofizlsmul. Sinoadele din Constantinopol (448)

şi Efes (449). Sinodul IV ecumenic de Ia Calcedon din 451 *

Eutihianismul sau monofizismul

Se părea că, după condam narea ere/,iei nesLoriene, lum ea creştină

va avea linişte şi pace desăvîrşită, cînd izbucni o nouă erezie, erezia
e u tih ia n ă sau m o n o fiz ită . Erezia îşi are numele de la un bătrîn arhim an­
drit din Constantinopol, E u tih ie, stareţul unei m înăstiri m ari şi însem ­
nate din jurul Constantinopolului, om cu solide cunoştinţe teologice,
dar încăpăţînat. El luptase cu m ull zel contra ereziei lui N estorie, dar
dusese la extrem învăţătura şcoalei din A lexandria despre unirea celor
două firi din persoana Mîntuitoirului, susţinută de Sfîntul C hirii al
A lexandriei. S p r e deosebire de N estorie, care împingea atît de departe
deosebirea celor două fîrTdin persoana M întuitorului, îneît ajungea să
* Capitol redactat do Pr. prof. lo a n R ă m u rean u
352 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

admită că îu Iisus H risios exis-a două persoane, deosebite — d io p r o s o -

pism , sau că Dum nezeu-Tatăl are doi fii, Eutihie exagera aşa...de—mult
unirea celor două_fi_rî, în rît-iăcaa-xiin ele o sin g u ră f i r e — jxovotpoots. De
aceea erezia lui Eutihie a primit numele d e m o n o fiz ism sau eu tih ian ism .
.Eutihie susţinea că firea om enească luală de M întuitorul la întru ­
pare în sinul F ecio arei M aria a fost absorbită de firea Sa dumnezeiască,
în cît aceasta a dispărut complet, aşa cum o picătură de apă se pierde
'fiT im en sitatea m ării. A ceastă învăţătură eronată era susţinută la A le­
xandria de unii clerici şi teologi, şi chiar D io sco r (444— 451), su ccesorul
Sfîntului C hirii pe scaunul A lexan d riei,..avea unele păreri înrudite cu
ea. Ca atare Iisus Hristos a avut în persoana Sa o singură fire, numai
firea dum nezeiască, iar trupul Său a fost dumnezeiesc, nu om enesc. în-
trucît M întuitorul, după unii monofiziţi, n-a avut un trup om enesc real,
monofizismul apare pe de o parte ca o fo r m ă a d oc h etism u lu i, după care
M întuitorul a avut un trup aparent, iar pe de alta ca o variantă a ap o -
lin arism u lu i, care afirma că locul raţiunii umane din persoana lui Iisus
H ristos l-a luat raţiunea sau Logosul lui Dumnezeu, pentru a explica
astfel m odalitatea unirii firii umane cu firea di vină.
Doctrina ortodoxă referitoare la firile din persoana M întuitorului
este că în Iisus Hristos sînt d o u ă firi, d u m n e z e ia s c ă şi o m e n e a s c ă —
d io fiz itism , unite într-o singură persoană divino-um ană.
C onsecinţa ereziei m onofizite este că, dacă Hristos, Fiul lui Dum­
nezeu, nu are pe lîngă firea Lui dum nezeiască şi o fire om enească reală
atunci se nim iceşte întreaga operă de răscum părare a omului. Numai
Fiul lui Dumnezeu, devenit om real, putea duce neamul om enesc la
m întuire.
Pentru virtuţile sale ascetice, Eutihie se bucura de m are cinste
printre călugării răsăriteni. Nu m ică era puterea bătrînului arhimandrit
şi la curtea im perială, graţie faptului că era naşul de botez al eunucului
IIr isafie. personalitatea cu.jce a _inai.jn a re trecere pe lîngă împărat.
Primul care a com bătut erezia lui Eutihie a fost Teodoret al Ciru­
lui, în lu<-rare a 'Sa l i f l r e i l ® ^ '^ I n _ih u r 4 4 7 ( num ită E ran istes (C erşeto­
rul). Dommis, patriarhul A ntiohiei, l-a acuzat pe Eutihie de apolinarism
şi l-a denunţai. împăratului Teodosie II. Episcopul Eusebiu de Dory-
ldcum, in Iii« jia , l-a denunţat pe Eutihie. ^ n o ie m b r ie 448, patriarhului
F lavian de C onstantinopol (446— 449).
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 353

Sinodul de la Constantinopol din 448

Denunţat patriarhului Flavian al Constantinopolului pentru erezia sa

(le episcopul Eusebiu de Dorylaeum , Eutihie a fost chem at să-şi expună
doctrina sa intr-un sinod local, deschis la 12 noiem brie 448 la C onstan­
tinopol, la care au participat episcopii aflaţi în capitală. La început,
Eutihie a invocat fel de fel de scuze, evitînd să se prezinte în faţa s i­
nodului. Protecţia atotputernicului Hrisafie, duşman neîm păcat al pa­
triarhului Flavian de Constantinopol, pe care stima şi protecţia împă­
rătesei Eudochia îl făcea şi mai nesuferit eunucului, precum şi sprijinul
m oral al patriarhului D ioscor al A lexandriei, l-au în cu rajat pe Eutihie
în atitudinea sa de opoziţie şi neascu ltare faţă de patriarhul său şi faţă
de sinod.
După multe ezitări, Eutihie s-a prezentat în faţa sinodului, în ziua
de 22 noiem brie 448, făcînd urm ătoarea m ărturisire : «Recunosc că î n a ­
inte de unirea Dumnezeirii cu um anitatea, Hristos avea două firi, dar
după unire nu recunosc d ecît o singură fire» (Mansi, VI, 744). în urma
acestei declaraţii, Eutihie a fost anatem atizat, mai întîi de sinodul local
din Constantinopol, în 448. Sentinţa de condamnare a fost sem nată de 30
de episcopi şi 23 de egumeni.
Legăturile lui Eutihie cu curtea im perială, prin finul său H risafie,
l-au făcut pe bătrînul eretic încrezut şi com bativ. Nemulţumit de hotă-
rîrea de anatem atizare,.Eutihie a apelat la papa Leon I al Romei (440—•
461) si Ia patriarhul D ioscor al A lexan d riei i 444— 451), îru ca rc a . găsit
un apărător înfocat.
Papa Leon I, fiind inform at despre erezia lui Eutihie, a adresat la
13 iunie 449 patriarhului Flavian al Constantinopolului o importantă
scriso are dogm atica — E p is to la d o g m a tic ă a d F laviam im ,. în care expune
d a r învăţătura ortodoxă despre cele două firi din persoana M ântuito­
rului, socotind pe arhimandritul Eutihie «eretic periculos», pe drept ana-
lem atizat de sinodul din Constantinopol din 448.
Eutihie însă era puternâc apărat la curtea Im perială, avînd p riete­
nia eunucului H risafie şi a îm părătesei Eudochia, aşa că s-a ajuns un
timp, cînd patriarhul Flavian era bănuit şi acuzat de erezie.
23 — Istoria bisericească
35 4 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

Sinodul tîlhăresc de la Efes (449)

Fată de tulburarea produsă de erezia lui Eutihie, s-a h otărît ca

întreaga chestiune să fie prezentată şi discutată într-un nou sinod, care
a fost_ con vocat la Efes, pentru luna auguşţ 449.
Eunucul H risafie a făcut totul spre a fi QpriţLsă vin ă JLa. sinod epis­
copii bănuiţi că sînt adversari ai lui Eutihie. Pentru a da însă sinodului
ca ra cteru l său de ecum enic, primi pe patriarhul F lavian şi pe delegaţii
papei Leon cel M are. Sinodul s-a deschis la Efes, în biserica Sfînta M a-
ji a . la 8 aucfusT~449, preşedinţia fiind încredinţată patriarhului D ioscor
al A lexandriei, un bărbat cu caracter violent şi despotic, căruia H ri­
safie i-a pus la dispoziţie şi puternica garda de soldaţi. D ioscor însuşi
aduse o ceată de călugări şi parabolani (îngrijitor de bolnavi), înarm aţi
cu ciom egeL,aranjînd lucrurile în aşa fel ca delegaţii papei să nu poată
lua cuvîntul în sinod, iar ceilalţi dintre episcopi să nu facă nici o o biec­
ţie, de team a soldaţilor. Papa Leon I, voind să jo a ce rolul unui ju d e­
cător suprem, a trim is la sinod trei delegaşi : pe episcopul Iuliu de
Puteoli, pe preotul Renatus, care a murit pe drum, şi pe diaconul Ilarie.
Cu m enţinerea ordinei la sinod, au fost delegaţi doi înalţi dem ni­
tari, Elpidiu şi Eulogiu.
D ezbaterile sinodului s-au ţinut într-o atm osferă foarte agitată. A st­
fel s-a retras dreptul de vot tuturor ierarhilor care s-au pronunţat în
sinodul lo cal din Constantinopol, din anul 448, contra lui Eutihie. în
schimb, s-a acordat drept de vot arhimandritului sirian Barsuma, băr­
bat foarte violent, care, împreună cu patriarhul D ioscor al A lexandriei
şi cu parabolanii aduşi de acesta din Egipt, sînt răspunzători direct de
actele de violenţă petrecute în sinod.
D ioscor al A lexandriei dictă sinodului condamnarea învăţăturii or­
todoxe' despre existenţa celor două firi în persoana M întuitorului şi im­
pusese monofizismul ca doctrină ortodoxă. Patriarhul D ioscor a folosit
sinodul Cii arm ă de răzbunare îm potriva blîndului patriarh Flavian al
('onsldiilitiopolului, care, în timpul discuţiilor, a fost grav brutalizat de
rirliiin.unirii ui Barsuma, îneît după trei zile a încetat din viaţă. A fost
condamnai. de asem enea episcopul Eusebiu de D orvlaeum, acuzatorul
principal al erelirulin Eutihie. Teodoret al C irului si Ibas de Edesa au fost
condamnaţi ca neslorieni. Domnus de A ntiohia a fost depus din scaun.
Teodoret al Cirului, după ce a fost depus din scaun, a fost alungat din
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 355

eparhia sa şi închis într-o m înăstire de către călugării înarm aţi. D ele­

gaţii papei scăpară cu fuga de ciom egele călugărilor şi parabolanilor,
aduşi de Dioscor al A lexandriei la sinod. ,
In modul acesta, adversarii monofizismului, condamnat în 448, au
fost înfieraţi de Eutihie ca nestorieni. Dioscor al A lexandriei a găsit
învăţătura lui Eutihie ortodoxă, descoperind în ea chiar multe asem ă­
nări cu cele învăţate de Sfîntul Chirii al A lexandriei. Sinodul şi-a pre­
lungit dezbaterile pînă la 22 august 449, cînd s-a închis. Părăsind Efe-
sul, patriarhul Dioscor a reuşit să obţină de la îm păratul Teodosie al
II-lea, monarh naiv şi lipsit de experienţei în treburile politice şi în
problem ele religioase, aprobarea hotărîrilor sinodului tîlhăresc din Efes.
Papa Leon I, inform at prin delegaţii săi de bru talităţile petrecute
la Efes în 449, a numit acest sinod : «sin odu l lllh d resc» , nume care i-a
răm as în is to r ie — aovoSoţ Xtjc'cptx?i (ephesinum nori judicium , seci lalroci-
nium). In sinodul ţinut la Roma în 449, pa pa Leon cel M are a respins
toate h otărîrile sinodului tîlhăresc.

,k Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din 451

In B iserica de Răsărit, «sinodul tîlhăresc» — auvoooc cpixi] ■

— ephe­
sinu m latro cin iu m de la Efes a provocat mare confuzie şi haos. Epar­
h iile din Egipt. T racia si P alestin a. an trecut de partea iui Dioscor, iar
în eparhiile din Siria, Pont şi A sia M ică numai puţini episcopi au avut
cu raju l să se opună pe faţă monofizismului prom ovat de Eutihie. N e­
mulţum irea în rîndurile clericilo r şi credincioşilor ortodocşi era foarte
mare, mai ales din cauza abuzului de putere al patriarhului Dioscor al
A lexandriei, care a prezidat «sinodul tîlhăresc», căutînd să legitim eze
şi să impună monofizismul în B iserica Răsăritului. Din toate părţile,
apărătorii xeloaL aj O rtodoxiei cereau convocarea unui nou sinod ecu ­
m enic, care să spele..r u ş i n e a . JJLcu.ţă Bisericii de «sinodul tîlhăresc» de
îa Efes, din 44!). Cînd. în februarie 450. a venit la Roma împăratul V a-
len tinian III, jn„soţit de mama sa G ala Placidia si soţia sa Eudoxia. fiica
împăiatului.- d in .B ila n ţ,..papa Leon L .Ş rjâ -Jn fă ti^ .Jn a ltilo r oaspeţi, ru-
gîndu-i sa. intervină la basileul din Bizanţ în favoarea Ortodoxiei.
La 28 iulie 450, împăratul Teodosie al II-lea a murit în urma unui
acciu em ue călărie, iar tronul Bizanţului a revenit, în lipsa unui m oş­
35 O IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă

tenitor, sorei sale Pulheria, sprijinitoarea O rtodoxiei, care s-a căsătorit

cu viteazul general M arcian (450— 457). A totputernicul eunuc H risafie
a fost destituit şi înlăturat de la curtea im perială.
Imediaţ_după u rcarea pe tronuLBizanţului, noua pereche im perială,
M arcian şi Pulheria, a h otărît să convoace un nou Sinod ecum enic, care
sa spele ruşinea «sinodului tîlhăresc» din 449. înainte de convocarea
sinodului, toţi episcopii.ortodocşi condamnaţi si exilaţi au fost rech e­
maţi şi reaşezaţi în scaunele lor. O sem intele patriarhului Flavian au
îo st aduse la Constantinopol şi aşezate cu mare cinste în Biserica
Sfinţii A postoli. .
îm păratul M arcian, înştiinţînd pe papa Leon I de actul urcării sale
pe tronul im perial de la C onstantinopil, i-a adus la cunoştinţă şi in­
tenţia con vocării unui nou Sinod ecum enic.
Sinodul convocat încă de la 17 mai pentru 1 septem brie 451. la
N iceea, a fost mutat la Calcedon (azi Kadi-K oy), în faţa Constantinopo-
lului, pentru că împăratul dorea să fie mai în apropiere, spre a asista
la discuţii.
.Sinodul IV ecum enic_s -a tinut In tr e 8 si 25 o c t o m b r ie 451, în biserica
Sjfinta Eufimia din Calcedon, fiind cel mai impor.taiit_şi_mărje.ţ«SinM_din
an tich itatea creştină. Numărul episcopilor participanţi a variat între 520
şi G30, cifră noajnnsă de nici un Sinod ecum enic. M ajo ritatea episcopilor
participanţi erau din Răsărit.
Papa L e o n c e l M a re a l R o m ei (440— 461) a trimis la Sinodul IV ecu ­
m enic din Calcedon 5 delegaţi : trei episcopi, Paschasinus de Lilybaeum,
Lucentius şi Iulian de Cos şi doi preoţi, Boirifiicius şi V asile. Se mai
aflau printre sinodali doi episcopi africani, Aurelia şi Rustician, refu­
giaţi din A frica, din cauza n ăvălirii vandalilor.
Pentru rezolvarea chestiunilor m ateriale şi m enţinerea ordinei la
S i n o d , îm păratul a delegat un număr de com isari im periali şi senatori,
c a r e .hi condus dezbaterile Sinodului, fără ca să ia parte la vot. în lipsa
d e l e g a ţ i l o r imperiali, şedinţa a Il-a din 13 octom brie a fost prezidată
de e p i s c o p u l Paschasinus de Lilybaeum. Un rol însem nat la Sinod l-a
a v u i pti Ir ia i li u I Anatolie al Constantinopolului (449— 458).
Împăratul M arcian a prezidat şedinţa din 25 octom brie 451, cînd s-a
iăcut proclam area solem nă a hotărîrii de credinţă, iar el a ţinut cuvîn-
tarea de închidere a Sinodului. „
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 357

După unii istorici, s-au ţinut 15 şedinţe. Şedinţele au fost agitate,

uneori dram atice. Com isarii im periali au trebuit deseori să chem e la
ordine pe episcopii care vociferau, ca de exemplu egiptenii contra lui
Teod orei de Cir.
A cuzaţiile contra patriarhului Dioscor al A lexandriei, vinovat de
brutalităţile com ise de unii călugări şi parabolani în «sinodul tîlhă-
resc» de la Efes, din 449, erau num eroase. C lericii şi m onahii egipteni
apărători ai doctrinei ortodoxe, asupriţi şi nedreptăţiţi de ei, au prezen­
tat Sinodului plîngeri şi m ărturii contra lui. Jncă înainte de începerea
lucrărilor, Dioscor a trebuit să-şi schim be locul de frunte unde se aşe­
zase cu scaunul, mai în spate. Cu toată abilitatea şi îndărătnicia lui,
D ioscor a fost dem ascat com plet,..davediLvinov.aL şLxlepus. din scaun.
In teresan t este că el n-a fost ju d ecat şi condamnai şi ca eretic m ono­
fizit, cum îl demascau opiniile sale. Pentru Sinod, depunerea lui era
suficient m otivată cu răul im ens pe care l-a făcut B isericii în 449, în
«sinodul tîlhăresc» de la Efes. A ceastă greşeală şi scăpare din vedere
a Sinodului s-a resim ţit mai tîrziu. M onofiziţii se puteau mîndri că
episcopul lor n-a fost condam nat pentru erezie şi deci era ortodox.
Cu com plicii lui D ioscor de la «sinodul tîlhăresc» din Efes, între
care se găsea şi Ju v en al al Ierusalim ului, care acum se scuzau şi ei
cum puteau, aruncînd toată răspunderea celor înlîm plate asupra lui
Dioscor, Sinodul s-a arătat înţelegător şi indulgent. A natem atizarea lui
Eutihie şi sem narea E p isto lei d o g m a tic e a papei Leon I, recunoscută
drept ortodoxă, au fost socotite suficiente ponlru primirea lor în
B iserică.
Îm potriva afirm aţiilor lui Eutihie, caro .susţinea că Iisus Hristos a
avut numai firea dumnezeiască şi nega consubstanţialitatea firii umane
a lui Hristos cu um anitatea noastră, punînd în prim ejdie întreaga dogmă
a răscum părării omului, P ărinţii Sinodului au răm as la învăţătu ra Sfin­
tei Scripturi, care afirmă că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a tost
D u m n ezeu aclev ârat şi o m a d e v ă r a t. «Şi C uvîn tu l trup s -a tăcu t», 'spune
Sfintul evanghelist Ioan (1, 14), iar Sfîntul apostol P avel zice : «C ăci
(H ristos) treb u ia să f i e întru to a te a s e m e n e a fra ţilo r săi» (Evr. 2, 17).
In şedinţa a V -a, din 22 octom brie 451 s inodalii au definit doctrina
b ise rice ască a celor~3oua~firi din persoana lui Iisus H ristos, prin urmă­
toarea m ărturisire de credinţă :
358 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

«Uimind. S fin ţilor P ăiin ţi, n oi în v ă ţă m şi m ă itu risim cu toţii p e

Unul şi a c e la ş i Fiu, p e D om nul n o stiu Iisu s H iisto s, d e s ă v îiş it în D am ­
n ez e i i e şi d& săvîişit în u m an itate, D um n ezeu a d e v ă ia t şi om a d ev ă r a t,
a v în d s u fle t ra ţio n a l şi tiu p, d e o fiin ţă cu T atăl d u p ă D um nez e i i e şi
d e o fiin ţ ă cu n oi, d u p ă u m an itate, fiind in tiu .. foaleTa s e m e n e a n ou ă, în
~aiară d e~ p ăcat. C a D u m n ezeu , s-a n ă scu t m ai în a in te d e toţi v e c ii din
T atăl, d u p ă D um ne z e ir e , i ar c a om s -a n ăscu t în z ile l e c e l e d e p e u im ă
p e n tiu n o i şi p en tiu m în tu iiea n o a s t iă din F e c io a r a M a iia , N ă s c ă to a r e a
7îe'T3umnW z^u~— Weoz6xo';, Unul şi a c e la ş i H iistos, Fiu, D om n, lln u l-
N ă s c u f ~ c L m o s c i T t în d o u ă ' fiii (ev luo'~yuaeqtv), în c E ip n e a m e s te M r ş T n & -
s c h im b a t (aooŢ/inwţ xai ¿xpeifUD?) şi n eîm p ărţit şi n ed esp ă r ţit (aBtaipetcu?
— d e o s e b ir e a f i i i l o i n efiin d n ic id ecu m d is tiu s ă prin u n iie,
p ă strîn d u -se m ai a le s în su şirea fi e c ă r e i a şi în llln in d u -se îm p ie u n ă în ti-o
s in g u iă p e is o a n ă şi un sin g u i ip o s ta s , nu în d o u ă p e is o a n e (oox eii 8uo
irpoacomx), îm p ă iţit sau d esp ă rţit, ci Unul şi a c e la ş i Fiu, Unul-
N ăscu t, D u m n ezeu -C u vîn tu l, D om nul Iisu s H iisto s. A şa n e -a u în v ă ţa t
m ai în a in te d e s p i e El p i o o i o c i i şi în su şi D om nul n o stiu Iisu s H iis to s şi
a ş a n e -a tian sm is S im b o lu l P ă iin ţilo i n oştri» (Denzinger, ed. 26— 27,
1927, p. 65— 67).
H otărîrea de credinţă — opo? a fost proclam ată la 25 octom brie
451, într-o şedinţă solemnă, de faţă fiind perechea im perială M arcian şi
Pulheria, care au fost aclam aţi ca «luminători ai credinţei ortodoxe» :
«prin voi pacea domneşte pretutindeni, M arcian, noul Constantin şi
Pulheria, noua Elenă» (A c tio VI, 11 ; Denzimjer, p. 351).
D octrina despre unirea personală sau ipostatică a celor două firi,
dum nezeiască şi om enească, în persoana Dumnezeu-Omului Hristos are
o mare însem nătate pentru întreaga operă m întuitoare a lui Dumne­
zeu. Numai fiind Dumnezeu adevărat, Iisus Hristos putea să realizeze
inînluiiiM oam enilor şi numai fiind om adevărat, reprezentînd întreaga
o m e n i r e , putea El să se aducă je rtfă pe cruce de bunăvoie, în vederea
iniiituiiii luluror oamenilor.
JV ling.i rond am n area-ereziei m onofizite şi stabilirea adevăratei
crediule, Sinodul a curmat şi cearta dintre Ju v en al al Ierusalim ului şi
M axim al A nliohiei, referitoare la ju risd icţia asupra Palestinei, A rabiei
şi F eniciei. S -a h olărît prin canonul 28 ca B iserica Ierusalim ului să fie
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 359

ridicată la rangul de patriarhie spre a cinsti faptul că aici a trăit, a în­

văţat, a suferit şi a înviat Domnul Hristos, avînd ju risd icţie numai
asupra Palestinei. U lterior s-a m ai adăugat P atriarhiei de Ierusalim o
provincie siriană şi alta arabă. ■
Sinodul a dat şi 30 de canoane. Cel mai im portant este canonul 28,
care reia prevederile canonului 3 al Sinodului II ecum enic de la Cons-
tantinopol, din 381, şi precizează mai amănunţit poziţia Patriarhiei de
Constantinopol faţă de B iserica Rom ei îşi de restul patriarhiilor. Canonul
28 stabileşte că după scaunul Romei, scau n u l d e C o n sta n tin o p o l tr e ­
b u ie s o c o tit al d o ile a , bucurîndu-se de aceeaşi cinste, şi de aceleaşi pri­
vilegii ca şi scaunul Romei, pentru că «Roma cea nouă» — Constanti-
nopolul este şi ea capitala Imperiului, ca Roma cea veche. Stabilirea
ordinei ierarhice onorifice a vechilor scaune patriarhale nu s-a în te­
m eiat pe p rin cip iu l « a p o sto licită ţii» , conform cărui a Părinţii Sinodului
al IV -lea ecum enic ar fi trebuit să pună în frunte Ierusalim ul, ci pe
p rin cip iu l im p o rta n ţei lo r p o lit ic e în Imperiul roman.
Totodată, canonul 28 extinde ju risdicţia Patriarhiei de Constanti­
nopol asupra diocezei T racia. în Europa, şi asupra diecezelor Pont şi
A s ia P ro co n su la ră , avînd în vedere importanţa politică şi bisericească
a Constantinopolului. .
I..s-n -eeu-pat-si-dn d is c ip lin a m on ah alii, impunînd călugărilor
să se supună episcopului ep arh ieijcăreia aparţin, şă locu iască în m înăs-
tiri şi să răxnînă la ocupaţiile lor spirituale. De asem enea, Sinodul
a pus o anumită ordine şi în clerul de mir, întărind disciplina, amintind
slu jito rilo r B isericii caracterul religios-m oral al m isiunii lor sacre.
îm păratul M arcian a confirm at toate hofărîrile Sinodului IV ecu ­
m enic din Calcedon, trim iţînd în exil atît pe Dioscor al A lexandriei, cît
şi pe ereticul Eulihie. La 452, din ordinul împăratului, au fost em ise
edicte severe şi contra celor ce îm părtăşeau vederile lor eretice (Mansi,
VII, 475 ş.u., 498 ş.u., şi 502 ş.u.).
Opera Sinodului din Calcedon a fost mare ¡şi bin efăcătoare pentru
toate B isericile. Ea constituie pentru Biserica O rtodoxă şi pentru Impe­
riul bizantin un litiu de glorie. Importanţa lui este excep ţio n ală şi este
recunoscută în general de isto ricii bisericeşti şi profani.
360 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă

BIBLIOGRAFIE
S. L e n o i s M a g n i, T o m u s a d F la v ia n u m e p is c o p u m C o n sta n tin o p o lita n u m ...
(T extu s et docum enta), Rom ae, 1932,
C. S i l v a - T a r o u c a , S. L e o n i s M a g n i , E p is tu la e c o n tr a E u tich is h a e ie s im ,
T extu s et docum enta, t. X V et X X , Rom ae, 1934— 1935.
A lte c o le c ţii pentru te x te să se v adă în b ib lio g rafia gen erală.
C r e e d s , C o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s , 337— 461. Edited b y J. Stevan son, Lon­
don, 1976.
Pentru «s in o d u l tîlh ă r e s c » E ie s , 449 : J . F l e m m i n g , A k t e n d e s e p h e s is c h e n
S y n o d e v o m J a h r e 449, m it G eorg Hoffm ans d eu tsch er Ü bersetzung ... (A bhandlungen
der kgl. G e se llsch a ft der W issen sch aft zu G öttingen, phil-hist. K lasse, Bd. X V ),
Berlin, 1917.
J . L i e b a e r t, E p h è s e ( c o n c ile d it B r ig a n d a g e d'), în «Die. d'hist. et de G èogr.
e ccl.», X V (1962), fasc. 86, p. 574— 597, fo arte bun.
T h . C a m e l o t , D e N e s to r iu s à E u tic h ès , l'o p p o s itio n d e d e u x c h r is to lo g ie s , în
A. G rillm eyer-H . B ach t, D as K o n z il v o n C h a lk e d o n , Bd. I, W ürtzburg, 1953, p. 213—229.
P en tru e p i s c o p i i p a r tic ip a n ţi la S in o d u l d in C a lc c d o n , 451.
E. G erlan d -V . L aurent, C o rp u s N o titia ru m E p is c o p a tu u m E c c le s i a e O rien ta lis
G r a e c e I, 2. L e s lis t e s c o n c ilia ir e s , K adiköy, 1936, p. 15....97.
E. S c h w a r t z , Ü b e r d ie B is c h o fs — lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lk e d o n , N ic ä a
un d K o n s ta n t in o p e l, in «A bhandlungen der B ayer. A kad, der W iessen sch aften », iPhilos-
hist. A b teilu n g , H eft 13, M ünchen, 1937, p. 1— 90.
V. L a u r e n t , L e n o m b r e d e s P è r e s d e C h a lc c d o in e (451), în «B ulletin de la
S ectio n h istorig u e de l'A cad ém ie Roum aine», t. X X V I, 1, B u carest, 1943, p. 9/41— 13/45.
I d e m , L e s é v ê q u e s d ’A fr iq u e au c o n c ile d e C h a lc e d o in e (451), B u carest, 1944.
S t u d i i : P. T. G r a y , T h e D e fe n c e o f C h a lc c d o n in th e E ast (451— 553), Leyde,
1979. E v. K. C h r y s o s , ' H BiixeSiC tä v auvEBpiotiM xijc ¿v oixoujjieviT.ij': auvoSou-
cu rezum at în lim ba germ ană: D ie O rdn u n g d e r S itz u n g en d e s K o n z ils v o n C h a lc e d o n ,
T esalo n ic, 1971. W . C. F r e n d, T h e r is e o f th e M o n o p h y s ile m o v e m e n t. C h a p te r s
in t h e h is to r y o f t h e C h u r c h in t h e V -th a n d V l-th c e n tu r ie s Cam bridge, 1 9 7 2 ; L e
c o n c ile d e C h a lc é d o in e . S on h is to ir e , sa r é c e p t io n p a r l e s É g lis e s e t s o n a c tu a lité , în
«Irénikon», C h evetogn e, X L IV (1971), p. 349— 366.
P. C a m e l o t , L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V - e <‘l V - e s i è c le s , în L e C o n c ile
e t l e s C o n c ile s , Paris,, I960, p. 45— 73.
A. G r i l l m e y e r - H . B a c h t , D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . G e s c h ic h t e u n d G e ­
g en w a rt, B -de I, II, III, W ürtzburg, 1962.
Ig. O r t i z d e U r b i n a , D as G la u b e n s s y m b o l v o n C h a lk e d o n , la G rillm eyer-
B arht, op . cit., Bd. I, p. 389— 418.
G h . M o e l l e r , L e c h a lc é d o n is m e e t l e n é o - c h a lc é d o n is m e en O rien t d e 451 à
ln lin du V I - e s i è c le , în G rillm eyer-B ach t, o p . cit., I, p. 637— 720.
If. A. W olfso n , T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r c h F a th e r . I., Cam bridge (M ass.), 1956.
]]. :î(i ! 193 : T h e M y s te r y o f th e In ca rn a tio n .
R. V. S e l l e r s , T h e C o u n c il o f C h a lc e d o n , London, 1953.
in lim h a r o m â n ă : J u s t i n i a n , p atriarh ul B ise ricii O rtod oxe Rom âne, Va/a-
hilil(tl<-(i a ctu a lii a c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n , în «O rto ­
doxii! -, 111 (1951), nr. 2 ...3, p. 173— 187 si în «A postolat S o cial», t. IV , p. 289— 303.
!’i, ,1’iof. I o ,i n R ă m u r c a n u , E v e n im e n te le i s t o r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l
ilc hi C d lrrtlu n , in «Studii T e o lo g ice», X X II (1970), nr. 3— 4, p. 179— 211.
I’rnf. T e o d o r M. P o p e s c u, I m p o r ta n ţa is t o r ic ă a S in o d u lu i a l I V - le a e c u ­
m en ic, în «Oi lodoxi.i», III (1951), nr. 2— 3, p. 188— 294.
l’r. Prof. I). s I .i n i 1 o a e, D efin iţia d o g m a t ic ă d e la C a lc e d o n , ibidem , III (1951),
nr. 2 3, p. 295 440.
l’r. Prof. loan (1. C o m a n , D efin iţia d o c tr in a r ă a S in o d u lu i d e la C a lc e d o n şi
a c c e p t a r e a c i în B is e r ic a O r to d o x ă , ibidem , X X I (1969), nr. 4, p. 499— 506.
1 d e m, M o m e lile ş i a s p e c t e a le h r is t o lo g ie i p r e c a l c e d o n ie n e , ibidem , X V II
(1965), nr. 1, p. 44— 82.
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 363

Controverse, erezii şi schisme în Apus :

donatismul, priscilianismul, pelagianismul,
semipelagianismul 4

Cînd la 313 creştinism ul a fost recunoscut de au toritatea romană

religie egal îndreptăţită cu relig iile antice, alăluri de B iserica O rto ­
doxă se găseau o serie de com unităţi eretice şi schism atice, ca de pildă
m arcioniţii, m ontaniştii, novaţienii, m elitienii, donatiştii, care pînă la
edictul de toleranţă religioasă de la M ilan, n-au avui de suferit din par­
tea autorităţilor statale. începînd cu anul 313, situaţia s-a schimbat.
Împăratul Constantin cel M are, dîndu-şi seama că slăbirea unităţii b ise­
riceşti este şi în detrim entul Imperiului a căutat să in Ier vină pentru
desfiinţarea diferitelor com unităţi eretice şi schism atice. îm păratul Teo-
dosie I, prin edictul de la T esalonic, din anul 380, a recunoscut creşti­
nismul ortodox drept religie dom inantă a Imperiului, al.it religiile «pă-
gîne» cît şi ereziile şi schism ele urmau să fie iovi Le. Dar aceste secte
n-au putut fi însă suprimate dintr-odată nici de autoritatea statală, nici
de conducerea bisericească.

y Donatismul. Printre unii credincioşi ai. Bisericii african e creştine

mai exista vechiul rigorism, precum şi vechea concepţie a lui T ertu ­
lian şi Ciprian privitoare la v alabilitatea Tainelor, săvîrşite de un cleric
decăzut. Din aceste principii, opuse noilor concepţii mai toleran te ale
B isericii Ortodoxe, s-a născut o nouă o roz io : d on atism u l, care a îm ­
piedicat dezvoltarea norm ală a B isericii africane pentru o perioadă de
aproape un veac. Schism a donatistă n-a fost în fond o rătăcire nouă a
sec. IV şi V, ci o m anifestare mai brutală a unei vechi doctrine greşite,
ce frăm înta de mult m inţile unor credincioşi. '
Donatismul s-a născut din divergenţele de păreri produse de con ­
cepţia novaţionilor referitoare la «Biserica celor curaţi», din doctrina
ce susţinea că.-valabilitatea Tainelor e determ inată de sfinţenia adm inis­
tratorului şi în fine de sîngeroasa persecuţie a împăratului D iocleţian.
în timpul persecuţiei lui D iocleţian, Mensuriu, episcop de Cartagina,
voind să împiedice pe cît era posibil, incidentele cu au torităţile, s-a
ridicat îmDotriva entuziasmului exag erat al unora, care căutau să de-
* Capitol redactat de Pr. prof. M. P. Ş esan
362 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

vină cu orice preţ martiri. Sufletul acţiunii sale era arhidiaconul Cecilian,
care după moartea episcopului Mensuriu (311), a fost ales în scaunul
de la Cartagina. împotriva lui s-au ridicat rigoriştii, chemînd în ajutor
episcopatul Numidiei. Episcopul Donat de Casae Nigrae, trimis ca m e­
diator la Cartagina, fiind influenţat de aristocrata şi bogata Lucilla şi
de preoţii Botrus şi Caelestius, a aşezat în locul lui Cecilian, sfinţit
de episcopul F elix de Aptunga (Aftonga), pe lectorul Maiorin. La un
sinod ţinut în 312 la Cartagina, mai mulţi episcopi din Numidia, supă­
raţi că n-au fost la alegerea lui Cecilian, conduşi de episcopul Secun-
dus din Tigisis, s-au pronunţat pentru Maiorin, calificînd alegerea lui
Cecilian ilegală, întrucît episcopul F elix de Aptunga, ar fi un «traditor»,
pentru că ar fi predat autorităţilor «păgîne» cărţile sfinte. După cele
redate de Optat de Mileve, un rol hotărîtor la pronunţarea acestei sen­
tinţe bizare au ju cat banii puşi la dispoziţia lui Maiorin de bogata ma­
troană Lucilla. Sinodul a trimis scrisori tuturor Bisericilor africane, in-
vitîndu-le să rupă orice legătură canonică cu Cecilian.
Biserica africană se dezbină în doua tabere ; fiecare îşi avea epis­
copul şi credincioşii ei, care se combăteau cu violenţă. Ambele tabere1
s-au adresat celorlalte Biserici, pentru recunoaşterea episcopului lor.
Aproape toate Bisericile Apusului, în frunte cu Roma, au fost pentru
Cecilian. De aceeaşi părere a fost şi împăratul Constantin cel Maro
(306— 337), care, după victoria împotriva lui Maxenţiu, a devenit stăpîmil
Imperiului roman de Apus.
Donatiştii s-au adresat atunci împăratului, iar acesta episcopului
roman Miltiade (311— 314), rugîndu-1 ca, împreună cu episcopii Mate mus
do Colonia, Reticius de Autun şi Marianus de Arelate, să examineze
plîiKjorile împotriva lui Cecilian. Conformlnclu-se dispoziţiilor impe­
riale, Miltiade a convocat în octombrie 313 un sinod la Romia, la. car e
<iu p.irlicipat 18 episcopi din Italia. După discuţii de trei zile, sinodul
a recunoscut pe Cecilian ca episcop legal. Donatiştii, nemulţumiţi cu
liolaririlo sinodului roman s-au adresat din nou îm păratului; Constantin,
voind sa punii capăt neînţelegerilor din Biserica africană, a însaroinol
pe proconsulul Aolian să facă o anchetă severă a trecutului episcopului
poli\. Aneliola a dovedit completa netemeinicie a acuzaţiilor aduse îm­
potriva lui. Do asemenea împăratul a dispus convocarea unui sinod la
A relale (Arles, în Galia), sobor ce s-a ţinut la 314. La acest sinod au
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 363

luat parte episcopii din Italia, Spania, Galia, Britania şi Africa. Toţi cei
prezenţi s-au pronunţat' pentru Cecilian. Donatiştii nu s-au declarait
mulţumiţi nici cu această sentinţă, apelînd din nou la împărat, rugîndu-1
să cerceteze şi să judece personal conflictul din Biserica africană. Con­
stantin a convocat taberele contrare la o disputa la Milan (316), unde
se găsea curtea imperială, pronunţîndu-se, pe temeiul rapoartelor pri­
mite de la episcopii Economiu şi Olimpiu, trimişi să cerceteze situaţia
la faţa locului, pentru cauza lui Cecilian şi nevinovăţia lui Felix. Toto­
dată a ordonat autorităţilor africane să ia donatiştilor toate bisericile
ocupate de ei, restituindu-le ortodocşilor, înăbuşind orice mişcare e re ­
tică. în multe părţi, autorităţile s-au văzut silite să facă uz do arme
împotriva rezistenţei îndîrjite a donatiştilor, căci respingînd mcdiaţia
împăratului, prin reproşul «quid est imperatori cum e cd e s ia » — ce are
împăratul cu cele bisericeşti, — donatiştii au trecut la opoziţie făţişă,
chiar contra autorităţii de stat.
După sentinţa de la Milan, donatiştii, ca odinioară novaţienii, au
declarat că întreaga Biserică Ortodoxă este decăzută şi coruptă şi nu­
mai Biserica lor este curată. în consecinţă au holărît că numai botezul
:săvîrşit în Biserica lor este cel adevărat.
Atitudinea şovăielnică şi nehotărîtă a împăratului Constantin cel
'Mare, care a dat, în mai 321, donatiştilor deplinii libertate de cult, re-
chemînd clin exil pe toţi episcopii schismatici, precum şi calităţile supe­
rioare ale urmaşilor neînsemnatului Maiorin, Donat col Mare, Parme-
nian şi Primian, au contribuit la întărirea donaI işt i lor. M ajoritatea
episcopatului african era donatist. La sinodul convocat, de schismatici
pentru anul 330 la Cartagina, au participai 270 opiscopi donatişti.
încercarea împăratului Constans c)o a desfiinţa donatismul cu forţa
(343) a avut ca rezultate izbucnirea unei. răscoale a africanilor împotriva
Bisericii Ortodoxe, a proprietarilor şi a autorităţilor. Trupele donatiş­
tilor erau alcătuite din fanatici în ale credinţei şi din nemulţumiţi cu
stările socialo ale acelui veac. Grupuri înarmate, trimise în luptă de
episcopul Donat de Bagae, numite de ortodocşi «circumcelliones», adică
■cutreierătorii şi înconjurătorii caselor şi colibelor (circum cellas), au
devenit un flagel pentru întreaga provincie. Bandele donatiştilor şi ale
ţăranilor răsculaţi, care îşi spuneau cu mîndrie a g o n is tic i (luptători,
m ilite s C hristi), cutreierau ţara în lung şi în lat înarmaţi cu furci, coase
364 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

şi ciomege. Strigînd «Deo laudes», dădeau foc la biserici şi case, omo-

rînd pe adversari.
In urma edictului religios al împăratului Iulian Apostatul, din 362,
donatismul a ajuns pentru a doua oară la înflorire, aşa că la sinodul
de 1^ Bagae, din anul 394, au participat 310 episcopi donatişti.
Intre timp însă în comunitatea donatiştilor s-a născut o ruptură.
Unii formau grupa intransigenţilor, alţii, în frunte cu Triconiu, Rogatus
episcop de Cartagina şi Primian, erau mai moderaţi şi împăciuitori. îm ­
potriva moderatului Primian s-a ridicat propriul său diacon Maximilian,
întemeietorul grupării maximianiştilor. Două sinoade, cel de îa Cabar-
sussi (393), al maximianiştilor şi cel de la Bagae (393) al primianiştilor,
se luptau între ele.
împăratul Honoriu, după o oscilare între persecutarea şi tolerarea
donatiştilor, a dispus ţinerea unei dispute la Cartagina, la 411, la care
au participat 286 ortodocşi şi 279 donatişti. Sunetul discuţiilor au fost
Fericitul Augustin şi Petilian. Zadarnic a căutat Augustin să arate dona­
tiştilor că valabilitatea Sfintelor Taine nu depinde de vrednicia preotu­
lui sau a episcopului care le săvîrşeşte, ci de harul lui Dumnezeu ,• că
Biserica nu încetează a fi una sfîntă, în cazul că în sînul ei sînt unii
păcătoşi.
Comisarul împărătesc hotărînd că victoria e de partea vorbitorilor
ortodocşi, disputa de la Cartagina a fost declarată terminată. De la
această biruinţă a Ortodoxiei a început declinul donatiştilor. Autorităţile
de stat au luat măsuri drastice împotriva schismaticilor, oprind întru­
nirile lor sub pedeapsa morţii sau a pierderii drepturilor cetăţeneşti.
Lovitura de graţie au primit-o de la vandali.
Priscilianismul. în ultimele decenii ale secolului IV, Biserica spa­
ni o l i i a fost adînc tulburată de erezia priscilianistă, o nouă formă de
principii gnostico-maniheice, aduse pe solul Spaniei de egipteanul Marcn
din Mempliis. La început au fost cîştigaţi de Marcu, nobila Agape şi
r e l o m l Hlpidin. Elpidiu l-a iniţiat şi pe discipolul său Priscilian, un nobil
l a i c Imh|i,iI si erudii, care din cauza vieţii sale strict ascetice, se bucura
do o einslo şi v<iz<i deosebite chiar în rîndul clerului. Sfinţit preot şi
ajuns episcop de Avila, Priscilian, în urma activităţii sale agitatorice,
<1 reuşii s.i cîşlige tot mai mulţi adepţi, printre care şi doi episcopi,

Salvian şi Inslanţiu.
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 365

Priscilianismul reprezenta o hristologie dochetică şi o învăţătură

sabeliană referitoare la Sfînta Treime. întrebuinţa scrieri apocrife, prac­
tica astrologia, atribuia sufletului individualitate divină, nega crearea
universului de către Dumnezeu, învierea Mîntuitorului, condamna c ă ­
sătoria, încurajînd astfel imoralitatea, interzicea consumarea cărnii şi
folosea sperjurul. Primul care s-a ridicat împotriva acestor eretici a fost
episcopul Hyginus de Cordoba, iar mai tîrziu Itacius de Ossonoba. în
urma hotărîrii sinodului de la Saragossa (380), adepţii lui Priscilian au
fost excomunicaţi şi excluşi din Biserică. La 385, din ordinul uzurpato­
rului Maxim, Priscilian împreună cu alţi şase adopţi, au fost executaţi
la Treveri, pentru practicarea «magiei criminale». Condamnarea şi uci­
derea lui Priscilian — prima sentinţă de moarte dală împotriva unor ere­
tici, pe care au combătut-o Sfinţii Martin de Tonrs, Ambrozie şi alţii —
nu şi-a ajuns scopul. Dimpotrivă, priscilianismul a luai o dezvoltare
şi mai mare. Aproape întreaga Biserică din provincia spaniolă Gallicia,
cu toţi episcopii, a devenit eretică, primind şi aprobare sinodală în 447.
Cînd vizigoţii au pus stăpînire şi pe Peninsula Iberică., secta a cîştigat
şi mai mulţi adepţi. Priscilianismul a dispărut în secolul yi, în urma
măsurilor drastice luate de sinodul de la Braga (593).

Pelagianismul. La începutul .secolului V s-a născut în Apus p ela -

g ian ism u l. Este întîia erezie de mari proporţii cu privire la antropologia
şi soteriologia creştină.
Către sfîrşitul secolului IV a apărut la Roma un bărbat învăţat, cu
bogate şi profunde cunoştinţe literaro, de noam britan sau scoţian, cu
numele de P elag iu , care şi-a cîştigat prin asprimea vieţii un mare presti­
giu şi renumele de mare ascet. în Roma a activat pe teren literar pînă în
jurul anului 410, cînd, de frica cetelor războinice ale lui Alaric, împre­
ună cu prietenul şi tovarăul său de principii C elestin , s-a refugiat în
A frica de nord. La Cartagina a fost primit cu multă bunăvoinţă de
cercurile clericale, bucurîndu-se de cinste şi în faţa Fericitului
Augustin.
Sistemul ereziei lui Pelagiu a fost completat de Celestin şi de epis­
copul Iulian do firi a num.
Pelagianismul se întemeiază pe o concepţie raţionalistă despre n a­
tura umană şi pe o autonomie morală aproape completă a omului faţă
366 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

de Dumnezeu, care se manifestă în liberul lui arbitru. Pelagiu învăţa

că păcatul lui Adam nu este un păcat originar şi nici nu este ereditar.
M oartea nu este o urmare a păcatului săvîrşit de Adam. Adam şi ur­
maşii lui au murit şi mor, nu din cauza păcatului primului om, ci în
virtutea firii lor. Toţi sînt din naştere fără păcat. Deci botezul copiilor
nu se face pentru iertarea păcatului strămoşesc. Copiii care mor b o te­
zaţi se învrednicesc doar de un mai înalt grad de fericire. Pentru o
mai bună demonstrare a putinţei omului de a trăi fără păcate, Celestin
a alcătuit următoarea formulă : Ceea ce nu poate fi evitat nu constituie
un păcat. Deci, dacă păcatul este săvârşirea a ceea ce poate fi evitat,
atunci omul poate fi fără de păcat, fiindcă de esenţa păcatului ţine po­
sibilitatea de a-1 evita.
După plecarea lui Pelagiu în Palestina, Celestin, rămas la Gar-ţ
tagina, a început să-şi propage erezia, contribuind la mărirea haosului
născut din tulburările produse de donatişti. Episcopul Aureliu de Car-
tagina a convocat la 411 un sinod la Cartacjimi, la care a invitat şi pe
Celestin. Refuzînd să-şi retracteze învăţături Ic», el a fost condamnat. Să-
mînţa ereziei aruncată pe solul african a prins însă rădăcini.
In acel timp, Pelagiu îşi propovăduia învăţăturile greşite în Pa­
lestina, unde revenise după o călătorie făcută la Efes şi Constantinopol,
reuşind să ajungă în relaţii bune cu patriarhul loan de Ierusalim. V i­
gilenţa Fericitului Augustin l-a urmărit însă şi aici. Paul Orosiu, venit
din Spania în vizită la Augustin, e trimis în Palestina ca să-l averti­
zeze pe patriarhul loan asupra ereziei predicate de Pelagiu. în două
sinoade ţinute la Ierusalim şi Diospolis (415), Pelagiu a reuşit prin e x ­
plicaţii abile, să convingă pe sinodali că se află pe linia adevăratei O r­
todoxii. Astfel a fost achitat şi socotit vrednic de a rămîne în sinul
comun ¡lăţii creştine.
Episcopatul african, informat însă de Fericitul Ieronim, care se afla
l<i H e l l e e m , asupra rătăcirilor Iui Pelagiu, a examinat hotărîrile celor
d o u ă s i n u c i d e palestiniene, găsind eretice învăţăturile lui Pelagiu ,şi
C e l e s l i n . Rezultatul holărîrilor a fast adus la cunoştinţa episcopului
Romei, Inoccnl'm / (402— 417). In ianuarie 417, Inocenţiu aprobă h otă­
rîrile celor două sinoade, pronunţînd excom unicarea lui Pelagiu şi C e­
lestin din sînul comunităţilor creştine. Cei doi eretici, nemulţumiţi cu
sentinţele sinoadelor, s-au adresat episcopului Zosim I (417— 418), ur­
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 367

maşul lui Inocenţiu I. Pelagiu i-a trimis un lung lib ellu s , în care a ştiut
să-şi apere învăţăturile greşite într-un mod abil, încît Zosim I i-a de­
clarat ortodocşi.
Episcopatul african, dureros afectat de atitudinea episcopului din
Roma, a insistat pe lîngă episcopul Aureliu de Cartagina să convoace
un sinod. Sinodul, care a întrunit 200 episcopi, a condamnat pelagianis-
mul ; episcopul Zosim a condamnat şi el acum, într-o lungă scrisoare,
numită e p is to la tra cto ria , atît erezia, cît şi pe cei doi autori ai ei, iar
împăratul Honoriu a dispus la 418 expulzarea pelagienilor din Italici şi
confiscarea bunurilor lor.
Cu toate că atît Pelagiu cît şi Celestin au dispărut din istorie,
erezia lor a continuat. Din anul 420, conducătorul pelagianismului a
devenit episcopul Iu lian d e E clan u m (azi Mirabella din Apulia), care
împreună cu alţi episcopi italici a refuzat să recunoască şi iscălească
e p is to la tra cto ria . In urma hotărîrii imperiale, Iulian s-a văzut silit să
rătăcească dintr-un loc într-altul, adăpostindu-se un timp mai îndelun­
gat la Teodor de Mopsuestia, iar din 428 la curtea lui Nestoriu din
Constantinopol. In timpul pribegiei, Iulian, o minte ageră, un priceput
mînuitor al condeiului, precum şi un distins orator, a desfăşurat o bo­
gată activitate literară pentru răspîndirea şi apărarea pelagianismului.
De erezia pelagiană s-a ocupat Sinodul III ecumenic (Efes, 431),
care, după ce a examinat actele de condamnare a «pelagienilor şi co-
lestienilor celor fără Dumnezeu», a aprobat sentinţa episcopului Zosim.

Semipelagianismul. Deşi pelagianismul a fost condamnat, discuţiile

leologice în jurul păcatului strămoşesc şi în jurul .necesităţii, harului
(graţia) au continuat, dînd naştere unei noi certe : d isp u ta s e m ip e la -
(¡¡a n ă .
F ericitu l A ugustin ( Ţ 430), apărînd doctrina Bisericii împotriva pela-
<|ianismului, <i mers însă prea departe. Susţinînd necesitatea absolută a
liaruîui dumnezeiesc, învăţa că voinţa omului este atît de slăbită şi n e­
putincioasă din cauza păcatului strămoşesc, încît nu poate face fără
ajutorul lui Dumnezeu decît fapte rele, nefiind capabilă nici măcar să
dorească, să voiască a face o faptă bună. Fericitul Augustin învăţa că
Dumnezeu nu vrea ca toţi muritorii să se mîntuiască, ci numai unii.
Cei ce se mîntuiesc au a mulţumi această fericire numai faptului că
368 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

harul divin i-a ales spre mîntuire din veci, sau i-a predestinat să scapc
de osîndă. Cei sortiţi osîndirii rămîn în masa celor pierduţi pentru vecie,
în «massa perditionis». Evident, această teorie a trebuit să producă o
reacţie. In fruntea ei se afla egumenul Io a n C asian , de origine dobro­
geană, de la mînăstirea Sfîntul V ictor din Massalia (Marsilia) şi mo­
nahul V in cen ţiu d e Lerinum . Ioan Casian, fără a pomeni numele Feri­
citului Augrustin, a combătut teoria acestuia ca una periculoasă, ac-
centuînd vech ea doctrină a Bisericii, care învăţa că voia lui Dumnezeu
privitoare la mîntuire este generală. Referitor la harul sfinţilor, Casian
învăţa că nu este determinant pentru voia. liberă a omului, iar, în'
virtutea libertăţii sale, omul conlucrează cu barul divin, spre a putea do-
bîndi mîntuirea.
Vincenţiu de Lerin a dat o altă explicaţie, apropiată întrucîtva de
pelagianism, numită (probabil în secolul XVI) s em ip e la g ia n is m , Acest
nume i s-a dat fiindcă ţinea calea de mijloc, admiţînd păcatul strămo­
şesc, fără să creadă însă în urmările lui, în felul în care credea F eri­
citul Augustin. în urma căderii lui Adam, voinţa omenească a fost slă­
bită fiind predispusă tentaţiilor de a păcătui dar i-a rămas în schimb şi
un capital, o rezervă de a face fapte bune. Omul nu este mort (după
cum învăţa Augustin), ci doar bolnav. De aceea este necesar harul lui
Dumnezeu pentru mîntuire, dar nu în măsura în care învăţa Augustin.
Harul şi libera voinţă a omului conlucrează, dar voinţa are prioritate.
Omul poate să fie bun şi să stăruie în bine şi fără concursul harului
divin, învrednicindu-se însă în urma dorinţei de a face bine de darurile
harului divin, adică el poate să ajungă cu puteri proprii la începutul
credinţei şi poate dori mîntuirea. Nu o poate obţine însă fără ajutorul
graţiei. Fiecare om are latitudinea de a se învrednici de mîntuire sau
osîndă veşnică.
La început semipelagienii au avut preponderenţă în sudul Galici
ţaţă de augustinieni. Alături de ei mai exista şi cercul aşa numiţilor
<<kryplo|)<>laqicni», care, deşi socoteau pe Pelagiu eretic, aveau şi ei o
(jindire pHagianistă. Din mijlocul acestei grupări a ieşit scrierea P rac-
(U'slinatus, opera unui anonim.
Din secolul VI situaţia s-a schimbat în favoarea augustinianismu-
lui. între admiratorii Fericitului Augustin se află episcopii africani, în
frunte cu episcopul Fulgenţiu de Ruspe. Apoi în sudul Galiei, au stă-
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 369

ju it pentru augustinianism episcopii Avitus de V ienne şi Cesariu de

A relate. Şi sinodul de la Arausio (Orange), de la 529, la stăruinţa lui
Cesariu, a acceptat mai multe propoziţii din principiile învăţăturii F e ­
ricitului Augustin, ca de pildă învăţătura despre o predestinaţie necon­
diţionată (spre mîntuire), acceptînd însă că voinţa lui Dumnezeu este
ca toţi oamenii să se poată mîntui. Hotărîrile susnumitului sinod fiind
aprobate şi de Bonifaciu II (530— 532) al Romei, semipelagianismul a
fost respins în mod oficial.

b i b l i o g r a f i i :

D icţionare teo lo g ice la num ele r e s p e c tiv e : ii. I’ o p o v i c i , o p . cit., vol. 2, 1926,
p. 91 ş.u., 118 ş.u., 124 ş.u.
B i h 1 m e y e r-T ü c h 1 e-D a m m e, op. cit., 1, 1000, p. 240 ş.u., 259— 267 şi b i­
b lio g rafia de la p. 493 ş.u., 498 ş.u.
E. L a m i r a n d e , La situation ecclésiasl ¡qui' d e s Donatistes, d'après S. Au­
gustin. O ttaw a, 1972.
E. B a b u t, Prisciliian et le Priscilianismc, P,iris, 1000.
T. B o h l i n , Die T heologie d es Pelagius und ihn• G enesis, U ppsala, 1957.
W . H. C. F r e n d , The Donatist Chureh. A movement oi protest in Roman
North Airica, 2-nd ed. O xford, 1971.
D. V ö 1 1 e r, Der Ursprung d er Donatisten, 180.'$.
G. G r i n s h a g, St. Augustin and the Donatist Controversy, Londra, 1950.
S. B l o m g r e n , De schism ate donatistanim , Stockholm , 1959.
E. T e n g s t r ö m , Donatisten und K atholiken, G öteborg, 1964.
A. D 'A 1 è s, Priscillien et ¡'Espagne ehretiennc, Poris, 1936.
B. V o i l e m a n n , Studien zum Prisy.illianismus, St. O lli lien, 1065.
J . F e r g u s o n , Pelagius, Qambridgo, 1056.
R. P i r e n n e , La m orale d e Pelage, Rom.i, 1061.

Tulburările produse de nestoiianisin şi monofizism

în secolele V şi V I. Form area Bisericilor «eterodoxe» *

1. Partizanii extremişti ai şcolii alexandrine au protestat împotriva

liotărîrilor Sinodului al IV -lea ecumenic de la Calcedon, afirmînd că
Sinodul a restabilit nestorianismul. în rîndul lor erau monahii din Pa­
lestina, Egipt şi Siria. Cei aproape 10.000 de călugări palestinieni, insti­
gaţi de un monofizit T e o d o s ie , au cerut patriarhului J u v e n a lie al Ierusa­
limului să condamne hotărîrile Sinodului IV de la Calcedon. Refuzînd,
Ju ven alie a fost înlocuit cu agitatorul T e o d o s ie . Apoi călugării au atras
* Capitol redactat de P r. prof. M. P. Ş esan

24 Istoria bisericească
370 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

de partea lor şi credincioşi creduli şi neştiutori din Patriarhiile A le xan ­

dria, Antiohia şi Ierusalim, punînd la cale dezordini şi frămîntări sânge­
roase, soldate cu multe victime omeneşti. Patriarhul P roteriu al A lex an ­
driei a fost ucis (457) chiar în altarul catedralei. în locul lui a fost ri­
dicat monofizitul T im o tei Elur (A ilu ros), iar în locul patriarhului M a r ­
tiriu al Antiohiei a ajuns monofizitul P etru G n a fe v s (FuIIo), (488). Acesta
a dispus întregirea imnului liturgic «Trisaghîon» : «Sfinte Dumnezeule,
Sfinte tare, Sfinte fără de moarte» cu cuvintele «cela ce Te-ai răstignit
pentru noi, miluieşte-ne pe noi» în sens monofizit, fiindcă, după această
concepţie, Hristos, cu o singură natură divină este unitar cu Tatăl şi
Duhul Sfînt. Cu alte cuvinte, întreaga Sfîntă Treime s-a răstignit pentru
noi. împăratul Leon I (457— 474), în dorinţa de a restabili liniştea în
sînul Bisericii, îndată ce a aflat de inovaţia lui Petru Fullo, a dispus
exilarea lui şi a celorlalţi ierarhi monofiziţi. La fel au procedat ur­
maşii lui, Leon II (474) şi Zenon (474— 491). Uzurpatorul Basiliskos (475—
476), în speranţa că-şi va putea consolida domnia, a întins mîna mono­
fiziţilor. Ereticul Timotei Ailuros şi Petru Fullo au fost rechemaţi şi
invitaţi să-şi ocupe scaunele de la A lexandria şi Antiohia. în faimoasa
E n c ic lic ă de la 476, adresată lui Timotei Elur, împăratul Basiliskos a
recunoscut ca singurul temei dogmatic al Ortodoxiei Sinodul de la Ni-
ceea şi cele două sinoade din Efes, anulînd dispoziţiile şi «înnoirile»
de Ia Calcedon, precum şi e p is to la d o g m a tic ă a papei Leon cel Mare.
Cinci sute de episcopi, unii monofiziţi, alţii ortodocşi, au semnat scri­
soarea circulară monofizită a împăratului Basiliskos. Dar A c a ciu , pa­
triarhul Constantinopolului (472— 489), a rămas credincios Ortodoxiei
calcedoniene. La un moment dat, nemaiputînd îndura umilinţele, pa­
triarhul Acaciu a început să se clatine, dînd de înţeles că ar fi în­
clinat să semneze şi el faimoasa enciclică. Mulţumită masei credincioşilor
capitalei, condusă de D aniil Stilitul, patriarhul a fost orientat spre li­
m a n u l credinţei curate. Acaciu s-a reaşezat în fruntea Ortodoxiei spre
apărarea credinţei ameninţate, şi a «Bisericii Ortodoxe», după decizia
Sinodului IV ecumenic de la Calcedon (Mansi VI, 693 s ; M. Şesan,
O rtod o\ ia Ia G a iccd o n , «Telegraful român», 43/44, 1951).
Un timp oarecare, Basiliskos a înfruntat pe călugării şi poporul în­
dârjit, nevoind să renunţe la enciclică. Când însă mulţimea credincio­
şilor capitalei a devenit ameninţătoare din cauza unui incendiu catas­
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 371

trofal, poporul s-a ridicat împotriva tiranului, iar cînd în cele din urmă
a fost informat că fostul împărat Zenon, ajutat de isaurenii lui, se înar­
mează, şi a revocat, în mare grabă (477), enciclica, publicînd un nou
edict, aşa numita a n tie n c ic lic ă , în care condamna atît pe Nestorie cît
şi pe Eutihie.
Triumful monofiziţilor a fost de scurtă durată ,• rezistenţa partidei
calcedoniene biruise. Cînd împăratul Zenon şi-a făcut intrarea în capi­
tală, a fost salutat de poporul însufleţit, ce-şi pusese mari speranţe în
revenirea lui. Tiranul Basiliskos şi familia iui a fost prins şi exilat în
Capadocia. Autoritatea patriarhului Acacui a crescut în lot Răsăritul.
împăratul Zenon a căutat să-şi asigure dragostea şi devotamentul
supuşilor ortodocşi, revocînd «ruşinoasa dispoziţie şi pragmalicile de­
crete fără de Dumnezeu» ale uzurpatorului Basiliskos şi alungind pe
Petru Fullo din scaunul antiohian. De persoana lui Timolei Elur nu s-a
atins, nădăjduind că bătrînul din scaunul Alexandriei nu mai avea multe
zile de trăit. Şi de fapt, la sfîrşitul anului 477 sau începutul anului 478,
Timotei Elur a murit, locul lui fiind ocupat de T im o tei S a lo ia h io lo s , un
aderent al calcedonienilor. Dar monofiziţii au ales pe un confrate de
credinţă, P etru M ong, care a asistat în ca li la te de arhidiacon la fărăde­
legile lui Timotei Elur. Deci, la stăruinţele ortodocşilor, împăratul a
poruncit ca Mong să fie depus şi exilat. Ereticul, bucurîndu-se de spri­
jinul alexandrinilor, s-a putut totuşi menţine ascuns în oraş. De teamă
că revoltele din Alexandria s-ar putea generaliza în răscoale sînge-
roase, spre a nu aţîţa şi mai mult pe puternicii dioscoriţi, nu s-au luat
nici un fel de măsuri împotriva lui Mong.
Cînd împăratul şi patriarhul A caciu au crezut că întrucîtva Biserica
Alexandriei a fost pacificată, o nouă furtună a izbucnit în Antiohia.
După izgonirea lui Petru Fullo, scaunul patriarhal din Antiohia a fost
încredinţat lui lo a n C o d o n a t, fost episcop al Apameei. Din cauză că fu­
sese sfinţit de Petru Fullo, nu ,s-a putut menţine decît trei luni, fiind
depus la 478. Urmaşul său Ş tefa n al II-le a , acuzat de nestorianism, a
avut de îndurat multe mizerii din partea monofiziţilor. La 497 a fost
omorît.
Un timp îndelungat, împăratul Zenon, din cauza diferitelor griji de
stat, nu s-a putut ocupa îndeajuns de problemele bisericeşti. Rezultatul
a fost că în 481, cînd a murit Timotei Salofakiolos, monofiziţii au reales
372 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

pe Petru Mong în locul lui Io a n T ala ia , alesul ortodocşilor. Din cauză

că Talaia a neglijat să anunţe pe patriarhul capitalei de alegerea sa, a
fost acuzat de acela că n-ar fi adevărat preot. Şiretul Mong, nădăjduind
că va putea trage foloase de pe urma supărării nejustificate a patriar­
hului Acaciu, a venit în capitală, căutînd să intre în legătură cu el.
Reuşind să cîştige de partea sa pe Acaciu, a prezentat împăratului Zenon
alegerea lui Talaia ca dezastruoasă din punct de vedere politic, dom­
nia asupra Egiptului fiind serios ameninţată. Acaciu şi Mong căzînd de
acord asupra unui compromis dogmatic, împăratul a emis, în 482, faim<>
sul H e n o tik o n r_Evomxov). Conţinutul acelui «edict de unire» cuprindea
Simbolul niceo-constantinopolitan, hotărîrile Sinodului de la Efes din 431,
şi cele 12 A n a tem a tis m e a le S im ţu lu i C hirii. Adevărata problemă de co n ­
troversă dintre ortodocşi şi monofiziţi a fost ocolită, evitîndu-se expre­
siile «două naturi» sau «o natură». Astfel, prin publicarea H e n o tik o n u lu i
hotărîrile Sinodului de la Calcedon erau omise şi puse în umbră. :
Primii care au semnat «edictul de unire» au fost Acaciu şi Mong,
care a fost reabilitat şi recunoscut ca patriarh al Alexandriei. Lor le-a
urmat Petru Fullo, venit să ia locul lui C alan d ion , depus din scaunul
antiohian din «motive politice». De vreme ce patriarhul M artiriu al>Ie­
rusalimului a semnat şi el H en o tik o n u l, toţi cei patru patriarhi ai B ise­
ricii Răsăritului au fost cîştigaţi pentru el, văzînd că nu cuprinde nici
o eterodoxie.
Rezultatele publicări H en o tik o n u lu i nu au întîrziat, însă, să se arate.
Dacă pînă la publicarea «edictului de unire» au fost numai două par­
tide contrare, acum — după publicarea lui — erau trei : ortodocşii, m o­
nofiziţii extremişti şi oportuniştii şi nedecişii, atît din gruparea mono­
fizită cît şi din cea ortodoxă. Pe lîngă aceasta, monofiziţii radicali euti-
hieni de la Alexandria, rămînînd fără episcop propriu, s-au numit «ace-
lali» azeipaXot adică fără şef, iar cei care au acceptat adausul lui
Petru Cînafevs erau numiţi «teopaschiţi» —•ftsoTrac^îiai— , adică cei care
cred că Dumnezeu a pătimit. ;
S ch ism a acachiană (484— 519). La 483, a sosit la Roma Talaia, spre*
a se )>1i e p i s c o p u l u i Romei de cele petrecute în Răsărit. l:e l i x ' I l
(483— 492), primind şi din partea călugărilor achimiţi ( = cei fără somn,
veşnic treji), precum şi a altor monahi din Constantinopol plîngeri, a
convocat în octombrie 484 un sinod la Roma, care a destituit şi exdo-
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 373

municat atît pe patriarhul Petru Mong al Alexandriei cît şi pe patriar­

hul de Constantinopol Acaciu, acuzat între altele că a primit pe eretici
în comunitatea bisericească, ajutîndu-1 pe Mong să uzurpe scaunul pa­
triarhal al Alexandriei. Drept revanşă, patriarhul Acaciu a dispus şter­
gerea numelui papei Felix din dipticele Bisericii patriarhale. Astfel s-a
produs între Roma şi Constantinopol o schismă, ce a durat 35 ani, pînă
la începutul domniei împăratului Iustin I (518).
Cînd a murit, în anul 491, împăratul Zenon şi cînd cetăţenii, capi­
talei, urmau să capete un nou monarh, poporul adunat în faţa palatului
a strigat rugînd pe împărăteasa văduvă Adriana «să dea Imperiului un
împărat ortodox». Din această rugăminte se poate desprinde că pentru
cetăţenii conştienţi problema religioasă avea un rol liolărîlor. Deşi îm­
păratul A n a s ta s ie (491— 518), a promis, cu oca/ia încoronării sale că se
va îngriji ca cele hotărîte la Calcedon să tic respectate, fiind ocupat
cu treburile politice, nu s-a amestecat în afacerile interne ale Bisericii,
mulţumindu-se să fie mediator şi veghind ca situaţia destul de grea să
nu devină şi mai gravă şi mult atacatul U cu oH kon să nu sufere. Dar
patriarhul M a c e d o n ie de Constantinopol, rofuzînd să condamne hotă-
rîrile Sinodului calcedonian, este destituit şi trimis în exil, fiind înlocuit
cu T im o tei (511— 518). Un an mai fîrziu a avut aceeaşi soartă şi patri­
arhul F la v ia n al Antiohiei, înlocuiI cu călugărul S e v e r din S o z o p o iis ,
în Pisidia, unul din cei mai însemnaţi reprezentanţi ai monofizismului.
La 513, este destituit şi patriarhul /./ie al Ierusalimului.
Astfel la sfîrşitul domniei împăratului Anastasie, monofizismul se
putea mîndri a fi ajuns o mare putere în Biserica Răsărilului, dar şi un
pericol grav.
Sosise deci momentul ca împăraţii bizantini să renunţe la politica
monofizită, acordînd o deosebită atenţie grupării calcedoniene. M oar­
tea împăratului Anastasie (518) a pus capăt crizei religioase din Impe^
riul bizantin. Urmaşul lui, împăratul Iu stin I (518— 527) era cu totul de-
volat hotărîrilor Sinodului de la Calcedon. Astfel ortodocşii au putut
constata că un nou vînt a începui să adie peste Imperiul roman de
Răsărit. Poporul a cerut în mod zgomotos patriarhului capitalei, Io a n
al I I - le a (518— 520), depunerea lui Sever, falsul patriarh al Antiohiei
şi restabilirea hotărîrilor Sinodului din Calcedon. Atunci patriarhul Ioan
al II-lea a: convocat, în mare grabă, un sinod la Constantinopol (20 iulie
37 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

519). La dorinţa împăratului, toţi episcopii ortodocşi exilaţi au fost rech e­

maţi, iar episcopii monofiziţi siliţi să plece în pribegie. Sinodul a ho-
tărît recunoaşterea Sinodului de la Calcedon, ca asemenea celor trei
Sinoade ecumenice anterioare.
Nu mult după închiderea sinodului de la 519, împăratul Iustin,
nepotul său Iustinian şi patriarhul loan al Il-lea, s-au adresat epis­
copului H orm isclas (514— 523) al Romei, comunicîndu-i schimbările pe­
trecute la Constantinopol.
' ţ îm p ă ra tu l Ju stin ia n şi m o n o fiz iţii. Ju stin ia n I (527— 567), a continuat
cu statornicie refacerea unităţii religioase a Imperiului. Năzuinţele lui
universaliste se întemeiau atît pe romanitate, cît şi pe adevărata O rto­
doxie. De la Teodosie cel Mare, nici un monarh nu s-a ostenit cu mai
multă ardoare pentru răspîndirea creştinismului şi stîrpirea eterodoxiei.
Biserica a avut în persoana lui Justinian I un mare apărător, iar
statul un stăpînitor autocrat. El a condus adunări bisericeşti, a alcătuit
tratate teologice şi a compus cîntări bisericeşti. în istoria raporturilor
dintre stat şi Biserică, epoca împăratului Justinian I se caracterizează
ca una în care se impunea principiul «simfoniei», potrivit novelelor VI
şi C X X X I din 545.
Dintre problemele de politică religioasă, cea mai arzătoare era atitu­
dinea statului faţă de monofiziţi. In strînsă legătură cu această proble­
mă era şi aceea a expansiunii politice în Apus. Cum aceasta nu putea
să se bucure de succes, dacă nu era dusă în înţelegere cu episcopatul ro­
man, forurile competente din capitala Imperiului bizantin erau silite să
inaugureze o politică antimonofizită. Rezolvarea acestei probleme spi­
noase era îngreuiată din cauza influenţei şi amestecului împărătesei
Teodora, care avea pronunţate simpatii pentru monofiziţi, din cauza im­
portanţei politicii orientale a Bizanţului. PlanulJXeodorei a fost să-l con­
vingă deci pe Justinian că monofiziţii nu sînt eretici, că adaosul mono­
fizit de )a «Trisaghion» nu este jignitor pentru adevărata credinţă, şi
călugării monofiziţi refugiaţi să se poată întoarce la mînăstirile lor, şi să
se aşeze chiar în capitală.
Dar înşişi monofiziţii au dat ocazie la o nouă frămîntare, căci pa­
triarhul exilat Sever al Antiohiei şi Iulian din Halicarnas s-au înfruntat
la Alexandria pe tema «stricăciunii» sau «nestricăciunii» trupului lui
Hristos înainte de înviere. Severinii erau consideraţi «ftartolatri» pentru
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 375

că acceptau stricăciunea trupului lui Hristos, iar iulianiştii erau denu­

miţi «aftartolatri», pentru că apărau nestricăciunea trupului Domnului.
Conflictul a continuat sub patriarhul severian T e o d o s ie şi cel iulianist
G aian u s.
In anul 531, din iniţiativa împăratului, s-au ţinut la palat convorbiri
religioase, între ortodocşi şi monofiziţi, dar nu s-a putut realiza nici un
succes. Singurul cîştig a fost că episcopul monofizit F ilo x e n de Doli-
heea, împreună cu mulţi preoţi şi monahi, au revenit la sinul
Ortodoxiei.
Dar speranţele monofiziţilor că victoria l i rudă va fi totuşi de par­
tea lor, au crescut în clipa înscăunării episcopului A ntim de Trapezunt,
ca patriarh la Constantinopol. Antim, manile,stînd în secret pronunţate
simpatii pentru monofizism, şi-a cîştigat favoarea împărătesei Teodora.
La 536, A g a p et I (535— 536), noul titular al scaunului de la Roma a
venit la Constantinopol într-o misiune politicii. Curînd după sosirea
lui, s-a prezentat la el o delegaţie de clerici şi monahi ortodocşi, adu-
cînd o serie de acuza ţii..grave patriarhului Antim, înfierîndu-1 drept
eretic. Papa Agapet I, informat de adevăratele sentimente ale patriar­
hului Antim de Constantinopol, cît şi de relaţiile pe care acesta le în ­
treţinea în secret cu Sever al Antiohiei, căpetenia monofizismului, s-a
ferit de a avea legături cu Antim, somîndu-l să-şi facă un examen de
conştiinţă asupra ortodoxiei sale. Patriarhul Antim, încrezător în spri­
jinul împărătesei Teodora, n-a voit să audă de aceasta. în clipa în care
împăratul Justinian s-a edificat pe deplin de adevărul cauzei ortodoxe
şi-a întors privirile de la protejatul soţiei. Patriarhul Antim, dîndu-şi
semna că a pierdut partida, s-a retras din fruntea Bisericii bizantine.
Locul lui a fost ocupat de M in a (536— 552). Curînd după înscăunare acesta
a ţinut în 536 un sinod la Constantinopol şi, sprijinit de teologul L eon ţiu
de Bizanţ, a înfierat şi anatematizat pe patriarhul Antim de Constan-
iinopol, Sever de Antiohia şi pe episcopul Petru al Apameei, pe călu­
gărul Zoara, precum şi pe toţi adepţii lor, care vor continua sa se în-
Irunească în conventicule secrete. Hotărîrile Sinodului au fost ratificate
de împăratul Justinian.

^ A pariţia bisericilor «eterodoxe>*. Cu toate că în fruntea marilor

Biserici de la Constantinopol, Antiohia, Ierusalim şi Alexandria
376 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

păstoreau ierarhi ortodocşi, cu toate că erezia iniţiată de călugărul

Eutihie era acum persecutată şi din partea autorităţilor imperiale, mo-
nofizişmul a continuat să dăinuiască datorită sprijinului împărătesei
Teodora şi tezelor H en o tik o n u lu i. Călugărul Io a n d e H e fa e s to s , ajuns
mai tîrziu, episcop monofizit, şi mai ales la c o b Ţ an ţal (TCav<aXoc) zis
El B a ia d a i (Cerşetorul), au continuat să predice erezia monofizită.
Egiptul mai constituia vatra ereziei. în ţara foştilor faraoni, alături de
patriarhul ortodox, îşi stabiliră sediul şi monofiziţii, .reprezentanţii dife­
ritelor grupări eretice. Un timp şi-au condus comunităţile mai mult din
umbră. în cele din urmă, prinzînd curaj, au apărut în public, reuşind să
întreacă numericeşte pe ortodocşi. Monofiziţii din Egipt şi-au luat nu­
mele de co p ţi, probabil o corupere a cuvintului «Aegyptos». Copţii,
descendenţii vechilor egipteni, se socoteau creştinii adevăraţi, iar orto­
docşii din Egipt au fost numiţi m e lk iti (cuvînt derivat de la evreiescul
«melek» = rege) sau (koiAuot ( = imperiali), pentru că ascultau de îm­
păratul bizantin. Ura dintre copţi şi melkiţi a dus uneori la incidente
sîngeroase, determinînd autorităţile publice să intervină, deşi zadarnic.
De vreme ce Biserica din Etiopia s-a socotit o fiică a celei alexandrine,
al cărei patriarh le sfinţea căpetenia religioasă, Biserica etiopiană a fost
atrasă spre monofizism. La fel şi nubienii, atunci cînd au îmbrăţişat creş­
tinismul, l-au luat sub formă monofizită.
în Siria şi Mesopotamia, datorită acţiunii lui lacob Ţanţal, mono-
fizismul a fost din nou readus la viaţă. A cest monofizit virulent era
elevul lui Sever al Antiohiei. Travestit în zdrenţe de cerşetor, înfrun-
tînd o mulţime de obstacole şi greutăţi, lacob Baradai a cutreierat
Siria şi provinciile învecinate, căutînd să provoace sciziuni între orto­
docşi şi astfel, pescuind în apă tulbure, să aducă cîştig cauzei unei
Biserici monofizite.
A treia patrie pe care şi-au creat-o monofiziţii în decursul s eco ­
lelor V şi VI a f o s t .Armenia. Dacă erezia lui Nestorie nu s-a putut
menţine in această îndepărtată ţară, monofizismul în schimb, ajutat de
împrejurările politice şi de situaţia precară în care se găseau ortodocşii,
s-au infiltrat printre creştinii armeni, care, din aversiune faţă de nes-
lorianism, au respectaL Sinodul al III-lea ecumenic, doctrina Sfîntului
Chirii şi nu au admis Sinodul de la Calcedon. La 491, catolicosul B ab-
g en a convocat un sinod la Valarşapat sau Vagharşapat; care s-a pro-
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 377

nunţat împotriva Sinodului IV ecumenic. în alte două sinoade ţinute la

Dovin (Dvin), primul în 506, iar al doilea în 554, Biserica Armeană a
respins de asemenea Sinodul din Calcedon.

BIBLIOGRAFIE
H efele-L eclerc, J. P. Kirsch, H ergenröther, Fu nk -B ihlm cyer, O strogorsky,
G eschichte des Byzantinischen Staates, 1940.
E. P o p o v i c i , op. cit., 2, p. 140 ş.u. ; Bihlm oyor-Tüchle-D am m e, op. cit., 1,
1969, p. 256 ş.u. şi 267 ş.u. cu b ib lio g rafie p. 497 ş.u.
' " J. M a s p e r o, Histoire d es patriarches d'Alexandrie (518 — G10), Paris, 1923.
R. J a n i n , Les Eglises orientale et les rites orientaux, ed. III, Paris, 1955.
A. V a s i 1 i e v, Justin I, Cam bridge, 1950.
E. Honigmann, E vêques et év êc h és monnphysites d'Asie, Louvain, 1951.
A. G r i l l m e y e r - H . Bacht, Der Konzil von Chalkedon, vol. 2, W ürzburg,
1962, cu am ănunte şi b ibliografie.
J . M e y e n d o r f f, Les C halcèdoniens et les m onophysites après C halcedonie,
Paris, 1964.
Diac. Lect. I. P u l p e a ‘ (Răm ureanu), Posibilitatea Întoarcerii B isericilor mono-
iizite la Ortodoxie..., în «O rtodoxia», III (1951), nr. 4, p. 5iMi 036.
Pr. Prof. I. R ă m u r e a n u , Evenim entele istorice Înainte şi după Sinodul din
Calcedon, în «Studii T eo lo g ice», X X I I (1970), nr. 3 -4, p. I V:) '.’ 11.
M. Ş e s a n, Din hristologia patristică, «M ilropolia M oldovei şi S u cev ei», X X III
(1971), nr. 7— 8 , p. 444 ş.u.

Controversele origeniste. Sinodul V ecumenic *

Constantinopol (553) ~~

a. Controversele origeniste. P rim a d isp u tă d e s p r e o r to d o x ia lu i

O rigen . în decursul disputelor trinilare şi hristologice a fost de multe
ori pomenit numele lui Orjgen. Lucrările .marelui gînditor au fost citite
cu pasiune, provocînd însă_şi mari divergenţe privind ortodoxia lor.
întregul sistem origenist de gîndire, precum şi vederile sale înalte,
erau greu de priceput pentru mulţi din contemporanii şi urmaşii lui.
■Va re a majoritate a ^clerului.n-a înţeles ceea ce a voit să spună O ri­
gen despre fiinţele lumii, n-a pricepui nici teoria lui despre raportul
ş î l e g l t i i r a culegoriilor de spirite, originea omului din lumea duhurilor,
căderea oamenilor şi a spiritelor şi reabilitarea lor viitoare.
; Provocatorul discuţiilor în jurul persoanei si a ortodoxiei lui O ri­
gen a fost eniscooal E n ifa n ie d e C on stan tin (S alam in a ; ţ 403), un om de
* Capitol redactat de P r. prof. M. P. Ş esan
378 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

bună credinţă, dar un tradiţionalist unilateral. Dppă părerea lui, adevăra­

tul izvor al tuturor ereziilor diti vrem ea lui era elenismul şi cel mai peri­
culos reprezentant ar fi fost O riqcn, pe care unii l-au acuzat că a con­
tribuit la apariţia arianismului, prin ideile sale subordinaţioniste cu
privire la Fiul lui Dumnezeu. Părerea lui Epifanie n-a fost primită una­
nim. Unele cercuri, spre deosebire de Epifanie, au avut un adevărat
cult faţă de erudiţia şi măreţia gîndirii lui Origen, chiar şi atunci cînd
unele din teoriile sale, ca de pildă aceea despre preexistenţa sufletelor,
n-au putut fi acceptate. Asemenea lui Epifanie, a atacat pe Origen şi
învăţătura sa şi M a rc el d e A n c iia .
D idim c e l O rb, conducător al şcolii din Alexandria, se inspira din
Origen ; la fel şi G rig o rie d e N azian z. A cesta şi ceilalţi capadocieni au
devenit origenişti. Sfîntul Atanasie şi Didim se referau în ale cre ­
dinţei la Origen ca la un martor autentic al adevăratei credinţe ni-
ceene. Călugării pustiului nitric, cei de la mînăstirea de pe muntele
Măslinilor, din Betleem, diaconul E v a g r ie din Pont, T e o fil al A le x a n ­
d riei, Io a n , noul episcop al Ierusalimului, toţi preocupaţi cu proble­
mele spiritualităţii, făceau parte, alături de alţii, din cercul admirato­
rilor lui Origen.
Spre deosebire de aceştia, călugării simpli, ţăranii, oamenii neştiu­
tori de carte, nu-1 înţelegeau pe Origen.
în jurul anului 394, a venit la Ierusalim un pelerin cu numele
A te r b iu. întîlnind în «Ţara Sfîntă» un mare număr de admiratori ai lui
Origen, a rămas nedumerit, neştiind cum să-şi explice faptul că un
eretic de talia alexandrinului poate să aibă atît de mulţi admiratori.
Aterbiu, nefiind lămurit în privinţa ortodoxiei lui Origen, cînd a văzul;
că şi R ulin d e A q u ile e a era de partea aceluia, l-a acuzat de origenism.
Eruditul preot din Aquileea, ca si Ioan al Ierusalimului, nu s-au inti­
midat de cele afirmate de Aterbiu. în schimb un alt învăţat din Apus,
le r o n im , care din 386 se stabilise la mînăstirea din Betleem, a fost pro­
fund afectat de acuzaţia lui Aterbiu. Fire mîndră, temîndu-se să nu-şi
piardă reputaţia de ortodox, leronim s-a lepădat de Origen, trecînid
de partea potrivnicilor, lui. Ruptura între prietenii şi adversarii lui
Origen a devenit mai pronunţată la 394, cînd Epifaniu a reapărut Ia
Ierusalim, provocînd pe Ioan al Ierusalimului să' condamne. în..nuhlic.pe
Origen. Ioan, plin de demnitate, i-a răspuns : «Eu sînt obişnuit a deo­
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 379

sebi în cărţile lui Origen adevărul de rătăcire» si a început să pre­

dice împotriva călugărilor simpli, iar Epifaniu împotriva origeniştilor.
''H eîn feleg erel^ ffiţrF T ele^ S o u S n S B ere^ -â'ăd în icit cînd Epifaniu, cu de
la sine putere, a sfinţit preot pe seama călugărilor certaţi cu episcopul
lor pe P au lin ian , fratele Fericitului Ieronim. loan al Ierusalimului a
protestat cu toată energia, împotriva actului săvîrşit de «străinul din
Cipru».
Atunci Epifanie şi Ieronim au aţîţat ...... - -
pe călugării din Betleem,
........................ .
pe
episcopii Palestinei şi pe Siriciu, episcopul Romei (384— 399), împo­
triva lui loan al Ierusalimului.’ ............
M area confruntare literară a început. Patriarhul T e o til al A lexan ­
driei (385—412), om nehotărît şi iute la mînic, manifestînd în acea
vreme încă puternice simpatii pentru marele său compatriot, a crezut
că va putea ju ca rolul unui mediator, împăcînd spiritele agitate. El a
trimis la 396 pe preotul Is id o r în tabăra potrivnicilor, cu misiunea de a
căuta să liniştească spiritele. Ieronim s-a împăcat la 397 cu loan al
Ierusalimului şi cu prietenul său din tinereţe, Rufin de Aquileea, şi cei
mai mulţi ortodocşi erau convinşi că neînţelegerile s-au terminat.
După ce s-a înapoiat la Roma, la rugămintea călugărului M acarie,
Rufin s-a declarat gata a tălmăci în latineşte apologia martirului perse­
cuţiei lui Diocleţian, Pamfil, scrisă pentru apărarea lui Origen. La 398
a tradus în latineşte opera cea mai de seamă a lui Origen : Ilepi gpxffiv;
îndreptînd toate părţile care ar fi putut arunca o lumină puţin favora­
bilă din punct de vedere ortodox. In introducerea traducerii, Rufin a
făcut uz de toate mărturiile favorabile lui Origen. De asemenea a amintit
şi de numele lui Ieronim, care la rîndul său a tradus mai multe omilii
ale lui Origen.
Dacă pînă acum Apusul nu s-a amestecat în disputa călugărilor din
Răsărit, acum lucrurile au luat o altă înfăţişare. Ieronim a dat publi­
c ităţii o traducere fidelă a lucrărilor lui Origen, înfăţişîndu-1 în lumina
adevărului şi dezvinovăţindu-se de acuzaţia că ar c ăuta să camufleze
unele învăţături eretice ale aceluia. El a alcătuit o „lu crare, arătînd
’ApusiHuLerezia. lu i.Origen. înfierînd totodată şi/ lip sa jie sinceritate şi
încredere a|fprietenului J ă u Rufin. Lupta devenind acută, Feri'&tul A u ­
g u stin a crezut de datoria sa să se adreseze lui Ieronim, îndemnîndu-1
să înceteze polemica. Episcopul roman A n a s ta s ie I (399— 401) a invitat
380 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

pe Rufin să se prezinte la Roma spre a se justifica. Dar acesta s-a scuzat

că nu poate părăsi Aquileea, trimiţînd însă drept apărare o mărturisire
de credinţă. Cu toate că Anastasie I, în scrisoarea adresată episcopului
Ioan al Ierusalimului, n-a pomenit de o eventuală condamnare a m are­
lui alexandrin, prin faptul că a respins traducerea latină a lui Rufin,
a dat de înţeles că Biserica Romană socoteşte lucrările lui Origen ca
unele ce conţin multe rătăciri doctrinale. Disputa origenistă, s-a trans­
format cu timpul într-una păgubitoare Bisericii.
Patriarhul T e o iil al Alexandriei, adversar al călugărilor antropo-
morfiţi, statorniciţi în pustiul schitic, cît şi al celor inculţi, s-a ridicat
cu toată convingerea împotriva învăţăturii greşite a susamintiţilor c ă ­
lugări, care îşi imaginau pe Dumnezeu Tatăl drept un om înzestrat cu
toate membrele corpului omenesc. Cei înfieraţi ca eretici, uitîndu-şi de
menirea şi preocupările lor spirituale, s-au îndreptat în grupuri
spre Alexandria, ameninţîndu-şi şeful şi stăpînul, «pe Teofil ateul», cu
moartea (399). In fruntea călugărilor gălăgioşi se găsea S era p io n , v e ­
nerat şi cinstit pentru pietatea şi religiozitatea lui.
De frica monahilor, Teofil al Alexandriei şi-a schimbat atitudinea
şi s-a apropiat de monahii origenişti. Sediul lor se găsea pe muntele
Nitric şi aveau în frunte pe cei «patru fraţi lungi» (D io sc o i, A m on iu ,
E u seb iu şi E u tim ie), bărbaţi evlavioşi şi cu multă ştiinţă de carte. Spre
a-i cîştiga de partea sa, Teofil a sfinţit pe «fratele Dioscor» episcop
de Hermopolis, iar pe alţi doi din ceata celor «patru fraţi lungi» i-a
ridicat la demnitatea de iconomi ai Bisericii alexandrine. Temîndu-se
că dacă vor rămîne mai mult timp în preajma vanitosului Teofil, îşi
vor pierde mîntuirea sufletelor, şi nemulţumiţi cu viaţa zgomotoasă
a unui oraş mare, tînjind după liniştea deşertului, aceştia s-au retras
din nou în pustiul lor iubit. Teofil, unindu-se acum cu partida monahi­
lor anlropomorfiţi din pustiul schitic, precum şi cu Ieronim şi Epifaniu,
a lovit în foţi acei care nu aveau aceleaşi vederi cu ale lor. Ţinînd
mai multe sinoade împotriva origeniştilor, a anatematizat pe toţi admi­
ratorii lui Origen, precum şi scrierile acestuia. în pastorala de la Paştile
anului 401, a interzis citirea scrierilor lui Origen. Călugării origenişti
s-au epus să se dospartă de cărţile lui Origen, considerate cel mai pre­
ţios dar al lor., Drepl răzbunare, Teofil a pornit o adevărată persecuţie
împotriva lor. Cei «patru fraţi lungi», împreună cu vreo 300 de călu­
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 3 81

gări, alungaţi din pustiul lor, s-au îndreptat spre Ierusalim. De acolo
au trecut la Schytopolis, poposind în cele din urmă la Constantinopol,
nădăjduind să afle scut şi apărare la împărat.
La Constantinopol, pe scaunul episcopal era Io a n G u ră d e A ur.
M a re le ierarh a găsit de datoria sa să ofere azil pribegilor. Spre a l i u
supăra pe Teofil al Alexandriei, n-a îngăduit celor excomunicaţi să
participe la actul prefacerii de la Sfînta Liturghie. Totodată el s-a adre­
s a t fratelui său din Alexandria, rugîndu-1 să-i ierte pe călugării fugă­
riţi şi. excomunicaţi. Teofil, nevoind să asculte de îndemnul ierarhului
din capitală, a trimis emisari la Constantinopol, care urmau să denunţe
pe călugării origenişti la palatul imperial. Monahii, la rîndul lor, indig­
naţi, s-au adresat împărătesei Eudoxia, înaintîndu-i un memoriu, cerînd
totodată ca împăratul să rînduiască un înall for de judecată, la care să
fie citat şi Teofil. După dorinţa călugărilor, împăratul urma să delege
judecător suprem pe arhiepiscopul capitalei. Sfintul loan Gură de Aur
l-a înştiinţat pe Teofil că va căuta să liniştească pe călugării orige­
nişti, cu toate că se teme că acţiunea lui nu va fi încununată de succes.
A cest avertisment l-a înfuriat şi mai mult pe Teofil. Amînînd călătoria
spre capitală, era preocupat mai mult de pregătirea terenului în vede­
rea înlăturării lui Ioan. Epifanie, lăsîndu-se atras..de partea lui T e ofil,
la un sinod ţinut în 401, a condamnat pe Origen, îndemnînd şi. pe Ioan
Gură de, Aur să imite gestul lui. Reluzind, acesta a. fost învinuit de
origenism. Naivul Epifanie, prins în m rejele patriarhului Alexandriei,
s-a la saf'îndu plecat să plece la Constantinopol, spre a condamna per­
sonal, pentru a doua oară, pe origenişti. La 402 a sosit în faţa capitalei,
săvîrşind la porţile reşedinţei imperiale o slujbă divină. Patriarhul Ioan
Gură de Aur aflînd de această atitudine, j-a trimis vorbă că nu vrea
să aibă nici «-to m u n iu ne cu el. Epifanie, tratîndu-1 ca pe un eretic, a
citit în faţa mai multor episcopi actele sinodului său. Unii l-au aprobat,
alţii l-au respins. Episcopul T eo tim d e T om is a declarat că nu înţelege
să rostească anatema împotriva unui bărbat trecut de mult în lumea
drepţilor, cum era Origen. La fel cu Teotim a cugetat şi Sfîntul Ioan
Gură de Aur.
După mai multe convorbiri cu călugării origenişti, Epifanie a ob­
servat că Teofil a abuzat de buna lui credinţă. Avînd mustrări de con­
382 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

ştiinţă, fără să mai aştepte sosirea celorlalţi episcopi, a părăsit în grabă

capitala. La 403, în timpul călătoriei spre casă, a murit.
Teofil al Alexandriei, dînd ascultare ordinului împăratului, de a
se prezenta în capitală, spre a-şi justifica acţiunile, s-a înfăţişat la 403
în faţa acestuia. întovărăşit de vreo 30 de episcopi, cum a ajuns la
Constantinopol, cu ajutorul m ijloacelor obişnuite, a ştiut să cumpere
intereselor sale pe unii din marii demnitari ai palatului. Spre norocul
lui, împărăteasa Eudoxia era pornită contra lui Ioan Gură de Aur. Cu
ajutorul curţii Sfîntul Ioan Gură de Aur este condamnat în 403, în
sinodul numit «de la Stejar», lîngă Calcedon, apoi în sinodul ţinut la
Constantinopol în 404, fiind silit din ordinul împăratului Arcadie să
plece pentru a doua oară în exil, în care a şi murit la 14 septembrie 407.
Urmarea a fost naşterea unei schisme numită a «ioaniţilor», care a dăi­
nuit 34 ani, încetînd la 438, cînd osemintele Sfîntului Ioan Gură de Aur
au fost aduse în capitală şi înhumate cu cinstea cuvenită. în cele din
urmă, Teofil s-a împăcat cu călugării origenişli.

Disputa a doua despre ortodoxia lui Origen. Controversele origeniste

n-au încetat prin moartea acelora care le-au provocat. Numirea de ori-
genist sau antiorigenist era semnul de înfiere a celor care simpatizau
sau erau adversarii lui Origen.
Următoarea lovitură împotriva admiratorilor lui Origen au dat-o
antiorigeniştii în Palestina, în jurul anului ,-51-L cînd stareţul A g a p et
a alungat din «lavra nouă» pe călugării N o n a şi L eo n tie , împreună cu
alţi doi fraţi, prinşi că citesc din scrierile lui Origen. Urmaşul lui A gapetp
stareţul M am as, un bărbat cu vederi mai largi, voind să îndrepte gre-
şala înaintaşului, a reprimit pe cei patru călugări alungaţi ; origenismul
nefiind persecutat, a putut să ia avînt, cu toate ca egumenul S a v a
(S a b b a s) căpetenia ambelor Lavre palestiniene («lavra veche» şi «lavra
nouă») do lîngă Ierusalim — s-a opus origenismului, încercînd să cîş-
tige pe împăratul Juslinian de partea lui. După m oartea lui Sava (532),
origenismul a progresat. Doi dintre partizanii origenismului, învăţaţii
călugări D t)m c(ian şi T e o d o r A s k id a s , au ştiut să cîştige graţia şi fa­
voarea împăratului, cel dintîi fiind înălţat pe scaunul episcopal din
Ancira, iar al doilea pe cel din Cezareea Capadociei.
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 383

■Dar controversele dintre călugării origenişti şi antiorigenişti s-au

dezlănţuit cu şi mai mare pasiune. Origeniştii, încrezători în legăturile
episcopilor Domeţian şi Teodor Askidas cu palatul imperial, au cerut
episcopului P etru a l Ieru sa lim u lu i să dispună ştergerea numelui lui
lilrcm a l A n tio h ie i din dipticele Bisericii lui, pentru că se împotriveşte
origenismului.
Petru a trimis la Constantinopol patru călugări antiorigenişti, cu
un memoriu şi cu un raport către împărat. Odată cu ei a călătorit spre
capitală şi apocrisiarul scaunului roman, P elagiu . Prin intermediul Iuir
cei patru călugări antiorigenişti au fost primiţi de împărat. Un sinod
local ţinut la Constantinopol în 543 a condamnai nouă propoziţii din
scrierile lui Origen şi a pus numele lui între marii eretici. Hotărîrile
sinodului au fost trimise de împărat sub forma unei scrisori circulare,
tuturor scaunelor patriarhale. începînd cu anul 543, toţi episcopii şi
egumenii urmau să anatematizeze, cu ocazia instalării, pe Origen şi
învăţăturile lui. La hotărîrea lui Justinian au aderat toţi episcopii Im­
periului bizantin, precum şi Vigiliu, episcopul Romei.

Disputa pentru «cele trei capitole» şi Sinodul V ecumenic, Constan-

tinopol, 553. împăratul Justinian a avui o deosebită predilecţie pentru
unitate (probleme şi controverse teologice), în care se înfruntau nesto-
ricnii şi monofiziţii cu ortodocşii din dorinţa de a se ajunge la unitate
în Hristos şi în credinţa ortodoxă. In politica sa bisericească de tip
«neocalcedonian» a fost călăuzit de un principiu esenţial : nimeni să
nu se atingă de hotărîrile Sinodului de la Calceclon (451), fiind convins
că într-o zi fi va cîştiga Ortodoxiei pe monofiziţi. Îndemnat de mitro­
politul Teodor A skidas, care era profund indignai de edictul împăratu-
11ii ti in .mu!.543. care a condamnat, pe Qriyen, Justinian s-a decis să
Iacă o nouă încercare de a atrage cel puţin o parte a dezidenţei mono-
lizite. Teodor Askidas, fără îndoială şi împărăteasa Teodora, au convins
p(> Justinian că pentru a împăca pe monofiziţi cu Biserica Ortodoxă,
ar trebui să lie condamnate «.cele trei capitole», adică s c r ie r ile lu i T eo -
ţjorct d c C iz-con tra S fîn tu lu i C h irii al A le x a n d r ie i şi c o n tra S in od u lu i din
i t a ; e p is to la Iui ¡h as din E d e s a adresatei e p isc o p u lu i M aris din A rd a şir
(P crsia), care fuseseră reabilitaţi de sinodul de la Calcedon şi p e r s o a n a
şi o p e r a lu i T e o d o r d e M op su estia.
384 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

La 544, Teodor Askidas a reuşit să smulgă împăratului un eciicI

teologic de condamnare a «celor trei capitole». Din nou m ajoritatea ie­
rarhilor răsăriteni s-au supus voinţei împăratului, făcîndu-se că nu aud
protestele venite din partea unor ortodocşi riguroşi, care au văzut în
acel edict o lovitură dată Sinodului de la Calcedon.^Patriarhul. M ina I
(552— 565) al Constantinopolului, care urma să semneze cel dintîi, pu­
nea condiţia ca să iscălească şi reprezentantul scaunului roman. E frem
a l A n tio h iei, Io il al A le x a n d r ie i şi Petru al Ieru salim u lu i au ezitat de
asemenea să semneze edictul. In cele din urmă, la ameninţările împăra­
tului, au cedat. Delegatul roman, Ş teian , a protestat şi întregul O c ci­
dent, cu toate că scrierile lui Teodor de Mopsuestia, Teodoret de Cir şi
Ibas de Edesa erau puţin cunoscute, s-a ridicat împotriva edictului, .vă-
zînd în el o vătămare adusă Sinodului de la Calcedon.
Primii apuseni care au pornit în public lupta împotriva edictului
din 544, au fost episcopii D aciu d e M ilan şi F acu n d d e H erm ia n e. Epis­
copul african P on ţian a scris împăratului că deşi scrierile condamnate
nu sînt cunoscute în Africa, înfierează procedura întrebuinţată, întru-
cît au fost sancţionaţi unii care nu se mai pot apăra. La fel a procedat
şi diaconul F u lg en ţiu F erra n d clin Cartagina.
Dar V ig iliu (537— 555), fost apocrisiar al scaunului roman la Cons-
tantinopol, a ajuns papă la Roma prin concursul împărătesei Teodora:
căreia îi promisese că va condamna Sinodul de la Calcedon. La 547,
Vigiliu a venit la Constantinopol, fiind invitat de Justinian I spre a lua
şi el atitudine împotriva «celor trei capitole». Sosit în capitală, un timp
oarecare a refuzat să stea de vorbă cu patriarhul Mina şi cu episcopii
care semnaseră edictul imperial. încetul cu încetul, s-a lăsat însă con­
vins de argumentele împăratului şi ale Teodorei, aderîncl la condamnarea
«celor trei capitole». La 15 aprilie 548, la un simulacru de sinod, la care
au participat 70 de episcopi, care refuzaseră să semneze edictul impe­
rial, Vigiliu, prin faimosul său «Judicatum» trimis patriarhului Mina, a
acceptat condamnarea lui Teodor de Mopsuestia şi a scrierilor indicat«'
ale lui Ibas de Edesa şi ale lui Teodoret de Cir şi contra celor «12
A n atcin alisiiiv» alo Simţului Chirii al Alexandriei.
( ' i 11(I episcopii occidentali au luat cunoştinţă de actul lui Vigiliu,
au fost. cuprinşi de indignare. Diaconul Fulgenţiu Ferrandus din Car­
tagina s-a ridicat împotriva atitudinii episcopului roman, criticîndu-i
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 385

actul de trădare. Episcopul Facundus de Hermiane a luat şi el apărarea

tradiţiei apusene şi a Sinodului calcedonian. Chiar şi diaconii B ise ­
ricii Romane, R u sticu s şi S e b a s tia n , nepotul lui Vigîliu, s-au ridicat îm­
potriva lui. La început Vigiliu a tăcut. în cele din urmă s-a văzut silit
să lămurească Apusul în legătură cu actul său «pripit». în Africa, Dal­
maţia, Sciţia, Iliric şi chiar în Galia s-au ţinui si noade de protest.
Episcopii din Africa au ţinut un sinod la 550, excomunicînd pe Vigiliu.
Confuzia ajunsese la culme. în vara anului 550, Justinian şi V ig i­
liu au căzut de acord să fie convocat un sinod ecumenic. Pînă la des­
chiderea lui, nimeni nu mai avea voie să discuie despre «cele trei c a ­
pitole». Vigiliu a rugat pe împărat să-i resliluie faimosul «Judicatum»
şi Justinian i-a satisfăcut d o rin ţa; dar Vigiliu a treimii, să promită în-
tr-un act strict confidenţial, ce avea tăria unui jurămînt, că pînă la des­
chiderea Sinodului nu se schimbă nimic din edictul de condamnare a
«celor trei capitole».
Din plănuitul sinod nu s-a ales nimic. în vara anului 551. împăratul,
îndemnat de Teodor Askidas, a publicat un nou edict, cunoscut sub
numele de «Mărturisirea de credinţă a împăratului Justinian contra c e ­
lor trei capitole» (Migne P. G. 86, 993— 1053).
Noul edict a îngreuiat şi mai mult modalitatea unei împăcări a
spiritelor agitate. Vigiliu a rupt orice comunitate cu patriarhul Mina
şi cu Teodor Askidas. împăratul turba de mînie. La un moment dat s-a
gîndit să ordone arestarea lui Vigiliu. Episcopul Romei, spre a se pune
la adăpost de orice surpriză, s-a refugiat cu 11 episcopi latini şi 2 afri­
cani în biserica Sfîntul Petru, lovind cu anatema în patriarhul Mina
şi în Teodor Askidas. Cînd Justinian a aflat de cele petrecute, a dispus
arestarea lui Vigiliu. A cesta nevoind să renunţe la dreptul de azil al
Bisericii, ofiţerii l-au smucit cu forţa de la sfînta masă, de care se ţinea,
împăratul aflînd de cele petrecute, a trimis mai mulţi înalţi funcţionari
la Vigiliu, asigurîndu-1 că de acum înainte nu i se va mai întîmpla nici
un incident neplăcut. Vigiliu, observînd însă că locuinţa este încon­
ju rată de ostaşi, s-a hotărît să fugă. Trecînd prin mai multe peripeţii,
în noaptea de 23 decembrie 551 a reuşit să treacă Bosforul, adăpostin-
du-se în biserica Sfînta Eufimia din Calcedon. De acolo, în ianuarie 552,
a publicat un alt decret de condamnare a patriarhului M ina şi a lui
25 — Istoria bisericească
 386 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

Teodor Askidas. Dar a revenit în capitală, după ce împăratul l-a asi­

gurat că nu va mai suferi nimic.
După întoarcerea lui la Constantin op ol, a aşteptat ca împăratul să-şi
ţină cuvîntul, convocînd sinodul promis. între timp patriarhul Mina
murise, în 552 şi i-a urmat E u tih ie. In ianuarie 553, noul patriarh şi-a
exprimat dorinţa ca, la o întrevedere a episcopilor, să se hotărască ati­
tudinea ce trebuie luată faţă de «cele trei capitole».

După mai multe discuţii, a fost convocat Sinodul V ecumenic,

pen tru rin a „ d e 5 m ai 553. la Constantinopol. Preşedinţia a avut-o~Euir-'
hie. La deschiderea Sinodului au fost prezenţi A p o îin a r ic d e A lex a n d ria ,
D om nus d e A n tio h ia , trei reprezentaţi ai patriarhului E u stahiu d e I e ­
ru salim şi alţi 145 episcopi, între care numai 8 latini. Pînă la sfîrşit,
numărul participanţilor s-a ridicat la 165 persoane. Vigiliu, invitat spe­
cial, n-a voit să participe, motivînd că e bolnav. Sinodalii au lucrat în
şase şedinţe, pînă la 19 mai.
Justinian a justificat convocarea Sinodului, care apoi a recunoscut
autoritatea celor patru Sinoade ecumenice anterioare, şi a propus con­
damnarea «celor trei capitole» astfel, ca să nu fie prejudiciată de fel
autoritatea deciziilor de la Calcedon ; apoi a a probat condamnarea lui
Oriaen. a lui D idim c e l O rb, si a lui £vgqric.i]Lii?„JPjQaLj)entrU-adeziunea
la apocatastasa o r i g m l s f ă r V i g i ^ a alcătuit separat un m e­
moriu, numiF~«C^stTtutlim»r în care, la 23 mai, refuza să recunoască
condamnarea «celor trei capitole». Acum gestul lui necesita o sanc­
ţiune. A stfel în şedinţa a 7-a din 26 mai, a fost luat în dezbatere
«cazul Vigiliu», pentru că a absentat voit de la sesiunile Sinodului şi
nu a avut o ţinută consecventă în problema «celor trei capitole», în­
frunt înd însuşi Sinodul. Apoi în şedinţa a 8-a din 2 iunie, a fost formu-
kit.i decizia de condamnare în sens ortodox a «celor trei capitole» şi au
lost. din nou anatematizaţi Arie, M acedonie, Apolinarie, N estorie, Eu-
liliie şi Origen. întreaga condamnare a fost cuprinsă în 14 anatema-
tisme, şi publicată prin cele 13 puncte din edictul împăratului Justinian.
« O l e troi capitole» condamnate s î n t : T e o d o r , e p is c o p d e M o p su estia
(392 428), persoana şi opera ; S c r ie r ile lu i T e o d o r e t, episcop de Cir
(433— 458), îndreptate contra Sfîntului C iril„al A lexandriei şi contra
Sinodului III ecumenic din 431 ; S c r is o a r e a e p is c o p u lu i Ib a s d e E d esa
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 387

(435— 457), adresată episcopului Maris de Ardasir. în Persia, contra

Sfîntului Cliiril al Alexandriei.
Pînă la urmă Vigiliu a cedat, solidarizîndu-se cu Sinodul la 8 de­
cembrie 553. Apoi la 23 februarie 554, şi-a rcvocat primul memoriu
publicînd un al doila «Constitutum», în care şi-a retras toate afirma­
ţiile anteriare, accentuînd condamnarea «celor trei capitole».
Hotărîrile Sinodului de la Constantinopof din anul 553, ca al cin­
cilea ecumenic, au fost primite cu uşurinţă de lumea creştin;') din R ăsă­
rit. Altfel s-au prezentat lucrurile în Apus din cauza oscilaţiilor lui
Vigiliu.
Urmaşul lui Vigiliu, diaconul P elag iu L (550 501), fost oprocrisiar
la Constantinopol, conform înţelegerii avute cu împăratul Juslinian, în­
dată după înscăunare, a acceptat hotărîrile Sinodului. Acuzai că nu a
păstrat o atitudine consecventă, a fost primii cu «edilitate. Abia au
putut fi găsiţi doi episcopi, care s-au declarai gala să-l hirotonească.
Cu toate că n-a silit pe nici un episcop din Apus să recunoască hotă­
rîrile Sinodului, n-a putut să se facă stimai decîl cu mare greutate şi
numai în Italia de m ijloc şi de sud. Credincioşii din Milan, ca şi cei
din nordul Italiei, din Aquileea, Istria, Veneţia, Dalmaţia, Galia, ca şi
cei din Africa, au refuzat să întreţină legăIuri cu el. Opoziţia episcopi-
lor din Veneţia şi Istria împotriva Sinodului de la 553, precum şi îm­
potriva scaunului roman, e cunoscută sub numele de s c h i s m a istro-
v e n e ţia n ă . In decursul acestei schisme, episcopii schismatici, şi-au ales
un patriarh propriu, pe arhiepiscopul de Aquileea, care şi-a luai reşe­
dinţa la Grado, în apropierea Aquileei pînă la împăcarea din 607.
Prin condamnarea origenismului a fost discreditată şi metoda pla­
tonică, folosită în exegeza teologică, şi în consecinţă şcolile de la A le ­
xandria şi Antiohia şi-au pierdut din prestigiul v e c h i ,■ acum ca metodă
nouă de exegeză biblică şi teologică a fost adoptat sistemul aristotelis-
muîui, carc a dat naştere scolasticii.

BIBLIOGRAFIE

A. G e r o s l c r g i o s , Justinian thc Grcat. The emperoi and saint, Belm ont

(M ass.), 1982. , .
Teodor M. P o p e s c u, Tratatul împăratului Justinian sontra lui Origen,
trad. din g receşte, in «Studii T e o lo g ice», IV (1933), p. 17— 66.
L. P e r r o n e , La Chiesa di Palestina e la controverse cristologhice. Dai con­
cilio di Eieso (431) al secondo concilio di Constantinopoli (553), B re scia, 1980.
388 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

E. Z e 1 1 1, D ie B e s tă tiq u n q d e s V . ö k u m e n is c h e n K o n z ils d u r c h P ap st V igiliu s,

Bonn, 1974.
W . d e V r i e s, Der zweite Konzil von Konstantmopel (553) und das Lehramt
von Papst und Kirche, în «O rien talia C hristiana Period ica», X X X V III (1972), p.
331— 366.
F. X . M u r p h y , P. Sherw ood, Constantinople II et Constantinople III. Trad
de l'an g lais p ar G. Darneige, H. B laizatet et J . Thovonet, (Histoire des conciles oecu­
méniques, 3), Paris, 1974, 358 p.
C. Bihlmeyer, H. T ü c h I e, D. v a n Damme, Histoire de ï Église.
T. I. L'Antiquité chrétienne, Paris, 1969, p. 267— 273.
E. K. C h r y s o s. Die Bischoislisten der V. ökumenischen Konzil, Bonn, 1966,
I d e m , The ecclesiastical policy oi Justinian, in the dispute concerning the Three
Chapters and the Filth ecumenical Council, Th essalo n iki, 1969.
M. Sesan, Le V-e concile oecuménique, in «B yzantinoslßvica», Praga, X V
(1954), nr. 2, p. 230 ş.u.
R. V a l e n z i , La réorganisation de l'Eglise byzantine sous Justinian, Paris, 1952.
W . S c h u b e r t , Justinien und Theodora, Stuttgart, 1943.
Gh. Cr onţ La lutte contre l'hérésie en Orient jusqu’au IX-e siècle, Paris,
1933.
L o u i s D u c h e s n e , L’Eglise au Vl-e siècle, Paris, 1925.
J . P a r g o i r e, L'Eglise byzantine (527— 847), Paris, 1923.
In limba română: Pr. Prof. I. R ă m u r e a i m , Evenimentele istorice înainte
şi după Sinodul de la Calcedon, în «Studii T e o lo g ice», X X II (1970), nr. 3— 4, p.
179— 211. Idem, Posibilitatea întoarcerii Bisericilor monofizite la Ortodoxie..., în
«O rtod oxia», III (1951), nr. 4, p. 586— 636. I d e m , Episcopul Valentinian de Tomis.
Corespondenţa Iui cu papa Vigilius în chestiunea «Celor Trei Capitole», în «Bis.
O rt. Rom.», L X V (1947), nr. 4— 9, p. 200— 2 1 2 ; V. Loichiţă, Hotărîrile dogmatice ale
celor şapte sinoade ecumenice, în «M itr. Banat.», X I X (1959), nr. 1— 2, p. 35 ş.u.
Pr. Prof. l o a n G. C o m a n , Problemele dogmatice ale Sinodului V ecume­
nic, în «Studii T eo lo g ice », V (1953), nr. 5— 6, p. 312 346 ; Pr. Prof. L i v i u S t a n ,
Împăratul Justinian Sinodul V ecumenic şi papalitatea, i b i d e m , p. 347— 364 ; Iacob
Lazăr, Justinian I ca legislator bisericesc, în «Bis. O rt. Rom.», L X V (1947), nr. 10— 12,
p. 213— 238.
G. S i b i e s c u , îm p ă r a tu l J u s tin ia n ş i e r e z iile , Bucureşti, 1938. I d e m , C ă lu ­
g ă r ii s c iţi, Sibiu, 1926, E xtras din «Rev. teol.», X X V (1926), nr. 5— 6, p. 182— 205.
Teodor M. P o p e s c u, Denaturarea istoriei lui Origen, III. Origen eretic,
în «Bis. O rt. Rom,», X L IV (1926), nr. 7, p. 378— 3 8 3 ; nr. 10, p. 580— 5 8 6 ; nr. 11,
p. 631— 635.

Monotelismul. Sinodul VI ecumenic de la Constantinopol

..... din 680—6 8 L .. ~
Sinodul II trulan (quinisext) din 691— 692 *

Rănile dureroase cauzate de disputa în jurul «celor trei capitole»

încă nu se vindec >eru, cînd a luat naştere o nouă controversă hristo-
logică. Noua între ire care pasiona spiritele era : avut-a Mîntuitorul o
dublă energie şi o dublă voinţă ?
* Capitol redactat de P r. prof. M. P. Ş esan
 EREZII. SCH ISM E. SI-NOADE ECU M EN ICE 389

Dogma stabilită de Sinodul IV ecumenic de la Calcedon, învăţătu-

i <i că fiecare din cele două naturi ale Mîntuitorului îşi păstrează toate
insuşirilie şi caracteristicile, nu a satisfăcut pe deplin. Unii credeau că
I Iristos, fiind alcătuit dintr-o natură divină şi una umană, trebuie să
iiibă o activitate divină şi umană. Cu alte cuvinte, Mîntuitorul urma
să aibă o voinţă omenească şi alta dumnezeiască, precum şi o dubla
libertate de acţiune şi voinţă. Cum însă Hristos constituie o singură
persoană şi cum aceasta, în virtutea principiului că voinţa omenească
urmează întru toate voinţei divine, are o singură voinţă morală, prin
simpla desconsiderare a deosebirii dintre voinţa naturală şi morală,
uşor putea fi scoasă în evidenţă învăţătura monofizită că Hristos are
o singură sferă de acţiune şi o singură voinţă. Din cauza deosebirilor
de vederi şi concepţii, discuţiile aprinse erau la ordinea zilei.
Împăratul H e r a c lie (610— 641) era nemulţumit că în Imperiu nu
domneşte buna înţelegere. Una din grijile lui principale o forma campa­
nia împotriva perşilor şi ofensiva pentru recucerirea provinciilor
pierdute în timpul domniei regelui Chosroe II. La 612, perşii cuceriseră
Antiohia, Apameea şi Cezareea ; la 615 Ierusalimul, iar la 617 Egiptul ;
în Asia M ică au pătruns pînă la Calcedon. In decursul luptelor grele,
împăratului i-a fost dat să constate o totală lipsă de loialitate a maselor
monofizite faţă de Imperiu, socotit duşmanul ereziei lor. împotriva aces­
tei concepţii trebuia găsit un remediu. De aceea politica bisericească
inaugurată de Heraclie a fost concentrată în găsirea unui compromis
dogmatic cu ajutorul căruia nădăjduia să cîştige Imperiului pe mono­
fiziţi, consolidînd provinciile recucerite de la perşi. O speranţă în dez­
legarea năzuinţelor credea că a găsit-o în învăţătura ivită în jurul anu­
lui 600 în Egipt, despre o singură voinţă (iHAtjoic) şi o singură ener­
gie ( s v s p Ţ e t a ) în persoana Mîntuitorului. Sugestia dată împăratului de
cîţiva monofiziţi, că atît ei cît şi monofiziţii moderaţi ar fi gata să pri­
m ească hotărîrile Sinodului de la Calcedon în cazul că Biserica gre­
cească ar accepta învăţătura că în Hristos .sînt două naturi, dar nu şi
două voinţe şi două energii, a fost socotită de H eraclie ca punte de
unire între dogma ortodoxă şi monofizism.
După întoarcerea în capitală, împăratul s-a sfătuit cu patriarhul
S e r g h ie I (610— 638) şi acesta a intrat în legătură cu alţi teologi, între
care; erudiţii episcopi T e o d o r d e F aran din A rabia. un bun cunoscă­
390 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă

tor al problemelor monofizite, şi cu C ir d e P h asis (S e b a s to p o lis ) din

Lazica. Cei trei ierarhi au căzut de acord că, fără să se aducă vreun
prejudiciu dogmei ortodoxe, s-ar putea admite că în Hristos sînt două
naturi, dar o singură voinţă (ev &sX-/;jAa) şi o singură energie ([¿ta evep-
Teia), deoarece voinţa şi energia umană sînt absorbite cu totul în voin­
ţa şi energia divină.
Năzuinţele patriarhului şi ale episcopilor Teodor de Faran şi Cir
de Phasis au găsit aprobarea multor personalităţi politice, care erau
ferm convinse că neînţelegerile şi controversele religioase dintre Cons-
tantinopol şi populaţia monofizită a Răsăritului au uşurat mult cu ce­
ririle regelui Chosroe al perşilor.
împăratul Heraclie, care în timpul campaniei avusese în Armenia
mai multe consfătuiri cu diferite cercuri clericale locale în vederea
unei «uniri» bisericeşti, a acceptat cu însufleţire monergismul acesto­
ra. în consecinţă, tratativele de împăcare şi unire duse pînă atunci
incidental cu diferiţi monofiziţi, au fost reluate cu mai multă intensitate.
Rezultatele păreau satisfăcătoare şi promiţătoare, mai ales după
ridicarea în scaunul patriarhal al A le x a ndriei a lui Cir de Phasis
(631), care s-a ostenit îndeosebi pentru realizarea «unirii». Astfel încă
la .630, în sinodul convocat de catolicosul JJzdras, la Garin, s-a făcut
unirea monofiziţilor din Armenia. A urmat apoi unirea unor dizidenţi
din Şiria, iar la 633 a monofiziţilor din Egipt. în cele două articole ale
«hrisovului de unire», spre a fi cît mai bine scos în evidenţă contrastul
faţă de cele învăţate de Nestorie, se accentua că unul şi acelaşi Hris­
tos, atît ca divinitate cît şi ca om, a activat printr-o unică energie divi-
no-umană. Dar opoziţia n-a întîrziat să se arate, atît din partea orto­
docşilor cît si a monofiziţilor. Conducătorul reacţiunii ortodoxe a fost
(^eruditul călugăr palestinian? S o ir o n ie '^i zicea: cel ce admite că Hristos
are o singură energie, nu poate să admită decît o singură natură^ iar
cel c e crede în existenţa a două naturi nu poate decît să admită o
dublii sferă do acţiune.
Zadarnic ]-a rugat Sofronie pe patriarhul Alexandriei să renunţe
la planul său. Cir afirma cu tenacitate că pentru cîştigarea unor «oi
rătăcite» şi ponlru binele şi prosperitatea Imperiului, nu poate să se
abată de la calea apucată. în consecinţă a continuat să lucreze în v e ­
derea desăvîrşirii «unirii» cu monofiziţii. în aparenţă unirea părea asi­
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 391

gurată; în realitate, aşa-zişii convertiţi susţineau plini de mîndrie că

«ortodocşii au venit la noi, nu noi ne-am dus la ei».
Călugărul Sofronie a plecat la Constantinopol, spre a aduce la cu­
noştinţa patriarhului ortodox pericolul ce ameninţa dreapta credinţă.
Patriarhul Serghie a căutat să-l liniştească, risipindu-i îngrijorarea. La
634, curînd după întoarcerea în Palestina, Sofronie a fost ales patriarh
de Ierusalim. Una din primele acţiuni ale noului patriarh a fost convo­
carea unui^Tn'od TaTerusali m (634)*, la care a fost condamnată noua ere ­
zie «monotelită». După închiderea sinodului, patriarhul Ierusalimului
a adresat o scrisoare sinodală celor mai înseninaţi capi bisericeşti,
dezvoltînd învăţătura că fiecare din cele două firi ale lui Hristos tre­
buie să-şi aibă şi voinţa sa, căci altfel nu ar fi depline, deoarece voinţa
este o însuşire necesară a firii. A susţine că Hristos a avut numai o
singură voinţă înseamnă a afirma că a avut o singură fire. Prin urmare,
învăţătura despre o singură voinţă sau monotelismul nu este altceva
decît un monofizism camuflat.
Patriarhul Serghie, cunoscînd părerile noului patriarh de Ierusa­
lim, s-a temut că preocupările sale ar putea suferi. în consecinţă a
adresat papei H onoriu. I (625— 638) o scrisoare alcătuită în mod inge­
nios, căutînd să-l atragă de partea lui. Exagerînd lucrurile, a înfăţişat
revenirea monofiziţilor ca un succes şi o victorie neaşteptată a O r­
todoxiei.
fHonoriu f) a acceptat ideile confratelui bizantin, lăudrndu-i tactul,
prevederea şi vigilenţa. în ochii papei, opoziţia patriarhului Sofronie
era o simplă controversă provocată de o neînţelegere de expresii.
Ca să pună capăt disputelor care frămîntau din nou Biserica Răsări­
tului, Heraclie a dat la 638 un edict de credinţă « E kth esis» (’"Ex&saiţ).
In el se ordona cu"asprime să se idmită numai o voinţă în Iisus Hris­
tos, interzicînd întrebuinţarea expresiilor «una sau două energii în
Hristos». Cu toate că patriarhul Cir al Alexandriei, Macedoniu al
Antiohiei şi Serghie al Ierusalimului, au iscălit acea mărturisire de
credinţă, cu toate că Pir (Pirros) (638— 641) şi 654), urmaşul lui S e r­
ghie (f 638), a iscălit şi el « E k th esis» -ul, întărindu-1 la 639 cu ocazia unui
sinod ţinut la Constantinopol, s-a putut vedea în curînd că « E k th e s is »-ul
n-a avut nici un efect. Urmaşul lui Honoriu, papa S e v e rin (640), a murit
două luni după alegerea în scaunul roman, fără să fi acceptat învăţă­
392 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

tura monotelită. Succesorul său, Io a n a l I V - le a (640— 642), curînd după.

instalare, cu ocazia unui sinod roman, a osîndit faimosul «E kthesis»,
aducînd acest lucru la cunoştinţa patriarhului Pir şi a împăratului. La
primirea acestei veşti, Heraclie a trimis o scrisoare la Roma, în care
se dezvinovăţea că nu el este autorul edictului teologic, ci fostul pa­
triarh Serghie. Murind în februarie 641 împăratul, i-au urmat la tron
fiii săi C on stan tin al III-le a (641) şi H e r a c lie c e l Tînăr, numit şi H era-
k le o n a s (641).
Orientul întreg era în fierbere. In fruntea apărătorilor credinţei
ortodoxe era S fîn tu l M axim , fost secretar al împăratului Heraclie, iar
din 630 monah îşi egumen. La 645, în prezenţa guvernatorului imperial,
Maxim a avut în Africa o dispută publică cu Pir. Rezultatul a fost
înfrîngerea fostului patriarh de Constantinopol. In decursul anului 646,
mai multe sinoade africane au condamnat erezia monotelită.
împăratul C on stan s al II -le a (641— 668) numit şi Constantin III şi-a
dat seama că a sosit momentul să se întreprindă o acţiune serioasă în
vederea pacificării spiritelor din Biserică. El s-a mulţumit însă cu gă­
sirea unui compromis. Astfel, în septembrie 648 a emis un edict dog­
matic, «T'ypos» (TuiroC = normă), care, ca şi « E k th esis »-ul împăratului
Heraclie, nu a slujit cîtuşi de puţin la restabilirea păcii şi a bunei înţe­
legeri în Biserică. Prin publicarea noului edicl dogmatic, s-a interzis,
sub cele mai aspre sancţiuni ale legilor de slat, orice fel de discuţii cu
privire la una sau două energii, precum şi referitor la una sau două
voinţe în persoana Mîntuitorului.
în totalitatea lui, «Typos»-ul părea ceva cu totul inofensiv, avînd
de scop să liniştească spiritele agitate ale ortodocşilor. Dar «T ypos»-u l
n-a putut satisface nici pe ortodocşii convinşi, nici pe adevăraţii mono­
ici iţi. IJr.mîndu-se vechiul mijloc, întrebuinţat în Bizanţ, înalţii ierarhi
tiu iscăliL «T'ypos»-ul. în 5 iulie 649, pe scaunul roman a ajuns papă
M a r t i n I ((> 19— 655), care în octombrie 649, a ţinut în Biserica Mîntui-

Lorului din palatul Laleran din Roma un mare sinod. Sinodul a con-
(laiuiuil <itît Iii, llic sis» -u I cît şi «Typos»-ul, precum şi erezia mono-
h'lilă, declanndu-se pentru: două naturi unite, care nu se confundă;
două voinţe naluralc, divină şi umană şi două lucrări naturale, divină
şi umană în perfecţii armonie. Din consideraţii politice, numele auto­
rilor celor două edicte dogmatice n-au fost menţionate, vina răsfrîn-
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 393

gîndu-se asupra patriarhilor Serghie şi Paul II, care asemenea lui Pir,
au fost loviţi cu anatema. împăratul Constans II a recurs la măsuri
rapide. O lim piu , exarhul împărătesc de la Ravena, a primit ordinul să
plece la Roma şi să-l aresteze pe Martin I, obţinînd de la episcopii din
Italia semnături în favoarea «rypos»-ului. Sosit în cetatea de pe Tibru,
Olimpiu, şi-a dat seama cît de neprielnică este atmosfera penlru reali­
zarea misiunii. în loc să caute să-şi îndeplinească însărcinarea, s-a
gîndit să folosească dispreţul Romei faţă de Constantinopol, desfăcînd
legăturile ce încătuşau Italia de Bizanţ 'şi lăsîndu-se proclamat şef po­
litic. Cei de la Constantinopol n-au întreprins nimic împotriva uzurpa­
torului. Rebeliunea şi-a găsit sfîrşitul odată cu moartea iniţia loruIui
ei (652).
In iunie 653, noul exarh C a llio p a a apărut cu armata sa în Roma,
arestînd pe papă. ţinfndu-T’ înT'captivitate un an şi trei luni şi Lrimi-
ţîndo-l apoi la Constantinopol. Procesul intentat papei a avut un colo­
rit politic, dar totodată şi unul teologic , pentru că Martin era de acord
să se adauge în Simbolul de credinţă niceo-constântinopolitan adaosul
«Filioque», venit din Spania, eă Sfîntul Dubf ar purcede nu numai din
Tatăl, ci «şi din Fiul», deşi orice adaos sau omitere la Simbol erau in­
terzise de Sinoadele ecumenice III şi IV, sub aspră pedeapsă. Acuzaţia
principală a fost de înaltă trădare, Martin fiind învinuit că a ajutat pe
Olimpiu. Sentinţa rostită a fost condamnarea la moarte. Dar la stăruin­
ţele muribundului patriarh al capitalei P au l II, împăratul i-a schimbat
pedeapsa în exil, trimiţîndu-1 la Cherson,_unde_45ap_a..amurit în anul 655.
Soarta a împărtăşit-o şi Sfîntul Maxim M ărturisitorul (t 13 august
(¡62). Cu toate că el a fost dus în exil dintr-o locali La le în alta, avînd
de suferit chinuri grele — i s-a tăiat limba şi mina dreaptă, ca să nu
mai vorbească şi să nu mai scrie împotriva compromisului teologic —
n-a voit să-şi renege credinţa. Sfîntul Maxim, supranumit Mărturisitorul,
.i murit în lorlăreaţa Semalion, în apropierea localităţii Muri de astăzi,
in elate de 80 de ani. După moartea patriarhului Paul II, scaunul de
Constantinopol a revenit în 654 pentru patru luni şi 20 zile fostului pa­
triarh Pir. In Limpul scurtei sale păstoriri, a fost răspîndită de unul din
preoţii săi, Petru, o teorie ce susţinea că în persoana lui Hristos sînt
(rol voinţe: nna personală ipostatică şi două naturale, adică una a naturii
divine şi una a naturii umane. Cu ajutorul acestei teorii absurde a cre­
zu I Petru că va putea împăca şi pe monoteliţi şi pe ortodocşi. După
394 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

moartea lui Pir, scaunul a trecut lui P etru (654— 666), care s-a ostenit
din răsputeri ca teoria lui să devină o învăţătură generală. Primul c ă ­
ruia s-a adresat Petru a fost papa E u gen I (657). Dar acesta n-a voit să
audă de o atare erezie.
Lui Constans II i-a urmat fiul său C on stan tin al IV -le a (668— 685)
zis şi P o g o n a tu l (Bărbosul). împăratul înţelept s-a hotărît să părăsească
monotelismul, restabilind pacea în Biserică. In acest scop a convocat
al V l-le a Sinod ecumenic la Constantinopol. Ca reprezentanţi ai scau­
nului roman, noul papă A g a th o n (678— 681), a delegat pe episcopii
A bu n d an ţiu d e P atern o, Io a n d e R e g g io şi Io a n d e P orto, precum şi alţi
clerici. împăratul a înştiinţat pe patriarhul G h e o r g h e (679— 68&) şi prin
intermediul lui şi pe patriarhul M a c a r ie d e A n tio h ia şi pe mitropoliţii
şi episcopii supuşi jurisdicţiei lui, să se prezinte la Sinod. Din cauză că
reşedinţele scaunelor de Alexandria şi Ierusalim se aflau sub ocupaţie
arabo-islamică, au fost reprezentate de preoţii P etru şi G h e o rg h e .

Sinodul VI ecumenic (680— 681)

S -a ţinut în tre 7 n o ie m b r ie 680 şi 16 s e p te m b r ie 681 la C o n sta n tin o ­

p o l, într-o sală boltită ('tpooXXo?) a palatului imperial, d in ’ care~căuza
i ‘s-a mai zis şi «sinodul I trulan». Au partieiuat la el 174 eniscoDi. îrn-
păratul a arătat un interes deosebit sinodului, participînd la primele şe­
dinţe importante, precum şi la ultima. Lucrările celor 18 şedinţe au fost
foarte critice. în şedinţa a 18-a din 16 septembrie 681. în prezenţa împă­
ratului, s-a publicat în m o d solemn mărturisirea jje.J^ ad in tlL care învăţa
că «în Iisus~TJrîstos sîn t d o u ă v o in ţe şi d o u ă lu crări sau en erg ii, c o r e s -
purÎ7ffî(mre~~^T6T~ă6uă firi, n e a m e s te c a te şi n e s c h im b a te , n eîm p ă rţite
^ f~ n eăesp ărţiie,_ grecum şi 'n eopu se u n a a lte ia , c e a o m e n e a s c a urm înd
întru totu l v o in ţe i şi lu crării c e le i d iv in e» . Nici una din cele două naturi
nu poate li socotită fără lucrare sau fără voinţă. Macarie, patriarhul
Antiohiei, conducătorul monoteliţilor acelui timp, precum şT ucenicul
său Ştefan, au fost anatemizaţi ca eretici. La fel au fost loviţi cu anatema
şi Teodor deFaran,^ nalŢîăffin~5erqhie. Cir. Pir, P aul II, Petru şi papa
Honoriu. Mărturisirea de credinţă alcătuită de cei 174 de părinţi a fost
semnată de împăratul Constantin Bl IV -lea Pogonatul la sfîrşitul şedin-
ţef; membrii sinodului "au adresat împăratului o lJcuvîntare de mulţumire,
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 395

aclamîndu-1 în mod deosebit; el a declarat hotărîrile sinodului obliga­

torii pentru toţi creştinii, avertizînd pe cei ce nu le vor recunoaşte că
vor fi loviţi cu pedepsele cele mai aspre. La cererea Sinodului, mărturi­
sirea de credinţă a fost lucrată în cinci exemplare şi trimisă celor cinci
scaune patriarhale.
Monotelismul, care mai bine de o jumătate de secol agitase spiri­
tele, a fost înfrînt. Pacea din sinul Bisericii fusese restabilită.
D isp u tele m o n o fiz ite si m o n o te lite au s lă b it m u lt d is cip lin a B is e ­
ricii. Tot mai mult s-a simţit nevoia întăririi ei, din cauză că nici
la Sinodul V-_-Si__nici.. l a ..Sinodul V I ecumenic nu s-au dat canoane.
Atunci*împăratul Ju stin ia n II (685— 695; 705— 711), un monarh foarte
credincio's, a convocat pentru an u l 691— 692 un s in o d la C on stan tin o-
p o l, care s-a ţinut tot în sala boltită a palatului imperial în care se
ţinuse şi Sinodul VI ecumenic. Din această cauză a căpătat numele de
«aLdoilea sinod trulan». Deoarece acest sinod a fost o completare cu
dispoziţii disciplinare a Sinoadelor de la 553 şi 680— 681, s-a numit
şi «sin o d u l qu in isex t» sau al « c in c i-ş a se le a » e cu m en ic . La el au parti­
cipat pînă la 240'episcopi.
Cele 102 canoane date de acest Sinod au căutat să reglementeze
diferite întregiri ale disciplinei şi rituîui bisericesc’, năzuindu-se mai
ales să se ridice morala creştină în rînduielile clerului şi ale poporului.
Sinodul a întărit hotărîrile dogmatice şi canoanele apostolice îşi ale
Sinoadelor ecumenice de pînă atunci, precum şi ale mai multor sinoade
locale şi ale cîtorva Părinţi bisericeşti, în număr total do 000. S-a recu­
noscut din nou egalitatea patriarhilor de Constantinopol ş i Roma^ s-a
crprit pictarea Mîntuitorului în chin de miel : s-a condamnat celibatuT
clerului admis de Biserica Romană, precum şi practica apuseană de a
mînca brînză, lapte Ş i , o u ă în Postul cel Mare şi s-au luat o mulţime de
măsuri pentru stîrpirea relelor din Biserică.
Din cauza că acest Sinod a confirmat pentru a treia oară dreptu­
rile patriarhului de Constantinopol şi a condamnat unele practici şi
obiceiuri ale Bisericii Romane, papii şi teologii latini nu l-au recunoscut
ca ecumenic,- silinţa împăratului Justinian II de a înfrînge opoziţia titu­
larului de la Roma printr-un împuternicit n-a avut succes, pentru că
timpurile se schimbaseră : autoritatea împăratului bizantin în Italia nu
mai era cea de odinioară, iar prestigiul papei crescuse mult.
396 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

BIBLIOGRAFIE

1 V ezi b ib lio g rafia de la Sinodul V ecum enic.

A lte lu c r ă r i: A. N. S t a t o s , T 6 BuCâ-vrin-v otov V II oT&'ia. T. V , C onstantin
IV (668— 687), A ten a, 197 4 ; C. Bihlm eyer, H. Tiichlc, D. V an Damme, op. cit., t. I,
1969, p. 273 ş.u.
V i t a l i e n L a u r e n t , L’O e u v r e c a n o n iq u e du c o n c i l e T ru llo (692), în «Revue
des Études B yzantines», X X III (1965), p. 7— 41.
V. G r u m e 1, R e c h e r c h e s su r l ’h is t o ir e d u m o n o th e lis m e , în «Échos d 'O rient»,
nr. 27 (1928), nr. 28 (1929), nr. 29 (1930).
' J . P a r g o i r e, L 'E glise b y z a n tin e , 527 à 840, Paris, 1905 şi 1923.
C. D uchesne, L 'E glise a u V l- e s iè c le , Paris, 1925, p. 381 ş.u.
Ch. J . H e f e l e — D o m . H. L e c l e r c q , H is to ire d e s c o n c ile s ..., t. III, 1,
Paris, 1909, p. 371— 581. ,
C h r . v o n S c h o n b o r n , S o p h ro n d e J é r u s a le m . V ie m o n a s tiq u e e t c o n ie s s io n
d o g m a t iq u e , P aris, 1973.
W . V ô l k e r , M ax im u s, C o n le s s o r a ls M e is te r d e s g e is t lic h e n L e b e n s , W ie s ­
baden, 1965, 506 p.
J . G r i b o m o n t, D ocu m en ts su r le s o r ig in e s d e ¡'E glise m a r o n ite , în «Parole
de l'O rien t», 5(1974), p. 95— 132.
In lim b a r o m â n ă : Diac. V i o r e l I o n i ţ ă , S in o d u l a l V I - le a e c u m e n ic şi im p o r ­
ta n ţa s a p en tru e c u m e n is m u l a c tu a l, în «Studii T eo lo g ice», X X X (1978), nr. 5— 8 , p.
367— 4 6 0 ; p refaţă de Pr. prof. I. R ă m u r e a m i , In p. 357— 3 6 4 ; p. 461— 477,
fo arte bo gată b ib lio g ra fie ; I d e m , V ia ţa r e lig io a s ă b i/,a n lin ă în s e c . V II ş i c a n o a n e le
S in o d u l q u in isex t, în «M itropolia A rdealului», X V I (1971), nr. 7— 8 , p. 539— 549.
T r a i a n V a l d m a n , în s e m n ă ta t e a S in o d u lu i a l V I - le a e c u m e n ic p en tru c o ­
d ificarea c a n o a n e lo r , în «Studii T eolo g ice», X X II (1970), nr. 9— 10, p. 713 ş.u.
E. P o p o v i c i , Is to r ia b i s e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă şi S ta tis tic a b i s e r i c e a s c ă . Trad..
de A tan asie M ironescu, t. II, C ernica, 1926
D. G e o r g e s c u , S in o d u l II tru lan sa u q u in is e x t, Bucureşti, 1900.

înfiinţarea vechilor Biserici Orientale : coptă, siro-iacobită şi armeană *

Conflictul dintre nestorieni şi monofiziţii eutihieni a necesitat un

răspuns categoric din partea ortodocşilor. A cesta a fost dat la Sinodul
IV ecumenic de la Calcedon, din 451. Dar cu aceasta, problema nu a
fosl rezolv.ilă deplin, căci rămăsese pentru concepţia orientalilor nelă­
murită bine precizarea sinodală hristologică despre prezenţa « în tr-O '
persoană (iposLis) a color două firi-naturi : divină şi umană, în Hristos».
Precizarea Ştiutului Chirii al Alexandriei despre «o fire» a M întuito-
rului, gîndindu-se la unica sa persoană (¡ata epoate), adoptată de uceni­
* Capitol redactat de Pr. prof. M. P. Ş esan
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 397

cii săi «cirilieni» ca «miofizism», părea să fie chiar îndrumătoare spre

monofizismul greşit de mai tîrziu.
Precizarea teologică de compromis din « H en o tlh on » -ul, din anul
482, era ortodoxă, dar punea în umbră sau chiar omitea deciziile de
la Calcfedon, fapt care nu putea fi acceptat de ortodocşii vigilenţi. Dar
el nu i-a satisfăcut nici pe monofiziţi, şi cu atît mai puţin pe nestorieni,
care erau direct vizaţi. Formula «Iisus este unul şi nu două» persoane
era echivocă şi dădea posibilitate la variate interpretări teologice. De
fapt « H e n o tik o n »-ul era destinat ca lămurire pentru creştinii din Egipt;
a fost apoi difuzat şi în Libia, Pentapole şi Siria, unde a trezit oarecare
încredere între ortodocşi şi monofiziţi, el fiind îndreptat contra neslo-
rienilor.
Dar situaţia se complicase din cauza confuziilor şi a filologiei teo­
logice neprecizate, a traducerii nepotrivite a termenilor greceşti în
coptă şi siriacă, precum şi a poziţiei chiar îndărătnice a unor susţină­
tori de teologumene în problema hristologică, şi în fine şi a intervenţiei
mai autoritare, din punctul de vedere al liniştei statului bizantin, din
partea unor împăraţi. De aceea cei nemulţumiţi din Egipt au trecut la
«acefali», adică la monofiziţii alexandrini fără patriarh, opunîndu-se
«melkiţilor», adică grecilor, care ascultau de împăratul bizantin.
Deoarece patriarhul S e v e r al A n tio h ie i (t 528) a respins «H e n o tik o n »-
ul, a fost aplaudat de adepţii săi, care îşi ziceau «severieni», iar deci­
ziile de la Calcedon erau privite ca expresie a «grecismului». In con se­
cinţă, acefalii, «cirilienii» sau adepţii Sfîntului Chirii şi severienii, cu
şi diferiţi alţii, erau priviţi de simplii credincioşi ca apărători adevăraţi
ai dreptei credinţe. Astfel, în Egipt, în Siria şi Mesopotamia în rîndu-
rile monofiziţilor severieni s-au încadrat toţi localnicii nemulţumiţi de
greci, ei păstrînd «credinţa precalcedoniană, în privinţa hristologică».
Cînd împăratul Anastasie a confirmat « H en o tik o n » -u l în 496, a r e ­
început confliclul în Patriarhiile din Antiohia şi Alexandria, mai ales
că pe această temă se înfruntau la Constantinopol cele două grupări
cetăţeneşti, şi anume «verzii», care erau adepţi ai Sf. Chirii, şi «albaştrii»,
care erau apărători ai ortodoxiei calcedoniene.
Astfel, între 512— 528, m ajoritatea episcopilor de origine siriană şi
coptă au trecut la «severieni», acoperindu-se însă cu afirmaţia că res­
pectă dispoziţiile « H en o tik o n » -ului. In fond însă, S ever al Antiohiei
398 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

pregătea, prin precizările sale de «monergism» cu privire la energiile

în Hristos, calea pentru apariţia monotelismului semimonofizit.
lo a n F ilo p o n u l, Iu lian din H a lica rn a s, F ilo x en iu din I e r a p o le (M ab u g )
şi alţii au provocat o nouă tulburare printre monofiziţi, cu privire la
stricăciunea sau nestricăciunea trupului lui Hristos ; aftartodocheţii se-
apropiau de monofiziţi, iar ftartolatrii de nestorieni. O altă frămîntare
este produsul acţiuni lui I a c o b B a ra d a i sa u J a n ţ a l, care a dat naştere
grupului monofizit, numit «iacobiţi», care cîştiga adepţi în Siria şi Egipt..
In consecinţă, în acţiunile sale, împăratul Justinian I ( j 565), fiind
un convins apărător al Sinodului din Calcedon, susţinut de teologul
L eon ţiu d in B izanţ, a urmărit condamnarea pe linie confesională a tot
ce era «eterodox», adică ne-ortodox, fie prin discuţii bilaterale, fie pe
cale de dispoziţii şi de scrieri, şi în fine prin Sinodul V ecumenic (Con-
stantinopol, 553). Prin cele 14 A n a te m a tism c au fost respinse toate e re­
ziile anterioare şi contemporane, precum şi toţi ereticii, nominal, ca
şi «Cele trei capitole». Iar cei care se organizaseră «disident» de Pa­
triarhiile canonice ortodoxe au fost condamnaţi, anatematizaţi şi res­
pinşi ca «eterodocşi» periculoşi.
Din cauza frămîntărilor multiple şi a fluctuaţiilor termenilor teo ­
logici specifici, care aveau unul sau mai multe sensuri în limba greacă,,
şi nu erau bine precizaţi în limbile locale-naţionale, s-a ajuns la po­
ziţii radicale de interpretare şi opoziţie, deşi cu puţină înţelegere şi
răbdare s-ar fi putut lămuri deosebirile spre a se ajunge la înţelegere.
Dar antitezele teologice erau discutate şi apărate cu fermitate ; vremile
erau tulburi, datorită agresiunilor perşilor şi apoi ale arabilor islamici,
precum şi de faptul că uneori populaţiile locale îi preferau pe agresori
politicii şi stăpînirii «melkite» (bizantine).
Severianismul a generat apoi noul compromis, exprimat prin «mo-
nol.elism». « E kth esis» -ul imperial din 638, urmat apoi de «Typos»-ul din
648, nu au adus linişte, provocînd noi discuţii asupra dogmei hristolo-
giee ; Sinodul V I ecumenic de la Constantinopol din 680— 681, a dat
o nouă c ondamnare a monofizismului în formă monotelită. Abaterea de
la învăţătura ortodoxă privitoare la cele «două energii şi două lucrări
în Ilrisfos» a a părut. însă unor creştini sirieni şi mai ales unor călugări
de la mînăstirea Siîntul Maron, de pe valea rîului Orontes din Liban,,
ca exprcisie corespunzătoare. A ici şi-a aflat adăpost patriarhul Ma-
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 399

c a r ie al Antiohiei, condamnat la Sinodul VI ecumenic pentru monote-

lism. După numele acestei mînăstiri, adepţii monotelismului au fost de­
numiţi «maroniţi».
Astfel şi ceilalţi «eterodocşi» şi-au dat seama că nu sînt condiţii
pentru o reconciliere cu ortodocşii, încît ei şi-au continuat existenţa
lor în biserici separate, necalcedoniene.
Privind însă lucrurile şi faptele mai atent, acum, se poate constata
că aceste «biserici eterodoxe» de atunci sînt de fapt «biserici vechi
orientale», precalcedoniene. Lor li se potriveşte constatarea istoricului
Sozomen (f 450) — care scria la timpul său că : «nu este sănătos ca
să se dezbine creştinii pentru unele uzuri variate, cît timp există între
ei concordanţa în punctele esenţiale ale religiei» (Migne, P.G. 67, 1476).

1. Biserica egipteană-coptă. Distanţarea dintre copţi şi melkiţi, după

condamnarea patriarhului nestorian Dioscor, în 451, apoi acceptarea
*H en o tikon » -u lu i antinestorian, contrastele şi divergenţele dintre ci-
rilieni şi severieni, apariţia monofiziţilor acefali, conflictele dintre Ioan
FÎlipon, Ştefan Gabor şi Ştefan Niobu] în problema Sfintei Treimi, şi
alternarea între patriarhii ortodocşi şi monofiziţi la scaunul alexandrin,
— toate au produs mare nesiguranţă teologică. Astfel patriarhul Ioan din
Efes, monofizit activ, ajuns la Alexandria, a putut cîştiga Alexandria
în 543, pentru monofiziţii de tip «iacobit».
în continuare, în opoziţie cu Sinodul V ecumenic al girecilor de la
Constantinopol, din 553, copţii l-au părăsit şi pe patriarhul melkit şi
usifel noul patriarh P etru IV s-a declarat la anul 567 «patriarh al cop­
iilor», profesînd un creştinism cirilo-severian-iacobit coptic.
La începutul secolului VII, patriarhia copţilor număra 100 de epis­
copii şi cîteva milioane de credincioşi. Spre a se opune mai organizat
melkiţilor, copţii în frunle cu patriarhul V en iam in i-au primit pe arabii
islamici, ca eliberatori, după 640, ca apoi să sufere din partea acestora
şi mai greu decîl sub bizantini, mai ales după înfiinţarea califatului fă­
li mid de la Cairo în 910, care şi-a întărit autoritatea peste întregul Egipt
în 969. De aceea, în această vreme copţii vor cailta, prin patriarhii lor,
să înnoiască legăturile cu Patriarhia ecumenică de la Constantinopol,
spre a beneficia iar de ajutorul Imperiului bizantin. M ijlocito r se arăta
în aceste străduinţe patriarhul ortodox grec al Alexandriei. Dar pe la
400 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

jum ătatea secolului X I sediul patriarhului H ristod u l a trebuit să se

•mute forţat la Cairo şi mulţi copţi au fost forţaţi să treacă la islam-ism.
Fiind legată jurisdicţional de Patriarhia Alexandriei, încă de la
creştinaz'e, Biserica etiopienilor a ajuns treptat prin aceasta, începînd
din secolul VII, la credinţa severiană monofizită, fără să-şi dea seama
că se abate de la hotărîrile Sinodului din Calcedon. Dar pentru a rm-şi
dobîndi cîndva autocefalia, protosul — «abuna» al Bisericii Etiopiene —
nu avea voie să hirotonească mai mult de 7 episcopi, fiind necesari
pentru dobîndirea autocefaliei 12 episcopi, după legislaţia Patriarhiei
copte din Egipt, care îl alegea pe abuna eliopian, de regulă dintre m o­
nahii mînăstirii copte a Sfîntului Anton.
2. Biserica siro-iacobită. în opoziţie cu ncstorianismul de la Edesa
şi Nisibi, sirienii «cirilieni» au trecut la monofizism, fiind îndemnaţi
de Iacob din Şarug (Ţ 521), de F ilo x e n iu din Mabug, Ştefan bar Sudaili
şi de patriarhul Timotei III (f 535), prin sinoadele de la Antiohia, din
508 şi cte la Sida, din 511. Dar acest monofizism sirian a fost condamnat
la sinodul Ortodocşilor din 536 al Catolicalului creştin din Persia, de
pe vrem ea dinastiei Sasanizilor.
în schimb, împărăteasa Teodora, soţia iui Justinian, l-a sprijinit,
în politica ei orientală, pe monofizitul «severian» Iacob Baradai sau
Ţanţal (| 577), pe Ioan Filoponul, pe Ştefan Niobul, pe Probus din An­
tiohia şi pe Ioan din Siria, în 541, aşa că aceştia au putut organiza un
nou centru monofizit la Edesa şi sirienii s-au îndepărtat atît de
nestorieni, cît şi de melkiţi, după condamnarea ortodoxă a lui Origen,
în 543. Apoi sfinţirea lui T e o d o r d e B o stra şi a lui Ia c o b B a r a d a i în
episcopi, de către patriarhul monofizit Teodosie al Alexandriei, şi aşe ­
zarea lui Iacob la Edesa, în 543, prin sprijinul lui Teodor Askidas şi al
împărătesei Teodora, a facilitat crearea «Bisericii siro-iacobite» mono­
fizite, în frunte cu patriarhul Sergiu din Pella la Antiohia, în 544, urmat
de Paul din Belh Ulhama.
I’al riarli ul siro-iacobit cu sediul instabil a ajuns să aibă sub ju ris­
dicţie numeroşi milropoliţi şi episcopi. Ca ajutor în administraţia Bise­
ricii s-au impus apoi «mafrianii», drept colaboratori intimi ai patriar­
hilor, pentru regiunile orientale. Credincioşii acestei patriarhii trăiau în
Siria, Asia Mică, Mesopotamia şi în Cipru. Printre teologi s-au impus
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE

mai tîrziu vestitul poligraf I a c o b d e E d e sa ( j 708), M oses b a r L ep h a

(t 950), I a c o b b a r S a lib i (sec. XI) şi mafrianul G reg o riu A b u l-F arag iu ,
sau B a r h a e b r e u l (sec. XIII). Dar sediul acestora nu era stabil, aflîndu-se
! io la Guba în Mesopotamia, fie la mînăstirea Barsuma de lingă Meli-
lone, fie la Madin sau Amida şi Tagrit, mai tîrziu, după 1034.
Influenţa siriană, nestoriană şi monofizită, s-a resimţit pînă la creş-
linii Sfîntului Toma de pe coasta apuseană a Indiei, numită Malabar.
Pe aceştia îi menţionează, pe la 547, negustorul alexandrin Cosma Indi-
<oplevstul, în lucrarea sa T o p o g r a fia creştin ă. In secolul V I au ajuns
ui aceştia şi idei monofizite de tip iacobit, din M esopotam ia; astfel
creştinii Sfîntului Toma, care nu fuseseră între timp cîştigaţi pentru
nostorianism, au fost legaţi de Patriarhia siro-iacobită, crezînd ei că
aceasta reprezintă adevărata Ortodoxie. Pe vremea mafrianului Iş a ia h
( ( ) 5 0 — 666), Biserica siro-indă a primit autonomie bisericească ; pe atunci
centrul bisericii siro-indiene se afla vremelnic la Ralian lîngă Bombay,
v;u la Inilon în Kerala.

3. Biserica armeană. Nemulţumiţi cu nestorianismul sirian care a

iosl combătut prin « H en o tikon » şi oscilînd la sinodul de la Valarşapat
d i n 491 sau 496, teologii şi clericii armeni au căutat să se elibereze de
leologia unui Apolinarie, Diodor, Teodor de Mopsuestia, Eutihie, T e o ­
d o r e i de Cir, Barsuma, apoi de deciziile de la Calcedon şi de Sever,
d e s p r e care nu erau peste tot bine informaţi, decît prin m ijlocirea altora ;
i i * m i c i s-au apropiat de sirienii «cirilieni», ca să afle de la aceştia ade-

\,u ui I(-ologic. Apoi catolicosul B a b g h e n din Ecimiadzin a convocat un

s i n o d l,i Devin, în 527, la care a fost oficializat «I lc n o lik o m - u l şi cu
iiiii p n l s-a introdus severianismul, după 543. înţelegerea trecătoare cu
i ’.ili i. n li i.i l i r u i n c n i c ă , din vrem ea împăratului Heraclie, în 622, a fost
ins,i .nnil.il.i in (¡li), mai ales cînd s-a impus stăpînirea arabă şi armenii
nu mai , iveau voii' să întreţină legături cu Bizanţul. De aceea nu a avut
•.nrros nici înţelegerea trecătoare din 689, aşa că Sinodul quinisext din
i-a condamnai ca monofiziţi. Totuşi în teologia armeană s-au impus
numeroase personajilăţi.
La sinodul do la Mantzikiert, din 719 sau 736, hotărîrile Sinodului
IV ecumenic do Ja Calcedon au fost din nou respinse ca fiind opuse
<11 iIlanismului şi s-a ratificat comuniunea cu Biserica siro-iacobită, des-
isloria bisericească
402 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

pre care se credea că exprimă adevărata credinţă. Şi la sinodul ar­

mean din 869 s-a repetat aceeaşi dispoziţie, dar a fost condamnat n o ­
minal şi Eutihie. Se observă deci o confuzie.
Biserica armeană a căutat în mai multe rînduri să se apropie din
nou de Patriarhia Ecumenică. A ceasta s-a putut realiza mai ales după
eliberarea Armeniei de sub stăpînirea arabilor islamici, prin dqbîndirea
independenţei sub dinastia Bagratizilor (885— 1079). Astfel sfau putut
iniţia convorbiri cu patriarhul Fotie de la Constantinopol, încă în anul'
862, prin catolicosul Z ah aria care era înclinat să recunoască Calcedonuî,
şi apoi pe vrem ea patriarhului N ic o la e M isticu l, după 901 şi 912, pe cînd
papa Romei încerca să-i convingă pentru credinţa latină. Mai tîrziu, pe
la 991, a propovăduit la ei ortodoxia calcedoniană monahul grec N ic o n
M eian oitu l. Dar din cauza distanţelor geografice, armenii nu au mar
rămas în contact continuu cu Ortodoxia curală, adoptînd variate uzuri,
fapt pentru care în 1053 N ich ita P ec to r a lu l i-a numit chiar «azimiţi».

4. Biserica nestoriană. în faţa situaţiei dale, nestorienii, cum erau

numiţi de ortodocşi, s-au retras în cadrul Imperiului bizantin în Persia,
la Nisibi, avînd în frunte pe catolicosul B a b o c (f 484). Apoi, întăriţi cu
cei fugiţi ulterior din Siria, au hotărît la sinodul, de la Nisibi, din 489,
prezidat de catolicosul T om a B arsu m a (ţ 495), să înfiinţeze un catolicat
propriu. în fruntea lui au ajuns apoi B a b a i II (j‘ 503) şi N e rs es (f 507),
care se arăta violent faţă de melkiţi. Numindu-se acum «siro-haldei»,
nestorienii s-au constituit în B is e r ic a n a ţio n a la n es to r ia n ă p ersan ă.
Un timp au fost de acord cu ei şi armenii, prin sinoadele de la
Valarşapat, din 491 şi 496, dar apoi aceştia s-au îndepărtat de ei, con-
slalînd că ei păstrează erezia lui Nestorie.
Desele războaie între Bizanţ şi Persia, cu succese împărţite, l-au
î m l r i n i i d l po catolicosul B a b a i c e l M a re să se îndepărteze de Bizanţ.
a,s11<'1 hi sinodul de la Clcsifon-Babilon, sediul catolicismului, din 585,
disl<ml<in\i s-a pronunţai limpede, fiind proclamat catolicatul nesto-
rian sub numele «A 5-a patriarhie a Bisericii lui Hristos», separată de
Paliiarhia oi lodoxă de la Antiohia, şi chiar ca «mamă a patriarhalelor»
catolicosul Nerses u fost proclamat «lumina Orientului» ; misticul Is a a c
d c N in iv c înclina însă spre Ortodoxie.
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 403

Intrucît din 637 regiunea mesopotamică şi sediul calolicatului de

la Ctesifon au ajuns sub dominaţia arabilor islamici, existenţa acestei
Biserici devenea tot mai grea. Atunci sediul catolicalulai, mutat in
762 la Bagdad, a fost schimbat iarăşi în anul 782, siabilindu-so tocmai
în nordul Mesopotamiei la Cotceanes-Mosul ; catolicosul devine condu­
cătorul spiritual al tuturor creştinilor din acele regiuni.
Intre timp propovăduitorii nestorianismului au ajuns, pe la 495, la
creştinii Sfîntului Toma din India, în regiunea Travancore, do pe coasta
de vest, numită M alabar şi au reuşit să cîştige pe unii dinlre aceştia la
credinţa lor şi să-i lege de catolicatul nestorian de la Clesifon. Prin
aceasta s-a produs o sciziune confesională între oreşlimi inzi ai Sfîn­
tului Toma, nestorianismul fiind confirmat în 774 şi i>24.

BIBLIOGRAFIC
H e f e l e - L e c l e r c q , H is to r ie d e s c o n c ile s , vol. II., J ; r. H e i l e r , U r k ir c h e
u n d O s tk ir c h e , M ünchen, 1937, p. 419— 544 cu m ulte amănunte.
R. J a n i n, L e s E g lis e s o r ie n t a le s e t Ie r it e s o ric n h u ix , cd. IV , Paris, 1955.
G r i l l m e y e r - B a c h t , D as K o n z il v o n C h a lk e d m i, vol. 2, W ürzburg, 1962.
J . M a d a g, D ie O s tk ir c h e , K öln, 1964.
B. S p u l e r , D ie O s t k ir c h e , Stu ttgart, 1965.
E. P o p o.v i c i, op. c/t, 2, 1926, p. 332 ş.u.
N. C h i t e s c u, O r to d o x ia şi B is e r ic ile r ă s ă r i t e n e m a i m ici, în «O rtodoxia»,
X III (3 961), nr. 4, p. 483 ş.u.
T. M. P o p e s c u, C o n d iţiile i s t o r ic e a le fo r m ă r ii v e c h i l o r B is e r ic i o r ie n t a le , în
«O rtodoxia», X V I (1964), nr. 1, p. 28 ş.u.
I. R ă m u r e a n u , E v e n im e n te le is t o r ic e în u in le şi d u p ă S in o d u l d e la C a lc e d o n ,
în «Studii Teologic^», X X I I (1970), nr. 3— 4, p. 179—211.
I d e m , P o s ib ilita te a î n t o a r c e r ii B is e r ic ilo r m o n o fiz ite la O r t o d o x ie , în «O rto­
doxia», III (1951), nr. 4, p. 586— 636.
M. Ş e s a n , D esp r e B is e r ic ile o r ie n t a le n e c a lc e d o n ie n e , în «M itropolia A rd ea­
lului», X I V (1969), nr. 7— 8, p. 480 ş.u.
Idem, Din h r is to lo g ia p a tr is tic ă , în «M itropolia M oldovei şi S u cev ei», X L V II
(1971), nr. 7— 8 , p. 444 ş.u.
Pentru B is e r ic a C o p tă : A. A rv anitis, K o p ii k e E k k le s ia , A ten a 1965.
D. C o 1 o t e 1 o, B is e r ic a c o p t ă , în «Studii T eolo g ice», X III (1961), nr. 5— 6 ,
p. 321— 348.
E. B r a n i ş t e , B is e r ic a m o n o fiz ită c o p tă , în «G lasul B isericii», (1967), nr. 9— 10,
p. 942 ş.u.
F. U l l e n d o r f , T h e E tio p ie n s , Londra, 1960.
L. S t a n , P a tr ia r h ia B is e r ic ii d in E tio p ia, în «O rtodoxia», X II (I960), nr. 1, p.
34 ş.u.
M. C olibă, C u ltu l B is e r ic ii e t i o p ie n e , în «O rtodoxia», X V III (1966), nr. 3.
Idem, C u ltu l B is e r ic ii c o p t e , în «O rtodoxia», X V II (1965), nr. 3, p. 338 ş.u.
Pentru B is e r ic a S ir o - I a c o b it ă : P. K a w e r a u, D ie j a k o b i t i s c h e K ir c h e , ed. II,
B erlin, 1960.
A. Arvanitis, H is to r y o f s y r o - i a c o b il e , a rm en ia n a n d e t h io p ia n C h u r c h es ,
A ten a, 1967.
404 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

E. P o p o v i c i , op. cit., 1, 1925, p. 143 ş.u.

V . C o s t i n, C u ltu l B is e r ic ii i a c o b i t e , în «Ortodoxia:», X V II (1965), nr. 3.
C. V a s i 1 e, L itu r g h ia S iln tu lu i l a c o b d in ritu l s ir ie n ilo r ia c o b iţ i, în «O rtodoxia»,
X V III (1966), nr. 1, p. 99 ş.u.
L. B r o w n, T h e In d ia n c h r is tia n s o i St. T h o m a s , Cam bridge, 1956.
A l. I o n e s c o , L itu rg h ia S im ţu lu i l a c o b de rit siria n din M a la b a r , în «Glasul
B isericii», X X I I (1963), nr. 5— 6 , p. 442 ş.u., v ezi şi în «B iserica O rtod oxă Rom ână»,
nr. 5— 6, p. 1962.
M. C o n s t a n t i n e s c u , Is t o r ia b is e r ic ii din M a la b a r , în «G lasul B isericii»,
X X III (1964), nr. 1— 2.
P entru B is e r ic a A r m e a n ă : M. O r m a n i a n, T h e C h u r c h o i A r m e n ia , Londra
1965.
K. S a r k i s s i a n , T h e C o u n c ii o i C h a lk e d o n a n d th e A r m e n ia n C h u rch , Londra,
1965.
K. S i s 1 i a n, E tu d es su r la r é fo r m e a r m é n ie n n e , Paris, 1969.
E. N o r o c e l , B is e r ic a a r m e a n ă , în «M itropolia M old ovei şi S u cevei», X L I (1965),
nr. 7— 8.
P en tru B is e r ic a S ir ia n ă : J. F i I y, A ssY rie c h r é tie n n e , 2 vol., Paris, 1965.
A r v a n i t i s, H isto ry o i th e a s s y r ia n - n e s t o r ia n C h u rch , A tena, 1968.

Alte erezii şi controverse : pavlicianismul,

adopţianismul. «Filioque». Credinţe şi practici noi
în Biserica Apuseană

în afară de marile erezii care au tulburai liniştea vieţii bisericeşti,

în această perioadă s-au născut şi s-au dezvoltat numeroase alte secte
şi erezii, avînd uneori rădăcinile doctrinare în erezii mai vechi, alte­
ori fiind înrudite cu erezii mai recente.
1. Pavlicianismul este o formă nouă <i maniheismului. Numele lui
derivă, după unii istorici, de la unul din fraţii Paul (Pavel) şi Ioan,
fiii unei maniheiene, Calinice, iar după alţii ele 1a. predilecţia pe care
unii din adepţii acestei erezii o manifestau pentru scrierile Sfîntului
Apostol Pavel, pe care-1 considerau, ca şi marcioniţii, superior celor­
lalţi Apostoli.. Datorită acestei predilecţii, schimbau chiar numele lor
cu nume ale unor ucenici ai Apostolului neamurilor.
i’tivIi(-¡<iiîismu! d apărut la anul 657, în timpul împăratului C on stan s
al ll-lc a ((>*11 (»(»fi), la frontiera siriană a Asiei Mici. Atunci a început
să pio|i<!<)(> ,i<v,isiă erezie un sirian, C on stan tin , probabil marcionit,
stabilit la M a n a u a l i s , lingă Samosata. întemeind în Armenia Mică, la
Cibosa (Kibossa) o comunitate numită «Macedonia», ca o aluzie la co ­
* Capitol redactat de Pr. prof. M. P. Ş esan
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 405

munităţile macedonene foarte credincioase marelui Apostol, şi-a luat

el însuşi numele unui însoţitor al lui Pavel, Silvan, ,şi a început să-şi
răspîndească doctrina în cercuri tot mai largi, reuşind să întemeieze
numeroase comunităţi în Armenia şi Pont.
Doctrina pe care o propovăduiau pavlicienii era un amestec de
maniheism şi gnosticism. Trăsăturile ei caracteristice sînt următoarele :
1) d u alism u l. Dumnezeu, Tatăl cel bun, este creatorul lumii spiritelor,
iar Dumnezeul cel rău, adorat de Biserica oficială, s-a născut din foc
şi din întuneric şi este creatorul lumii materiale. Din această cauză,
materia trebuie dispreţuită ca ceva im pur; 2) d o c h e tis m u l h r is to lo g ic .
Iisus Hristos este începătorul muncii de purificare a sufletului înlăn­
ţuit de materie. El a avut un corp ceresc, care a trecut prin Maria.
Suferinţele lui fizice sînt numai aparente şi n-au valoare; 3) în lă tu ra rea
cu ltu lu i S iin tei F e c io a r e , care n-a fost nici N ăscătoare de Dumnezeu şi
nici pururea fecioară şi nici sfîntă. Era Ini aiurat cultul Sfinţilor în gene­
ral, al Crucii, al icoanelor şi al moaştelor ; 4) r e d u c e r e a ca n o n u lu i h ih lic
prin înlăturarea Vechiului Testament, ,i epistolelor soborniceşti şi a
unor părţi din Faptele A postolilor; 5) În lătu rarea S fin telo r T ain e şi a
ceremoniilor cultului extern ; 6) în lă tu ra rea ie r a r h ie i b is e r ic e ş ti; 7)
m o r a la d ecă z u tă , permiţînd minciunii penl.ru a se sustrage prigoanelor
şi uneori chiar incestul; 8) r e s p in g e r e a p ostu lu i şi a m o n a h is m u lu i;
9) aveau o o r g a n iz a re p e c a r e p retin d ea u c ă o m o ş te n e s c d e la SfintuI
a p o s to l P a v el. Căpetenia lor avea demnitatea de apostol şi profet, după
care urmau s in e e d e m ii (misionarii), care constituiau conducerea comu­
nităţilor, ajutaţi uneori de păstori şi învăţători particulari, precum şi de
notari însărcinaţi cu transcrierea şi răspîndirea Sfintei Scripturi. Pavli­
cienii tindeau să readucă Biserica la simplitatea epocii apostolice, aşa
cum înţelegeau ei scrierile pauline. Se numeau pe ei înşişi creştini şi
catolici, Biserica lui Pavel, iar pe ortodocşi îi numeau «romei». Sfîntul
Ioan Damaschin îi cuprinde îşi pe ei în doxari (semeţii şi aposhiştii
(aTîoa^tcjTai) cei ce se separă), deoarece înlăturau ierarhia bisericească,
iar scriitorii clin secolul IX îi numeau neomanihei.
în anul 684, împăratul Constau lin IV Pogonatul a trimis un funcţio­
nar, Simon, care l-a prins pe Constau Lin, l-a ucis şi i-a împrăştiat adep­
ţii, dar după trei ani acelaşi funcţionar, refugiat din Constantinopol, a
adunat rămăşiţele împrăştiate ale seclei şi sub numele de Tit a condus
406 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

secta pînă în timpurile lui Justinian al Il-lea, la 690, cînd a fost şi el

executat. La conducerea sectei a urmat armeanul P a v e l (f 715), fiul său
G eg n eziu s, mergînd la Constantinopol şi făcînd o profesiune de credinţă
în termeni echivoci, cu aparenţă ortodoxă, a obţinut la anul 717 de la
Leon III Isaurul (717— 741) învoire de a predica. După moartea lui s-au
ivit dispute pentru conducere, iar doctrina a decăzut şi mai mult, mai
ales în fracţiunea condusă de B a a n es. Totuşi, o altă căpetenie, S ergiu ,
care, adăugind la doctrină transmigrarea sufletelor, se dădea drept Tihic,
ucenicul lui Pavel, îşi luă acest nume şi reuşi să realizeze o reformă
austeră.
Atitudinea împăraţilor bizantini faţă de pavlicieni a variat. Prigo­
niţi sub Constantin VI Pogonatul ei au fost toleraţi de Leon Isaurul şi
în general de unii dintre împăraţii iconoclaşti, pentru că respingeau şi
ei cultul icoanelor sfinte. Mihail I i-a osîndit la moarte, iar Leon al V -lea
Armeanul (813— 820) a trimis la ei ca judecător pe Toma, episcopul de
N eocezareea şi pe călugărul P a ia c o n d a h e s , pe care pavlicienii l-au
omorît, refugiindu-se apoi de teama represaliilor susţinute şi de împără­
teasa Teodora, după 842, în Armenia Mică, oc upată de arabi. O căpete­
nie a lor, C a r b e a s , care i-a reorganizat, a întemeiat pe teritoriul de sub
stăpînirea arabilor fortăreaţa Tefrica şi de aici, ca şi de la Amara şi
Argum, au atacat mereu Imperiul, ajungînd în 867 sub conducerea urma­
şului acestuia C h r y so c h ir , pînă la Efes. La 871 au fost înfrînţi de îm­
păratul Vasile I Macedoneanul, dar n-au dispărut. Cu un secol mai tîr-
ziu, în 970, împăratul lo a n T z im isch es (969— 976) a încheiat definitiv
pace cu ei, acordîndu-le libertatea religioasă. In urma acestei păci, pa­
vlicienii s-au strămutat lîngă Filipopole, în calitate de colonişti, pentru
apărarea graniţelor Imperiului împotriva bulgarilor. Aici s-au ameste­
cat cu vechea sectă a m a s a lie n ilo i (rugătorii), după cum în Asia M ică
rămăşiţele lor se amestecaseră cu iu n d ag ia ţii. în secolele următoare,
tmele r,imuri, sub diverse nume, ca b o g o m lli şi ca tari, s-au răspîndit în
întreaga Peninsulă Balcanică, precum şi în Apus. De pavlicieni s-au
.ipropi.it şi unele grupări sau populaţii singuratice, precum au fost «ton-
clr«ic itii» din Armenia şi «atinganii» din Frigia, aceştia din urmă origi­
nari probabil din India sau Egipt; venind ca nomazi pe pămîntul euro­
pean, aceştia au fost numiţi «ţigani».
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 40?

2. O altă erezie din această perioadă, de la sfîrşitul ei, adopţia-

nismul, a apărut în Spania, din care cauză mai este cunoscută şi sub
numele de «erezia spaniolă» (h isp an icu s e r r o i), sau «erezia feliciană»
( le lic ia n a h a e r e s is ), după numele celui mai zelos propagator al ei, F elix ,
episcopul de Urgel. Iniţiatorul, M igetiu s, despre care avem foarte puţi­
ne informaţii reînvia ereziile sabeliană şi donatistă. El anula orice deo­
sebire între Cuvînt şi Hristos tşi susţinea că cea de a doua persoană a
Sfintei Treimi nu exista înainte de întrupare. Cu prilejul combaterii în­
văţăturilor acestui eretic, E lipan du s, episcopul de Toledo, căutînd să
scoată în relief naşterea eternă a Cuvîntului deosebit de taina Întrupă­
rii, a căzut în extrema opusă, alunecînd spre nestorianism şi considerind
filiaţia ca o proprietate reală a naturii şi nu a persoanei, învăţa că lisus
Hristos ca om nu este adevăratul fiu, propriu şi natural, al lui Dumnezeu,
ci numai Cuvîntul veşnic este fiul propriu şi natural al Tatălui, iar
lisus Hristos ca om este numai fiul adoptiv (F iliu s a d o p tiv u s), fiul no­
minal (n u n cu p ativu s), numit astfel doar în mod figurat ( p e i m eta p h o ra m ).
Din perspectiva divinităţii sale, Hristos este Fiul lui Dumnezeu prin n a­
tură, din cea a umanităţii sale însă El nu este Fiul lui D u m nezei decît
prin har. Unicul Fiu al Tatălui este adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, de
vrem e ce întîiul născut al M ăriei este numai fiul său adoptiv. Temeiu­
rile acestei învăţături le căuta Elipandus în Sfînta Scriptură, în unele
texte ale Sfinţilor Părinţi şi în liturghia mozarabă. Astfel, în loc de a
înţelege întruparea Domnului în sensul că El a luat, a adoptat pentru
sine natura umană, adopţienii înţelegeau aceasta în sensul pasiv, că Hris­
tos a fost adoptat de Tatăl sub raportul umanităţii sale.
La învăţătura lui Elipandus, expusă în scrisoarea sa către Migetius
din anul 782, s-a alăturat îndată F elix , episcopul de Urgel, care a sus­
ţinut-o în sudul Franciei. Erezia a fost observată îndată şi combătută.
Ea a reuşit totuşi să se răspîndească în scurtă vreme atît în Spania cît
şi în Franţa. în anul 785, papa Adrian I, în scrisoarea doctrinară tri­
misă episcopilor din Spania, o aminteşte printre celelalte erori. Ea n-a
fost însă condamnată decît la 792, în sinodul convocat de Carol cel
Mare la Ratisbona, la care a participat şi Felix de Urgel, devenit şeful
acestei erezii. Adus la Roma, el a făcut în lanţuri o mărturisire de cre ­
dinţă ortodoxă, dar reîntors în Spania a recăzut în erezie. Combătut de
Alcuin la sinodul de la Frankfurt (794), la care au participat şi legaţii
408 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

papali, adopţianismul a fost condamnat nu numai în ceea ce priveşte

învăţătura sa dogmatică, ci şi căpetenia lui, Felix de Urgel, care n-a
luat parte la acest sinod şi care a 'continuat să răspîndească erezia cu
mult zel. Un nou sinod a fost ţinut la Aachen (799). Chemat de Carol
cel Mare, a participat la acest sinod şi Felix de Urgel, care, după o în ­
delungată rezistenţă şi-a recunoscut rătăcirea, a întocmit în acest scop
o scrisoare către arhiepiscopul Elipandus do Toledo şi către clerul şi
adepţii săi din Urgel. Reţinut, din cauza recăderii sale anterioare în
erezie, la Lyon, pentru a i se verifica vreme mai îndelungată sinceri­
tatea, Felix de Urgel n-a mai dat semne publice de recădere în ea pînă
la moarte (818). Intre hîrtiile rămase de la ol, s-a găsit însă o scriere în
care revenea asupra retractărilor făcute. Elipandus de Toledo, începă­
torul ereziei, a continuat să răspîndească această învăţătură pînă la
moartea sa, deşi cu un număr de adepţi care se micşora continuu. Adop­
ţianismul a reapărut în secolul XII, dar în această perioadă el nu
mai prezenta o importanţă atît de mare.
In afară de aceste erezii, în general cunoscute, numeroase altele
au mai tulburat încă în această perioadă viaţa Bisericii. Adeseori ele
nu depăşesc însă cadrul regional, ori îşi pierd în scurtă vreme aderen­
ţii, neprezentînd importanţă practică deosebită.

3. Adaosul «Filioque». încă din această perioadă a început în sînul

Bisericii o controversă în legătură cu dogma trînitară, care a adus fră-
mîntări adînci şi a constituit una din cele mai importante diferenţe
doctrinare dintre Biserica Răsăriteană şi cea de Apus. Este învăţătura
referitoare la purcederea Duhului Sfînt nu numai din Tatăl, ci şi de la
Fiul, cunoscută sub numele de «Filioque».
Primele două Sinoade ecumenice au stabilit Simbolul de credinţă
cunoscut sub numele de Simbolul niceo-constantinopolitan. Cu timpul
Simbolul acesta a înlocuit celelalte simboluri de credinţă particulare
m.ii vechi şi a devenit dominant pretutindeni. Cu toate acestea, simbo­
lurile particularo n-au dispărut cu totul din uzul Bisericii. Unele din
ele continuau să tic' întrebuinţate. Mai mult chiar, au apărut simboluri
necunoscute i i i Răsărit, cum este Simbolul numit «atanasian», atri­
buit de unii Simţului Atanasie cel M are; alţii l-au atribuit Fericitului
Auguslin de unde numele de «quicumque vuit salvus esse», după cu­
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 409

vintele cu care începe. Deoarece autorul acestui simbol cunoştea dis­

putele dogmatice din secolul V, el nu a fost deci al Slinluiui Atanasie;
că autorul este un apusean ne-o dovedeşte înserarea în simbol a cu­
vintelor «et Filio»; el a fost folosit în Apus pentru combaterea semi-
a ri anismuluj _riin Spania. în Răsărit, Simbolul niceo-constănTinOpolitaii
era întrebuinţat atît ca simbol baptismal, cît şi liturgic şi nu numai la or­
todocşi, ci şi la monofiziţi. De ia 565, în urma ordinului împăralului J u s ­
tinian I, el s-a recitat la Sfînta Liturghie în tot Imperiul. în Apus însă,
deoarece arianismul era foarte puternic la popoarele germanice, el nu
fusese introdus pe la anul 500 şi nici nu avea aceeaşi răspîndire. Abia
la sinodul III din Toledo (589), s-a hotărît să se urmeze exemplul R ăsă­
ritului, introducîndu-se recitarea lui în cadrul Sfintei Liturghii. Adaosul
Filioque fusese admis la un sinod anterior (Toledo, 447). Chiar şi după
această hotărîre, adaosul s-a menţinut vreme de două veacuri numai
în Spania. Imperiul carolingian, în epoca sinoadelor împotriva adopţia-
nismului, l-a introdus şi el. A cest simbol se întrebuinţa numai în cadrul
Sfintei Liturghii, iar la botez era folosit cel apostolic.
Simbolul introdus la sinodul al III-lea din Toledo prezenta un adaos
la articolul 8, cuvîntul «Filioque», învăţînd astfel că Sfîntul Duh pur­
cede nu numai de la Tatăl, ci şi de la Fiul. A cest adaos pare a fi apărut
în Simbolul niceo-constantinopolitan latin sub influenţa Simbolului
«quicumque vuit salvut esse», numit atanasian. Sinodul n-a fărul de-
cît să contribuie la popularizarea adaosului.
La anul 649, prin epistola sinodală a papei Martin I, «Filioque'» a
fost acceptat. In epocile următoare s-a încercat în Francia, pe vremea
lui Carol cel Mare (768— 814), introducerea lui în Simbol, la sinodul
clin Friaul (796), prin episcopul de Aquileea, Paulin, şi la Sinodul de la
A achen (809) s-a hotărît ca să fie introdus în Simbol în Biserica fran­
cilor. Atunci însă cînd delegaţii împăratului au adus această hotărîre
la cunoştinţa papei l.eo n al III-le a (795— 816), el a mărturisit că dacă
din punct de vedere doctrinar este şi el de aceeaşi părere, totuşi în
Simbol, ca d o g m ă , nu-1 poate primi, de aceea a protestat împotriva hotă-
rîrii luate Ia sinodul de la Aachen şi a recomandat francilor să scoată
din Simbol adaosul făcut. Pentru a da o mai mare tărie acestui sfat,
papa Leon al III-lea a pus ca Simbolul niceo-constantinopolitan să fie
săpat pe două plăci, de argint, care să fie aşezat apoi în Biserica Sfîn-
410 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

tul Petru din Roma. Sub aceste plăci a pus să fie scrise următoarele:
«Haec Leo posui amore et cautela orthodoxae fidei» — «Eu, Leon, am
aşezat aceste plăci din dragoste şi grijă pentru credinţa ortodoxă». Cu
această grijă a papei Leon al III-iea pentru menţinerea Ortodoxiei
în catedrala din Roma s-a menţinut Simbolul niceo-constantinopolitan,
fără adaosul «Filioque».
Atitudinea Bisericii Ortodoxe a fost ostilă acestui adaos. Astfel, la
649, cînd au aflat despre scrisoarea sinodală a papei Martin I, răsări-
tenii au protestat cu hotărîre, iar în secolele următoare, atunci cînd
acest adaos se popularizase în Apus, călugării latini de la Muntele
Măslinilor din Ierusalim au fost acuzaţi de erezie, fapt care i-a deter­
minat să se plîngă lui Carol cel Mare. Sinoadele următoare, din 867 de
sub preşedinţia lui Fotie, ca şi cel din 879— 880 întrunite la Constanti-
nopol, au condamnat solemn orice adaos la Simbolul niceo-constanti­
nopolitan.
La Roma acest adaos şi-a avut adversari în Anastasie Bibliotecarul
şi papa Ioan al VlII-lea. Cu toate acestea, prin tr-o h o tă r îr e a p a p e i
B e n e d ic t a l V lII-le a , luată în urma intervenţiilor lui Henric al II-lea,
împăratul Germaniei (1002— 1024), a d a o s u l a fo s t prim it în S im b o l şi la
R om a, d u m in ică 14 fe b r u a r ie 1014 şi va constitui apoi una din cauzele
schismei de la 1054, ca şi o temă permanentă a viitoarelor controverse
dintre Biserica Apusului şi cea din Răsărit.

4. Biserica Apuseană nu s-a mărginit, în înnoirile pe care le-a adus,

numai la învăţătura de credinţă, ci aceeaşi tendinţă s-a manifestat din
ce în ce mai puternic şi în ceea ce priveşte practicile de cult.
Astfel, în privinţa Sfintei Liturghii, la Roma s-a introdus, după unele
afirmaţii, către sfîrşitul acestei perioade, obiceiul ca săvîrşirea ei să
nu se mai facă cu pîine dospită, ferm en tu m , cum era numită chiar de
scriitorii apuseni, aşa cum se făcea înainte, atît în Răsărit cît şi în.
Apus, ci cu pîine nedospită, azimă. A ceastă practică nouă a fost intro­
dusă pe baza presupunerii că Cina cea de taină a fost la 14 nisan, cînd
pîinea dospită ora deja înlăturată şi ca Mîntuitorul nu s-ar fi putut
servi docil do pîinea nedospită, numită azimă (xâ otCo[J.a). Practica aceasta
contrazice informa [iile precise din Noul Testament. Urme sigure des­
pre aceste practici se găsesc numai în perioada următoare.
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 411

O altă practică nouă în Apus era aceea de a s e zid i b is e r ic i cu

m a i m u lte a lta r e , în care se oficiau simultan mai multe Liturghii, una
cu v o ce tare, iar celelalte în taină. La fel se răspîndise obiceiul de a
se oficia mai multe Liturghii pe un singur altar • unii preoţi ajungeau
să oficieze nu numai două, ci chiar trei Liturghii în aceeaşi zi, obi­
cei care nu era cunoscut în Răsărit.
La sfîrşitul acestei perioade, a fost introdusă în Biserica Apuseană
şi muzica instrumentală, o rg a. Acest instrument era originar din R ăsă­
rit, dar aici el se întrebuinţa numai pentru muzica profană. Intîia orgă
a fost trimisă în Apus de împăratul Constantin Copronim regelui fran­
cilor, Pipin cel Scurt, la 757. Instrumentul a fost introdus în bisericile
apusene în general abia în perioada următoare, dar rezervat aproape
exclusiv acestei întrebuinţări.
O practică deosebită de cea din Răsărit era şi aceea a întrebuin­
ţării statuetelor.
Taina Sfîntului Botez, pe care Biserica Răsăriteană o săvîrşea prin-
tr-o întreită cufundare, a început să fie săvîrşită din secolul VI, în Spa­
nia, numai p rin tr-o sin g u ră cu fu n d are, ca simbol al unităţii fiinţei per­
soanelor Sfintei Treimi, practică îndreptată împotriva arienilor. Această
practică nouă s-a răspîndit din Spania în întreg Apusul. în Răsărit ea
a fost privită drept o cauză a invalidităţii Botezului, deoarece euno-
mienii, arieni extremişti, al căror botez nu era recunoscut de Biserică,
săvîrşea botezul tot numai printr-o singură scufundare. Şi in Apus
această practică nouă a avut adversari care au dezaprobat-o, ca spre
exemplu Martin, mitropolitul de Bracara (Braga f 580).
în perioada a doua p ostu l s îm b e t e i a d e v e n it g e n e r a l in A pu s şi el
s-a întărit tot mai mult ca obicei diferit. în Răsări! acest post nu exista.
El era interzis de canonul 66 apostolic, dar acest canon nu era consi­
derat de către apuseni drept autentic, ei acceptînd numai 50 din cele
85 de canoane apostolice.

BIBLIOGRAFIE

P a u l L e m o r 1 o, L 'h isto ire d e s i'a u lic ic n s d ’A s ie M in eu r e d ’a p r e s I e s s o u r c e s

g r e c q u e s . T r a v a u x c t m e m o ir e s , Paris, 1973.
I. A n a s t a s i u , P a v lic ie n ii. Is to r ia ţ i în v ă ţă tu r a lo r d e la o rig in i p ln ă în
tim p u r ile c e l e m a i n o i (In lim ba n eo -greacii), A ten a, 1959.
R. B a r t i k i a n , I z v o a r e l e i s t o r ic e p en tru s t u d ie r e a is t o r i e i m iş c ă r ii p a v lic ie n e ,
L eningrad , 1958.
412 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

P. j S c h e i d w e i l e r , P c m lik ia n e r p r o b lc m c , în «B vzantinische Z eitschrift», 43

(1950), p'. 22 ş.u. ‘
H. G r é g o i r e , P r é c is io n s g é o g r a p h iq u e s e t c h r o n o lo g iq u e s su r l e s p a u lic ie n s ,
în «B ulletin de l'A cad ém ie B elg e, classe de L ettres», V, 33 (1947), p. 289— 3 2 4 ; I d e m ,
P ou r l ’h is to ir e d e s E g lis e s p ctu licien n es, în «O rien talia C h ristiana P eriod ica», X X II
(1947), p. 509— 614.
M. L o o s, D eu x c o n tr ib u tio n s à l ’h is t o ir e d e s p a u lic ie n s , în «B yzantinoslavica»,
X V II (1956), p. 19— 5 7 ; X V III (1957), 2, p. 202— 2 1 7 ; I d e m , L e m o u v e m e n t pau iicien
à B v z a n c e , ibidem, X X IV (1963), 2, p. 258— 2 8 6 ; X X V (1 9 6 4 ); 1, p. 52— 68.
J . T i x e r o n t , H is to ire d e s d o g m e s , vol. 3, p. 546 ş.u.
H e f e 1 e - L e c 1 e r q, op. cit., vol. 2 şi 3.
B i h l m e y e r - T ü c h l e - D a m m e , op. cit., 1, 1969, p. 304 ş.u. şi b ib lio g ra fie
p. 511 ş.u. ; I d e m, vol. 2, 1963, p. 90 şu.
E. P o p o v i c i , op. cit., 2, p. 338 şu., 342 ş.u., 35-1 ş.u.
N. C h i t e s c u -I s. T o d o r a n - 1. P e t r e u ( ă , T e o lo g ia d o g m a tic ă şi s im b o lic ă .
Bucureşti, 1958, vol. 1, p. 202 ş.u., 425 ş.u. "

Apariţia şi răspîndirea mahomedanismului *

Mahomedanismul a apărut în secolul VII, ca o nouă credinţă reli­

gioasă a arabilor. După vechea lor credinţă, arabii credeau că natura
ce-î înconjoară e înzestrată cu puteri superioare omului. A ceste puteri
nevăzute ale naturii, socotite demoni, după imaginaţia arabilor, se ase­
mănau cu sufletul uman, cu singura deosebire că erau superioare sufle­
tului şi mult mai periculoase decît el.
Potrivit acestei credinţe abia după ce s e cunoştea numele demo­
nului, el putea fi chemat şi implorat. Prin m ijlocirea cultului, al cărui
punct culminant era jertfa, zeităţile ajungeau intr-o oarecare comuni­
une cu închinătorul. Această apropiere odată realizată, demonii deve­
neau patronii şi stăpînii tribului. Fiecare trib îşi avea zelul său căruia se
închina şi pe care îl venera. Cu toate acestea, arabii au cinstit şi zeită­
ţile altor triburi, socotindu-le ca puteri de influenţă asupra lor. Zeită­
ţile îşi aveau locurile lor fixe de şedere, aşa că atunci cînd un trib s g

inul..], cel care venea să-i ia locul era obligat să dea cinste şi veneraţie
'/oului ii.mas fără închinători. Cei care plecau, nu dădeau uitării pe
f o s t u l lor zeu, î n lorcîndu-se la anumite ocazii, odată sau de două ori
intr-un ,in, s p r e a se închina lui.
C u t i m p u l , i n f l u e n ţ a ţ i de creştinism şi de iudaism, arabii şi-ait
t r a n s f o r m a t r e l i g i a î n l r - u n conglomerat de mistere, împrumutate de

* Cr.pit.ol re d a c ta t de P r. pro f. l o a n R â m u r e a n u şi P r. p ro f. M. P . Ş e s a n
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 413

la diferite culte. Din cauză că fiecare trib îşi avea zeitatea şi fiecare
familie îşi cinstea spiritul protector, numărul zeităţilor s-au înmulţit
continuu. Cinstirea şi adorarea unui singur Dumnezeu, A i ah, a fost îm­
pinsă tot mai mult în umbră. Cu toate acestea, centrul naţional al ara­
bilor a rămas faimoasa K a a h a din M e c c a , «Piatra neagră», un meteorit
în formă cubică de dimensiuni mari, care, din cauza nenumăratelor buze
care îl sărutaseră a devenit în decursul vremii neted. După credinţa
arabilor, «Piatra neagră» a fost primită de Ismail, liul lui Avraam şi al
roabei sale Agar, strămoşul poporului arab, în dar de la îngerul Gavriil *.
V e c h e a credinţă a arabilor a degenerat asllol în idolatrie. Spre
Kaaba se îndreptau an de an pelerini din toate colţurile peninsulei.
Cu ocazia acestor pelerinaje, pentru un timp de patru luni
încetau în fiecare an automat ostilităţile diferitelor triburi arabe.
Pasiunea răzbunării sîngelui se stingea, duşmanii şi prietenii
înfrăţindu-se într-o contemplare religioasă. Un alt merit al aces­
tor întruniri anuale de la M e cca a fosl iul reţinerea legăturilor între
triburile nomade. In fine, pelerinajele de la Mecca au fost şi într-o altă
privinţă o binefacere pentru arabi, căci an de an, la sfîrşitul serbărilor
religioase, avea loc un mare tîrg de mărluri, precum şi o întrecere poe­
tică, organizată de tribul Coreişiţilor, moşieri în arta comerţului şi a
tîlcuirii de versuri.
Acela, care şi-a dat seama de pericolul ce ameninţa pe arabii di­
vizaţi în numeroase triburi, şi care se războiau necontenit a fost M a­
h o m e d (570— 632).
Despre originea şi viaţa pe care a dus-o Mahomed «mull lăuda­
tul», «ipjaltslăvitul» sau «alesul lui Dumnezeu», pînă la păşirea sa ca
reformator, se ştie foarte puţin. Însemnătatea lui nu constă numai în
faptul că a dat arabilor o religie nouă, cu ajulorul căreia a consolidat
unitatea lor, cil mai ales in înfăptuirile politice ulterioare ale arabilor,
realizări ce au pulul fi traduse în faptă mulţumită «profetului» pentru
binele poporului său. Mahomed, în calitate de stăpînitor şi locţiitor
monarhic al lui Alah, a ştiut să lărgească hotarele statului naţional
arab, îndrumîndu-1 pe drumul ce avea să-l parcurgă spre a ajunge o
putere mondialii. Plecarea lui, din anul 662^de la M e c c a la Medina, aşa
* De la roaba A j'ar musulmanii se nunmso şi a^areni, ia r de la Ism ail — ism ailiţi. Arabii
au fost numiţi de bi/.atiLini şi saracini — dupa numele unui trib vecin cu Im periul bizantin.
414 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

numită H e d jr a (H eg iia ), a însemnat o piatră de hotar nu numai în viaţa

lui Mahomed, ci şi în cea a noii religii : islamismul sau «resemnarea» în
voinţa lui Dumnezeu.
Anul naşterii «profetului» nu ,se cunoaşte sigur : este 570 sau
poate 571. Tatăl lui Mahomed, Abdalah, a murit cu două luni înainte de
naşterea fiului, lăsînd moştenire o căsuţă, o sclavă abisiniană, 5 cămile
şi cîteva capre. Murind şi mama, micul orfan a fost dus la casa buni­
cului său, Abd-El-Mottalib. unde a avut par le de o viaţă mai bună.
Timp îndelungat nu i-a fost dat să se bucure de bunătatea bunicului,
căci după doi ani Abd-El-M‘ottalib a murit. G rija creşterii micului M a ­
homed este încredinţată bătrînului Abu Talib, un prieten sincer al tată­
lui profetului. A cesta fiind om sărac, Maliomcd a fost silit să-şi asi­
gure existenţa vînzînd fructe şi mure în faţa oraşului, păzind turmele de
oi şi de capre ale meccanilor înstăriţi, ocupaţie cu care se îndeletniceau,
afară de sclavi, numai oamenii foarte săraci.
Educaţia lui Mahomed a fost redusă. N-a învăţat nici să scrie,
nici să citească. De la cine a primit îndemn pentru concepţiile sale
religioase e greu de stabilit. în decursul călătoriilor făcute în to vără­
şia rudelor şi a negustorilor din Siria şi sudul Arabiei, a avut nenumă­
rate ocazii sa observe calităţile credinţei monoteiste a creştinilor şi a
iudeilor şi să afle cîte ceva despre monofizism.
La vîrsta de^25 ani a intrat în slujba unei văduve bogate, orga­
nizatoarea caravanelor din Siria şi Egipt, Chadija. Noua sa stăpînă, mai
în vîrstă decît el cu 15 ani, a simţit de timpuriu că ceva o atrage spre
arabul tînăr, plăcut şi interesant, plin de tărie sufletească. Pîna la c ă ­
sătoria sa cu bogata văduvă, Mahomed a trăil, asemenea confraţilor, în
mediul păgîn al Arabiei, în care j l utocraţia făcea ca viciile să fie toi
mai vizibile. După căsătorie..şi-a eliberai, ţoale sclavele şi..concubinele,
spre rîsul şi batjocura prietenilor şi cunoscuţilor. Mahomed a avui 7
copii : 3 băieţi şi A fete. Băieţii au murit de timpuriu.
In noaptea de 23 spre 24 a lunii Ramadan, luna de post a arabilor,
prin (>10 (¡12, tund frămîntat ca şi în alte rînduri de o luptă internă,
Mahomed, poel.nl visălor şi fantezistul exagerat, s-a retras în singură­
tatea peşterii muntelui Hirâ, spre nord de M ecca. Dedicîndu-se unei
asceze riguroase, a meditat zile şi nopţi. Frămîntat de vîrtejul chinuitor
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 415

al gîndurilor, în mintea lui a încolţit convingerea că numai el poate

salva pe arabi, readucîndu-i la vechea credinţă în existenţa unui singur
Dumnezeu.
După ultima revelaţie, socotită sfîntă pentru dregăloria sa profe­
tică, Mahomed a început a predica în public : «Nu este alt Dumnezeu
afară de Alah şi Mahomed e singurul său profet».
La început cei din M ecca nu l-au luat în serios. El se r i d i c a împo­
triva bogaţilor, a celor ce rîvneau la un cîştig frumos prinlr-o muncă
uşoară, a celor ce asupreau pe săraci, arătîndu-se indiferenţi laţii dc
acţiunile superioare ale vieţii, a celor ce dispreţuiau ceea ce dc fapt
era «un lucru pios, o faptă netrecătoare» (Sura, 18, 44) în comparaţie
cu plăcerile acestei lumi.
Observînd şi examinînd viaţa de toate zilele a arabilor, Mahomed
vedea că atît cei bogaţi, cit şi cei săraci, nu urmăreau dccît un ideal :
orăşenii interese pur comerciale, iar beduinii fapte glorioase dc arme,
de care erau legate o pradă bună, omorul îşi jaful. Nici cel bogul, nici
cel sărac nu se mai gîndea la Dumnezeu, executînd mai muII auLomat
obligaţiile rituale. A ceste constatări au avut darul să-l neliniştească
şi să-l întristeze. El predica stăruitor noua credinţă şi. morală, dar în-
tîmpină nu numai opoziţia, ci şi batjocura celor din Mecca ; de aceea
se gîndi să plece în alt loc.
Intenţia (profetului» de a pleca din M ecca la lalreb s-a malcrialîzai
/« 16 iu lie 622, dată considerată de califul Omar, în 6T7, ca începu/ui
ude\ (ircit al is to r ie i şi c a le n d a r is tic ii a r a b e. «Emigrarea» sau plecarea lui
Mahomed de la M ecca la Iatreb-Medina se numeşte în arabii «ol hcdjra»,
şi din această denumire s-a format cuvîntul, franţuzit «hegira».
Dacă în M ecca, Mahomed era căpetenia unei minorităţi huiduite,
asuprite şi urmărite, în Iatreb a devenii nu numai şeful şi conducătorul
unei comunităţi în plinii creştere şi dezvoltare, ci chiar şi căpetenia
unei asociaţii statali'. De aceea Mahomed a fost salutat cu mare însu-
11('ţire, atîl do noii convertiţi de la Iatreb, cît şi de vechii prieteni de
la Mecca. Prin strămutarea «profetului» la Medina sau Medinat-al-nabi
(oraşul profetului), cum se va numi dc acum înainte vechiul Iatreb,
primul pas gigantic pentru unirea arabilor a fost făcut.
Acum «profetul» a socotit că a sosit momentul să-şi ia revanşa
pentru cele îndurate. Negăsind nimic înjositor în actul răzbunării per­
416 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

sonale, deşi C oran u l recomanda «iertarea» drept o faptă bună şi plăcută

lui Dumnezeu, a socotit că a bătut ceasul ei.
Bătălia de la Badr din 19 Ramadan II (februarie 624), cînd 300 de
musulmani au putut infringe 950 de duşmani, poate fi socotită începutul
marilor victorii musulmane.
In ianuarie 630, în fruntea unei armate de 10.000 de luptători, M a ­
homed s-a îndreptat împotriva celor de la M ecca, avînd satisfacţia să
vadă capitularea cetăţii. în curînd, toate triburile arabe s-au închinat
lui Alah, singurul Dumnezeu adevărat, revelat prin Mahomed, căpe­
tenia religioasă îşi politică a poporului arai). La sfîrşitul anului 10 al
hegirei, adică în primăvara anului 632, Mahomed întovărăşit de toate
soţiile şi de o mare mulţime de credincioşi, a întreprins un pelerinaj
solemn la M ecca, ultimul drum spre oraşul său natal. Revenind la M e ­
dina, unde se simţea mai acasă decît în recucerită M ecca, în ziua de
13 rabi I, anul 11 (8 iunie 632) pe la ora prînzului, Mahomed a murit
în braţele soţiei sale favorite, Aişa, rostind cuvintele : «Iartă-mă Dum­
nezeule, ai milă de mine şi ia-mă în cel mai înalt cer, spre tine, cama­
radul meu cel mai mare».
După moartea lui Mahomed, în limba arabă Mohammed, au urmat
la conducerea musulmanilor între 632— 661 palru califi (succesori), nu­
miţi califii ortodocşi ai islamului, proveniţi dintre rudele şi prietenii mai
vechi ai «profetului». Dacă trimisul lui Alah s-a mulţumit cu predica-
rea islam ism u lu i ( = devotare lui Dumnezeu) triburilor arabe şi neamu­
rilor învecinate, califul Omar (632— 644) a început supunerea lor. Omar
a propovăduit «războiul sfînt» pentru cinstirea şi preamărirea lui Alah,
legînd această poruncă fanatică de sufletul fiecărui rnuslim (moslem
sau muslem = devotaţii lui Dumnezeu).
In timpul acesta, împăratul bizantin Heraclie (610— 641) s-a văzul
silii că înceteze plata anuală a unor triburi arabe de la hotarele Imperiu­
lui, in sarcina căruia cădea apărarea graniţelor Imperiului bizantin.
Odal.i cu cei nemulţumiţi, s-au ridicat toţi arabii sub conducerea c a ­
lifului, pornind la o campanie de cuceriri teritoriale. în primii zece ani
ai acestei campanii, Imperiul bizantin a pierdut Siria, Palestina şi Egiptul.
Asllel, după bătălia de la Iarmuk din 635, cînd armata imperială a
fost distrusă, arabii au cucerit în 636 Damascul, în 638 Antiohia şi Ie ­
rusalimul, în 642 Alexandria, iar între 639— 643 întreg Egiptul. Creştinii
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 417

copţi din Egipt, dorind să scape de dominaţia bizantină detestată, au

văzut la început în arabi pe eliberatorii lor, înlesnindu-le pătrunderea în
Egipt, dar s-au înşelat amar, deoarece aceştia, în curgerea secolelor,
i-au persecutat cu cruzime.
Concomitent cu luptele duse contra Bizanţului, musulmanii au por­
nit o campanie contra ţărilor din răsăritul Siriei. în 1 633, ei au reuşit
să cucerească Irakul, iar în 641 Mesopotamia. In 637 ei au reuşit să
cu cerească Ctesifonul, capitala Persiei. în bătălia de la Nehawand (Ekba-
tana) din 641, armata persană fu înfrîntă, avînd ca urmare prăbuşirea
regatului Persiei, care la 650 a fost în întregime cucerită de musulmani.
In 653 arabii au cucerit Armenia. între 705— 715, arabii au cucerit b a ­
zinul fluviilor Amu-Daria şi Syr-Daria, iar între 710— 713, bazinul flu­
viului Indus. De aici mahomedanismul a pătruns în India, China şi
insulele Malaieziei. -
După califul Omar, asasinat în 644, de un sclav de origine persană,
a urmat la conducerea musulmanilor Olhman ( f 656), în timpul căruia
luptătorii arabi din Egipt, nemulţumiţi cu procedeul ca prada de război
să fie împărţită cu conducerea din Medina, s-au răsculat, alegîndu-şi
conducător pe A ii, o rudenie a «profetului».
între 660 şi 750, a urmat la conducerea arabilor dinastia O m iazilor,
nume derivat de la strămoşul lor O m eia (Omeyya), şef al tribului Corei-
şiţilor înaintea lui Mahomed. Aceştia au stabilit capitala după 660 la
Damasc.
Primul calif din dinastia Omiazilor s-a numit Moavia, fost guverna­
tor al Siriei, care cerea ca alegerea califilor să se facă după merite reli­
gioase, nu după rudenia cu Mahomed. Califii din dinastia Omiazilor
impuseră în Egipt limba arabă, iar ca religie islamismul. Din anul 705,
limba arabă fu socotită obligatorie în administraţie. Astfel, în secolele
următoare, Egiptul a devenit ţară arabă. Cu timpul, în lumea arabă s-au
produs lupte interne. Dinastia Omiazilor a fost înlăturată în 750, cu
excepţia lui A h d el R ahm an , care a reuşit să se refugieze în Spania.
A b d u l A b b a s , fiind recunoscut de toţi musulmanii căpetenia lor
politică, a întemeiat o nouă dinastie, aceea a Abasizilor, numiţi aşa
după strămoşul lor, Abbas, unchiul lui Mahomed.
Califul Musawiah din dinastia Abasizilor a mutat în 762 capitala
de la Damasc la Bagdad. Unul dintre cei mai străluciţi suverani din
dinastia Abasizilor a fost Harun al Raşid (786— 809), contemporanul îm-
27 — Istoria bisericească
418 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

paratului francilor Carol cel Mare (800— 814). M e c c a a rămas doar cen ­
trul religios al lumii musulmane, care se întindea din Iran şi valea fluviu­
lui Indus pînă la Pirinei, în secolele V II— XI.
Din clipa în care arabii au cucerit Egiptul, ajungînd în posesia
flotei egiptene, au reuşit să înfrîngă flota bizantină şi, in 649 au cucerit
insula Cipru. In secolul următor, au cucerit în 713 Corsica şi în 720
Sardinia. Mai tîrziu, în 826, au cucerit sudul Italiei şi în 827 Sicilia, unde
se menţinură pînă în secolul al Xl-lea.
In răsărit, din 673, arabii au pornit asediul împotriva Constantino-
polului, care a durat cinci ani, incit se părea că Imperiului bizantin i-a
sunat ceasul din urmă. Imperiul a fost salvat graţie împăratului Con­
stantin al IV -lea Pogonatul (668— 685), nepotul împăratului Heraclie, ar­
mata bizantină reuşind cu aşa zisul «foc grec esc», un fel de aruncătoare
de flăcări, să incendieze corăbiile musulmanilor, silind şi trupele de
uscat să se retragă din faţa strălucitei capitale.
Pacea încheiată cu arabii nu a fost de lungă durată. In timpul îm­
păratului Justinian II (685— 695), Imperiul a fost slăbit printr-un şir de
lupte interne, deschizînd astfel din nou calea arabilor spre capitală. în
718, arabii asediază din nou Constantinopolul, cu gindul de a trece mai
departe în Europa. De data aceasta Imperiul a fost salvat de viteazul
împărat Leon al III-lea Isaurul (717^-740).
Arabii s-au străduit să ocupe ş i xapusul Europei, trecînd prin Africa
de Nord. Din Egipt, armatele musulmane au pătruns după 647 în nordul
Africii, cucerind un spaţiu larg, unde se afîă astăzi Libia, Tunisia, A l­
geria şi Marocul, ajungînd la 710 în faţa Spaniei. Astfel, în 698 au
cucerit Cartagina, care a fost în întregime distrusă, apoi au continuat
înaintarea spre Apus, izbutind să se statornicească în 710 la Ceuta, în
faţa Spaniei. In ţinuturile Africii de Nord, musulmanii au persecutat pe
creştini, dînd dovadă de un fanatism crud.
N esalisfăcuţi cu aceste cuceriri, arabii doreau să ocupe pămîntul
Spaniei, rîvnind regatul vizigoţilor, eare luase o dezvoltare înfloritoare,
de cînd regele ]or R ec a red îmbrăţişase în 586 creştinismul ortodox, ri-
dicînd Biserica Spaniei la rangul de Biserică de stat. Profitînd de tulbu­
rările interne din regatul Spaniei, guvernatorul arab al provinciei
Africa, M uxsa, a trimis în 711 pe generalul Tarik în golful Algesira, in
faţa stîncii care poartă numele Djebel Tarik, din care a rezultat numele
strîmtorii Gibraltar. Provincie după provincie, oraş după oraş, sînt
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 419

cucerite de musulmani. Oraşe mari, ca Sevilla şi Cordoba au fost silite

să se predea. între 711 şi 713 aproape toată Spania se afla în mîinile
arabilor.
Din Spania, arabii au trecut în Franţa, reuşind să cucerească, între
720— 732, sudul Franţei, cu gîndul de a începe cucerirea liuropei de la
vest, văzînd că n-au izbit să cucerească Conslanlmopoiul, în 718, pen­
tru a începe cucerirea Europei de la est. Ei au fost însă înfrînţi în
lupta de la Poitiers, în 732 de regele francilor Cai ol ,\Iurtei ( Cio­
canul), (715— 741), care a pus capăt înaintăm arabilor spre Europa
de Ia vest.
în Spania, populaţia a trebuit să se supună noilor cuceritori. Bise­
rica a fost deposedată de toate bunurile şi de toată auLoriLalea, dar
populaţia spaniolă, în ciuda persecuţiei, ;i reuşii să-şi păstreze limba,
obiceiurile şi credinţa creştină.
Abasizii fiind răsturnaţi, arabii formarii în secolul al IX -lca calitate
independente, dintre care cel mai renumil n lost califalul de Cordoba,
din Spania, înfiinţat în 929. De la 969 l aliini/.ii, descendenţi din Fatima,
o fiică a lui Mahomed, formară caliiale independente în Egipt califatul
de Cairo, înfiinţat în 973, în Siria şi in nordul Africii.
In 1073, turcii selgiucizi, succesorii lui Selgiuc (Seldgiuk | 1030)
veniţi din A sia centrală, intraţi în serviciul califatului de Bagdad, ocu­
pară acest califat, devenind stăpînii lui. Ei au împrumutat religia musul­
mană de la arabi, devenind susţinători Iernatici ai mahomedanismului. De
la Bagdad, ei s-au îndreptat spre nord, reuşind să cucerească Armenia şi
cea mai mare parte a Asiei M ici în secolele X I şi XII.
Cuceririle arabilor au fost salutate cu însufleţire mai. ales de creş­
tinii nestorieni şi monofiziţi de ia hotarele Imperiului bizantin, care
sperau să obţină toleranţă religioasă de la noii lor stăpîni. La început,
intr-adevăr, nestorienii din Persia au avut un regim privilegiat, ajun-
qînd uneori să obţină funcţii înalte la curtea califilor. Episcopii nesto-
rieni şi monifiziţi s-au bucurat de un regim special, avînd în calitatea
de reprezentanţi politici ai comunităţilor lor, depline puteri şi drepturi
jurisdicţionale, holărînd asupra membrilor comunităţii lor. Marile lagăre
militare de la Damasc din Siria, Kufa şi mai tîrziu Bosra din M esopota­
mia, Cairo din Egipt şi Cairuan din Tunis, au devenit capitale de pro­
vincii în care rezidau generalii musulmani în calitate de guvernatori.
420 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

Ceea ce au reuşit să cucerească cu puterea armelor, arabii au stăpînit

şi condus cu multă pricepere. Cu instinctul unui negustor priceput, ei
şi-au m enajat întrucîtva supuşii, nesilindu-i să treacă de la legea lor,
dar le-au impus biruri şi s-au îngrijit ca dările să fie încasate la timp.
Doctrina mahomedană. Mahomed n-a scris nimic şi e discuţie dacă
ştia să scrie şi să citească. El a avut, însă, grijă ca învăţătura sa să fie
fixată în scris de prietenul şi secretarul său, Zaid.
Doctrina mahomedană, ştiinţa, legislaţia civilă şi religioasă a mu­
sulmanilor se află în Coran ( = Carte de cili re, recitire, vestire), soco­
tită cartea sfîntă a musulmanilor. Coranul oslo împărţit în 114 «sure»
( = capitole) iar acestea în 6.219 versete şi are două ediţii, cea de la
M e c ca şi cea de la M edin a. Meritul cel mai mare în redactarea finală a
Coranului a revenit califului Othman. care ,avînd la îndemînă un bun
manuscris, l-a confruntat cu alte texte, a transcris Coranul şi a ars apoi
toate celelalte ediţii, pentru ca să existe o forhiă unitară a cărţii sfinte
musulmane. Dintre surele Coranului, cele mai des repetate sînt l- a şi
a 92-a. Cea dintîi este foarte scurtă şi are în islamism valoarea pe care
o are în creştinism T atăl nostru.
Pe lîngă Coran, islamismul are un al doilea izvor doctrinar numit
Hadith ( = comunicare, istorisire), alcătuit din diferite tradiţii orale,
«sunna» ( = tradiţie), în secolul al II-lea al orei musulmane. De la
termenul «sunna» musulmanii tradiţionalişti se numesc suniţi. în schimb,
musulmanii din Persia şi din regiunile învecinate, nu acceptă
«sunna» — tradiţia şi se numesc _şiiţi. Numai a zecea parte dintre mu­
sulmani sînt adepţi ai şiismului, m ajoritatea fiind formată din suniţi
(ortodocşi), iar sectele arabe au un foarte mic număr de credincioşi. •
Atît suniţii cît mai ales şiiţii s-au împărţit în cursul istoriei în di­
ferite secte. Dintre sectele şiite, mai cunoscute s în t: ismailiţii, carnaţii,
druzii şi altele.
Învăţătura lui Mahomed este eclectică şi sincretistă. Ea a luat naş­
tere din elemente iudaice, din Vechiul Testament şi din Talmud, din
creştinism, din vechile tradiţii arabe, din parsism şi dintr-o slabă in­
fluenţă a cugetării greceşti.
Dogma esenţială a mahomedanismului este aceea a u n icităţii Iui
D u m n ezeu (Alahj, rezumată în formula lor de c re d in ţă : «Nu e x is tă
D u m n ezeu a fa r ă d e A la h şi M a h o m ed e s t e p r o fe tu l său». Toţi muri­
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE "421

torii trebuie să asmltp şi să se supună lui Dumnezeu (Alah), puterea

lui îiind nemărginită. Alah este bun, atotputernic, înţelept, mărinimos,
dar şi crud şi violent. Domnia lui este nelimitată, iar soarta omului e
hotărită de Alah.
In Coran se află discutată şi dogma Trinităţii. Iisus este amintit sub
numele de M esia ; nu este Fiul lui Dumnezeu, ci un profet. El este fiul
Măriei, pentru că, după concepţia islamică, Dumnezeu nu poale avea
un Fiu. Ca atare Fecioara M aria nu-i Maica Domnului, ci mania pro­
fetului Iisus.
Cît priveşte Duhul Sfînt, El nu este decîl un înger, identificat în
persoana îngerului Gavriil.
: A doua caracteristică principală a islamismului oslo fatalismul
(bismet). Destinul face ca omul să lucreze nili-un lei sau altul, nepu-
tîndu-şi schimba soarta fără voinţa lui Dumnezeu.
In afară de Alah, musulmanii afirmă credinţa lor în îngeri, spirite,
profeţii, cărţi sfinte şi viaţa viitoare, în existenţa raiului şi iadului.
Pentru cei ce merg în ^paradis, fantezia araba a inventat tot felul de
plăceri senzuale, iar pentru cei din iad chinuri groaznice. Teologii
musulmani de mai tîrziu, dîndu-şi seama do esluilologia islamică că este
în contrast cu dogma spiritualităţii lui Dumnezeu (Alah), au introdus în
aceasta şi un element spiritual, afirmi rid că cei care vor merge în pa­
radis, vor avea fericirea de a contempla pe Dumnezeu.
In viaţa aceasta, musulmanul are datorii faţă de Dumnezeu (Alah)
şi faţă de oameni. El este obligat : 1. Să creadă în Alali ca Dumnezeu
unic şi în Mahomed ca trimisul său ; 2. Să-şi. facă rugăciunea rituală de
- r i nei ori pe zi la anumite ore ; 3. să facă milosLenie ; 4. să postească o
lună (Ramadan) ; 5. să facă cel puţin o dată în viaţă un pelerinaj la
M eeca ; 6. să lupte contra necredincioşilor (războiul sfînt — djihad) şi să
răspîncleaseă islamismul chiar cu forţa. Prin astfel de «războaie sfinte»
au reuşit musulmanii să răspîndească islamismul şi să creeze două im ­
perii dintre ceh' mai mari în istorie, califatul arab şi ImperiuLoiiiraan.
, Pentru statele moderne musulmane, obligaţia religioasă a «războiu­
lui sfînt» a încetat să existe ca atare, deşi ea mai este susţinută de
unii musulmani fanatici. .
Referitor la căsătorie, după Coran, mahomedanii puteau să aibe
patru soţii şi mai multe concubine, pentru a avea cît mai mulţi copii şi
422 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

în consecinţă cît mai mulţi soldaţi pentru răspîndirea islamismului în

lume. ,
In prezent, musulmanii din lume numără circa 600 de milioane de
adepţi. M ajoritatea trăiesc în Extremul Orient şi în Asia M eridională,
90% din populaţia Indoneziei. Afganistanului şi Pakistanului fiind mu­
sulmani. A celaşi procent de musulmani există în ţările din Orientul M ij­
lociu : Arabia Saudită, emiratele de la Golful Persic, Irak, Iran (Persia)
şi Turcia. In Africa, ei sînt răspîndiţi în ţările următoare : Egipt, Libia,
Tunisia, A lgeria şi Maroc.

BIBLIOGRAFIE
M. K a s i m i r s k i , Le Koran, 2 vol., Paris, 1921; nouvelle éd., Paris, 1970.
M. H a m i d u 11 a h, Le Saint Coran. T exte arab e et trad., fr., 8-e éd., A nkara,
1973.
D. M a s s o n , Le Coran, Paris, 1 9 6 7 ; Coranul. T rad u cere de S. O. Isopescu, 1920.
C L S c h a e f f n e r , Grande Encyclopédie de ¡'histoire, t. III : Mahomet. Charle­
magne. Les croisades, Paris, 1973.
M. T h . H o u t s m a şi colaboratorii, Encyclopedic, de l'Islam, 4 vol., Leyden,
Paris, 1913— 1 9 3 6 ; 2-e éd., 2 vol., fasc. 1— 37, Leyden, 1960— 1964.
E. R a b b a t, Les chrétiens dans ¡'Islam des premieres temps. T. 1, L’Orient
chrétien à la veille de l'Islam ; T. 2. Mahomet, prophète arabe et iondateur d'Ëtat,
Beyrouth, 1980— 1981.
A. G u i l l o u , A. F. B u r g a r e l l a et A. B a u s a n i , L'impero bizantino
e ¡'islamismo, Torino, 1981, X V — 588 p.
G. F i n a z z o, I Musulmani e H Cristianesimo, Aile origini del pensiero islá­
mico (sec. V II— X ), Roma, 1980.
A . M i g u e l , L'Islam et sa civilisation. V ll-e - - X X X -e siècle, 2-éd., Paris, 1977.
A. R e y G o 1 d z e i g u'e r, Le Royaume arabe, A lger (1977), 815 p.
M. A. S h a b a n , Islamic history. A new Interpretation. À. D. 600— 750 (A.H. 132),
Cam bridge, London, New Y ork, M elbourne, 1976.
D. şi J . S o u r d e l , Civilizafia Islamului clasic, 3 vol., Trad. A. Decei,
B ucureşti, 1975.
M. C a n a r d , Byzance et les musulmans du Proche Orient, London, 1973, 536 p
D. S o u r d e l , L’Islam, 8-e éd., Paris, 1972.
L o t h a r R a t h m a n , Geschichte der Araber von den Anfängen bis zur Gegen­
wart, 2 Bd., Berlin, 1971.
B. B u r c h a r d, Die Söhne Ismaels. Geschichte und Kultur der Araber,
Leipzig, 1971.
il\ M. H o l t , The Cambridge History oí Islam, 2 vol., Cambridge, 1970, XV III —
815 p.
P h i l i p K. H i t t i , History of the Arabs irom the earliest Times to the Present
8-th ed., London, New York, 1963.
W. M o n t g o m e r y W a t , Mahomet à Mèdine, Trad., S.-M. G u i l l e m i n -
F. V a u d o u, Paris, 1959, 408 p.
I d e m , Mahomet à la Mecque, trad. F. D o u r v i 1, Paris, 1958.
I. G o l d z i h e r , Le dogme et la loi de l'Islam. Trad. F. A r i n , 2-e éd., P.
G e u n t h e r , Paris, 1958.
 EREZII, SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 423

I d e m , V orlesungen ¿iber den Islam, 2-e Aufl. K. W i 11 t e r, H eidelberg, 1925.

M. G a u d e f r o y - D e m o m b y n e s , Mahomet, Paris, 1957, X X III, 709 p.
F. K e l l e r h a l s , Der Islam , 2 -e Aufl., Stuttgart, 195G.
T. A n d r a e , Les origines d e l'Islam et le Christianisme, Paris, 1955.
I d e m , Mahomed, 1932, R. B l a n c h è r e , Le problèm e d e M ahom et, Paris, 1952.
Th. C a r 1 y 1 e, Eroii. Cultul eroilor şi eroicul hi istorie, ed. a 2-a, Bucureşti,
1 9 2 5 ; p. 57— 1 0 3 ; Mahomet. Islamul.
In lim ba română
Diac. Prof. E m . V a s i l e s c u , Istoria religiilor, ed. a 2-a, Bucureşti, 1982, p.
149— 178 ; Religia arabilor. Islamismul.
D. C a n t e m i r , Sistemul sau întocm irea religiei musul ma ne, trad u cere, studiu
introductiv şi note de V irgil Cândea, Bucureşti, 1977, 687 p.
C. R u d n e a n , Religia islam ică, O raviţa, 1931.
G h . P o p e s c u - C i o c ă n'e 1, M ahom ed şi opera sa, Bucureşti, 1909.

Iconoclasmul. Sinodul VII ecumenic

de la N iceea din 787*

T Din timpul împăratului Justinian iconografia ortodoxă a luat un

avînt deosebit, în cadrul noului «stil bizantin» arhitectonic cu cupolă,
care simboliza cerul cu harurile dumnezeieşti şi care a uşurat amplifi­
carea «frizei» capadociene cu scene în serie şi în mişcare ; a apărut
şi «friza Acatistului M aicii Domnului», în secolul VII. Paralel s-au
înmulţit şi icoanele portative şi praznicarele, oferite credincioşilor spre
sărutare ,• la bază stătea concepţia că unele sfinte icoane sînt şi «făcă­
toare de minuni», prin puterea sfînlului respectiv. Argumentul sinodal
a fost găsit în dispoziţia sinodului quinisext din B92. în canonul 82,
care întemeia cinstirea icoanei Mîntuitorului pe dogma «înlrupării» sale.
Dar în secolul VIII, Biserica a fost greu tulburată de încercarea
unor împăraţi de a înlătura acest cult al icoanelor, dezlănţuind pri­
goană contra clericilor şi a credincioşilor care le venerau. A ceastă
prigoană se numeşte ic o n o cla sm (distrugerea icoanelor) sau ic o n o m a h ie
(luptă contra icoanelor). Ea este ultima criză bisericească, răsărită din
monofizism, care refuza icoana Mîntuitorului, negîndu-i firea umană.
Cauza luptei contra icoanelor este pe de o parte dezvoltarea luată
de cultul lor, în care creştinii ajungeau uneori la exagerări, pe de alta
mentalitatea profană a unor împăraţi ¡saurieni şi armeni, supăraţi pentru
cinstirea prea mare adusă icoanei Mîntuitorului. A ceşti împăraţi erau
* C ap itol re d a c ta t de P r. p ro f. M. P . Ş esn n
424 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă

influenţaţi şi de polemica iudaică contra icoanelor, precum şi de repro­

şul califilor arabi care vedeau în ele idolatrie ¡şi călcarea poruncii a
Il-a a Decalogului (leş. 20, 4). Cel dintîi împărat iconoclast a fost
L e o n III Iaflum i.7777-—747), general şi suveran capabil, dar abuziv în
politica religioasă. El se credea «împărat şi preot», şi urmărea, odată
cu înlăturarea icoanelor, o reformă bisericească. Prima măsură icono­
clastă a fost porunca să fie îndepărtate icoanele din.biserici (726). La
aceasta, împăratul a fost îndemnat de unii episcopi isaurieni. Măsura
imperială a scandalizat însă pe credincioşi şi a dat naştere la tulburări.
Cînd ofiţerul Jo v in u s s-a dus în suburbia Chalkoprateia din Constan-
tinopol, spre a da jo s icoana făcătoare de minuni a Mîntuitorului, un
grup de femei pioase, pline de indignare, s-au repezit la el smulgîndu-i
scara de sub picioare şi l-au omorît. De asemenea, cînd un soldat a
îndrăznit să dea jo s de pe poarta nai atu Ini o cruce, a fost (rupt în
bucăţi de poporul înfuriat. Leon văzînd intransigenţa şi nemulţumirea
din capitală şi din Asia Mică, şi-a dat seama că a mers prea departe,
încercarea lui de a cîştiga pe papa Qng.Qic.JLI (715— 731) şi pe ven era­
bilul patriarh Ghp.rmnn al Constantinopolului n-a reuşit.
Spre a da impresia că a lucrat în mod legal, Leon III a convocat
pentru 17 ianuarie 730 un sfat al senatorilor şi al celorlalţi demnitari
ai statului şi ai Bisericii, cu scopul de a-i cîşliga pentru planurile sale
iconoclaste. Afară de venerabilul patriarh Gherman (715— 730), care în
prezenţa celor invitaţi la marea adunare a arii Lat împăratului enorma
greşeală, toţi cei de faţă s-au declarat gata sii se conformeze hotărîrilor..
Aşa s-a pornit « ico n o c la sm u l im p eria l» .
Leon vrea să scape de patriarhul n ed oril; Gherman e învinuit de
crimă de les-m ajestate, iarA n aşiaşie^ ^ ucenicul şi singhelul patriar­
hului, care demult rîvnea să-i__ocupp locul, l-a acuzat de purtare nc-
cuviincioasă.^La 22 ianuarie 730> scaunul patriarhal de la Constanti-
n o p o l cm'a ocupat de acest Anastasie (730— 754).
Alunei împăratul a dat primul edict, prin care urmărea distrugerea
icoanelor, dar admitea cinstirea Sfintei Cruci. în întreg cuprinsul îm-
pin.iţiei a început lupla făţişă împotriva icoanelor ¡şi a iconodulilor. La
ConsfanUnopol loţi creştinii erau somaţi să-şi aducă icoanele în pie­
ţele publice, spre a fi arse. Cine se opunea, era ars de viu sau to r­
turai, Lăindu-i-se o mînă sau un picior. în aceste zile de groază, mulţi
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 425

creştini continuînd să cinstească icoanele şi moaştele sfinţilor şi-au

plătit curajul cu viaţa. Tot atunci un însemnat număr de călugări,
fiindcă nu au voit să predea icoanele mînăslirii lor, au fost maltrataţi,
iar locaşurile lor distruse.
Apusul creştin a condamnat iconoclasmul, pentru că, deşi în Apus
icoanele bisericeşti aveau numai o utilizare estetică şi pedagogică,
distrugerea acestor icoane strica educaţia religioasă. Atunci papa Gri-
gore III (731— 741) şi-a îndreptat interesul politic spre regatul francilor ;
in schimb, ca măsură de represalii, împăratul Leon, în 731 a încadrat şi
economic Imperiului Italia de jos şi Sicilia (aşa-zisa «smulgere» şi a
Ibricului în 731 sau 756 este doar un prelexl al istoricilor papali spre a
acoperi o pretenţie papală jurisdicţională nereuşită).
împotriva iconoclasmului a scris Sfîntul loan Damaschin (ţ 749), mo­
nah teolog, trăitor la Damasc şi Ierusalim. Respingînd învinuirea că prin
venerarea icoanelor s-ar comite o erezie, o reînviorare a idolatriei pă-
gîne, el a dezvoltat o iconosofie precisă, caro concepe icoana ca sim­
bol şi m ijlocitor cu sfîntul reprezentat. Astfel icoana are un rol mul­
tiplu: de a împodobi locaşul de închinare (estetic); de a învăţa din
istoria Bisericii (pedagogic) ; de a însoţi cultul divin (latreutic) şi de
a m ijloci harul divin (haric). Scrierile Simţului loan Damaschin sînt
străbătute de duhul sfinţeniei, al smereniei şi umilinţei, precum şi de
o profundă dragoste faţă de Hrislos, Biserică, Fecioara M aria şi de
Sfinţi. în plus Sfîntul loan Damaschin l-a înfruntat pe împăratul Leon
III pentru abuz de putere, precizJnd că : «nu se cuvine împăratului să
dispună de capul său în Biserică».
Cu moartea lui Leon III, primul capitol al marii drame a luptelor
iconoclaste s-a terminat. Dar lupta iconoclastă o va continua cu mai
multă furie fiul său C on stan tin V zis si C o u ro n y m o s (740— 775), un
fanatic duşman al sfintelor icoane, dar bun general de oşti.
Dacă Leon al Ill-iea a lăsat ca edictul de interzicere a icoanelor
să fie sancţionat de consiliul suprem al Imperiului, fiul său Constantin
al V-lea a crezut că a sosit momentul ca un sinod bisericesc să se
pronunţe împotriva icoanelor, căci considera iconodulia ca o răzvră­
tire împotriva Imperiului, avînd de înfruntat în interior r ă s c o a la lui
A rta h a sto s, spTijinit tocmai de iconoduli. Spre a putea da acelei adu­
nări un caracter solidar, a lăsat ca toate scaunele episcopale vechi sau
426 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

altele noi să fie ocupate de oameni de încredere. Pe lîngă aceste m ă­

suri de ordin administrativ bisericesc, a început şi o întinsă propa­
gandă. în diferite centre aveau loc şi aşa numitele «silentia», în care
sprijinitorii iconoclasmului vorbeau credincioşilor despre păcatul comis
de iconoduli prin cinstirea icoanelor. Totodată au avut loc discuţii
publice între iconoduli şi iconoclaşti, dar toţi cei care apărau icoanele
erau la sfîrşitul disputelor arestaţi. De asemenea, Constantin s-a in­
teresat şi de literatura iconoclastă. Cînd a crezut că terenul a fost bine
pregătit pentru scopurile sale, a convocat pe episcopii Imperiului la
un mare sinod ce urma să se ţină pe solul Asiei, între Chrysopolis şi
Calcedon.
între 17 februarie şi 8 august 754 s-a întrunit un mare sobor la
Hieria, palatul imperial pe ţărmul asiatic al Bosforului, la nord de
Calcedon, care urma să fie socotit al V ll-lc a sinod ecumenic, par-
ticipînd 338 episcopi, care s-au plecat hotărîrilor dictate de pre­
şedintele sinodului, arhiepiscopul T e o d o s ie d e E tes, scaunul patriarhal
fiind atunci vacant. Patriarhii din Alexandria, Antiohia şi Ieru­
salim, aflaţi sub stăpînirea saracinilor — arabilor — nu au parti­
cipat. De asemenea nici episcopul Romei n-a fost reprezentat. La şedinţa
din 8 august a participat şi împăratul. La 29 august 754, în forul din
Constantinopol, s-au dat publicităţii hotărîrile eretice ale acestui pseudo-
sinod, ca tot poporul să poată lua cunoştinţă de ele. Procesele verbale
ale şedinţelor însă s-au pierdut. Tot ce ne-a rămas este fomos-ul (hotă-
rîrea adunării, adică a sinodului) celor 338 de episcopi, prin care au
hotărît, în «unanimitate», ca orice icoană să fie neîntîrziat aruncată din
casa Domnului. Cine îndrăznea pe viitor să facă o icoană sau s-o
cinstească, sau s-o aşeze într-o biserică sau casă particulară, în cazul
că era episcop sau preot ori diacon, urma să fie depus, iar dacă era
călugăr sau laic să fie anatematizat şi predat autorităţilor civile spre
a fi judecat, ca unul ce s-a declarat duşman al Tatălui ceresc şi al dog­
melor sfinte.
Împăratul a mai dispus ca şi moaştele sfinţilor să fie profanate
şi arse.
După închiderea sinodului, Constantin V a ordonat ca toate bise­
ricile să fie despuiate de icoane, iar picturile murale şi mozaicurile să
fie arse şi acoperite cu un strat gros de var. Spre a împodobi pereţii
rămaşi goi în urma devastărilor barbare, a dispus ca bisericile să fie
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 427

împodobite cu tablourile împăratului, cu picturi inspirate din natură :

păsări, fructe, precum pomi şi scene profane, ca alergări de cai, scene de
vînătoare, teatrale şi de război, forme geometrice.
Constantin a mai cerut tuturor episcopilor şi monahilor să-i dea
o declaraţie prin care se angajau că sînt de acord cu hotărîrile sinodului
de la 754. Dar în executarea hotărîrilor sinodului s-a lovit de greutăţi
neprevăzute, imprimînd ultimelor două decenii ale domniei un caracter
sîngeros şi de lupte contra monahilor (monahomahic).
Dacă m ajoritatea clerului superior, terorizat de puterea împăra­
tului, s-a plecat, călugării au manifestat o rezistenţă ciîrză faţă de ho­
tărîrile pseudosinodului VII ecumenic şi alo voinţei împărăteşti. Îndîr-
jiţi de lupta dreaptă şi de protestele venite clin Apus şi din eparhiile
răsăritene, ce nu aparţineau Imperiului bizantin, cure înfierau toate
ce le hotărîte la 754, rezistenţa călugărilor, a femeilor pioase, precum
şi a mulţimii dreptcredincioase, a umplut de niînie pe împăratul Con­
stantin. Rezultatul ciocnirilor celor două curente potrivnice nu a în-
tîrziat să se arate.
Căutînd noi m ijloace cu ajutorul cărora să-şi silească supuşii să se
lepede de cultul icoanelor, împăratul a cerut şi prestarea unui jură-
mînt solemn făcut pe Sfînta Evanghelie, că nu vor mai avea nici o
legătură cu vreun călugăr, căutînd dimpotrivă să prindă «pe toţi trîn-
torii îmbrăcaţi în haine negre», batjocorindu-i, scuipîndu-i şi lovindu-i
cu pietre». Primul care a prestat acest jurămînt a fost patriarhul C o n ­
stan tin II (754— 756), care, de pe anvon, cu crucea în mînă, şi-a îndemnat
credincioşii să-i urmeze exemplul.
Dar la 766, patriarhul Constantin, după ce timp de 12 ani fusese
o unealtă în mîna împăratului, era depus şi exilat, avînd parte de un
sfîrşit tragic, fiind maltratat în văzul mulţimii adunate în circ, apoi
decapitat, iar trupul predat medicilor palatului pentru cercetări ştiin­
ţifice. în locul rămas vacant a fost ridicat N ich ita I (766— 780) care îna­
inte fusese simplu preot la biserica Sfinţilor Apostoli. Noul patriarh,
spre a cîştiga dragostea împăratului, a lăsat ca peste toate icoanele din
palatul patriarhal, ce nu căzuseră pradă iconoclaştilor, sa fie aplicat un
strat gros de vopsea.
Urgia împăratului s-a revărsat şi asupra unui mare număr din de­
ţinătorii unor înalte funcţii, care au fost pedepsiţi cu moarte sau exil,
pentru statornicia faţă de cultul icoanelor.
428 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

■ Urmaşul lui Constantin al V -lea a fost fiul său L eo n IV C h azaru l

(775— 780), numit aşa după mama sa Irina, prima soţie a împăratului
Constantin V. A fost o fire blîndă. Dîndu-şi seama că părintele său
a mers prea departe în lupta împotriva icoanelor, acesta a făcut ca
excesele împotriva cultului Fecioarei Maria şi lupta împotriva mona­
hismului să-şi găsească un sfîrşit brusc. Meritul în noua atitudine faţă
de închinătorii icoanelor a fost ¡şi al soţiei sale Irina, de origine din
Atena, înflăcărată adeptă a cultului icoanelor.
‘Îr După moartea timpurie a împăratului Leon ai IV-lea, tronul bizantin
a trecut în seama lui C on stan tin V I P o firo a c n ctu l (780— 797), un copil
de 10 ani. în locul minorului, frînele guvernului au fost conduse de
mama sa Irin a (f 802), care oficial a împărţit tronul cu fiul ei. Domnia
ei a fost o binefacere pentru creştinii răsăriteni, care au putut din nou
să cinstească icoanele. Mînăstirile au redevenit adevărate pepiniere de
credinţă ortodoxă, găsind un aprig luptător în persoana egumenului
P laton de la mănăstirea Sakkudion, în Bitinia, şi a Sfîntului T e o d o r Stu-
ditu l (f 11 noiembrie 826) de la mănăstirea Sludion din Constantinopol.
■ Ocupată cu luptele cu arabii şi slavii, Irina nu a păşit prea hotărît
împotriva iconoclaştilor. A căutat totuşi să reintre în vechile legături
cu celelalte Biserici ale lumii creştine, care rupseseră relaţiile cu împă­
raţii iconoclaşti.
Scaunul patriarhal fiind vacant prin retragerea patriarhului Pau l IV
(780— 784) a fost ales T a ra sie (784— 806), om învăţat, care de la început
era hotărît să lucreze pentru izbînda iconodulilor. El a trimis delegaţi
cu o «synodică» şi o mărturisire de credinţă la celelalte Biserici pa­
triarhale şi la Roma, invitîndu-le la un mare sinod. Neinvitarea Bisericii
france a nemulţumit pe regele Carol cel M are (768— 814).
S-a. hotărît ca sinodul să fie deschis la iulie 786 în biserica
Sfinţii Apostoli din Constajatmopol. Dar cu o zi înainte o mulţime de
soldaţi din garda imperială, cei mai mulţi veterani ai împăratului Con­
stantin. V, cîl şi episcopii iconoclaşti, au căutat să împiedice : des-
ciiidcKM sinodului. Manifestanţii fiind împrăştiaţi, sinodul a putut fi
deschis ,i doua y.i sul) preşedinţia lui Tarasie. împărăteasa şi fiul ei au
asistat In solemnitatea deschiderii. Intrîndu-se în obiectul discuţiilor,
au fost cercetate loale locurile din Sfînta Scriptură şi Sfînta Tradiţie,
care au legătură cu sfintele icoane şi m ajoritatea participanţilor au
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 429

cerut ca pseudosinodul de la 754 să fie declarat o simplă adunare ce

n-are nici o legătură cu Biserica. Dar, repetîndu-se demonstraţia ico ­
noclaştilor, spre a împrăştia pe manifestanţi, împărăteasa Irina a de­
clarat sinodul închis. Mulţi dintre episcopii veniţi din provincie şi tri­
mişii papali s-au retras din ,Constantinopol.
Apoi Irina, folosindu-se de un pretext — o campanie fictivă împo­
triva arabilor — a ştiut să îndepărteze din capitalii trupele iconoclaste,
şi în locul lor au fost aduse trupe iconodule din Tracia. Odată liniştea
restabilită în capitală, în mai 787 Irina a înnoit invitaţiile pentru noul
sinod ce se va deschide în Bitinia, la N ic e e a . ca al "VU-lt a S in o d ecU-
mOrUc adevărat.
împărăteasa şi fiul ei au fost reprezentaţi pi in doi demnitari su­
periori, papa A d rian I (772— 795), prin arhipresbiterul Pelru şi abataele
Petru de la Sfîntul Sava, iar patriarhii Alexandriei şi Anliohiei prin mo­
nahii Ioan şi Toma. Sinodul s-a ţinut înlrc_21 sv n h 'in brie si 13 o c t o m ­
b r ie 787. Din actele Sinodului se ştie că şedinţele au l'osl. conduse de pa­
t r i a r h u l T ora sie. Numărul episcopilor care au participat la acest Sinod a
fost intre 330 si 367. Afară de membrii cu drept de vot au mai fost pre­
zenţi peste Î30 arhimandriţi, egumeni şi monahi. Sinodul a combătut
punct cu punct hotărîrile pseudosinodul ui de la 754, contestîndu-i-se
calitatea de «adunare ecumenică», înlrucîl la aşa zisul «sobor biseri­
cesc» nu au fost reprezentaţi nici patriarhii Răsăritului, nici episcopul
Romei.
x Hotărîrea Sinodului, orientală după precizările Sfîntului Ioan Da-
maschin, cuprindea următoarea decizie dogmatică: Este permis şi
chiar util şi bineplăcut lui Dumnezeu a face icoane religioase şi a le
v e n e ra ; dar această venerare să fie numai cinstire (irpoaituv^aic), iar nu
adorare (âXrj&ij Xa-zpeia), căci aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu,
apoi cinstirea icoanelor este numai relativii (o/stixt]), pentru că respec­
tăm icoana numai pentru că ea reprezintă o persoană sfîntă, pe Hristos.
Deci, cinstirea nu se adresează materiei icoanei şi astfel ea nu este
idolatrie. în consecinţă este bineplăcută şi cinstirea icoanelor Sfinţilor
lui Hristos, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor îngeri, ca şi a sfintelor
moaşte şi a sfintei cruci (P.G. XIII, 377 şi 379). în continuare a fost apro­
bată A c r iv ia Sfmlului Ioan Damaschinul cuprinzînd «Expunere precisă
a credinţei ortodoxe». Sinodul a liwi dat 22 de canoane, în scopul re ­
4 30 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

medierii încălcărilor din timpul iconoclasmului. în fine delegaţii papali

au îrişfiinţat despre aprobarea la Roma a Sinodului «quinisext» din 692,
de către papa Adrian I, în 785, care a cuprins canoanele acelui sinod
în «Colecţia Hadriani» (Mansi, XIII, 4.14 s).
Despre mersul dezbaterilor patriarhul Tarasie a făcut un raport
amănunţit împăraţilor, şi de asemenea a adresat o circulară către toţi
preoţii şi clericii capitalei şi ai celorlalte Biserici, spre a putea lua şi
ei cunoştinţă despre hotărîrile Sinodului VII ecumenic. Ultima şedinţă,
a 8-a, a Sinodului VII ecumenic a avut loc în 13 octombrie 787 în palatul
imperial Magnaura din Constantinopol, în prezenţa suveranilor. După
cuvîntarea patriarhului, atît Irina cît şi fiul ei. au luat cuvîntul şi, la ru­
gămintea sinodalilor, au semnat şi ei hotărîrile Sinodului VII ecumenic,
înainte de a se închide şedinţa, împăraţii au cerut să fie citite din nou
dovezile patristice în favoarea cinstirii icoanelor, care au fost aduse la
cunoştinţa sinodalilor în şedinţa a 4-a. După aceea, toţi cei de faţă, au
mulţumit lui Dumnezeu pentru ajutorul dat de a fi duse la bun sfîrşit
lucrările Sinodului.
Curînd după închiderea Sinodului VII ecumenic de la Niceea, Carol
cel M are (768— 814) — care nu va recunoaşte acest sinod — a primit
traducerea latină deformată a actelor sinodului, şi atunci el a predat-o>
teologilor de la palat, comentînd cu ei atitudinea ce urma să fie luată
faţă de Sinodul V II ecumenic. Teologii franci au fost însărcinaţi să alcă­
tuiască o scriere polemică împotriva celor stabilite la Niceea, cunoscut
în istorie sub numele de L ibri C a r o lin i; regele polemiza atît împotriva
pseudosinodului de la 754, cît şi contra Sinodului de la 787.
Noul împărat N ic h iio i I (802— 811) a continuat politica pacifistă
a împărătesei Irina privitoare la cultul icoanelor, ca şi cumnatul său
M ih ail I R h a n g a b e (811— 813), care a dispus ca toţi exilaţii şi întemni­
ţaţii să-i?i recapete libertatea.
Dar înfrîngerea suferită în luptele cu bulgarii hanului Krum a în­
demnat armata să proclame împărat pe unul din cei mai capabili mi­
litari ai împărăţiei, ¿c o n V A rm ean u l (813— 820), armean de origine şi.
iconoclast.
Dacă din punct de vedere politic, Imperiul a fost scutit un timp
îndelungat de surprize venite de peste hotare, pentru creştinii ortodocşi
în schimb au venit din nou zile grele. începînd cu anul al doilea aî
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 4 31

domniei lu i Leon V. din 814 lu p te l e ic o n o c la s te au izb u cn it din nou.

In fruntea iconodulilor se aflau neînfricaţii T e o d or Studitul, . Njldiifor
M ă rtu risitorul şi călugării. ~
Deşi a fost un duşman al icoanelor, Leon V Armeanul dorea ca
disputele dintre cele două grupări potrivnice să fie înăbuşi Le fără mă­
suri drastice. Deci a hotărît să convoace un sinod care să sancţioneze
pe episcopii care nu se vor pleca voinţei lui. Cînd patriarhul a aflat
de cele proiectate, a refuzat să se înfăţişeze înaintea sinodului. împă­
ratul, înfuriat de purtarea patriarhului, a dispus imediata lui exilare
(815). în locul lui, împăratul l-a ridicat pe T h e o d o to s C asiteru M eli-
s in o s (815— 821), cumnatul fostului împărat Constantin al V-lea.
La şedinţa I a sinodului din 815, s-a rostit anatema asupra celor
prezenţi la Sinodul al VH-lea ecumenic, anulîndu-se toate holarîrile
aduse de acel Sinod şi declarînd valabile numai hotărîrile pseudosino-
dului de la 754.
Timp de 7 ani, iconodulii au fosl crunt încercaţi de teroarea ico ­
noclaştilor. Apoi în. timpul domniei Iui M ih ail II R h a n g a b e (820— 829)
persecuţia a slăbit. Tronul a revenii apoi lui T e o fil (829-—842) şi nu se
mai poate vorbi despre o persecuţie în adevăratul înţeles al cuvîntului,
ci de nenumărate conflicte, căci patriarhul Io a n V II (837— 843) era ico­
noclast. împăratul Teofil crezînd că fiecare iconodul este vinovat de cri­
ma de les-majestate, a susţinut că în biserici să fie aşezate picturi ce re ­
prezentau păsări şi animale. Mînăstirile au fost devastate, iar călugării,
mutaţi în temniţele împărăţiei. Zadarnice au fost rugăminţile împără­
tesei Teodora şi decizia sinodului patriarhilor răsărileni de la Ieru­
salim, din 836, care au subliniat necesitatea sfintelor icoane, pentru
că acestea sînt imaginea adevărului creştin. Cînd împăratul a auzit
că sora lui, Theoctista, îşi învaţă nepoţii să se închine în faţa icoa­
nelor, a interzis fiicelor sale să-şi mai viziteze mătuşa. De asemenea, nu
a lipsit mult ca şi soţia sa să-şi piardă viaţa. Presimţind însă că zilele
îi. sînt numărate, şi ştiind că fiul său Mihail e un copil de 4 ani, Teofil
a dispus ca, în numele minorului treburile împărăţiei să treacă asupra
soţiei sale, împărăteasa Teodora şi a fiicei sale Tecla. La 20 ianuarie
842 Teofil a murit.
- T e o d o r a (S?i2— 8 5 6 ţ ) frămîntală de multe contradicţii şi spre a-şi
uşura sufletul şi a putea ajuta şi aceluia care părăsise lumea încărcat de
43 2 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

păcate, s-a hotărît să convoace un sinod. Pînă la întrunirea sinodului,

a dispus ca aceia care, de dragul Ortodoxiei, au fost siliţi să ia calea
exilului, să se poată înapoia. Ca patriarh a fost rînduit, la 4 martie 843,
------ ■■ ---- -—----- —------ ---------------- —......... .

M etocLie (843— 847), care, în timpul împăratului Teofil, a avut multe de

suferit.
Acum patriarhul Melodie a convocat un sinod la Constantinopol,
pe toţi episcopii, egumenii şi monahii, caro. în decursul luptelor icono­
claste au avut de suferit. S in o d a lii a u d e c la r a t v a la b ile la 11 m a rtie
843 to a te h o t ă r lr ile c e lo r _£apie S in o a d e e c u m e n ic e, r es ta b ilin d cultul
i c o a n e lo r , ro stin d .an atem a a s u pra tutu ror ic o n o c la ş tilo r . Episcopii ico ­
noclaşti au fost destituiţi, locurile lor fiind ocupate de cei ce au avut
de pătimit în timpul domniei lui Teofil. Apoi împărăteasa a rugat pe
cei prezenţi să uite tot ce a făcut soţul ei în decursul vieţii împotriva
icoanelor şi a cinstirii lor, rugîndu-se pentru iertarea şi mîntuirea lui.
Considerîndu-se o continuare — spre completarea Sinodului VII
ecum enic — la sfîrşit a fost compus un texl special de anatematizare a
tuturor ereticilor, începînd cu Simon Magul, Manes, Arie, M ace d o ­
nie, Apolinarie, Nestorie, Eutihie, Dioscor, Origen, Didim, Evagrie,
Sergiu, Onoriu, Pir, iconoclaştii Teodosie, Sisiniu Pastila, Vasile Ka-
kemphatos (preşedintele pseudosinodului din 754) şi patriarhii Con­
stantin şi loan VII. Textul acesta şi al tuluror dogmelor Bisericii,
a intrat apoi într-un «sinodycon» special ca decizie sinodală, spre a fi
citit anual în întreaga Biserică, în prima Duminică din Postul Sfintelor
Paşti, ca un avertisment general. Cum măsura a fost luată în ajunul
primei duminici din Postul Mare, duminica aceea, din 11 m a rtie 813,
a fost denumită «D um inica O rto d o x iei» — KupiaxTj zr¡i ’Op&ooo^ía?, ca să
Jie .spre amintire despre biruinţa Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor.
Duminicii Ortodoxiei încheie de fapt perioada a Il-a a Istoriei biseri­
ceşti universale, ca epocă a Părinţilor bisericeşti şi a Sinoadelor
ecu men ice.
Pomenire,i specială a părinţilor de la Sinodul VII ecumenic se
face în duminica a 21-a după Rusalii.
 EREZII. SC H ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 433

BIBLIOGRAFIE '
Să se vadă b iblio grafia de la Sinodul I ecum enic.
V e z i pentru ico n o c la sm : S. G e r o , B y z a n tin e I c o n o c la s m d u rin g th e re ig n o i L e o
III, în «Corpus Script. Christ, orient.». Subsidia Hagiographie«), t. -11, Louvaiin, 1973. -
H. H e n n e p h o f , T e x tu s b y z a n tin i a d ic o n o m a c h ia m p e r tin e n te s , Leiden, 1969.
J . G o u i 11 a r d, L e d é c r e t d u S y n o d e d e 843, în A rle s du X ll-o Congrès intern.
d'Etudes B yzantines, t. 2, Beograd, 1964, p. 439 ş.u.
Studii: J. I r m s c h e r , D er b y z a n tin is c h e B ild c r s tr c il, Leipzig, 1980.
A . B r y e r and J . H e r r i n , I c o n o c la s m . Birm ingham , 1977. , -
V a s . N. G i a n n o p o u l o s , L e s c o n c e p tio n s c h r is t o lo g iq u e s d e s ic o n o c la s t e s ,
d octorat, în g re ce şte , A thènes, 1975.
G e r o , S t . T h e e u c h a r is t ie d o c t r in e o i t h e b y z a n tin e ic o n o c la s t e s unit Ils sources,
în «Byz. Z eitschr»., 6 8 (1975), 1, p. 4— 2 2 ; I d e m , N o ie s a i Hyy.anline ic o n o c la s m in
th e V III- th e c en tu r y , în «Byzantion», X L IV (1974), p. 23 42.
L. W . B a r n a r d, T h e g r a e c o - r o m a n a n d o r ie n ta l B a c k g r o u n d o l Ih e Ic o n o c la s tic
c o n t r o v e r s y , Leiden, 1974.
P. R. B r o w n , D ark â g e c ris is . A s p e c ts o i I c o n o c la s tic c o n t r o v e r s y , în «The
English H istorical Review », 8 8 (1973), p. 1— 34.
J . G o u i 11 a r d, A u x o r ig in e s d e l'Ic o n o c la s m e : le t é m o ig n a g e d e G r é g o ir e II,
în T rav au x et M ém oires, 1973, no. 3, p. 243— 308.
I d e m , I c o n o c la s m e , în « E n c y c lo p a e d ia u n iv e r s a lis a , I. !’,, Paris, 19(i8, p. 709 710.
G. J . G e i s c h e r, D er b y z a n tin is c h e B ild erstre.it, G ü tersloh, 1968.
M. D. K n o w i e s et D. O b o 1 e n s k y, Ico n o i'lu sm e, în Le m o y e n â g e . N o u v e lle
h is to ir e d e l ’É g lis e , t. 2, P aris 1968, p. 909 ş.u.
A. G r a b a r, L’I c o n o c la s m e b y z a n tin , Pnris, I 'J57.
E. I v a n k a , B ild e r s tr e it, Graz, 1957.
L. B r e y e r, B ild e r s tr e it un d A ra b estu rin , Cira/, 1957.
W .A .J. W i s s e r, N ic h e p h o r o s und d e r liild ers trc il... La H aye, 1952.
J . L i f ş i ţ, Su r l e s i c o n o c l a s t e s , M oscou, 1951,
G. O s t r o g o r s k y , L e s d é b u t s d e la Q u e r e lle d e s Im a g e s , în « M élan ges Ch.
Diehl», P aris, 1930.
I d e m , S tu d ien zu r G e s c h ic h t e d e s b y z a n tin is c h e n B ild e r s t r c it e s , Breslau, 1929.
N. I o r g a, L e s o r ig in e s d e T ic o n o c la s m e by z a n tin , B u cu reşti, 1924.
L. B r é h i e r, La q u e r e l le d e s im a g e s du V II I-e — I X - e s i è c le , Paris, 1904. *—
In lim b a r o m â n ă : Pr. Prof. M i l a n f j e s a n , P r o to ic o n o c ta s m , 1940.
P en tru s in o d u l a l V l l - I e a e c u m e n i c : J e a n G o u 1 1 1 a r d, Le S y n o d ik o n d e
¡’O r th o d o x ie . Edition et com m entaire, Paris, 1967. -----
V . G r u m e l , L e s « D ou ze c h a p it r e s c o n tr e le s /romw m/ws» d e Saint N ic é p h o r e
d e C o n s ta n tin o p le , în «Revue des Etudes B yzan lin es■■>, XVI I (1959), p. 127— 135.
L. L a m z a, P a tr ia rc h G e r m a n o s I v o n K o n sta n t in o p e l (715— 730). M it dem
griechisch-d eu tschen T e x t der V ita Germ ani, W ürtzburg, 1975, X X X V , 248 p.
J . D a r r o u z è s , L iste s è p i s c o p a l e s du C o n c ile d e N ic é e (787), în «Revue des
Études B yzantines», X X X III (1975), p. 5— 76.
Studiî : L. C) u s p e n s k y, L a t h é o l o g i e d e l ’ic ô n e d a n s l ’É g lis e O r th o d o x e ,
Paris, Le Cerf, 1980, 495 p.
P. S p e c k , K a is e r K o n sta n tin V I (780 797), Bd. I — II, M ünchen, 1978, 858 p. .
H.-G. B e c k, V o n d e r F r a g w ü r d ig k e il d e r I k o n e , M ünchen, 1975.
E. S t a k c ni e 1 e r, D as 7. ö k u m c n is c lie K o n z il : B ild e r k u lt u n d E in h eit d e r
K ir c h e , în Unio C h ristia n o ru m (M é la n g e s); L. . L i e g e r , P a d e r b o r n , 1962, p. 242— 261.
P. O ' C o n n e l l , T h e E c c le s io lo g y o i St. N ic e p h o r u s I (758— 828), P a tr ia rh o i
C o n s ta n tin o p e l... (O rient. C hrist, A n alecla, 191), Roma, 1972.

28 — Istoria bisericească
434 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

P. J . A l e x a n d e r , T h e P a tr ia rc h N ic e p h o r u s o i C o n s ta n tin o p e l, e c c le s i a s t ic a l
p o lic y a n d I m a g e W o r s h ip in th e B y z a n tin e E m p ire , O xford, 1957.
I d e m , T h e ic o n o c la s t ic C o u n c il of St. S o p h ia (815) and its D efinition (Horos),
în «Dum barton O ak s Papers», 7 (1953), p. 35— 6 6 .
C. B i h 1 m e y e r, H. T ii c h 1 e, M. H. V i c a i r e , L ’E g lise d e la c h r é tie n té
(H is to ir e d e l'E g lis e , 2), M ulhouse, 1963, p. 98— 103.
G. O s t r o g o r s k y , G e s c h ic h t e d e s b y z a n t in is c h e n S ta a te s, M ünchen, 1940,
p. 100— 146.
Trad, fran çaise par J . G o u i l l a r d : H is to ir e d e l'Êiat b y z a n tin , Paris, 195G,
trad. ital. 1968. -—
C h . D i e h 1 et G. M a r ç a i s, H is to ire d u M o y e n A g e . t. III. L e m o n d e O rien ta l
(395— 1081), P aris, 1936.
N. I o r g a, H is to ir e d e la v ie b y z a n tin e , B u cu reşti, 1933. ^
H. Grégoire, É tu d es su r l e n e u v iè m e s i è c le , în «Byzantion», 8 (1933),
p. 515— 550.
C h .-J. H e f e l e , H. L e c l e r c q , H is to ir e d e s c o n c ile s , t. III, P aris, 1 9 0 7 .""''
In lim b a r o m â n ă : E u s e v i u P o p o v i c i , Is t o r ia B is e r ic e a s c ă ..., t. 2, ed. a
2-a, B u cu reşti, 1926, p. 342 ş.u.
G r . C o s t e a, S in o d u l V II e c u m e n ic , B u cu reşti, 1908.
In p r o b le m a ¡lir ic u lu i b is e r ic e s c : F r. H e i l e r , A ltk ir c h lic h e A u to n o m ie und
p ä p s t lic h e r Z en tra lism u s, M ünchen, 1941.
M. S e s a n , P r o b le m a 1lir ic u lu i, în «M itropolia A rdealului», IV (1959), nr. 11— 12,
p. 883— 884.
I d e m , ¡lir ic u l in tre R o m a şi B izan ţ, ibidem , V (1960), nr. 3— 4, p. 202—224.

îmbogăţirea cultului creştin. Sărbători.

Pelerinaje, Locaşuri, A rta creştină *

După ce Biserica a încetat a mai fi persecutată, a început pen­

tru ea, în toate domeniile, o epocă de înfJorire şi de linişte. Serviciile
religioase se puteau săvîrşi n e stin g h e rit; prin ajutoarele materiale pe
c a r e le-a primit din partea statului ca şi prin dărnicia credincioşilor lo r ,
ncîmpiedicată acum din afară, s-au putut ridica locaşuri de închinare
m ă r e ţ e şi bogat împodobite.
Pormele de cult din perioada precedentă s-au dezvoltat. Printre
noii convertiţi se aflau foarte mulţi antici care aduceau cu ei îndelun­
gai,! o b i ş n u i n ţ ă a u n u i cult fastuos şi simbolic. Cultul creştin trebuia
s a l e o l e i e o compensaţie, şi aceasta se putea realiza uşor, deoarece
joi m e l e d e c u l t ample îşi solemne ajutau şi ele la intensificarea senti­
m e n t u l u i religios. Uzurile simbolice existente, care aveau adinei ră ­
* Capitol re d a c ta t dc P r. prof. M. P . Ş e s a n
 EREZII. SCH ISM E. SIN O AD E ECU M EN ICE 435

dăcini în Testamentul Vechi, ca spre exemplu cel al tămîierii, al can­

delelor şi al luminilor, devin generale. Formele de cult existente s-au
dezvoltat şi au devenit vizibile. Aşa, spre exemplu, în perioada întîi,
însemnarea cu semnul sfintei cruci se făcea cu un deget, pe frunte, dar
de la Sfîntul Ignaţiu (■]■ 107), acelaşi semn a început să se facă mai
larg, mai vizibil, cu mîna dreaptă de la frunte Iu piept şi la umeri.
Totuşi, din cauza distanţelor şi a lipsei unor dispoziţii autoritare uni­
tare, au apărut şi unele diferenţe.
Interpretarea formelor de cult a avut şi ea în această perioadă o
dezvoltare asemănătoare.
S iîn ta L itu rg h ie a rămas în esenţă aceeaşi ca şi in perioada prece­
dentă, dar s-a dezvoltat în anumite laturi şi a losl lixaLă în formulare
liturgice scrise, ale căror amănunte la rîndul lor au fost şi ('le modi­
ficate în cursul vremii. Alături de Sfînta Liturghie, s-au dezvollat unele
servicii începătoare care, la fel, au primit f o r m e f i x e . In ceea ce pri­
veşte fixarea cultului divin public, trebuie subliniate în primul rînd
instrucţiunile relative la cult ale egumenului Stiva (t 532), întemeie­
torul lavrei de lîngă Ierusalim. Aceste instrucţiuni, intitulate T ipic
(Tutuxov), adică formular, simplificate mai lîrziu, au înlăturat cu vre­
mea toate celelalte instrucţiuni existente în Răsărit.
Cu privire la citirea Sfintei Scripturi in cadrul Sfintei Liturghii,
încă Evgarie din Pont ( t 399) a iniţial împărţirea ei în p e r ic o p e cores­
punzătoare, lucrare desăvîrşită apoi de diaconul Eutaliu din A lexan ­
dria, pe la anul 458.
Cele mai vechi formulare de liturghie se găsesc în C on stitu ţiile
b is e r ic e ş ti şi a p o s to lic e . încă de la începutul perioadei a Il-a se cons­
tată existenţa în uz a încă două liturghii vechi: a Bisericilor din Ieru­
salim şi celor din Alexandria. L itu rghia B iseric ii din Ie ru s a lim (ieru-
salimiteană) este atribuită lui Iacob, fratele Domnului şi poartă nu­
mele lui. Ea a fost răspîndită în Asia, precum şi în părţile răsăritene
ale Europei. L itu rg h ia B ise ric ii din A lex a n d ria este atribuită Sfîntului
evanghelist Marcu, care a întemeiat această Biserică. Ea era răspîn­
dită în deosebi în Africa răsăriteană. Sfîntul V asile cel M are ( t 379) a
adus o primă transformare şi prescurtare Liturghiei din Ierusalim, care
s-a răspîndit foarte mult. O altă prescurtare a fost făcută de Sfîntul Ioan
Gură de Aur (f 407). în forma nemodificată, Liturghia din Ierusalim a

É
43 6 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

continuat să fie întrebuinţată pînă în secolul al VUI-lea numai în Ierusa­

lim şi Palestina, iar din această epocă numai în Ierusalim şi anume numai
în ziua Sfîntului Iacob (23 octombrie). Liturghia Sfîntului Ioan Gură de
Aur a scos din uz nu numai Liturghia din Ierusalim, ci, în parte, şi pe cea
a Sfîntului V asile cel Mare, care se mai săvîrşea de 10 ori pe an numai
la anumite sărbători şi zile. Liturghia alexandrină a mai rămas în între­
buinţare doar la copţii monofiziţi şi la iacobiţi, la care a fost numită şi
«Liturghia lui Chirii», pentru motivul că mai înainte ea a fost modificată
în parte de Sfîntul Chirii al Alexandriei.
O altă liturghie introdusă în această perioadă în Răsărit este L itu r­
g h ia D aru rilor m ai în a in te sfin ţite — A eitoop fia txov npoTjŢiaajxsvov owpwv,
L itu rg h ia p r a es a n c tific a to ru m D onorum , Liturghia mai înainte sfinţită —•
upo7jŢtaajj.sv7j, Liturghia praesanctificata. Caracteristica ei esenţială este
că în cadrul ei nu se săvîrşeşte jertfa euharistică. întocmirea acestui fo r­
mular liturgic a fost determinată de prelungirea Postului Sfintelor Paşti
la 40 de zile şi chiar mai mult, cînd Liturghia în care se aducea jertfa
euharistică se săvîrşea numai duminica şi în zilele de sărbătoare, deoa­
rece aducerea acestei jertfe era considerată ca un act de bucurie, nepo­
trivit pentru zilele de post. întrucît însă creştinii doreau să menţină şi în
zilele de post cultul public solemn şi să se poată cumineca zilnic, s-a
formulat şi introdus această Liturghie. în Apus, Liturghia darurilor mai
înainte sfinţite era săvîrşită numai în vinerea din săptămîna Patimilor, zi
aliturgică pentru Biserica Răsăritului.
Formularele liturgice amintite sau traduse din limba greacă în alte
limbi s-au modificat în parte. Egiptenii, etiopienii, arabii, armenii,
iberienii (georgienii) au avut Liturghia în limba lor. S-au redactat chiar
liturghii noi după modelul celor greceşti. Aşa, spre exemplu, armenii
posedă o Liturghie în limba naţională întocmită după cea din Ierusalim
şi amplificată cu adăugiri din cele ale Sfîntului Vasile cel M are şi Ioan
G u r ă de Aur.
In Apus, f o r m u l a r e l e liturgice erau scrise toate în limba latină. O
p.irle clini re ele sini de origine răsăriteană şi la început probabil că au
i i v u l l i ' \l g r e c .
C\i şi in Răsărit, existau şi aici mai multe formulare liturgice, care
poarlă numele de m issa e. Cea mai veche dintre ele este L itu rg h ia r o ­
m an ă, cunoscută în redactarea făcută în limba latină, în secolul al V -lea
de Leon cel Mare, episcopul Romei (440— 461) şi Gelasiu I (492— 496),
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 437

iar în secolul al V l-lea de Grigore cel Mare (590— 604). Ultima, cunos­
cută şi sub numele de M issa rom an a, a fost răspîndită în întregul Apus
ca semn al unităţii Bisericii de la Roma. Ea este compusă din patru
părţi : in tro iiu s (rugăciuni începătoare, cu Apostolul, Evanghelia, pre­
dica şi mărturisirea generală a păcatelor), o ffe rto r iu m (aducerea), pregă­
tirea şi punerea înainte a pîinii şi vinului amestecat cu apă şi binecu-
vîntarea lor (începe cu «credo» şi .se încheie cu Sanctus) : ca n o n u l (actul
prefacerii, cu rugăciunile care o însoţesc) şi comuniunea sau împărtă­
şirea cu Sfînta Euharistie (care începe cu Pater noster şi se termină cu
plecarea credincioşilor, prin cuvintele «/ie, m issa e s t » şi cu binecuvîn-
tarea). După acest cuvînt a şi fost denumită întreaga Liturghie.
O liturghie apuseană veche era şi c e a m ila n ez ă , atribuită pretin­
sului întemeietor al Bisericii din Mediolanum, Varnava, dar redactată de
Sfîntul Ambrozie (t 397), asemănătoare cu liturghiile greceşti, dar în
limba latină, şi în uz pînă astăzi la Milan.
Formulare liturgice existente în Apus, în limba latină, mai erau
L itu rg h ia g a lic a n ă sau g a lic ă , în Biserica Galiei ; h is p a n ic ă numită şi
sp an ică- v iz ig o tă şi mai apoi, după venirea arabilor, m o z a r a b ă , întrebuin­
ţată cu dispensă papală pînă astăzi în unele capele din Spania, ambele
de origine răsăriteană ; L itu rg h ia b rita n ică , cea ir la n d ez ă şi în sfîrşit
L itu rg h ia B is e r ic ii din A fr ic a , care derivă din cea romană, erau expresii
ale jmtfinQmiei.
Atîl. liturghia romană cît şi celelalte liturghii apusene s-a depărtat
în redactările lor ulterioare de cele răsăritene. Dintre aceste deosebiri
trebuie amintită aici cel puţin o m ite r e a e p ic le s e i, rugăciunea specială
do invocare a Sfîntului Duh pentru prefacerea pîinii şi vinului în trupul
şi sîngele lui Hristos, crezîndu-se suficientă menţinerea rugăciunilor
precedente prefacerii şi cuvintele Mîntuitorului pentru instituirea ta i­
nei. în sec. X I— X V , aceste deosebiri vor da naştere la îndelungate
dispute între cele două Biserici.
Atît în Răsărit cît şi în Apus, aceste formulare liturgice, deşi au
rămas nemodificate în esenţă, au primit unele adăugiri, ca de exemplu
introducerea sub Teodosie II (408— 450) a cîntării Trisaghion — ipiaoq-iov
("Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne
pe noi !»), a Heruvicului, sub Iustin I (518— 527) sau chiar Iustin II
(565— 578), citirea sau cîntarea Simbolului de credinţă nicean, mai întîi
438 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

în Antiohia, în 451, şi apoi la Constantinopol de către patriarhuL Ti-

motei (511— 518). Printr-un edict al împăratului Justinian II (565— 578),
din 567, s-a introdus în Sfînta Liturghie recitarea S im b o lu lu i n ic e o -
c o n s ta n tin o p o lita n în locul Simbolului niceean. Tot în această perioada
s-au dezvoltat şi fixat şi rugăciunile şi formele proscomidiei.
M u zica b is e r ic e a s c ă , pe cele opt glasuri, s-a dezvoltat şi ea. Mai
cunoscute sînt în Apus şcolile de cîntăreţi bisericeşti întemeiate de
Silvestru, episcopul Romei ( Ţ 335) şi Ambrozie, episcopul Milanului
( t 397), aceasta din urmă reformată şi fixată prin note proprii provenite
din Răsărit şi numite «neume» (veujjiaTa), neumae. în Răsărit, cel mai de
seamă compozitor din această perioadă a fost R om an M elo d u l din
Constantinopol, trăitor pe vremea împăratului Anastasie I (491— 518) ;
desăvîrşitorul cîntării bisericeşti ortodoxe a fost Siîn tu l Io a n D am asch in
( f 749), prin cartea sa de îndrumare pentru cîntarea pe cele opt glasuri,
numită O cto ih , care este valabilă pentru strană pînă în prezent.
Pe lîngă dezvoltarea şi fixarea Liturghiei, cultul divin public s-a
îmbogăţit în această perioadă, atît în Răsărit cît şi în Apus, cu unele
accesorii ale Liturghiei şi unele rînduieli pentru săvîrşirea Sfintelor
Taine şi a Ierurgiilor. Astfel s-au introdus în cult «ceasurile» de rugăciune
comună, numite şi ceasuri canonice, «privegherile», numite la început
şi «vigilii» (vigilae, pervigilae) şi «panihide» (TcayyoxiSes), acest termen
fiind rezervat mai tîrziu în Răsărit numai rugăciunilor pentru morţi, spre
deosebire de privegherile sărbătorilor numite «agripnii» (iypunvizi, nedor-
miri), «miezonoptica» şi procesiunile numite şi «litanii» şi «responsoria»,
după rugăciunile scurte (Xnai) cu care se răspundea. în ceea ce priveşte
ritualul Sfintelor Taine, acesta s-a dezvoltat mai cu seamă la Sfîntul
Botez şi Sfîntul Mir, iar dintre ierurgii la sfinţirea mirului, precum şi la
înmonn/întarea şi pomenirea celor morţi. în Apus, s-a introdus spre
s f î r ş i l u l acestei perioade practica botezului printr-o singură cufundare,
spre a scoale în relief consubstanţialitatea persoanelor Sfintei Treimi, în
opoziţie cu arienii. O practică diferită s-a ivit în Apus şi la Mirungere,
('iire nu niiii rm săvîrşilă de preoţi, ci numai de episcopi. O diferenţă
-S-,i i v i i şi î n Răsări! Ui armeni, la care, pînă astăzi Taina Maslului o pri-
n.esc doar p r e o ţ i i , iar pentru laici se fac numai rugăciuni.
O slujbă li pic bizantină ortodoxă devine «acatistul», cult de prea­
mărire şi cerere, iniţiat prin Acatistul Maicii Domnului de la Bizanţ,
de pe la anul 620.
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 439

T im p u rile s a c r e , adică zilele cînd se săvîrşea cultul divin public

s-au înmulţit în această perioadă. O zi pe săptămînă, d u m in ica, a fost
consacrată exclusiv rugăciunii, meditaţiei religioase şi operelor de c a ­
ritate. Muncile, cu excepţia celor agricole în cazuri de urgenţă, erau
suspendate. Pe lîngă sărbătorile vechi, ale Paştilor, Cincizecimii, în
Răsărit şi a Teofaniei, şi pe lîngă sărbătorite la început, cu caracter
local, ale martirilor, s-au adăugat altele, în amintirea Sfinţilor care
n-au fost martiri. Multe dintre sărbătorile locale au devenit generale,
iar cele noi înmulţindu-se, a trebuit să fie restrînse. Sfintele Paşti se
serbau în prima duminică după lună plină care urmează echinocţiului
de primăvară, potrivit hotărîrii Sinodului I ecumenic din 325, cu excepţia
unor creştini din Asia, q u a rto d e c im a n ii, care le prăznuiau la 14 Nisan
(aprilie). De asemenea, în Apus ele nu se serbiiu la aceeaşi dată cu R ăsă­
ritul, din cauză că Roma nu vroia să urme/e calculul alexandrin, cum se
stabilise de comun acord, ci îşi urma calculul propriu, pînă la începutul
secolului VI, cînd Dionisie Exiguul, slabi li iul la R o ma un n o u ciclu pas­
ca], a introdus şi acolo calculul alexandrin. La altă dată serbau Sfintele
Paşti în Apus şi britanii, pînă în secolul IX. Lîpifania (’Erctcpavsta) sau
Teofania (©eocpdcveta), sărbătoarea Arătării Domnului, prăznuită mai
înainte în Răsărit, s-a introdus şi în Apus (6 ianuarie). In Apus însă, la
această sărbătoare se amintea în deosebi închinarea magilor, din care
cauză a fost numită unori şi «sărbătoarea celor Trei Regi». Naşterea
Domnului (25 decembrie), a fost serbată mai întîi în Apus, de la anul
336 ; a fost recomandată în Răsărit de Sfîntul Grigore de Nazianz şi
Sfîntul loan Gură de Aur. Din această epocă, la 6 ianuarie, a început să
se serbeze numai Botezul Domnului şi a primit acest nume. Doar armenii
mai serbează pînă astăzi amîndouă evenimentele la aceeaşi dată. Săr­
bătoarea Tăierii împrejur a Domnului (1 ianuarie) este amintită abia la
începutul acestei perioade. Tot acum este amintită şi întîmpinarea Dom­
nului, la 40 de zile după naştere, proclamată însă ca generală numai de
Justinian, la anul 542. Apusenii o închinau mai mult M aicii Domnului,
numind-o «feslurn purificationis». Schimbarea la Faţă (Ms'cajiop<pa>ais,
tra n sîig u ra tio) a început să se serbze din secolul al V -le a şi tot din
aceaşi epocă datează sărbătoarea Buneivestiri (EuaŢŢeXiafAos, ie stu m an-
n u n tiation is), cu nouă luni înainte de Naşterea Domnului, la 25 martie.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (not^ai? ©soxoxou, ies tu m d orm i-
4 40 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

tionis), numită şi a luării sale la cer (sopTTj festu m assu m p-

tion is), a fost serbată din secolul V în Siria, iar de la sfîrşitul secolului
al V l-le a ea a devenit generală şi obligatorie prin dispoziţiile împăra­
tului Mauriciu (582— 602).
C ultu l în g e r ilo r şi al siin ţilo r s-a dezvoltat mult în această perioadă,
în cinstea Sfinţilor se clădeau locaşuri de închinare pe mormintele lor,
aşezînd la temelia altarului moaştele lor, un obicei care a devenit atît
de frecvent, încît aproape nu se mai sfinţeau biserici fără moaşte ale
sfinţilor ; uneori însă ,s-a ajuns la abuzuri cu traficul de pseudo-moaşte.
Cultul sfinţilor, împărţiţi în numeroase categorii şi trepte ca şi cel al
îngerilor, s-a bucurat de numeroase sărbători. Astfel, din secolul al
V-lea se serbează Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, aducîndu-se cu
acest prilej laudă tuturor cetelor îngereşti. Din secolul al IV-lea, prima
duminică după Rusalii era considerată sărbătoarea «tuturor Sfinţiltor».
Sărbătoarea Naşterii şi a Tăierii capului Sfîntului Ioan Botezătorul, ca
şi sărbătoarea Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, sînt amintite din seco ­
lul IV. Sărbătoarea Sfintei Cruci (14 septembrie) este amintită în R ăsă­
rit din acelaşi timp, dar în Apus numai din secolul VI şi la altă dată
(3 mai).
P e le r in a je le (p e re g r in a tio n e s s a c r a e ). La locurile considerate sacre,
pentru motivul că acolo au trăit şi şi-au desfăşurat activitatea anumite
persoane sfinte, precum şi la mormintele şi moaştele unor atari persoane,
au început încă din perioada întîi să se facă diferite călătorii de închi­
nare după exemplul lui Origen. Locuri sfinte erau considerate îndeosebi
cele din Palestina, unde a trăit, a învăţat şi s-a preamărit prin minuni,
suferinţă şi înviere Mîntuitorul — Ierusalim, Nazaret, Betleem, Caperna­
um, — precum şi unele localităţi în care au întemeiat comunităţi şi Sfinţii
Apostoli, cum este Roma, unde se află şi mormintele Sfinţilor Apostoli,
!’clru şi Pavel. Pe la anul 326, a mers în pelerinaj la Ierusalim împără-
It’fiSri niomi, mama lui Constantin cel M are şi a rămas aici pînă la moartea
sa ||>(' l,i 330). Dorinţa unul pelerinaj la aceste locuri a avut-o însuşi
jiiipăr.ilnl Consl.inlin cel Mare, ca să se boteze în Iordan. Un pelerin
din sud-vc'slui Franţei (de la Burdigala, Bordeaux) ne-a lăsat o descriere
,! acestor locuri (333), o alta ne-a rămas de la Fericitul Ieronim, care în
anii 38 5 ... 386 a însoţit în aceste locuri pe o matroană din Roma, Paula,
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 44 î

şi pe fiica ei, Eustochia. Foarte cunoscută sub numele de « P ereg rin a tio
S ilv i a e» (Aetheriae) este şi descrierea rămasă de la o călugăriţă din
Aquitania, care a făcut un pelerinaj tot la sfîrşitul secolului al IV-lea.
Obiceiul pelrinajelor la Locurile Sfinte se pare că ar fi devenit încă din
secolul IV frecvent pînă la abuz, fapt care a d c t e n n i i H i l pe Sfîntul Gri-
gorie de Nissa ( f 395) să se pronunţe împotriva l o r , precum şi pe Ieronim
însuşi, care scria că omul poate fi tot atît de p i o s Iu Ierusalim ca şi în
Britania şi că cerul este deschis pentru el şi aici c a şi a c o l o .
L o ca şu ri de în c h in a re. încă în prima perioadă au fost şl epoci de
relativă linişte şi toleranţă religioasă, cînd s-au clădit şi numeroase lo ­
caşuri de închinare. După ce creştinismul a triumfat, obţinînd deplină
libertate de manifestare şi mai cu seamă după ce a devenit religie ofi­
cială a statului, au putut fi restaurate o parte din vechile locaşuri şi foarte
multe altele au fost ridicate din temelie, înlr-un stil arhitectonic măreţ,
însuşi împăratul Constantin cel Mare, şi mama sa Elena au zidit biserici
la Ierusalim, Betleem, Tir, Antiohia, Conslanlinopol, Roma etc. După
exemplul lor, acelaşi lucru au început să-l Iacă episcopii, diferite oraşe
şi unii creştini bogaţi. S-au înălţat astfel în tot cuprinsul marelui Imperiu
«biserici obşteşti» — exxXvjaiai xa&oXtxai — «biserici ale comunităţii»,
«biserici publice» în Răsărit, catedrale şi domuri (d o m u s), «tituli» şi
«biserici parohiale» în Apus, monumente sepulcrale ale martirilor, bise­
rici particulare şi case de rugăciune (euxT^pia, oratoria), paraclise
(napexxX^oia), vestite sînt mai cu seamă bisericile Sfinţii Apostoli şi Sfîntul
Miha.il, zidite de Constantin cel Mare ; biserica Sfînta M aria din subur­
bia Vlaherne, zidită la 457 de soţia lui Marcian, Pulcheria, şi altele. Pe
locul vechii biserici a Sfintei Sofii, clădită de Constantin cel Mare, care
a ars în anul 532, Justinian I a înălţat la anul 537 o nouă biserică a Sfin­
tei Sofii, a cărei boltă s-a dărîmat într-un cutremur de pămînt în 557.
La anul 562 însă, la porunca aceluiaşi suveran, a fost reconstruită şi
veacuri de-a rîndul a uimit lumea prin măreţia şi bogăţia ei. Avînd
aproape totdeauna la temelia zidirii sfinte moaşte ale unor martiri şi
mărturisitori, bisericile erau în aşa măsură cinstite, încît în ele intrau
fără încălţăminte şi ostaşii fără arme, iar cei urmăriţi şi refugiaţi aici
aveau drept inviolabil de azil.
C aracterele generale ale a r ic i b iz a n tin e din perioada de la 324;
pînă la 787 sînt următoarele : copiază în general îmbrăcămintea de la
442 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

curte şi manifestă în tratarea temelor vieţii de dincolo o trăsătură domi­

nantă de măreţie. In iconografie, portretizarea se face cu o mai accen ­
tuată trăsătură de individualizare sub influenţa portretelor diferiţilor
împăraţi. Orientul, care era într-o mare măsură centrul creştinismului,
capătă în arta bizantină o importanţă din ce în ce mai mare. Amintirea
elenismului clasic este încă vie, reînvie de asemenea influenţa Asiei
prin renaşterea Persiei în secolul III sub dinastia Sasanizilor (227— 641).
Se recunosc în arta bizantină două spirite deosebite, sp iritu l g r e c
şi sp iritu l o r ie n ta l (Siria, Egipt, Anatolia). Cel dintîi este caracterizat
prin amintiri arhitectonice, eleganţă şi armonie, cel din urmă prin forme
arhitecturale noi, motive ornamentale, bogăţie, lux şi stilizare.
Originile siriene se constată în influenţa pe care arta bizantină a
întregistrat-o îndeosebi în decoraţia sculptată, unde se îndepărtează de
simplitatea clasică, se îmbogăţeşte cu ornamentaţie geometrică, orna­
mente mai mult gravate decît vopsite ; decoraţia policromă este de ase ­
menea caracteristică, venită la Bizanţ din Siria.
In decoraţie, influenţa artei egiptene asupra artei bizantine se
constată prin alternanţa de nişe şi coloane de pe pereţii exteriori, cu
cadrul deosebit de la ferestre şi cu acoperirea zidului cu plăci groase şi
policrome, uneori chiar cu basoreliefuri. Arta elenistică era plină de c o ­
chetărie luxoasă şi realistă ; caracteristicile sale sînt uşor sesizabile în
decoraţia pitorească, în portretistica realistă, care ajută la formarea
tipurilor istorice, în aspectul monumental al artei, cu figuri mari şi stili­
zate, aşezate la rînd şi nemişcate, abia schiţînd cîte un gest. A ceste tipuri
si aceste trăsături s-au răspîndit în întreg Imperiul bizantin, îndeosebi
cu ajutorul ţesăturilor şi al stofelor.
La începutul acestei perioade, arta orientală a fost grecizată prin
şcoala capadociană. Influenţa cea mai de seamă a artei anatoliene asu­
pra col oi bizantine se constată mai cu seamă în arhitectură. Cei doi
arhitecţi ai bisericii Sfînta Sofia erau anatolieni : Isid o r din M ilet şi
Aii i hvinius di n Trul c s. Caracteristic anatoliană este forma dezvoltată
cu tribune, cNidiroa oelogonală, schema bisericii cu plan în cruce, frec­
ventă în nordul Siriei şi în Armenia, arcada cu semicerc perfect în locul
arcului-polcoavă, pilaştrii terminaţi prin semicoloane şi în deosebi basi­
lica cu cupolă.

d
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 443

In contopirea tuturor acestor influenţe, răspîndite prin intermediul

comerţului şi prin călugări, Bizanţul a adus contribuţia geniului său de
asimilare şi sintetizare. Dintre diferite soluţii arhitectonice, el a ştiut
să aleagă şi să combine armonic pe cele mai potrivite. Bizanţul nu-şi
pierde prin aceste influenţe orientale spiritul său grec, căci el nu devine
copia artelor orientale, ci numai le combină pe acestea ingenios. El
uneşte irealul răsăriteanului cu reprezentarea reală a apuseanului.
In general, evoluţia istorică a artei bizantine în această perioadă
cunoaşte două etapae : prima de avînt, începlnd de la Constantin cel
M are pînă la 565, caracterizată prin mari construcţii, şi a doua de slă­
bire a avîntului constructiv în arhitectură ca şi în iconografie, datorită
condiţiilor economice şi politice mai grele aie Imperiului, ca şi furiei
iconoclasmului.
BIBLIOGRAFIE
C h. B a y e t, L ’art b y z a n tin , Paris, 190 4 ; I,. Bréhier, L 'A rt byzantin, Paris, 1924;
Ch. D iehl, M a n u el d'art b y z a n t in , I— II, Paris,
P. C o n s t n t i n e s c u - I a ş i , Is t o r ia a r ic i br/.antinc, Iaşi, 1927.
G. M i l l e t , L 'A r t b y z a n tin , Paris, 1903/1905; H. G l ü o k , D ie c h ris tü c h e
K u n s t d e s O s te n s , B erlin, 1924.
G. O p r e s c u, Is to r ia a rte i, vol. I, Bucuroşii.
J . R a h m a n i, L e s lit u r g ie s o rie n ta le s et o c c id e n ta le s , B eiru t, 1929.
J . B r i n k t r i n e , D ie h e ilig e M esse, otl. III, 195 0 ; A. B aum stark, L it u r g ie c o m ­
p a ré e , ed. III, Paris, 1 9 5 3 ; R. A i g r a i n , La m u siq u e r e lig ie u s e , Paris, 1919; I d e m ,
L h a g io g ra p h ie , Paris, 195 3 ; L. R é a u, Ic o n o g r a p h ie de l'a rt c h ré tie n , Paris, 1955 ş.u.
L. B r e h i e r, L 'a rt c h ré tie n , ed. II, Paris, 1928.
M. P a c a n t, L 'ic o n o g r a p h ie c h ré tie n n e , t:d. II, Paris, 1962.
W . S a s - Z a l o z i e c k y , L ’a rt p a lé o c h ré tie n , Paris, 1964.
A. G r a b a r , L e p r e m itr art c h ré tie n !, P aris, 196 6 ; Idem, L'â g e d ’o r de J u s t in ie n ,
Paris, 1 9 6 6 ; Bihlm eyer-Tüchle-D am m e, op. cit., 1, 1969, p. 304— 329 şi bibliografie
p. 511— 525, şi vol. 2, 1963, p. 113 ş.u., şi bibliografie, p. 359 ş.u.
E. P o p o v i c i , op. cit., 2, 1926, p. 207— 2 6 0 ; T. T arn av sch i-N . C otlarciu c, L it u r ­
g ic a B is e r ic ii o rto d o x e , 1929.
ţ. G. C i o m a n , P a tro lo g ia , B ucureşti, 1 9 5 6 ; llin e r a r h t n i W te ro so iy m U a n u m
A n t o n in i P la c e n t in i (A ntoin de P laisan ce), ed. P. G eycr, in «Corp. Script. E ccl. Lat.»,
t. X X X IX , V ind obonae, 1898.
E t h é r i e , J o u r n a l de v o y a g e . T e x te la tin , introduction et trad u ctio n de H élène
P étré, Paris, 1971.
Pr. M a r i n M. B r a n i ş t e , În s e m n ă r ile de c ă lă to rie a ie p e r e g r in e i E g e ria , se c.
I V . T eză de d octoral, în «M itropolia O lten iei», X X X I V (1982), nr. 4— 6 , p. 225— 381.

V iaţa creştină. Monahismul în Răsărit

şi în Apus. Disciplina bisericească *
Şi în perioada a doua a creştinismului moralitatea atingea un înalt
nivel. A cest lucru îl dovedeşte marele număr de sfinţi proveniţi din aceas-
* C ap ito l re d a c ta t de P r t pro f. M. P. Ş e sa n
444 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

lă perioadă. Nume ca Sfîntul Nicolae, arhiepiscopul de Mira Lichiei, de­

cedat (345— 352), Sfîntul Vasile cel M are (t 379), arhiepiscopul Cezareei
Capadociei, Sfîntul Ambrozie, ( j 397), episcop de Milano, Sfîntul loan
Postitorul, patriarh de Constantinopol (582— 595), Grigorie cel Mare
(f 606), episcop al Romei, loan III cel Milostiv (f 619), patriarh al A le x a n ­
driei şi atîtea altele sînt venerate în întreaga creştinătate. Admiraţia pen­
tru aceşti bărbaţi nu s-a mărginit numai la creştini, ci s-a răspîndit şi în
lumea necreştină. Credinţa adîncă şi morala, asceza şi monahismul, s-au
revărsat în numeroase opere de caritate. în această perioadă s-au înălţat
multe aşezăminte filantropice precum : ospiciul de leproşi, întemeiat
de Sfîntul Zotic pe vremea împăratului Constantin cel Mare, leagăne
pentru copiii găsiţi (v r e fo tro fii), azile pentru copiii orfani (o r fa n o tr o fii),
azile pentru batrîni (g e ro n to co m ii), azile pentru văduve (h iro tro fii), case
pentru copiii găsiţi (v r e fo tr o fii), azile pentru copiii orfani (o r fa n o tr o fii),
case pentru primirea străinilor (x e n o d o h ii) şi altele. Exemplu pentru
aceasta este «Vasiliada», aşezămînt caritativ, organizat de Sfîntul V a ­
sile cel Mare, lîngă Cezareea Capadociei, care a fiinţat pînă în
secolul XI.
Cu toate acestea, faţă de perioada în Ui se manifestă o scădere a
pietăţii şi a moralităţii. Sfîntul A tanasie cel M are se plîngea că dacă
odinioară, «vasele bisericilor erau de lemn, erau în schimb preoţii de
aur», dar în epoca sa sînt «vase de aur, în schimb mulţi preoţi de lemn».
Cauzele acestei scăderi a pietăţii şi a moravurilor în perioada a
doua sînt mai multe. în fruntea tuturor trebuie amintită convertirea în
masă. Pînă la începutul acestei perioade, creştinismul era o atitudine
de viaţă eroică. După triumful creştinismului el a devenit o atitudine
comodă, împăratul însuşi era creştin, creştinismul era religie de stat. în
această perioadă şi în aceste condiţii, păturile înalte ale societăţii tre­
ceau la creştinism nu întotdauna dintr-o convingere adîncă, ci adeseori
din interese politice şi spirit de imitaţie a împăratului.
Un alt motiv al decăderii pietăţii erau numeroasele tulburări bise­
riceşti şi politico, la care se adaugă şi «convertirile oficiale».
() ,i treia cau/u o constituie numeroasele controverse dogmatice,
tist(> perioada marilor erezii hristologice, ivite din pricina acestor tulbu­
rări de credinţă. Căldura credinţei, care se mai menţinea încă, făcea
populaţia să participe adînc la aceste dispute şi adeseori atenţia era
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 44 5

în întregime captată de controversa dogmatică şi era neglijată astfel

pietatea şi moralitatea.
A patra cauză a decăderii pietăţii trebuie căulată în faptul că m a­
rea masă a creştinilor a început să acorde o importanţă unilaterală for­
melor externe ale cultului, faptelor bune vizibile, postului şi rugăciunii
lorm ale, fără ca să caute să se adîncească în aceste atitudini.
Urmarea pe care a avut-o această decădere a pietăţii şi a moravu­
rilor către sfîrşitul perioadei a doua a fost că alunei cîntl a apărut
mahomedanismul, rezistenţa sufletească a credincioşilor nu mai era de
tăria celei a vechilor creştini. Aşa se explicit şi de ce aceeaşi, religie
care a rezistat uimitor tuturor persecuţiilor îndreptate împotriva ei de
către împăraţii romani, în multe regiuni n-a mai rezistat prigoanelor
mahomedane şi s-au produs lepădări în mase.
Monahismul în Răsărit şi Apus. Condiţiile istorice grele în care a
trebuit să-şi ducă existenţa creştinismul din prima perioadă au deter­
minat pe mulţi credincioşi înclinaţi spre o viaţă ascetică şi meditativă
să se retragă în ţinuturi singuratice şi sa dură acolo o viaţă dedicată
meditaţiei religioase şi rugăciunii. A sitei existau în Siria şi în Egipt
numeroşi pustnici. A ceştia trăiau izolat, departe chiar unul de altul, nu
numai de lume. Monahismul, în înţelesul mai nou, a început abia spre
sfîrşitul perioadei întîi. La începuturile monahismului, atît ale celui ră­
săritean cit şi ale celui din Apus, se al Iii marea figură a S iîn tu lu i A n to n ie
c e l M a re (251— 356). A cesta s-a născut. în jurul anului 251 în localitatea
Coma din Egiptul de Sus. La anul 285 s-a retras în pustiu şi a trăit acolo
pînă în vremea persecuţiei lui Diocleţian. Prigonirile pe care acest îm­
părat le-a pornit împotriva creştinilor l-a făcut pe Antonie, spre sfîrşitul
lor, atunci cînd vestea acestora a ajuns pînă la el, să părăsească pustiul
şi să vină la Alexandria, spre a se alătura celor care luptau pentru cre­
dinţa împotriva «piigînismului». După ce aceste persecuţii s-au potolit,
ecolo au venit mulţi alţi creştini, care şi-au exprimat dorinţa de a duce
o viaţă asemănătoare cu a lui. Astfel împrejurai lui s-au întemeiat mai
in ui te colonii de eremiţi. Cea dini îi s-a aşezat la Faium, în Tebaida, pe
un braţ al Nilului, la poalele muntelui Colzim ; lîngă coasta Mării Roşii
s-a aşezat alta. Ţoală viaţa acestor eremiţi era închinată, după sfaturile
lui Antonie cel Mare, rugăciunii, muncii şi unei totale abstinenţe. In
440 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

curînd ei au primit nume de monahi (¡Aovajm), solitari, pentru că trăiau

singuratici, iar coloniile lor au fost numite la v r e , după numele cartie­
relor sărace din Alexandria, pentru că erau compuse din colibe răsfirate.
Colibele purtau numele de chilii sau mînăstiri. Sfîntul Antonie cel Mare
a murit în anul 356 în vîrstă de 105 ani, vestit pentru viaţa sa pînă chiar
şi la curtea împăratului Constantin cel Mare. Urmaşul său, P a h o m ie
(276— 349) a întemeiat, pe la anul 330— 340. o colonie nouă la Tabena,
o insulă de pe Nil, în Egiptul de Sus, şi a adunat pe toţi monahii săi într-o
singură curte, ducînd viaţa în comun, o viaţă de obşte. Prin întemeierea
acestei colonii, Pahomie a devenit întemeietorul şi părintele monahis­
mului chinovial sau mînăstiresc. Alte colonii de monahi au fost înte­
meiate de asemenea de către ucenicii şi admiratorii lui Antonie cel Mare,
ca Amoniu (mort între 350— 355) în munţiiJNjlrici din Egiptul de Jo s. în
aceşti munţi a devenit vestit, M a c a rie din A le x a n d r ia (t 394). în Palestina
a întemeiat o colonie de monahi [ lario n (f 371), în regiunea Gaza ; E u sta-
liu, episcop de JSevastia, în Armenia Mică, a răspîndit monahismul în
aceste părţi (350— 360). Monahismul schitic (de la pustiul Schitiei în
Egiptul de Jo s) a fost întemeiat de către Sfîn tu l M a ca r ie c e l M a re nu­
mit şi E g ip tea n u l (f 390).
f) în Apus, monahismul a fost dus de către Sfîn tu l A ta n a sie c e l M are
(f 373), episcop de Alexandria, contemporan cu Antonie cel Mare, a
cărui viaţă a scris-o. Persecutat de către duşmanii săi, marele apărător
al Ortodoxiei a trebuit să se refugieze în Italia unde a făcut cunoscut,
în jurul anului 340, monahismul. La anul 355 a fost exilat în Tebaida
din Egiptul de Sus episcopul E u seb iu d e V e r c e lli, din Italia, unde a cu­
noscut monahismul, pe care apoi l-a răspîndit întoreîndu-se în Apus (362).
La început, în Apus, monahii erau numai admiraţi, dar pilda lor nu era
urmată. In curînd însă, au început să aibă şi imitatori. Spre sfîrşilul
secolului al IV-lea, A m b ro z ie (f 397), episcopul de Milano şi, în Roma,
fe r o n im ('¡' 420), cunoscut presbiter şi învăţător al Bisericii, au propovă­
dui I cu muII patos monahismul. La început, această propovăduire s-a
lovit di> opoziţia apusenilor, dar acea opoziţie a fost în curînd înfrîntă.
’in Calici, monahismul a fost predicat şi făcut cunoscut în cercuri
largi încă de la sfîrşilul secolului al IV-lea de M artin, episcop de T ou rs
( j 397 sau 401). La moartea sa, Martin de Tours a fost venerat ca un
sfînt şi conclus pe ultimul său drum de aproape 2000 de monahi. în Africa
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 447

d înfiinţat comunităţi de monahi F eric itu l A u gu stin, episcop de Hippo.

Preotul Io a n C asian (dobrogean de origine), cunoscînd îndeaproape pe
monahii din Răsărit, întrucît a trăit printre ei, a răspîndit şi el mo­
nahismul în sudul Galiei. Tot aici a întemeiat, laC410,; o mînăstire ves-
lită, pe insula I.erin. episcopul H on orat d e A r e la te, întemeietorii colo­
niilor le-au dat reguli proprii. între aceste reguli, cea dintîi era aceea
de a se supune conducătorului spiritual al coloniei. A cest conducător
era numit av ă, părinte, ca şi iqumen (conducător), ori superior sau
arhimandrit. In Apus, el se numea, de obicei, abate. Trăsătura carac­
teristică a monahismului răsăritean, în comparaţie cu cel apusean este
în acest timp rigorismul accentuat. Monahii trebuiau să ducă o viaţă
în sărăcie voluntară, necăsătoriţi, muncind pentru întreţinerea lor ca
şi pentru ajutorarea celor săraci şi trăind continuu în mînăstire. Acest
rigorism era însă moderat în Apus, unde n-a găsit imitatori atît de
tenaci.
S fîn tu l V a s ile c e l M a re (t 379) a observat că fiecare întemeietor
de colonii impunea reguli proprii şî ca aceste reguli variau de la o
comunitate la alta, că se pierdea unita tea monahismului, riscînd să
se degradeze; i-a dat de aceea reguli proprii, «mari şi mici», pe care
l-a impus în întreaga regiune de sub jurisdicţia sa, care apoi s-au răs­
pîndit repede în întreg Răsăritul. Aceste reguli sînt valabile pînă astăzi
pentru monahismul răsăritean.
Pentru apuseni, aceste reguli de origină răsăriteană, păreau prea
grele. în secolul al V l-lea B e n ed ict d e N ursia (480— 543), care a înfiinţat
mînăstirea, de pe muntele Cassino (529), i-a dat reguli proprii, după mo­
delul celor ale Sfîntului Vasile cel Mare, dar mai uşoare decîl acestea.
In curînd în Apus vor fiinţa două ordine monahale : ordinul călugă­
rilor foasilieni^ care respectau vehile reguli ale Răsăritului, riguroase,
şi ordinul călugărilor cbenedictinî; care aveau în uz regulile mai uşoare,
date de Benedîcl de Nursia.
In scurtă vreme monahismul s-a răspîndit mult, dar în rîndurile
sale au intrai însă şi persoane lipsite de vocaţie. S-a constatat că e n e­
cesar să se stabilească un anumit Limp de probă pentru cei ce doresc
să ducă această viaţă. A cest timp de încercare şi de ispitire dura în
Răsărit trei ani, iar în Apus numai unul. După trecerea acestui timp,
novicele sau rasoforul urma să depună votul monahal, care era un vot
448 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

î n t r e it : al castităţii, al sărăciei absolute şi al ascultăm depline. In ceea

ce priveşt^virstED la care putea cineva să intre în monahism, în Răsărit
ea era fixată la 16— 17 ani, uneori chiar de la 10 ani, iar în Apus era
fixată la 18 sau chiar la 25 de ani. O deosebire între Răsărit şi Apus
se semnalează încă din această epocă şi în ceea ce p r iv e ş t i postul î n
monahism. In Răsărit, carnea era interzisă, totdeauna ; în Apus, ea era
admisă pentru bătrîni şi pentru bolnavi. O altă deosebire se constată
în practica tunderii monahale. Jn Apus ea se făcea prin raderea creşte­
tului într-o dimensiune cît mai mare, care purta numele de «tonsura
Petri» • în Răsărit, se tundea numai părul de Ia frunte, tundere numită
«tonsura Pauli». De asemenea, în ceea ce pri v e ste^barBa~o monahii ră-
săriteni o lăsau să crească, în timp ce monahii apuseni o rădeau ca
semn de supunere şi de renunţare la toate drepturile lor de bărbaţi.
Criticată de răsăriteni ca o practică neconformă cu tradiţia apostolică
raderea bărbii s-a menţinut în Apus pînă astăzi, cu toate că, îndeosebi
în secolele X IV — X V II, au existat şi în clorul înalt de la Roma foarte
mulţi purtători de barbă, chiar şi numeroşi papi.
Puţin după primele începuturi ale monahismului, s-a întemeiat şi
un număr de mînăstiri pentru femei. La începui ele nu duceau o viaţa
eremită, dar mai tîrziu aflăm şi cazuri de acesl fel, ca acela al M ă r ie i
E g ip tea n ca (sec. V).
In cadrul monahismului obişnuit, chinovia] şi anahoretic, au inter­
venit cu timpul, unele particularităţi precum şi alte moduri de vieţuire
monahală.
•v- In secolul alv^V-lea) sînt amintiţi «achimiţii» (cei neadormiţi). Ei
erau originari din jurul Constantinopolului, unde un oarecare .Alexan­
dru a întemeiat o mînăstire în care serviciu] religios nu înceta nicio­
dată, pentru că tot timpul o treime din monahi făceau acest serviciu,
în vreme ce o altă treime lucra, iar restul se odihnea.
I. a a n u l 460 a fost întemeiată în Constantinopol de către un roman,
S lu din s, o niînăsliro care a primit numele de mînăstirea Studion. Stu-
di ţ i i , c u m so n u m e a u monahii acestei mînăstiri, se ocupau nu numai
( u v i a ţ a m o n a h a l i i r i g u r o a s ă , ci şi cu studiul foarte sîrguincios al T e o ­
logiei. Din arouslii cauză, în scurtă vreme au ajuns foarte respectaţi.
I’rinlri' monahii anahoreţi exista în secolul al V -lea o categorie deo­
sebită, aceea a sliliţilor (stîlpnicilor), care trăiau în vîrful cîte unui
 EREZII. SCH ISM E. S I N O A D E ECU M EN ICE 449

stîlp. Cel dintîi anahoret de acest fel a fost Surii on c c l Bat rin ( î 459),
în ţinutul Antiohiei. El a trăit vreme de 30 de ani în vîrful unui stîlp
înalt. Respectat chiar de împăratul Teodosie al II-lea, el a fost imitat
de alţi anahoreţi, ca D aniil de C o n sta n tin o y o l ( f 489) şi S im ion c e l
T in ar din apropierea Antiohiei ( t 593). Numărul lor însă, deşi au ex is­
tat în Răsărit pînă în secolul al X ll-lea, a fost mic, iar în Apus n-au
găsit imitatori.
Printre sectele care prezintă aspecte de degenerare, cei mai vechi
amintiţi sînt «păscatorii», monahi care trăiau mai mult prin păduri şi
prin pustiu, hrănindu-se cu rădăcini şi ierburi, ferindu-se de contactul
eu oamenii.
Alţi monahi străini socoteau că este o înaltă moralitate să deter­
mine rîsul oamenilor faţă de ei şi să-l suporte cu toată răbdarea.
«Sarabaiţii» din Egipt şi «vemobiţii» din Siria şi Palestina erau m o­
nahi chinoviali, care trăiau în cete mici de cîte trei-patru, urmînd nu­
mai reguli proprii, din care cauză alunecau uşor, de la o extremă la
alta.
Monahi vagabonzi, numiţi în apus «gyrovagi», trăiau din cerşit,
din comerţul cu sfintele moaşte, adesea false, din fraudă, minciună şi
ipocrizie.
Dacă aceşti monahi prezentau o degradare sub raport moral, alţii
îmbrăţişaseră anumite idei eretice, de natură dogmatică. Unii dintre
aceştia au format secta «masalieniJor creştini», numită şi secta «euhi-
ţilor» (evhiţilor) din Siria şi secta «eustaţienilor» din Asia Mică. Cea
dintîi, a masalienilor, era de origine semită, de Ia cuvînlul aramaic
«sela», a se ruga. Ei s-au numit şi «horevţi», jucători, nume care le
vine de la dansurile lor religioase. Erezia lor conslă în aceea că soco­
teau rugăciunea capabilă să izgonească penlru totdeauna din om pe
satana şi că, după unirea cu Hristos, omul n-ar mai putea cădea în
păcat, indiferent de iaplele pe care le-ar putea face. Pe temeiul acestui
principiu, ei duceau adeseori o viaţă desfrînată. S-au luat măsuri se­
v ere împotriva sectei. Eustaţienii, a doua sectă cu aspect de degene­
rare dogmatică, a fost semnalată la jumătatea secolului al IV-lea, în
A sia Mică. Eustaţienii susţineau că îşi au originea de la Eustaţiu, epis­
copul Sevastei din Asia Mică, şi credeau că mîntuirea nu este posibilă
decît în monahism. De aceea nu recunoşteau ca preoţi legitimi pe cei
29 — Istoria bisericească
450 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

căsătoriţi, şi au determinat pe mulţi să se despartă de soţii şi de copii,

ca să intre în rîndurile lor. Intre bărbaţi şi femei susţineau că nu trebuie
să existe nici o deosebire, de aceea femeile trebuie să poarte acelaşi
costum ca şi bărbaţii.
Unii monahi s-au învrednicit pe bună dreptate de multă admiraţie,
dar din această cauză şi-au făcut despre ei înşişi în scurtă vreme o
idee atît de înaltă, încît nu s-au folosit de consideraţia lor numai spre
binele Bisericii şi al societăţii, ci uneori şi în scopuri egoiste, producînd
dezordini şi abuzuri în viaţa bisericească, socială şi politică. împotriva
acestor călugări abuzivi, ca şi a celor care prezentau anumite semne
de degenerare, Biserica s-a văzut nevoită să ia măsuri, uneori destul
de severe. Statul de asemenea a susţinut-o în această acţiune. La Sinoa­
dele ecumenice, ca şi la sinoadele locale s-au luat numeroase hotărîri
în legătură cu disciplina monahilor, a preoţilor şi în general al tuturor
credincioşilor. Au fost admise în răsărit 85 de canoane numite apos­
tolice şi în afară de acestea multe hotărîri ale unor episcopi cu vază
cum erau, spre exemplu, Sfîntul Dionisie cel Mare (t 264), Sfîntul
Atanasie cel M are ( t 373), Sfîntul V asile cel Mare etc. Toate aceste
hotărîri formează canoanele cunoscute sub numele de C a n o a n e le S fin ­
ţilo r Părinţi.
In Apus au fost admise pentru disciplina vieţii monahilor, cleru­
lui şi credincioşilor dintre cele 85 de canoane numite apostolice, numai
50, şi anume acelea care au fost culese mai înlîi în Roma. La fel intrau
în această categorie epistolele episcopilor Romei. Culegerea aceasta
s-a raspîndit în curînd nu numai la Roma, ci în întreg Apusul. Din
această cauză şi decretele papale au intrat în vigoare pretutindeni, ală­
turi de canoanele apostolice şi cele ale sinoadelor.
Legiuiri cu caracter disciplinar şi în legătură cu viaţa bisericească
au 1 1cil şi unii dintre împăraţi. A ceste legiuiri au fost calificate de îm­
păraţi î m p r e u n ă cu legiuirile imperiale. O astfel de colecţie a publicat
Ih ¿ mul 435 Teodosie al II-lea, cunoscută sub numele de Codex T h eo -
i l o x i u n i t s . . Iu, st ini, m <i publicat şi el în 531 un codice, care a scos din
uz pe cel ii| lui Teodosiu al II-lea, şi, care poartă numele de Codex
. l i i s l i n i a n c i i s . IV lingă aceste legiuiri adunate din codice, atît Justinian
cil şi urmaşii lui au dat aşa numite «novele», care cuprind şi legi refe­
ritoare la Biserică. Toate acestea, C o d ic e le T h e o d o s ia n , C o d ic e le lui Ju s -
 EREZII. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 451

ti ni an, colecţia de «novele» a lui Justinian I cîl şi ale urmaşilor săi, au

fost considerate documente pentru dreptul canonic. Moi lîrziu s-au
format diferite colecţii de legi imperiale, caro cuprindeau dispoziţii în
legătură cu chestiunile bisericeşti şi purtau numele de cconsliluliones
ecclesiasticae».
O problemă care s-a ridicat în această perioadă şi care s-a solu­
ţionat diferit în Apus şi Răsărit a fost aceea a cvU balu hii ¡)rco(iU)r şi
e p is c o p ilo r . Problema s-a ivit în urma dezvoltării lol mai mari a mona­
hismului şi a influenţei crescînde pe caro acosta a avul-o în Biserică,
încă de la anul 410, cînd Sinesiu din Cirene a IosI alo:; episcop, a refu­
zat să primească alegerea, fiindcă era căsătorii şi nu voia să so des­
partă de soţie. Cu toate acestea a fost hirolonil şi Iară divorţ şi inlraro
în monahism. Intre timp monahismul ajuixjo lo.irlo iniluonl in !îis<>ncă
şi multe dintre demnităţile bisericeşti erau deţinute do monahi. Clorul
căsătorit a început să fie înlăturat rînd po nud din acoslo demnităţi.
Egumenii mînăstirilor luau parte la sinoado. 'Ei1111•irii scaunelor episco­
pale au început să fie recrutaţi din ce in c e mai mult dintre monahi,
iar episcopi căsătoriţi erau în Răsărit ca şi In Apus foarte rari. Astfel
de episcopi se mai aflau în secolul VII numai în Biserica britanilor, a
irlandezilor şi a scoţienilor.
In Apus însă din anul 300, sinodul care s-a ţinui în Spania, la
Elvira, a hotărît ca episcopii, preoţii şi diaconii să nu so căsătorească.
La siîrşitul veacului al IV-lea, în anul 385, aceeaşi holărîro a fost luată
şi de S iliciu , episcopul Romei (384 3!)!)). L eon I (440-.. 461) a interzis
căsătoria şi ipodiaconilor. De la această dalii celibatul clorului a deve­
nit o normă generală în Apus, cu excepţia amiulilă a Bisericii brita­
nilor, irlandezilor şi scoţienilor. Practic Tuşii nu ora aplicaţii întocmai.
O încercare de a se impune ca un canon general celibalul clerului
s-a făcut în Răsăril la Sinodul de la Niceea (325), dar bătrînul episcop
l’ciinutie din liyipl, veslil şi respectat pentru îndelungata sa viaţă de
ascet, s-a ridicat împotriva unei aslfol de hotărîri, arătînd că Taina
Nunţii este permisă şi, ca atare, oslo demnă să fie respectată pentru
viitorii clerici, iar Sinodul, impunîncl celibatul tuturor clericilor, ar aşeza
un ju g greu de purtat pentru unii. Căsătoria a rămas deci admisă şi
pentru cler, dar preoţii celibatari so bucurau şi mai departe de o stimă
deosebită. Celibatul episcopilor a fost hotărît de către Justinian I, prin
452 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

novela C X X III din anul 546 şi a fost confirmat de Sinodul quinisext din
692, în canoanele 12 şi 13.
Deoarece monahii au apărat cinstirea sfintelor icoane, împăraţii
iconoclaşti, îndeosebi împăratul Constantin V Copronim, i-au lovit
crunt, desfiinţînd mînăstiri, şi forţîndu-i să intre în viaţa laică.
Reorganizarea monahismului a susţinut-o apoi S iîn tu l T e o d o r Stu-
d itu l ( t 826) ; în Apus sinodul de la Aacben, din 817, a dat monahismu­
lui latin un caracter de «ordin» regular, condus de un prior general
central.

BIBLIOGRAFIE

K. H e u s s i, D er U rspru n g d e s M ön ch tu m s, Tübingen, 1936.

W . M a 1 o n e, T h e m o n k s a n d t h e m a rty rs, W ash in gton , 1950.
P. C o u s s i n, P r e c is d 'h is to ir e m o n a s tiq u e , Paris, 1056.
A. J . F e s t u g i e r e, L e s m o in e s d'O rien t, P aris, 1960, ş.u.
U. R a n k e , D as trü h e M ön ch tu m , Essen, 196 4 ; H ihim eyer-Tüchle-D am m e, vol. 1,
1969, p. 329— 347 şi b ibilografia p. 525— 534, şi vol. 2, 1903.
E. P o p o v i c i, op. cit., vol. 2, p. 260 ş.u., 394 ş.u.
G h . E n ă c e s c u , P riv ir e g e n e r a lă a s u p r a m o n a h ism u lu i c r e ş tin , v o i. 2, Hm.
V îlc e a , 1933.
M. G e o r g e s c u , I d e i m o r a le ş i s o c i a l e la S iîn tu l V a s ile c e l M a re, în «Studii
T eo lo g ice », X (1958), nr. 7— 8 .
I d e m , T e o lo g i a iu b ir ii la S iîn tu l M a x im M ă rtu risito ru l, în «Studii T eo lo g ice », X
(1958), nr. 9— 10.
L. S t a n , In s titu ţiile d e a s is t e n ţ ă s o c ia lă în B is e r ic a v e c h e , «O rtod oxia», IX
(1952), nr. 2.
I. G. C o m a n , S iin ţii P ărin ţi c a în d ru m ă to ri a i d u h o v n ic ie i, în «M itropolia B a­
natului», X V I (1968), nr. 4— 6 ; I d e m , S p irit u m a n ist ş i e l e m e n t e d e a n t r o p o lo g ie in
g în d ir e a p a t r is t ic ă , în «Studii T eolo g ice», X X II (1970), nr. 5— 6 .
S. Ş e b u , P rin cip ii p a s t o r a le p a t r is t ic e ş i p e r m a n e n ţ a lo r , «M itropolia A rd ealu ­
lui», X V II (1972), nr. 3— 4.
I. G. C o m a n , S en su l şi s a r c in ile p r e o ţ i e i d u p ă S iin ţii P ărin ţi, în «M itropolia
O lten iei», X X I V (1972), nr. 1— 2.
 PERIOADA A TREIA
(787 - 1054)

BISERICA ÎN SECOLELE Vl.ll—XI

Situaţia politică şi bisericească

în răsărit şi în apus

întem eierea Imperiului carolingian.

Lupta cu mahomedanismul

1. împăraţii dinastiei isauriene an fosl administratori abili, făuri­

tori ai unei mari opere legislative, administrative şi sociale, dar po­
litica lor iconoclastă a dus la ruptura cu Roma şi la pierderea terito­
riilor bizantine din Italia.
După moartea timpurie a lui Leon IV Chazarul, tronul a revenit
fiului său C on stan tin V I P o riiro g c n c tu l (780— 797), un copil de 10 ani.
In numele minorului, f r î n e l e conducerii au fost preluate de mama sa
Irin a (797— 802), a cărei domnie a fost tulburată de conspiraţii care ur­
măreau înlăturarea ei.
Hotărîtă să restabilească dreapta credinţă, s-a gîndit să reia v e ­
chile legături cu celelalte Biserici care rupseseră relaţiile cu împăraţii

* C ap ito l re d a c ta t de P r. p ro f. T. B o d o g a c
454 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

iconoclaşti. Din motive de politică externă : războaie cu arabii şi slavii,

dar mai ales din cauza corpului oiiţeresc al armatei imperiale, devotat
iconoclasmului, ea n-a putut pe moment să-şi realizeze planurile. Cînd
însă, în urma unei păci, încheiate cu arabii la sfîrşitul lui august 781,
ostaşii iconoclaşti, care luptaseră împotriva arabilor, au fost trimişi
împotriva slavilor din Macedonia, G recia de nord şi Peloponez, Irina
a putut să se ocupe de planurile ei, îndreptîndu-şi toată atenţia spre
problemele religioase şi cele de politică externă. Ajutată de patricianul
Teodor, vaza Imperiului a crescut din nou în Sicilia. Nemulţumită numai
cu acest succes, ea a căutat să intre în legătură şi cu C a ro l c e l M a re
(768— 814), obţinînd promisiunea că va da de soţie fiului ei pe Rothruda,
fiica puternicului rege al francilor.
îmbătată de succesul obţinut la Sinodul VII ecumenic, Irina a cre­
zut că a sosit momentul să-şi asume întreaga conducere a Imperiului,
înlăturînd de la domnie pe fiul ei. Planurile împărătesei au fost însă
dejucate de partida militară, care în octombrie 790 a încredinţat lui
Constantin VI domnia. Noua schimbare n-a losl folositoare tînărului
monarh şi nici Imperiului. Eşecul suferit din partea bulgarilor a produs
nemulţumiri chiar în rîndul prietenilor lui, care s-au gîndit să-l în­
locuiască cu unchiul său N ich ifo r. Irina a reuşit să-şi asume din nou
conducerea Imperiului.
Irina îşi văzuse visul împlinit, era slăpîua Imperiului. Timp de
cinci ani, împărăteasa a putut să culeagă roadele domniei pătate de
sînge : la 15 august 797, Constantin VI este orbit, din ordinul mamei.
Orizontul politic a început să se întunece, prevestind o furtună apro­
piată : la 798, Irina este silită să cumpere prin bani pacea de la puter­
nicul calif arab H aru n -al R aşid (786— 809). Cam în acelaşi timp, Crum,
hanul bulgarilor, dornic să-şi întindă stăpînirea, se arăta tot mai ne-
aslîmpăral ; dar lovitura cea mai cumplită suferită de Imperiul bizantin,
u losl readucerea la viaţă a Imperiului roman de Apus, realizată la 800,
di- ( 'iirol cel Mare, care a reuşit să înfrîngă pe longobarzi.
</\ lo s l o liaqcdie pentru Imperiul bizantin că în timpul celui mai
¡naiv suveran al Apusului (Carol) soarta Imperiului »se afla în manile
unei leinei şi ale eunucilor ei», zice un istoric recent.
 PER IO A D A A T R E IA (787— 1054) 455

Carol cel Mare, fiind văduv din anul încoronării, s-a gândit la că ­
sătorie cu împărăteasa Irina, nădăjduind că Imperiul din Răsărit ar
putea fi înglobat la împărăţia lui. Planul mi a reuşii. O revoltă pusă
Ja cale de «marele logothet», patricianul Nichifor şi de mai mulţi ofi­
ţeri şi demnitari de la palat, a dus apoi la căderea împărătesei. Prin
înlăturarea Irinei, dinastia Isaurilor, care timp de 85 de .ini a condus
destinele Imperiului bizantin, şi-a găsit sfîrşilul.
Urmaşul împărătesei Irina, N ic h ifo r (802 8 1 1 ), lipsii de I¡denIul
ostăşesc, n-a putut înfăptui succese mari de arme. Prima acţiune în­
dreptată împotriva expansiunii slave a fosl încununată de succes,- a
doua i-a fost însă fatală. In noaptea de 2ii spre !'<; iulie 811, anuala
bizantină e înconjurată de bulgarii hanului ('rum şi decimală, iar îm­
păratul ucis. S ta v r a k io s , fiul lui Nichifor, n-a avui parle de o domnie
lungă. Duşmanii tatălui său l-au silit să renunţe la lroti eîleva zile
după încoronare.
Senatul şi armata vor impune pe Imnul devenii liber pe M ihail I
R anga.be (811— 813), care se va dovedi loarle slab privind politica e x ­
ternă. Intre alte semne de slăbiciune ale lui Mihail I a fost recunoaş­
terea (în 812, la Aachen) a titlului de împărat al lui Carol cel Mare,
în schimbul cedării Veneţiei, iar înlringerea suferită din partea cetelor
lui Crum i-a slăbit autoritatea, pregătind totodată ascensiune'.] Ja Iron
generalului L eo n V A rm ean u l (813- 820).
Din punct de vedere politic, .Imperiul a fost scutit un timp de sur­
prize venite de peste hotare, dar pentru creştinii ortodocşi domnia lui
Leon V a fost un blestem căci luptele iconoclaste vor răbufni iarăşi.
Prin trădare ajunsese la tron Leon V, prin trădare a fost răpus : în dimi-
neţa de Crăciun a anului 820, capul împăratului s-a rostogolit la picioa­
rele sfintei mese, din capela imperială.
Din felul în care M ihail U B'tUnitul (820— 829), întemeietorul di­
nastiei Amorienilor, şi-a cîştîgat coroana, cei mai mulţi dintre supuşii
lui erau convinşi că domnia lui nu va fi una bună, dar, de fapt, ea
n-a fost prea rea.
450 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

Fiul sau, T e o iil (829— 842), s-a putut lăuda cu dragostea pentru
artă şi ştiinţă. In timpul domniei lui, curtea imperială rivaliza ■— prin
măreţia construcţiilor, prin luxul palatului, prin strălucirea civilizaţiei
— cu Bagdadul califilor. Literatura şi aria păreau a-şi regăsi o nouă
vigoare şi prevesteau o măreaţă renaştere. Universitatea din Constan-
tinopol, reconstruită de cezarul Bardas, deveni centrul culturii. în zilele
lui Teofil însă, teroarea lui Constantin V a fosl reînviată. Nenumăratele
campanii duse împotriva arabilor, dar mai ales pierderea cetăţii Amo­
rion, i-au zdruncinat sănătatea. La începutul anului 842, presimţindu-şi
moartea, a dispus ca treburile Imperiului să troacă, în locul fiului minor,
Mihail III, pe seama soţiei sale T e o d o r a şi a fiicei sale Tecla. Faptul mai
important al domniei împărătesei Teodora a fost restabilirea cultului
icoanelor.
M ih a il III (842— 867), care în timpul domniei, n-a arătat o deosebită
plăcere pentru apărarea hotarelor, lăsînd această preocupare pe seama
generalilor, a avut un sfîrşit tragic, la 867 ; tronul de la Constantinopol a
revenit descendentului unei familii armene, stabilit în Macedonia, V a s ile
I, care a domnit între anii 867— 886. De la urcarea pe tron a acestuia, timp
de aproape două secole, Imperiul a cunoscut o epocă de putere şi de
strălucire, sub o serie de suverani care — aproape toţi — au fost băr­
baţi de seamă. Vasile I, întemeietorul dinastiei macedonene, asem e­
nea lui N ic h iîo r II F o ca s (963— 969) şi Io a n I T z im isk es (969— 976), a
condus destinele Imperiului cu deosebită energie dar lipsit de scrupule,
iară milă şi preocupat mai mult de a se face temut decît iubit. Cu toate
aceste defecte a fost un abil şi priceput administrator şi gospodar, un
bun diploma!, şi un genial ostaş. Cei trei monarhi pomeniţi mai sus, de
o im uri laie inflexibilă, n-au ştiut ce este imposibilul, cînd era în jo c
prestigiul Imperiului. Dornici de glorie, au căutat să facă din Imperiul
bizantin o mari' piliere a lumii orientale, un campion al elenismului şi
al Ortodoxiei. Oraţie efortului armelor, abilităţii politicii şi vigoarei
guvernării lor, şi-uu realizat visul. Arabii au fost împinşi dincolo de
 P E R IO A D A A T R EIA (787— 1054) 457

E u fr a t ; în Europa, puterea bulgarilor, ajunsă la apogeu în timpul ţarilor

S im eo n c e l M are (893— 927) şi S am u il (980— 10:14), s-a prăbuşit în sînge,
sub loviturile împăratului V a s ile II (976— 1025) supranumii «Bulgarocto-
nul». A jutat de armată, devenită fundamentul pe curo se sprijină în­
treaga lui guvernare, acesta a reuşit să ridice pulerea Bizanţului la
culmi nevisate. Pînă departe în Italia, tradiţia mereu vie a vechilor am­
biţii romane, redeşteaptă pretenţiile niciodată uilale, iar in l'aţa ceza­
rilor <Sfîntului Imperiu roman germanic» basileii bizantini îşi menţin
drepturile şi prestigiul m ajestăţii lor seculare.

In perioada acaeasta Bizanţul a fost însă zijuduil de mari frămîntări

sociale. Nobilii căutau să acapareze cît mai mull dm pămînlul celor să­
raci. In schimb, imunităţile lor secătuiau vistieria ; de aceea toţi împă­
raţii de la Vasile I pînă la Nichifor Focas au dai o serie de legi pentru
îngrădirea privilegiilor nobiliare. Aceştia se lăscoală însă, între 971 —
976 ameninţînd puterea, pînă ce Vasile II reuşeşte să-i înl'rîngă. Tot în
aceeaşi vreme au răbufnit şi o seric de eonilicle între împăraţi şi aris­
tocraţia relig ioa să: patriarhi şi rnînăstiri. Aceslea din urmă acumula­
seră moşii imense scutite de dări ; cînd Imperiul trecea prin situaţii mai
delicate, şi asta se întîmpla adeseori, veniturile lor erau vizate direct.
Nichifor Focas interzice la 964 a se mai întemeia rnînăstiri noi, sau a se
face donaţii celor existente. Se ştie, însă, că în toate părţile Imperiului
se aflau o mulţime de rnînăstiri, care peste 24 ani reuşesc să obţină
anularea hotărîrii lui Focas.
Nici lupta cu patriarhii n-a fost totdeauna uşoară. în timpul celor
patru căsătorii ale lui Leon V I Filosoful (886--912) patriarhul Nicolae
(901— 907, 9 J2 925) s-a opus împăratului şi cu toate că o dată a fost
exilat, a doua oară avu cîştig de cauză condamnînd a IV -a căsătorie
prin «tomul unirii» din anul 920.
Tot astfel s-a opus şi patriarhul Polieuct (956— 970) împăratului Ioan
I Tzimiskes (969— 976), nelăsîndu-l să intre în biserică pentru că luase
tronul prin crimă. împăratul a cedat, făcînd pocăinţă, eliberînd pe îm­
458 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

părăteasa văduvă din temniţă şi ordonînd pedepsirea celor ce au par­

ticipat la crimă. Abia atunci a putut fi încoronat.
Imperiul bizantin avea o întindere aproape ca în vremea marelui
Justinian, din Siria pînă la Dunăre şi din Armenia pînă în Italia de
sud (recucerită). In jurul tronului din «Roma nouă», erau grupaţi un
cortegiu de vasali : italieni, slavi, armeni şi caucazieni. Bizanţul, ase­
menea «Romei cezarilor» era marele educa lor al croaţilor, sîrbilor, bul­
garilor şi ruşilor, care toţi datorau capitalei de la Cornul de Aur cre­
dinţa, literatura şi arta. Toţi s-au potolit, îmblînzit şi instruit din izvo­
rul civilizaţiei bizantine. Cînd a murit Vasile II, Bizanţul era la apo­
geul puterii, prosperităţii şi gloriei. Spre a puica menţine acest pres­
tigiu şi această putere, pe tronul de la Conslanlinopol ar fi trebuit să
domnească bărbaţi energici, care să continuo tradiţia unei politici abile
şi hotărîte. Din nefericire, însă, lui Vasile II i-au urmat guverne conduse
de femei, ca Zoe (1028— 1050) şi T e o d o r a (1054— 1056) şi împăraţi m e­
diocri şi inconştienţi. Punctul de plecare al unei noi crize începuse.
2. Uriaşa migraţie a popoarelor care a durai o jumătate de mileniu,
succedîndu-se în valuri, a dus la lupte grele care au dat cîştig de cauză
pînă la urmă normanzilor, deveniţi stăpînii Apusului. Astfel, un răstimp
de alte două veacuri lungi şi grele s-au scurs pînă ce puhoiul drume­
ţilor din Nord s-a liniştit, pînă ce în Apus a putut fi întemeiat un nou
imperiu, mare şi puternic, Imperiul caroling ionilor, o operă simplă, n a­
turală, dar totodată genială a celui mai mare stăpînitor al Evului
mediu : C ar o l c e l M a re (763—814).
Fiul lui Carol Martel, Pipin c e l M ic sau c e l Scurt (752— 768), ur-
mîndn-i lalălui în demnitatea de majordom al regelui, ajutat de înalta
sferă do activitate a acelei demnităţi, a reuşit să uzurpe la 752 tronul
regelui niorovingian liiklM III, asumîndu-şi cu concursul demnitarilor
lianei, i 111r 11ni(i l,i Soissons şi cu consimţămmtul papei Zaharia (741 —
752,), coroana regală. Col înlăturat de la tron a fost trimis la mînăstire,
un l’ipin, după c e ti l'osl ridicat pe scut, a fost uns rege de înaltul cler.
La 754, papa Şlolan II (752— 757), în calitate de înalt protector, a re ­
 PER IO A D A A T R EIA (787— 1054) 459

petat la St. Denis, lingă Paris ungerea lui Pi pi n şi a fiilor săi. Tot la
St. Denis, Pipin, cu asentimentul înaltului cler şi al nobililor, şi-a îm­
părţit ţara între fiii săi, Carol şi Carloman. La 708, cei doi sînt din nou
unşi regi, Carol la Boyon, iar Carloman la Soissons.
Carol cel Mare, suveran cu prestanţă şi cu sprit îndrăzneţ, s-a ins­
pirat din faptele tatălui său şi ale lui Carol Marlel. Fără aceştia, opera
lui ar fi de neînţeles. Statul lui Carol cel Mart' nu mai este cel al lui
Clovis, reconstituit de familia carolingiană : ol a fost mărit prin acţiuni
metodice şi, după 40 de ani de experienţe militare, dus la scara ambi­
ţiilor stăpînului neobosit şi genial.
In Aquitania, Carol cel Mare terni inii opera lui Pipin cel Scurt.
Continuînd tactica de a susţine papalitatea .supune pe longobarzi şi
primeşte coroana la Pavia. Duce război împotriva saxonilor şi asigură
printre ei progresele credinţei creştine, lăsiiidii-le alegerea între moarte
şi convertire. Carol deportează, ucide, înaintează şi luptă în Bavaria şi
nimiceşte pe avari, de care scapă Furopa. Dincolo de Rin, Germania,
încă primitivă, se creştinează. Converlindti-i pe frizi, supunîndu-1 pe
Widukind, eroul independenţei saxone', imificînd triburile acestuia şi
anexînd Bavaria şi Saxa, Carol cel Maro dă o osatură puternică lumii
•germanice. La 778, el trece Pir in ei i, sprijinind acţiunea creştinilor în
luptele cu maurii. In Catalonia pune temelia unei provincii france.,
Acţiunea lui Carol tindea şi la alipirea Bizanţului. Califul din Bagdad,
învingătorul împărătesei Irina, solicită alianţa cu Carol. în noaptea de
Crăciun a anului 800, la Roma, papa Leon fii (795—■-8! (>) s-a înclinat
în faţa marelui monarh, după ce l-a uns împărat. Carol, stăpînitorul
francilor, reuşise să ducii la restaurarea Imperiului din occident. împă­
răteasa Irina din l>izunţ va fi silită pînă la urmă să-l recunoască, re-
nunţînd la Italia.
Tot în timpul domniei, Carol cel Mare s-a îngrijit să dea supuşilor
o administraţie şi un cod de legi clare şi precise. în acest scop a dis­
pus ca toate legile nescrise încă alo diferitelor popoare înglobate în
împărăţia sa, ca de pildă francii, hurqunzii, alamanii, bavarezii, longo-
460 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

barzii şi saxonii, sa fie adunate şi completate prin aşa numita «Capi­

tularía». De acum înainte, acest împărat, ca un monarh absolut, gu­
verna prin «capitulare», legile Imperiului, conţii le aplicau şi împăra­
tul supraveghea administraţia acestora, prin trimişi speciali.
Pentru ridicarea nivelului cultural în regatul francilor, Carol cel
M are s-a arătat animator al unei renaşteri intelectuale şi artistice,,
cunoscută sub numele de «renaşterea carolingiană». S-a interesat cu
pasiune de educaţie, declarînd că «orice tală trebuie să-şi trimită fiul
la şcoală». Carol a invitat la curtea sa un cerc de clerici străini, savanţi
laici şi poeţi, între care a fost şi anglo-saxonul Alcuin. Pentru formarea
unui corp select de funcţionari, a pus temelia «şcoalei palatine» din
Aachen (Aix la Chapelle), încredinţînd-o spre conducere lui Alcuin. Tot
la dorinţa împăratului, au luat fiinţă şcoli mînăslireşti la Fulda, St. Gallen
şi Tours, iar pe lîngă biserici şi mînăstiri au l'ost create şi alte şcoli.
Dintre dascălii cu renume amintim pe Paul Diaconus, autorul operei
H istoria L a n g o b a rd o ru m şi al unui O m iliar şi pe francul Einhard autorul
scrierii V ita C a ro li im p era to ris. Carol cel Mare a încurajat munca şi
compilaţia, începută de un secol, a adunat manuscrise din toate colţu­
rile Imperiului. în vremea lui, bisericile au fosL restaurate, mînăstirile
au fost înfrumuseţate, ateliere france au executat mozaicuri, lucrări de
aurărie, de bronz şi gravuri remarcabile. Şcoala Sfîntului Martin din
Tours a fost renumită pentru caligrafia ei, care a strălucit în întreaga
Europă. Faţă de Biserică, Carol a avut acecaşi atitudine ca şi Clovis.
Papa pentru el era un «prinţ» nu prea însemnat. încoronarea sa de
către papa l-a surprins oarecum. în orice caz, papalitatea a fost aceea
care a profitat mai întîi de ea.
Şl în măsurile economice, Carol cel M are s-a arătat foarte îndrăz­
neţ. A încercai să sporească peste tot sursele bogăţiei, a sprijinit mî-
nă.stirile urnlr st' dezvoltă activitatea industrială, a acordat privilegii
corporaţiilor de meşleşugari, a încercat să unifice măsurile şi greută­
ţile, a inslituil lîrguri periodice, a creat porturi, a deschis canalul de
Ia Dunăre la Main, a construit antrepozite de mărfuri. Carol cel M are
 P ER IO A D A A T R E IA (787— 1054) 461

a fost primul suveran din Europa, care a văzul clar rolul social al e co ­
nomiei unui stat şi necesitatea unei intervenţii guvernamentale pentru
reglementarea funcţionării acestei economii. Deşi viziunea lui Carol cel
M are a fost măreaţă, opera economică a dat greş, penlm că legile îm­
păratului nu puteau opri evoluţia societăţii.
Cînd a murit Carol cel M are (28 ianuarie KM), în ('laie de 72 ani,
a lăsat moştenire un puternic Imperiu franc, nuill mării faţă de moşte­
nirea primită de la tatăl său. Totodată a lăsal aminlirea unui iscusit
bărbat de stat, a unui devotat creştin, apărălor al P,¡sericii pe care o
iubise şi stimase, dar pe care a stăpînit-o volnnlar, peste canoane şi
tradiţii.
Urmaşii mărunţi ai lui Carol, ceriu iile dinl.re moştenitorii unei
averi politice şi spirituale atît de mari, stă rima rea prestigiului imperial
au făcut pe Carol şi mai mare în ochii poslerilăţli, care îl idealizează,
închipuindu-şi-1 ca pe un mare aducă lor de linişte şi ordine într-o ade­
vărată împărăţie creştină de dreptale şi Jumină. El a fost un om al
Evului mediu, un legat al lui Hristos, pus să administreze cu răspun­
dere numai faţă de Dumnezeu, un «imperitnn christianum» nedefinit.
Primejdiile n-au încetat să se arali' îndată după ce Imperiul se
dezmembrase (843).
Din Nord apăruseră normanzii şi vichingii, urcînd mai ales pe văile
rîurilor şi prădînd mînăstirile bogate. In timp ce varegii colonizează
Rusia, dominîndu-i căile comerciale spre Bizanţ, normanzii asaltează
întîi depozitele com erciale de pe coastele Olandei, Belgiei şi Franţei,
aşezîndu-se întîi în Irlanda, apoi, statornic — mai «cuminţiţi» — în
Anglia şi nord-vestul Franţei (Normandia), după ce prezenţa lor a fost
simţită şi în Spania, Italia şi chiar la Aachen, devastînd mormîntul lui
Carol cel Mare.
In Sud atacau arabii, devastînd bazilica Sfîntul Petru din Roma la
846 şi atacînd oraşul Bari, dar liind inlrînţi de V asile Macedoneanul,
care stăpînea încă Veneţia şi sudul Italiei.
46 2 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

In Răsărit apar ungurii, care pradă nordul Italiei, răsăritul Franţei

şi sudul Germaniei vreme de peste 50 de ani. în 955 sînt zdrobiţi lîngă
Augsburg de noul întemeietor al «împărăţiei romane de naţiune ger­
manică» O tto I d e S a x o n ia (936— 973).
La m ijlocul veacului X Otto I reface — în. lupte cu feudalii — din
nou unitatea imperiului, pecetluindu-o în 2 fe b r u a r ie 962 prin î n c o ­
r o n a r e a Iui la R om a de către papa Ioan X II : împăratul garantează
puterea temporară a papei (statul papal) cu condiţia ca nici un papă
să nu fie ales fără aprobarea lui. Visul viza universalitatea. La anul
1000 Otto III recunoaşte în ţinuturile mărcilor de est independenţa
Poloniei (unde oraşul Gniezno devenea sediu arhiepiscopal, iar ducele
Boleslav era numit «cooperator al Imperiului»), şi de asemenea, inde­
pendenţa Ungariei, al cărei rege Ştefan, boU'ZÎndu-se, va primi coroana
regală.

3. L u pta cu m a h om ed a n ism u l. Primii califi, urmaşii «profetului», au

întreprins expediţii de răspîndire a islamului şi de lărgire a statului
musulman, dincolo de hotarele Arabiei. Avînlul şi puterea arabilor au
putut fi paralizate abia prin biruinţa lui Carul Martel din anul 732 în
bătăliile de la Tours şi Poitiers. In timp relativ scurt, musulmanii sînt
aruncaţi dincolo de Pirinei, ba chiar şi puterea lor de dincolo de munţi
a fost mărginită. Regele Alfons I (739— 757), a putut să pună temelia
regatului Asturiei, lărgind în continuu puterea lui, iar Carol cel Mare
a cucerit «marca spaniolă» din nord-estul ţării (778— 795).
La 717, arabii atacă din nou Constantinopolul, dar sînt respinşi. în
schimb nu cucerit ţara inzilor, Bactria şi Sogdiana. Ei îşi vor întinde
dominaţia pînă departe în Răsărit, constituind un permanent pericol
peni ni slalele creştine.
[.a Bagdad domnia lui. H aru n -al R aşid (786— 809) a fost proslăvită
ca una plină de glorie. In secolele IX şi X, comerţul, arhitectura şi
ştiinţa au luat la arabi un avînt deosebit. Sub M am un (813— 833), Bag­
dadul, Damascul, Mocra şi Cairo au devenit vestite centre culturale ale
 P ER IO A D A A T R EIA (7 8 7 —1054) 463

lumii musulmane. Anul 861 marchează pentru califul din Bagdad, din
cauza deselor răscoale, începutul declinului. Abasizii devin dependenţi
de conducătorii gărzilor turceşti. La 969, Egiptul s-a separat de restul
lumii arabe, avîndu-şi un califat propriu, cel al dinastiei Fatimizilor.
Pe solul Spaniei, califatul de la Cordoba, întemeiat de Abdur­
rahman, s-a consolidat tot mai mult, contribuind Ia înflorirea ştiinţelor
şi culturii. Matematica, ştiinţele naturale, chimia şi filozofia, ajung în
timpul califilor A b d u rrah m an II (912— 961) şi lla h e m II (961— 976), la
mare dezvoltare. Filozofii arabi au jucal un rol însemnat în epoca
scolasticii timpurii, deţinînd rolul de mijlocitori ai filozofiei lui Aris-
toiel şi ai celorlalţi mari gînditori elini în lumea arabă.
începînd cu anul 1031, califatul de Cordoba s-a desfăcut în mai
multe stăpîniri mici. Morabeţii din Maurelania, chemaţi în ajutor, au
reuşit să-şi impună domnia peste Spania mahomedană.
In decursul secolului IX, musulmanii au pus stăpînire şi pe S i­
cilia. De aici ei au întreprins o serie de expediţii de ja f şi prădăciuni
pe coastele Italiei. Astfel între 880 şi 91(5, au prins rădăcini la gurile
rîului Garigliano, iar între 889 şi 975 s-au siabilit la hotarul Procencei,
devenind stăpînitorii cetăţii Fraxenelum.
Odată cu răspîndirea musulmanilor pe solul Spaniei şi cu prăbu­
şirea regatului vizigoţilor a avut de ,surorii, şi Biserica vizigotă. Cu toate
că. vechilor locuitori ai Spaniei, numiţi de noii lor stăpîni «mozarabi»
(creştini arabizaţi), li s-a acordat, libertate religioasă, mulţi, seduşi de
avantajele ce le surîdeau pentru cazul că Ireceau la crezul Iui M aho­
med, s-au lepădat de creştinism. La 850, cei rămaşi statornici în ale
credinţei sini persecutaţi. Unii creştini cuprinşi de un fanatism e x a ­
gerat, au căutat martiriul. împotriva acestora s-a ridicat sinodul de la
Cordoba din 852, holărînd ca nici un adevărat creştin să nu caute
singur moartea. Cu toate aceste îndemnuri, mişcarea celor care îşi cău­
tau singuri moartea a continuat să facă jertfe, mucenicii benevoli fiind
îndemnaţi spre martiriu de presbilerul UvJogiu din Cordoba, ajuns mai
tîrsiu arhiepiscop de Toledo şi de prielonriJ său A lv aru s. Cînd, la 859,
464 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

Alvarus şi-a găsit moartea de martir, liniştea în sînul Bisericii mozara-

bilor a fost reîntronată. Pe la sfirşitul perioadei acesteia., maurii pierd
din teren.
Prigoană grea au îndurat creştinii din Egipt şi Palestina, la î n c e ­
putul secolului XI, de la califul H a k e m . După potolirea ei, Locurile
Sfinte, aflate de la Carol cel Mare sub protecţia francilor, au trecut sub
cea a împăratului bizantin care a restaurai Biserica Învierii distrusă
de H a k em . După 1050 însă reîncep persecuţiile.
Valuri de năvăliri pustiitoare au trebuii să îndure regiuni întregi
din Asia de la arabi şi de la perşii islamizaţi de cîte ori aveau loc răs­
turnări dinastice ori răscoale populare. Armenii şi georgienii au avut
noroc cu luptele «cruciate» ale lui Nichifor Focas şi Ioan Tzimiskes,
care au luat sub protecţia lor aceste popoare. Dinastia Bagratizilor a
reuşit, prin acţiunile unor regi armeni şi georgieni, să se afirme într-o
«epocă de aur» a culturii şi independenţei lor relative. Exceptînd statul
rus al lui V la d im ir şi Ia r o s la v care pornea într-o promiţătoare viaţă
independentă (deşi era subminat de tendinţele centrifugale ale multor
principi şi nobili), celelalte popoare aflate la hotarele Imperiului b i­
zantin duceau o viaţă destul de amara, fiind storşi cu prea puţine m e­
najam ente de armata bine organizată a administraţiei bizantine. în
această privinţă, dacă se exceptează diferenţa de credinţă, pentru mulţi
din creştinii veacurilor acelora nu era mare deosebire între greci sau
«romei» şi între «agareni», cum erau numiţi musulmanii (de la Agar,
numele mamei lui Ismail).
Pe la 1037 îşi vor face apariţia turcii, care vor înrăutăţi şi mai
mult viaţa Răsăritului creştin în veacurile următoare.
Făcând o restrospectivă asupra condiţiilor politice care caracteri­
zează veacurile IX — XI, putem spune că ele ne dau imaginea unei creş-
I inăl.i(i dezbina le în faţa asaltului încă în plină vigoare al mahomeda­
nilor. Deja anul 800 anunţa două împărăţii dominatoare, fiecare cu
scopul şi ideologia sa. Ceea ce a pierdut Bizanţul în Italia n-a fost numai
teren geografic (peste care după anul 1000 vor începe să se facă stăpîni
 P ER IO A D A A T R E IA (787— 1054) 465

normanzii), ci mai ales prestanţa şi încrederea, atunci cînd prin carolin-

gieni papii vor căuta să pregătească tot mai mult drumul spre dominaţie
universală.
Dacă politica şi răscoalele care s-au ivii în Imperiul bizantin după
împăratul Justinian I au slăbit rezistenţa crcşlinilor, pregătind venirea
mahomedanilor, acum prin dezbinările din secolul X I se va aţîţa tot
mai mult pofta altei supradominări : aceea a semilunei.
Primul ei semnal, într-un veac de dizolvare ce a urmat după V a-
sile II Bulgaroctonul, nu va fi departe : la 1!) august 1071, la Manzikert,
în Armenia, Bizanţul — şi prin el creştin ăla tea întreagă — primea cea
dintâi ânfrângere de proporţii intr-adevăr epocale.

B I B L I O G R A l ' M ii

E. P e r o y, L e m o n d e c a r o lin g ie n , Paris, 1971

D. B u l l o n g h , T h e a g e o i C h a r le m a g n e , L o n d o n , 1973.
L. M u s s e t , L e s in v a s io n s , 2-e éd., t. Il, l.c .second a s s a u t c o n t r e l'E u ro p e c h r é ­
tie n n e (V H -e— X l-e s.), Paris, 1971.
I v a n D u i c e v , B iz an tin ii e L o n g o b a r d i, Roma, 1974.
O. B e r t o l i n i , R o m a e i L o n g o b a r d i, Roma, 1972.
L. B r é h i e r - R . A i g r a i n , G r é g o ir e te ( iran d, l e s é t a t s b a r b a r e s e t la c o n q u ê t e
a r a b e , în Flich e-M artin , H is to ir e d e ¡'E glise, vol. V , P aris, 1938.
C h . D i e h l e t G. M a r ç a i s , H is to ir e du m o y e n â g e , v ol. III, L e m o n d e
o r ie n t a l d e 395 a 1081, P aris, 1936— 1945.
L. B r é h i e r, L e m o n d e b y z a n tin , Paris, 1947— 1950, 3 vol.
F r. D ö l g e r , B y z a n z und e u r o p ä is c h e S ta a te n w e lt, E ttal, 1953.
G. O s t r o g o r s k i , G e s c h ic h t e d e s by v .a n tin isch en S ta a te s , 3. A ufl., M ünchen,
1963.
J . l e G o f f , C iv iliz a ţia e v u lu i m ed iu , Bucureşti,. 1970, cu studiu ¡introductiv de
M. Berza, trad. M. H olban.
L. D n c h e s n e , L e s p r e m ie r s te m p s d e l'Etat i>ontilic<d, 2-e éd., P aris, 1904.

Popoare creştinate în Apus : germanii,

anglo-saxonii şi scandinavii. Acţiuni spre slavi *

Cu toate că iniţial Carol cel M are n-avusese alt gând decât să creeze
un stat puternic al francilor, în decursul domniei şi-a schimbat planu­
rile f viziunea lui despre «respublica christiana» a dominat întreg Evul
* Capitol redactat de P r. prof. T. B o d o g a e

30 — Istoria bisericească
466 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

mediu şi chiar şi istoria de mai tîrziu. Operă de civilizare, dar în acelaşi

timp şi de unificare şi de organizare economică, socială şi culturală, —
iată tot atîtea motive pntru care istoria a aşezat lucrarea acestui ctitor
al «ordinei noi» pe un piedestal într-adevăr unic în viata medievală.
Ceea ce va ajuta, însă, în mod precumpănitor la menţinerea acestei uni­
tăţi — chiar şi atunci, cînd, începînd cu fiii săi, Imperiul nu-şi va mai
putea păstra forma politică şi administrativă iniţială, vor fi limba latină
şi opera de evanghelizare adusă de Biserică.
De sute de ani o mulţime de populaţii, mai ales germanice, se divi­
zaseră în formaţii statale şi bisericeşti noi, care, în afară de resturi filo­
logice, numai pe departe mai aminteau de fondul vechi, de care vorbi­
seră în vechime Tacit, iar în primele veacuri creştine epopeele germa­
nice şi scandinave (Ed.de, S ag a etc.).
Deşi Carol cel Mare cerea de la fiecare preot din Imperiul său sa
cunoască învăţăturile de bază ale credinţei creştine şi să le poată e x ­
plica poporului, în limba lui proprie, dacă nu altfel, măcar după modelul
predicilor răspîndite de el, totuşi, mai tîrziu, Missa latină şi reformele
cultice romane vor fi acelea care vor exclude din cult toate particu­
larităţile naţionale ale popoarelor din vaslui Imperiu roman, renăscut
în noaptea de Crăciun a anului 800. Şi cu toate că împăratul numea
după cum găsea de bine pe episcopi şi-i chema în sinoade, ba şi-a
impus şi părerea peste sinoade, răspunzînd în numele său în 790 că nu
primeşte hotărîrile Sinodului VII ecumenic, iar în 794 la sinodul din
Frankfurt a impus o formulă neortodoxă de respingere a cultului ic o a ­
nelor «prin autoritate apostolică şi la porunca prea creştinului nostru
rege Carol», totuşi rîvna şi tactul cu care a organizat viaţa civilă şi
bisericească din Imperiu a creat un salt calitativ atît de evident în faţa
In! iiror popoarelor europene, îneît cu toţii apreciau că lumea trăieşte
o reuaşlei<• inu11il,iIerală ale cărei roade nu vor întîrzia să se arate
m <iiriud. In c.ipilala sa, la Aachen şi în toate celelalte «mărci», de la
graniţele Imperiului au fost create şcoli şi biserici măreţe, mînăstiri
şi chiar aşezăminte de binefacere conduse cele mai multe de oameni
harnici şi erudiţi aduşi din toate părţile, mai ales din Britania şi Lom-
 PERI O A P A A T R EIA (787— 1054) 467

bardia, în care trăiau încă tradiţii vii din epoca ecumenică a Bisericii.
E interesant de subliniat că în cea mai mare parle reformele civile şi
bisericeşti s-au desfăşurat oarecum fără prea mare rezistenţă. La ale-
manii din sud-vestul Germaniei, la bavarezii din sud, la tiirîngiî din
inima ţării în Hessa, la francii de pe Rin şi Ja Irizii din Ţările de Jo s
(unde a murit şi Bonifaciu la 755), pretutindeni .se organizaseră episco­
pate (vreo 15 pe la anul 750). Acolo unde a trebuii; să se Iacă, însă, şi
uz de forţă în măsură mai mare, a fost la convcrU ri'd s a x o n ilo r , care
locuiau în nord, între Rin şi Elba.
Din consideraţii politice, geloşi pe vecinii lor franci, care fe-au
creştinat şi au primit, credeau ei, prea uşor, credinţa nouă, saxonii au
năvălit adeseori în ţinuturile francilor devaslîndu-le şi provocînd multe
distrugeri. In zadar au încercat misionarii liw ahl cei N eg ru (monah)
şi c e l A lb să-i cîştige, rezultatul a fosl nul. Mai mult, fanatici propa­
gatori ai vechii mitologii, saxonii subminau unitatea statului carolin-
gian prin îndemnuri la răscoale. Atunci, cu ţoală opoziţia sfetnicului
său Alcuin, Carol cel M are porni război în toată legea contra lor. Nu
se putea altfel. Peste 30 de ani (772- 804) i-au trebuit împăratului să
lupte în toate chipurile pînă i-a îngenuncheat, silindu-i să se creşti­
neze. La cea dintîi dietă, din Paderborn din anul 777, cînd împăratul i-a
conjurat în faţa celor prezenţi să-şi. părăsească obiceiurile şi să pri­
mească credinţa creştină, căci altfel răspund cu averea şi cu viaţa lor,
o parte din saxoni au acceptat şi s-au botezat. Un decret publicat în
anul următor oprea practicarea cultului păgîn. Răscoala saxonă nu în-
tîrzie : mai multe biserici creştine fură distruse, noii creştinaţi b a tjo ­
coriţi şi ucişi. împăratul distruse atunci Crcsburgul, centrul fortificat
al saxonilor, iar idolul lor naţional Irminsauie a fost nimicit. Preoţi
franci botezară şi creştinară ţinuturile respective. Dar abia plecară tru­
pele în altă expediţie, că şi începură noi răscoale, în care armata
saxonă condusă de W id u k in d birui pe franci şi omorî pe mai mulţi creş­
tini. Carol veni cu armată şi ceru cu asprime extrădarea răsculaţilor.
In anul 782 în oraşul Verden execută înlr-o singură zi nu mai puţin de
4500 saxoni. O nouă dietă din Paderborn impuse cele mai drastice mă­
468 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

suri împotriva lor, între altele decretînd chiar pedeapsa cu moartea pen­
tru cine nu se va creştina, iar drept represalii, fixîndu-le biruri grele
şi plata dijmei în folosul Bisericii. Atunci conducătorii saxoni, în frunte
cu W id u k in d şi A lb o in au cedat, botezîndu-se. Nu mai puţin de 8 noi
episcopate au fost create aici : Bremen, Münster, Paderborn, Osnabrück,
Hildesheim, Halberstadt şi Minden, iar în anul 804 peste 10.000 familii
de saxoni au fost ridicaţi şi colonizaţi în răsăritul Elbei, între francii
pe care nu-i putuseră suferi. Dintre mînăstm cea de la Corvey (Corbie)
a fost cea mai însemnată pentru aceste ţinuturi. Se pare că epopeea
creştină H e lia n d a luat naştere tocmai în aceste ţinuturi atît de dur
creştinate.
In urma subjugării saxonilor, drumul Evangheliei spre popoarele
nord-germanice şi scandinave era deschis, mai ales că limba şi obiceiu­
rile acestor popoare erau înrudite cu ale germanilor. Desigur că nici
aici lupta împotriva zeilor păgîni, ale sacerdoţilor şi vestalelor lor, ale
sacrificiilor de animale şi chiar de oameni, ca să nu mai vorbim de
vrăjitori şi superstiţii, n-a fost uşoară.
După încercările nereuşite ale misionarilor britanici W ilfr ie d şi
W ilib r o r d de a creştina Iutlanda (Danemarca) şi ţinuturile din sud,
primul episcop de Bremen W ille h a d a încercat şi el, dar cu prea puţin
succes. Ceva mai bine a mers lucrarea episcopului L ü d g er din Münster,
înfiintînd o comunitate în insula Helgoland. Un prim început mai se­
rios s-a făcut pe vremea împăratului Ludovic cel Pios, care a stabilit
din 826 legături cu regele danez Harald, care şi-a găsit refugiu la!
Mainz, unde s-a botezat şi unde venise să ceară ajutor pentru a-şi asi­
gura tronul. Arhiepiscopul E b b o din Reims a înfiinţat atunci un centru
misionar pentru danezi. Dintre toţi cei plecaţi în nord să predice Evan­
ghelia cel mai cunoscut a fost A n sg ar ( = Oscar) din Corvey, supranu­
mit, «apostolii] nordului». Vrem e de trei ani a lucrat Ansgar în Dane­
marca, inslrumd copii, răscumpărînd sclavi de război e tc .; în 828 însă
regele 11cir<1 1<I, p,il ronul său, fu iarăşi alungat.
Mai mult succes avu Ansgar în S u ed ia unde ajunse chemat de emi­
sarii r e g e l u i Björn veniţi la curtea regelui franc să ceară dascăli şi
misionari. După o primă etapă de lucru de un an şi jumătate, Ansgar
 P ER IO A D A A T R EIA (787— 1054) 469

se întoarse din Suedia să-şi aleagă mai mulţi colaboratori, pentru că

regele şi unii sfetnici suedezi îi dădură curaj că-i «mult de lucru». La
m esajul regelui suedez împăratul Ludovic Piosul hotărî să înfiinţeze
în special în acest scop arhiepiscopia de l-lamburg (831), numindu-1 pe
Ansgar drept titular şi alocîndu-i ca mijloc de susţinere a lucrării mi­
sionare averile mînăstirii Turbott (din Flandra), fapt pe carc-1 aprobă
şi papa Grigorie IV numindu-1 «vicar apostolic» pentru ţările Nordului.
Acum Ansgar porni însoţit de mai mulţi colaboratori, deschise şcoli,
construi biserici. Au apărut însă şi greutăţile: în anul 840 normanzii
năvălesc în Flandra, distrugîndu-i baza materială, iar în 845 regele Erich
al Iutlandei ocupă şi Hamburgul, întrerupînd astfel pentru 10 ani opera
atît de frumoasă a lui Ansgar.
Salvarea veni de la împăratul Ludovic Germanicul, care uni scau­
nele de Bremen cu cel de Hamburg, înrredinţînd venitul misiunii nor­
dice. Acum însuşi Erich al Iutlandei îi ceru să vină să construiască şi
sfinţească o biserică în Schleswig, precum şi să boteze poporul (854).
D a n em a rca s e va creştina complet abia sub C an ut c e l M a re (1014
— 1053). Existau pe atunci trei episcopii in Danemarca.
Plecat pentru a doua oară în Suedia, Ansgar se împrieteni cu re­
gele Olaf şi continuă vreme de 13 ani opera de creştinare a ţării, pînă
la moartea sa (865). Biografia lui a scris-o ucenicul său R im bert, mar­
tor al ocupării Hamburgului de cairo normanzi. E drept că deplina
creştinare a Suediei va avea loc abia spre sfîrşitul sec. XI, după
ce creştinii obţin în 1075 libertatea religioasă de la regele Inge, iar pe
la 1160 regele Erich cel Sfînt va organiza Arhiepiscopia din Uppsala.
N o r v e g ia , cunoscuta patrie a pescarilor şi normanzilor care vor
umple cu vitejiile lor timp de 300 de ani, istoria populaţiilor de pe am­
bele ţărmuri ale Oceanului Atlantic şi chiar ale Mediteranei, a cunos­
cut pentru întîia oară pe creşlini în sec. IX, cînd regele H a ra ld c e l F ru ­
m o s reuşeşte să înjghebeze pentru prima dată un stat militar.
Poate primul exemplu ce a influenţat istoria normanzilor de mai
tîrziu l-a dat viteazul R o llo sau R obv rl, care în 912, după mai multe
expediţii militare, s-a creştinat luînd de soţie pe Gizela, fiica împăra­
tului Konrad I, care i-a şi dat în stăpînire o parte din imperiul său,
numit după numele său «Normandia», în vestul Franţei. M ai temeinic

I
470 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

s-a putut lucra sub regele H a k o n c e l Bun (938 -9 6 1 ) crescut în Anglia,

în credinţa creştină. El a luptat din răsputeri să extirpe idolatria şi su­
perstiţiile, dar n-a reuşit decît în parte, căci partida majorităţii l-a silit
să bea paharul libaţiilor păgîne. Cel mai mult a ştiut cîştiga inima nor­
vegienilor regele O M T ry g g w ison (995— 1000), o figură excepţională a
vremii. Educat şi el în Anglia, dar trăind viaţă de luptător pe multe
fronturi (în Rusia, în Grecia, în Anglia, în Islanda), după o îndelungată
experienţă şi matură chibzuinţă, primind creştinismul în Insulele brita­
nice, patria misionarilor iro-scoţieni, a căutat şi «cu binele şi cu forţa»
să creştineze pe conaţionalii săi, reuşind mai ales să schimbe viaţa c e ­
lor din insulele Orkney, Shetland şi Hebride. Definitiva creştinare a
norvegienilor continentali o împlineşte O lai Ila ia ld s o n (1014— 1080), care
va cădea jertfă în lupta pentru tron dusă de partida adversă, care în­
china ţara regelui danez, C anut c e l M are. Poporul se răsculă alungind pe
danezi din ţară, iar pe Olaf trecîndu-1 în rîndui sfinţilor.
Nici teritoriul Is la n d ei n-a fost ocolit de misionari. Normanzii apă­
ruseră aici pe la 861. Deoarece aici pare a li fost mai înrădăcinată cre ­
dinţa şi practica păgînă a Eddelor, pare curios faptul că la anul 1000,
după o petrecere de cîţiva ani aici a prinţului normand O lai T ryggw i-
s o n şi a preotului saxon D an kbran d , expulzat aici din Norvegia, po­
porul islandez încheia o legătură de unire intre partidele creştine şi
păgîne în sensul că în afară să se declare fiecare că e creştin, dar
în familia sa şi în intimitate, cînd sînt fără străini, să aibă drept să se
comporte ca şi păgîni (!). După cîteva decenii, însă, în secolul X I exislau
două episcopii în Islanda,- aici va înflori curînd şi o bogată literaturii
scandinavă, din care trebuie să amintim G ron ica lu i S n oro S tm les o n
(sec. XHI).
Şi ( k o n la n d a îşi va primi în preajm a anilor 1000 misionari creştini
la îndemnul aceluiaşi neobosit O la i T ry g g w ison , după ce încă în 982
fusese descoperită de islandezul Eric cel Roşu.
'In jurul anului 1000 unii din ei, navigînd mai spre Apus, au dus
simiînţu creştinismului pînă spre peninsula Labrador din America de
Nord, regiune numită de normanzi «Vinland»: odată cu ei au ajuns
acolo şi obiecte de origine bizantină şi urme creştine au fost desco­
 P ER IO A D A A T R E IA (787— 1054) 471

perite pe cursul rîului numit apoi Sfîntul Laurenţiu. Ulterior, din

cauza vitregiilor vremii, creştinismul a cedai în laţii eschimoşilor.
Cit priveşte pe s la v ii d e răsă rit, de la Elba spre M area Adriatică,
s-a asociat interesul misionar papal cu cel politic al Imperiului franco­
german, divizat în trei regate, în 843.
Arhiepiscopia din Salzburg a căutat să active/o spre regiunile slave
de la Dunăre, spre cehi, moravi, panonici, croaţi şi sîrbi. Dar misionarii
«latini», mai mult de origine germană, nu crmi agreaţi de aceste popu­
laţii slave, aşa că încercările de convertiri' erau legate mai mull de
împrejurări politice. Locuitorii din Panonia, avarii în secolul VIII, au
fost siliţi de Carol cel Mare, în 796, să se creştineze şi apoi ei s-au
pierdut în masa slavilor şi a valahilor.
Dacă în 845 s-au creştinat 14 jupani cehi Ia Ratisbona, acest fapt
nu a afectat populaţia cehă propriu-zisă, pentru că jupanii erau fugari
din Cehia-Boemia. Abia mai tîrziu, în stăruinţa de a reprima misiunea
bizantină a fraţilor apostoli ai slavilor Constantin şi Metodie, în M ora­
via şi Panonia, după 870, prin acţiuni combinate cu politica germană,
care considera creştinarea ca o problemă do stat, în 881 a fost cuprinsă
Croaţia în cadrul jurisdicţiei arhiepiscopiei latine de la Spalato din
Dalmaţia.
In Cehia-Boemia, abia după multe frămîntări interne, de pe v re ­
mea cneazului S p y tih n ev ( t 912) şi apoi la intervenţia politicii împăra­
ţilor germani Otto cel M are şi a nepotului său Otto III, cneazul ceh
B o le s la v I (967— 999) s-a supus papei şi a primit o episcopie latină la
Praga, în 973, în frunte cu saxonul D etm ar sau T h ietm ar, dependent de
arhiepiscopia din Maienţa-Mainz. În serviciul papei a stat şi urmaşul
lui, episcopul Voitech-Adalbert, de origine cehă, carc nu era împotriva
slavonismului bisericesc, dar în spiritul latinismului papal a acţionat,
după alungarea din Cehia pentru motive familiare, spre maghiari (un­
guri), poloni, pomeranieni şi prusieni.
Spre slavii de pe Elba, numiţi în general v en z i, a activat Arhiepis­
copia germană din Magdeburg, pe la 900, în cadrul marii ciocniri etnice
dintre germani şi slavi. Astfel la presiunea împăratului Otto I cel
M are (936— 973), a luat fiinţă episcopia de la Havelberg în 938, apoi
de la Brandenburg în 949 şi la Oldenburg-Stargrad, dar acestea au avut
de suportat multe revolte din partea slavilor localnici, pe care a căutat
472 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

apoi să le potolească şi Arhiepiscopia de la Hamburg, la îndemnul îm­

păraţilor germani.
La poloni, o populaţie constituită din mai multe seminţii, de pe
cursul rîului Vistula şi Lacurile mazuriene, primele seminţe ale Evan­
gheliei au ajuns din Moravia, în formă slavonă-ortodoxă. Dar la pre­
siunea politică a împăratului Otto I, în 968 a fost creată o episcopie la
Poznan, în partea vestică a Poloniei şi subordonata Arhiepiscopiei din
Magdeburg. A bia sub presiunea împăratului Otto III, în 991 s-a reuşit
însă ca polonezii să se declare total supuşi scaunului papal, plătind
cneazul Mieszko-Mierczislaw ca semn vizibil al supunerii «denarul Sf,
Petru». In consecinţă, B o le s la v I c e l V ite a z (C h ro b ry ) urmînd la tron
(992— 1025) s-a apropiat mai mult de papa Silvestru II, spre a evita
astfel presiunea germană. Din această colaborare s-a născut, în anul
1000, Arhiepiscopia de Gnezno pentru poloni cu episcopii la Kolberg,
Krakow şi Wroclaw. Urmaşul său, Mieczislaw I ( f 1034) a amplificat
organizarea eparhială şi urmaşul său K a z im h (după 1040) a forţat trece ­
rea generală la creştinismul latino-papal.

B I B L I O G R A F I E

A. H a u c k, K ir c h e n g e s c h ic h t e D eu ts c h la n d s, vol. 2— 3, Leipzig, 1920, Î935.

K. D. S c h m i d t , D ie B e k e h r u n g d e r G e r m a n e n zum C risten iu m , S tu ttg a r t; 1936.
T h . S c h i f f e r , A n g e ls a c h s e n und F r a n k e n , Stuttgart, 1950.
W . R a v e , C o r v e y , C orbeil, 1959.
B. Z i b e r m a y r : N o r ic u m -B a y e r n u n d Ö s te r r e ic h , ed. II, 1956.
F. J . T a c h e n , H is to r y o i t h e a r c h h is h o p o l H am b u rg , N ew Y ork, 19.59.
G. H a e n d 1 e r, G e s c h ic h t e d e s F r ü h m itte la lte r s und d e r G e rm a n en m iss io n , S tu tt­
gart, 1961.
B i h l m e y e r - T ü c h l e - V i c a i r e , o p . cit., vol. II, M ulhouse, 1983.
B a v a r ia c h r is tia n a . Zur F r ü h g e s c h ic h te d e s C h riste n tu m s in B a y e rn . F estsch rift
A dolf W ilh elm Z ieg ler zum 70. G ebu rtstag, M ünchen, 1973.

Popoare creştinate de Bizanţ. A ctivitatea misionară

a Sfinţilor Chirii şi Metodie, «apostolii slavilor».
Creştinismul la moravi, cehi, bulgari, sîrbi, poloni şi hazari *

M arele grup <il popoarelor slave locuia de la Elba şi Saale pînă

l,i Don şi Ural şi de ia M area Baltică pînă la M area Adriatică. Credinţa
lor U începu L <i losl simplă, o religie naturală, la care mai tîrziu s-au
* C a p i t o l r c d a c l a t (Je Pr. prof. M. P . Ş e s a n
 P ER IO A D A A TREIA (787— 1054) 473

adăugat elemente împrumutate din mitologici romanii. După concepţia

lor, întreaga natură era plină de zeităţi. Mai veneraţi şi mai temuţi erau
Perun, zeul tunetului, Radegast, zeul ospitalităţii şi ¿1 1 războiului, Svan-
tevit, zeul războiului şi al semănăturilor, Trigluf, Siva, /oiţa vieţii şi
Lado, zeiţa frumuseţii ; sacerdoţii slavilor erau veneraţi asemenea unor
principi. Slavii păgîni practicau şi jertfe omeneşti. Femeia ca şi copiii
erau socotiţi ca bunuri ale bărbatului; puteau li vînduţi sau arendaţi,
în general, atît viaţa cît şi morala erau reduse.
în secolul VI triburi slave s-au aşezai şi in lliric, Istria, Friaul,
Craina şi Carintia. Către sfîrşitul secolului VI st' constată infiltraţii ale
slavilor şi în Peninsula Balcanică, iar din primii ani ai secolului VII,
după eşecul expediţiei dunărene a împăratului Mauriciu (Mavrikios,
582—602), a început marea migraţiune şi acţiune' de cuceriri teritoriale
ale slavilor. Provincia Tesalia şi hinterlandul 'lesaIonicului au trebuit să
fie cedate slavilor, care s-au îndreptat către Grecia, ajungînd pînă în
Peloponez.
Odată cu migraţia slavilor în Bale.mi, s-a produs în acest colţ de
lume o însemnată transformare etnică, deşi nu se poate vorbi de o sla­
vizare a ţinuturilor greceşti. Sub presiunea slavilor, vechea populaţie
băştinaşă s-a retras spre interior sau spre coastele mării, contribuind
ca elementul romanic să se menţină în părţile apusene, iar în cel răsă­
ritean şi sudic elementul grecesc. Peninsula Balcanică a devenit în
schimb o ţară a popoarelor slave.
O parte din slavii stabiliţi în Balcani, respectiv cei ce pătrunse­
seră printre greci, au început să se elinizeze şi să accepte creştinismul.
Unii slavişti acceptă că la aceşti slavi europeni a fost adoptată mai
înainte, pentru folosire laică, o scriere proprie, orientată după alfabe­
tul grecesc minuscul (numită apoi «glagolitică») îşi cu unele semne pro­
prii de factură orientală; scrierea a apărut apoi în trei redacţii, după
felul migrării slavilor, una în rusă, alta sudică macedoneană şi una
vestică dalmalină.
Misiunea încreştinării slavilor a fost dirijată din două părţi : de gre­
cii ortodocşi din Bizanţ şi de germano-latinii din Apus. Ambele părţi
aveau în aceasta interese politice, culturale şi bisericeşti.
Cît priveşte misiunea bizantină, ea s-a concretizat în activitatea fra­
ţilor C on stan tin şi M e to d ie din secolul IX. Originari de la Tesalenic, din
474 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

mediu greco-slavo-valah, fraţii au urmat studii înalte la Constantinopol.

De aceea patriarhul Ignatie le-a încredinţat misiunea la slavi, în care
scop ei au alcătuit, pe la 855, în mînăstirea din Olimpul Bitiniei, «alfa­
betul bisericesc pentru slavi», orientat, fireşte, după uzul strict bizan­
tin al vremii, numai după literele majuscule greceşti. Alfabetul era la
început numit «azbuka», şi mai tîrziu «kuriloviţa» după Sfîntul Kuril
sau Chirii, adică «cirilica», după ce Constantin şi-a luat numele de Chi­
rii. Fraţii şi-au organizat un grup de ucenici şi cu noul alfabet, uşor şi
maiestuos, au început să scrie traduceri din principalele cărţi bisericeşti,
necesare unei misiuni de creştinare, adică după texte bizantino-ortodoxe.
Prima activitate a desfăşurat-o Constantin la hazari, după 858, şi Me-
todie la bulgari. Cu aceasta ei s-au făcut cunoscuţi şi dincolo de aceste
ţări, pentru că îndeplineau misiunea în limba slavă şi cu cărţi slave.
Apoi, în drumul lor spre Moravia, din 863, cei doi fraţi au trecut prin
Bulgaria (Filipopol-Sardica) şi prin Serbia (Niş-Singidunum-Sirmium),
ajungînd în Panonia (pe lîngă lacul Balaton) (azi în R. P. Ungaria) şi
la Velehrad ( = Oraşul cel Mare) în M area Moravie. Intrucît ucenicii lor
au ajuns apoi şi în Cehia, Polonia, Rusia kieveană, activitatea fraţilor
Constantin-Chiril şi Metodiu a primit chiar caracter de ctitorie a litera­
turii naţionale pentru toţi slavii, şi în consecinţă au fost cinstiţi ca
«apostoli ai slavilor». Unii ucenici au ajuns şi între valahii din Ardeal,
unde au fost numiţi aici «apostolii schieilor».
1. Creştinarea moravilor. Creştinismul a fost cunoscut în cneza­
tul M oraviei încă din secolul VII, încît tradiţia locală aminteşte că
cneazul S am o ar fi primit legea lui Hristos pe la anul 623, prin relaţiile
sale cu Bizanţul şi în opoziţie cu latinismul francilor. Dar pe vremea lui
Carol cel Mare, presiunea latino-francă s-a accentuat în 796 ; cu pri­
lejul discordiei dintre cnejii P ribin a şi M oim ir, împăratul Ludovic cel
Pios a dispus ca Arhiepiscopia din Salzburg şi episcopia din Passau sa
susţină activităţi misionare spre Cehia, M oravia şi Polonia, folosind şi
presiuni politice, prin expediţiile militare din 846 şi 857. Dar în 852 con­
ciliu! episcopilor germani de la Maienţa a constatat că nu s-a realizat
nimic printre aceşti slavi.
Deci spre a se ieri de politica latinizantă şi germanizantă, cneazul
morav R o s lisla v sau R a stisla v s-a adresat, printr-o delegaţie, în 862,
împăratului Miluiil III al Bizanţului, regentului Bardas şi patriarhului
 PER IO A D A A TREIA (787— 1054) 47 5

F o tie , cerînd misionari în credinţa adevărata şi în spiritul Scrip­

turii, despre care a aflat (prin bulgari) că cunosc limba slavă. Cererea
a fost aprobată, căci ea intra în cadrul politicii bizantine. Patriarhul
Fotie i-a binecuvîntat pe fraţii Constantin şi Melodie şi i-a trimis în mi­
siune în M area Moravie.
Plecînd din Constantinopol, în 863, pe vechiul drum roman, cei doi
fraţi au trecut prin Bulgaria, unde au botezul cu ajutorul Sfînlului Duh,
apoi prin Serbia nordică, prin 'Panonia cneazului K o c e l, şi în fine
au ajuns în Moravia, la cetatea Velehrad. Mai bine de trei ani au acti­
vat «fraţii apostoli» în Moravia, între 863... -867, înlăturînd rătăcirile
mitologiei slave şi semănînd cuvîntul lui Dumnezeu, construind biserici
la Velehrad, Raihard, Predmosti, Stare Mesto, Mikulciţe, Ostrava şi în
alte locuri şi iniţiind ucenici în slavon ismul bisericesc şi trimiţîndu-i
apoi în vecinătate, la fpanonici, cehi, croaţi, poloni şi pînă la ruşii
kieveni.
Incheindu-şi apoi activitatea misionară, cei doi fraţi au dorit să se
întoarcă la Bizanţ, dar pe o cale mai uşoară, îmbolnăvindu-se Constan­
tin. De aceea ei au coborît spre Veneţia. Acolo i-a ajuns vestea despre
înlocuirea patriarhului Fotie cu Ig n u lie, în 867, şi deci au aşteptat lim­
pezirea situaţiei. Slujind Sfînta Liturghie la Veneţia, în limba slavonă,
au fost acuzaţi de clerul latin că folosesc o limbă barbară, fiind admise
în Biserică numai trei limbi sacre: aramaica, greaca şi latina (trilingvis-
mul). V estea despre aceasta a ajuns pînă la R o m a: papa N ic o la e I i-a
invitat, ca să-şi dea singur seama despre acest fel de misiune creştină
slavă. I-a primit noul papă A d rian II, care a recunoscut misiunea lor.
Constantin s-a retras într-o mînăstire din Roma cu regula Sfîntului V a-
sile, îmbrăcînd schima cea mare şi numele de Chirii, unde a murit la
14 februarie 869.
Credincios promisiunii date fratelui, Melodie, numit de papă în 870
arhiepiscop pentru M oravia şi Panonia, s-a întors în Moravia, aducînd
cu sine memoria fratelui Chirii şi a alfabetului numit acum în cinstea
lui «chirilic». Dar arhiepiscopul de Salzburg a reuşit ca Metodie să fie
arestat şi reţinut peste doi ani înlr-o mînăstire bavareză. Abia la inter­
venţia papei Io a n V III, Metodie a fost eliberat şi şi-a putut desfăşura
activitatea în M oravia lui Svatopluk şi în Panonia lui Kocel. în 873 l-a
476 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă

botezat şi pe cneazul cehilor B o iiv o i şi pe soţia sa L udm ila, trimiţînd

ucenici spre poloni şi ruşi şi încheind traducerea principalelor cărţi:
A p o sto lu l, E v a n g h elia ru l, L itu rghieru l, O cto ih u l şi altele ; se presupune,
că a mai tradus din greceşte şi un codice de legiuiri, numit : Z a k o n sud-
n îi liu d e m (Legea de judecată a oamenilor).w
Că a rămas ortodox o confirmă opoziţia lui Metodie contra lui
«Filioque», dar e posibil că, încă la Roma, să ii cunoscut Liturghia Sfîn-
tului Petru, pe care însă a trimis-o spre Polonia la Poznan. Dar la o
nouă acuzaţie a arhiepiscopului din Salzburg, Metodie a fost chemat la
Roma, în iunie 880, unde papa Ioan VIII i-a impus Liturghia în limba
latină, ca şi citirea Evangheliei în latineşte şi i-a asociat un episcop-
vicar, în persoana germanului W ikin g . Papa dorea astfel să-l păstreze
pe Metodie în serviciul său, dar să nu-1 supere pe împăratul german.
In schimb, în 881, papa a dispus trecerea croaţilor sub jurisdicţia A rhi­
episcopiei latine de. 1a. Spalato din Dalmaţia.
Pentru a limpezi situaţia sa în faţa Patriarhiei Ecumenice, M etodie
a întreprins o călătorie la Constantinopol, în iarna anului 881— 882;
patriarhul Fotie l-a recunoscut ortodox şi i-a binecuvîntat misiunea în­
treprinsă, precum şi continuarea ei spre toţi slavii, ca o măsură de con­
trabalansare a presiunilor latino-germane feudale.
întors în Moravia, Metodie a fost acuzat de W iking că a părăsit
adevărata credinţă (latină). Roma, care s-a arătat la început binevoi­
toare, l-a abandonat acum şi Bizanţul era prea departe ca să-l poată
ajuta efectiv. După moartea lui (6 aprilie 885), episcopul W iking a reuşit
să alunge pe ucenicii acestuia şi papa Ş te fa n V (f 891) a interzis slujirea
liturghiei în limba slavă. Ucenicii s-au răspîndit spre Cehia, Polonia,
Rusia, Panonia, Serbia şi Bulgaria.
2. Creştinarea cehilor. Ţara cehilor, numită de vecini Boemia, a
suferit presiuni politice din partea Imperiului franc vecin, care se străduia
în 805, pe vrem ea lui Carol cel Mare, să sădească acolo creştinismul
latin, se pare şi prin misionari iro-scoţi. Dar creştinarea celor 14 jupani
cehi, lu<|iti de acasă, prin arhiepiscopul de Ratisbona, în 845, a rămas
fără urmări, deşi Arhiepiscopia germană rămase cu pretenţii de ju ris ­
dicţii'. IU>I('7.Îi h 1u - s (' apoi cneazul Borivoi, şi soţia sa Ludmila, prin M e ­
lodic al Moraviei, în 873, pentru că atunci Cehia ajunsese în cadrul cn e­
zatului morav, printre cehi a început să se răspîndească slavonismul
 P E R IO A D A A TREIA (787— 1054) 477

bisericesc ortodox «metodian». Dar, la îndemnul D rah om irei, soţia cnea­

zului V r a tis la v (920), — care şi-a însuşit decizia de condamnare a sla-
vonismului bisericesc şi a «metodianismului» pronunţată la conciliul
local dalmatin de la Spalato, din 925, şi la îndemnul papei Ioan X de a
combate slavonismul opus trilingvism ului,.. - Ludmila a fost asasinată în
927, precum şi fiul ei cneazul V a ţla v -V e n c e s la u , în 9 2 9 ; fratele său
B o le s la v ( j 967) oscila la început. între mitologie şi creştinism, pînă a
fost convins de superioritatea «ritului creştin slavon»-metodian. Atunci
e l a cerut papei Ioan X III ca să-i organizeze o astfel de episcopie ■ dar
trebuind din motive politice să se supună împăratului german Otto I, a
fost obligat să accepte creştinismul latino-papal. Urmaşul său B o le s la v
II ( j 999) s-a supus şi el, căci papa A lex a n d ru II a declarat în 969 că
slavonismul este o erezie şi Metodie un «eretic notoriu». In acest timp
însă cronicarul Sigebert din Gemblar elogia amintirea celor doi fraţi.
Cu toată presiunea episcopiei luLine de la Praga, din 973, ca să
stîrpească «rătăcirea bulgară sau rusă», tradiţiile chirilo-metodiene nu
au putut fi înlăturate nici printre cehi, moravi sau slovaci. Atunci epi­
scopul V o it e c h A d a lb er t, d e ş i nu e ra o stil sla v o n ism u lu i b is e r ic e s c , în-
ţelegîndu-i rostul şi utilitatea peni ru slavi, a trebuit să sprijine lati­
nismul. Tradiţiile slavone s-au păstrat însă şi au reapărut pe vremea
cneazului O ld rich (f 1034) în activitatea mînăstirii Sazava, la sud de
Praga, în 1030, prin egumenul Procopie, care îşi făcuse ucenicia, cel
mai probabil, în mînastirea Murăşana-Morissena de lîngă Arad, de tip
«vasilian». în Slovacia, tradiţia «metodiană» a continuat prin episcopul
B e s te r t de la Nitra (f 1047).
2 - 4 - 3 . Bulgarii, după statornicirea lor în Balcani, au împrumutat multe
din obiceiurile şi limba slavilor. In secolul IX, ei reuşiseră să-şi înte­
meieze un stat puternic, a cărui capitală a fost aşezată l a . Preslav.
La începui, misiunea creştină n-a făcut progrese între bulgari, cu
toate că principele T e le r o s şi episcopul M an u el s-au ostenit în această
privinţă. După moartea de martir a episcopului Manuel, monahul Kyp-
h a ra s, a ajuns în robie la bulgari, şi o soră a cneazului B o ris sau B o g o ris
(852— 889), ajunsă în captivitate bizantină şi convertită la creştinism
au continuat misiunea printre bulgari. La început Boris a trimis o dele­
478 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

gaţie la franci, cerînd preoţi misionari, dar apariţia unei armate bizan­
tine la hotarele Bulgariei, l-a determinat pe Boris să. abandoneze legătu­
rile cu regatul francilor şi să primească creştinismul din partea Bisericii
greceşti.
Cneazul Boris a primit botezul la Constantinopol în 864 luînd nu­
mele deJylihail, după cel al împăratului din Bizanţ, care i-a fost naş.
După indicaţiile patriarhului Fotie, clerul grecesc a pornit la con ver­
tirea bulgarilor şi la organizarea Bisericii bulgare.
Astfel creştinarea oficială a bulgarilor a fost pentru supuşii lui Bo-
ris-Mihail de o mare însemnătate, ducînd la hun sfîrşit consolidarea
unităţii naţionale, precum şi la începutul culturii lui. Opoziţia bojarilor
bulgari, care s-au ridicat împotriva creştinării şi slavizării ţării, a fost
înfrîntă. Dorinţa lui Boris-Mihail era să dea Bisericii sale un patriarh
propriu. Atunci el a adresat papei N ic o la c I în 866, 106 în treb ă ri
privitoare la credinţă, rugîndu-1 totodată să-i trimită episcop spre a orga­
niza Biserica bulgară. Papa a trimis împuterniciţi în Bulgaria, în frunte
cu episcopul Formosus, dar Boris nu s-a ară lai. satisfăcut în aşteptările
sale şi nici cu răspunsul la cele 106 întrebări (R csp o n sa a d co n su lta
B u lgaroru m ). Amestecul Romei în creştinarea bulgarilor a produs un
grav conflict cu Bizanţul. în 867, patriarhul Folie a adresat către patri­
arhii orientali o memorabilă enciclică, demascînd jocul episcopului ro ­
man. Apoi patriarhul Ignaţiu a deschis la Constantinopol un sinod în
prezenţa trimişilor papei A d rian II (867— 872), în octombrie 869. Trei zile
după închiderea sinodului, la 28 februarie 870, a sosit pe neaşteptate
la Constantinopol o delegaţie bulgară şi sinodul a fost redeschis urmînd
să delibereze asupra întrebării dacă Biserica bulgară aparţine jurisdic­
ţiei scaunului roman sau celui constantinopolitan. Cu tot protestul le ­
gaţilor papali, în prezenţa reprezentanţilor celor trei patriarhi răsăriteni,
chesliiiniM bulgară a fost rezo lvată: au fost recunoscute drepturile de
jurisdicţie ale patriarhului de la Constantinopol, acordîndu-se în schimb
Mitropoliei Bulgariei o anumită autonomie şi un rang deosebit în ie ­
rarhia bisericească ortodoxă. De atunci statul şi Biserica bulgarilor, cu
 PER IO A D A A T R EIA (787— 1054) 479

toate strădaniile scaunului roman, au rămas în sfera Bisericii greceşti şi

snh influenţa culturii bizantine.
Pătrunderea în profunzime a creştinismului slavo-orIodox la bul­
gari s-a realizat apoi după 885, prin venirea ucenicilor Sfînlului Metodie
din Moravia, în frunte cu episcopul Gorazd şi Clement, Sava, Naum,
Laurenţiu şi Anghelar şi alţii, cuprinşi apoi în cadrul cinstirii «celor
şapte sfinţi». Au fost organizate centre puternice «chirilo-melodiene» la
Ohrida şi Preslav.
Ţarul S im eo n (893— 927), care patrona acest slavonism «c:liiri 1o-
metodian», pentru motive politice, s-a adresat papei F o rm o su s (891 —
896), rugîndu-1 să-i acorde coroana imperială, şi pe arhiepiscopul său
să-l înalţe la rangul de patriarh. In schimbul acestor favoruri, Simeon
era dispus să supună Biserica ţării sale, scaunului de la Roma. împă­
ratul R om an I L e k a p e n (919— 944) a protestat într-o scrisoare adresată
la 925 lui Simeon şi împotriva titulaturii luate de acela : «basileu al bul­
garilor şi romeilor» ( = grecilor), dar s-a învoit în cele din urmă, cu con­
diţia ca puterea coroanei să se mărginească exclusiv la teritoriul bulgar.
Urmînd lui Simeon, Petru s-a grăbit să încheie pace cu Bizanţul
şi a primit în căsătorie pe principena bizantină M aria Lekapena. Patriar­
hul bizantin a recunoscut Patriarhia bulgară, iar Biserica bulgară a rupt
orice legătură cu Roma papală. Arhiepiscopul bulgarilor şi-a avut în
timpul domniei ţarului Petru reşedinţa în Silistra, nu în Preslav, capi­
tala primului stat bulgar. La 971, împăratul Io a n I T z im isk cs (969— 976)
a cucerit partea de răsărit a Bulgariei, supunînd-o canoniceşte Patriar-
hei de Constantinopoi, iar la 1015 împăratul V a,si Ic li B u lg arocton u l
(976— 1025) a ocupat şi Ohrida. In 1019 bulgarii, şi-au pierdut şi inde­
pendenţa polilică, ţara lor devenind o provincie bizantină. De acum
înainte pînă la 1186, istoria lor polilică a fost absorbită de istoria Impe­
riului bizantin.
olA. 4. Sîrbii s-au stabilit în timpul domniei împăratului Heraclie (610—
641) la sud de croaţi. Curînd au fosl forţaţi să treacă la creştinism, dar
acţiunea misionară iniţiată de Heraclie n-a fost trainică. în 827, cînd
sîrbii s-au dcsfăcut de Imperiul bizantin, păgînismul a ajuns din nou
la putere. Dar trecerea fraţilor misionari Constantin şi Metodie prin
480 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Serbia de nord-est, în anul 863, a prilejuit ca aceşti sîrbi să cunoască

creştinismul ortodox-bizantin în forma slavonă. Deci cînd sîrbii s-an
împăcat la 868 cu Bizanţul, în timpul împăratului V a s ile I M a c ed o n ea n u l
(867— 886), au îmbrăţişat şi creştinismul ortodox.
La sfîrşitul secolului IX şi începutul secolului X, misiunea orto­
doxă a fost întărită prin ucenicii «chirilo-metodieni», alungaţi din M o ­
ravia şi veniţi în părţile sîrbeşti. Atunci s-au creştinat şi ultimele rămă­
şiţe ale populaţiei sîrbeşti. Cît priveşte teri lor iul de la sud-est de Cattaro
(Kotor), el a ajuns sub jurisdicţia Arhiepiscopiei greceşti de la Dyrrha-
chion (Durazzo), ca şi partea vecină, sudică, a Zetei (sau Muntenegru) ;
în schimb teritoriile nord-vestice spre Trebinie (Herţegovina) şi Za-
chumlie (Dalmaţia sudică), stăteau sub jurisdicţia Arhiepiscopiei latine
de la Spalato. In secolul X — corespunzător organizării politice a
vremii — Serbia propriu-zisă a fost încorporată în jurisdicţia A rhie­
piscopiei bulgare de la Ohrida, şi apoi, prin aceasta, a ajuns în cadrul
Patriarhiei de Constantinopol. Pentru sîrbi a fost organizată, în centrul
regiunii, episcopia de la Raşca (Rascia).
5. Misiunea la poloni. Primele seminţe; ale; Evangheliei, înţelese
în popor, au ajuns în Polonia din Moravia, după 864, ca urmare a le g ă ­
turilor politice. Era un creştinism slavo-ortodox, alimentat cu alte imi­
graţii de ucenici, după dezmembrarea M oraviei în 906. Un avînt mai
mare a luat apoi acţiunea de creştinare prin legăturile noi cu Cehia-
Boemia, în timpul domniei cneazului M iec z isla w II (sau M ies z k o , 964—
992). A cesta a luat în căsătorie, a 8-a, în 965, pe ceha Doubravka, fiica
cneazului Boleslav I al Boemiei. A ceasta era botezată în rit slavo-orto-
dox ,• soţul a urmat credinţa soţiei, primind botezul de la preotul slavon
Bohuvid şi dispunînd distrugerea idolilor.
Ajungînd sub presiunea împăratului german Otto I, în 968, cneazul
polon a acceptat şi organizarea unei episcopii latine la Poznan, pentru
partea apuseană a ţării, la început dependentă de Arhiepiscopia din Mag-
(U'burg, apoi Irecînd direct sub jurisdicţia papei. Apoi în 991, sfatul Po­
loniei a decis prin «plata denarului Sfîntului Petru», supunere deplină
către papa loan XV. Totuşi «tradiţiile chirilo-metodiene» s-au păstrat
prinlro poloni pină in secolul XII, cum o dovedesc descoperirile arheo­
logice.
 P E R IO A D A A T R E IA (7 8 7 — 1054) 481

6. Misiunea la hazari. Cu statul hazarilor de la nordul Mării

Negre, Bizanţul a întreţinut relaţii politice încă din secolul V I I ; împă­
ratul Constantin V (741— 775) s-a căsătorit cu f i i c a haganului haza­
rilor, aşa că la tronul bizantin i-a urmat fiul său, numit I.eon IV Hazarul
(775— 780). Apoi din cauza atacului ruşilor kieveni asupra posesiunilor
bizantine din Crimeea (Chersonesul Tauric), accenluale şi prin asediul
Constantinopolului, în 860, Bizanţul a simţit nocesilalea întăririi legătu­
rilor cu hazarii. In aceste împrejurări, regentul Bardas şi patriarhul Fotie
l-au trimis în misiune, încă în anii 858— 862, pe Constantin Filosoful,
fratele lui Metodie, în dublă calitate, de misionar şi diplomat. Cu deo­
sebitul său talent pentru limbi, Constantin a învăţat limba hazară şi a
predicat populaţiei, spre a combate totodată şi propaganda religioasă
iudaică şi islamică. In aceste regiuni Constantin a aflat «litere ale ru­
şilor» (care par să fie glagolitice) şi nişte moaşte ale unui Sfînt Clement,
din care apoi a luat o parte cu sine, ducîndu-le şi în misiunea din M o ­
ravia, pînă la Roma.
Slăbirea statului hazar a înlesnit pătrunderea iudaismului, iar la
începutul secolului X I biruinţa definitivă a islamismului.

BIBLIOGRAFIE

P en tru h a z a r i : P eter B. Golden, K h a s a r S tu d io s. An h is t o r ic o - p h ilo lo g ic a l in q u iri

in to o rig in s o i t h e K h a z a ri, Budapest, 1980.
S. H.-C r o ss, L e s c iv ilis a t io n s s la v e s , Paris, 1954.
F r. D v o r n i k , T h e S la v s in E u r o p e a n h is t o r y a n d c iv ilis a tio n , N ew York,
1962, p. 710.
P. D u t h i l l e u l , L'é v a n g é lis a t io n d e s s la v e s , Tournai, 1963, p. 200.
B i h l m e y e r - T ü c h l e -V ica ire , op. cit., 2, 1963, p. 41— 43 şi b ib lio g rafie p 335 ş.u.
J. M a c u r e k , L a m is sio n b y z a n tin e en M o r a v ie (863— 885), în M ag n a M o r a v ia
102, Brno, 1965, p. 17— 70.
T. L e h r-S pl a w i n s k i, C o n sta n tin e t M é t h o d e , W arszaw a, 1967, p. 314.
A n n a le s In stitu ti s la v ic i, vol. 1, broş. 4 : C y r illo -m e t h o d iu n is c h e T ra g en , W ie sb a ­
den, 1968, p. 223.
A. S a 1 a j k a, K o n s ta n tin -K y r iü a u s T h e s s a lo n ik e , W ürzburg, 196 9 ; V olum e
o m agiale la M ilen iu l V ia ţilo r şi La 1100 an i, Salon iki, 1968 şi So fia 1969.
F r . D v o r n i k , B y z a n tin e M is sio n s a m o n g t h e S la v s, N ew Je r s e y , 1970, p. 5 0 6 ;
în lim ba cehă, Praha, 1971, p. 394.
I d e m , L e s slu v e s. H is to ir e e t c iv ilis a tio n clé l'a n tiq u ité au x d é b u t s d e l ’é p o q u e
c o n t e m p o r a in e . T rad uit de l'an g lais par D. P avlev sk i, Paris, 1970.
J . B u j n o c h , Z w isc h en R o m und liy z a n z . L e b e n und "W irken d e r S la v e n a -
p o s t o l K y r illo s und M e t h o d io s n a c h d e n P a n n o n is c h e n L e g e n d e n u n d d e r K le m e n s v it a ,
Gratz, 1972.
Pr. Prof. I. R ă m u r e a n u , U n s p r e z e c e s e c o l e d e Ia a c t iv it a t e a S iin ţilo r C h irii
şi M e to d ie , în «O rtodoxia», XlIX (1967), nr. 1, p. 17— 31.

31 — Istoria bisericească

I
482 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

I d e m , În c e p u t u r ile c r e ş t in ă r ii s îr b ilo r su b îm p ă r a tu l b iz a n tin H e r a c liu , în «Stu ­

dii T eo lo g ice», X I (1959), nr. 3— 4, p. 164— 181.
I d e m , C r e ş tin a re a s îr b ilo r su b îm p ă ra tu l V a s ile I M a c e d o n e a n u l, în «Studii T e o ­
logice», X II (1960), nr. 1— 2, p. 3— 28. M isiunea F raţilo r a produs în lite ra tu ra b ise ri­
cea scă şi sla v istică u rm ătoarele problem e : a te x te lo r p a le o sla v o n e ; a g lag o liticii şi
c h ir ilic ii; a legen d elor chirilom etod iene ; a ritului ch irilo m e to d ia n ; a con ţin utulu i m i­
siunii chirilom etod iene ; a culturii slav e faţă de c ea germ ană si a arh eo lo g iei ch irilo ­
m etodiene, vezi la M. Ş e s a n, O r to d o x ia în tr e c u tu l E u r o p e i c e n tr a le , în «¡Studii T e o ­
lo gice», II (1950), nr. 1— 2.
I d e m , O r t o d o x ia ce h ă în s e c o lu l X I , în «M itropolia A rdealului» II (1957), nr. 5— 8 .
Idem, D e s p re c ir ilic ă ş i g la g o litic ă , în «M itropolia Ardealului;», III (1958/),
nr. 7— 8 .
I d e m , T r a d iţ iile c irilo m e t o d ie n e ş i V a t ic a n u l, în «M itropolia A rdealului», V I
(1961), nr. 1— 3.
I d e m , S la v ii, c r e ş t in is m u l ş i R o m a , în «M itropolia M oldovei şi S u cevei», X X X V II
(1961), nr. 9— 12 şi P ro b le m a c irilo m e to d ia n ă , în «M itropolia Banatului», X III (1963),
nr. 3— 2 (im portantă) şi cro n ici ulterioare.
T. I o n e s c u N i ş c o v,< L a tr a d it io n c y r iH u m e llio d ic n n e d a n s l'h is t o ir e d e s
S la v e s d e l ’O u e s t, B ucureşti, 1941.
S. N i k i f o r o v , L im b a p a le o s la v ă , trad u cere din ruseşte, B ucureşti, 1958.
J . A n a s t a s i o s, K y r i ll o s k a i M e th o d io s, Salon iki 1966, p. 357.
P. C h r i s t o u, T h e s s a lo n ik i a g h ii K y r i ll o s h a i M e th o o d io s, d id a s k a li ton s la ­
v o n , Salon iki, 1967.
D. P. B o g d a n , L 'o e u v r e de C o n s ta n t in et Mci/iof/e en R o u m a n ie , în volumul
om agial, T h essalo n ik i 1968, p. 193— 209.
K. K u e v , C e r n o r iz e t C h r a b r , So fia, 1967, p. 45 1.
E. J i r e c e k, G e s c h ic h te d e r S e r b e n , vol. 1, Golim, 1911.
P e n tru k a z a r i : P eter B. Golden, K h a s a r Studio:-:. A n h is t o r ic o -p h ilo lo g ic a l in q u ir i
in to o r ig in s o i the K h a z a ir s , Budapest, 1980.

Popoare creştinate de Bizanţ,

în secolul X : ungurii şi ruşii *

Cu toate ca nu mai avea întinderea de pe vremea lui Justinian I şi

Heraclie, Imperiul bizantin trăia încă o epocă de glorie sub dinastia m a­
cedonenilor (843— 1057). De aceea şi sub raport bisericesc acest fapt a
promovat cîştigarea la creştinism a celor mai multe popoare din sud-
<\slu] şi estul Europei, chiar dacă unele din acestea — cum e cazul cu
ungurii — vor cădea după aceea în sfera de influenţă a Romei. Desigur,
ca şi la creşlinaroa celorlalte popoare, îndeosebi din bazinul Balticii,
a l a i u r i de l ă d o i u l r e l i g i o s şi-a spus acum cuvîntul şi cel politic. Căci,
a ş a d u p ă c u m c r o n i c a r u l apusean Riglabar afirma în preajma anului
1(100 c ă o a m e n i i erau sălui de urmările jafului şi spăimîntaţi de cala­
* C a p ito l reduci,ui. d r 1‘r. p r o f. T . B o d o g a e
 PER IO A D A A TREIA (7117 1054) 483

mităţile ce au trecut peste ei, dorind de acum să se aşeze înlr-o viaţă

liniştită, de construiri de şcoli şi de biserici, peni ni a se bucura de «pă-
mînturile noi» cucerite şi defrişate prin «descălecări» de lol soiul : eco ­
nomice, demografice, religioase sau naţionale, - lol <i ş <i , poale şi cu
mai mult temei, spuneau acest lucru şi popoarele rare <111 .¡¡uns să
cunoască viaţa de veche cultură religioasă, de mare prestigiu economic
şi militar a Bizanţului, metropola cea mai strălucită a lumii medievale.
1. Ungurii. Pînă la închegarea lor într-un stat unilar, ungurii au
făcut o serie de incursiuni, atît în Imperiul bizantin, cît şi Italia, în
statele slavilor centrali (poloni, moravi, boemi, sîrbi, croaţi), şi mai al es
în Imperiul german, unde între 933— 955 au fost înfrunţi. După aceaslă în-
frîngere, ei au început să-şi organizeze un stal. propriu în bazinul cen ­
tral al Dunării şi Tisei. Procesul de adaptare Ia atmosfera spiritualii
a Europei a durat destul de mult la ei ; loluşi, pentru că în islorie nu
se cunoaşte o impermeabilitate a ideilor religioase şi a culturii în ge­
neral, nici ungurii n-au rămas neinfluenţa|.i de formele de viaţă creştinii..
Doi cronicari bizantini, Nichifor şi loan de Nikiu, istorisesc despre
K u brat, un conducător din părţile Volgiii mijlocii, unde trăiau bulgari
şi unguri, că pe vremea împăratului I leraclie (610— 641) a fost atras
la creştinism şi învrednicit cu titlul de «patriciu al Imperiului», aşa cum
obişnuia adeseori politica bizantinii să-şi cîştige aliaţi.
Pe la 861, pe cînd apostolul slavilor Chirii se afla în misiune la
hazari, singurul popor care a trecui la iudaism, povesteşte V ia ja Stîn-
tuluj C on stan tin -C h iril, la un momenl dat, «cînd se afla în rugăciune,
ungurii l-au înconjurat vrînd să-l omoare, dar el şi-a continuat ruga
nestingherit», ceea ce i-a impresionat pe unguri, care s-au retras lă-
sîndu-1 cu ai lui.
Peste alţi 20 de ani, de aslădală lucrurile s-ar fi petrecut în Pa-
nonia, înainte de 885, în timpul unor incursiuni, un conducător ungur
a chemat pe Sfînlul Melodie la sine. Deşi unii credeau că va păţi ceva,
Sfîntul s-a dus şi se vede că i-a vorbit ungurului, atît de convingător,
încît acesta l-ar ti copleşit cu daruri şi i-ar fi cerut să-l pomenească în.
rugăciunile lui.
Desigur însă că cea mai mare influenţă creştină asupra ungurilor
vor fi exercitat-o populaţiile autohtone, pe care ei le-au aflat în bazinul
Tisei şi în Transilvania, atunci cînd s-au aşezat aici.

I
484 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

Se ştie că pînă azi se păstrează în limba maghiară referirea la

«legea veche» (ahitii). Numai de la populaţia românească pe care au
aflat-o aici, adine înrădăcinată în credinţa creştină şi în tradiţii răsări­
tene, au putut ei împrumuta termeni precum ca «Crăciun», «sfînt» (szent,
nu în forma slavă cu f), «păgîn», «sîmbătă», «altar», «cumătru», care
nu se întîlnesc în forma aceasta la alte popoare, apoi numele unor
luni (ianuarie, februarie, iunie, septembrie), dar mai ales al unor tra­
diţii de cult răsăritene, cum sînt săptămîna brînzei (vajhet, despre care
se ştie că Apusul n-o mai avea încă din secolul VII), apoi «boboteaza»
sau apă-boteaza (vizkereszt) şi altele. Interesant că cel mai vechi mo­
nument de limbă maghiară e tocmai un fragment din slujba sfinţirii
apei (secolul XI), păstrat în biblioteca Universităţii din Zagreb, iar din
preajma anilor 1200 se păstrează un alt fragment de limbă ungurească
privitor la slujba înmormîntării, aşa cum erau uzitate pe atunci numai
la ortodocşi şi cum mărturiseşte o decizie din acel timp dată de regele
Coloman Cărturarul.
Ce să mai spunem de haina slavă în care au primit ungurii o serie
de alte noţiuni creştine de bază cum sînt «kereszt» ( — cruce) şi Ke-
reszteny ( = creştin, dar şi ţăran), «ang^al» ( = înger), «vecsernye»
( = vecernie), dar mai ales «malaszt» şi «miloszt» ( = milostenie, har,
de la slavonicul mi]ost), m ajoritatea zilelor săptămânii (szerda, csii-
tortok, pentek, vasârnap), spre a nu mai vorbi de «pap» ( = preot) şi
«barat» ( = frate), tot atîtea noţiuni care ateslă în mod clar o etapă de
creştinare anterioară celei latine aduse de regele Ştefan cel Sfînt şi
urmaşii lui ? «Colindele», uzitate la unguri, desigur că tot de la români
au fost luate. Cit despre preoţii căsătoriţi, pe care i-au avut ungurii
pînă în secolul XII nu mai e cazul să insistăm, pentru că şi «Cronica
pictată de la Viena» (secolul X IV ) şi sinodul de la Szâbolcs din 1092
dau destul de clare mărturii în această privinţă.
Cum se vor fi familiarizat ungurii cu viaţa creştină ?
(In prim punct de contact va fi fost centrul morav de la V ele-
h radul principelui Raslislav, unde fraţii Metodie şi Ciril au dus cu-
vîfllul evanghelic şi rînduiala slujbelor răsăritene în timpul activităţii
de peste 20 de ani desfăşurată acolo (863— 885) de ei şi de ucenicii lor,
pînă cînd aceşlia au fost expulzaţi de «catolici».
 PER IO A D A A T R E IA (7 8 7 -1 0 5 4 ) 48 5

Un al doilea mod îl vor fi oferit prizonierii creştini aduşi în timpul

incursiunilor făcute de unguri la sud de Dunăre şi pînă sub zidurile
Constantinopolului (934, 943, 959, 961). La încheierea unui armistiţiu pe
5 ani în 943, bizantinii au trimis la unguri ca sol pe preotul Gavriiî
care avea însă şi misiunea de a trata cu aceşLia şi un plan de atac asupra
pecenegilor. Drept garanţie pentru pacea încheiată, împăratul bizantin
cere trimiterea de ostatici. A şa apar la Conslantinopol un nepot al lui
Arpad cu numele Termatzus şi Bulcsu, şi el un carchan sau mare demni­
tar ungur, semnînd în 949 prelungirea tratatului de pace pe încă 5 ani.
Cronicarul Kedren ştie numai de Bulcsu, dar el adaugă şi unele amă­
nunte interesante : că Bulcsu a fost botezat creştin, avînd ca naş pe
împăratul însuşi (Constantin VII Porii rogonetul) care-i acordă şi titlul
de patriciu şi-i îngăduie să ia cu sine pe «vestitul» călugăr Ierotei, pe
care patriarhul Teofilact (933— 956) l-ar fi hirotonit «episcop al Unga­
riei», şi care, ajuns acolo, «a întors pe mulţi la creştinism». E de notat
că scriind la 150 de ani după aceaslă înlhnplare, cronicarul Zonara po­
meneşte de doi soli unguri : Bulcsu .y/ G'yulei, deşi Constantin Porfiro-
genetul spune în cartea sa «De administrando imperio» că «gylas» şi
«carchas» sînt demnităţi, nu nume proprii.
* Oricum ar fi, ştirea despre convertirea unui principe ungur de
către bizantini e confirmată în secolul X II şi de Cronica de la Kiev
(Povjest o latineah), care însă adaugă că pe urmă au venit din apus şi
miazănoapte «latinii de la Roma» şi au convertit ei pe unguri la legea
lor. Pe de altă parter Cronica pictata de la V ien a pomeneşte şi ea de
Gyula cel botezat la Constantinopol şi că a avut două fete : Caroldu şi
Şarolta, ambele ortodoxe. Şarolta s-a căsătorit cu principele Geyza, iar
fiul lor va fi V a jk (Voicu-Ştefan), viitorul rege Ştefan cel Sfînt (997—■
1038). Trebuie subliniat că fratele lui Geyza prin botez şi-a schimbat
numele în Mihai (din Coppâny), iar fiul lui Geyza se va numi Wazul,
două imitaţii după mari împăraţi contemporani din Bizanţ, cum spune
istoricul N. Iorga.
*• Cronica mai vorbeşte şi de lupta regelui Ştefan contra unchiului
său Geyza, mare apărător al Ortodoxiei, dar pe care pînă la urmă l-a
convertit la catolicism. Sub forma aceasta legendară se ascunde un
fapt pozitiv, mult mai pozitiv decît cel despre care ne vorbesc «Viia
S, Gerardi» şi Cronica notarului anonim al regelui Bela II în legătură
480 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

■cu lupta dusă de regalitatea maghiară, de acum catolicizată, împotriva

principelui A h tu m de la Morisena şi a celorlalţi voievozi Gelu, Menu-
morut şi Glad : anume că dacă la M orisena n-a existat un episcopal
ortodox al lui Ierotei, a existat totuşi un puternic centru de viaţă c ă ­
lugărească ortodoxă cu mult mai veche, aşa cum o probează tezaurul
din comuna învecinată, Sînnicolaul Mare, unde, pe unele din cele 23
de vase de aur, s-au descoperit o serie de inscripţii net creştine (din
secolul V III— IX), în care se spunea de pildă «prin apă, du-mă Hris-
toase, la viaţa veşnică !», iar pe locul vechii Morisene s-au descoperit
un baptisteriu şi o bazilică, care atestă existenţa aici a unuia din cele
mai însemnate centre creştine din Banat.
Pe de altă parte, în săpăturile recente din cetatea Dobîca de lingă
•Cluj-Napoca unde se pare a fi fost capitala voievodului Gelu, s-a dat
de urmele a două bazilici creştine databile din preajma anilor 1000. De
•aceea istorisirile oarecum legendare ale cronicilor respective îşi primesc
în felul acesta cea mai sigură confirmare.
De altfel, astăzi nici un istoric serios ungur sau străin nu mai con­
testă că la început ungurii au cunoscut crcşlinismul sub formă greacă.
V. Homăn şi Gy. Moravcsik, cei mai serioşi cercetători din veacul nos­
tru, au dovedit că îngrijorarea exprimată pe Ja 974 de papa Benedict VI
(«să nu cadă aceşti neofiţi ( = ungurii) pradă «ereticilor» bizantini»)
s-a dovedit a corespunde adevărului istoric, pentru că în urma încoro­
nării în anul 962 la Roma a împăratului roman de «naţiune germanică»
Otto I, a fost inaugurată de el şi de urmaşii săi o politică de expansiune'
universalistă, care va îngloba în curînd nu numai ţinutul Ungariei, ci
şi al Boemiei, Moraviei şi Poloniei în adevărate bastioane ale noii or­
dine «catolice». A ceasta cu atît mai mult, cu cît pe lingă atitudinea
ortodoxă a Şaroltei, soţia lui Geyza, o altă rudenie a sa s-a căsătorii
pe la 980 cu un prinţ tot ortodox, G a v riil R adom ir, fiul ţarului Samuil
al Bulgariei (f 1114). Cercurile conducătoare au reacţionat : după moartea
Şarollei, Geyza a Tosl. nevoit să ia de soţie o catolică ferventă, Adelaida,
sora prinţului polon Mieczyslav ( t 992), care a adus în ţară o serie de
misionari apuseni toarte zeloşi, cum au fost Pilgrim de Passau şi Adal-
berl de Pr acj . i , c a r e in scurtă vreme au botezat cîteva mii de unguri
cu ajutorul unor călugări aduşi din Italia şi din alte părţi. Să nu uităm
că sub egida Ollonilor se stabilise un adevărat front de acţiune euro­
 P ER IO A D A A T R EIA (787 -1054 ) 487

peana. La anul 973, de Paşti, la Quedlinlmrg, Otto II primea omagiile

ducilor din Boemia şi Polonia, iar între anii 990— 1000 nu mai puţin
de trei misiuni catolice apar chiar şi la Kiev (la ultima participau de­
legaţiile regilor Boemiei şi ai Ungariei), să abată pe cneazul Vladimir
de la prietenia cu bizantinii. Fireşte că ruşii nu mai ezitau, clar ungurii
au căzut în sfera de influenţă apuseană.
Coroana «de rege apostolic», despre care s-a spus că i-ar fi tri­
mis-o papa Silvestru lui Ştefan cel Sfînt, sau împăratul Otto III, s-a
dovedit un fals istoric născocit în secolul XIII. Pe la 1790 s-au cer­
cetat inscripţiile de pe coroană şi s-a aflat că partea ei principală, cea
de jo s vorbeşte în greceşte de împăratul M ih ai V II D uca (1071— 1078)
şi de regele ungar Geyza I (f 1077). Se ştie că acest Geyza era căsă ­
torit cu principesa bizantină Sinadena, iar un fiu al lor, Almos a fost
educat în Bizanţ. De ce va fi trimis împăratul această coroană ? Pro­
babil pentru a recîştiga prietenia regilor unguri — metodă folosită ade­
seori în Evul mediu — , căci rivalul săli, regele Solomon ("j" 1074), se
făcuse înainte vasal al împăratului german. Mai tîrziu, partea supe­
rioară a coroanei primeşte inscripţii latine.
Din toate acestea se vede că, dincolo de relaţiile politice nou create,
poporul maghiar a cunoscut la început creştinismul răsăritean. Ca şi
împăraţii carolingieni, şi regele Ştefan cel Sfînt a fost nevoit să-şi aducă
meşteri bizantini, care să-i ridice catedralele şi mînăstirile.
Se afirmă că Ştefan a organizat o arhiepiscopie la Esztergom (Strigo-
nium) şi alte zece episcopii la Cyor, Veszprem, Pecz, Eger, Kalocsa.
Bihar, Gyula, Csanâd ş.a., deşi unele din acestea ajung să inlre în func­
ţie abia mai tîrziu. Au fost înfiinţate şi patru abaţii mari de rit latin.
Opera de latinizare a durat cîteva veacuri, clar roadele au fost modeste.
In afară de mînăstirea de călugări «greci» de la Morisena, a fiinţat şi
una de călugăriţe la Veszprem, iar în secolul X I— XII existau încă alte
trei mînăstiri ortodoxe, motiv pentru care papii vor certa pe regii un­
guri că nu sînt prea zeloşi în «stîrpirea ereziei». .

3(b 2. Creştinarea ruşilor a cunoscuL şi ea un proces destul de înde­

lungat, similar cu cel al ungurilor, cu deosebirea că ruşii au rămas
ortodocşi. începuturile acestui proces duc înapoi la «vremile de demult»,
cum se exprimă cea mai veche cronică rusească, pe atunci cînd încă
488 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

nu se pornise încă opera de «adunare a poporului rus», adică unificarea

lui statală. După ce trecuseră peste stepele ruseşti tot felul de popoare
venite din nord şi mai ales din est, pe la mijlocul secolului IX, se tră­
sese deja o dîră importantă prin crearea aşa-numitului «drum al v a re­
gilor normanzi către Bizanţ», semn că tradiţia consfinţise ca lege de
devenire istorică tendinţa de valorificare a produselor nordice spre;
sudul plin de strălucire, de cultură, de statornicie. Pornind din golful
Finlandei şi trecînd peste înfloritorul Novgorod pe Nipru în jo s «polcu­
rile» sau «drujinile» acestor normanzi aventurieri — care atinseseră în
acelaşi timp şi ţărmurile apusene ale Europei vor trece chia,r şi în
America de Nord — apar, zice patriarhul Fotie, «ca un ocean nordic
dezlănţuit de furtună sălbatică», sub comanda principilor Ascold şi Dir
la 18 iunie 860 cu 200 de corăbii în faţa Constanlinopolului. împăratul
Mihail III se întorcea tocmai dintr-o expediţie contra arabilor. Patri­
arhul Fotie îmbărbăta poporul, care de mult nu mai văzuse asemenea
primejdie şi de care va spune că numai ajutorul icoanelor M aicii Dom­
nului din Vlaherne i-a scăpat, căci în urma rugăciunilor o ceaţă deasă
şi o furtună teribilă au distrus toate corăbiile ruseşti. Amintirea acestei
primejdii nu va fi uitată curînd de bizantini. Politicieni abili, ei au urmat
sfaturile marelui patriarh Fotie şi d eja în anul următor o solie bizan­
tină în fruntea căreia se afla Constantin Filozoful (fratele Sfîntului M e-
todie) căuta să cîştige alianţa hazarilor, vecinii ruşilor, spre a se apăra
de pericolul acestui «popor pînă acum obscur, dar care s-a arătat din-
tr-odată bogat şi glorios», cum spune acelaşi Fotie.
Curînd însă bizantinii şi-au dat seama că numai ridicarea unor
«auxiliari şi clienţi», cum s-au dovedit din 864 şi bulgarii, atunci cînd
s-au încredinţat, şi pe care bizantinii îi foloseau adesea tot în scop
politic, nu este deajuns pentru a cîştiga încrederea marelui popor rus.
De fapt, Bizanţul avea de multă vreme la nordul Mării Negre o serie
de episcopii atît în Chersonesul Tauric sau Crimeea (începînd din se­
colul IV), cîl şi în Marea de Azov (Tmutarakan), care trimiseseră şi par­
ticipanţi l<i primele Irei sinoade ecumenice şi care se înmulţiseră pe
vremea lui .luslinian I şi I Ieraclie, dar, în afară de influenţa desfăşurată
asupra populaţiilor din preajma acestor ţărmuri, actele vremii nu ne dau
pina in secolele VIII— X I cu privire la locuitorii din stepele ruseşti decît
informaţii vagi, cum este panegiricul Sfîntului Iachint din Amastris (Paf-
 P ER IO A D A A T R EIA (787 Km) 439

lagonia) despre «tauroxiţii» ( = ruşii), rare vin în acest oraş ca la o

piaţă să-şi aducă mărfurile şi să cumpere şi ei», sau cel mult despre
acţiunile lor în aceste cetăţi bogate ale ((recilor de lingă maro .«Totuşi,
faptul că aceste episcopii se vor menţine a 111ea sule de ani nu va fi
trecut fără să lase urme în viaţa localnicilor. Fotie însuşi va spune-o
în vestita sa enciclică din 867 că acum ruşii «se aprind de dorul cre ­
dinţei, primind episcop şi preoţi creştini», iar peste 70 de ani împă­
ratul Constantin Porfirogenetul relatează o minune săvîrşită prin m ijlo ­
cirea acelui arhiepiscop trimis de Folie : pentru a convinge pe ruşi de
superioritatea credinţei creştine, arhiepiscopul aruncă în io c evanghe­
lia din care le citise şi aceasta rămase neatinsă, iar ei «uimiţi, începură
fără teamă să se boteze».
In rîndul maselor şi mai ales în păturile conducătoare, schimbarea
credinţei va avea loc însă abia mai lîrziu. Pe la 880 în Kiev, în locul
lui Ascold şi Dir, va veni fratele celui dintîi, O leg (| 912), un fanatic
susţinător al vechii mitologii slave. A cesta va fi alungat pe arhiepiscopul
trimis de Fotie, iar în anul 907 într-o expediţie de 2000 (!) corăbii, ruşii
apar din nou în faţa capitalei bizantine, cerînd încheierea unui contract
comercial cu privilegii pentru negustorii ruşi din Kiev, Pereiaslav, Cer-
nigov şi alte oraşe de a avea în Constantinopol drept de depozit în
cartierul Sfîntul Mamas (lîngă Galata), precum şi dreptul ca drujnicii
ruşi să participe ca mercenari la expediţiile militare ale Imperiului.
Totodată ruşii vor avea în acest cartier al Constantinopolului o biserică
cu hramul Sfîntul Ilie, acelaşi hram, care ştim că exista în 945 şi în
Kiev, deşi ştim că Oleg jurase pe zeii Perun şi Voios, în timp ce împă­
ratul Leon VI jurase pe Sfînta Cruce în septembrie 911, cînd se înche­
iase acest contract. într-adevăr, în multe expediţii bizantine apare de
acum şi un corp de drujnici ruşi. Se pare însă că grecii n-au respectat
contractul cu regularitate ; de aceea în 941 prinţul Igor apare din nou
cu o flotă şi mai mare, pustiind coastele Bitiniei şi ajungînd iarăşi în
jurul capitalei ; sînt învinşi de generalul Kurkuas, iar corăbiile arse cu
«foc grecesc». Drept răzbunare, peste doi ani prinţul Igor apăru la gu­
rile Dunării cu o armată şi mai numeroasă, ceea ce obligă pe greci să
reînnoiască contractul, cu condiţia ca «cine-i va călca să-l pedepsească,
Perun — de va fi rus — ori Dumnezeu, de va fi creştin». Contractul fu
490 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

semnat la Kiev, bizantinii jurînd pe Sfînta Cruce din biserica Sfîntul

Ilie din Kiev, iar ruşii pe statuia lui Perun de pe colinele Kievului.
După moartea lui Igor, în fruntea statului rămase soţia lui, O lga
sau H elg a (945— 957) care va guverna în numele fiului lor, minorul S v ia ­
to s la v (957— 972). Olga avea sentimente creştine. în toamna anului 957
cronicile spun că Olga merse la Bizanţ, unde se boteză, luînd de acum
numele împărătesei, Elena, naşa ei. Pare, însă, mai probabil să fi fost bo­
tezată acasă în Kiev, căci descriind amănunţit vizita ei, împăratul Con­
stantin Porfirogenetul lasă impresia că ea ar fi fost deja creştină, fiind
însoţită acum de duhovnicul ei Grigorie. Faptul că unii cronicari o cci­
dentali afirmă că Olga a cerut misionari şi de la Otto cel M are nu trebuie
să ne mire : bisericile creştine nu erau încă dezbinate, iar misiunile apu­
sene n-au avut trecere la ruşi. în schimb, pe fiul ei, Sviatoslav, Olga
nu l-a putut convinge să se creştineze. Se ştie că după moartea Olgăi,
Sviatoslav apare de trei ori cu armatele în părţile Dunării, unde i-a fost
dat să vadă cum vin «toate bogăţiile de aur, stofe scumpe, vinuri şi tot
felul de fructe», dar cînd trecu cu armata spre Constantinopol pentru
a-1 ocupa — în alianţă cu bulgarii — împăratul loan Tzimiskes zdrobi
în 971 planurile ruseşti. De atunci ruşii trăiră în pace cu grecii, cu e x ­
cepţia unei ultime expediţii în 1043, de acum mînaţi de pecenegi, pe
care bizantinii numai cu grele recompense îi putură împăca, dar numai
după ce aceştia distruseră poziţiile bizantine de la gurile Dunării. Acum
însă ruşii erau deja creştini.
Cel care a făcut pasul hotărîtor pentru convertirea ruşilor a fost
prinţul V laclim ir (980— 1015). Fiu al unei varege, Maluşa, Vladimir <i
suferit puternic influenţa principelui şi prietenului său scandinav O/ai
T ry g g w ison , regele Norvegiei, care a petrecut la Novgorod trei ani,
iar după o vizită de un an (975) făcută de Vladimir în Norvegia, O la!
mai petrece încă cinci ani (978— 983) la Kiev, unde-şi ajutase priete­
nul să-şi consolideze tronul. învingîndu-şi duşmanii interni şi externi,
Vladimir î n c e p u unificarea şi organizarea statului rus. La început păs­
trase l ol v e c h i l e credinţe, înălţînd pe dealurile Kievului statui impună­
toare '/.oilor slavi. C'urînd, însă, nu mai putu rezista : în Europa, Polonia,
Untţaria, Bulgaria, Norvegia se organizaseră ca state creştine. Probabil
.să-l ii influenţai şi una din multele soţii (40!), o bulgăroaică creştină.
Probabil însă că mirajul Bizanţului să fi fost hotărîtor. Cronicarul Nestor
 P ER IO A D A A TREIA (787 1054)

relatează plastic ofertele şi tatonările făcute pinii ce solii Ini Vladimir

nu s-au oprit nici la «orgiile haremurilor musulmane, nici la nemţii de
la Roma», cu atît mai puţin la «evreii» ( hazarii) de Ia IJrali, ci «ne-am
dus la greci unde se închinau ei (în Sfînla Sofia) şi nu mai ştiam daca
ne găsim în cer ori pe pămînt... şi ne-am convins că acolo locuieşte
Dumnezeu în mijlocul oamenilor şi slujba lor e mai minunata decîl a
oricărei alte ţări».
Deoarece aproape toate creştinările din vremea aceea erau predo­
minant politice, Vladimir a cerut mîna porfirogenetei A n a, sora împă­
raţilor V asile II şi Constantin. Aceştia nu s-au învoit pînă ce Vladimir
nu se va boteza. Crezînd că va cîştiga şi Chersonesul Tauric (Crimoea),
vechea posesiune bizantină de pe ţărmul Mării Negre, Vladimir acceptă;
Ana plecă cu solia sa la Cherson, unde episcopul şi preoţii aduşi de
ea botezară pe Vladimir, apoi plecară amîndoi la Kiev. în realitate lu­
crurile n-au mers chiar atît de simplu. Creştinarea pare să fi avut loc
încă în 987, cînd o solie bizantină în frunte cu episcopul Pavel şi cu
vechiul prieten norvegian Olaf Trygqwison soseau la Kiev, cerînd lui
Vladimir să vină cu drujina lui să scape Imperiul de răscoala civilă con­
dusă de strategul Bardas Fokas. Staturile Iui Olaf vor fi fost decisive.
în 983, Olaf pleca din Kiev ; a ajuns cu expediţiile sale pînă în
Anglia, el se boteză şi deveni urare propagator creştin, căutînd să-şi
convingă şi conaţionalii săi în acest sens. Probabil că tot într-o expe­
diţie fu chemat şi în Grecia şi acum. se întorcea cu episcopul Pavel la
Kiev. Vladimir veni cu 6000 de oslaşi şi eliberă Bizanţul. După ce trecu
primejdia, grecii n-au vrut să-şi ţină cuvîntul ; cucerirea Chersonului,
la 27 iunie 989 îi convinse apoi pe bizantini să cedeze. Deşi reacţiunea
unor conducători ruşi a mai făcut să curgă chiar sînge de martir (înşişi
Boris şi Gleb), totuşi Vladimir creştină în scurţii vreme statul său, an ii
Q89-—990 ; rîndui episcopi la Rostov, Novgorod, Cernigov, Bielgorod, Vla-
dimir-Volmsk, Turov şi Poloţk. Cercetătorii apuseni vor să-şi facă un
merit din încercările unor misionari latini veniţi la Kiev, dar în afară
de relaţii diplomatice, Vladimir n-a manifestat faţă de Apus alte ati­
tudini. Nici chiar principesa Richlinla, nepoata împăratului german Otto I,
pe care a luat-o ca soţie după moartea porfirogenetei Ana (t 1011), nu
realiză nimic în această privinţă, căci prin alianţă era rudă cu împă­
ratul din Bizanţ.
492 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ

Cît despre situaţia canonică a arhiepiscopiei Kievului, despre care

unii cercetători bulgari afirmă că ar fi stat sub jurisdicţia scaunului
de Ohrida, lucrurile nu se pot dovedi. Bulgaria ţarilor Petru şi Samuil
e drept că a influenţat din punct de vedere cultural viaţa bisericească
din Rusia, dar mai puternică a fost înriuriroa bizantină. La Kiev, în afară
de vechea biserică a Sfîntului Ilie, atestată în 945, s-a ridicat în 991
catedrala Bogorodiţei D esjatinskaja ( = a dijmelor), iar între 1018— 1037
fiul său I a r o s la v c e l în ţe le p t clădi măreaţa catedrală «Sfînta Sofia», o
capodoperă de artă arhitecturală şi picturală. Alte biserici mari, tot cu
numele Sfintei Sofii (cu o semnificaţie grăitoare pentru temeinicia aşe­
zărilor creştine din epoca «înţeleptului» Iaroslav, «sofia» = înţelepciune) r
vor fi ridicate la Novgorod şi Iaroslav. Cît despre primii arhiepiscopi,
ei par să fi fost greci, începînd cu Teofilact, fost titular de Sebasta şi
trimis de patriarhul Nicolae II. Primul arhiepiscop de origine rusă va fî
U arion (1051— 1054), unul din întemeietorii Lavrei P ecerskaja şi autor
al C u v în tu lu i d e s p r e le g e şi h ar, în care conştiinţa ortodoxă se afirmă
cu putere.

BIBLIOGRAFIC

Pentru creştinarea ungurilor : G y u l a M o r a v c s i k , Byzantino-T urcica, 1— 11 r

Budapesta, 1942, 1943.
F r a n z D o l g e r , Ungarn în der byzantinischen Reichspolitik, «A rchivum Euro-
pae C en tro-O rien talis», V III (1942), H eft, 3— 4.
P. V a c z y, I e s racines byzantines du chrislianism e hongrois, In «N ouvelle R e ­
vue de H ongrie», tom e 34 (1941), p. 99— 108.
B a l i n t H o m â n e s G y u l a S z e k f i i , M agyar Tortenet, v oi. I, Budapest, 1941.
In lim ba rom ână : Pr. Prof. I. R ă m u r e a n u , începutul creştinării ungurilor în
credinţa ortodoxă, în «Studii T eo log ice», IX (1957), nr. 1— 2, p. 23— 57.
I d e m , Rolul elem entului rom ânesc în creştinarea Ungurilor, în «B iserica O rto ­
doxă Rom ână», X C V III (1980), nr. 1— 2, p. 173— 196.
Pentru creştinarea ru şilo r : Cronica lui N estor, trad u cere şi com enţar G. Popa-
Lisseanu (Izv o are le isto riei Rom ânilor, V II), B u cu reşti, 1935.
Pr. Prof. I. R ă m u r e a n u , C reştinarea ruşilor în lumina noilor cercetări isto­
rice, în «.Stuflii Tooloţjieo», TX (1957), nr. 5— 6 , p. 386— 413.
Ii. (1 o 1 u I) i ii s k i, Islorija russkoj ţerkv i (e 8 — 11), voi. I, M oscova.
A. I> .i n k r ,i I o v a, Istoria U.R.S.S., voi. I, B u cu reşti, 1950.
A. A. V îi s i I i i- v, Histoire de l'empire byzantin, voi. I, P aris, 1932.
N. li a u in <| a r ( <• n, Saint V ladim ir et la conversion de la Russie, «O rientalia
C liristiana», 1932.
M. K o c 1), Hy/.anz, Ochrid und K iev, rev ista «Kyrios?>, III (1938), 4.
G. O s t r o g o r s k i, G eschichte d es byzantinischen Staates, ed. III, M iinchen, 1963.
 P ER IO A D A A TREIA (787— 1054) 493

Bisericile ortodoxe în perioada a treia.

Bisericile necalcedoniene ~

Pe la anul 970, într-o tălmăcire a unor legiuiri, împăratul Ioan

Tzimiskes spun ea: «Cunosc două puleri pe lum e: sacerdoţiul şi impe­
riul. Celui dintîi Creatorul i-a dat grija de suflete, celuilalt grija de
viaţa trupească. Atîta vreme cît nici unul, nici celălalt nu duc lipsă
de nimic, viaţa decurge în bună rînduială».
In cel 250 de ani, de la ultimul Sinod ecumenic şi pînă la dez­
binarea din 1054, între multele greutăţi prin care a trecut Biserica
Răsăriteană, două au fost mai grele : de o parte mahomedanismul,
care a paralizat-o, strivind-o şi readueînd-o aproape numai la um­
bra a ceea ce au fost înainte patriarh aţele de Alexandria, Antiohia
şi Ierusalim, iar pe de altă parte aservirea despotică şi arbitrară
a Bisericii scopurilor politice şi de multe ori chiar calculelor sau
capriciilor personale ale monarhilor, cu toate că, afară de iconoclaşti
împăraţii din această perioadă au fost oameni credincioşi, ba făceau
chiar teologie şi imne religioase. S-ar putea spune că cu cît slăbea
Imperiul, cu atît creşteau capriciile cezaro-papiste. Nu-i mai puţin ade­
vărat, însă, că au fost şi patriarhi vrednici care au preferat exilul sau
depunerea decît să calce legile credinţei. Aşa au fost mărturisitorii
Nichifor şi Metodie, apoi Nicolae Misticul sau Polieuct, primii sub îm­
păraţii iconoclaşti Leon V Armeanul (813— 820) şi Mihail II (820— 829),
ceilalţi în legătură cu căsătoriile împăraţilor Leon VI Filozoful (886—
912), respectiv Ioan Tzimiskes (969— 976). Alţi patriarhi cum a fost
Fotie, care a fost scos din scaun de două ori, au fost oameni de mare
cultură. Dar au fost şi destui patriarhi nedemni ca Tcofilact, fiul împă­
ratului Roman I şi alţii, care s-au dovedit simple jucării în mîinile su­
veranilor, mai ales a celor două surori Porfirogenele Zoe (1028— 1050) şi
Teodora (1054— 1056), care după 1028 vreme de cîteva decenii au
umplut cu multe abuzuri cronica vieţii de stat şi bisericeşti a Bizanţu­
lui. De bună seamă că mulţi din ierarhii timpului ajungeau în scaun
prin simonie, cum ne spune Viaţa Simţului Luca Stilitul, de la finele
secolului X.
Canoanele 2 şi 3 ale Sinodului VII ecumenic combat pe cei ce
se folosesc de astfel de «daruri». Pe vremea iconoclaştilor un Ioan de
* Capitol re d a c ta t de P r. p ro f. T . B o d o g a v .

k
494 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

Gothia a preferat să meargă pînă în Georgia ca să fie hirotonit de ie ­

rarhi ortodocşi «integri».
Tot din pricinile amintite se înregistrează în perioada aceasta o
slăbire accentuată a sistemului mitropolitan. Sinoadele se ţin tot mai
rar. Patriarhul concentra în mîinile lui cît mai multe din atribuţiile
sinodului. Deşi adeseori se întîlnesc decizii care opresc petrecerea în
capitală a prea multor episcopi, totuşi se ştie că chiar mulţi din titu­
larii celor trei patriarhate vechi (Alexandria, Antiohia şi Ierusalim) pe­
treceau permanent în Constantinopol, aşa cum era o pildă şi Petru
al Antiohiei în momentul declanşării schismei din 1054. Astfel, în
plină măreţie a Imperiului macedonenilor, patriarhul Bizanţului număra
pînă la 600 de scaune sufragane, între care desigur vom înţelege şi pe
cele din sudul Italiei, din Balcani, din Rusia. E cazul, însă, să subliniem
că aceste fapte negative, pe care le cauza amestecul împăraţilor în
treburile Bisericii, este aproape necunoscut în eparhiile de margine.
Numele unui Luca din Focida, al unui Nicon Metanoite în Peloponez,
ori al lui Nil din Calabria Italiei, care au ştiut prin predici şi opere ca-
ritative să se facă ascultaţi de mulţimi.
In timp ce mitropoliţii şi episcopii îşi pierdeau din drepturi şi din
autoritatea lor, prestigiul şi influenţa monahilor în conducerea B ise­
ricii creştea tot mai mult, aceştia fiind mai căliţi în lupta contra despo­
tismului imperial. Din cauză că monahii s-au bucurat de consideraţia
de a fi apărătorii Ortodoxiei, ai drepturilor şi libertăţii Bisericii, rezis-
tînd cu tenacitate şi dîrzenie arbitrariului împăraţilor, aceştia au cău­
tat să îngrădească dezvoltarea monahismului. S-a interzis construirea
de noi mînăstiri, pentru cazul că nu erau la dispoziţie fondurile n ecesa ­
re, daniile unor credincioşi pioşi fiind oprite. De asemenea, era oprii a
se accepta donaţii în bani de la o persoană ce voia să intre în tagma
călugărească. Cu toate acestea, din cauza decadenţei clerului de mir,
c are era neglijat în privinţa m ijloacelor de existenţă, dar mai ales în
privinţa educaţiei, culturii şi a disciplinei, călugării s-au substituit c le ­
rului de mir în oficiile bisericeşti.
în Biserica Răsărilului, pe lîngă canoanele Sinoadelor şi ale Părin­
ţilor bisericeşti, alcătuite şi formulate pînă în secolul IX, au avut c a ­
racterul unor legi bisericeşti şi hotărîrile sinoadelor patriarhale de la
Conslanlmopoi, iar ca legi politico-bisericeşti, pe lîngă vechile consti-
 PER IO A D A A TREIA (7 8 7 -1 0 5 4 ) 495-

Iuţii-şi novele, noile legi sau novele împărăleşti. Codul de legi al lui
Justinian I, alcătuit în m ajoritate în latineşte, cunoscut în Evul mediu
în Apus sub numele de C orp u s ju ris civ ilis, în Răsărit, unde limba
latină a fost înlăturată din administraţie şi de la judecătorii, a fost
înlocuit de legislaţia grecească, întocmită în parte de împăraţii Leon III
Isaurul (717— 740) şi fiul său Constantin V Copronim (741— 775) şi de
Filozoful (886— 912), care a codificat-o în 60 de cărţi. A cest codice de
legi a primit numele de V a s ilic a le (BaCdty.â BiSXta), adică «legiuiri
imperiale».
Din cauza înaintării musulmanilor, patriarhatele din Antiohia, A le ­
xandria şi Ierusalim erau numai o umbră a măreţiei lor de odinioară.
Copţii din Egipt, din ură faţă de ortodocşi, au sprijinit pe arabii
învingători, bucurîndu-se în schimb de privilegii deosebite, devenind
stăpînii situaţiei, avînd cel mai mare număr de biserici. Timp de 80
de ani, scaunul patriarhal al ortodocşilor a rămas neocupat, din care
cauză episcopii erau hirotoniţi de mitropolitul din Tir. A bia în secolul
VIII, C osm a, ridicat de califul Hişan (724— 743) la demnitatea de pa­
triarh, a reuşit să obţină retrocedarea mai multor biserici ortodoxe.
Chiar şi în Alexandria, unde ortodocşii deţineau o singură biserică,
cea a Sfîntului Sava, situaţia s-a îmbunătăţit întrucîtva. Tot patriarhul
Cosma s-a judecat cu copţii în faţa instanţelor musulmane pentru drep­
tul de proprietate asupra bisericii Sfîntului Mina din Mareotis. Ca de
obicei, cîştigul a fost de partea copţilor. în timpul dinastiei abasizilor,
între 750 şi secolul IX, situaţia creştinilor a devenit mai grea şi apăsă­
toare. Numărul scaunelor episcopale a scăzut simţitor. Lipsa de cultură
a preoţimii a devenit tot mai pronunţată, iar cunoştinţa limbii greceşti
tot mai rară. Chiar şi patriarhul ortodox Eutihie (Said Ibn Balrik, 940),
s-a folosii la alcătuirea analelor sale de limbă arabă. Dacă incidental,
unii ortodocşi au căpălal, în timpul califului Al Mamun, unele funcţii
administrative, ca de pildă Boccam, numit prefect de Bura, situaţia or-
lodocşilor a rămas în general tot grea şi apăsătoare.
Şi mai critică era situaţia patria rh atu lu i d e A n tio h ia . A ceastă în­
floritoare cetate, care în timpul lui Ioan Gură de Aur (t 407) număra
100.000 de creştini, după ce a fost ocupată de musulmani, avea o înfăţi­
şare jalnică. Ca şi în Alexandria, scaunul patriarhal a rămas văduvit 40
de ani. Cu toate că la 744, califul Z,ezid a acordat antiohienilor dreptul
496 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

de a-şi alege o căpetenie religioasă, au fost timpuri de vacanţă îndelun­

gată. Situaţia patriarhatului de Antiohia a devenit ceva mai bună după
750, anul prăbuşirii dinastiei Omiazilor, strămutarea reşedinţei califu­
lui de la Damasc la Bagdad. Patriarhul Teodor, cu toate că la 757 a fost
depus şi exilat de califul Delim, fiind învinuit că ar întreţine legături
secrete cu Bizanţul, revenit la scaunul antiohian la 764, a avut îndrăz­
neala să condamne pe episcopul Cosma de Epifania de lîngă Apameea
din Siria, pentru vina de a fi înstrăinat vase liturgice şi pentru că a tre ­
cut de partea iconoclaştilor. M ajoritatea patriarhilor antiohieni din
timpul împăratului Constantin V Copronim (741— 775), au fost bărbaţi
simpli.
De o situaţie mai bună s-au bucurat p a tria rh ii iacobiţi, care au
stat în continuă legătură cu colegii lor din Alexandria. Creştinii, care
îmbrăţişau islamismul, se bucurau de aceleaşi drepturi ca şi arabii. Cei
care au rămas statornici în ale credinţei au devenit obiecte de bat­
jocură, avînd să îndure multe suferinţe. Pentru un musulman, un creştin
era un duşman periculos al intereselor arabilor. Creştinii ortodocşi au
fost siliţi să achite darea pe cap de om, tributul necredincioşilor. Au fost
deposedaţi de numeroase biserici, transformate în moschei şi n-au avut
nici mîngîierea să aibă cel puţin păstori sufleteşti. în ţinuturile care aju n ­
geau sub stăpînirea arabilor, numărul scaunelor episcopale scădea con­
siderabil. A tît patriarhul de la Constantinopol, cît şi ceilalţi episcopi din
Imperiul bizantin au îndemnat pe nefericiţii ortodocşi, ajunşi sub stăpî­
nirea musulmanilor, să rămînă statornici în credinţa strămoşească, ară-
tînd dragoste lui Dumnezeu şi supunere noilor stăpînitori.
Ceva mai bună era situaţia p atria rh u lu i d e la Ieru salim , Oraşul
Sfînt capitulînd, cuceritorii islamiţi şi-au luat angajamentul de a res­
pecta avutul, viaţa, credinţa şi bisericile celor supuşi. Conducerea
arabă a interzis musulmanilor intrarea într-un lăcaş de închinare, dar
şi intrarea pelerinilor străini în ierusalim. Creştinilor le-a fost inter­
zisă construirea de biserici, ridicarea troiţelor şi întrebuinţarea clopo­
telor. Afară de aceste oprelişti, au fost constrînşi şi la alte restricţiuni.
în timpul domniei califului Harun al Raşid (786— 809), situaţia creştini­
lor a devenii ceva mai bună. Carol cel M are (768— 814), căruia califul
I lai un îi trimisese cheile bisericii Sfîntului Mormînt, a lăsat să fie con­
struită la Ierusalim o casă de adăpost pentru pelerinii din Occident, în­
zestrată cu o capelă şi cu o bibliotecă. De asemenea, puternicul monarh
 P ER IO A D A A T R EIA (787 -1054) 497

din Apus s-a îngrijit şi de refacerea şi buna stare a bisericilor din C e­

tatea Sfîntă. Nici cei din Bizanţ, în frunte cu împăratul, patriarhul şi alte
înalte feţe bisericeşti n-au uitat de fraţii ajunşi sub ascultarea mu­
sulmană. Teodor Studitul, egumenul mînăstirii Studion din Constanti-
nopol, a întreţinut un schimb de scrisori cu monahii palestinieni din marea
Lavră a Sfîntului Sava, precum şi cu cei de la mînăstirile Sfinţii Hariton,
Eftimie şi Teodosie. N eîncrederea şi continua bănuială a guvernatorilor
arabi a făcut ca jugul musulmanilor să devină însă tot mai greu de su­
portat. Ura mahomedanilor a crescut după victoria împăratului Nichi-
for II Focas, din anul 969. Patriarhul Ioan al Ierusalimului, fiind învinuit
că instigă la război pe monarhul din Bizanţ, este depus şi exilat, iar bi­
serica Sfîntului Mormînt incendiată. Biruinţele împăratului Ioan I Tzi-
miskes (969— 976) din anul 974, n-au adus nici o ameliorare patriarha­
tului de Ierusalim.
Alături de vechile Patriarhate şi Biserici autocefale, în perioada
aceasta s-au constituit în Biserici autocefale: Biserica din Iberia sau
Georgia şi Biserica din Bulgaria.
W’O B is e r ic a Ib e r ie i, sau G e o rg ie i, subordonată de la început Patriar­
hatului de Antiohia, de la care şi-a obţinut primul episcop, s-a d e c la ra t
a u t o c e fa lă la 556. La 604, autocefalia i-a fost recunoscută şi de cele­
lalte Biserici. După victoria cîştigată în iarna anului 627 de împăratul
Heraclie (610— 641) împotriva perşilor, regele Kovrad-Siroe, fiul şi urma­
şul detronatului Chosroe, s-a văzut silit să încheie pace cu Bizanţul. în
urma acordului încheiat, perşii aveau să restituie grecilor toate ţinuturile
care aparţinuseră cîndva Imperiului bizantin, adică Armenia, M esopo­
tamia romană, Palestina şi Egiptul. Printre teritoriile retrocedate se
afla şi Iberia. Biserica acestei ţări fiind expusă pericolului monofizis-
mului armenilor vecini, arhiepiscopul sau catolicosul Iberiei a fost
din nou subordonat Patriarhului de Antiohia. Abia pe la jum ătatea se­
colului XI, conform dorinţei puternicului rege B a g ra d IV al Iberiei, un
sinod ţinut în Antiohia a acordat din nou şi definitiv autocefalia acelei
Biserici.
De cînd b u lg a rii s-au convertii la creştinism (864) în timpul dom­
niei principelui Boris Mihail, au consliluil un obiect de ceartă între Roma
şi Constantinopol. Conducătorii politici ai Bulgariei s-au ostenit de tim­
puriu să obţină pentru Biserica lor independenţa şi autocefalia, lucru
32 — Istoria bisericească
498 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

recunoscut la 924 de Roma. Papa F o rm o su s (891— 896) i-a oferit lui

S im eo n (893— 927), cel mai mare şi mai însemnat conducător bulgar din
Evul mediu, coroana de rege, iar căpeteniei Bisericii rangul egal cu
patriarhii şi demnitatea de arhiepiscop şi de vicar al scaunului roman.
Ţarul P etra (927— 969), fiul lui Simeon, a respins jurisdicţia Romei,
reînnoind vechile legături bisericeşti cu Constantinopolul. Drept urmare,
patriarhul de Constantinopol a recunoscut, la 945, autocefalia Bisericii
bulgare, acordînd căpeteniei Bisericii aceleaşi drepturi pe care, în con­
formitate cu novela 11 a împăratului Ju stinian I, le avusese episcopul
din Justiniana Prima, adică autocefalia. In acea vreme arhiepiscopii au­
tocefali ai Bulgariei şi-au avut mai întîi reşedinţa în Pereiaslaveţ, v e ­
chiul scaun de reşedinţă al episcopilor bulgari, apoi la Silistra (Durostor,
Drista), iar din 984 la Ohrida sau Ahrida. Cu toate că arhiepiscopii din
Bulgaria s-au numit uneori şi «patriarhi», celelalte Biserici autocefale nu
le-au recunoscut acest titlu. După succesele avute de împăratul loan I
Tzimiskes (969— 976), în campania bulgară, patriarhii de Constantinopol
au socotit Biserica bulgară o simplă arhiepsicopie autocefală, cu titulari
bulgari. Cînd însă împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976— 1025)
a sfărîmat la 1019 independenţa statului bulgar, prefăcîndu-1 într-o pro­
vincie bizantină, independenţa scaunului arhiepiscopal, încetează, el r e ­
devenind dependent de Patriarhatul de la Constantinopol. De acum îna­
inte, scaunul arhiepiscopal bulgar va fi ocupat de greci. Li s-a îngăduit
însă folosirea ritului slav şi preoţi bulgari.
, A u to n o m ia B is er ic ii din Cipru, ca mitropolie sau arhiepiscopie, a
fost recunoscută încă de la 431 de Sinodul III ecumenic şi întărită de
împăratul Zenon (474— 491). Saracinii cucerind la 647 Ciprul, împăratul
Justinian II (685— 695) a invitat pe arhiepiscopul de Cipru, ce-şi avusese
p î n ă atunci reşedinţa în Constanţia (Salamis), oraş distrus de musul­
m a n i , să se mute cu o parte a populaţiei în Elespont, provincie bizan­
t i ni i din A s i a Mică, oferindu-i ca sediu oraşul Neo-Iustinianopolis. Tot-
odi i l . i , i n i p ă r . d u l ,i d i s p u s ca Sinodul II trulan (sinodul quinisext) de la
092, s.i e o n l i n n e a n l o r e l a l i a şi jurisdicţia arhiepiscopului de Cipru. Pen-
Ini o r l o d o c ş i i r ă m a ş i m insulă, episcopul Dumitru de Chitros alergă pînă
la lî,i(|d,id sii ( V i i i a califului drepturi. După întoarcerea lor în Cipru,
a r h i e p i s c o p u l s - a a ş e z a i mai întîi la Arsinoe (azi Marion), apoi, pe la
m i j l o c u l s e c o l u l u i VIII, la Famagusta, iar de acolo s-a mutat la Leucosia.
 P ER IO A D A A TREIA (7117 /()>/) 409

De o deosebită consideraţie s-a bucurat m inasU rua S fîn ta E c a teiin a ,

de la poalele muntelui Gebel Musa din Peninsula Sinai, /idită şi for­
tificată în jurul anului 527, de împăralul . l u s l m i a i i I, c,i scul de apărare
împotriva beduinilor. Din secolul V I I , eiud j e ş e d i n t a episcopului Ara-
biei de la Faran a fost distrusă de musul numi, capeteni.i minăstirii Sfînta
Ecaterina poartă titlul de «arhiepiscop de Siuai, Fa iau şi Raitu». Auto­
cefalia arhiepiscopiei de Sinai se întindea şi asupia imm nnuăstiri din
Et-Tor, Cairo, Creta precum şi asupra u n o r mici . i ş c / . ii i călugăreşti din
jurul mînăstirii lui de reşedinţă.
Dintre Bisericile necalcedoniene orientale, cea mai maro şi mai
însemnată este B is e r ic a arm en ilo r dezlipii,.! de m.noa Biserică Ortodoxă
a Răsăritului. Se ştie că din cauza luptelor cu perşii, armenii n-au
putut participa la discuţiile dogmatice ce ,111 dus l,i convocarea Sino­
dului IV ecumenic (Calcedon, 451). După ce situaţia lor politicii s-a ame­
liorai, .armenii au văzut în hotărîrile Sinodului de la 451 o favorizare
a nestorianismului. După publicarea //ono//7,on-ului împăratului Zenon,
în 482, credinţa lor s-a întărit şi mai mult, mai ales în urma sinoadelor de
la Valarşapat sau Vagarşapat (491) şi Dvin (525), manifestînd o rezervă
mai mare faţă de Sinodul de la Calcedon. Toate încercările Bisericii
Ortodoxe de a convinge pe armeni s-au arii tal infructuoase, oscilînd
după influenţa ce o exercita asupra lor împăratul de la Constantinopol
sau califul musulman. încercări mai serioase de a-i atrage pe armeni la
Ortodoxie a întreprins patriarhul. FoLie in secolul. IX, care a rpri.mit din
partea catolicos-ului Zaharia chiar un răspuns favorabil de recunoaştere
a Sinodului IV ecumeniic. Curînd după aceca, armenii au respins în una­
nimitate hotărîrile acelui sinod. De asemenea şi papa N icolac I (858—
867), precum şi alţi reprezentanţi ai Bisericii Apusene, au dus corespon­
denţă vie cu căpeteniile Bisericii Armene, dar fără nici un rezultat.
Şcolile din mînăstirile Nareg şi Ecimiadzm au dat, mai ales sub
dinastia Bagratizilor (885— 1045), exegeţi şi imnografi vestiţi, cum a
fost G rig o rie d e N a reg (f 1003), autor al unor bune comentarii la Iov
şi Proverbe, dar mai ales al unor imne (95 la număr) într-o minunată
proză poetică, preamărind evlavia Ceaslovului creştin.
La sinodul din anul 970 s-a holărîL introducerea icoanelor în bise­
ricile armene, alături de Sfînta Cruce. Fără să se ştie pe ce cale şi de cînd
arm en ii f o lo s e s c az im a la L itu rghie. Intre bogatele tradiţii armene se nu­

I
500 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

mără şi convingerea că prefacerea darurilor are şi frumoasa rugăciune

de mulţumire de la împărtăşanie, în care ide'ea lui «Hristos care s-a je r t ­
fit şi între noi s-a împărţit» curge lung, alternînd cu exprimarea anti­
fonică, după fiecare vers, a cuvîntului «Aliluia». în general, organizarea
Bisericii leagă strîns pe mireni în angrenajul Bisericii, iar imnele şi tra­
diţiile religioase din primele veacuri creştine dau pentru oricine asistă
la o slujbă armeană impresia de ortodoxie străveche, unde expresiile
monofizite sînt doar o rămăşiţă întîmplătoare.
C o p ţii reprezentau ultimele rămăşiţe ale împestriţatei populaţii a v e ­
chiului Egipt. Comunitatea lor înfloritoare din timpul Sfîntului Atana-
sie ( t 373), a luat în vremea patriarhului Dioscor al Alexandriei
(444— 454) un caracter monofizit. Ruptura cu Biserica-mamă a devenit
acută şi în cele din urmă definitivă, din cauza contrastului între e le ­
mentul copt şi grecii stabiliţi în Egipt, care mărturiseau hotărîrile S i­
nodului de la Calcedon. în ura lor politică faţă de greci au mers atît
de departe, încît la 641 au dat un preţios concurs arabilor în cucerirea
Egiptului. Cei aproape şase milioane de copţi au crezut că pot vedea în
musulmani pe salvatorii lor. în decursul evului mediu, grupuri mari de
copţi au îmbrăţişat islamismul. Pe la jumătatea secolului XI, patriarhul
Hristodul (1047— 1077) îşi fixează reşedinţa la Cairo, noua capitală a
Egiptului.
Biserica copţilor din Egipt este subordonată patriarhului copt de
la Alexandria. Din vechime, alegerea căpeteniei lor bisericeşti se făcea
de cler şi nobilime. Cel ales trebuia să aibă vîrsta de 50 ani, să fie
celibatar, de preferinţă monah al mînăstirii Sfîntul Anton sau Marcu.
Din titulatura patriarhului c o p ţilo r: «Sfîntul Părinte, marele arhi­
episcop al oraşului Alexandria şi Fostat-Babilon şi al călugărilor Egip­
tului Tebaidei şi Pentapolei tebaice, al Pentapolei africane şi al ţărilor
abisiniene şi axumiţilor, precum şi al Nubiei, Makuris şi al Ţării de
sus», sc poate vedea că B iseric a a b is in ie n ilo r e s t e s o c o tită c a o filia lă
a B i s e r i c i i c o p iilo r . Căpetenia Bisericii abisiniene este aleasă de patri­
arhul copţilor, clin rîndul clericilor acelei Biserici, de preferinţă dintre
«•¿¡luc|ării mmiislirii Sfîntul Anton. Mitropolitul abisinian, are titulatura
de «cibba» sau <abbuna» ( = părintele nostru). Abisinienii, asemenea
copţilor, sini monofiziţi, dar spre deosebire de aceştia, care în ura lor
 P ER IO A D A A TREIA (7117 KH.-lj

faţă de grecii ortodocşi se simţeau mai apiopiaţi de musulmani, nu sînt

ostili Ortodoxiei. Reşedinţa mitropolitului era la început la C.ondar, de
unde în 1893, avea să se mute la Addis-Abeba. Preoţii do mir ai abisi-
nienilor sînt căsătoriţi. Faptul că abisinienii practicau circumci/.iunea,
serbau sabatul şi observau diferite prescripţii iudaice releritor la ali­
mentele curate şi necurate, îşi are e x p lica ta i n inlillrarea t i m p u r i e a e le ­
mentului mozaic pe teritoriul lor.
Pe drept cuvînt spunea un călător e,i coc-a co-i deosebeşte pe copţii
egipteni de greci e naţionalitatea şi literatura, nu monoii/.ismul, căci
într-adevăr ei şi abisinienii sînt cel mai p u ţ i n ataşaţi monofixismului.
In doctrina ecleziologică susţin tetrarhia, respingind orice primat papal.
!n eshatologie se accentuează doctrina vămilor va/duhului, probabil o
veche influenţă a literaturii apocrife.
Bisericile sînt, ca la nestorieni, de o rarii simplitate. Clopotele şi mu­
zica bisericească nu mai sînt în uz di- pe vremea stăpînirii arabe. Litur­
ghia, cu o frumoasă epicleză (la care abisinienii răspund printr-un în­
treit «Doamne miluieşte-ne») şi cu uu cult dezvoltai pentru M aica Dom­
nului, dovedesc sîmburele autentic creişlin şi prea puţin depărtat de
Ortodoxie.
Adeseori evlavia abisiniană îţi. tace impresia unei sincerităţi şi sim­
plităţi de copil. Cu tot nivelul scăzut al pregătirii clerului şi cu unele
uzanţe rămase de la evrei sau musulmani, bisericile acestea pot oferi
şi pentru cele europene prilej de reconsiderare şi preţuire caldă a vechii
moşteniri spirituale a creştinătăţii.
Denumirea de B ise ric i m o n o fiz ite s-a dat tuturor acelor Biserici care
— în opoziţie faţă de Sinodul de la Calcedon ■ — s-au desfăcut de Biserica
Ortodoxă a Răsăritului. în amintirea lui Iacob Baradai, au căpătat mono­
fiziţii şi numele de «¡ac.obiţi». De fapt acest nume le revine însă numai
monofiziţilor din Siria, Mesopotamia şi Babilon, nu şi celor din Arm e­
nia, Egipt şi Abisinia, care în unele puncte se deosebesc de adevăraţii
monofiziţi.
,;C. .
B is e r ic a n e s lo r ie n ilo r a ajuns la înflorirea cea mai mare în de­
cursul secolului VIII. Episcopul neslorian de la Ctesifon, care la 762
şi-a mutat reşedinţa în nou-înfiinţala reşedinţă a califilor de la Bag­
dad, a devenit conducătorul spiritual al tuturor creştinilor din regatul
502 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

califilor. Lui îi erau subordonaţi 25 mitropoliţi, care la rîndul lor aveau

sub ascultare fiecare cîte 6 pînă la 12 episcopii. Eparhiile lor se întin­
deau din China pînă în Egipt, de la lacul Baikal pînă la capul Comorin.
Existenţa m aron iţilor, grupuri de credincioşi creştini din S iria şi
L ib an , se poate urmări pînă în timpul patristic. Membrii comunităţii sus­
ţin că-şi au numele de la călugărul Maron, un prieten al Sfîntului Ioan
Gură de Aur ( t 407), ai cărui ucenici greci şi sirieni au rămas în pe­
rioada aceasta cei mai devotaţi credincioşi ortodocşi, combătînd pe
monofiziţii din Siria. După un timp, însă, au acceptat idei monotelite.
Azi sînt răspîndiţi mai ales în Liban şi în cele două Americi.
C reştin ii «tom iţi», d e pe c o a s ta M a la b a r din v estu l In d iei, fac cu­
noştinţă în secolul VIII cu nestorienii, dar o parte rămîn ortodocşi. Mai
tîrziu, din cauza izolării şi a condiţiilor vitrege, unii trec la catolicism,
în ultimele veacuri şi la protestantism.
In rezumat, cu toate vitregiile vremii, calcedonieni şi necalcedo-
nieni, creştinii răsăriteni au păstrat nealterate credinţa, organizarea şi
cultul străvechi. Biserica se conduce prin mîna lui Dumnezeu, iar mina
are cinci degete. Biserica cea una îşi exprimă crezul prin glasul autori­
zat al celor cinci patriarhii : Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia
şi Ierusalim, cum zicea pe la anul 800 Sfîntul Teodor Studitul şi cu
mici diferenţe, cum spuneau chiar şi Bisericile necalcedoniene. Nimeni
nu ar fi putut accepta inovaţii de conducere monarhico-papală, cum
vor începe în curînd să predice apusenii.

B I B L I O G R A F I E

J . P a r g oire, L 'E g lis e b i z a n t i n e d e 527 ă 842, Paris, 1923.

K. A l g e r m i s s e n , K o n i e s s i o n s k u n d e , H annover 1930.
S t . Z a n g o w , D a s o r t h o d o x e C h r is t e n t u m d e s O s t e n s , Berlin, 1928.
N. T o r tj a, H i s t o ir e d e Ia v i e b j z a n t i n e , I— III, Bucureşti, 1934 ; trad. rom. de
Maria Ifolbmt, Bucureşti, 1074.
I* r. 11 <* i 1 i' r, U r k ir r h n lin d O s t k i r c h e , M ünch en, 1937.
Cl i . D i c h I, M tiiih' p m h l o m c a l e i s t o r i e i b i z a n t i n e , traducere în limba rom ână de
.1 Z,\ini, lim -111 . •vI i, li*1»'*, in «Biblioteca pentru toţi»; Idem, F ig u r i b iz a n t i n e , Bucureşti,
1011 ; <>a. ,i B u c u r i “,. li, 1969.
I’r. I’rol. I o <111 I’ ii I p o a-R ă m u r e a n u, C o n ii g u r a ţ ia a c t u a l ă a c r e ş t in is m u lu i,
('Xlrus (lin «Sludii Tcoloţiico», I (1949), nr. 3— 4.
Pentru B i s e r i c i l e n c c a l c c d o n l e n e să se consulte bibliografia de la p. 205.
 PER IO A D A A TREIA (VH7 fO.VÎ) 503

Controverse, erezii şi sinoadc locale

în perioada a treia

In perioada aceasta, cînd popoare1 n o i s e v o i t. 1111îIiti 1 i/. 1 cu învă­

ţătura şi rînduielile Bisericii, e firesc sii s p u n e m c.i in<l(H>sel)i cultul şi
viaţa contemplativă au exercitat o viidit.i uilluenţu. Cu toate; acestea,
nu-i mai puţin adevărat că răbufneau m e a , lie din pricina necunoaş­
terii depline a învăţăturii creştine, fie din m o i i v e de ordin politic (ames­
tecul monarhilor vremii, mai ales ai celor bi/.anlini in problemele bise­
riceşti), o serie de frămîntări doctrinare şi abuzuri disciplinare, care
numai cu greu au putut fi îndreptate, unele insa :şi-<iu pus pecetea pe
întreaga dezvoltare a Bisericii creştine. In aceasta privinţă, trebuie spus
că generalizarea în Apus a doctrinei despre <l;ilioc]ue» ca şi atitudinea,
diferită în Răsărit, în problema cultului icoanelor, au adus cu sine nu
numai o schimbare destul de importanta în doctrina şi practica Bisericii
Apusene, ci au contribuit şi la o înstrăinare tot mai mare între Bisericile
Apuseană şi cele Răsăritene. Tot în acest context semnalăm şi disputa,
în legătură cu limitarea la trei a limbilor uşa zise sacre în săvîrşirea cul­
tului. Din dorinţa de a avea credincioşi cit mai supuşi, papii vor desfiinţa
tradiţiile de cult şi organizarea existente pinii atunci, cu specific de lim­
bă şi culoare locală, aşa cum fusesem, pinii atunci în Apus în bisericile
hispano-vizigotă, galicană, milanezii, aquileică, celtică şi chiar germa­
nică. în Răsărit acest lucru nu e cunoscut. în schimb, aici întîlnim abu­
zuri de alt gen: amestecuri imperiale cezaro-papiste, cum arată cele
două controverse în legătură cu căsătoria împăraţilor.
Controversa mihiană. Schisma sau controversa «mihiană» (cu-
vînt derivat de la grecescul (^oi^eia = adulter) a cauzat Bisericii bi­
zantine din secolul VIII o serie de tulburări. La baza acestor frămîntări
a fost hotărîrea împăratului C on stan tin V I P o rfir o g e n e tu l (780— 797) din
ianuarie 795, de a-şi alunga soţia şi a încheia o nouă căsătorie cu Teo-
dota, o doamnă de onoare de la curtea mamei sale împărăteasa Irina
(797— 802). Zadarnic a protestat patriarhul Tarasie împotriva divorţului
forţat şi a încheierii unei noi căsătorii, anunţînd pe împărat că-1 va opri
de la Sfintele Taine. împăratul a ameninţat pe patriarh că în cazul că nu-1
va cununa, va deslănţui o nouă persecuţie împotriva închinătorilor la
Capitol redactat de Pr. prof. T. Bodtujac
504 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

sfintele-icoane. Tarasie nevoind să-l cunune, actul căsătoriei a fost c e ­

lebrat de Iosif, preotul curţii imperiale. Patriarhul a crezut că şi-a făcui
datoria, dezaprobînd această căsătorie, potrivit sfintelor canoane. Di'
teamă să nu aţîţe mai mult pe Constantin VI, Tarasie nu s-a mai interesat
de cele petrecute la palat, neluînd nici o măsură împotriva preotului Io­
sif. în schimb, eruditul călugăr de la mînăstirea Sacudion, Platon, şi nepo­
tul său, egumenul Teodor Studitul, s-au ridicat împotriva împăratului.
Cei doi călugări au rupt orice legătură cu rudele de la palat — Teo-
dota se înrudea cu Teodor Studitul — , nelăsîndu-se intimidaţi nici de
ameninţările împăratului, nici de onorurile oferite de cei de la curte.
Ei au rupt orice legătură şi cu patriarhul Tarasie, care a continuat să-l
socotească pe împărat ca făcînd parte din comunitatea bisericească,
admiţînd intrarea forţată în monahism a împărătesei Maria. Platon şi
Teodor Studitul au îndemnat pe preoţii şi monahii din capitală să se
ridice împotriva adulterului comis de împărat şi a slăbiciunii căp e­
teniei lor bisericeşti.
Exemplul plin de bărbăţie al celor doi egumeni a dat curaj altor
călugări, care nu s-au sfiit să înfiereze pe patriarhul Tarasie ca eretic,
iar pe împărat ca adulter.
In urma detronării împăratului Constantin VI (797), frînele condu­
cerii au fost preluate pentru cinci ani de împărăteasa Irina. Odată cu
schimbarea din fruntea Imperiului, egumenii Platon, Teodor Studitul şi
ceilalţi călugări şi-au redobîndit libertatea. Patriarhul Tarasie nemai-
avînd de cine să se teamă, a destituit pe preotul Iosif. La moartea pa­
triarhului Tarasie, împăratul N ic h ifo r I (802— 811), urmaşul Irinei, a în­
credinţat scaunul patriarhal lui Nichifor I, un bărbat versat atît în ştiin­
ţele laice, cît şi în ale teologiei, autor al mai multor tratate peirtru apă­
rarea cultului icoanelor. Noul ales, asemenea înaintaşului său Tarasie,
nu fusese preot, deţinînd o însemnată funcţie publică, ceea ce a produs
o nemulţumire generală în rîndurile călugărilor de la mînăstirea Stu-
dion, care nădăjduiau că egumenul lor iubit, Teodor, va fi învestit cu
aceasLă înalţii demnitate. împăratul, spre a demonstra călugărilor că
voinţa lui e literă de lege şi pentru treburile bisericeşti şi laice, a reîn ­
via! <vail.a mihiană, dispunînd ca un sinod din 809, alcătuit din înalte
feţe bisericeşti şi laice să pronunţe drept validă căsătoria încheiată la
795 de Constantin al V l-lea cu Teodota, reprimind în cler pe preotul
 PER IO A D A A TREIA (787- 505

Iosif, care binecuvîntase această căsătorie. Alunei e . i l u i j ă m sludiţi au

rupt orice legătură cu patriarhul Nichifor, expunindu-so 1«i noi perse­
cuţii din partea autorităţii imperiale. In culmea supărării, impurului s-a
gîndit sa-i trimită în exil. în cele din urmă s-a răzgîndil, .şliiud că pedep­
sirea celor aproape 700 de călugări ar putea avea urmări nelu vorubiie.
După o întemniţare de 24 de zile, egumenul Platon a fosl eliberai şi
lăsat sâ se întoarcă la mînăstirea lui. Teodor Studitul nu s-a inlimidul,
continuînd lupta. Văzînd împăratul că Teodor şi călugării lui nu se
astîmpără, a dispus exilarea Studiţilor pe insulele în v ecin ate; conducă­
torii lor, egumenii Platon şi Teodor, au fost întemniţaţi, iar arhiepis­
copul Iosif de Tesalonic a fost destituit.
Cearta mihiană a dăinuit pînă la întronarea împăratului M ih ail
I R a n g a b e (811— 813). Datorită înţelepciunii lui s-a putut realiza împă­
carea cu Studiţii rechemaţi din exil, cu patriarhul care s-a arătat dispus
să anuleze hotărîrile sinodului de la 809, excomunicînd şi caterisind
din nou pe preotul I o s i f ; influenţa şi sfera de acţiune a egumenului
Teodor Studitul şi-a ajuns în acele zile culmea. Cuvîntul marelui egu­
men de la Studion era hotărîtor şi pentru începerea unui război şi pen­
tru încheierea unui tratat de pace.
Disputa tetragam ică din Bizanţ. în timpul domniei împăratului
L e o n V I (886— 912) numit şi «Filozoful», s-au produs noi tulburări
interne, care au zdruncinat şi Biserica bizantină. Noua dispută a fost
cauzată de căsătoria a patra a împăratului, care a modificat legea privi­
toare la oprirea căsătoriei a patra, elaborată de tatăl său pe baza canoa­
nelor 4, 50 şi 80 ale Sfîntului Vasile cel Mare, care interziceau chiar
căsătoria a treia. Murindu-i în 894 soţia sa Teofano, el s-a căsătorit
în primăvara anului 898 cu Zoe Zautses,- la sfîrşitul anului 899 a murit
şi aceasta, fără să-i fi dăruit un moştenitor de sex masculin ; în vara
anului 900, Leon a încheiat a treia căsătorie, cu Eudokia Baiana, dar în
901 i-a murit şi această soţie. Atunci monarhul văduv era în căutarea
unei a patra soţii, aruncîndu-şi în cele din urmă ochii asupra frumoasei
Zoe Karbonopsina. Ştiind că la încheierea unei noi căsătorii se va lovi
de o opoziţie puternică, nu s-a pulut decide să-şi execute intenţia. Cînd
însă Zoe i-a dăruit în 905 un fiu, pe C on stan tin a l V lI - le a P o rtiro g en etu l
(913— 919; 944— 959), trebuia legalizată naşterea viitorului moştenitor al
tronului bizantin; în 906 botezul mlădiţei imperiale a fost săvîrşit în
506 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV ER SA LĂ

biserica Sfintei Sofii de către patriarhul N ic o la e M isticu l (901— 907;

912— 925), cu ceremonialul obişnuit la botezul unui prinţ de Bizanţ, dar
cu condiţia că împăratul se va despărţi de Zoe. Trei zile mai tîrziu, îm ­
păratul, cu toată promisiunea dată, s-a căsătorit cu mama fiului său, ri­
dicată la rangul de Augusta. Hotărîrea împăratului a produs nemulţu­
miri şi agitaţii, atît în rîndurile clerului din capitală, cît şi ale poporaniî.
Zadarnice au fost toate încercările patriarhului de a-1 determina să des­
facă legăturile acestei căsătorii. Nici chiar oprirea de la cele sfinte şi
excom unicarea preotului curţii, care săvîrşise căsătoria, nu şi-au ajuns
scopul. De praznicul Naşterii Domnului din anul 906 şi de sărbătoarea
Bobotezei din 907, împăratul s-a văzut silit să se întoarcă de la uşa bi­
sericii. Atunci împăratul Leon VI s-a adresat Romei, cerîndu-i sprijinul,
iar papa S erg iu III (904— 911) i-a acordat dispensa solicitată. Bazat pe
rezoluţia romană, împăratul nădăjduia să depună pe Nicolae Misticul, în-
Iocuindu-1 cu monahul E itim ie, duhovnicul lui, un bărbat pios, dar puţin
învăţat. In februarie 907, Leon al V l-lea şi-a tradus intenţiile în faptă şi
Nicolae Misticul a trebuit să plece în exil. La 9 iulie 911, noul patriarh
a încoronat pe tînărul prinţ, contribuind astfel ca dinastia macedonean ii
să-şi perpetueze domnia şi l-a reprimit pe Leon VI în comunitatea biseri­
cească, cerînd însă ca din punct de vedere legal căsătoria a treia şi a
patra să nu fie îngăduite. Conflictul ivit la Constantinopol a dăinuit toi
timpul domniei împăratului Leon VI, clerul fiind divizat în două tabere
opuse: nicolaiţii şi eftimienii. Totuşi, la 920, printr-un «tomos al unirii»
s-a decis că nu se va mai admite căsătoria a patra. Dogmatic şi canonii'
lucrurile se lămuriseră.
Ruptura a continuat şi după moartea patriarhului Nicolae Misticul
(925), în timpul patriarhilor Ş tefa n II şi a lui Triton. După moartea lui
Trifoii, om nevrednic, scaunul de la Constantinopol a fost încredinţai
unui ascet, P o lieu ct (P o ly eu k to s, 956— 970), care a redat Bisericii vechea
vază şi autoritate. Hotărînd ca numele fostului patriarh Eftimie să fie din
nou introdus în dipticele Patriarhiei, a reuşit să facă împăcarea cu unii
din (jruparea (Ttimienilor. Pentru completa restabilire a păcii din Bise­
ricii, s-au ostenit împăraţii V a s ile II (976— 1025) şi C on stan tin V III
(1025 I0 2 H), precum şi patriarhii N ic o la e II (979— 991) şi S isin ie (996—
99H), reuşind să înduplece pe ceilalţi călugări eftimieni să reia legăturile
cu patriarhia bizantină.
 PERIO A D A A TREIA (7117 lor,4) 507

Controversa despre predestinaţie. (Io lls c lu ill, liul contelui saxon

Bemon, închinat încă din pruncie de părinţii siii ca «oblaU mînăstiri;
Fulda, a fost cel care a provocat noi discuţii în junii acestei pro­
bleme. Cînd Gottschalk a ajuns la vîrsla să-şi poala da seama de situa­
ţia în care se găsea, s-a simţit nenorocit. Iu u n i m holăririlor luate Ia
sinodul de la Mainz (829), prezidat de arhiepiscopul O lyar, i s-a acordat
dispensa de a renunţa la viaţa pe care nu şi-a ales-o el. Împotriva a ces­
tei hotărîri a protestat însă învăţatul abale de I<i ndiiasLireu Fulda,
R h ab an u s M au iu s. Cu aprobarea împăratului Ludovic Piosul, Rhabanus
a reuşit să-l constrîngă pe Gottschalk să l a m i n a credincios votului
făcut de părinţii lui, mutîndu-1 chiar la inînăslirea Orbaîs din dioceza
Soissons. In această mînăstire a căutat Gottschalk mîiKjîiere, studiin-
du-1 pe Fericitul Augustin şi nădăjduind ca-şi va < j <is i resemnarea n ece­
sară sufletului său rănit.
Cu acest prilej a acceptat problema pn-destinaţiei în sens strict
augustinian, afirmînd că Dumnezeu din eleriiilale a predestinat pe unii
la fericirea veşnică, necondiţionată de purtarea lor, iar pe alţii la con­
damnare veşnică, numai cu considerare la purtarea lor v iito a re ; căci
Dumnezeu nu voieşte ca toţi oamenii să se mîntuiască şi că Hristos n-a
murit pentru toţi oamenii; astfel ar exista o «dublă predestinaţie».
împotriva lui s-a ridicat atunci Rhabanus Maurus, ajuns la 847
arhiepiscop de Mainz; sinoadele de la Mainz (848) şi Quierzy (Kiersy)
de la 849, conduse de arhiepiscopul U iulunar din Reims, l-au condam­
nat pe Gottschalk ca eretic. în consecinţă, şi-a pierdut denmitalea
preoţească, stabilindu-i-se domiciliu lorţal într-o chilie-carceră în mă­
năstirea Hautvillers de lingă Reims. în urma chinurilor îndurale, cel
care fusese călugărit împotriva voinţei sale a Lrec ut Ia cele veşnice,
la 868 sau 869, uitat şi nebăgat în seamă de nimerii.
Cu timpul s-au găsit destui bărbaţi pioşi şi învăţaţi care au căutat
să-i ia apărarea. Tăria cu care arhiepiscopul Hinkmar de Reims a luptat
împotriva acceptării predeslinaţiei relative la moarte, a determinat pe
călugărul Ratramnus de la mănăstirea Corbie, un înfocat augustinian,
să ia apărarea lui Gottschalk, ca şi abatele S e iv a tu s Lupu s d e F e r iie r e s
şi episcopii P ru d en liu s d e T ro y es, V cu i Io d e S en s şi R em ig iu s d e Lyon,
certaţi cu arhiepiscopul Hinkmar din cauza părerii ce au auvut-o despre
508 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U NIVERSALĂ.

dubla predestinaţie şi despre importanţa voinţei particulare a lui Dum­

nezeu privitoare la actul mîntuirii. Din cauză că ambele tabere potriv­
nice au căutat ca părerile lor să fie întărite de hotărîrile unor sinoade,
cei din tabăra lui Hinkmar s-au văzut satisfăcuţi cu deciziile sino­
dului de la Quierzy (853), iar potrivnicii lui de cele hotărîte la sinodul
de la V alence (855) şi Langres (859). Urmarea a fost că disputa dintre
aceste două tabere a luat proporţii. Cu ocazia sinodului naţional franc
de la Savonnieres de lîngă Toul, din anul 859, n-a lipsit mult ca po­
trivnicii să se încaiere. La propunerea arhiepiscopului Remigius de Lyon,
acest diferend urma să fie soluţionat la un sinod ulterior. De fapt, la
sinodul din Tuzey de linjgă Toul, ţinut în 860, s-a luat în discuţie
această problemă delicată. După îndelungate discuţii aprinse, s-a ajuns
la un compromis şi astfel la încetarea discuţiilor aprinse, dar rezolvarea
problemei predestinaţiei a rămas nesoluţională. Formula conciliantă
din circulara sinodului de la Tuzey, al cărei autor a fost arhiepiscopul
Hinkmar de Reims, a fost redactată în vederile anti-augustinienilor.
Controverse privind Taina Euharistiei. Dacă pînă în secolul IX taina
Sfintei Euharistii era primită de toţi, începi nd cu acest veac a devenit
temă de discuţii.
Călugărul P a sch a siu s R a d b ertu s (t 856), unul din cei mai luminaţi
teologi ai timpului său, a alcătuit în 831 scrierea D e c o r p o r e et s a n ­
g u in e D om ini. Treisprezece ani mai tîrziu, la 844, în timp ce era abate
la mînăstirea Corbie, a publicat o nouă ediţie, pe care o dedică împăra­
tului Carol Pleşuvul. Ideea fundamentală a acestei scrieri era : Sfînta
Taină a Euharistiei de pe altar cuprinde, «sub figura panis et vini», ade­
văratul trup şi sînge al Mîntuitorului şi anume «non alia plane caro, quam
quae nata est de M aria et passa in cruce et resurrexit de sepulcro», care
cu adevărat nu este alt trup decît cel care s-a născut din Fecioara şi a
înviat din mormînt ; cu alte cuvinte, deşi chipul sau forma pîinii şi a
vinului rămîn, trebuie crezut că după sfinţire nu este decît trupul şi sîn-
cjele lui TTrislos; şi că acel trup nu este altul decît cel născut din
Fecioara Maria, trup care a pătimit pe cruce şi a înviat din mormînt.
C e l e a f i r m a l e d e Paschasius Radbertus corespundeau adevărului
de credinţă învăţul de Biserică, dar felul de expunere era făcut în te r­
meni neobişnuiţi, care uşor puteau fi rău înţeleşi. Identitatea istorică
şi eaharistică a Mîntuitorului erau prea puţin scoasă în evidenţă. Ur­
 P ER IO A D A A TREIA ('/II/ 1054) 509

marea a fost că din mai multe părţi .s-,m ivii. unii care s-au ridicat
împotriva acestor afirmaţii. Abatele Rluilxuius Maurus, într-o sci ¡soare
■adresată abatelui E igil din Prum a căutat s.i scoată în evidenta ca nu­
m ai «naturaliter» sau în esenţă, nu şi «specialilor» sau în formă apa­
rentă, sînt de fapt unul, adevăratul şi euluu islicul trup al Mîniuilorului.
Ratrammus, îndemnat de Carol Pleşuvul sa sr pronunţe asupra ches­
tiunii, a accentuat această deosebire, asllel că unii au afirmat că cl a
.socotit prezenţa Mîntuitorului în Euharislie numai în mod spiriluul.
împotriva acestei afirmaţii —•după c o l o l e l u l a l c de Hinkmar - s~a
ridicat filozoful Io a n S cotu s E iig en a , n v u n o s c i n c l o simplă «memoria
veri corporis et sanguinis Christi» — u m i u l i r e a adevăratului corp şi
sînge al Domnului. Explicarea aceasta cu l o l u l superficială, raţională
şi prea alegorică a eruditului Erigena, că in SIinLa Euharistie trupul
şi sîngele Mîntuitorului trebuie privit mai mu l l siml)olic, adică pîinea. şi
vinul ar fi semne de comemorare ale trupului şi singelui Domnului, pre­
cum şi simbolul despre prezenţa lui reală iii I i i Iu i ristie — nu a făcut-o
susmenţionatul filozof într-un tratat s p e c i a l r e l a l i v la taina euharistică,
ci în unele locuri din operele sale. La lei şi <il|ii, după cum rezultă din
scrisorile adresate de călugărul Pasch.isius kadberlus monahului F iu -
■digar (F ro d eg a rd ), ca şi din savanta J ui l u c r a r e C o m en ta tu l E v a n g h e lie i
Iui M atei, au acceptat în locul «unui a d e v ă r a t trup şi unui adevărat
sînge» (v e r a c a r o et v eru s san gu is) şi «oarecare putere a trupului şi
sîngelui» (q u e d a m v irtu s ca rn is et sam iu in is). Jn fine, alţii, ca de pildă
fostul diacon din Metz, devenit mai lirziu administratorul eparhiei de
Lyon, A m alariu s, au mers şi mai departe, dezvollînd principiul, adevă­
rat în sine, că trupul euharistie al Mîntuitorului m ilrrşle nu num,ti su­
fletul, ci şi corpul pe care-1 pregăteşle pentru nemurire, alirinind că Eu­
haristia, asemenea oricărui aliment, e supusă procesului digestiei. în-
cepînd cu secolul XI, aceştia au primii specific de reprezentanţi ai
s ter co r ia n is m u lu i (de la «slercus» — gunoi).
Misterul euharistie a continuat să preocupe şi mai departe în Apus
minţile multora. Astfel B eren g a r d e T ou rs (Ţ 1088), canonic al domului
din Tours, un distins dialectician şi scolastic, precum şi un preţuit das­
căl, în opoziţie cu învăţătura realistă a lui Paschasius Radbertus privi­
toare la Euharistie, a acceptat punctul de vedere a lui Scotus Erigena,
refuzînd să aprobe transformarea esenţei. Cu tot avertismentul fostului

A>
5 10 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ

său coleg de şcoală, scolasticul A d elm a n d e L ièg e , a atacat pe toţi cîţi

împărtăşeau un punct de vedere opus celui susţinut de el. Urmarea
a fost că s-a născut o dispută publică vehementă. Sinoadele de la Roma
şi V ercelli (1050) s-au ridicat împotriva lui Berengar, atacîndu-i punctul
de vedere ; cei întruniţi la sinodul din Paris (1051) l-au ameninţat atîl;
pe el cît şi pe prieteni cu moartea. în cele din urmă, în baza declara­
ţiilor făcute de Berengar în faţa sinodului de la Tours (1054), prezidai
în calitate de împuternicit papal de H ild eb m n d , viitorul papă G r ig o iie
V II, spiritele s-au liniştit, fiind satisfăcute cu declaraţia că în Euharistie
substanţa pîinii şi vinului se preface în substanţa trupului şi sîngelui
Domnului. în urma celor stabilite la sinodul de la Lateran (1059), Beren­
gar, de frica pedepsei ce-1 aştepta, a acceptai, formula : «verum corpus
Domini sensualiter, non solum in sacramenlo, sed in veritate manibus
sacerdotum tractari, frangi et fidelium denii bus atteri» = «trupul real
al Domnului se acceptă ca atare şi se frînge de mîinile preoţilor şi se
macină cu dinţii credincioşilor, după simţ şi cu adevărat, nu numai în
taină». Dar după scurgerea unui deceniu s-a declarat gata de luptă îm­
potriva celor hotărîte la sinodul de la Latern. Chemat la Roma, 1079, de
papa Grigore VII, a fost din nou înduplecai să renunţe la părerea sa
şi a fost lăsat în pace.
Erezii în Apus. în decursul acestei perioade s-au menţinut în Apus,
in secret, rămăşiţe ale vechiului maniheism, care aveau asemănare cu
pavlicianismul din Imperiul bizantin.
In Spania, M ig eţiu e x p lic a , pe la 780, problema Sfintei Treimi în
sens sabelian, cu «triplă» revelaţie. în răspunsul său, arhiepiscopul
E lip an d din Toledo a replicat că Logosul, Fiul lui Dumnezeu, este cu
Hristos-omul numai «fiu adoptiv» al lui Dumnezeu. împotriva acestei
teze de «adopţianism» s-au pronunţat sinoadele de la Ratisbona-Re-
gensburg (792), şi Frankfurt (794), la îndemnul lui Carol cel Mare şi
prin scrisul teologului franc A lcu in . După sinodul de la Aachen din 800,
ere/ia s-a stins.
Dur ideile uu reapărut sub altă formă. Astfel potrivit celor scrise
în C ron ica lui Ademur şi după cele redate de alţi cronicari, ca R u d olf
(H abcr, călugăr benedictin la A uxerre şi Cluny (1031), existenţa de
scrieri erotico a lost descoperită în Orléans, unde preoţii Ş tefa n şi L isor
 PERIO A D A A T R EIA (711/ im ,!) 511

(L iseu r), tăgăduiau Naşterea Mîntuitorului de c a lic I ’ k m Cu ral a Maria,

suferinţele şi calvarul Domnului, înmormîntarea şi m i n u n a i , i lui înviere,
unitatea trinităţii şi crearea lumii. Mai departe respingem l î ol ezu^v
Euharistia, cinstirea Sfinţilor, ignorau săvîrşirea faptelor b u n e , reco-
mandînd excesele trupului ca acte mîntuitoare ale suflelului. Inlrunirilo
secrete se ţineau în timpul nopţii, cu care ocazie aveau loc şi u n e l e
acte de imoralitate. Cu prilejul unei vizite făcute în 1022 d e regele
R o b ert al Franciei şi de soţia sa C on stan ţa în oraşul Orléans, monarhul
a. dispus arestarea ereticilor în timpul unei întruniri secrete şi î n a i n ­
tarea lor în faţa unei judecăţi sinodale, ţinute în acel an în biserica
Sfintei Cruci din Orléans. La arestarea ereticilor a fost descoperit şi
cavalerul normand A reia st. Dus în faţa sinodului, cavalerul a explicat
celor prezenţi motivul pentru care se aflau în lanţuri şi episcopii sinodali
l-au somat să denunţe învăţăturile ereticilor. La propunerea cavalerului
au fost mai întîi ascultaţi ereticii şi cînd aceştia au început să se dez­
vinovăţească cu ajutorul minciunii, Arefast le-a demascat învăţăturile
rătăcite. Zadarnice au fost încercările episcopului de Beauvai de a-i
determina să revină la credinţa adevărată. Nevoind să se lepede de
erezie, au fost arşi pe rug. Chiar şi canonicul T eo d a t, cu toate că murise
de trei ani, constatîndu-se că şi el a făcut parte din această sectă, a
fost dezgropat şi ars. Ura împotriva acestor eretici era atît de mare, îneît
regina Constanţa, indignată că duhovnicul ei, preotul Ş teia n , aparţinea
şi el acestei secte, i-a scos cu mîna proprie un ochi !
Apoi episcopul G érard d e C am brai, care deţinea şi scaunul de la
Arras, făcînd o vizită fiilor săi sufleteşti de acolo, cîteva zile după so­
sirea lui la Arras, a aflat că în apropierea oraşului s-ar găsi unii eretici
pripăşiţi din Italia, care neagă taina Botezului şi a Euahristiei, Spove­
dania şi însemnătatea căsătoriei. Din ordinul episcopului Gérard, ere­
ticii au fost arestaţi şi aduşi în faţa sinodului de la Arras, judecaţi şi
învinuiţi de pelagianism. tn faţa sinodului, ereticii au declarat că sînt
ucenicii italianului G o n d o lfo şi că nu se simt cu niciuna din învăţă­
turile lor în contrazicere cu Evanghelia. Episcopul Gérard arătîndu-le
greşelile, ereticii şi-au recunoscut vina şi s-au lepădat de erezie, măr­
turisind simbolul de credinţă ortodox.
Şi în Italia de nord trăiau ma ni hei care se ascundeau sub numele
de «patareni». Sediul era la castelul Monfort de lîngă Torino. Unul din
512 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ

aceşti eretici, maniheul G era rd o , a avut îndrăzneala să declare în iaţ>i

arhiepiscopului H er ib e rt d e M ilan o, că dacă se vrea ajutorarea muri­
bunzilor pentru a le cîştiga harul, trebuie trimişi cu forţa pe cealaltă
lume. Apoi trinitatea o explicau în felul următor : Dumnezeu Tatăl este
veşnic, Fiul este suflet omenesc, iar Sfîniul Duh este adevărata înţe­
legere a Sfintei Scripturi ; M arele preot (p o n tiiex ) al credincioşilor n-ar
trebui să fie sfinţitul Părinte de la Roma, ci altul, un trimis al lui Dum­
nezeu, care încontinuu să-şi cerceteze fraţii, rugîndu-se pentru iertarea
păcatelor lor.
Ereticul L ou th ard a activat între ţăranii de la Chalons sur Marne
ridiculizînd cultul icoanelor, nimicind sfintele cruci şi încheindu-şi viaţa
prin sinucidere. Un sinod ţinut la Remis (1049) a rostit anatema împo­
triva tuturor ereticilor, precum şi împotriva acelora care ar căuta să le
ia apărarea sau să primească o slujbă din partea lor. Cînd împăratul
Henric Hi (1039— 1056), a aflat că astfel de eretici s-ar găsi şi în cu­
prinsul Imperiului german, a dispus urmărirea şi arestarea lor. în 1052
mai mulţi eretici au fost spînzuraţi, din ordinul. împăratului, la Goslar.

b i b l i o g r a f i i ;
E. P o p o v i c i, op. cit., 2, 1926, p. 351 ş.u., 368 ş.u., 380 ş.u.
G. O s t r o g o r s k y , Geschichte des byzunl. Slaates, 1940, p. 182 ş.u.
H. P e 1 1 e r, Paschase Radbert, A m iens, 1 9 3 8 ; II. de Lubac, Corpus Mvsticum,
P aris, 1949.
J . F. R i v e r a, Elipando, Toledo, 1940.
J . J o i i v e t , Godescaic d'Orbais, Paris, 195 8 ; B ih lm ey er-T u ch le-V icaire, op. cit.,
2, 1963, p. 91— 94 şi bibliografie, p. 354 ş.u.
C. V i o l a n t e : La pataria milanese e la riiorma ecclesiastica, I, Roma, 195.).
A ici A. T o y n b e e , Constantine PorphYroijcnetus and his acje, London, 1973,
X V III— 768 p. '
CULTURA TEOLOGICĂ ÎN RĂSĂRIT
ŞI APUS

Cultura teologică în Răsărit. ,Universitatea din Bizanţ.

Teologi mai însem naţi: Teodor Sludilul şi F o lie 7-

1. Bizanţul, centrul unei impresiónenle mişcării culturale şi artis­

tice, a fost sediul unei strălucite civilizaţii a Evului mediu. Y'
Cît de mare era pasiunea pentru cilii se vede din exemplu] epis­
copului A r e ta d e C e z a ie e a (850— 944), dascălul lui Fotie, care plătea
bani grei pentru o ediţie bună a lui Huclid. De împăratul M ih ail 11
(820— 829), care abia ştia să scrie (fusese soldat), se rîdea mult. în schimb,
în aceeaşi vreme T e o c tista , mama Ştiutului Teodor Studitul, deşi nu
avusese parte de şcoală în tinereţi', a învăţat alături de fiul său. Un
S u id as (în secolul X) sau un P scllo s (în secolul XI) citează nenumăraţi
scriitori clasici în scrisul lor. Se şl io că şi sudul Italiei va păstra destule
mărturii despre familiarizarea cu eullura greacă : manuscrise, opere de
artă plastică etc/Cu drept cuvînt se; poate afirma că Imperiul bizantin,
păstrătorul culturii, al tradiţiei şi al ştiinţei antice, şi-a îndeplinit cu
prisosinţă această sarcină universală. Comorile vechii culturi clasice,
precum şi bunurile disciplinelor teologice greceşti, au fost din fericire
ferite în Bizanţ de cucerirea orientalilor şi a barbarilor ostili. în Bizanţ,
moştenitorul glorioaselor capitale ale elenismului ca Atena, Alexandria
şi Antiohia, ştiinţa şi cultura au fost îngrijite, dezvoltate, păstrate cu
sfinţenie şi cu pasiune, pentru ziua în care Apusul va deveni moşteni­
torul vechii lumi greceşti. Bizanţul a lăsat în istorie o urmă însemnată,
aducînd reale şi însemnate servicii întregii omeniri. în Bizanţ, manu­
scrisele autorilor clasici erau socotite obiecte de mare preţ, copiate,
citite şi comenlale cu pasiune. în marca bibliotecă imperială a capitalei,
$ C ap itol re d a c ta t de P r. pro f. T. B o d o tja e

33 — Istoria bisericească
514 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV E R S A LE

care număra mai bine de 30.000 volume, alături de «operele înţelepciu­

nii dlivine» se găseau şi «operele înţelepciunii profane». în «palatul
sacru», se afla în secolul X I o mare bibliotecă, pentru a cărei îmbogă­
ţire şi mărire s-a ostenit împăratul C on stan tin V II P o r îiro g e n etu l (913—
919 ; 944— 959), om setos de învăţătură. De asemenea şi biblioteca eru­
ditului patriarh F o tie reprezenta o mare bogăţie. Printre cele 280 v o ­
lume analizate cu fineţe critică în al său M y r io b ib lio n , textele clasicilor,
istoricilor, oratorilor, gramaticilor, medicilor şi chiar romancierilor,
ocupă un loc tot la fel de mare ca şi autorii bisericeşti. De asemenea şi
în numeroasele biblioteci mînăstireşti, alături de nenumărate opere te o ­
logice, se găseau opere ale literaturii clasice şi patristice. .
Una din formele favorite în care se exprimă cugetarea bizantină
este istoria, care împreună cu poezia religioasă constituia manifestarea
cea mai de seamă a geniului bizantin. Dacă facem comparaţie între
istoricii bizantini şi istoricii contemporani ai Apusului, vedem că prin
stil, prin compoziţie şi fineţea psihologiei, grecii erau net superiori lati­
nilor, putîndu-se mîndri cu o bogată şi lungă tradiţie, că antichitatea
şi-a pus pecetea pe Bizanţ. Cu toate că istoricii bizantini s-au inspirat
şi au căutat să imite pe Herodot, Tucidide şi Polybiu, nu se poate spune
că au fost simpli imitatori. Mulţi dintre ei s-au ridicat la înălţimea ade­
văratelor personalităţi istoriografice, ştiind să folosească în mod creator
materialul amplu care li se oferea, căutînd să fie obiectivi, să dea infor­
maţii precise şi să-şi îndeplinească cu conştiinciozitate datoria lor de
istorici. întreaga civilizaţie bizantină se oglindeşte în toată amploarea
şi varietatea ei în acest gen literar. Dintre reprezentaţii cei mai de seamă
fac parte : T eo ia n , N ich iio r, S im eo n M e ta h a s tu l, Io s ii G e n e s io s , Io an
K a m e n ia te s , L eo n D iacon u l, M ih ai P s ello s , Io a n S k y litz e s şi G h e o r g h c
K e d r e n o s .-|Datorită pasiunii pe care o manifesta societatea bizantină
pentru istorie, pe lîngă adevăraţii istorici, găsim şi o altă pleiadă do
«cronicari», făuritorii numeroaselor rezumate din istoria universală.
Iii afară de istorie, teologia a fost aceea care a preocupat şi pasio­
nai toal.e clasele sociale, toate ramurile de activitate.
S c r i e r i l e l e o k x j i c c preocupau întrega societate bizantină. în Impe­
r i ul b i z a n l i n , <j<> şl i e , Biserica a participat la toate manifestările de viaţă,
f i i n d o c r o f i f i i d e pulerea publică şi în special de favoarea împăraţilor.
Operele teologice şi î n special scrierile celor trei mari Capadocieni, ale
 CU LTU RA T E O LO G IC Ă IN l<ASM lII' SI A I’US 515

lui l o an Gură de Aur şi ale lui Ioan Diiiii.ischin, ot upuu in educaţie un

loc de frunte. M ajoritatea bizantinilor nu se |>ulc.ui lipsi do farmecul
acestor cărţi. Chiar şi împăraţii au simţit o den:,elnlu plăcere de a dis­
cuta probleme religioase şi mulţi dintre ei un cunoscut bine diferitele
probleme de credinţă. Luptele neîncctule, duse impoli i\ u diloi îleior
erezii, au tulburat creştinătatea bizantinii din ,s ecolul IV pinu in secolul.
IX, forţînd-o să-şi apere adevărurile de crodinlii.
Şirul bărbaţilor care au ilustrat eulluru t e n l o g i c u o s l o lung,. In
secolul VIII avem pe Io a n D am asch in şi T a » Im S/tnliiul, în s o e o u u l IX
pe F o iie , în secolul X pe A reta s, iar în secolul XI pe S im con N oul T e o ­
lo g şi M ih a il P se llo s. Dezvoltarea vieţii m o u u l i u l e u produs în faimoasa
mînăstire de la Studîon şi în cele do tu Allios o literaturii teologică do
înalt nivel, al cărui corifeu a fost în secolele X XI S im co n «N oul T e o ­
lo g ». Retorica clasică a contribuit la crearea unor admirabili predicatori
bisericeşti, ca P sello s. A luat de asemenea naştere o bogată literatură
aghiografică. Reprezentantul cel mai de seamă a fost S im co n M etafras-
tul. în măsura în care istoriografia bizantinii era influenţată de trecutul
clasic, teologia era dominată de trocului creştin. Respectul tradiţiei a
răpit culturii teologice originalitatea şi libertatea de spirit, legîndu-i
pe teologii bizantini de cercul Sfinţilor Părinţi. Nimeni nu se mai lăuda
în a gîndi, toţi se bazau pe autorilulea marilor teologi de altădată. Ata-
nasie cel Mare, Capadocienii şi Clnri! al Alexandriei sînt maeştrii dog­
maticii ; Ioan Gură de Aur e mentorul e x e g e z e i; V asile cel Mare al
asceticii, iar Maxim Mărturisitorul al misticii.
E drept că se resimte în scrisul unor bizantini poate prea mult gustul
pentru subtilităţi, pentru manierism. Stilul lor este adesea prea. savant.
Scrierile lui C on stan tin P o ilir o g e n e tu l ca şi operele de enciclopedie
istorică, militară, agricolă, medicală şi mai ales aghiografică scrise din
ordinul lui ar vrea să cuprindă tot ce a dai pînă atunci trecutul, să nu
se piardă nimic din el. « C erem o n iile» şi «A d m in istra ţia Im periu lu i» au,
e drept, multă minuţiozitate şi seriozitate, mult gust pentru grandios»
dar poate puţin avînt, prea puţin umanism.
In acelaşi timp, Fotie, Areta, Mihail Psellos, ca să nu vorbim de
figuri din viaţa monahală, ca Teodor SLuditul şi Simeon Noul Teolog,' au
un scris vioi, plin cu imagini vii din natură, cu citate din clasici, cu
calităţi de emotivitate literară deosebită, care, se pot citi şi azi. Nu
516 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

degeaba spunea Ch. Diehl că «ceea ce deosebeşte cel mai mult litera­
tura bizantină de celelalte din Evul mediu este contactul ei intim cu
antichitatea clasică» ; nu întîmplător ea se va afla şi la temeliile uma­
nismului renaşterii italiene.
*
U niversitatea din Bizanţ. Mîndra capitală a Imperiului bizantin
era centrul politic şi administrativ, precum şi centrul religios, econo­
mic, literar şi artistic al monarhiei greceşti din Răsărit. Spre ea privea
o lume întreagă. Constantinopolul, «oraşul păzit de Dumnezeu», cum îi
spuneau bizantinii, era cel mai strălucit oraş ai Evului mediu.
Universitatea de la Constantinopol fusese fondată în secolul V de
împăratul T e o d o s ie II (408— 450).|Acesta, un monarh lipsit de energie,
a stat mai mult sub influenţa energicei sale surori Pulcheria, iar mai.
tîrziu sub aceea a soţiei sale Athenais-Eudokia, fiica unui retor păgîn
din Atena. Personalitatea acestei împărătesc, care în decursul vieţii a
rămas credincioasă idealurilor culturale ale oraşului natal, fiind totodată
şi o înfocată adeptă a noului ei crez creştin, alcătuind versuri profane,
alături de cîntări bisericeşti, este un exemplu viu al îngemănării cre­
dinţei bizantine cu cultura antică. Meritul înfiinţării universităţii de la
Constantinopol din anul 425, îi revine acestei iemei. La noua universi­
tate, cel mai însemnat centru cultural al Imperiului, predau zece grama­
tici greci şi doi jurişti. A ceastă şcoală a. losL supusă unei reorganizări
în timpul lui H e ia c lie (610— 641), după ce in anii de anarhie din timpul
domniei lui F o c a s (602— 610) odată cu decăderea sistemului adminis­
trativ şi a stării culturale, a apus şi universitatea din Bizanţ. împăratul
Heraclie a înfiinţat în locul instituţiei întemeiate de Teodosie II o nouă
şcoală superioară, un «Oikumenikon Didaskaleion». Iniţiativa înfiinţării
noii universităţi îi revine patriarhului S e r g h ie I (610— 638), fapt ce de­
notă că în acel timp Biserica s-a bucurat în Bizanţ de mare autoritate.
Din cauza pronunţatei simpatii manifestate de dascălii şi discipolii ace­
lui înalt focar de cultură pentru cultul icoanelor, a fost închis din or­
dinul împăratului iconoclast L e o n lII Isaurul (717— 740).
\ in vă ţinui n Iul superior, decăzut aproape în întregime în decursul
crizei iconoclaste, a fost readus la viaţă de cezarul B ard as (t 866), prin în­
temeierea «noii» universităţi din Bizanţ, o admirabilă şcoală de filozofie
şi ştiinţă. Cercetări mai noi au dovedit că încă de la Constanta cel
 C U LTU RA T E O L O G IC Ă IN U ,\ S M ;ll M M ‘US 517

Mare învăţămîntul superior din Bizanţ, se d e s l . i ş u i , i i n «Ionii d irecţii:

1) ştiinţe profane, îndeosebi cele um. m i s i e şi j u r i d i c i ' (dur adeseori şi
matematicile şi medicina) şi 2) studiile leoloijice. I.,i această şcoală se
predau disciplinele in greceşte. Cei moi distinşi d , i s c , di, ca un l.m n ma­
tematicianul şi F o tie , au fost invitaţi sii onoi <>•/.<> <« d e d r c l e a c e s t e i uni­
versităţi. Conducerea ei a fost încredinţată lui l.eon, Adovăratul suflet
al şcolii a fost, insă, Fotie, unul din cei mai c u i d i t i I>. 1 1 1>, 1 1i ai v e a c u l u i
său. Mai tîrziu, din iniţiativa sfetnicilor impui .deşi l ' x r l l o s , S i p l i i l i n o s
şi L ich u d is, învăţămîntul se va reorganiza pe lur/e noi, înlemeindu-se
o şcoală superioară filozofică şi juridicii (l(M'>)| Nlozofia era sinteza
tuturor ştiinţelor, disciplina cea mai îimlf.i, « U e l o r i i » , care erau grama­
tici, filozofi şi umanişti totodată, comentau l e x l c l e poetice ale istorici­
lor şi ale oratorilor Greciei antice, «Pilozoln..- s t u d i a u pe Aristotel şi pe
Platon şi prevesteau din secolul XI . k c. i i c n u ş l e r e platonică de mai
tîrziu. Conducerea noii universităţi a fost n i c i edintată lui Psellos, care a
primit răsunătorul titlu de «con su l (/¡y/xi/o.s) ctl filo z o fic i» . Conducătorul
şcolii juridice şi păstrătorul drepfului ( n on iop h y lu x ), a devenit Ioan
Xiphilinos. Astfel a luat fiinţă o nouii metropolă, un nou centru al în-
văţămîntului juridic în capitala Bizanţului, menit să crească pe viitorii
magistraţi şi înalţi demnitari ai administraţiei imperiale greceşti.^Din
secolul X I pînă la prăbuşirea Imperiului bizantin, universitatea din
Constantinopol a fost celebră în întreaga lume, exercitînd o puternică
influenţă asupra Orientului arab ca şi asupra Occidentului latin.
Notăm că îndeosebi în timpul luptelor iconoclaste — ca dealtfel
adeseori în istoria Bizanţului, sub Juslinian I, sub Comneni şi Cantacu-
zini mai tîrziu — înregistrăm alături de luptele pentru tron (mai bine-
zis în strînsă legătură cu ele, căci în Bizanţ nu se putea despărţi Biserica
de stat) o pătimaşă luptă între «zeloţi» sau fanai ici ortodocşi şi naţio­
nalişti, pe deoparte, şi între cei liberali şi moderaţi, pe de alta. Parti­
dele îşi aveau oamenii lor, începînd de la cei «născuţi în purpură» (îm­
păraţi) pînă la soldaţi şi călugări deopotrivă. Desigur că de-a lungul
veacurilor de «mărire şi de decădere» ale Bizanţului nu era uşor să
menţii un Imperiu confruntat cu a fi tea contradicţii de ordin politic,
social, cultural, religios. Dacă faţă de pericolele externe, (avari, arabi,
bulgari etc.) şi de cele interne, nenumărate, Imperiul s-a putut menţine
şi în această perioadă, datorită mai ales unei excelente reorganizări
518 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

administrative şi militare (Heraclie, Constantin V, Vasile I, Nichifor

Foka, V asile II etc.), să nu uităm că şi sub raport religios Bizanţul a dat:
dovadă de vitalitate, ba chiar de originalitate, deşi unii învăţaţi apuseni
afirmă că după secolul IX teologia bizantină n-a mai produs nimic
original. /
Amintim doar cîteva nume de t e o lo g i bizan tin i mai cunoscuţi în
acest timp.
Patriarhul N ic h ifo r (806— 815), urmaşul lui Tarasie (cel ce prezi­
dase Sinodul VII ecumenic), fusese şi el, ca şi predecesorul lui, se cre ­
tar imperial. Era un om «moderat», de aceea şi-a atras duşmănia «zelo-
ţilor» mai ales a călugărilor studiţi. în 815, cînd împăratul Leon A rm ea­
nul reînnoi iconoclasmul, patriarhul păşi curajos combătîndu-1, peri-
clitîndu-şi poziţia, pe care o şi pierde, fiind exilat. Opera lui cuprinde
lucrări istorice şi polemice din cele mai temeinice ale epocii. în 815
scrie o combatere a deciziilor iconoclaste şi a florilegiului patristic adu­
nat de ei. La fel are un tratat contra celor ce numesc chipul şi asemăna­
rea cu Dumnezeu «idoli». Ambele se păstrează numai în manuscris. Ceva
anterior publicase un A p o lo g e tic u s m in or şi altul m a jo r , care conţine
în sine o reconstituire şi combatere a întregii concepţii iconoclaste de
pe vremea lui Constantin Copronim. Cu obiectivitate rară combate
Nichifor toate referirile la surse patristice, recunoscând de apocrife şi
texte patristice din Eusebiu, Epifanie şi M acarie cel Mare, pe care spri­
jineau iconoclaştii afirmaţiile lor.
Cy\ T e o d o r S tu ditul s-a născut în 759 la Constantinopol, învrednicin-
du-se de o creştere aleasă. Din tinereţe i-a fost dat să cunoască oro­
rile iconoclaştilor, precum şi lupta şi suferinţele eroice ale călugărilor
iconoduli din timpul împăratului Constantin V Copronim (741— 775).
Asemenea tatălui său F otin şi pioasei sale mame T e o c tista , sora egu­
menului Platon, ambii intraţi în monahism, a îmbrăcat şi Teodor hainei
călugărească, intrînd la 781 în rîndul monahilor. Studiind cu mare zel
scrierile Sfînlului Vasile cel Mare, la sugestia unchiului său Platon, a
începui munca de reformare a vieţii monahale, în conformitate cu regu­
lile Sfînlului V.isilo, insistînd în special asupra strictei observări a s ă ­
răciei călugăreşti. Arălîndu-se a fi unul din cei mai înverşunaţi adver­
sari ai împăratului Constantin VI Porfirogenetul (780— 797), înfierînd
adulterul acestuia, a fost maltratat şi exilat la Tesalonic. După căderea
 CU LTU RA T E O L O G IC A IN HASĂUIT Şi APUS 519

împăratului, Teodor şi monahii lui s-au înlors la ConsUmlinopol. Peri­

colul arab stă la baza plecării, în 799, de l.i Saccudion la mînăstirea
Studion din Constantinopol.
Atît prietenii cît şi duşmanii au trebuit să recunoască în Teodor un
caracter desăvîrşit, o personalitate măreală, demnă să slo.i alaiuri de
ce le mai distinse figuri ale Bisericii. Din minim,ilele .sale cateheze adre­
sate monahilor, precum şi din preţioasele salo scrieri, adevărale perle
ale artei bizantine epistolare, figura Im Teodor Slndiltil ne apare în
întreaga ei măreţie. Răbufnind din nou pe limpiil împăratului N ich ilor
(802— 811) şi al patriarhului cu acelaşi nume, «Ceai la mihiană», Teodor
Studitul, reprezentantul grupării rigorisle orlodoxe, împreună cu mulţi
călugări şi preoţi, a trebuit să plece a doua oara în exil (809— 811).
Rechem at din pribegie de împăratul M ihait 1 H an gabe (811— 813), a
plecat pentru a treia oară în surghiun la Smirna, în Limpul împăratului
L e o n V A rm ea n u l (813— 820), cînd au reînceput luplele iconoclaste.
Teodor, neînfricatul iconodul, a ţinui o magistrală cuvîntare, arătînd
împăratului iconoclast deosebirea între pulorea lumească şi spirituală,
înfierînd amestecul tronului în treburile Bisericii. Nici torturile, nici
Întemniţarea de patru ani n-au zdruncinai elanul de luptă şi tăria de
credinţă a lui Teodor. Scrisorile sale iu* dau amănunte preţioase ale
luptei eroice a celui întemniţat, chinuit, şi a celor ucişi pentru credinţa
adevărată. Ultimele zile le-a petrecui pe o insulă în faţa Bizanţului. A
murit la 11 noiembrie 826. La 844, osemintele i-au fost aduse în mînăs­
tirea Studion.
Opera Sfîntului Teodor Studitul are importanţa Sfinţilor Maxim
Mărturisitorul, şi a Sfîntului Ioan Damaschin, zice un cercetător recent
(Beck). Nu numai lucrările sale polemice («T rei tratate», « C îtcv a p r o ­
b le m e » , «Ş a p te c a p ito le » toate îndreptate' contra iconomahilor), dar
îndeosebi c e l e p e s t e 300 d e c a t e h e z e adresale monahilor l-au impus în
conştiinţa tuturor ca un mare luptător pentru Ortodoxie şi pentru orga­
nizarea vieţii călugăreşti. îndeosebi ei subliniază idealul de viaţă de
obşte al călugărului, punînd la baza ei ascultarea, munca manuală şi
cea intelectuală într-o disciplină dusă pînă Ia amănunt.
îndrumările sale erau un răspuns şi la anumite orientări prea li­
bere, prea laxe ale monahilor. Din punct de vedere omiletic sînt valo ­
roase cele 134 cuvîntări adresate monahilor şi alte 13 cuvîntări oca­
520 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

zionale. Versurile sale iambice, precum şi «Testamentul» lăsat călugă­

rilor, ne m ijlocesc o privire a vieţii monastice şi a diferitelor funcţii
mînăstireşti. în fine, din cele peste 550 scrisori, redate în parte de Migne
(P.G. 99, 904— 1169), se poate vedea bogata activitate a Studitului în
domeniul ascetic şi politico-bisericesc. în secolul al IX -lea un monah al
mînăstirii sale a alcătuit o biografie a Sfîntului Teodor Studitul (la Migne,
P.G. 99, 235 ş.u.), iar alt călugăr a compus o altă «Vita» a Studitului în
secolul X (A ceastă biografie a fost editată de Sirmond, la Migne, P.G.
99, 133 ş.u.).
A r e ta d e C e z a i e e a (850—944), originar din Patras (Peloponez), a
ajuns pe scaunul Cezareei (deşi a petrecut numai în Constantinopol) cu
ajutorul prietenului său Nicolae Misticul, patriarhul care a avut atîta
de lucru cu cele patru căsătorii ale împăratului Leon Filozoful. A reta a
fost un enciclopedist. A scris eseuri privind unele rătăciri ale armeni­
lor, ale iudeilor, o polemică antiislamică, apoi diferite sholii la Luchian,
Iulian Apostatul • cele mai importante sînt C om en tariu l la A p o c a lip s ă
(prelucrată după Andrei al Cezareei, antecesorul său din secolul VI,
lucrare răspîndită în foarte multe manuscrise în tot Răsăritul), apoi
omilii şi note exegetice la Vechiul şi Noul Testament, şi multe note la
scriitorii bisericeşti Clement Alexandrinul, Iustin, Taţian, Atenagora,
Eusebiu etc. Nu s-a putut dovedi dacă" a fost sau nu direct dascălul lui
Fotie, cum se afirmă.
F o tie s-a născut pe la 815 la Constantinopol, dintr-o familie dis­
tinsă. A avut parte de o cultură şi o educaţie aleasă, studiind grama­
tica, poetica, retorica, filozofia, teologia, medicina şi dreptul. într-o
vreme manifesta înclinări spre viaţa călugărească. în cele din urmii
s-a dedicat carierei de dascăl academic, bucurîndu-se de mare renu­
me. În timpul carierei profesionale, a comentat pe Aristotel, pe neo-
pIci Ionici îşi pe Platon. Legăturile sale cu palatul l-au ajutat să intre
in dlmosfiM',1 curţii. La început a avut funcţia de prim-secietar impe­
rial şi slt'lnic împărătesc. La 838 e trimis ca ambasador la Bagdad.
Cişligindii-şi simpatia şi încrederea puternicilor personalităţi de la
p<iIu 1. T r u d iş i şi Kudcis, cînd împăratul Mihail III (842— 867) a dispus
mldliiidieu p.iLi iiii huliii Ignatie, Fotie, ajutat de prietenii de la palat,
a fost înălţat în Jocul aceluia (în nov.-dec. 858).
 CU LTU RA T liO L O G IC Ă IN li AS A UIT Şl AI'US 527

Patriarhul Fotie a fosL cel mai valoros s o iilor bisericesc şi profan

al secolului al IX-lea, precum şi un emulii s.iv.ml, admirat de discipolii
săi. Numele lui, atît în istoria bisericească, cil si in istoria imperiului
bizantin, a ajuns la un aşa loc de cinste, m ul n-.i pulul, li întrecut de
nici un alt bizantin.
însemnătatea şi respectul pe care l e - . i ce,,liq.il in calitate de pa­
triarh de Constantinopol, desfăşurînd o boq.il.i activitate misioiuiră
— în convertirea hazarilor, ruşilor şi buI<j<11 iI<>i administrativă, în
elaborarea de legi bisericeşti, şi diplomal ic.i m mceic.irile de a realiza
o «unire» cu Biserica Armeană.
Fiind un mare iubitor al clasicităţii e l e n e , s-«t ostenit în răspân­
direa culturii şi ştiinţei greceşti. In s e m n .il. ile.i culturală şi-a cîştigat-o
şi ca teolog, şi mai ales ca om de ştiinţei, reuşind să reînvie dragostea
pentru studiul clasicilor. In această privinţă, posteritatea îi datorează o
mare recunoştinţă, întrucît n-a avut un înaintaş care să-i sugereze
această idee şi nici n-a primit un imbold din aiurii, totul fiind făcut
din proprie iniţiativă. Meritul lui constă în împrejurarea că el a ştiut,
cu puteri proprii, să însufleţească spiritele pentru clasici. în tot timpul
carierei sale de dascăl, Fotie a ştiut sii se identifice cu înalta sa misi­
une, izbutind să reaprindă interesul pentru literatura teologică şi cla­
sică. Cu drept cuvînt se poate spune despre el că a fost un umanist şi
un spirit luminat, modern, original.
Un moment nepieritor pentru rîvna studiului literaro-istoric îl con­
stituie opera sa M y r io b ib lio n sau B ib lio lh e c a , în care sînt analizate cu
fineţe critică textele a 280 volume ale autorilor bisericeşti alături de
clasici, istorici, oratori, gramatici, medici şi chiar romancieri. Dacă în
această colecţie critică nu figurează unii mari filozofi, ca Aristotel şi
Platon şi nici marii istorici Tucidide, Polybîus şi Plularh, nu însemnează
că Fotie nu i-a cunoscut. Pentru cercul de spirite alese, care discuta
asupra lecturilor sale, a găsit că este mai interesant să menţioneze
lucrări pe care ascultătorii nu le prea cunoşteau. O valoare deosebită
oferă această operă literaturii teologici', pentru că o mare parte a isto­
ricilor bisericeşti, a dogmatiş-tilor, polemiştilor şi exegeţilor, au ajuns
să fie cunoscuţi graţie lui Fotie. Din păcate, opera începută cu mare
rîvnă de Fotie şi încredinţată fratelui său spre a fi continuată, a rămas
neterminată.
.522 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

O altă operă a sa, L ex ic o n u l, a slujit exclusiv unor scopuri filolo-

gico-gramaticale. Scopul alcătuirii Lexiconului a fost uşurarea citirii
cărţilor sfinte şi a autorilor clasici. In totalitatea lui, Lexiconul se spri­
jin ă pe materialul lexicografic al lui Harpocration, Diogenian, Pa u-
sanias, Apion, Heliodor, Apolloniu şi alţii.
Manualele lui didactice, în care tratează despre topică, alcătuite
pentru uzul studenţilor, afară de unele fragmente, s-au pierdut.
Colecţia lui de M a x im e este de asemenea o dovadă ca Fotie a fost
un pasionat iubitor al vechilor monumente literare.
Cele 280 d e s c riso r i ale lui Fotie au conţinut diferit. Cele în c a n ­
se discută probleme teologice şi ştiinţifice, în majoritatea lor sînt ata­
şate operei A m iilo ch ia , Restul scrisorilor sînt epistole de consolare, r e ­
comandare şi curtoazie. Conţinutul lor evidenţiază talentul lui literar,
precum şi calităţile superioare şi nobile ale persoanei sale.
In domeniul teologiei, Fotie ne-a lăsat scrieri polemice, exegetico
şi canonice. Cea mai însemnată a fost A m iilo c h ia , care tratează 326 în­
trebări şi răspunsuri, de cuprins dogmatic, exegetic şi profan. Numele
şi l-a primit de la faptul că a fost adresată mitropolitului Amfilochiu
de Cizic. Ea a fost alcătuită în decursul primei sale pribegii (867— 877).
Autorul se plînge împotriva privaţiunilor îndurate şi de lipsa de cărţi
şi de copişti. Ultimele sînt din domeniul filozofiei, medicinii, gramaticii,
istoriei şi ştiinţelor naturii. Temele dogmatice tratează despre trinitate',
întrupare şi mîntuire. Temele exegetice despre Geneză, Pentateuh,
Psalmi şi locuri din Evanghelie.
Din seria scrierilor dogmático-polemice face parte o lucrare in
patru cărţi, scrisă împotriva pavlicienilor şi maniheilor. Din seriei i Ic
îndreptate împotriva latinilor, plină de originalitate este lucrarea m
■car tratează problema purcederii Duhului Sfînt din Tatăl (M ystagogin
drsjyre S iin tu l Duh).
Din grupa scrierilor polemico-dogmatice mai fac parte şi o serie d e
scrisori, prinlre care şi lin c ic lic a d e la 867 şi o scrisoare adresată pa­
triarhului lalin de Acpiileea. împotriva «primatului papal» a alcătuit
.scrierea «XV)vTocy¡<,7. xavóvmv».
C) altă operă însemnată, ce poartă numele lui Fotie, dar care după
cum a dovedit Zacharia von Lingenthal n-a fost lucrată de el, ci de un
 CULTURA. TP.O LO GICĂ ÎN U A SM lIT Şl M 'llfi 523

autor anterior, poate patriarhul Serghîe I (r.m s.m un cleric al

Bisericii din Constantinopol, a fost N o i u o e u i n t n i i l in X I V l i l h i r i . Nu
este exclus ca Fotie să se fi îngrijit de pnl>ln ,nea ...... . no i ediţii a N o-
m o ca n o n u lu i, întregind-o prin canoanele d.ile m secolul VII.

B I BL I O I< A h I li

J . H e r g e n r o t h e r , P h o tio s , 3 vol., Kri|i n ,l,m (|, im,/ I;.«»

K. K r u m b a c h e r , G e s c h ic h t e d e r h y z u n l h u -.i -Ik -h i.i h i t i l i u , I.cîp/iţj, 18!)7
G. S c h n e i d e r , D er hl. T h e o d o r v . Slu tliou . S em i r h e n uinl W ir k r n , M ün­
c h e n , 1900
F. D. F u c h s , D ie h ö h e r e n S c h u len v o n im M ille lu lle r , L eip­
zig, 1926
A. A, V a s i l i e v , H is to ir e d e V em p irc hyviin tiu . I. l’.n is, HKC'
N. I o r g a, E tu d es b y z a n tin e s , I— II, Burm (■■,,! i, i«i;i1)
F. D v o r n i k , L e s c h is m e p h o tie n , hT-,h>it‘- i-l leii<-ml>■, l\iris, 1950
H. G. B e c k , K ir c h e und t h e o lo g is c h e U h -ia lin im b y /.a n lin is c h e n R e ic h , M ün­
chen, 1959
P a u l L e m e r l e , L e p r e m ie r h u m a n in im • hy/.un lin , l’.iris, 1971
S. I m p e l l i z z e r i , L a litte r a tu r a bizan tin ii. Mil.mo, 1975
In lim b a r o m â n ă : C h . D i e h 1, M arin ' :■/ i le ii u l e ie , liu cu roşti, 1940
Ch. D i e h l , F ig u ri b iz a n tin e, B ucureşti, l ül l (r<li(i,i ,i 11-a, B u cureşti, 1969, 2
volu m e).
N. B ă n e s c u , C h ip u r i ş i s c e n e din liiy.nnl, ( luj, 1927 (ed iţia a Il-a în g rijită
de Gh. Cronţ, Bucureşti, 1972)
L ite r a tu r a B izan ţu lu i, stu d ii, a n t o lo g iile , h a i h i e e i i şi p r e z e n t a r e de N i e . T a ­
in a ş o c a, B u cu reşti, 1971
M. P. Ş e s a n, S c h is m a in tr e P a tr ia rh ii T o ile ,ş/ Ig n a tie , 1936
T. G. B u 1 a t, F o tie , P a tr ia rh a l C o n .sla n lin o p o iu lu i, 1949

Alţi teologi şi cronicari bizantini : Simeon Meiafrastul,

Simeon Noul Teolog, Mihail Psellos etc.

I. Simeon Metafrastuî csle probabil i i i i î i şi aceeaşi persoană cu

S im eo n L o g o th e tis, adică secretarul do siaL, sau cu S im eo n M agistrul.
Simeon a fost cel mai distins reprezentant al aghiografiei bizantine. S-a
născut la Constantinopol şi a fost demnitar la curtea imperială. R efe­
ritor la timpul cînd a activat, părerile variază. Astfel, după unii, acti­
vitatea lui cade între anii 961 şi 964, după alţii se continuă pînă în
zilele împăratului Ioan I Tzimiskes (969—976). în fine, cronicarul arab
Iahia Ibn Said din Antiohia afirmă că apogeul lui Simeon a fost la începu-
* C ap itol re d a c ta t de P r. p ro f. T. B o d oţu u
524 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV E R S A LE

tul domniei împăratului Vasile II (976— 1025). Reputaţia de aghiograf d i s ­

tins precum şi supranumele de «Metafrastul» (Metaphrastis) le datorează
aghiografiilor sale (M en o lo g io n ), împodobite cu înflorituri poetice, alcă­
tuite la dorinţa împăratului Constantin VII Porfirogenetul din alte vechi
«Vieţi» ale martirilor şi ale sfinţilor, ca de pildă Viaţa Sfîntului Eftimic,
V iaţa Sfîntului Chiriac, Viaţa Sfîntului Spiridon, episcop de Trimithus,
Viaţa Sfîntului Grigore Armeanul etc.
Materialul întrebuinţat l-a prelucrat cu iscusinţă, acomodîndu-1 gus­
tului cititorilor timpului său, în care se redeşteptase dragostea studiului
clasicilor. La alegerea materialului pe care l-a stilizat îşi prelucrat, Si­
meon a căutat să scoată în evidenţă mai mult părţile epice şi înălţă­
toare, decît pe cele istorice. învinuirea că a alcătuit legende şi mar­
tirii fictive a fost nedreaptă. Singura lui greşeală a fost că a publicat
material utilizat fără o prealabilă critică istorică. Drept urmare, co ­
lecţiei lui originale i-au fost alăturate multe legende. Astfel era greu
de precizat care era numărul lor exact. Lipomano susţine că Simeon
a scris despre vieţile a 174 sfinţi, Leo Allatius a .122, Hauke a 87, iar
Nessel a 139. Erhard, după o cercetare amănunţită şi critică, a ajuns
la convingerea că lui i se pot atribui 149 de «Vieţi» de sfinţi. La Migne
(P.G. 114— 116) se găsesc 138 de vieţi.
Pînă în zilele noastre au fost identificate peste 700 copii manuscrise
cuprinzînd aceste minologii sau sinaxare.
Lui Simeon Metafrastul i s-a mai atribuit o «colecţie de maximo
etice», culeasă din materialul scripturistic al Sfîntului Vasile cel Mare,
M acarie Egipteanul şi Sfîntul Ioan Gură de Aur. De asemenea i s-au
mai atribuit 131 xewâ.'ka.ia vojnxâ şi o cronică. Biserica Ortodoxă îl ser­
bează la 28 noiembrie.
2. Simeon Noul Teolog (o Neoî GeoXoyoQ), numit astfel spre deose­
bire rle «Simeon Stilitul cel Tînăr», s-a născut la jumătatea secolului X,
in Cui Io te, un sat din Paflagonia. A fost cel mai profund teolog duhov­
nicesc sciu «mistic». Numele onorific de «Noul Teolog» i-a fost acordai
pentru prolun/imcu învăţăturii sale despre Dumnezeu şi despre Cuvîntul
Iui Dumnezeu. J.,i virsta de 19 ani, a venit la Constantinopol, îndepli­
nind funcţia de spaIharocubicular la curtea împăratului Vasile II (976—
1025). Renunţhul la viaţa laică, a intrat în mînăstirea Studion, fiind
 CULTURA 1’HOL O G IC Ă iN HA s AHIT Ş l APU S 525

iniţiat în tainele contemplării de Siim-on Sludilul. Din cauza strînsei

prietenii cu «părintele său spiritual», interpiei,ită greşit de ceilalţi mo­
nahi, şase ani după intrarea sa la SLudion a fost alungat, găsind adă­
post în mînăstirea Sfîntul Mamas, undi- .1 petrecut 25 de ani ca egu­
men. Concepţiile sale cam ciudate pentru mulţi dintre contemporani
i-au adus şi admiratori, dar şi mulţi adxeisari puternici. Din cauză că
a manifestat pentru fostul său părinte spiritual, trecut în lumea drep­
ţilor, un cult aproape identic cu cei <1! Ştiuţilor, a ajuns în conflict cu
singhelul patriarhului de Constanlinopol, liind silit să plece în exil
la Chrysopolis, unde, după ce a ridicai o biserică şi mînăstirea Sfînta
Marina, a mai trăit 23 ani. A murii in 1022 la Constantinopol. Biserica
Ortodoxă îi serbează pomenirea la 12 umrlie. Viaţa şi sintetizarea con­
cepţiei sale se datoresc ucenicului siiu N ¡chita P iep to su l, despre care
ştim că a luat parte activă la polemici le din timpul schismei de la 1054.
De la cartea lui Marcu Ascelul şi pinii la darul lacrimilor de în­
tristare şi de bucurie cu care a ajuns să-şi plîngă păcatele, respectiv
să guste din bucuria unei împărtăşanii reale sub forma liturgică cu
însuşi Dumnezeu, — toate atît de viu descrise, atît de simţit şi de cald
exprimate, încît nu e de mirare di «nona melodă de rugăciune» (a vam e­
şului) a cuprins la numai 100— 200 de cmi cele mai multe mînăstiri din
Imperiul bizantin şi de peste graniţă. Se şlie că mişcarea isihastă se va
fundamenta peste trei veacuri pe cjuulirea şi opera Sf. Simeon Noul T e o ­
log pe care-1 revendică drept premergător.
Scrierile lui, valoroase în domeniul misticii bizantine, oglindesc
concepţia despre viaţa spirituală a omului, care, prin rugăciune şi prin-
tr-o adîncă şi intensă contemplaţie, reuşeşte să vadă cu ochii sufletului
lumina divină, ajutîndu-i să-şi recunoască nimicnicia, şi. înconjurat şi
străbătut de măreţia şi splendoarea dumnezeiască, să dorească unirea
cu Atotputernicul.
Cele mai însemnate dintre scrierile şi imnele sale sînt: Iu b ir ile
d iv in e (imne), C u vîn tări, C a p ito le p r a c tic e şi t e o lo g ic e , D esp re m ărtu ­
ris ir e (la Migne, P.G. 120).
Simeon Noul Teolog, asemenea altor îndrumători duhovniceşti, a
căutat să explice sensul Liturghiei. A luptat împotriva înstrăinării unora

a
526 IST O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

faţă de preceptele vieţii adevărate creştine, recomandînd un întreg şii

de nevoinţe spirituale ca mijloc eficace de a ajunge la deplina des.i-
vîrşire ce se realizează în dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de seine
nii noştri.

^ 3. Mihail Psellos a fost cu totul de altă factură. Chiar cînd a făcui,

teologie, el teologhisea «din afara» ei, nu dinlăuntru. El s-a născut in
1018 în Nicomidia şi prin erudiţie şi talent a fost fără îndoială o minte
luminată în veacul său. Cu şcoala a făcut cunoştinţă la frageda vîrsta.
de cinci ani, iar de atunci a simţit o nepotolită sete după ştiinţă. La
14 ani cunoştea pe de rost Ilia d a . A studiat filozofia, teologia şi istoria.
Cunoştinţele sale enciclopedice, desăvîrşita sa cultură clasică, cît şi a.
dragostei pentru Platon şi înţelepciunea antică, l-ar putea asemăna cu un
om al Renaşterii.
Cariera şi-a început-o ca avocat. Timp de 2 0 .d e ani a slujit sul)
patru împăraţi. în vremea lui Mihail V (1041— 1042) a îndeplinit func­
ţia de secretar. în vremea lui Constantin IX Monomahul (1042— 1055)
a fost cel dintîi profesor de filozofie la noua Academie de la Constan-
tinopol şi secretar de stat. Nelipsindu-i simţul cucerniciei, intr-un mo­
ment de decepţie, cînd spre spre sfîrşitul domniei lui Constantin IX influ­
enţa lui de la palat scăzuse, a îmbrăţişat haina monahală, împreună cu
prietenul său Xifilinos, intrînd în rîndurile călugărilor mînăstirii Olym-
pos de lîngă Brusa, din Bitinia. A cest savant şi distins scriitor, care
iubea cu pasiune ştiinţele laice, neputînd desface legăturile tainice ale
inimii ce-1 ţineau încătuşat în lumea de dincolo de zidurile mînăstirii,
mîndru de a datora numai calităţilor sale deosebite toată cariera, plin
de încredere în sine, dornic de a înainta pe scara înălţimilor lumii, u
părăsit curînd liniştea de la Olympos, întorcîndu-se la viaţa zgomo­
toasă şi agitată de la palat, ocupînd funcţiile cele mai înalte, pline de
răspundere, îndeplinind toate sarcinile grele, fiind întotdeauna gata la
compromisuri, la intrigi, la trădări. Psellos a fost autorul actului de
acuzare a patriarhului Mihail Cerularie (1043— 1058), intentat capului Bi­
sericii ( )rlodoxe a Răsăritului de împăratul Isac I Comnen (1057— 1059).
A c e s t d i s t i n s p i o J e s o r şi scriitor, plin de umor şi vervă, admirabil
p o v e s t i l o i , oi a l o i i n g e n i o s şi îndemînatic, a fost un prototip al socie­
tăţii b i z a n t i n e a v r e m i i , caracterizată prin sete nepotolită de cunoaştere,
uneori p r i n a t i t u d i n i de deosebită evlavie, dar alteori şi prin lipsa de
 C U LTU RA l'LiOLOGICĂ IN R Ă SĂ R IT ŞI APU S 527

( ciicicler şi slăbiciune morală. îmbăia 1 de atmosfera palatului şi de

exerciţiul înaltei sale puteri, închipuîndu-şi în orgoliul său că e indis­
pe nsab i l , a devenit susţinătorul iscusii al lutiiror regimurilor, om lipsit
de scrupule în alegerea m ijloacelor de <i parveni, excelent urzitor de
intrigi. Dacă destinul i-ar fi hărăzii o îndeletnicire liniştită, departe
de palat, trăind numai pentru ştiinţă, pe c a r e a iubit-o, Psellos ar fi
fost un om excepţional. A murit pe la 1078.
Psellos a desfăşurat o bogată activitate literară, scriind tratate de
teologie, filozofie, din domeniul ştiinţelor naturii, medicinei, fizicii,
matematicii, astronomiei, jurisprudentei, arheologiei, gramaticii şi isto­
riei, cu o deosebită competenţă. Afară de aceasta, a alcătuit cuvîntări,
exerciţii retorice, piese poetice şi diferite aiticnle.
Opera sa, H is to r io g ra fía sau C hronixjiiiH n o s i e una din cele mai
de seamă lucrări ale Evului mediu. A c e s t e m e m o r i i monumentale sînt
pline de viaţă, frăgezime spirituală şi l i n e l e psihologică. In calitatea
lui de om politic, n-a fost doar un o b s e i v a l o r al evenimentelor din
timpul său, un bun cunoscător al i s t o r i e i acelor zile, ci el le-a şi trăit
intens. Opera sa cuprinde evenimentele anilor 976— 1077. Ea a fost
utilizată de istoricii N ic h ifo r B ry en io s şi solia sa A n a C o m n en a, şi de
cronicarii S k y litz e s şi Zon ara s. Se î m p a r t e în două părţi. Prima parte,
scrisă la îndemnul prietenului său Constantin Lichudis, a fost alcătuită
între anii 1059— 1063, tratînd d e s p r e l i m p u l de la V asile II (976— 1025)
pînă la abdicarea lui Isac Comnen (1059). Expunerea concisă de la în ce­
put, devine de la un împărat la alini lot mai bogată, ajungînd limita ma­
ximă în vremea lui Mihail V, cînd Psellos a îndeplinit funcţia de se­
cretar împărătesc. Partea a doua cuprinde epoca dinastiei Dukas (1059—
1078], A fost scrisă dintr-o dorinţă mai înaltă, în l i m p u l domniei lui
Mihail VII, fapt ce se oglindeşte în pronunţatul c a r a c t e r tendenţios
al acestei părţi.
Afară de opera mai sus pomenită a compus Aioaaxakia itavtoSaitT)[în ­
v ă ţă tu ră d e tot felu l), cuprinzînd 193 titluri, în care tălmăceşte unele
expresii tehnice din domeniul teologiei şi al filozofiei. Dintre lucrările
sale teologice, cele mai însemnate au fosl explicări ale unor părţi mai
grele ale Sfintei Scripturi, c o m en ta rii ta 72 P salm i (în versuri), o scriere
mai mică împotriva latinilor, o scnrla tălmăcire a învăţăturii despre
Trinitate şi întrupare (în versuri), un dialog Ilepi evsTfeia Satjxóvtov (Des­
528 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

p re lu c r a r e a d em o n ilo r), cuvîntări spirituale despre cei trei Capadocieni

şi Ioan Gură de Aur, o cuvîntare despre Simeon Metafrastul şi Ioan
Scărarul etc.
Cel mai bun predicator al secolului X I a fost Io a n M a v rop u s, epis­
cop al Evhaitelor. La 1045 lucrează împreună cu Ioan Xifilin (viitorul
patriarh Ioan VIII) şi cu Mihail Psellos la organizarea universităţii,
dar peste un an deja e în conflict cu împăratul, de aceea se retrage
şi se călugăreşte. Peste doi ani e ales mitropolit în Evhaita, unde, sigur,
nu se prea simţea bine. Pasionat liturgist şi predicator, el pare a fi
scris canonul sărbătorii Sfinţilor Trei Ierarhi. Sărbătoarea aceasta se
va introduce pe vremea lui A lexie I Comnenul (1081— 1118).
Din cele 13 cu v în tări păstrate, trei sînl la Sfinţii Trei Ierarhi, apoi,
la Sfinţii Teodor şi Gheorghe, una la Adormirea Precistei, două la
revolta lui Tornikios etc.
Mai importante sînt imnurile teologice şi scrisorile, m ajoritatea le ­
gate de praznice şi despre Sfinţii mari. in toate respiră mult suflu
umanist.
Dintre împăraţii bizantini ai epocii acesteia nu putem să nu amin­
tim pe L e o n V I F ilo zotu l (886— 912) şi pe C on stan tin V II P o riiro g e n etu l
(913— 919; 944— 959).
Cel dintîi — Leon VI Filozoful — fusese; elevul lui Fotie şi a moş­
tenit de la el dragostea de carte. De aceea contemporanii spuneau despre
el că «mai bucuros ţine în mîini condeiul decît spada». Cunoştea pe
clasici; fiind creştin evlavios ne-a lăsat mai ales predici din cele
ţinute de el însuşi în biserică (s-au păstrat vreo 100), mai ales la praz­
nice împărăteşti şi la Sfinţi. Tot aşa avem de la el imnuri religioase4,
epistole şi alte scrieri.
Constantin VII Porfirogenetul, lăsînd şi el grija guvernării lui Ro­
man I Lecapen (919— 944), proteja literele şi artele. Se cunoaşte un pa-
iK'ejmc închinat bunicului său, împăratul Vasile I Macedoneanul, apoi
rele două opere A d m in istra rea Im p eriu lu i şi C a rtea C er em o n iilo r, din
cm re' prima c; o e|e>ogralie a ţărilor cu care venise Bizanţul în atingere şi

notiţe d e sp re diplomaţia imperială, iar cea de a doua o descriere amă­

nunţiţii a regulelor curţii imperiale cu amănunte de protocol pentru
viaţa împăraţilor, dar şi a ierarhilor, la încoronări, la botez, cununii,
 CULTURA T E O LO G IC A IN U A SA lllT A IV S 529

înmormîntări, la recepţii diplomatico ele,, lequli caro au influenţat

viaţa tuturor ţărilor ortodoxe şi din Apusul Hm o p r i .
Tot în această epocă se complota «■ciclu ui l.<-\ivnn ui lui S uida,
o compilaţie originală şi unică penlru vi cmc,i :,,i, pi ivind cultura clasică
şi creştină de pînă atunci.
M erită să amintim apoi cele pesle /.'io s c iis m i nun,isc do l,i patriar­
hul N ic o la e M isticu l (901— 907; 912 •»:•.-) şi lsl<>na Im l.con D iaconu l,
care ne dă date originale într-o frunio.is.i Innh.i IiIci.h.i despre relaţiile
bisericeşti şi de stat cu bulgarii, ruşii şi ,u,ilui.
De altfel, istoriografia bizantinii no-,i d.il m ,icc,islii epocă o serie
întreagă de ostenitori. Celebru a losl ‘¡'calau M onahul, care a scris
între 810— 814 o C ro n ică cu date mai impoil.mle mcopind de ia facerea
lumii pînă la anul 813, dar cu indicai o.i ox.icl.i şi a indictioanelor, a
anilor de domnie a suveranilor bizantini, pei.şi, arabi, cu informaţii
pentru listele papilor şi a titularilor celui l.dle patriarhale.
Foarte mult citită şi continualii <lo alţii (I'colan C on tin u atu s), Cro­
nica lui Teofan Monahul a fost tradusa şi in lalineşLe de A n a sta s ie B i­
b lio te c a r u l, pe la 867.
Alţi cronicari în genul lui au losl N ichU or P atriarhu l, G h e o r g h e
M on ah u l (sau Amartolos, a cărui lucian' cuprinde date inedite dintre
813— 842), dar mai ales lo a n SkilU /.cs, c a i c descrie viaţa politică şi bi­
sericească pînă la mijlocul secolului XI, c adevărat dintr-un punct de
vedere călugăresc, dar cu obiectivitate şi uneori chiar cu farmec stilistic.
C eea ce trebuie să reţinem cu privire la ţoale aceste cronici este
faptul că ele au fost singurele istorii care au format, gustul pentru cu­
noaşterea trecutului atît la bulgari in epoca ţarului S im con (893— 927),
cînd s-a tradus cronica lui Gheorghe Monahul, ( îl şi la ruşi, unde C ron ica
a n ilo r d e d em u lt im ita şi ca încă la finele secolului XI modelele bizantine.

li I li L J O ( ! R A F I E

I z v o a r e : S y m e o n Io n o u v e a u thooloi|io n, C a th ech e ses , 3 v o i . , i n t r o d u c e r e , t e x t

g r e c şi t r a d u c e r e f r a n c e z ă c u n o t e d e a r h i e p i s c o p V a s i l e K r i v o ş e i n , P a r i s 1 9 6 3 — 1 9 6 5
(« S o u rce s chretien nes»).
M i h â i l P s u l o s , C liron og rap h ic, 'J. voi., P a r is , 19 2 6 , 19 2 8 .
I. M. H u s s e y, (Jhurch and I.carninti in Ihc B yzantine E m pire, O x f o r d , 19 37.
S t u d i i : în li mba r o m â n ă : N. 1 o r <i •t, M ed alioan e d e is to rie bizan tin ă, B u c u ­
r e ş t i , 1 9 7 2 ( î n « S i n t e z a b i z a n t i n ă » od. I). Z a m f i r e s c u ) .

34 — Istoria bisericească
530 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV E R S A LE

I. B r i a : S im ţir e a ta in ic ă a p r e z e n ţ e i h a r u lu i d u p ă S im e o n N o u l T e o lo g , îi;
«Studii T eo lo g ica», 1956, p. 470— 486.
D a n Z a m f i r e s e u , P r o b le m e t e o l o g i c e ţ i h a g h io g r a iic e l e g a t e d e s u p ra n u ­
m e le S im ţu lu i S im e o n N o u l T e o lo g , în «Studii T eo lo g ice », 1958, p. 395— 429.
I d e m , M a n u sc r ise s la v e cu t r a d u c e r i d in SI In tu i S im e o n N o u l T e o lo g , în «O r­
todoxia», 1959, p. 535— 567; N. B ănescu , C h ip u ri şi s c e n e din B izan ţ, ed. Gh. Cront,
Bucureşti, 1972.

V iaţa creştină în Răsărit şi Apus

Monahismul. Cultul. A rta creştină *

au fost totdeauna la înălţime./în Răsărit, nesiîrşitele dispute dogmatice

precum şi răspîndirea continuă a mahomedanismului au demoralizat
pe creştini, ajunşi sub ascultarea Semilunei. De asemenea şi despo­
tismul împăraţilor bizantinii chiar şi faţă de Biserică, a fost în detri-
mentul pietăţii morale.
Nici în Apus, situaţik':nu era mai bună. Declinul vieţii popoarelor
a sene, înregistrat din a doua jum ătate a secolului IX, cît şi ames­
tecul domnitorilor lumeşti în treburile bisericeşti nu a întîrziat să-şi
arate roadele. Creştinarea popoarelor germanice, întreprinsă în grabă,
de multe ori sub presiunea armelor, n-a schimbat mult felul de viaţă
al celor convertiţi. Ei au continuat să-şi păstreze multe din supersti­
ţiile şi obiceiurile păgîne. Din această cauză, disciplina creştină a slăbit.
Mulţi dintre noii convertiţi apuseni erau ferm convinşi că-şi poL
răscumpăra cu bani păcatele. Alţii credeau că în virtutea «dreptului
pumnului», cel care e mai tare, poate trata după bunul plac pe cel
slab. Alţii credeau că într-o luptă Dumnezeu intervine făţiş şi direct
în favoarea celui drept, astfel că prin judecata Lui, prin aşa-zisul
«ordal», se poate afla de a cui parte este dreptatea. în fine, erau şi din
aceia, care înveşmîntaţi în haine bisericeşti şi înarmaţi cu Sfintele
Taine, doschi/.md la întîmplare o carte sfîntă, căutau să proorocească
viitorul sau «voinţa Jui Dumnezeu». Proba focului, a apei şi a sîngelui,
premii) şi duelul juridic cu spada, lancea şi pavăza, au găsit uşor teren
in acel veac al superstiţiilor.

* C ap ito l re d a c ta t de Pr. prof. T. B o d o g a e

 C U L T U R A T liO L O G IC A IN liA.S AU lT .Ş7 A P U S 5 31

începînd cu secolul X I , Biserica a p u s e a n a d i n r ' i a n ţ u , Belgia, Ger­

mania şi alte ţări a căutat să resl . i i 11<1.1 l u p l c l e şi p u l o r e a «dreptului
pumnului», hotărînd unele «timpuri s a c ie . ui c a i c u i m a s a l i o observat
un «armistiţiu canonic», aşa-numila « p a c e a I m D u m n e z e u » ( Ircugci D ei).
în acele «timpuri sacre», abuzul d r e p t u l u i p u m n u l u i şi l u p l c l e s i n e j e r o a s e
ale cavalerilor erau interzise. Bisei i c a a i m p u s episeopilor sa I a c ă
inspecţii Şi vizite canonice cit m a i ( l e s e . Cu a c e a s l a oca' /. io, e p i s c o p i i .
■'k 1 1
urmau să judece, pe lîngă cazuri d e d i s c i p l i n a I n s e i i c e , i s c a , şi d e l i c t e
ce nu erau strict bisericeşti. La acele a ş a /.ise p i d e c a t i s i n o d a l e (ju diciti
sy n o d a lia ), ep isc o p u l, asistat de ş a p t e j m a l i , n u m i ţ i d o c o m u n a s a u
oraşul respectiv, aveau menirea s a j u d e c e şi i l e s c o p u i e delictele co ­
mise. Cei şapte se numeau «marloii s i n o d a l i , (Iesle,\ sy n od ttles) sau
alcătuitori de sentinţe.
Pedepsele erau severe. E x co m u n ică rile .>■; n n a lem c lc lăsînd indife­
renţi pe mulţi creştini, s-a inaugural un al l m ijloc de intimidare: in ­
terd ictu l. A cesta se rostea împotriva unei localităţi, sau chiar a unei
ţări, în care se găsea individul ce slida excomunicarea. în urma inter­
dictului, locuitorii ţinutului respectiv oi a u lipsiţi de toate serviciile
divine, cu excepţia botezului, a înmoi mmim ii preoţilor, a copiilor pînă
la doi ani şi a cerşetorilor. Efeclul inieidielului era hotărîtor. Nici o
localitate sau ţară nu putea rezisla timp îndelungat.
Superstiţiile, barbaria şi credinţele deşarte au avut o influenţă n e­
gativă asupra moravurilor creştine şi chiar asupra disciplinei bisericeşti.
Cît priveşte viaţa şi disciplina clerului, ea lăsa de dorit din cauza
procedurii arbitrare a autorităţilor lumeşti la ocuparea demnităţilor
din Biserică, încredinţate cu ajutorul simoniei unor bărbaţi nedemni sau
unor favoriţi. Dacă incidental în unele ţări, ca de pildă în regatul lui
Carol cel M are sau în Germania, în timpul împăraţilor dinastici sa­
xone şi al primilor monarhi ai casei salice, a început să se îndrepte si­
tuaţia, alţi demnitari au stricat, prin arbitrariul lor, tot ce s-au ostenit
a îndrepta înaintaşii. împotriva răului din Biserică a luptat încă din se­
colul VIII instituţia canonicilor cu viaţă comună, din secolul X, c o n ­
g r e g a ţia d e la C luny, iar de la începutul secolului X I mai mulţi epis-
copi doritori de reformă, nepătaţi din punct de vedere moral, ca de pil­
dă arhiepiscopul D unstan d e C a n lerb u ry şi cardinalul P etru D am iani,
care în al lui L ib er G o m o rrh ea n u s ne-a dat o icoană tristă, dar reală a
532 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV E R SA LE

nivelului moral scăzut al acelui veac. Combaterea concubinajului cle­

rului numit «erezia nicolaită» şi a simoniei a dat mai mult de lucru c e ­
lor care voiau să facă din slujitorii altarelor bărbaţi demni de misiu­
nea lor.
Înlăturarea acestor stări a mers destul de greu. Pînă în secolul IX,
în multe Biserici, căsătoria preoţilor era practicată pe o scară întinsă.
In Lombardia ea era socotită drept un privilegiu al Bisericii ambrosiene.
împotriva simoniei a luptat cardinalul H u m bert d e S ilv a C an d id a, al­
cătuind o scriere intitulată Libri tres a d v e is u s S im o n iacos.
ţr^M onahism ul în R ăsărit a ajuns în această perioadă la o mare în­
semnătate în Biserică. Astfel începînd cu secolul IX, un cleric trebuia
să se tundă mai întîi monah, dacă dorea să ajungă la treapta episcopală^
T% M înăstirile, «case de trăire sfîntă», au primit numele de aafceXAta.
Pe măsură ce vaza lor a crescut, au obţinut un loc în consiliul episcopal
de la Constantinopol, un reprezentant propriu, care avea sarcina de a su­
praveghea mînăstirile din raza patriarhatului. Titulatura acestui dem­
nitar eclesiastic a fost cea de «sachelar» (aaxeÂAâpFos).
^ î n t e m e ie r e a mînăstirilor sau măcar retragerea în ele a multor cre­
dincioşi din toate straturile sociale este un fenomen frecvent întîlnit
în perioada aceasta atît de des încercată de năvăliri nesfîrşite ale po­
poarelor de stepă, dar poate şi din pricina unei entuziaste căutări după
o viaţă morală mai îmbunătăţită. într-un fel, mînăstirile nu erau numai
pepinierele din care se alegeau viitorii ierarhi şi aşezămintele unde fiin­
ţau cele mai vechi şcoli cu biblioteci şi centre de cultivare a artelor plas­
tice (sculptură, pictură, arte minore etc.), ci ele erau tot atîtea locuri
de pelerinaj, de cinstire a moaştelor şi a altor urme de venerabilă evl.i-
vie creştină- jf
Iată de c'e iconoclasmul şi ocupaţia musulmană au lovit mai iutii
tocmai în monahi şi în mînăstiri, pentru că acolo era !ş i cea mai
puternică rezistenţă faţă de abuzurile de tot felul. Centrele vechi n-an
dispărui cu totul. Mînăstirea Sfinţilor Chir şi Ioan din Egipt, sau la-
v r c ' l c p<il(\s|îiteiio au riinuis încă sute de ani după venirea arabilor, cu
lo.iie persecuţiile' p(' care le-au suferit. Se ştie că cei dintîi învăţaţi
georgieni oaie .iu creat renaşterea culturală din secolele X — X I V an
losl călugări. 1.a ruşi, la bulgari, la fel. Pînă şi sub normanzii ce ocu­
pau S j cili ci şi sudul llaliei, călugări ca Sfîntul Nil, întemeietorul vestitei
 CULTURA T E O LO G IC A IN li A s \ l i l l :i \I'US 533

Grottaferrata de lingă Roma (1004), eiau lo.nle ic.perl,iţi înlr-o vreme

cînd în acele părţi existau peste 50 ceiilm monahale . i‘ Ii, lol atîtea
aşezăminte de unde se vor lua model,, prnlni leu.işiema italiană de
mai tîrziu.
Mai mult.jfkiînăstirile erau & .işczatnmlr de ........ eu-, l.ipi care
ne ajută să înţelegem că Imperiul I.........Im, d e p i l d a , n a î n s e m n a t
numai intrigi, corupţii, lupte meschini- peni i u imn, n r.i m arela.şi
timp sfinţi ca Luca din Focida (Grecia) sau Nh ,mi Malanoile ( «Po-
c ă i ţ i - v ă !», numit aşa pentru apostol,did deslasuial lol m secolul X
printre populaţiile slave din Pelopoue/., ou piinlir aimeni), .sau Nil de
Calabria, trei figuri care dominau pe la ami <)./() unii! v iaţa publică a
unor provincii întregi, ca şi prin binelai cm Ir m rare ajutau pe toţi
şi prin prestanţa cu care impuneau chiai <|u\n Maiorilor vremiî^Tot aşa
vom înţelege de ce influenţa unui Alaiiasir dr la Allios era aşa de mare
încît Nichifor II Fokas (963— 969), ¡1 chema im labara lui, în Crela, să-l
îmbărbăteze în lupta contra arabilor. Im amil 1(15(1 lamilia Anei Delas-
sena, mama împăratului A lexie I Comunuil (lOiil— 1118) va crea chiar
şi în palatul imperial o atmosferă sobra şi evlavioasă, care va contrasta
puternic cu viaţa plină de patimi şi singe din deceniile anterioare. De
altfel, chiar în capitală erau familii cu tiadiiii austere şi pline de pu­
ritate morală, cum erau cele din care se |răgea Teodor Studitul şi peste
două veacuri, Mihail Psellos. însăşi liira împăratului Constantin Copro-
nim (740— 775) — care ştim că i-a uni pe monahi — s-a călugărit şi
din averea ei a ridicat un azil pentru orlani şi pentru copiii găsiţi, pe
care ea însăşi i-a îngrijit ca o mamă. Tradiţia aceasta era veche în
lîizanţ şi ea a influenţat .şi viaţa altor popoare' orlodoxe. Se şlie că şi
alt împărat iconoclast, Teofil (829— 842), cînd a Irebuil să asaneze unul
din cele mai infecte cartiere ale capitalei, a construit acolo un azil
pentru străini. Şirul acestui fel de binefăcători este nesfîrşit. Sfîntul
Filaret din Paflagonia cheltuia zilnic pungi de bani, ajutînd pe săraci.
Alţii îngrijeau de leproşi, precum şi de tot felul de suferinzi.
* i"’““ —
* o Intre călugării răsăriteni a ajuns la un renume deosebit colonia
de la Muntele Athos. Cel dintîi ascel ce s-a statornicit în muntele Athos
în jurul anului 687 a fost Ioan Kolovds, adică cel Schilod sau Ciunt.
Strîngînd în jurul său o ceată de fraţi în ale trăirii ascetice, în curînd
Muntele Athos s-a populat cu alţi vieţuitori. împăratul V asile I M ace-
5 34 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV E R S A LE

don (867— 886) le-a dăruit sihaştrilor tot muntele, care a primit numele
de t o ă Ţ t o v o p o ? . Sihaştrilor lui Ioan Kolovos s-au alăturat alţi chino-
viţi, care îşi fondară mînăstiri proprii. Ei s-au bucurat şi de sprijinul
împăratului de mai tîrziu Nichifor II Fokas (963— 969), care tot timpul
era preocupat de gindul de a-işi depune purpura, înlocuind-o cu rasa
monahală. Sfintul Atanasie Atonitul a fondat M a rea L av ră, devenind
iniţiatorul adevăratei trăiri duhovniceşti şi călugăreşti, contribuind ca
Athosul să Hevină centrul cel mai însemnat al monahismului grecesc.
Sfintul A tanasie a alcătuit pentru monahii săi o regulă călugărească
inspirată din regulile mînăstireşti, ale lui Teodor Studitul.
In curînd a luat fiinţă şi mînăstirea georgiană Iv iron , înfiinţată
de iberul Ioan, graţie daniilor făcute de prietenul său Atanasie. împă­
ratul V asile II (976— 1025) va acorda, la 984, trăitorilor acelei mînăstiri
însemnate privilegii, printr-o «bulă de aur» (hrisov). Cînd la 1045, îm­
păratul Constantin IX Monomahul (1042— 1054), în semn de deosebită
veneraţie pentru călugării de la Athos, a emis un «Typikon», vaza
acelor monahi a crescut mai mult. însemnată era de asemenea mînăsti­
rea V a to p e d i. în secolele următoare, călugării de la Athos s-au făcut
cunoscuţi şi prin clarificările aduse în disputele lor teologice.
Preocupările monahilor erau diferite. Unii trăiau numai pentru
viaţa contemplativă şi rugăciune, alţii se îndeletniceau şi cu agricultura
şi diferite meserii. Monahii ale căror preocupări erau din domeniul
vieţii contemplative au primit numele de «isihaşti» (retraşi în linişte).
Cei mai mulţi dintre călugării de la Athos duceau viaţă în comun
sau în «chinovii», aşa după cum se obişnuia şi în alte mînăstiri. Alţii,
afară de m esele pe care le luau în comun şi de ceasurile de rugăciune
comune, îşi trăiau viaţa în chiliile lor singuratice, Acest fel de trăitori
monastici au primit mai tîrziu numele de «idioritmici», adică cei ce
duceau o viaţă independentă, individuală. După felul de vieţuire ai
călugărilor s-au deosebit şi mînăstirile în «chinovii» şi «mînăstiri idio-
rilmice». Se pare eu dorul după contemplare, mai mult decît motive
exlem o, <i influenţat înflorirea idioritmiei, deşi secolele X V — X V I şi
raţiuni mai puţin «călugăreşti» au fost cele care au schimbat regimul
unor «chinovii» în «idioritmii».
De o deosebită consideraţie s-a bucurat şi puternica mînăstire în­
chinată Sfintei Ocaterina de pe M u n tele S in ai, zidită de împăratul Ju s-
 CU LTU RA T EO LO G IC Ă IN u A s A l t l l ’ Ş l APUS 535

tinian I ( 5 2 7 — 5 6 5 ) , în jurul anului 527, l,i p o a l e l e l ui ( ' . o b o l Musa, ca

adăpost împotriva atacurilor b e d u i n i l o i , M m a s l u o a S l i n l a Tîcaterina
avea o frumoasă basilică, ale cărei iiuv/.m ni i şi n o,m c m parte se
păstrează pînă în zilele noastre.
<7(3 O altă mînăstire însemnată a fosl o m d e l.i S l u d i o n , întemeiată
la 463 de fostul consul Studios, originar din Apus, de l,i r a r e şi-a c ă ­
pătat numele. în spatele puternicelor ziduri , 1 1<• mină.sliiii Sludion, aflată
spre apus de Constantinopol, în apropiere,! «I'oiţii do Aur», s-au re­
fugiat la 797, din fata iureşului saracinilor, <<>1<>1 ii. 1 de monahi de Ia
Saccudion, în frunte cu egumenii Plalou şi Teodoi. Do alunei mînăsti-
rea Studion a devenit modelul de trăire enliiqăroasoa al tuturor mona­
hilor din Imperiul bizantin. Regulile- do viaţă obştească ale mînăstirii
Studion şi-au găsit aplicare şi la cele de la Alhos. I'aima călugărilor de
la Studion n-a fost numai pentru felul de liăire, ei şi în domeniul li­
turgic, în urma alcătuirii unei colecţii do niilăreţi bisericeşti. în timpul
luptelor iconoclaste, călugării de la Studion au fost cei mai aprigi apă­
rători ai cultului icoanelor, mulţi dinlre oi primind cununa de martiri.
La 1204, cu ocazia cuceririi ConsLantinopoluIui de către cruciaţi, mî-
năstirea Studion a fost distrusă. Relaeulă la 1290, a fost definitiv dis­
trusă de turci la 1453. Biserica mînăslirii închinată Sfîntului Ioan Bote­
zătorul este azi o moschee. Dintre călugării de la Studion care şi-au
cîştigat un nume de glorie, afară de egumenii Platon şi Teodor, amin­
tim pe Iosif de Tesalonic, Tadeu Sludilul, Simeon Studitul, Nichita
Sthetatos şi Iosif Bryennios.
-4 9 Mînăstirea S a cc u d io n a fost întemeiată în jurul anului 780 de
Teoctista, mama Sfîntului Teodor Sludilul, pe moşia ei Voskylion, în
apropiere de Brusa. Sub supravegherea şi conducerea egumenului Pla­
tou, care a introdus în mînăstirea sa regulile Simţului Vasile cel Mare,
mînăstirea Saccudion a devenit o însemnată vatră de trăire călugă­
rească. Regulile de la Saccudion, care nu permiteau ca în cuprinsul
mînăstirii să fie servitori şi animale de gen feminin şi care opreau pe
călugări de la orice îndeletniciri individuale şi negustoreşti, s-au in­
trodus cu încetul în toate celelalle mînăstiri ale Imperiului bizantin.
Tulburările, produse de disputa mihiană în decursul anilor 795, au con­
tribuit la scăderea prestigiului şi stării mînăstirii Saccudion. Noua
536 IST O R IA B IS E R IC II U N IV E R SA LE

reînflorire a vieţii călugăreşti de la această mînăstire a fost de scurţii

durată. Atacurile saracinilor i-au silit pe vieţuitorii de la Saccuriion
să-şi părăsească mînăstirea, găsind refugiu la fraţii de la Studion.
^ M o n a h ism u l ap u sea n a ajuns şi el în aceasta perioadă la o mari'
faimă şi se bucura de o consideraţie deosebită, mînăstirile devenind
locaşuri de cultură şi virtuţi. Din cauză că numeroşi regi şi principi
evlavioşi au făcut danii însemnate diferitelor mînăstiri, ele au ajuns
posesoarele unor averi însemnate, determinînd pe unii seniori feudali,
dornici de a-şi însuşi averile mînăstireşti, să le secularizeze sau să le
transforme în biserici pentru trebuinţele credincioşilor de pe pămîn-
turile lor. Chiar unii descendenţi ai dinastiei carolingiene, dinastie cu­
noscută ca una cu profunde sentimente religioase, au considerat ave­
rile mînăstireşti un bun al lor. M ai erau şi cazuri cînd un principe
oferea o mînăstire, respectiv administrarea bunurilor ei, ca uzufruct
unui favorit, devenind un fel de «abate laic». în mînăstirile conduse de
atari abaţi, disciplina şi trăirea călugărească nu mai erau observate.
Un alt inconvenient pentru o normală dezvoltare a mînăstirilor din
Apus forma şi puterea abuzivă de care se bucurau episcopii pe seama
mînăstirilor. ţ1
Primele mînăstiri care au ştiut să se emancipeze au fost cele din
regatul francilor. Episcopul P iim in u s a întemeiat între 720— 750 o con­
gregaţie reformistă a călugărilor b e n ed ic tin i, care aveau datoria să se
ajute reciproc, dar şi să se supravegheze. începînd cu anul 742 regulile
benedictinilor au fost introduse aproape în toate mînăstirile din Apus.
La o însemnătate deosebită au ajuns mînăstirile germane de la Lauer.s
heim, Mondsee, Priim, Fritzlar şi mai ales Fulda şi St. Gallus. A ccsle
mînăstiri au devenit pepiniere pentru creşterea clerului, metropole pen­
tru propovăduirea culturii, centre pentru desăvîrşirea misiunilor de con­
vertire şi chiar staţiuni de raţionalizare a muncilor agricole.
O reformă mai radicală a mînăstirilor a întreprins la sfîrşitul s e ­
colului IX, în Franţa, B cn ed ict, abate de Aniane, numit şi B e n e d ic t c e l
7 / w/r. N ă z u i n ţ e l o r abaleiui de la Aniane s-a asociat şi sinodul de la
.Aachon (Bl7), tilciiluind 80 articole, o întregire a regulilor benedictine.
Siluaţia privileiji.ilă şi înfloritoare a mînăstirilor a scăzut odată cu apu-
nerea regatului carolingienilor, cînd abuzurile cu «abaţi laici» s-au în­
mulţit considerabil.
 CULTURA TliO LO G ICA IN U A SAUII' Şl A I ’I I S 537

Alături de abatele de la Aniaiie şi <1<■ <<'I <le la mînaslîrea Mar-

nioutier, s-a silit din răsputeri să m ulur.i l.i viala i<<juIiI<- lui l.enedict
cel Bătrin, călugărul B ern o, fost coule di- 1 ui•)11n<11<i. Opeia de rege-
n ersre a vieţii monahale a pornit d<> la i-lilui i.i Im ( agni dm dieceza
Lyon. Berno a preluat la 910 şi conduceiea mmaslim ( l u n y din dieceza
Maçon. Călugării de la această mîiiăsliie, c,dau/indii se in ,il<* Irăirii
duhovniceşti de pravila lui Benedicl cel Halim, an losl |>1 1<Ia şi |><miIni
alţi monahi. In timp relativ scurt, laima mina:.In ii de la f'liniy s-a rns-
pîndit în toate părţile Apusului. De a c e a s l ă mi n. i . ' . l i i e - , m a l a ş a l IrepLit
alte mînăstiri, mai ales cele franceze. A s l l e l ,i h a m a l o a s o c i a l e m i î -
năstirească aflată sub conducerea m i n a s l i m d e l,i ( l u n y , c!ş a n u m i t a
« C o n g reg a ţie d e la C luny». Meritul a«' (\slei c o n g i e g a l i i a l o s l r e g e n e r a r e a
monahismului şi a disciplinei biserîceşli. I in Im al a c e s l e i c o n g r e g a ţ i i
a fost călugărul H ild eb ra n d , viitorul pa|>n < <ii</<nc \ II ( 1 0 7 3 - 1 0 8 5 ) . /
In Italia s-a simţit de asemene, i n e v o i a une i lelorme a mîn ¿¡şti­
rilor. Singura mînăstire în care monahii \ie(iiiau in conformitate cu r e ­
gulile Sfîntului Benedict a fost cea d e la Al u n ic C assin o . Unii dintre
călugării secolelor X şi XI, dezgu,sl.a|i d e viata l/ivolă cuibărită în spa­
tele zidurilor mînăstirilor, s-au relras iii locuri singuratice, inaugurînd
vechiul fel de trăire al anahoreţilor d i n Răsăritul ortodox. Monahul
care a ajuns să se bucure de un r e n u m e în acest fel de trăire a fost
R om u ald , care a petrecut partea cea mai mare a vieţii în singurătatea
pădurilor. In jurul anului 1018 a întemeiat ta Camaldoli, lingă ArezzO'
în Toscana, pe un vîrf de munte, o mică mînăstire numai cu cinci chilii
şi o capelă. Din modesta asociaţie a ucenicilor lui Romuald s-a format
o congregaţie independentă, aceea a carn aldu lilor. La 1072 a fost recu­
noscută de papa Alexandru II (10(51—1073). La 103(5, cavalerul Ioan
Gualbert a înfiinţat ordin u l că lu g ă r ilo r v a lo m b r o s ic n i din Toscana.
Trebuie să amînlim că încă pe vremea Carolingienilor s-a generali­
zat pentru toate comunităţile din ţările apusene strîngerea d ijm e i sau
z e c iu ie lii, la început din grîne şî mai lîrziu din toate veniturile mobile
şi imobile. In felul acesta, clerul din bisericile apusene ajunge la o si­
tuaţie mai înstărită, aproape de cea a seniorilor feudali.
C ultul în această perioadă, alîl în Răsărit cît şi în Apus, a parcurs
o dezvoltare comună şi diferită. In Apus, unde împrejurările politice*
538 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

au fost mai favorabile dezvoltării vieţii bisericeşti, cultul a luat o,

amploare mai mare.
Uniform s-a dezvoltat cu ltu l în privinţa întrebuinţării ic o a n e lo r ,
care în Răsărit a luat un mai mare avînt. încetul cu încetul, şi O c ci­
dentul a ajuns să egaleze Orientul, astfel că formele exterioare alo
cultului icoanelor au devenit comune.
S tln ta E u h aristie constituie şi acum p u n ctu l cu lm in an t al Liturghiei.
Unii preoţi apuseni slujeau mai multe Liturghii într-o zi, obicei aspru
criticat de grecii ortodocşi. împotriva acestui obicei împămîntenit în
Apus, sinoadele de la Dingolfing (932) şi Mainz (950— 954) au hotărî I.
ca un preot să nu poată sluji mai mult de trei Liturghii într-o zi. înce-
pînd cu secolul VII, a intrat în uz în Apus obiceiul celebrării Liturghiei
şi fără participarea credincioşilor. Cu timpul, a dispărut, atît din prac­
tica Răsăritului cît şi a Apusului, obiceiul de a împărtăşi întreaga
obşte creştină la Liturghie, din cauza înmulţirii numărului credincioşilor.
Conducătorii comunităţilor bisericeşti au făcut trista constatare că mulţi
veneau la împărtăşanie nepregătiţi. In consecinţă s-a introdus obiceiul
ca la acest act solemn să fie acceptaţi numai cei pregătiţi pentru a
primi trupul şi sîngele Domnului. Cei nepregătiţi puteau să asiste la
administrarea Sfintei împărtăşanii, luînd la sfîrşitul Liturghiei o părti­
cică din pîinea binecuvîntată, dar nu din cea euharistică. Pîinea bine-
cuvîntată se numea «eulogie» (de la grecescul euXoyeia = binecuvîntare)
sau «antidoron» (de la cmiSwpov = în loc de dar), sau şi anafora (de la
avacpopâ = prinos). începînd cu secolul IX, în Apus s-a obişnuit ca pîined
euharistică să fie n ed o sp ită , numită «hostia» sau «oblata». Ei motivau
că pîinea se poate fărîmiţa şi pierde, pe cînd hostia se dădea credin­
cioşilor direct în gură. în Răsăritul ortodox, pîinea euharistică se pune
în vinul euharistie, administrîndu-se împreună, cu o linguriţă.
Cît priveşte fo r m u la r e le litu rg ic e în Răsărit, L itu rg h ia din Constan-
1i no pol. sau a S fîn tu lu i Io a n G u ră d e A u r şi L itu rg h ia S fîn tu lu i V a s ile
c e l Marc, începînd din a doua jumătate a secolului VIII, au înlocuit
L itu rg h ia din Ierusalim sau a S fîn tu lu i Ia c o b . Chiar şi în Ierusalim, cu
excepţia zilei de 23 octombrie, ziua Sfîntului Iacob, această Liturghie
a fost înlocuita de celelalte două. Creştinii ortodocşi din Egipt au fo ­
losit la începui L itu rghia a le x a n d r in ă sau a S fîn tu lui M arcu. începînd
cu secolul XII, ea a fost cu totul părăsită.
 CULTURA Tl i OI . OGI CĂ IN II An Mul \l‘l ! s 539

In Apus, vechea L itu rg h ie g a lic ana, pn......n şi <<•<i nur/.arabică, au

fost înlocuite cu L itu rg h ia rom an ă. I,,i ..... . l,i slavii din vechiul
Illyric, începînd cu secolul IX, a inlr.it iu t■»I«<,1111.i aşa zisa •>/ .ilu rghie
s la v ă » sau Liturghia de la Conslanl inopoi, hadus.i m 1.i\mieşle de
Chirii şi Metodiu, «apostolii popoaroloi sl.iv«> , !'.i|>u Adi iun II (¡((>7 H72)
şi Ioan V III (872— 882) au îngăduit ca |>îsei icile •,S«t\ ilm de Apus, supuse
jurisdicţiei romane, să întrebuinţeze aceasta I ihii<|lne, iI.ii papii unn.i-
tori au interzis-o, locul ei fiind ocupai de I,¡lunii........ un.hm,
P r e d ic a a continuat să se bucure d e o m i s i e dem.ebita. S p r e a u j u l . i
şi pe slujitorii altarelor, care nu e r a u l uni i pi<>dic.iloi i, a u l os l ¡ilc.'i-
tuite c o le c ţ ii d e p r e d ic i alese.
Odată cu introducerea Liturghiei im .....ic iu l'iaula şi in alLe ţari
ale Apusului, s-a introdus şi cîrttarca bi.ur) I m i s n i l oniaui i. Caro] cel
Mare (768— 814) a cerut să-i fie trimişi cuitureţi bisericeşti romani, în-
fiinţînd ş c o li d e cîn tă r eţi la Metz şi Soe.sons. Şi in unele mînosliri, ca
de pildă la St. Gallus, călugării s-au îndoielnicii cu dezvollarca şi prac­
ticarea cîntărilor bisericeşti.
Meritul p r o m o v ă r ii cin tării biscri<<‘ş l i in Apus îl are p a p a G rig o rie
c e l M a re (590— 604), iar în Răsăril S iin ln l Ioan D am aschin ( ţ 749). Co­
lecţia principală de cîntări bisericeşti dm Uasaril a fost O cto ih u l sau
«cartea celor 8 glasuri». Aceste cjlasui i s-au fixai în scris prin semne
sau note ce constau din cîrlige, puncte şi arcuri în diferite forme, no­
taţie ce a căpătat mai tîrziu numele de «somiografie».
Im n o g r a lia Bisericii s-a dezvoltat mult în aceasta vreme alît ca
idee, cît şi ca formă. In general «canonul» sau «ealavasia» (cu voce
joasă) exprima specificul unei sărbători în afara do «tropare» şi «con-
dace», imne scurte care cuprindeau de regulii o idee dogmatică sau
morală, redale în imagini ori în formă descriptivă. Colecţiile de cîntări
ale Sfinţilor din fiecare lunii — «Mineielo» — se îmbină acum ca şi
«Triodul» cu rînduielile din Post. La fel «Psaltirea» (cei 150 Psalmi)
sau rînduielile slujbelor la Sfintele Taine şi ierurgii ale preotului, spre
a nu mai vorbi de «Sinaxare» sau Vieţile Sfinţilor, citite la adunări, —
toate acestea dezvoltate mai ales în tnînăstiri şi generalizate apoi şi la
clerul de mir. Am putea spune că acum a fost epoca clasică susţinută
mai ales de monahii studiţi.
 5 40 IST O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

To t în decursul acestei perioade, atîl în Răsărit cît şi în Apus s-au

introdus c lo p o t e le , cu ajutorul cărora se semnala începutul serviciului
divin, precum şi actele mai importante alo lui. înainte de a fi introdus.'
clopotele, atenţia credincioşilor era atrasă de to a că , formată dintr-o
scîndură de lemn sau o placă de fier, pe care se bătea într-un anumil
ritm cu două ciocănele.
Patria clopotelor se zice că ar fi Campaniei (provincie italiană), iar
cei care le-a introdus în Biserică ar fi fosl episcopul Paulin d e N olu
(secolul V) din Campania. Din Italia, clopotele an fost aduse în regatul
francilor de călugări scoţieni. Din secolul VIf, uzul clopotelor s-a g e­
neralizat în întregul Apus, iar din secolul IX şi în Răsărit. La 865, do­
gele Veneţiei, Ursus, a trimis împăratului Mihail III Beţivul (842— 867)
un dar de 12 clopote pentru biserica Sfînla Solia din Constantinopol.
j^Chiar după ce s-au introdus clopotele în Răsărit, folosirea toacei de
lemn sau de fier a rămas în uz, întrebuinţîndu-se pînă în zilele noastre.
Marile tulburări provocate de cei care s-au ridicat împotriva c u l­
tului s fin te lo r ic o a n e , care au cuprins întreg li I Imperiu bizantin şi s-au
întins pînă departe în Apus, au dus la distrugerea, în parte, a vechilor
monumente de acest fel şi au diminuat strădaniile artistice din acest
domeniu. Se pare că împăraţii iconoclaşti nu s-au grăbit nici să con­
struiască. j f
Evoluţia a rtei b iz a n tin e în această epocă trebuie urmărită atît în
Răsărit cît şi în regiuni depărtate de stăpînirea bizantină, în Italia, unde
s-au refugiat călugării persecutaţi de icon®claşti, în Franţa, în Anglia.
în formarea «stilului bizantin» în arhitectură trebuie să se ţinik
seamă de liniile clasice şi de influenţele orientale, mai ales siriene.
C u p o la, cea mai originală creaţie a arhitecturii bizantine, îşi are ori­
ginea tocmai în acest amalgam de influenţe.
La fel în scu lp tu ră, deşi încă la Sinodul trulan (692) se oprea zugră­
virea chipului Mîntuitorului sub formă de miel, tocmai pentru că se
opreşte zugrăvi rea şi a celei de a treia dimensiuni în arta răsăriteană (ca
un ecou al poruncii Decalogului), cîtă vreme în Apus portalurile biseri­
cilor romane vor li pline de sculpturi religioase.
Jn ceea ce priveşte pictu ra, scu lp tu ra şi a r t e le m in o re, pe teritoriul
bizantin găsim m o z a icu rile de la biserica Sfîntul Dimitrie din T.esa-
 CU L T UR A I l i O L O G I C A IN U \S \IUl :.i M'll.S 5 41

Ionic, din timpul împăratului Leon ,il III l<\, Kaimil ( i 17 740) şi o
absidă cu Sfînta Fecioară pe tron cu ..........ni m I>i •»!<■, executată pe
un fond de aur cu o deosebită armonii' .i ciilm ilm . iV I r m,ii numeroase
monumente de acest fel din epoc.i icom>t l.r.hlui « | . i m i n fkilia.
Prin marmorele policrome şi prin nioy„ncm n,- de ,iui, otaloiiul Slinluliii
Zenon, construit de papa Pascal I (»IV b:M), im moniimt ,il mumei sale,
este considerat un «giuvaer al arici oneui.ile.-., I a lei de v.idii.i esle
influenţa bizantină şi în decoraţia biset ur.i.si ,i de l.i Sania Mm ia de Li
V a le din Cividale. Doctrina iconoclast.t, <,i şi lut ¡.i «iresliii rureiil, se
pot vedea îndeosebi în m iniaturi. IV <I«> o p.nic <|.ishn uneori, cu in
E v a n g h e lia g r e a c ă din secolul al I X - 1<■,t ■)in Uiblioieca Naţională din
Paris şi multe manuscrise de la Sinui, medului.mc, llmi, Iructe şi pă­
sări, dar nici o figură omeneasca. ],u lei :,potesc subiectele mitologice,
ca în ilustrarea lui Grigorie din Nazi.my. din s e c o l u l IX, păstrată Iu B i ­
blioteca Ambroziană din Milano, p r e c u m >i s c e n e din viaţa z i l ni c e i . Pe
de o parte se constată creşterea mure u n i i m . n n l u i miniaturilor, dato­
rită faptului că ele se pot mai uşor ,is< u m l e in luţu furiei iconoclaste.
In aceste miniaturi se găsesc adese, i s c e n e p o l e m i c e , îndrepta le împo­
triva iconoclaştilor.
După ce decăderea politică şi e c o n o m i c , ! ci Imperiului ca şi ico ­
noclasmul au dus şi în domeniul a r i e i bi/antine la o stagnare a ei şi
pe alocurea chiar la o slăbire a spiiilulni acesteia, îndreptarea pe care o
aduce destoinica dinastie a Macedonenilor, care a continuat şi sub Com-
neni, a adus odată cu renaşterea e c o n o m i c ă şi una culturală şi artistică.
Arta este din nou sprijinită de conduc,dorii stalului ; numeroşi alţi dem­
nitari şi particulari bogaţi se vor grăbi să-i imite.
Arta acestei epoci are din nou un carucler imperiul. Imitaţia anti­
chităţii, care domnea în viaţa culturală în general, se vede şi în artă,
ch iar şi în unele chipuri ale profeţilor şi Mini ui Ioni lui fisus Hristos.
Tot aşa alături de imilaţia sporilă a antichităţii esle din ce în ce
mai accentuat şi orientalismul, fie sub influenţa, acestei dinastii de ori­
gine asiatică, fie sub cea a ariei musulmane, de la care se împrumuta
gustul pentru o rn a m en ta ţia pură, luxoasă, a arabescurilor, iniţialelor
com binate cu plante şi animale, desenul geometric al cadrelor şi frontis-
piciilor miniaturilor. în pictură mai ales, realismul este din ce în ce mai

I
5 42 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV E R SA LE

accentuat. Apar subiecte din viaţa zilnică, tipuri variate din mulţiim'.i
de neamuri întîlnite în capitală, cu expresiile lor felurite şi îmbracii-
mintea pitorească. Spre sfîrşitul perioadei însă se accentuează din mm
tendinţa teologică a vechiului hieratism cu figurile reduse la cele trei
tipuri : «îngeresc», «biblic» şi «apostolic».
/.'Influenţa pe care arta bizantină a avut-o asupra celei occidentale
în această perioadă este atît de mare, încîl B a y e t afirmă chiar că « i n
timpul primei jumătăţi a Evului mediu a fost conducătoarea generalii
a artei în tot restul Europei». Cruciadele, ca şi relaţiile politice şi e c o ­
nomice dintre Bizanţ şi Apus, vor spori şi mai mult influenţa, cu atil
mai mult cu cît Apusul încă nu avea definitiv o artă proprie. Stilul
ro m a n ic care îi este caracteristic şi care — mai ales în Italia — are
încă multe elemente bizantine, s-a desăvîrşit abia în secolul al XII-lea.
Se ştie că însăşi catedrala din Aachen imită construcţiile bizantine-
din San V itale (Ravena). Influenţa artei bizantine se poate urmări în
toate ţările din Apusul şi centrul Europei. în nordul Italiei şi sudul
Franţei era vie încă amintirea clasicismului, mai ales în viziunea bi­
zantină. Din aceste elemente vor ieşi primele b a z ilic i din secolul IX
(Vaison, Reims, Oviedo-Corvey etc.). Şi în scu lp tu ră se resimte in­
fluenţa răsăriteană, dar mai ales în p ictu ră şi m iniaturi. însuşi «Codex
aureus» din care prima parte se păstrează la Alba Iulia, cealaltă la
Vatican, e conceput bizantin, dar deja cu coloratură clasică-romană.

B IB L IO G R A F IE

J. P a r g o i r e , L'Eglise byzantine de 527 à 807, Paris, 1923

S t . R u n c i m a n , La civilisation byzantine, Paris, 1934
V . V ă t ă ş i a n u , Istoria artei europen e, vol. I, Bucureşti, 1967
J . L e c l e r c q , F. V i n d e n b r o u k e , L B o u y e r , La spiritualité du Moyen
ăge, Paris, 1961
L. R é a u, L'iconographie de l'art chrétien, I—-III, Paris, 1955— 1959
J a c q u e s l e G o f f , Civilizaţia Occidentului m edieval. T rad u cere şi note de
MnrUi Ilo lb a n , B u cu reşti, 1970
C h . 15 a y e t, L’art byzantin, Paris, 1904
( 1 li. 1) i r h I, Manuel d'art byzantin, I— II, Paris, 1925 (1926)
I’. (" o ii s l a ii l I n e s c u -Ia şi, Istoria artei bizantine, Iaşi, 1927
Ci l . D e l v o y c , Arii i bizantină, trad. de FI. Eug. Condur^chi, 2 volum e, B u cu ­
ro şii, 1!)7(!
V i c to r L i i z a r e v, Istoria picturii bizantine, trad. de FI. C h iriţescu , 3 volume,.
B ucureşti, 1980
 CULTURA THOLOGICA IN IlA sA U ir ;;/ \I<US 5 43

Biserica în lApus, creşlensi |>uN*i ii papale.

«Secolul ol>s( ui

Tradiţia răspîndită în Apus înc.i din :,■•<<>1111 VI icl.iliv l.i înlome-

ierea Bisericii din Roma de către Aposloiul l‘eti u .1 dat naştere învă­
ţăturii greşite că papa este singurul deţin.>I«»1 .1 i putem di> ,1 lega şi
dezlega, putere primită direct de la Aposloiul l'rhu, cuie la lînclul
său — o avea «numai el», pe cîrnl ceilalţi Apostoli ,h |j primîL-o
numai prin delegaţie de la Petru. Aee.isla ti-icliţie s ,1 impus cu timpul
în Apus ca un fel de dogmă, cu ţoale ca sensul cuvintelor Mintuilorului
a fost altul. Odată ce Occidentul a consim ţi 1,1 supremaţia Bisericii
Romei, a fost de la sine înţeles că papii au <.uitai sa-şi întindă puterea
asupra întregii lumi creştine.
o Papa N ic o la e I (858— 867) a deslaşuial o activitate susţinută pen­
tru întemeierea unui imperiu spiritual m o n d i a l , m Im uţea căruia ur­
ma să troneze «urmaşul Sfîntului Pelin >. Dupa concepţia lui, drepturile
şi prerogativele «scaunului apostolic,, îşi a u olmşia î n hotărîrile M în -
tuitorului şi nu ale unor sinoade ■ d e ţ i n u t u l u i »scaunului apostolic» ar
fi primit de la Iisus Hristos dreptul de a pastori pe toţi credincioşii, ca
unicul legiuitor al Bisericii, ca judecătorul suprem care poate să j u ­
dece şi să cheme spre justificare, i n la ţa lionului său, nu numai pe
clericii diferitelor dieceze, ci şi po episcopi, milropoliţi, ba chiar şi pe
patriarhi, dar nu poate fi judecat de n i m e n i . Hotărîrile sale au valoarea
şi puterea canoanelor. A cest punct de vedere a fo s t afirm a t d e sin o d u l
r om an d e la 863. Orice abatere de la o dispoziţie papală, atrage după
sine lovirea cu anatema.
Mai mult, Nicolae I nu s-a mulţumit numai cu publicarea unor
decrete, care accentuau o plenitudo polestatis a «vicarului lui Urislos»,.
ci el a căutat ca ideile şi acţiunile sale să fie aşa lei înfăţişa le, ca din
ele să rezulte deplina centralizare a vieţii bisericeşti. Fără consimţă-
mîntui lui nu se pulea lua nici o hoLarîre în Biserică, nu se putea ţine
un sinod, nu putea fi sfinţit un episcop. Nicolae I a căutat să separe
puterea spirituală de cea lumească, îşi se voia judecătorul şi duhovni­
cul suprem şi nediscutat al principilor lumeşti, în chestiuni de natură
bisericească. Dacă înaintaşii săi mai apropiaţi s-au mulţumit cu ju ris-
* Capitol redactat de P r. prol. T.
5 44 IST O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

clicţia primatului papal asupra Bisericii apusene, Nicolae I a căutat, cu

toată stăruinţa să revendice şi dreptul de jurisdicţie asupra Bisericii
Răsăritului ortodox. El a împins pretenţiile jurisdicţionale şi împotriva
titularului scaunului de la Constantinopol, ameninţînd cu depunerea pe
patriarhul Fotie (858— 867 ; 877— 886). Prin Nicolae I, papalitatea ro­
mană dorea cu orice preţ să devină un imperiu lumesc, o teocraţii*
pontificală.
D e c r e ta le le lu i P seu d o -Isid o r, un m a rc fa ls al d rep tu lu i b'isc,a .
Una din hotărîrile capitale ale lui Nicolae I a fost recunoaşterea Dc-
c r e t a le lo r lu i P seu d o -Isid o r drept o colecţie obligatorie a dreptului bi­
sericesc. După cum rezultă din introducerea din fruntea acestei c o ­
lecţii, autorul, sau mai corect, compilatorul, a fost Isidor Mercator, fc.pl
care a contribuit ca cei din Evul mediu să vadă în autorul lor pe în­
văţătorul bisericesc, spaniolul Isidor, episcop de Sevilla (f 636). Scopul
lor era scoaterea episcopilor de sub autoritatea mitropoliţilor şi pu­
nerea lor sub autoritatea directă a papei, ceea ce ducea, la creşterea
puterii papale.
Colecţia se împarte în trei părţi. Partea intîi cuprinde 60 de e p is­
tole şi decrete ale diferiţilor episcopi romani, de la A n a le c l (76— 8o)
şi pînă la M iltia d e (311— 314). Partea a doua cuprinde aşa-zise hotărîn
ale diferitelor Sinoade ecumenice, precum şi ale unor sinoade particu­
lare ţinute în Apus şi Răsărit, evident cu multe adaose ulterioare. Iu
partea a treia, pe lîngă un număr de decrete originale şi autentice ale
episcopilor romani, care s-au perindat de la S ilv estru I (314— 335) piua
la G r ig o r ie II (715— 731), sînt intercalate 45 de decrete false.
Alcătuirea acestor documente cu adăugire a fost făcută între mm
847 şi 852 în Francia, probabil în dieceza Reims, intr-un adevărat Im
laborator de plăsmuire a documentelor. Decretalele pseudoisidoriene, im
sînt nici primele, nici ultimele folosite de papalitate pentru creşterea
puterii ei. Astfel de adăugiri ulterioare s-au făcut în tot Evul mediu.
Deşi autorii acestei lucrări sînt necunoscuţi, ei au făcut parte din ce r­
cul adversarilor drepturilor mitropolitane, pentru care luptau unii, iu
Inmle cu llinkmar do Reims, primul, care şi-a dat seama de acest fals,
ilar care u-a îndrăznii să atace pe faţă faimoasele decretale ale lui
Pseudo-Isidor.
 CULTURA TH O LO GICA ¡N R Ă SĂ R IT W't 545

Nu este exclus ca la alcătuire, i lor să-şi fi d u l eo n ii ilm |ia si înain­

taşul episcopului Hinkmar, episcopul iibo, devenit mai lir/.iu episcop
de Hildesheim, clericul Vulfad din Remis şi episcopul Rolhbad de
Soissons. Cei de la Roma au primii Decretalele aduse de Kolhh.id cu
mare bucurie, recunoscîndu-le ca o colecţie preţioasă de h o t ă r î n de
drept bisericesc. Papa Nicolae I a i m i i I. i I să respingă toate obiecţiunilo
aduse de Hinkmar şi prietenii lui m ceea ce priveşte autenticitatea
Decretalelor, pretinzînd în mod ,s olem n c.i susamintitele Decretate, cu
toate că pină acum nu erau ata.şale I<■ ('<>ilrx cunonum , ar fi slujit tu­
turor episcopilor romani în e x e r c it a r e a m a n d a tu lu i lor. Tot Nicolae I
a fost acela care a ştiut să facă din lalsul în to c m ii in Francia cartea de
căpetenie a legislaţiei romane, dîndu-i un c.ii.ielei obligatoriu.
Cele peste 10.000 de citate din Nlmla Sciiplui.i, din Sfinţii Părinţi,
din canoane şi scrisori papale au lo;,| cu alita migala compilaţi' cti s<i
se vadă că în ultima instanţă papa a concentra! in sine iu Loale veacu­
rile puterea legiuitoare şi executiv,i m înliougn Biserică. Iii ar ii fost
arbitrul şi îndrumătorul destinelor Bisericii creştine de loLdeauua şi
de pretutindeni. La el s-ar fi apelat, in ullima instanţă, ei ar avea drept
de amestec şi de ju decată fără drept de apel pentru orice litigiu canonic
sau controversă dogmatică. Numai dacă no gindiin la toate aceste
aspecte, vedem cît de greşit şi de neeoiilorm cu mentalitatea ecum e­
nică a Bisericii a fost marea colilm.i din secolul IX din istoria creşti­
nismului apusean.
Dintre urmaşii papei Nicolae I c e l care a mai făcui uz de aceste
«acte» a fost papa A d rian II (867 -H'/!-!), care în acţiunile sale se referă
expres la pasaje din ele. Interesant ca v r e m e de 200 de ani mimai bise­
ricile din Francia şi Germania au ştiut, de p r e v e d e r i l e ' Decrolalclor.
După 1050 mişcarea de la Cluny, pentru care s-au străduit cardi­
nalul Humbert şi ucenicii săi ( p a p a ( . r i g o r i e V I I (1 0 7 3 .. - 1 0 8 5 ) etc,), va
fi cea dintîi care va generaliza «in stil nou», prin «dictalus papae» ceea
Ce în formă apocrifă se cuprindea în această colecţie.
S-ar putea spune că pe lîngă D onutio C on stan tin i care a stat la
baza formării statului papal patronal de Carolingieni, Decretalele vor
susţine de-a lungul întregii istorii medievale temeliile, atît de deose­
bite de duhul ecumenic, pe care s-a construit monarhia papală. A fost
o ironie amară, cum s-a spus, că deşi iniţial Decretalele tindeau să
35 — Istoria bisericească
540 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV E R SA LE

apere drepturile episcopilor faţă de abuzurile puterii laice şi mitropo­

litane, lucrările au ieşit tocmai invers : glasul sinodal al episcopatului
a fost nimicit de centralizarea excesivă a pontifului de la Roma.
O altă ironie a fost aceea că tocmai oameni de-ai Bisericii — ca­
nonicul Laurenţiu Valla din Florenţa, Nic. Cusanus ¡şi loan Torquemada
(ultimul era şi mare inchizitor!) — vor fi cei dintîi care vor dovedi
critic falsitatea Decretalelor (secolul X V ). In secolul următor predica­
torul calvin David Blondei, a denunţat cu multă pasiune acest fals,
întocmai ca şi preoţii italieni Pietro şi Girolamo Ballerini (seco­
lul XVIII).
S e c o lu l o b sc u r. După papa N icolae I (858— 867), care a ilustrat
«catedrala Sfîntului Petru» ca un adevărat «imperator pontifex», a urmat
vreme de două sute de ani un timp numit pe bună dreptate «saeculum
obscurum» sau «veacul de fier». In acest răstimp autoritatea de odi­
nioară a «urmaşului Sfîntului Petru» a devenit o sinecură a unor familii
romane nobile, care s-au războit pentru scaunul apostolic. Din plenitu­
dinea puterii şi a măririi unui Nicolae I, precum şi din cele cerute şi
reclamate de Decretalele lui Pseudo Isidor parcă nici nu se mai pome­
nea. Pe scaunul de la Roma se perindau acum nobili romani care, chiar
după ce îmbrăcau rasa călugărească, rămîneau ceea ce au fost mai
înainte : oameni războinici, cruzi şi sîngeroşi, care pentru orice m ese­
rie poate că ar fi corespuns, afară de misiunea preoţească. Lateranul nu
mai semăna cu reşedinţa unui cap bisericesc, ci mai curînd cu faimoasa
«casă de aur» a împăratului Nero. Papii şi pseudopapii se certau şi s e
războiau pentru «acapararea catedrei Sfîntului Petru». Chiar şi părintele
istoriografiei bisericeşti romano-catolice noi, Cezar Baronius, n-a găsit
decît cuvinte de groază pentru acel trist episod din istoria papalităţii.
«Dintre multele persecuţii îndurate de Biserica Romei, din partea pagi­
nilor, ereticilor şi schismaticilor, nici una n-a fost atît de josnică şi p e ­
riculoasă cum a fost aceea a puternicilor lumeşti, care, deşi se numeau
( T o ş l i n i , <iu lirani/aL Biserica, asumîndu-şi dreptul de a alege pe epis­
copul Romei. In acele zile, pe scaunul apostolic au fost rînduiţi in­
divizi de la care emana numai scîrbă şi dispreţ, astfel că tronul Sfîn­
tului Petru, un scaun fără pată, a putut fi murdărit şi stropit cu
necurăţenii» (A rm ales e c d e s ., an. 900, Koln, 1614, II 588 A).
 cu ltu ra r n o i.o a ic A in iiAs \ m r :<i M ’i i s 547

intr-adevăr, în prima jumătate' .1 s e c u i u l u i X, eru o totală decă­

dere, atît culturală cit şi politică şi moi u Iu, in uosislu epocii de deca­
denţă a organizaţiei statale, lupta pentiu c o i.....iu papală sc dădea între,
diferitele partide din Italia şi din a l u r u ei , i u l i e d u c i i de S p o l e t o , marc-
grafii de Toscana, conţii de Provence, ............ [n ( iei m.miei si regii I>ur-
gundiei. Biserica romană a fost prinsa .şi c.i 111 \ illuuie.i ucelor timpuri
urîie şi triste. Demnitatea papală <1 ajuns o |iic,uie m mina nobilimii
romane, care a folosit-o pentru scopm i Ic* ei.
lo a n V III (872— 882), tînărul iirmu.ş .il buh inului Adrian II, deşi
la începutul pontificatului a căutat s.i p i m d u cu loulă puterea frinolo
conducerii şi a nădăjduit că prin i n c o i u n u i <m di' imparul, a lui Carol
Pleşuvul va avea un sprijin politic şi n u l i i , 11 împotriva saracinilor care
ameninţau creştinătatea, n-a putut roiului e nava Bisericii Romane aşa
cum ar fi dorit. Din cauza pronun|ul e l o i simpatii pentru regalul fran­
cilor, loan VIII a avut de luptat ni pailula 1 umană. Singura armă de
care se putea folosit a fost anatema. I>.n durii do Spoleto şi maregrafii
de Toscana au năvălit în «statul occ|esiuslic>., ,111 ocupat Roma, arestînd
pe papă. lo an VIII a rămas în c a p t i v i t a t e a duşmanilor pînă ce le-a
promis tot ceea ce au cerut. Speranla cu salvarea scaunului roman o
va afla în Francia l-a determinai sa lugu acolo. Deziluzionat că nici.
acolo nu a găsit pe nimeni care su-l ajute la consolidarea «tronului
Simţului Petru», s-a întors în Italia, .ivind parte în anul 882 de un
sfîrşit tragic. Otrava administraţii de una din rudele sale, rîvnitoare la
scaunul Romei nefăcîndu-şi dinlr-odal.i efectul, a fost urmată de o lo­
vitură de ciocan dată în cap.
In intervalul de timp de la 890—-904, rad răpuşi do o moarte for­
ţată nouă papi. B on ifaciu VI, ajuns la tiară in 890 cu strigăte, s-a men­
ţinut în «scaunul lui Petru» numai 15 zile. Urmaşul său Ş tefa n V I
(896— 897), o creatură a ducilor de Spoleto, spre a face pe plac alegă­
torilor, a dispus îndată după întronare ca osemintele papei F orm osu s,
care murise de 9 luni, să fie dezgropate. După ce cadavrul a fost în-
veşmîntat în odăjdiile pontificale şi aşezat într-un tron în biserica
Sfîntul Petru, Ştefan VI a purces la judecarea mortului. N-au lipsit,
nici acuzatorii, în număr de trei, nici apărătorii mortului. Pontificatul

1
5 48 IST O R IA B IS E R IC II U N IV E R S A LE

lui Formosus a fost declarat fără valoare, ca şi toate hotărîrile Umil­

ele el. Mortul a fost dezbrăcat de odăjdii, degetele cu care a dat cîndva
binecuvîntări i-au fost retezate, trupul tîrît pe străzile Romei, ciopliţii
şi aruncat în Tibru. Cîteva luni după pronunţarea faimoasei sentinţe,
pe cînd se afla în biserică, Ştefan a fost prins de poporul înfuriai şi
aruncat în temniţă, unde în vara anului 897 a fost sugrumat de par­
tizanii lui Formosus.
Cei doi urmaşi ai lui Ştefan VI, R om an u s şi T e o d o r II, nu s-an
putut menţine, din cauza luptelor dintre cei care rîvneau la bunuri li­
statului pontifical, mai mult de 20— 30 zile. în scurtul său pontifical,
papa Teodor II a dispus ca osemintele lui Formosus, găsite de pescari,
să fie reînhumate cu onorurile cuvenite unui papă, decretînd ca toate
hotărîrile întreprinse de acela să fie socotite valabile. Deplina reabili­
tare a lui Formosus a avut loc în timpul lui Io a n IX (898— 900), care
la mai multe sinoade a declarat nule şi fără valoare cele hotărîte de
sinodul de judecare a lui Formosus, dispunînd şi arderea actelor în­
tocmite cu acea ocazie. Voind să preîntîmpine alte incidente la alege­
rile de papă, Ioan IX a dispus la sinodul roman din 898 că, în viitor,
papa să fie ales de episcopii cardinali şi de clerul roman în prezenţa
Senatului, iar actul sfinţirii să fie făcut numai în prezenţa delegatului
împăratului. Ioan IX, care s-a silit să înlăture mai multe abuzuri eJe
timpului său, a murit în vara anului 900. Urmaşul său, B e n e d ic t IV
(900— 903), un roman de naştere, om cinstit şi moral, n-a putut face
prea mult pentru binele Bisericii. L eo n V ajuns la tiară pentru alesele
sale calităţi morale cade răpus încă în luna în care a fost înălţat pe
scaunul roman, de preotul uzurpator Cristofor, care şi el la rîndul siiii
c ucis la sfîrşitul anului 904 de acela care va purta ca papă numele
de S rrg iu III (904— 911).
Cu ridicarea pe scaunul papal a lui Sergiu III, protejatul bogaţilor
conţi ,ti l.nniliei de Tusculum, domnia asupra «Cetăţii eterne» a re­
venii pen 1r 11 cilevii decenii acestor nobili depravaţi, mai ales favori­
ţilor enile/,iim-lor acelei familii. Regimul curtezanelor compromise a
avui o miiurire scandaloasă şi asupra papalităţii. Cele mai însemnafe
din aceste femei au fost Teodora şi fiicele ei Teodora cea tînără şi
 CULTURA m o L O C I C A i.V i; \ \itl l MUS 5 49

Marozia (Maruecia, Măriuţa), trei f e m e i < n l h \ i m ...... . d , u şi viclene,

îndrăzneţe, insinuante, şi destrăbîil.ile. I "l I im11>■1 1 ml ‘ >•-i<|in II! a s t a t

pe «tronul Sfîntului Petru», n-a j i k c I . i I * , . pi ui<>n<* , .i p e . u n i c i i f o s ­
i

tului papă Formosus cu o ură î n v e r ş ........Iu, , lm<l s u l . i nf I i i <-i i ţ <■ d i f o r i -

telor familii nobile romane, caro nu ................... ,i!(c.-\,i «Im castelele şi.
palatele lor decît acapararea marilor b<M|,i(n şi .......... ... , i l<• R o m e i .
Cei doi urmaşi ai lui Sergiu III, Anit^hr.ii- III (‘Ml i)l.'î) şi l.aiulon
( 9 1 3 — 914),
au fost simpli figuranţi. I'.kIcum I m l<«in \ (()| l !)'.'!!), au
provocat-o nobilii romani, pe care i .i iIcm u ir.n lri.t! şi încercarea
nereuşită de a veni în ajutorul reg.ilihUu ip-i mane. Maro/.ia şi, ,i] doi­
lea ei soţ Guido (Wido) de Tuscia, .iu im şii .•„'i pumi mina pe Ioan, să-l
întemniţeze şi să-l fi sugrumat.
La 931, orgolioasa curtezană a şl ml ;.,i întocmească în aişa fel
lucrurile, ca «tronul Sfîntului Petrim ;.a lie mei edinl-at fiului ei n ele­
gitim cu papa Sergiu III, Io a n X f (').il lui un după înscăunarea
lui, Marozia s-a căsătorit pentru a lici.i oai.i, cu cumnatul ei, regele
Hugo de Italia. Dorinţa ei, încoron.uc.i c.i împărăteasă de către fiul ei,
nu şi-a văzut-o realizată. Nunta M ,no/in, celebrată în Castelul San
Angelo, a fost semnalul răscoalei iiisi (-n,iL<■ do fiul ei legitim, marc-
graful Alberico. Acesta, cucerind caslolul, după ce a alungat pe străi­
nul Hugo, a ţinut în captivitate pe mama sa şi pe papa Ioan XI. Timp
de 22 ani, lungi şi grei, stăpînul Romei şi asupritorul altor patru papi
a fost marcgraful Alberico. înaiule de a muri (954), ol a forţat prin
jurămînt pe mai marii Romei să aleagă papă pe fiul său O cta v ia n , un
tînăr de 17 ani, rob al viciilor.
Octavian, ca papă Io a n X II (955..9(>-1), a coulribuil, ca şi puţina
cinste, ce se dădea reprezentantului scaunului apostolic, să fie spulbe­
rată. Intre multele nebunii ale acestui papă a iost şi hirotonirea ca
episcop a unui copil, şi a unui grăjdar ca diacon.
Ioan X II a fost una din cele mai triste şi tragice figuri ce au stat
în acel veac al pornocraţiei pe scaunul roman.
Nu este de mirare că în acel secol obscur, cînd corupţia şi imorali­
tatea se cuibăriseră la Roma, s-a pus printre episcopii franci marea în­
trebare, dacă e dator un adevărat creşLin să dea ascultare unor astfel de
550 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV E R SA LE

monştri care pîngăresc «tronul Sfîntului Petru». Că acestei nedumeriri

nu i s-a dat curs şi că nu s-a ajuns la totala zdruncinare a autorităţii
papale, a iost meritul influenţei călugăreşti, în special a mişcării mo­
nahilor de la Cluny, din Francia, după anul 910, care au căutat să res­
taureze demnitatea episcopului Romei. Şi legenda că ar fi fost şi o fe­
meie papă (Ioan a), tot în acest răstimp s-a format. (De altfel, şi la Con-
stantinopol s-a afirmat c-ar fi avut loc aşa ceva. Ambele legende au
tîlcul lor).
Călugării benedictini au ţinut cu tenacitate la punctul de vedere
că oricine ar fi acela care deţine «catedra lui Petru», fie el cît de de­
căzut şi imoral, trebuie socotit urmaş al Siîntului Petru, înzestrat cu
puterea de a lega şi dezlega.
Monahii de la Cluny şi alte mînăstiri reformiste împărtăşeau punc­
tul de vedere că decretele emise de un papă sînt literă de lege pentru
■oricare episcop. Nu au lipsit însă nici vocile care au implorat pe îm­
păratul german, să vină cu puterea şi autoritatea lui, ca să pună capăt
jalnicei situaţii de la Roma, unde un papă căuta să fure locul altuia,
bătîndu-şi jo c de Biserică.
Strigătul de alarmă n-a rămas fără ecou. Iu anul 1046, Henric III
trece Alpii venind la Roma, cu gîndul să reformeze papalitatea coruptă
şi imorală. Împăratul a depus pe papii care s-au certat pentru tiară,
numind un episcop german, pe Suidger de Bamberg, ca papă C lem en t II
(1046— 1047). După moartea acestuia, Henric III a designat alţi trei
germani ca papi dintre cluniacensi ; între care s-a numărat şi L éon IX
(1049— 1054), un mare susţinător al mult doritei reforme a papalităţii.
Cu el a început reforma Bisericii Occidentului, ca să nu mai fie
«Bisericuţă» a împăratului şi a Imperiului german.

BIBLIO GRA FIE

.1. l’>c r ii h îi r d I, Oi t V atican aïs T hron d er We/f, Leipzig, 1930

I ' ni i I t' A ni <i ti ii - l ;. D u m a s , L'Eglise au p o u v o ir d es laïqu es, P a r i s , 1 9 4 0
II. M .ii io u - .1. D ü ii i é I o u, N o u v e lle h isto ire d e ¡'Eglise, vol. II, (600— .1500),
Paris, 1!IG3
Y v o s C o ii <| a r, 1,'Hglise d e St. A ugustin d e l’é p o q u e m od ern e, Paris, 197ü
In lim ba ro m â n ă : T. M. P o p e s c u, P rem isele prim atului p ap al, în «Ortodoxul».
VII (1 9 5 5 ); M. sau, N a şterea id e ii p a p a le , în «Mitropolia Ardealului», V II (1952)
 c u l t u r a riiO i-O a icA in Ha s M a r :;i A im s

Cultura teologică în Apus. Şc oli şl s< viitori.

Şcoli din v reme« ( *.n ollinjlenllor '

'- Cu toate că această perioadă rupi nule ,i s.«rolul <11 \-loa, cu­
noscut sub numele de «saeculuni obsrm um , r\i-.ia m Apus o mişcare
intelectuală apreciabilă, numită do imn o puma ■i e n a ş l e i <•>>. Desigur,
însă, că ea era departe de Bizanţ, r.n e n \a li d.r.ra! li o diierl (prin
V en eţia şi sudul Italiei), fie prin întoi mediul <11 <■I>.
In această privinţă trebuie amintita m pi imul nud epoca lui Carol.
cel M are (768— 814), ale cărei ecouri se pielimgesc mea doua •)<mu'r<iţii
după moartea sa. Intenţia iniţială <1 Im ( ’aio| c i M,ik- era do <i forma
şcoli în care preoţii să înveţe limba latin.i, penii u .1 pulea înţelege Li­
turghia, să poată face scurte comentai ii 1,1 Rugai imieu domnească şi
Simbolul credinţei, să poată utiliza 1111 ( >mili,u, sa cunoască ritualul, săr­
bătorile, şi să se descurce în mulţimea tegulilor de cult. Cea mai de
seamă şcoală din această perioada oslo rea 0 1 y,mizată pe lîngă palat
( ş c o a la p alatin ă ), pentru instruirea impuialului insuşi, a membrilor fa­
miliei sale şi a curţii. Ea fiinţa încă ilm epo< ,1 lui Pi pi 11 cel Scurt (741—
768). Primii maeştri aduşi de Carol rol Maie au losl P etru d e Pisa, Paul
D iacon u l, autorul cunoscutei istorii ,1 longobar/.ilor, al unei istorii ro­
mane, al istoriei episcopilor din Mei/, şi al toarte cunoscutului O m iliar,
care a fost întrebuinţat în lot Impeiiul vreme îndelungată, adus de
P au l d e A q u ile e a (Paul Warnefried), după model veneţian. j
Pe la 1020 un episcop scria logelui capeţian Roberl { «Casa lui
Dumnezeu, pe care oamenii o cred una, e împărţită Î 11 trei : unii se
roagă (clerul), alţii se luptă (cavalerii, nobilii), iar alţii muncesc (labo-
ratores, ţăranii»). In limba franceză «laboureur» a ajuns să designeze
pe ţăranii cu pămînt, căci nu loţi intrau iu categoria lor. Asta în­
semnează că stările socialo alo feudalilor, cleiul şi nobilimea, erau
păturile conducătoare, cu averi' şi cu titlu nobiliar. Numai din ei
ajungeau să se învrednicească do învăţătura de carte.JfVbia transfor­
mările mtrltiple din primele veacuri ale mileniului doi, între care ridi­
carea oraşelor, mişcările sectare şi deţclasă, ca şi «experienţele» cru­
ciadelor vor lărgi orizontul oameni lor.”’,lotuşi, într-o vreme în care în
Răsărit se învăţa în limbi naţionali' şi mulţi oameni chiar de jos ajun­
* C ap itol re d a c ta i tir P r. pro f. T. Ho
552 IST O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

geau să urce pe tronul imperial sau arhieresc, sau să conducă şcoli, sa

întreţină discuţii savante sau să prelucreze metale şi fildeş, avînd gust
şi stil din cele mai rafinate (în epoca Macedonenilor, mregistrîndu-se
chiar o renaştere clasicizantă în artă), in acelaşi timp şcolarii de la
Aachen, adăpostiţi în condiţii simple se mărgineau la un învaţămînt
rudimentar, e le m e n ta rJC u toate acestea, cu disciplina şi tenacitatea
lor, apusenii vor ajunge peste cîteva veacuri să depăşească pe dascălii
lor. Trebuie amintit că în începuturile lor, primele şcoli şi primii
dascăli se leagă de contactul cu Răsăritul. Aşa e cazul încă în secolele
VII— VIII cu influenţe venite din Lombard ia şi Insulele britanice,
unde atît în cult, cît şi în rit, în monahism şi în felul de construire a
bisericilor se resimţea spiritul pietăţii răsăritene. Abia centralizarea
de mai tîrziu prin papalitatea Evului mediu va generaliza şi uniformiza
tradiţiile romane. Dar nici limba latină — pe care dealtfel n-o prea cu­
noşteau bine — _ nici obiceiurile «noi» n-au intrat fără rezistenţă în
noua orientare. |f
Numeroşii fii ai nobililor, alături de cei din alte clase sociale, mai
ales clerici, erau instruiţi aici în cele şapte arLe liberale, studiate în
două cicluri : «trivium» (gramatica, retorica şi dialectica) şi «quadri­
vium» (artimetica, geometria, muzica şi astronomia), apoi în studiul
teologiei. După relatările unui cronicar al vremii, împăratul însuşi se
interesa îndeaproape de progresul elevilor. Faima culturală a şcolii
carolingiene a ridicat-o însă anglo-saxonul A lca in , format în şcoala
episcopală din York a lui B ed a V e n e r a b ilu l, condusă acum de cei doi
elevi ai săi E n g b erg şi A lb ert. Ca director ai şcolii palatine, el a for­
mat numeroşi ucenici, printre care compatrioţii săi W itto, F rig u d is şi
Sigu lî, precum şi alţii. în afară de această preocupare, el a scris studii
teologice, îndeosebi asupra dogmei trinitare (pentru combaterea adop­
ţia nismului), exegetice, printre care comentarii la unele cărţi din Sfînta
Scriptură şi îndeosebi recenzia Vulgatei, stabilind un text unic, prin
ca re au fost înlăturate toate manuscrisele variate care circulau în
vremea sa, apoi opere acjhiografice, lucrări poetice, filozofice etc. Pe
lingă acesLe lucrări numeroase şi variate, adesea lipsite de originali­
tate, rolul său a constat în m enţinerea s-piritelor vremii sale la nivelul
c e l o r a l e secolelor trecute, înnodînd firul tradiţiilor literare şi coordo-
nindu-le pe studiul celor două antichităţi.
 CULTURA TliOl.OGICA IN i; Mm ' / \ra:; 553

în afară de şcoala palatină, au t*x r .1, 11 m ,n .■,i■.t.i <■| n ■,i numeroase

ş c o li e p is c o p a le , întemeiate prin sl i adu m|. Im < ,n,«i ( ol M u i e . Cele
mai însemnate dintre ele au fost eou de l.i l \.m, ..|......... .. d<- l,i Mol/z,
condusă de S igu lî, discipolul Ini A lemn, şi <>.i de l.i (n h .ni'., unde
învăţa un alt discipol al său, T e o d u li, In 11111 •->imI hnp<-im, d.n m.n cu
seamă în părţile lui răsăritene, undi' dn-i <','<•!•• ei .m in.n i , n I m i c ţ i o -
nau ş c o li m în ă stireşti. Astfel, în a la ia de iv.i .1.- I.i ‘ .1. Mnilm de Tmus,
condusă de Alcuin, exista una la Rigim-i in | i. - ,,nti <|.• elev i, .dl.i Iu
Corbie, alta la St. Wandrille (speciuli'/.uiu m i . n r / n ,i|, i.t M . i\I u In •I, pe
Meusa, unde învăţa H arduin, la Cor/«*, l.i :.l. Unu:, lingă poiţilo Pa­
risului, precum şi în ţările germanice In I nld.i, unde mv,i(<i l'ahm i
M o u iw , Ia Lorsch, Reichenau, St. Ciuli, I '11 <■< 1■1 d e . o d a ia cu iiuuulti-
rea acestor şcoli, s-a simţit tot mal umil m-vom mim colecţii, de m a­
nuscrise bune. Bibliotecile au începui înmulţească şi sii se îm­
bogăţească prin noi transcrieri, ado.sooi.........Ili|)|icintlu-.se şi manuscri­
sele cu opere ale clasicilor latini. >
f Pe lîngă cei amintiţi, mai no-lair-t- t uc. i u n c i e n u m e , care în Imperiul
carolingian sau în altă parte au iluslial a c e a s l ă perioadă^ Ca teologi
de direcţie foarte liberă, aproape raţionalişti, au fost cunoscuţii A g o -
b a rd , arhiepiscop de Lyon, şi din u din, episcop de Turiii. Agobarcl,
născut la anul 779 în Spania, a trecui iu .sudul Franţei, ca arhiepiscop
de Lyon, a luat parte la diferite s i n o a d e l o c , de - ALtigny (822), Com-
piegne (823), Paris (825), unde s-a discului problema cultului sfintelor
icoane. Din cauza unei scrieri pro/.onlale la sinodul de la Compiegne
(823), este depus în 835. După Irei ani se rol rage în llaliu, oslo rein­
tegrat, participă la sinodul de la Anocy ((> sept. 838) şi m o a r e în 840.
Martirologiile de la Lyon şi St. Cloud, c a şi ( ionica d e la S l . Nemigne,
de la Dijon atestă existenţa unui cult al lui.
In afară de scrierea cu caracter polilic, din piiciua căreia a fost
depus (L ib ellu s d c c o n v rn lu a pu d <’omp<'ndiuin cl r/e p u b lia L u d o v ici
p o e n ite n tia , P. L. CIV, 319), a mai scris un tratai împotriva ultimei re ­
căderi în adopţianism a Iui Felix do llrgol, două scrieri împotriva evrei­
lor (D e in s o len tia Ju d a e o r u m şi Dc ju d u id s su p erstitio n ib u s), un pro­
test împotriva vechii legi a lui (iondebald, regele burgunzilor, conform
căreia orice proccs trebuia încheiat cu duel, cîteva tratate de pastorală
(D e p r iv ile g io et iu re sa c e r d o ţi, D e d isp en su tio n e e c c le s ia s tic u m reru.ni,
55 4 IST O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

D e m o d o reg im in is e c c le s ia s t ic i) un tratat de morală (De U dei v e r ita te

et totiu s b o n i in stitu tion e), numeroase scrieri împotriva diverselor for­
me ale superstiţiilor (mai cunoscută — C on tra in su lsam v u lg i o p ln io
n em d e g ran d in i et tonitruis), un tratat asupra cultului sfintelor icoane,
în care chiar după opinia apusenilor (Baronius) s-a îndepărtat de l-i
credinţa adevărată, precum şi cîteva tratate liturgice, întrebuinţa le
foarte mult pentru istoria Liturghiei.
C lau diu , episcop de Turin, era tot de origine spaniolă, elev al Iui
F e lix de Urgel. Chemat ca profesor de exegeză la şcoala de la curtea
regilor franci şi apoi numit episcop de Turin, porneşte aici o adevă­
rată prigoană împotriva cultului sfintelor icoane, atît prin scoaterea
lor cu forţa din biserici, cit şi prin scrieri (A p o lo g etic u s a tq u e Rescrij>-
ium a d v e r s u s T heu tm iru m a b b a tem ). Cu toate acestea, rămîne in
scaun pînă la moartea sa (840). în afară de acestea, a scris în domeniul
exeg etic comentarii la aproape întreaga Sfînlă Scriptură, verificînd cu
acest prilej exactitatea textului prin citatele din Sfinţii Părinţi şi ale
scriitorilor bisericeşti. Pentru atitudinea sa, esle considerat adesea drepl
un precursor al valdensilor şi protestantismului.
i\ I R ab an M aurus, născut la Mainz (856), elevul lui Alcuin la St. M ar­
tin de Tours, a devenit conducătorul şcolii de pe lîngă minăstirea
Fulda, egumen al acestei mînăstiri, apoi arhiepiscop de Mainz. în afară
de construirea unui mare număr de biserici, a avut o activitate multi­
laterală, scriind în aproape toate domeniile teologice : dogmatic, pasto­
ral, moral, ascetic, liturgic, canonic, omiletic şi chiar poetic, pe lingă
manuale didactice. La sinodul de la Mainz (848) a combătut în disputa
publica şi în scris învăţătura predestinaţianistă a lui G o ttsc h a lk . Ope­
rele lui au în general caracterul compilaţiilor. Importanţa lui e deose­
bită pentru întemeierea şcolii de la Fulda şi formarea bibliotecii, pre­
cum şi ca educator al clerului din parohii.
R atram nus (868), monah în secolul al IX -lea la mînăstirea Corbto
în Picardia, a scris o lucrare în legătură cu pururea-fecioria Maicii
Domnului. Mai cunoscută este însă lucrarea D e c o r p o r e et san g u in e
D om ini, în legătură cu prezenţa reală a Mîntuitorului în Sfînta Euha­
ristie. Din cauza neclarităţii ei, a fost folosită mai tîrziu în sprijinul
tezei lor, atît de luterani cît şi de calvini şi trecută la index de papii
 C U LT U R A T E O LO G IC A IN li AS A UIT ,S7 APU S

Paul al IV -lea (1555— 1559) şi Clemeiil ,il V I I I - led (1592— 1605), ca şi în

indexul din 1881. Dogmatiştii catolici ii i.m apărarea uneori. în disputa
predestinaţianistă scrie două tratate î m p o t r i v a lui Hinkmar, din care s-a
păstrat doar unul în două cărţi : L ibri (hm <l<- p r u ed estin a tio n e (850). în-
tr-o lucrare îndreptată împotriva l’. isoiieii răsăritene (C on tra grciecorum
o p p o s ita r o m a n a m e c c le s ia m infanian tiu m Ului qu attu or), reia disputa
asupra lui«Filioque» şi îndeosebi a pi umilului papal, pe care-1 susţine
vehement, în scrierea L ib e r d e an im a ; p i e r i n d de la o greşită înţelegere
a Fericitului Augustin, susţine î n v ă ţ ă t u r ă uimi suflet universal, con­
damnată mai tîrziu de sinodul de la l.aleiau (1513), împreună cu aver-
roismul.
P a sc h a siu s R ad bertu s, născut la Noissous (856), a crescut întîi la
mînăstirea Sfîntul Petru din aceasta localitate, apoi a dus în lume o
viaţă dezordonată. La urmă reintra m mmastirea Corbie din Picardia,
•unde, după un fervent noviciat, este tuns m monahism, hirotonit diacon
şi delegat la diferite sinoade. La 851 se iobag e de la abaţie, pentru a se
deda cu totul studiului. Pe lîngă numeio.ise scrieri cxegetice, între care
comentarii la Evanghelia lui Matei (12 volume), Plîngerile lui Ieremia
şi viaţa Sfîntului Abelard, abaLe do Coibie, a scris tratatul D e c o rp o re
e t sa n g u in e D om ini. Din cauza terminologiei încă neprecizate în acea
epocă în Apus, lucrarea este atacata do Kaban Maurus, Ratramnus, Ioan
Scotus ş.a. din care unii, sprijiniţi îndeosebi de Ieronim şi Augustin,
disting un dublu şi întreit corp al Domnului (cel de pe pămînL, col euha­
ristie şi cel mistic din Biserică), în opoziţie* cu Paschasius, care susţine
identitatea corpului de pe altar cu rol do pe Cruce.
¡f 2- Io a n E rig en a (S cotu s), originar din Irlanda, venit în b'ranţa după
847, a fost profesor la şcoala palatină in vremea lui C a r o l Pleşuvul.
Cunoscător al limbii eline, a tradus iu l.ilineşle opera lui Dionisie Areo-
pagitul, la care a scris şi ample comentarii, pieeum şi din Ştiutul Maxim
Mărturisitorul sub titlul de Ambigua, laeîndu-le cunoscute şi Apusului.
Filozof speculativ, este influenţai de panteismul neoplatonic, care-1
duce la o concepţie eterogenă.
Opera principală a lui Ioan Hrigemi esLe D e d iv is io n e n atu rae,
în cinci părţi. împotriva lui CollscImlU a scris L ib e r d e d iv in a p r a e d e s -
tin a tio n e. Dintre c o m e n ta r iile sale la scrierile lui Dionisie Areopagitul
s-a păstrat numai cel la teologi a misticii, într-un C o m en ta r la Ev an-
556 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

g h e lia lu i Io an , unele fragmente şi în întregime o O m ilie la p ro lo g u l

E v a n g h e lie i lui Ioan . Ioan Erigena a participat la disputele vremii,
dar întreaga sa activitate teologică este mai mult un punct de plecare
pentru speculaţii şi concluzii filozofice. A murit în jurul anilor
890— 897.
H a y m o , episcop de Halberstadt (840— 853) a studiat la Fulda şi
St. Martin de Tours împreună cu Raban Maurus. A scris, pe lingă studii
asupra disciplinei, un O m iliar, în care se cuprinde şi scrierea D e a m o rc
c o e le s t is p a tria e. Participînd la disputa euharistică a vremii, a scris şi
el un tratat D e co r p o r e et sa n g u in e D om ini, din care însă nu s-a păstrat
decît un fragment. In scrierile cu caracter exegetic întrebuinţează în ­
deosebi metoda alegorico-mistică, foarte obişnuită în acea epocă. A
murit în 853.
A e n e a s a fost mai întîi notar la curtea lui Carol Pleşuvul şi apoi
la 854 a fost numit episcop de Paris. Este cunoscut îndeosebi prin
scrierea sa polemică îndreptată împotriva lui Folie : L ib er co n tra o b je c -
tio n es G ra eco ru m . A murit la 870.
R a th eriu d e V e ro n a , născut la Liège în 890 şi mort la Lobbes în
974, a studiat în Italia de sus şi a dus o viaţă foarte neliniştită, din
cauza intrigilor politice, aţîţate adeseori de clerul a cărui decădere
morală o biciuia în predici şi a cărui reforma o încercase în tot timpul.
In scrierile sale tratează despre datoriile oamenilor după neam,
vîrstă, stare socială ; în altă scriere, cu titlul C o n ies sio , o convorbire cu
duhovnicul său, tratează şi despre Euharistie, sprijinindu-se pe Pascha-
sius Radbertus în actualitate. Era considerat cel mai de seamă luptător
pentru reforma Bisericii din nordul Italiei. Bun predicator moralist,,
scrierile sale oferă un zguduitor tablou moral al clerului vremii.
G c rb ert, întîiul papă francez, sub numele de Silvestru II (999— 1003).
a sludiat mai întîi gramatica într-o mînăstire benedictină, apoi în Spania
filozofia şi şliinţa. De ia 972 a condus şcoala de la Reims, accentuînd stu­
diul .ştiinţelor, filozofiei şi literaturii clasice. Se spune că ar fi inven­
tatorul cifrelor de !<i l~.. 9, atribuite pe nedrept arabilor. Abate la Bobbio
(982), apoi la Reims (983), arhiepiscop la Reims (991), apoi la Ravena
(997), este ales papii (999). In foarte strînse raporturi cu împăratul ger­
 CU LT U R A T E O LO G IC A ÎN R A S A K If b l A IV S

man Otto III ( 9 8 3 — 1 0 0 2 ) , a avut proiecte 'jn.ii i : i eloi m<i clorului clin punct
de vedere intelectual şi moral, întemeierea -<SI mi ul ui I m p o i i u » p i n uni­
rea papei cu împăratul, eliberarea Ierusalimului »-Ic.,- ,1 m u r i ! I<i 13 mai
1 0 0 3 . Cu o ştiinţă vastă pentru vremea sa, << m l e m p o i a n i i , îndeosebi
duşmanii, îl socoteau vrăjitor, iar istoricii ..... d e m i un <I.<>i1111îI./ al s e ­
colului al X-lea».
|
ţ C ard in a lu l H u m bert de Silva C a n d i d a , p ă t i m a ş u l pi o v o c a l o r al
schismei din 1 6 iulie 1 0 5 4 , a scris o seric d i - l uc i ai i m o i a l e şi d i s c i p l i n a r e ,
izvorîte mai ales din principiile refoi mei ( i m m u n i s e , c a r e susţ.moau
emanciparea Bisericii de sub orice pul e r e h m a. 1
Din aceeaşi vreme mai amintim p e l.ulniiic şi /’e/ru D am ian i, doi
premergători ai scolasticii. Cel cl i nt i i o s i e un cugcLălor original, celă­
lalt un critic al moravurilor, un m o r a l i s l e x i g c u l . ft
L a h a n c d in P av ia, a studiai i i i l l a l i a ; a l o s l călugăr şi abate la
mînăstirea Bec în Normandia, u n d e a d e s c h i s o şcoală devenită mai
tîrziu celebră. La St. Etienne d e C a e i i d e s c h i d e o a doua şcoală de acest
fel. Din 1 0 7 0 pînă în 1 0 8 9 a l o s l a i h i e p i s c o p de Canterbury. în diver­
sele sale tratate dovedeşte s i s t e m a t i z a r e şi precizare remarcabilă pen­
tru epoca sa, folosind îndeosebi me t o d e i dialectică discursivă.
P etru D am ian i s-a n ă s c u t î n 9KH la Ravena. La 2 5 de ani e r a profe­
sor la Parma, dar a Lisat Loale şi a intrat în monahism, unde sugerează
numeroase r e f o r m e p e n t r u c l e r u l vremii sale, ale cărui dezordini le
zugrăveşte l.ib cr g om orrlica n u s. liste numit cardinal-episcop la Ostia
de către papa Ştefan al X -lea şi kisărcinat cu diverse misiuni în Italia,
Franţa şi Gei'mania. În scrierile sale tratează dogmele în jurul cărora
erau discuţii, precum şi probleme de mistică şi liturgică. A murit la
2 2 februarie 1 0 7 2 .

BIBLIOGRAFIE
F l i c h e - M a r t i n , H is to r ié g é n é r a le cle ¡’E g lis e , vol. V I, P aris, 1 9 3 7 : vol. V II,
Paris, 1938.
E. A m a n n , L 'É p o q u e c a r o lin g ie n n e , Paris,, 1937
E. G i 1 s o n, L a p h ilo s o p h ie au M o y e n A g e , Paris, 1947
P. R e n u c c i , L 'a v en tu re d e l'u m an ism c e u r o p é e n (sec. [V — X IV ), P aris, 1953
J . L e c 1 e r c q, L 'am ou r d e s le t t r e s a u M o y e n A g e , P aris 1957
E. R. C u r t i u s , L a litté r a t u r e e u r o p é e n n e e t l e M o y e n A g e , Paris, 1956
J a c q u e s L e G o f f , C iv iliz a ţia O c c id e n tu lu i m e d ie v a l. T rad u cere de M aria
H olban, B u cu reşti, 1 9 7 0 ; recen zie de Pr. Prof. 1 . Răm ureanu, în «O rtodoxia», X X IV
(1972), nr. 2, p. 265— 270.

k
558 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

Cauzele schismei din 1054. Prima fază a schismei :

disputa dintre patriarhul Fotie şi papa Nicolae I.
Problema «Sinodului VIII ecumenic» *

Cauzele schismei. încă nu se vindecaseră definitiv rănile cauzale

Bisericii de criza iconoclastă, cînd, în a doua jumătate a secolului al
IX -lea s-a petrecut un fapt nou cu antecedente mult mai vechi, care a
avut şi are pînă azi urmări triste pentru unitatea Bisericii lui Hristos.
După porunca Domnului Hristos (Matei 28, 19— 20), învăţătura
creştină trebuie propovăduită tuturor neamurilor deopotrivă, fără schim­
bări sau adăugiri, care să ducă la deosebiri intre membrii Bisericii
sale, în ceea ce priveşte dogma, cultul şi rînduielile disciplinar-cano-
nice, pentru ca toţi creştinii să dobîndească mînluirea în aceeaşi măsurii.
Orice «inovaţie» unilaterală în credinţă, cult şi practica Bisericii,
fără ştirea şi aprobarea întregii Bperici, a fost suspectată totdeauna
ca erezie sau schismă şi înlăturată prin holărîrîle Sinoadelor ecum e­
nice sau locale.
Începînd din a doua jumătate a secolului al IX-lea, s-a ajuns, însă,
la unele neînţelegeri dogmatice, cultice şi canonice între Biserica R ă ­
săritului şi Biserica Apusului. Ele erau mai vechi şi au fost semnalate
încă de la Sinodul ÎI trulan sau quinisext ele la Constantinopol, din
691— 692, care a dat pentru înlăturarea lor 102 canoane. Urmarea a ces­
tor neînţelegeri a fost regretabila ruptură dintre Biserica Apusului şi
Biserica Răsăritului, numită «schismă».
Prima fază a schismei a început în secolul al IX-lea, iar a doua
ei fază s-a consumat la 16 iulie 1054, cînd cardinalul Humbert a arun­
cat pe altarul catedralei Sfînta Sofia din Constantinopol actul de ana,-
tematizare asupra patriarhului Mihail Cerularie ă a Bisericii Ortodoxe
a Răsăritului.
Vina schismei şi-o aruncă reciproc grecii şi latinii (apusenii). Grecii
o ci 11 ibnie «inovaţiilor» latine, iar latinii o atribuie "separatismului şi
orgoliului grecesc. Despărţirea Bisericilor din secolele IX şi X I n-a fosl
îns.'i, o p e r a unor palriarhi de Constantinopol, Fotie (secolul IX) sau
Miliiiil C o r u l arie (secolul XI), nici efectul urii grecilor faţă de latini,
sau r e z u l t a tul unor ambiţii şi veleităţi greceşti de a obţine «indepen-
* C ap itol re d a c ta t do P r. prof. loan Răm ureanu şi P r . p ro l. M. P. Şesan
 C U LTURA T E O L O G I C Ă ¡ N R Ă S Ă R IT ,Ş/ APUS

denţa» bisericească şi nici consecinţa unui n u m ă r do cauze mici, so­

cotite simple pretexte de polemică şi do dozbin.iro confesională. Ea
n-a fost nici expresia «cezaro-papisniului» eonslanlinopoliLm, care ar
fi căutat sustragerea Bisericii Răsăritului do s u b auloiilalea Bisericii
Romei, deci un act de nesupunere oilodox.i pe lei ou pollic-naţiqnal_
susţinut şi motivat de «nimicuri» confesionale, buue pentru a fanatiza
pe greci contra latinilor, deoarece liisericu l{(jsuritului cu c e le patru
pa' 'c h ii a le e i n -a fo s t su p u să n iciod u ta jiu is d ic fic i lii.serid i liom u n o-
( a o c e cum pretind şi susţin în mod ou toiul eronat şi tendenţios
îsio n cn romano-catolici.
Cauzele şi antecedentele dezbin.u ii Bisericilor din secolele IX şi
X I au fost în realitate de ordin mu l l m a i piolund şi serios. Schisma
dintre cele două Biserici arc o o . i u / a l i l a l e m u l t mai complicată, mult
mai întinsă şi mai veche docil laplele peliecule in secolele IX şi XI.
Cauzele ei multiple sînt de ordin p o l i l i c o - r e l i y i o s şi se pot urmări încă
din secolul al III-lea.
Cauze politice. Schisma s e p o a l e (-on. sl . al a şi urinări mai bine, încă
de cînd împăratul Diocleţian (:!ÎM <i împărţit Imperiul în două, în
anul 2 8 6 : cel de R ăsări L şi c e l d e Apus. Prin acest act, Diocleţian înţe­
legea că există o lume orionlal.i ou concepţiile şi mentalitatea ei, deose^
bită de cea occidentală. "
Acelaşi lucru l-a delerminal pe Constantin cel M are (306— 337), să.
mute capitala, la I 1 mai 330, de la Roma la Bizanţ, care, din acest an,
devine «Roma cea nouă» sau «a doua Romă». Datorită acestui fapt,
Roma a rămas izolată pe al doilea plan, pradă năvălirii popoarelor mi­
gratoare. Orientul, mai bine apărat, nu-i poate da nici un ajutor, fie
pentru că era prea departe, fie pentru că avea şi el nevoile sale.
împărţirea Imperiului de Teodosie cel Mare (379— 395) în 395,
între fiii săi Arcadiu (395— 408), care primeşte Orientul şi Honoriu (395
— 423), care ia Occidentul, se poate socoti încă una din cauzele politice
ale schismei.
Izolarea şi coborîrea Romei pe al doilea plan creşte şi mai mult
după anul 476, cînd Imperiul roman de apus cade sub loviturile po­
poarelor migratoare. Ultimul împărat roman, Romulus Augustulus (475—
476), este înlăturat de regele tribului german al herulilor, Odoacru (434
— 493). De acum înainte, Imperiul roman de răsărit, numit din secolul al
360 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

VII-lea «Imperiul bizantin», e considerai unicul continuator legitim <il

fostului Imperiu roman universal din trecut, iar acest fapt a făcui s.'i
crească şi mai mult resentimentul apusenilor faţă de răsăriteni.
Este drept că Imperiul s-a reunificat în parte, sub împăratul Ju sti­
nian cel M are (527— 565), dar această reunificare n-a putut dura. Du|>a
moartea sa, Roma rămîne mai departe expusă loviturilor popoarelor
migratoare, îndeosebi ale longobarzilor, care, din anul 568, reuşesc sa
răpească o mare parte din Italia, formînd un regat puternic. Consecinţa
acestei situaţii a fost că episcopii Romei, în grija cărora rămăsese Italia
şi Roma în calitatea lor de ep is c o p u s d v ita t is , au început să-şi îndrepte
ochii către popoarele din Apus, îndeosebi către franci, cerîndu-le a j u ­
torul. Prin acest fapt însă, se produce o schismă politică.
In anul 752, papa Ştefan II (752— 757) face apel la regele francilor
Pipin cel Scurt (741— 768), care trece cu armata sa în Italia şi distruge
între 754— 756 regatul longobarzilor din Italia centrală, unde bizantinii
aveau exarhatul de Ravena. în anul 751, exarhatul de Ravena trece
sub stăpînirea longobarzilor, de la care papa Ştefan II l-a luat cu aju­
torul francilor, trecîndu-1 sub jurisdicţia Romei.
Teritoriul cucerit de franci de la lo n g o b ara a fost dăruit de Pipin
cel Scurt în 754— 755 papei Ştefan II sub denumirea de «P atrim onialii
S a n d i P etri». Creîndu-şi astfel un stat terestru, papa se emancipează
de sub puterea politică a Bizanţului, ba mai mult, face concurenţă Im­
periului bizantin, în calitatea lui de şef al unui stat numit R esp u b lica
R om an oru m . A cesta a durat pînă la 1870, cînd a fost desfiinţat de
statul italian, pentru a-şi reface unitatea sa politică, apoi a fost iarăşi
reînfiinţat în 1929. . .
Pentru susţinerea şi ju stificarea creării unui stat papal terestru,
papii s-au bazat pe două documente neautentice: D on atio C on stan tin i,
prin care, pretindeau ei, împăratul Constantin cel Mare ar fi dăruit
papei Silvestrtu I (314— 335) Italia şi cetăţile ei, drept recompensă pen­
tru că l-ar fi vindecat de lepră prin baia botezului. Actul a fost do­
vedit neauLentic în secolul al X V -le a de către canonicul Laurenţiu Vaila
din Florenţa, deoarece se ştie, după istoricul Eusebiu de Cezareea, că
împăratul Constantin cel Mare s-a botezat pe patul de moarte cu cîteva
zile înainte de moartea sa întîmplată la 22 mai 337, la Ancyrona, Ia
marginea Nicomidiei.
 C U ¡.TIUIA T E O L O G IC Ă IN li AS A UIT ,Ş7 AIHIS 561

Al doilea document neautentic de c a i e s-.iii scm vi 1 p a p i i sînt D e­

c i e t a le l e p s e u c lo -is id o rien e, o colecţie de <a n o , m o si doctele, parte
autentice, parte falsificate şi parte i m a g i n a l e , ,ili ¡ h u i l e pe n e d r e p t lui
Isidor de Sevilla ( t 6 3 6 ) , ieşite din londinţd e p i . s c o p i l o r de ,i st; elibera
de sub autoritatea mitropoliţilor. plicind a p e l dneei |,, p,ipd, episcopii
puteau fi mai liberi, întrucît papa se dlld mult m m d o p . n l e d e i>i decit
mitropoliţii. Prin aceasta, totată puleiea I>i.*.**i lovise,i s e <-<>iKvnlni în
mîna papei.
Ic o n o c la s m u l a condiţional, d e d s e m e n e d , s c l n s i m i prin laplul cit
o mulţime de călugări din Răşinii, p e i . s e n i l d l i d o împăraţii Iconoclaşti
din Bizanţ pentru cultul icoanelor, s~dii i <-11m|i. 1 1 in secolul VIII la Roma,
unde sînt bine primiţi .şi trataţi de c.ilie papa.
O discordie şi mai mare i u l i e No m. i şi ( 'ouslautinopol a produs
în special măsura pe care a l i i d l - o m, 731} î m p ă r a t u l Leon III Isaurul
(717— 740) de a trece provinciile H u n u l u i o r i e n l a l , Italia de sud J C a -
labria), Sicilia şi Creta s u b j u i i M l n ţni p a l i iarbului. de, Constantinopol,
care pînă atunci se a f l a u s u b j m isilieţid p d p e i , confiscînd totodată m o­
şiile şi veniturile R o m e i «lin aceslo p r o v i n c i i . Leon III Isaurul a luat
această măsură ca r ă s p u n s laţ,i de dliliidmca papilor Grigore II (715—
731) şi Grigore I II (731 7-11), r a r e l - du anatematizat ca eretic icono­
clast. Pe viitor, la orice înUlmre şi discuţie cu grecii, papii au pretins
jurisdicţia a s u p r a I b r i c u l u i , p i e r d u ţ i i in 731.
in fine, după toate aceslea, în anul 800, s-a întîmplat un eveni­
ment de răsunet european, care a concretizat schisma politică dintre
Răsărit şi Apus, anume: in c o i o n a ie a le g e lu i ira n c C a io l c e l M a re (768—■
814) ca «îm p ă ia t lo m a n al A p u su lu i», de către papa Leon al III-lea
(795— 816), în noaptea de Crăciun a anului 800, ştirbind astfel strălu­
cirea de care s-a bucurat pînă atunci Imperiul bizantin. Gravitatea ges­
tului consta în faptul că, după concepţia Evului mediu, nu exista decît
un singur împărat legitim, cel încoronat de papă. La rîndul lor împă­
raţii Bizanţului se considerau însă singuri împăraţi legitimi, fiind de
drept moştenitorii Imperiului roman universal din trecut.
Se ştie că din secolul al VH-lea Imperiul roman de răsărit se ete­
rnizează tot mai mult, devenind «Imperiul bizantin», în timp ce O c ci­
dentul se latinizează şi mai mult, limba latină întinzîndu-se ca limbă
oficială şi la popoarele care nu făcuseră parte din Imperiul roman.
36 — Is to r ia b ise ric e a s c ă
562 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

Există apoi şi condiţii generale. Cele două popoare, grecii şi romanii,

cu predispoziţii şi înclinaţii diferite, deosebiţi apoi prin limbă, cultura
şi civilizaţie, ajung în secolul al IX -lea să nu se mai înţeleagă, să se
privească chiar cu răceală şi resentimente. Grecii, moştenitorii unei
strălucite culturi şi civilizaţii, dispreţuiau pe latini, numindu-i «bar­
bari», iar latinii, la rîndul lor, urau pe greci pentru mîndria şi dis­
preţul lor.
Cauze religioase. Trebuie să avem mai înlîi în vedere că a existat
şi există o mare deosebire de concepţie şi. mentalitate relativ la înţe­
legerea şi trăirea practică a învăţăturii creştine între greci şi latini.
Grecii, înclinaţi spre filozofie şi metafizică, discută dogma creştină,
analizînd-o sub toate aspectele, dar, prin aceasta, ei au căzut uneori
în erezii; datorită acestui fapt, apusenii îi dispreţuiau, socotindu-i năs-
cocitori de erezii şi chiar eretici. Dimpotrivă,, latinii, mai practici, se
ocupă de probleme de cult şi de morală, cum se vede din inovaţiile
lor introduse în cult.
Chiar cînd unitatea creştină era înţeleasă şi exprimată şi în R ă­
sărit şi în Apus la fel, au existat totuşi unele deosebiri ale Apusului
faţă de Răsărit ca: a)) concepţia lui Tertulian că Biserica este o insti­
tuţie administrativă-'pămîntească; b) concepţia Fericitului Augustin
despre determinismul harului în dobîndirea mintuirii ; c) p rim atu l p a ­
p al, s c o s din concepţia Fericitului Augustin din lucrarea D e civ ita te
D ei despre c iv ita s D el şi c iv ita s terren a , papa arogîndu-şi puterea şi
autoritatea asupra celor două c e t ă ţ i ; d) acceptarea tezei despre pu r­
g atoriu , prin papa Grigorie cel M are (590— 604), după concepţia orige-
nistă condamnată ; e) introducerea în Apus a «missei» romane, mai,
scurtă, în locul Liturghiei ortodoxe ; f) acceptarea pascaliei romane în
locul celei alexandrine, stabilită la Sinodul I ecumenic din 325.
In urma publicării H en o tik o n -n lu i ('Evumxov) în octombrie 482, de
către împăratul bizantin Zenon (474— 491), pentru împăcarea monofi­
ziţilor cn Ortodoxia, a izbucnit schisma religioasă dintre Roma şi Con-
sluutinopol, cunoscută sub denumirea de «Schisma acachiană», care a
durut 35 de ani, intre 484 şi 519, şi care a mărit răceala dintre cele
două Biserici.
O nouă răceală s-a produs în relaţiile dintre Roma şi Constanti-
nopol cînd patriarhul Ioart IV P ostitoru l (582— 595) şi-a luat titlul de
 CULTURA THOI.OCilCÂ /'•' i; \s \r i i si \i‘US 56 3

«patriarh ecuinenic» în s in o d u l l o c a l <!<• la <'iu rJan linu pol din 588, fapt
care l-a supărat pe papa Grigoric- I <.-i Mme ţ:>‘>i) (iu i), ju somn de
protest, papa Grigorie cel Mare ;>-a niiiinl pe muc, .*.imi|>Iii, . servus ser-
v o r u m D e i » , p e n t r u a d a do vad ii d e m i h t ......... < i e ş i m , i, d a r , p r i n titlul
de papă, de la Pater patrum, se cuiisidei.i p.iin.uli ,il nil i e(j n i u i Apus
creştin.
Pe lingă acestea, apusenii, erau ,n uzaţi de <pen de unele practici
condamnate de Sinodul II trulan s,m quiniM-xl dm ('««.II ('«<):>, en : celi­
batul clericilor (can. 51 apostoli* şi <,m. li; Inil.m ); consumarea de
animale sugrumate şi de sînge (can. <>,'! şi (./ 11 iil.in) • poslul de sîm-
băta (can. 66 ap. şi 55 trulan) • mînoarea de nu.i şi lu inzü iu simlx'lolo şi
duminicile Păresimilor (can. 56 trulan) ; picl.ue.i Mi ului lom lui sub chipul
unui miel (can. 82 trulan) etc.
La acestea, s-au mai adăugal nllele, pe r . u e le ,dlăm din E n ciclica
p atria rh u lu i F o tie c ă tr e s c a u n c ic arlin-ii-şH din R ăsurii, din anul 867,
dintre care cea mai importantă oslo iuv.iţiil ura greşilii că Sfînlul Duh
purcede «de la T atăl şi d e la l :inl Tilicninc - pe care latinii l-au
adăugat la Simbolul niceo-conslanUuopolil.ui, c u loale că la Sinodul II
ecumenic de la Constantinopol din .»HI , Sfinţii Părinţi au stabilit că
Siînlul Duh purcede numai de la Tal.nl. I’onlru prima oară, adaosul
«Filioque» este semnalat la sinodul I de la Tolcdo, în Spania, din 447,
apoi în sinodul III de la Toledo, din W.). Din Spania, eroarea adaosului
«Filioque», s-a introdus apoi în Franţa, Anglia şi Italia de nord. In
sinodul din noiembrie 809 de la Aquisqrunum (Aachen sau A ix la Cha­
pelle), convocat şi prezidat de Carol col Maro, episcopul Teodulf ele
Orléans a aprobat, din ordinul împăraltilui, adaosul «Filioque» la Sim ­
bolul credinţei, care a fost apoi impus în loi imperiul carolingian.
La Roma, însă, p a p a I.oon 111 ( 71)5— B l {>) a proleslat împotriva lui
«Filioque», socol.indu-1 un a d a o s a r b i t r a r şi a. poruncit să se graveze
pe două plăci de argint Simbolul nicoo-eonstantinopolitan în greceşte
şi latineşte, aşa cum. îl aveau şi-l r o s l o a u grecii, plăci pe care le-a aşe­
zat la intrarea catedralei S f î n l u l P e t r u , dedesubtul cărora a pus să se
scrie : « H aec L e o p o su i a m o r c e l c a iile la O r th o d o x a e U dei» (Eu, Leon,
am pus aceasta din dragostea şi grija pentru credinţa ortodoxă), spre a
sublinia că trebuie să se păstreze c r e d i n ţ a ortodoxă neschimbată.
55 4 IST O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

Introducerea adaosului «Filioque» in întreaga Biserică Romano-

Catolică s-a făcut de papa .B en ed ict V IU (1012— 1024). duminică 14 fe­
bruarie 1014, la cererea împăratului germari H en ric al II -le a ( i0!>2
1024), care a dorit ca la încoronarea sa clin aceasta zF să"se cînte Sim -'
bolul credinţei cu adaosul «Filioque». A cesl adaos a fost unul din mo­
tivele principale ale schismei din 1054.
Prin secolele V III— IX, lista inovaţiilor la line în domeniul cultului
s-a mărit cu încă una : folosirea qzimei sau a plinii nedospite la săvîr-
şirea Sfintei Euharistii, care s-a generalizai în Apu-s abia prin seco ­
lele IX — XI. în Răsărit, s-a folosit totdeauna la Slmta împărtăşanie pîine
jdospită ■— «fermeiituin». ■' “ *
La rîndul lor, grecii erau acuzaţi, cum reiese din actul de excom u­
nicare aruncat de cardinalul Humbert la 16 iulie 1054,_pe masa alta­
rului catedralei Sfînta Sofia din Constantinopol, pentru următoarele :
că sînt simonîaci ,■ că fac eunuci şi-i ridică apoi la episcopat; că rebo-
tează, cum făceau arienii, pe cei ce fuseseră botezaţi în numele Sfintei
Treimi ; că pretind ca donatiştii că numai 1a. greci este Biserica cea
adevărată ; că permit ca nicolaiţii căsătoria preoţilor ; că admit ca se-
verienii, că legea lui Moisi e blestemată ; că au scos ca macedonienii
pe «Filioque» din Simbolul cre d in ţe i; că susţin, ca maniheii, că numai
pîinea dospită dă viaţă etc.
Biruinţa Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor sărbătorită solemn în
Duminica I a Postului Sfintelor Paşti, la 11 martie 843, numită de
atunci «Duminica Ortodoxiei», părea să aducă linişte în Biserica în­
treagă. Pentru aceasta «sinodiconul» Ortodoxiei trebuia cunoscut pre­
tutindeni. Dar, din cauza ostilităţii împăratului Carol cel M are faţa de
hotărîrile Sinodului VII ecumenic, prin aişa-numitele «Libri Carolini»,
de caracter semiiconoclast, importanţa «Duminicii Ortodoxiei» nu a fost
bine înţeleasă şi nici bine primită de Biserica Romei.
Din cele arătate se vede că fondul aşa-zisei «înstrăinări» dintre cele
două Biserici, care a dus în cele din urmă la marea schismă din 1054,
era umil mai grav. Temelia schismei o constituie străduinţa papalităţii
de a acapara in mod abuziv şi exclusiv universalitatea sau catolicitatea
Bisericii, in dauna deplinei Ortodoxii, adică a dreptei credinţe creştine,
precum şi pretenţia papilor la jurisdicţia universală asupra tuturor creş­
tinilor din Apus şi Răsărit.
 C U L T U R A T t i O L O G I C Ă IN R A S M u r Şl M'US 505

Prima fază a schismei ;

disputa dintre p.ihiarlnfl I ofie
şi papa Nieol.io I

Primul conflict care a f ă c l i i im o p u lu i m Ihmhci, ,, losi c H dintre

patriarhul F o t i e (858— 8 6 7 ; 877 BB(>) :,i |>.i; >.t N iro h tc I (B5B B67).
După ce la 11 martie 843, s-a sărbaloiii im litimmic.i I ,i l’o.slului Marc
triumful Ortodoxiei în Imperiul bi'/.ml m inig>i>11 i\ .i ic o n o c la s m u lu i, nava
Bisericii a început să plutească sub pă.sloi ihm piosului patriarh Melodiu I
(843— 847), pe o apă liniştită. Urmaşul *., ni , pal i i.u Iml Ign at ic (847--B58 ,•
867— 877), fiul fostului împărat M/7/îî/7 / (.",11 813), şi-a dat, de aseme­
nea, cea mai mare silinţă să conducă s p i c l>molo Bisericii turma încre­
dinţată păstoriei sale. Dar Jinişlea n-a I<>.>,I do lungă durată, pentru că pa­
triarhul Ignatie, bărbat foarlo o v l a x i o s şi de o m orali laie severă, a trebuit
să lupte nu numai cu clericii vicioşi, ci şi cu c a m a r ila din jurul împăra­
tului, aflîndu-şi duşmani a lîl in i m dul unor d o r i c i cît şi printre puternicii
de la curtea imperială. Col m.ii în v e r ş u n a i adversar al patriarhului Igna-
tie a fost Grigore Asbosl.is, episcop do Siracuza^ aflat sub jurisdicţia
^Patriarhiei de C o n s l.in lin o p o l, u m ilii prin refuzul de a fi admis la solqra,-
n ită ţi, din. cauza di f iin ţe lo r d e lic fe .
Alt duşman al palriarlmIui Ignalie era regentul Bardas, un om c o ­
rupt, unchiul împăiatului Mih.iil III (B42— 867), caruia împăratul i-a în­
credinţat toate Irolmnle statului. Jgnatie, refuzînd m 858, la sărbătoarea
Bobotezei, să dea lui Bardas Sfinţia Împărtăşanie şi împotrivindu-se
spre a fi călugărite cu de-a sila împărăteasa Teodora şi fiicele ei, ştiind
că acestea nu doreau să intre în monahism, a ajuns în conflict şi cu
împăratul, care dorea să îndepărteze pe mama şi surorile lui din palat.
Patriarhul Ignatie, fiind acuzat de conspiraţie împotriva tronului, e dat
în judecată, condamnat, şi la 23 noiembrie este exilat pe insula Terebint.
Partizanii lui Ignatie erau însă numeroşi în Constantinopol. O ceartă
aprigă s-a aprins între partida ignatiană, conservatoare, şi partida libe­
rală, care stătea în legătură cu cei de la curtea imperială. în locul lui
Ignatie, a fost ales pe scaunul de patriarh la 24 decembrie 858, un laic,
F o tie , cu relaţii în ambele partide, prim secretar imperial, şeful gărzii
imperiale, profesor la Universitatea din Bizanţ, un mare erudit, om de
rară distincţie şi curăţie morală, mare teolog şi neîntrecut politician şi

•'t/'Ve.
56ö IST O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

diplomat. Cu înscăunarea patriarhului Folie au venit, pentru Biserica

din Constantinopol şi istoria Bizanţului, zile memorabile.
Noul patriarh, urmărind politica bisericească inaugurată de înain­
taşii săi Tarasie (784— 860), Nichifor I ( 8 0 6 —815) şi Metodiu I (843—
847), pentru a pune capăt disputelor, a convocat un sinod în 859, la
Constantinopol, care s-a ţinut în două sesiuni : prima în 859 şi a doua
în 861. Sinodul s-a întrunit în Biserica Sfinţii Apostoli, fără participarea
lui Ignatie şi a răspuns anatemei rostite conlra lui Fotie de ignatieni,
întruniţi în Biserica Sfînta Irina, cu o contra-anatemă. In urma hotărîrii
luate de sinodul din 859, Fotie a fost recunoscut patriarh canonic, fapt
ce a nemulţumit şi mai mult pe ignatieni, care aveau în frunte pe mi­
tropolitul Mitrofan al Smirnei.
Disputa dintre ignatieni şi Fotie, însă, care alunecase, fără voia
lui Fotie, pînă la schismă, s-a împletit cu tensiunea dintre Roma şi Cons­
tantinopol. Prin scrisoarea sinodală trimisă Bisericii din Roma, patriarhul
Fotie înştiinţă frăţeşte pe papa N icolae I despre alegerea sa. Dar acesta,
om mîndru şi autoritar, era condus de un singur gînd : realizarea uni­
versalismului roman. El a recurs la plastografiile D on aţia lu i C on stan tin
(după 754) şi D e c r e ta le le lu i (P seu d o) Is id o r (după 847), pentru a impune
«ordo catholicus» (P.L., 119, 769— 790) şi spre a dicta suveranilor, cum s-a
exprimat Reginon din Priim (P.L., 132, 86), ca un «papocrat», în sens
feudal, socotindu-se stăpîn peste toţi.
La îndemnul ignatienilor din Bizanţ, dorind să jo a ce rolul de ju d e ­
cător suprem în Biserică, papa Nicolae 1" .s-a declarat pentru recunoaş­
terea ca patriarh a lui Ignatie, pretinzînd că alegerea lui Fotie a fost
necanonică, invocînd faptul ca Fotie a fost înălţat pe scaunul de patriarh
fără să fi făcut mai înainte parte din cler. Prin procedeul acesta, el
căuta să arate întregii lumi creştine că numai lui, în calitate de căpe­
tenie supremă a creştinătăţii, îi revine, în ultimă instanţă, dreptul de
a decide într-o chestiune bisericească a Occidentului şi Orientului.
Pentru împăcarea neînţelegerilor, împăratul, la îndemnul patriar­
hului Folie, a convocat un sinod general la Constantinopol, care a in­
vitai pe loţi p.ilriarliii răsăriteni şi pe papa. Sinodul s-a deschis la m ij­
locul lunii nuii î’iii io t în Biserica Sfinţii Apostoli, ca a doua sesiune
a sinodului din 859, fiind prezenţi 381 de episcop!,. Papa N icolae I a
fost reprezentat în 861 prin episcopii Rodoald de Porto şi Zaharia de
 CULTURA T EO LO G IC Ă ÎN PĂ SA Pi l' ,Ş/ APUS 567

Anagni. A cest sinod a primit în istorii' denumirea do •rcpo^o-osoTepa(primul

— al doilea), fiind considerat conţinu a Ionii sinodului din 859. El a dat
7 canoane.
Sinodul din 861 s-a pronunţat împolriv.i Im Ignnlio, i,ir delegaţii
romani au aprobat şi ei hotărîrile lui, .iduoindu-lo Iu eimoşlinţa papei.
Dar Papa Nicolae I, înştiinţat do Irimisul 11n|>.11 ,ilului, l,eon, voit
să consimtă ia cele petrecute în sinodul din !'.(»I. Id n convocat in 803
un sinod ţinut la Lateran, în caro papa <i de/,ipiolnif (mula trimişilor
săi la sinodul din 861, care ar 11 copilului ni l<i(,i situaţiei dale şi a
e x c o m u n ic a t p e p atria rh u l F o lie şi l<>l ch -m l ştiu, rocunascînd ca ade­
vărat patriarh pe Ignatie, anulînd lolod.ilii hofiiiiiilo sinodului din 861.
Primul pas de schismă l-a făcui deei pupa Nicolae I, prin sinodul
de la Roma din 863 şi prin scrisorile lihnise ullerior patriarhului Fotie
şi patriarhilor din Răsărit.
Papa Nicolae I a suboslim.il, ins.i, pulonut <l<> luptă a adversarului
său ele la Constantinopo], ciici patriarhul Folie a apărat cu demnitate
şi dîrzenie autonomia scaunului de ( ‘onsluni inopol faţă de amestecul
necanonic al papei, cure a piodu,s începutul schismei dintre cele două
Biserici. Patriarhia do (.'onsluulinopol ,i şliut să-şi cîştige în decursul
timpului putere şi mart' cinslo. I ii jurul oi, au făcut zid de apărare masa
compactă a droplerodineioşilor, iar în spatele scaunului patriarhal se
găsea puLoroa imperialii ortodoxa a J>i'/.anţului. Atît Imperiul cît şi B i­
serica păşeau pe un drum promifiilor: este timpul extinderii acţiunii şi
influenţei Bizanţului, ortodox în lumea slavilor. în această grandioasă
acţiune constă măreţia şi însemnătatea patriarhului Fotie. Meritul deo­
sebit al acestui distins şi erudit patriarh, este că el, ca nici un alt bărbat
al acelui veac, a avut simţul fin să prevadă însemnătatea capitală a
acestei mari misiuni.
Pînă la 866, cînd papa Nicolae I, prin adresa ostilă din. 13 sep­
tembrie, a dat Bisericii bizantine o nouă lovitură, Fotie n-a ţinut sea ­
mă de supărarea papei. Curîncl însă a aflat cu surprindere că Roma
papală s-a grăbit să satisfacă cererea principelui bulgar Boris-Mihail I
(853— 889), care, de teama ele a nu ajunge, în urma ascultării şi a de­
pendenţei bisericeşti de Patriarhia do Constantinopol, şi sub stăpînirea
politică a Bizanţului, s-a adresat alit regelui Ludovic II (850— 875) al
Germanici, cît şi papei Nicolae I, rugîndu-i să trimită episcopi şi preoţi
565 IST O R IA B ISE R IC II U N IV ER SA LE

latini în Bulgaria, şi să-i răspundă totodată la cele 106 întrebări refe­

ritoare la credinţa creştină. Papa a trimis o misiune, în frunte cu episcopii
Paul şi Formosus şi răspunsul la cele 102 întrebări ale bulgarilor, cu­
noscut sub titlul de R ep o n sa a d co n su lta B u lgaroru m . Odată cu intrarea
episcopilor şi preoţilor latini în Bulgaria, a fost introdus şi ritul latin,
iar preoţii greci, care s-au ostenit la convertirea bulgarilor, au fost
alungaţi. ’ .......
Aflînd de aceste acţiuni ale papei Nîcolae I în Bulgaria, în En­
c ic lic a adresată în primăvara anului 867 patriarhilor din Răsărit, pa-_
triarhul Fotie combate inovaţiile^ latinilor şi invită pe patriarhii răsă-
riteni la un sinod, care avea să se ţină la Conslantinopol. Fotie îşi e x ­
primă îndeosebi indignarea faţă de felul cum au intrat latinii în Bul­
garia, spunînd ca au intrat «ca nişte lupi», nimicind toată truda şi munca
preoţilor grecL Ei mai acuză pe latini pentru următoarele : 1. că postesc
sîmbăta ; 2. că despart prima săptămînă a Postului Mare, de restul luit
mîncînd în acea săptămînă lapte, ouă şi brînză'; 3. că încep Postul Mare
miercuri şi nu luni ; 4. că dispreţuiesc pe preoţii răsăriteni pentru faptul
că sînt căsătoriţi şi nu ţin celibatul ca în Apus ; 5. că nu recunosc un­
gerea cu Sfîntul Mir făcută de preoţi, ci numai mirungerea făcută de
episcopi ; 6. că, fapt mult mai grav, au falsificat învăţătura despre Sfînta
Treime, in ix o d u cîn d in S im b o lu l c r e d in ţe i a d a o su l « F ilioqu e» şi că în
felul acesta strică credinţa ortodoxă prin măsuri unilaterale.
Sinodul convocat de patriarhul Fotie s-a ţinut în vara anului 867,
la Constantinopol, în prezenţa celor doi împăraţi, a membrilor Sena­
tului, a reprezentanţilor celor patru patriarhii din Răsărit şi a o mul­
ţime de episcopi, preoţi şi călugări, fiind de faţă şi trei reprezentanţi
ai Bisericii Romei, anume arhiepiscopii din Ravena, Trier şi Colonia
(Köln). Pentru amestecul necanonic în Patriarhia de Constantinopol, fapt
care a provocat schisma dintre cele două Biserici, şi pentru faptele să-
vîrşite de T rim i ş ii săi în Bulgaria şi «inovaţiile» latine, papa N ic o la e I a
fo s t ex c o m u n ic a t, iar «inovaţiile» bisericeşti declarate eterodoxe. Hotă-
rîrile sinodului din 867, semnate de cei doi împăraţi, de senatori şi de
aproape o mie de episcopi şi clerici, au fost duse la Roma de fostul
legat papal Zaharia, episcop de Anagni, ridicat de Fotie, după excom u­
nicarea rostită contra lui de papa Nicolae I, la demnitatea de arhiepis­
cop de Calcedon, şi de episcopul Teodor de Cizic.
 C U L T U R A TH()!,O CiICj\ IN \S.\RII U'IIS 5 69

In Apus, hotărîrile sinodului din i>(>'/ ........ u\ ni, ms.i, ecoul aşteptat.
Papa Nicolae I a profitat de aceasl.'i . \ i l u , i | M \ m ocnind prin io«ilo m ij­
loacele să cîştige aderenţa întregului ( >. <i<h 111. F.piseopii şi monahii
franci, care treceau în acea vreme di --pi <<-i m , u invaţaţi l o o l o g i din
Apus, ca Ratramnus din Corbie, Aonou Hm Pmis şi ,iHh, up.n.i «(iu<*s
catholica,», precum şi ««Fi’l ioque», a l c u l u i m l •.......-i i p o l e m i c o , <. ml î i i d sa
răstălmăcească învinuirile aduse Bisoiiiii I<>i vi ,ieii-/md pe (poci de ele-
rodoxii intolerabile.
La 13 noiembrie 867, însă, pap.i Ni< <>l,n- I \i ,i m e h e i a l viaţa pu-
mîntească. La Constantinopol, asasinau-a .. ..........lului Mihad ¡11, la 23
septembrie 867, a provocat o schimbare Iu hm a al il a situaţiei politico,
cît şi a c e l e i bisericeşti. Noul imparul, \ iim I<- I ^'iucctloiicunul (867—
886), s-a interesat, asemenea majorităţii ba,si Ici l<u liiz.inlini, do treburile
bisericeşti. Văzînd, însă, că patriarhul Folio n m-Iu/.,i iniparlaşirea, cu
ocazia încoronării, pe motiv că a purlioip.il Iu complotul de asasinare
a predecesorului său Mihail III, a dispus <I<-ţ>iiii<■iou şi internarea aces­
tuia într-o mînăstire. Se pare cu prin .vsllH do masuri dorea să reia
relaţiile cu papa A d rian II (867— 87?.), suecesoiul pupei Nicolae I. La
23 noiembrie 867, patriarhul Ignat io u losl loudus po scaunul patriarhal,
iar papa Adrian al II-lea a anulat parţial deci/iile sinoadelor din 859.
8 Jl^ şi 8 6 7 . J J n sinod ignatian, ţinut Iu ( 'onst.uilinopol în 10 iunie 868,
l-a condamnat pe Fotie, învinuindu-l do «uzurparea» scaunului pa­
triarhal.

Sinodul VIU ecumenic

După ce a fost readus pe scaxinul patriarhal, tguulio, doroa reabi­

litarea printr-un sinod general. A sUeLJ a ? ..ojJonil)ric «09, s-a ţinut la
Conşţantinopol ni VTT.l'Jjia^sjnnd tuuim rîn r. Iu curo au participai deTe-~
JŢaţii împăiatului..fr-afte-şj...aX-papei-Adrian H, intre caro şi Anastasie'”
Bibliotecarul, aceştia avînd juisiunoa de a impune întîietatea scaunului
de~Tâ Som a . Dar, la deschiderea sinodului, au venit doar 12 episcopi şi
abia spre sfîrşitul sesiunii, la 28 februarie 870, numărul s-a urcat pînă
la 102. Patriarhul Fotie a fost ana tom a tiza t. Cu privire la deosebirile
teologice şi practice ale latinilor, nu s-a spus nici un c u v î n t ; în schimb
între canoanele sinodului, 14 sînt. recunoscute de greci şi 27 de latini.
In canonul 21, se spune limpede ca «Dumnezeu a pus în Biserică cinci
570 IST O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

patriarhi egali între ei» (Mansi XVI, MO), aşa că primatul papal era
înţeles numai în sens onorific.
La trei zile după închiderea sinodului a sosit în capitala Imperiului
bizantin o delegaţie bulgară, cu în treb area: de cine aparţine canonic
Biserica bulgară, de Roma sau de Consianlinopol ? Cauza care a de­
terminat pe cneazul Boris-Mihail să trimită o delegaţie la Constan-
tinopol a fost provocată de nemulţumirea refuzului Bisericii Romei, do
a acorda Bisericii bulgare autonomia, precum şi de împotrivirea Romei
de a sfinţi pe unul din candidaţii aleşi de Boris, pentru scaunul A rhie­
piscopiei bulgare. Cu tot protestul legaţilor papali că Bulgaria ar face
parte din Iliricul «papal», reprezentanţii celor patru patriarhii ortodoxe,
în frunte cu Ignatie, s-au pronunţat în favoarea Bisericii bizantine, iar
împăratul V asile I Macedoneanul însărcina pe Ignatie să sfinţească pe'
seama Bisericii bulgare un arhiepiscop în persoana unui anume Iosif şi
zece episopi. Biserica bulgară a recunoscut dreptul de jurisdicţie al Pa­
triarhiei de Constantinopol, bucurîndu-se, 1a. rîndul ei, de o oarecare
autonomie.
Intre timp, împăratul Vasile I Macedoneanul şi-a dat seama de
netemeinicia atitudinii sale faţă de Fotie. Din locul exilului său, la Ste-
nos, Fotie a continuat să întreţină o intensă corespondenţă cu nume­
roşii săi prieteni, fiind la curent cu toate evenimentele mai însemnate,,
politice şi bisericeşti. In mai multe rînduri, chiar împăratul i s-a adre­
sat, cerîndu-i sfat. Cîştigînd încrederea şi favoarea împăratului, acesta
a dispus în 875 ca Foiie .să se întoarcă în capitală, încredinţîndu-i instru­
irea celor doi fii ai săi. La stăruinţele împăratului, s-a făcut şi împăcarea
dintre Ignatie şi Fotie, căci între ei personal, nu fusese vreo discordii'.
La 23 octombrie 877, patriarhul Ignatie a murit, iar după trei zile
a fost reaşezat pe scaun patriarhal Fotie, spre bucuria ierarhiei şi a
creştinilor din Răsărit. Singurii ierarhi care au refuzat împăcarea cu
Fotie, au fost mitropoliţii Mitrofan al Smirnei şi Stylian al Neocezareei.
Cea dintîi grijă a patriarhului Fotie a fost convocarea unui sinod,
<a re să revizuiască condamnarea rostită contra sa de sinodul din 869—
!>70. Sinodul s-a deschis în mod solemn în octombrie 879, în Biserica
Stiniei Sofii, în prezenţa a 383 de episcopi şi a delegaţiilor celor patru
patriarhii di:i Răsărit. însuşi noul papă Io a n V III (872— 882), succe­
sorul lui Adrian II, a recunoscut pe Fotie ca patriarh, trimiţînd delegaţi
 c u i , tui\'A r a o i o a i c A în r ă s a u i t %i a p u s 571

la Constanlinopol, cu condiţia ca Folie» su ocară ierlare pontifului ro­

man şi să-i recunoască dreptul de jurisdicţii' asupra I’, ¡sericii bulgare.
Sinodalii anulară tot ceea ce s-a bolăril conlr.i lui I■<)Iio Iu sinodul din
869— 870, ştergînd acel sinod de pe lisla .sinoadelor, proclamînd sinodul
din 879— 880 ca «al V lll-ie a sinod ecumenic--. Mai dopai Io, sinodalii au
hotărît ca Simbolul de credinţă să ramiiiă i i i loi mu in oare ,i lo.sL re­
dactat la Sinoadele de la N iceea (32:1) şi <'onslanl i n o p o l (381), deci fura
adaosul «Filioque». Sinodul a boliiril c,i c e l e domi scaune, col de la
Roma şi cel ele la Constanlinopol, sini e g a l e i i i d r e p l uri. Sinodul a mai
hotărît că acela care nu va r c c u u o . i ş l e |!r | ;o l i o c,i patriarh canonic,
sau s-ar opune acceptării deciziilor d a l e , s . i Iii» lovii de anatemă."în"
total, sinodul a dat trei canoane.
Toate hotăririle acestui sinod, închei,¡b- iu marlie 880, au fost luate
cu consimţămintul delegaţilor p a p a l i , in speranţa că Fotie, va re ­
cunoaşte, în schimb, autoritatea p a p e i , precum şi dreptul acestuia de
jurisdicţie asupra Bisericii b i i l g . i i e . boii,-, însă, n-.a avut nici un motiv
să recunoască autoritatea R o m e i , iui in privinţa problemei bulgare, a
precizat că aceasla nu cade m competenţa iui sau a sinodului, ci în
aceea a împăratului, avîud in v e d e i e ca acesta, prin dependenţa B ise­
ricii bulgare do Constantinopol, puleu întreţine şi relaţii politice ami­
cale cu acest slal. A f a r ă d e «lee.i.sbi, sinodul nici nu ar fi putut hotărî
cev a în problema bisericii bulgare din cauză că bulgarii, încă din 870,
au alungai pe episcopii si preoţii latini din ţara lor.
Allînd de loale acestea, atit. din partea delegaţilor săi, cit şi din
partea nemulţumitului Stylian, papa Ioan VIII voia să-l anatematizeze
pe patriarhul Fotie, dar faptul nu s-a realizat. Papii următori au co n ­
siderat sinodul din 879— 880 numai ca un «pseudosinod folian».
In Bizanţ, urmaşul împăratului Vasile I, fiul său, L co n V I F ilo z o fu l
(886— 912), ucenic al patriarhului Fotie, a dorit să aibă lîngă sine un
nou patriarh, apropiat de vîrsta, sa, şi a îndemnat pe Fotie să se re ­
tragă din scaun. Inlr-adevăr, la 27 septembrie 887, patriarhul Fotie s-a
retras din scaunul patriarhal, spre a se dedica studiului teologiei. în
locul său a ajuns patriarh fratele im puroiului, Ş tefa n (886— 893), care a
păstrat hotărîrile sinodului din 879....880, veghind mai departe asupra
«ortodoxiei» şi a unităţii Bisericii. Numai papa F o rm o su s (891— 896),

L
572 IS T O R IA B ISE R IC I! U N IV ER SA LE

fost legat papal în Bulgaria, şi-a exprimat nemulţumirea prin roslin\i

anatemei asupra «rebelului» Fotie, reînnoind astfel schisma.
în ceea ce priveşte «sinodul VIII ecumenic», el constituie acum o
problemă istorică, latinii acceptînd sinodul din 869— 870, iar bizantinii,
sinodul 879— 880. Cu timpul s-a înţeles că nici unul din cele două si-
noade nu au avut ca obiect chestiuni referitoare la întreaga Biserică,
ci doar un conflict între două Biserici, aşa că pînă la urmă s-a renunţai
la denumirea specifică de «sinodul al V lll-le a ecumenic», fiind consi­
derat în Răsărit ca «sinodul de la Sfînta Sofia». Astfel, în îndrumarea
Patriarhiei bizantine către cneazul Vladimir al ruşilor, din 988, se pre­
cizează că trebuie să respecte credinţa ortodoxă şi hotărîrile «celor
şapte sinoade ecumenice» şi să se ferească de învăţătura latinilor ( C r o ­
n ic a lui N esto r, pe la anul 988). La fel, în Apus, cardinalul Humberl.
recunoştea, în 1054, că în Biserică sînt de respectat «cele şapte sinoade
ecumenice» (P.L. CXLIII, 1004), ştiind şi el despre «ortodoxie» şi «cre­
dinţa ortodoxă».

BIBLIOGRAFIE
V. P e r i , II R is ta b lim e n to , d ell' u n io n e d e l l e C h ic s e n e ll’ 879— 880. II c o n c ilio d i
S. S o ţia n e ll e s t o i i o g i a î i a m o d e r n a , în A nuarium historial Conciliorum (AHC), XI
(Paderborn, 1979), p. 18— 37.
J . M e i j e r, T h e P h o tia n S y n o d o f u n ion , of 879— 880, în « C h riste lijk O oste» 2
şi 24, 1972, p. 77— 9 4 ; 150— 170.
O. B e r t o 1 i n i, R o m a e i L o n g o b a r d i, Rom a, 1972.
P. L e m e r l e , L e p r e m ie r h u m a n is m e b y z a n tin , Paris, 1971.
G. M o r a v c s i k , D ie N a m e n lis te d e r b u lg a r in c h e n G e s a n d te n a m K o n c i! vont
J a h r e 869— 870, în Studia Budapestini, 1967, p. 127— 138.
B i h 1 m e y e r-T ü c h 1 e -V i c a i r e, op. cit., t. 2, 1963, p. 104— 108 şi bibliografi,!,
p. 358 ş.u.
-, G. O s t r o g o r s k y , H is to ire d e ¡'Etat b y z a n tin . Trad. fran çaise par J . Gouillard,
P aris, 1956.
E. A m a n n, L 'é p o q u e c a r o lin g ie n n e , t. V I de ¡'H istoire d e ¡'E g lise pu bliée
sous la d irection de Aug. F lich e et V . M artin, Paris, 1941, p. 465— 501.
E. A m a n n , A u g . D u m a s , L 'E g lise a u p o u v o ir e d e s la ïq u e s (888— 1057), !.
V II d e ¡'H isto ire d e ¡’E g lis e pu bliée sous la d irection de Aug. F lich e et V. M artin,
P aris, 1940, p. 111— 152.
M. J u g i e, L e S c h is m e b y z a n tin . A p e r ç u h is to r iq u e e t d o c tr in a l, P aris, 1941.
F r. D v o r n i k , L e S c h is m e d e P h o tiu s. H is to ir e e t ¡ è g e n d e , B ru x elles, 1939 şi
<'di|iil(' noi, Cam bridge, 1918 şi Paris, 1950~şi 1955.
I d o m, r.cs lé g e n d e s d e C o n sta n tin e t d e M é th o d e v u e s d e B y z a n c e , Paris, 1930,
.t. 1! o d s (| u e t, ¡.’u n ité d e ¡’E g lis e e t le s c h is m e g r e c , Paris, 1913.
C li.-.I. l l e f c l e , L. L e c l e r c q , H is to ir e d e s c o n c ile s , t. IV , l, Paris, 1911, p.
481— 512. ■ '
C ardinalul J . H e r g e n r o t h e r , P h o tiu s, P a tr ia rc h v o n C o n s ta n tin o p e l. S ein
L e b e n , s e in e S c h r ilte n un d d a s g r ie c h is c h e S c h is m a , Regensburg, 1867.
D. S t r e m a n, C o n s ta n tin o p le IV (869), Paris, 1867, p. 322.
 OU/.TU/M T/.Oi,OG/C A ÎN R Ă SĂ R IT ţ>7 APUS 573

/n lim b a tom u n u : l’r. I’jo f. M. Ş e s a n, P a tria rh u l l!n lie şi R o m a , în «M itropolia

A rdealului», V (1900), nr. '/ ¡¡, p. 535— 559.
T. M. I’ o |>i‘ .%r ii, G e n e z a ş i e v o lu ţ ia s c h is m e i, în «O rlodoxi.i», V i (1954), nr.
2 — 3, p. 163 217.
I d e m , S en su l s c h is m e i ş i a l u n irii B is e r ic ilo r , in O in ai/iu M itr o p o litu lu i N ic o la o
B ă la n , Sibiu, 19 Hi
I (I c ,n, T .nciclica p a tria r h u lu i F o t ie c ă i re ¡xih un h ii m ie n t a li (i>07), în «Studii
T eo lo ţiirc», I (1930), nr. 2, p. 56— 76
i
Pr. A'.i'.l V i n r i‘ I I o n ţ ă, S in o d u l d c la C o n sta n t in o p o l clin 879— 880 ş i a c t u a li­
t a te a lin ia i ii ilm Ini, î n «Studii T eo lo g ice», X X X . I V ( I !>(!’■!), nr. 3 4, p . 174— 185.
l’ r. I’rnf, li ii r l i r a n i ş t e , S c h is m a şi c iillu l creştin , în «O rtod oxia», X I (1954),
nr. 2 3, |>, :<r,o '.’,99
li. I' o |>o v i c i, op. cit., t. 2, Bucuroşii, 1!>’.«>, p. 35(i 3(iiî.
V 1. CI u i' I I e e, P a p a lit a te a s c h is m a tic ă . Trad. în rom ănoşle de M itrop olitu l Iosif
Ghoorţilii.in, Bucuroşii, 1906
I Vnl nt folosirea cu vîntu lu i « o rto d o x » .şi l.i lalini pinii în 1054, v e z i: Pr. Prof.
M . Ş <• s .1 n, in «M itropolia A rdealului», I (1950), nr. I
I d o in, in «O rtodoxia», X III (1961), nr. 2
I d e m , O r to d o x ie . H is io ir c d ’un m o l, în «Mi na», l’.iris, 1970, nr. 4, p. 425 ş.u.

Schisma cea mare din 1054.

Patriarhul Mihail Cerularie şi papa Leon IX *

P r i m a f a z ă a schismei s-a pelrecul î n urma evenimentelor biseri-

ceşli d i n a n i i 863 şi 867. A doua fază a schismei dintre Biserica Apu­
sului şi Biserica Răsăritului s-a c o n s u m a t sîmbătă 16 iulie 1054, la Con-
stanlinopol, cînd cardinalul H u m bcrt, delegatul papei L eo n IX (1048—
1054) a aruncat, la începutul Liturghiei, pe masa altarului Sfintei Sofii
■actul do analemalizare a patriarhului M ih ail C e ru la rie (1043— 1058), a
clericilor şi a credincioşilor Bisericii Ortodoxe. De atunci, despărţirea
dintre Biserica Răsăritului şi Biserica Apusului e cunoscută în istorie sub
numele de S ch ism a c e a m a r e din 16 iulie 1054. Evenimentele care au
contribuit la acest trist şi dureros eveniment, ale cărui consecinţe au
rămas pînă astăzi în viaţa celor două Biserici, s-au petrecut după cum
urmează :
După înlăturarea patriarhului Folie în 887, deşi raporturile dintre
Biserica Răsăritului şi Biserica Apusului au devenit mai bune, iar rup­
tura era încă formală, la o înţelegere desăvîrşită nu s-a mai putut ajunge.
Tensiunea dintre cele două Biserici a crescut uneori, cum s-a întîmplat
la 893, cînd, în urma unei înţelegeri care a intervenit între papa For-
m o su s (891— 896) şi ţarul S im eo n al bulgarilor (893— 927), Biserica Bul­
* C ap itol re d a c ta t de P r. p ro i. T, B o tio i/a c şi î ’r. prof. lu a n R ă m u r e a n u
57 4 IS T O R IA BISE R IC II U N IV E R S A L E

gariei a fost din nou supusă jurisdicţiei Bisericii Romei. Episcopii şi

preoţii greci sînt din nou alungaţi din Bulgaria, locul lor fiind ocupai
de preoţii latini.
Fiul şi urmaşul lui Simeon, însă, ţarul P etru (927— 969), a reluat din
nou legăturile de prietenie cu Bizanţul, iar din 927TTnrudindu-se cu cei
de la curtea imperială, prin căsătoria sa cu o principesă bizantinii,.
M aria Lekapena, Biserica bulgară a rupt definitiv legăturile cu Biserica
Romei, alungind din ţară pe toţi preoţii latini.
Papalitatea s-a amestecat şi în certurile ivite la Constantinopol în
jurul ocupării scaunului patriarhal, mărind astfel ura Răsăritului orto­
dox contra Apusului catolic.
împăratul R om an I L e k a p e n o s (919— 944), coregentul împăratului
C on stan tin V II P o riiro g e n etu l (913— 919 • 944—959), imitînd pe împă­
ratul Leon V I Filozoful, a ridicat pe scaunul patriarhal în 933 pe fiul
său T e o lila c t (931— 956), înlăturînd pe venerabilul patriarh T riton, care,
de la 928, deţinea această demnitate. Pentru ca acţiunea lui să fie ca­
nonică, el a crezut potrivit să se adreseze Bisericii Romei, rugînd pe
papa Io a n X I (931— 936) să recunoască pe noul patriarh. Papa s-a gră­
bit să satisfacă dorinţa împăratului. După moartea nevrednicului Teo-
filact, patriarhii următori n-au voit să se supună Romei, încît dezacor­
dul dintre Roma şi Constantinopol, a devenit şi mai pronunţat. Patri­
arhii S isin ie II (996— 998) şi S erg iu II (999— 1019), au înnoit E n ciclica
lui Fotie din anul 867 contra latinilor, răspîndind-o în Biserica Orto­
doxă. Din ordinul patriarhului Sergiu II, numele papei a fost şters din
dipticele Bisericii de Constantinopol. Motivul ce l-a determinat pe pa­
triarhul Sergiu II la acest fapt â fost provocat de papa B en ed ic t V III
(1012— 1024), care, la insistenţele împăratului german Henric II (1002
1024), a admis introducerea adaosului «Filioque» în Simbolul credinţei,
duminică 14 februarie 1014.
Atmosfera dintre Roma şi Constantinopol a devenit tot mai încăr-
cală, cînd orientalii au luat cunoştinţă, la începutul secolului XI, că
în Bisi lira de Apus, pe lîngă «inovaţiile» condamnate de Fotie în E n ­
c ic lic a din ii(>7, s-au mai introdus şi altele. Cea mai gravă a fost în tre-
b u in ln ieii u/im c.i in lo c u l p lin ii d o s p ite , la săvîrşirea Sfintei Euharistii,
deci introducerea unor obiceiuri mozaice în creştinism, apoi faptul că
 u
CU I.TU RA l' P O L O G I C Ă Î N R Ă S Ă R I T Ş I A P U S _____________________ 575_

mîncau sîn<jc' şi animale sufocate şi ca nu cinlcin «Aliluia» în Postul

Mare.
in secolul XI, in locul papei Nicolao I, so dlla pe scaunul Romei
un reprezentant 1¡pie al reformei cerule în Hisorica Romano-Calolică
de mînăsliiea C'luny din Franţa, papa L co n IX (I04ÎÎ....1054), bar hat care
a luptai din răsputeri să ridice autoritatea papalităţii ; la Constantinopol
pe S( auriul patriarhal se afla M i h a i 1 CJ cni la ri c (1043— í 058), bărbat am­
biţios, auldi iltir şi energic. Pînă să ajungă palriarh, Mihail Cerularie a
jucal şi un mare rol politic în ConslantinopoJ. in timp ce în fruntea
celor două l'usorici se găseau doi bărbaţi cu înclinări polemice şi auto­
ritare, puterea imperială o deţinea în i>ix<i11ţ C on stan tin IX M o n o m a h u l
(1042 4¡>54), monarh slab şi lipsit de energie.
IMin «do iubirea de patrie şi de dorinţa de a comanda tuturor»,
avînd prolenţia, după cum spune Miliail Ps«4]os, «de a mişca dintr-o
încruntare de sprîncene, cerul şi Olimpii], conştient de mărirea şi glo­
ria scaunului său, Mihail Cerularie era holărît la luptă cu adversarul
sau do la Roma, trecînd peste ţoale obstacolele». Cu toate că puter­
nicul său adversar, papa León IX al Romei, avea colaborator pe cel
mai inlransigont reprezentant al curentului antibizantin, cardinalul H um -
b c il, Miliail Cerularie nu s-a intimidai.
ConllicLul din secolul X I dintre Roma şi Constantinopol a pornit
de la faptul că în Sicilia şi în Italia de sud, de sute de ani interesele
Bizanţului or Iod ox se ciocneău~cu'' ccle“ ăle~ papei şi ale monarhilor:
apuseni. Patriarhia de Constantinopol, „avea în secolele IX — X cinci
mitropolii şi 31 de episcopii sufragane organizate în arhiepiscopia gre-
"ce a sc a clin sudul Italiei.
Profitînd de slăbiciunea împăraţilor bizantini, care au urmat după
V asile II Bulgaroctonul (976— 1025), normanzii din Sicilia şi Italia de
sud chemaţi aici de papă în secolul X I pentru a alunga pe arabi, au
căutat să se întindă spre nord, în dauna statului papal din centrul Italiei.
Sprijiniţi de împăraţii germani, dar mai ales de ideologia reforma­
toare a mînăstirii Cluny din Franţa, de a reforma moravurile decăzute
ale clerului catolic şi a asigura prestigiul papalităţii, papii deschid lupta
contra normanzilor, unde trăiau alaiuri de credincioşii de rit latin şi
credincioşi de rit grec. Combătînd simonia şi concubinajul, papa León IX,
care se angajase şi în acţiuni militare, s-a izbit în sudul Italiei de că­
576 IST O R IA BISE R IC II U N IV E R S A L E

sătoria clericilor greci, care dădeau slab exemplu preoţilor latini, fapl
pentru care îi numea «nicolaiţi». Papa impune ritul latin şi preoţilor
greci, iar polemica latină începe să atace pe greci pentru unele pretins;'
«inovaţii».
Acţiunile normanzilor, atingeau însă şi interesele Imperiului bi­
zantin. Pentru a lupta contra normanzilor, papa Leon IX s-a aliat cu
împăratul Bizanţului Constantin IX Monom aii ul, fără să poată, însă,
alunga pe normanzi din Italia de sud şi din Sicilia. între anii 1051—
1054, papa Leon IX a călătorit de patru ori în sudul Italiei, iar în 1053,
fiind învins, a fost făcut prizonier la C ivilaie de Robert Guiscard
(1015— 1083), ducele normanzilor.
Conflictul dintre papa Leon IX şi patriarhul Mihail Cerularie a luai
naştere din cauza acţiunii nesocotite a-papei, care, în urma hotărîrilor
sinoadelor catolice de la Siponto din 1050 şi 1053, desfiinţează A rhie­
piscopatul grec din sudul Italiei, încadrîndu-1 în Arhiepiscopia latină de
Benevent. Faptul acesta nu-1 neagă istoricii romano-catolici, dar îl trec
sub tăcere. Pe lîngă aceasta, învinuirile aduse clerului grecesc căsă­
torit din Sicilia şi din sudul Italiei, fricţiunile neîncetate dintre cele două
rituri, precum şi intenţia papei Leon IX de a cuceri sudul Italiei, transfor-
mîndu-1 într-un patrimoniu papal, erau tot atîtea motive pentru ultima
lupta dinaintea schismei din 1054 a celor clouă Biserici.
Provocat de măsurile papei Leon, care a desfiinţat Arhiepiscopia
greacă din sudul Italiei, patriarhul Mihail Cerularie porneşte o luptă
înverşunată contra papalităţii. Informaţiile latine acuză pe Mihail C e­
rularie că ar fi interzis în 1053 ritul latin la Constantinopol, dar ele
nu sînt confirmate de izvoarele greceşti. Din îndemnul lui Mihail Ceru-
larie, învăţatul arhiepiscop L eo n d e O h rid a, în Bulgaria, trimite o scri­
soare polemică episcopului latin Io a n d e Trani, în Apulia, prin care
combate erorile latinilor. Scrisoarea, ajungînd în mîna cardinalului Hum­
bert, după ce a fost tradusă în latineşte, a fost înmuiată papei Leon IX.
De asemenea, N ich ita P cctora tu l (Pieptosul), stareţul mînă^stirii S t a ­
dion din Constantinopol, combate violent pe latini.
i.umd cunoşlmţă de polemicile greceşti, papa Leon IX, prin nişte
scrisori care «înIrec măsura», răspunde foarte distant patriarhului. Se
pare că alil epislola papei Leon cît şi alte două scrisori polemice sînt
opera pălimaşe a cardinalului Humbert. «Cînd cineva se desparte de
 CU LTU RA T E O L O G IC Ă ÎN R Ă S Ă R IT S I APU S 577

Biserica Romană, afirmă papa Leon IX, acela nu mai formează Biserica,
ci e conciliabul de eretici, o adunare de schismatici, o sinagogă a sa ­
tanei. Să ştie patriarhul că fără aprobarea papei, nici nu are drept să
existe, căci aşa cum împăratul Constantin cel Maro a predat, papilor
pul o rea să conducă pe principii păinîntoşli, ¡ol. aşa răspunde şi de Bi­
serică. Nn trebuie să fie atît de lipsit Ti do respect Biserica de Răsărit,
ea cart' a fost moleşită de plăceri şi de îndelungata odihnă, în timp ce
papa a apărat-o de atîtea erezii. Apostolul l'olru şi urmaşii lui (papii)
pot judeca toată Biserica, dar pe oi nu-i judecii nimeni. Împăratul în­
suşi Irobuio să fie ca un fiu ce se înloarce umilii, la maica sa».
împăratul Constantin IX MonomuluiI, ştiind prea bine că în Sicilia
şi in Italia de sud, unde se aşezaseră ..........¡uzii la începutul sec. XI,
se încrucişau de veacuri interesele color două rituri bisericeşti, a căutat,
din consideraţiuni politice, să împace lucrurile, hotărînd convocarea
unui sinod la Constantinopol, în caro să se discute «inovaţiile» imputate
apusenilor do către răsăriteni. Papa l.oon IX a acceptat propunerea îm­
păratului şi a trimis Ia începutul lui ianuarie 1054, o delegaţie papală
la Constantinopol, în Triuite cu ¡lunib<'rt, cardinal de Silva Candida, can­
celarul /'Vodenc şi arhiepiscopul I'clm de A m alii. Nenorocirea a fost că
şeful delegaţiei, cardinalul Ilumbert, era un om mîndru şi îngîmfat,
care nu putea şuieri pe greoi. Sosind la Constantinopol, delegaţii latini
s-au prezenlal imparul ului Conslanlin IX, care-i primeşte cu onoruri,
mărîndu-le şi mai mult orgoliul, ilum bert şi ceilalţi delegaţi au fost
găzduiţi în minăslirea Siudion din Constantinopol, unde stareţul ei, Ni-
chita Pectoralul, iaTiisistenţele împăratului şTînInteresul păcii religioase,
retrage şi arde cele două scrieri ale sale contra latinilor, în care combă-
tea : azim a, c e lib a tu l şi n e r e s p e c ta r e a postu lu i m a re la fel ca ortodocşii.
Epitetele injurioase adresate lui Nichita Pectoralul şi tonul violent
folosit în dialog de cardinalul Humbert —•«cîine murdar, muşcă-ţi limba»,
arată îndestul ura lui Humbert faţă de greci. Chiar cercetătorii şi isto­
ricii catolici se miră cum de a putut papa Leon IX trimite în delegaţie
la C on stan tin op ol n işte s o li atît d e aro g an ţi, v io le n ţi şi m in ări, c a c e i
de mai sus.
Patriarhul Mihail Cerularie, ştiind că nu se poale aştepta la nimic
bun din partea delegaţilor latini, le-a comunicat că toate chestiunile
şi neînţelegerile bisericeşti vor fi discutate în sinod.
37 — Istoria bisericească
57 8 IST O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

Pierzînd răbdarea şi încurajat de atitudinea şovăitoare a împărţi­

tului, care, de dragul prieteniei cu Roma, era dispus să-şi sacrifice p a ­
triarhul, cardinalul Humbert a compus fără autorizarea papei Leon <il
IX-lea, care murise la 19 aprilie 1054, un lih e l, un act de excomunicări'
a patriarhului Mihail Ceruiarie, a arhiepiscopului Leon de Ohrida, a c ă ­
lugărului Nichita Pieptosul (Pectoratus), autor al mai multor scricsri
polemice contra latinilor, precum şi contra tuturor acelora, care se vor
asocia cu aceştia. Cu această sentinţă de excomunicare, s-a strecurat
în ziua de s îm b ă tă 16 iu lie 1054, în biserica Sfînta Sofia, unde clerul şi
poporul venise să asculte Sfînta Liturghie, aşozînd-o pe sfînta masă din
altar. înainte de a părăsi biserica, şi-a scuturat praful de pe încălţăminte,
strigînd : «Dumnezeu să vadă şi să judece».
Prin actul de anatematizare sau excomunicare din 16 iulie 1054,
latinii acuzau pe greci pentru următoarele greşeli l) că vînd, ca si-
mondenii, darul lui Dumnezeu ; 2.) că fac eunuci, ca valesii şi-i ridica
nu numai la demnităţi preoţeşti, ci şi la episcopat; 3, că rebotează, ca
arienii, pe cei botezaţi în numele Sfintei Treimi şi mai ales pe latini :
4. că jură, ca donatiştii, că în Biserică, în afară de Biserica grecilor,
a pierit din toată lumea şi Biserica lui Hristos, şi jertfa cea adevărată
şi b otezul; 5.) că admit, ca nicolaiţii, căsătoria trupească şi o apără
pentru slujitorii sfîntului altar ¡(¿T ^ă spun, ca severienii, că Legea lui
Moisi este blestemată ; 7. ’Ca şi pnevmatomahii sau teomahii, au tăiat din
Simbolul credinţei purcederea Sfîntului Duh de la Fiul — «Filioque» ş.a.
învinuirea de sim on ien i, partizani ai lui Simon Magul, care voise
să cumpere darul preoţiei pe bani, a fost foarte prost aleasă, spune un
cercetător catolic, pentru că tocmai Biserica Apuseană era aceea care
de secole practica simonia şi nepotismul. însuşi cardinalul Humbert s-a
ridicat împotriva simoniei, scriind tratatul A d v e rs u s S im o n ia c o s, spre a
scoate Biserica Romană din marasmul în care o aruncaseră atotputer­
nicia şi abuzurile nobililor din secolul obscur.
Pentru învinuirea că în Răsărit credincioşii primesc împărtăşania
de la clerici căsători ţi, pe care-i socotesc desfrînaţi, adulteri, nicolaiţi,
Biserica Romano-Catolică uită că veacuri de-a rîndul au existat nu
numai preoţi căsătoriţi, ci chiar şi episcopi căsătoriţi şi în Răsărit şi
în Apus, deoarece abia Sinodul II trulan de la Constantinopol din 691—
 CU LTU RA T E O L O G IC Ă ÎN R Ă S Ă R IT ŞI APU S 5 79

692 va cere ca episcopii să fie mai întîi călugăriţi. Cit despre preoţi,
se ştie că şi pe vremea lui Humbert, în părţile Milanului, se socotea
o cinste ca preoţii să fie căsătoriţi. Numai programul mişcării mînăs-
tirii de la Cluny din Franţa, susţine generalizarea celibatului, pentru
că puterea papală, doritoare să aplice leocraţiu universală, avea nevoie
de oameni cît mai devotaţi, dezlipiţi de grijile familiare.
învinuirea cea mai grosolană, în,să, osle acoca că grecii ar fi scos
din Simbolul credinţei învăţătura că Duhul Slint purcede şi de la Fiul
— Filioque — , cînd se ştie de oricine că Slinta Scriptură, Sfinţii Pă­
rinţi şi Sinoadele ecumenice vorbesc lămurii de purcederea Sfîntului Duh
numai d intr-un singur izvor, din Dumney.eit-Talăl, iar nu din două iz­
voare', din Tatăl şi din Fiul, cum bine observase încă din secolul IX pa­
triarhul Folie în E n c ic lic a sa din anul 867, cîiul a combătut «inovaţiile»
latinilor. ;
Aducînd învinuiri neîntemeiate grecilor prin actul de anatemati­
zare din 10 iulie 1054, se vede clar că delegaţii papali nu veniseră la
Conslanlinopol să trateze frăţeşte intr-un sinod, ci să impună. în fond,
învinuirile aduse erau simple pretexte, căci dincolo de diferenţele dog­
matice, rituale şi disciplinar-canonice, dincolo de răceala sufletească
dintre cele două Biserici, dincolo de patimile politice şi slăbiciunile
omeneşti, adevăratul motiv al dezbinării religioase din 16 iulie 1054
îl co n stitu ic p r e te n ţia d e ju r is d ic ţie u n iv e rs a lă a p a p ilo r a su p ra în treg ii
B iseric i din A p u s şi R ăsărit, la c a r e p a p ii n -au ren u n ţat p în ă azi.
Cum actul de anatematizare era compus în latineşte, a trecut un
oarecare timp pînă să se facă traducerea lui în greceşte. Cînd, în fine,
s-a aflat de anatemă şi de injuriile nedrepte aduse Bisericii Răsăritului,
clerul şi mulţimea credincioşilor, cuprinşi de o profundă indignare, ar
fi voit să sfîşie pe delegaţi, dar nu i-au mai putut găsi, fiindcă aceştia,
chiar de a doua zi după aruncarea anatemei, plecaseră în grabă din
Constantinopol. împăratul însuşi înspăimântat de întorsătura evenimen­
telor pe care le patronase, precum şi de tensiunea creată între cele două
Biserici, pentru a linişti spiritele, a răspuns clericilor şi credincioşilor
că de ştia şi de ar fi fost posibil — fără a jigni dreptul solilor — ar
fi aplicat însuşi pedeapsa trimişilor papei, care se grăbiseră să se stre­
coare între timp afară din oraş.
580 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

Patriarhul Mihail Cerularie, bucurîndu-se de simpatia clerului şi

a credincioşilor, a convocat duminică 24 iulie 1054 la Constantinopol
în catedrala Sf. Sofia sinodul permanent, compus din 12 mitropoliţi şi
2 arhiepiscopi, care a rostit anatema contra cardinalului Humbert, a de­
legaţilor romani, a papei Leon IX şi a Bisericii Romane. Sinodalii au
condamnat în unanimitate procedura delegaţilor papali, arătînd în mod
sobru şi principial că răspunderea despărţirii dintre cele două Biserici
cade pe capul delegaţilor romani, care au plecat în grabă, fără să a c­
cepte tratativele în sinod. Patriarhul Mihail Cerularie ar fi dorit chiar
să cheme înapoi delegaţii papali, dar indignarea clerului şi a credin­
cioşilor, produsă de purtarea lor, era prea mare ca să mai poată reuşi
aceasta.
In enciclica însoţitoare a anatemei din 24 iulie 1054, patriarhul M i­
hail Cerularie pune din nou în circulaţie acuzaţiile contra latinilor din
E n c ic lic a patriarhului Fotie din 867, acuzaţiile aduse de arhiepiscopul
Leon de Ohrida şi alte acuzaţii noi, ca : raderea bărbii, botezul printr-o
singură cufundare, postirea cu lapte şi altele.
E drept că papii următori lui Leon IX n-au confirmat acţiunea n e­
cugetată a cardinalului Humbert la Constantinopol, dar nici n-au in ­
firmat-o. In clipa în care se petreceau aceste triste evenimente, papa
Leon IX murise de cîteva luni, la 19 aprilie 1054, în faţa istoriei, rămînînd
vinovaţi pentru temperamentul şi purtarea lor violentă, cardinalul Hum­
bert şi însoţitorii săi, care, în ziua de 16 iulie 1054, nu mai aveau
nici o calitate formală să reprezinte Biserica Romană.
Contemporanii acelor zile n-au acordat importanţa cuvenită eveni­
mentelor consumate la 16 şi 24 iulie 1054, pentru că lumea creştină de
atunci era obişnuită cu frecventele fricţiuni şi divergenţe dintre Roma
şi Constantinopol. Nici căderea patriarhului Mihail Cerularie, care la
8 noiembrie 1059, a fost trimis în exil de împăratul Isac Comnen (1057—
1059), n-a adus vreo schimbare în raporturile dintre Roma şi Constanti­
nopol.
Esl.o drept, cum spun mulţi cercetători, că contemporanii n-au so­
cotit atil de grave evenimentele din 1054, ci că abia mai tîrziu, prin
cucerirea Conslantinopolului, la 13 aprilie 1204, de către cavalerii occi­
 CU LTU RA T E O LO G IC Ă IN R Ă S Ă R IT ŞI APU S 581

dentali ai cruciadei a IV-a, despărţirea creată de cardinalul Humbert

s-a adîncît tot mai mult între cele două Biserici.
în .secolul nostru, datorită Mişcării Ecumenice, s-a pus din nou
problema refacerii unităţii tuturor Bisericilor creştine şi în primul rînd
refacerea unităţii dintre Biserica Orlodoxă a Răsăritului şi Biserica
Romano-Catolică.
Prin «declaraţia comună» citită concomitent în ziua de 7 decem­
brie 1005 în Catedrala Sfîntul Petru din Roma şi în Catedrala Sfîntul
C heonjhe a Patriarhiei Ecumenice din ConsLantinopol, patriarhul ecu­
menic Atenagora I (1949— 1972) şi Papa Paul VI (1963— 1978) au ridicat
anatemele' rostite la 16 şi 24 iulie 1054, caro au provocat «schisma cea
mare».
In această declaraţie, cei doi înalţi ierarhi au subliniat că, «sînt
conştienţi ca acest act de justiţie şi de* icrlarc reciprocă, nu poate fi
de ajuns să pună capăt diferenţelor vechi sau recente, care subzistă
între Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă şi care vor fi de­
păşi le prin lucrarea Sfîntului Duh, y raţie curăţiei inimilor, regretului
nedreptăţilor istorice, precum şi prinlr-o voinţă activă de a ajunge la
o înţelegere şi expresie comună a credinţei şi a cerinţelor ei».
Astfel prezentîndu-se situaţia, cu toate că anatemele din 16 şi 24
iulie 1054, au fost formal ridicate, rămîn mai departe consecinţele
schismei şi deosebirile dogmatice, cultice şi disciplinar canonice, care
vor face obiectul unor tratative viitoare între Biserica Ortodoxă şi Bi­
serica Romano-Catolică. Numai după lămurirea şi depăşirea acestor deo­
sebiri printr-un «dialog teologic» serios se va putea realiza apoi şi in-
tercomuniunea sau «communicatio in sacris» dintre cele două Biserici,

BIBLIOGRAFII'
W . d e V r i e s R o m u n d d ie P a tr ia r c h a t e d e s O sten s, F reib u rg im B reisgau,
M ünchen, 1963 ; 1054— 1954. L 'E g lise e t I e s E g lise s. N e u is s i è c le s d e d o u lo u r e u s e s é p a r a ­
tion e n tr e ¡'O rient e t ¡'O ccid en t, t. I— II, Coli. Irénikon, C hevetogne, 1954
S t e v e n R u n c i m a n , T h e E a s ie r n S c h ism , London, 1955
V . G r u m e l , Les p r é lim in a ir e s d u s c h is m e d e M ic h e l C è r u la ir e o u la q u e s tio n
R o m a in e a v a n t 1054, în «Revue des études byzantines», Paris, 1952
M a r t i n J u g i e , L e s c h is m e b y z a n tin . A p e r ç u h is t o r iq u e e t d o c tr in a l, Paris,
194 1 ; I d e m , T h e o lo g ia d o g m a t ic a c h r is tia n o r u m a b E c c le s îa C a t h o ü c a d issid en tiu m ,
t. I, T h é o lo g i a e d o g m a t ic a e G r a e c o -R u s s o r u m o r ¡go..., Paris, 1926

38 — is to r ia b ise ric e a sc ă
582 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

E. A m a n n , A u g . D u m a s , L 'E g lise a u p o u v o ir d e s la ïq u e s (888— 1057) t. V II

de T H isto ire d e Ï Ê g li s e publiée sous la d irection de Aug. Flieh e et V . M artin, Paris, 19-10.
p. 111— 152).
A. M i c h e l , H u m b ert und K e r u lla r io s , I— IT, Paderborn, 1925, 1930.
W a l t e r N o r d e n , D as P a p sttu m s u n d B y/.an z. D ie T ren n u n g d e r b e id e n M ä ch te
un d d a s P r o b le m ih r e r W i e d e r v e r e in ig u n g b is zu m U n ter g a n g d e s b y z a n tin is c h e n R eich s ,
l i5 3 , B erlin , 1 9 0 3 ; A. P ichler, G e s c h ic h t e d e r k ir c h lic h e n T ren n u n g , M ünchen, 1864.
I n l i m b a r o m â n ă : T. M. P o p e s c u, S e n tin ţa d e e x c o m u n ic a r e d e la
16 iu lie 1054, în «Studii Teo lo g ice», II (1931), nr. 1, p. 49 6 8 ; II (1931), nr. 2, p. 35— 4 6 ;
I d e m , D e c e a a t a c a t p e la tin i p a tr ia r h u l M ih a il C c r u la r ie (1054)?, A ten a, 1931, în
g receşte.
M. Ş e s a n, B is e r ic a o r t o d o x ă în v e a c u l a l X I-le a , în «M itropolia A rdealului»,
V III (1963), 1— 3, p. 93— 1 0 8 ; I d e m , C o n s id e r a ţiu n i a s u p r a s c h is m e i d in 1054, în
«M itropolia A rdealului» II (1957), nr. 3— 4, p. 205— 218. 900 d e a n i d e Ia m a r c a
s c h is m ă , 1054— 1954, număr sp ecial din re v ista «O rtodoxia«, V I (1954), nr. 2— 3, _cu
a rtico le le P atriarhulu i Ju stin ian , U na, slîn tă , s o b o r n ic e a s c ă B is eric ă .
Prof. T. M. P o p e s c u, G eneza ş i e v o lu ţ ia sc h is m c i.
Pr. Prof. D. S t ă n i l o a e , M o t iv e le ş i u r m ă rile d o g m a t ic e a le s c h is m e i.
Pr. Prof. E. B r a n i ş t e , S c h is m a ş i cu ltu l cre ştin .
Pr. Prof. L. S t a n , A s p e c t e ig n o r a te a le s c h is m e i.
I. P u I p e a (Pr. Prof. Ioan Răm ureanu), L im b a ju l n c c r e ş tin i o lo s it d e p a p a lita te
¡a ţă d e c e l e l a l t e c o n ie s iu n i c r e ş tin e , în «O rtod oxia», V I (1954), nr. 2— 3, p. 395— 429 etc.
 IN LOC DE ÎNCHEIERE

Consideraţii generale asupra evoluţiei Bisericii creştine

de Ia întemeierea ei pînă Ia 1054 *

0. dropl că în faţa lui Pilat Mînluitorul spusese «împărăţia mea nu

este clin lumea aceasta» (Ioan 18, 36) ; totuşi lucrarea pe care a lăsat-o
în lume osie şi organism văzut, continuînd în timp opera începută de
Fiul lui Dumnezeu cel În tru pat şi de ucenicii Lui, ale căror viaţă şi acti­
vitate .s-au încadrat într-un anumit timp, la anumite popoare şi între
anumile împrejurări. Lucrarea Bisericii a fost şi este o lucrare harică,
clar sin ii şi Iii prin m ijlocirea oamenilor. De la un număr de 12, res­
pectiv de 500, cîţi erau, Mîntuitorul petrecuse cu trupul printre ei, B i­
serica sau adunarea creştinilor a crescut şi s-a dezvoltat, ajungînd —
ca grăuntele de muştar şi ca aluatul în măsurile de făină (Matei 13, 31—
33 şi Luoa 13, 19— 20), — ca în ramurile copacului Bisericii să se adăpos­
tească «mulţi». Biserica n-a venit ca o concurentă, şi nici să se supra­
pună ordinii de stat pămînteşti, sclavagiste şi apoi feudale, ci a venit
«aşa, cum e sufletul în trup» (după frumoasa expresie a E p isto lei c ă tre
D iog n et) ca «lumea viaţă să aibă şi încă din belşug» (Ioan 10, 10).
întîlnind tot felul de inimi şi de vieţi omeneşti, ca în pilda semă­
nătorului «pe cale», «pe pămînt pietros», «între spini», ori, în sfîrşit,
«pe pămîntul bun», trimişii Domnului au îndurat în primele trei veacuri
tot felul de persecuţii. Au fost cazuri cînd şi după ce creştinismul a
devenit liber şi chiar religie de stat creştinii au fost socotiţi pricină de
calamităţi, iar Dumnezeul creştinilor «cauză a tuturor relelor». în a ce­
laşi timp, mai ales cînd creştinismul a început să prindă teren tot mai
mult, au venit cu nemiluita şi ca lo m n ii şi p o le m ic i invidioase nu numai
de la un Cels, un Lucian de Samosata, un Porfiriu, un Iamblic ori un
Iulian Apostatul, ci din păcate chiar din sinul credincioşilor, cei care
* C ap ito l re d a c ta t de P r. p ro f. T e o d o r B o d o g a e
5 84 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV E R S A L E

aveau învăţătură, dar «nu după cunoştinţă», care nu erau luminaţi

destul, ori care, din motive de multe ori personale sau cu totul acci­
dentale, se despărţeau de Biserică fie ca se c ta ri, fie ca er etic i.
Dacă în primele trei veacuri s-a dus o luptă pentru existenţă şi
pentru libertate exterioară, în perioada Sinoadelor ecumenice munca
n-a fost mai uşoară, pentru că primejdiile interne erau de multe ori mai
grele decît cele din afară. Adîncindu-se pînă la marginile Imperiului
roman şi dincolo de ele, aceeaşi conştiinţă unitară creştină cu o orga­
nizare bisericească sinodală, cu o literatură creştină, cu o tradiţie vie
în viaţa credincioşilor, au atras şi impus popoarelor din Asia apuseană,
din nordul Africii şi din aproape întreaga Europă. E drept că mai ales
în ultimele sute de ani, întrucît misionarii plecau din locuri unde erau
organizate şi state creştine (Bizanţul, Statul carolingian etc.), factorul
politic a contribuit şi el la răspîndirea creştinismului.
Ceea ce umbreşte însă, această înălţătoare atmosferă creată de
ardoarea misionarismului şi al martirajului primelor veacuri, de suflul
comunitar al epocii Sinoadelor ecumenice este duhul supremaţiei ro­
mane, care a răbufnit, în anumite împrejurări prielnice, în modul de
viaţă susţinut de episcopii Romei cu pretenţiile lor de dominare univer­
sală. In vreme ce în Răsărit s-a putut găsi firesc să se organizeze «Bi­
serici particulare» cu limbă proprie, cu tradiţii de cult şi de evlavie,
legate de specificul lor de viaţă, dînd expresie unei admirabile u nităţi
în d iv e r s ita te , chiar şi cînd aceasta cuprinde şi ambianţe politice potriv­
nice, cum e cazul cu Bisericile necalcedoniene, aflate începînd din
secolele V II— VIII sub mahomedani, în acelaşi timp Apusul Europei a
căzut sub ispita împărăţiei «din lumea aceasta» şi începînd de la sfîrşitul
secolului IV, dar mai ales din secolul VIII, s-a organizat ca o putere
lumească.
Poate că în idealul «cetăţii lui Dumnezeu», de care vorbise Fericitul
Augustin într-o vreme cînd în Apusul Europei se absorbeau mulţimea
popoarelor germanice, erezia ariană acceptată de toate aceste popoare
să fi strecurat peste un fond vechi, romanic, dorul de organizare mo­
narhică, aşa cum se va concretiza el în regatul francilor şi al «Sfîn-
tului Imperiu croşlin de naţiune germanică» (962), al căror naşi au fost
papii de la Roma. împăraţi şi papi — de acord sau în concurenţă — vor
organiza o ordine creştină, mult deosebită de cea din Răsărit. în preajma
 CU LTU RA T E O L O G IC Ă 1N R Ă S Ă R IT Ş I APU S 585

anilor 1000, noua orientare începea toi mai mult să devină precumpă­
nitoare în Apus, aşa ineît peste cîteva decenii, la 16 iulie 1054, ea va
fi cauza principală a dezbinării bisericeşti.
Nu-i mai puţin adevărat, că şi Răsăritul a trăit în acele ultime
veacuri un proces de izolare şi de îngustare spirituală tot mai pro­
nunţat pe măsură ce jugul musulman ameninţa să sugrume tot mai
mult liberlatea de mişcare ortodoxii. Dar cel mai mare rău l-a adus
desigur, amestecul prea des al împăraţilor bizantini în treburile reli­
gioase. Ceea ce mîngîia pe ortodocşi în acele vremuri era mai ales cultul,
duhul de rugăciune şi în general respectul deosebit faţă de rînduielile
tradiţiei ecumenice ale Bisericii. Un alt factor, tot atît de mare, l-a
constituit monahismul şi evlavia creştină, unul angajat adeseori în
strădania de contrabalansare a abuzurilor imperiale, iar celălalt, sus-
ţinînd, în condiţii de mai multe ori nu prea deosebite de ale epocii
sclavagiste de mai înainte, viaţa de adevăraţi mărturisitori ai mulţi­
milor. Aşa se explică păstrarea cu rară evlavie a venerabilelor măr­
turii de cult creştin străvechi la neslorieni şi la aşa-zişii monofiziţi ar­
meni, sirieni, tomiţi, copţi şi abisinieni, — eterodocşi numai în termino­
logie — al căror suflu religios, însă, aminteşte duhul de evlavie uni­
formii al Bisericii vechi, chiar dacă «Biserica mamă» a Constantinopo-
lului îi afurisea veacuri de-a rîndul la Duminica Ortodoxiei.
In ce măsură a schimbat Biserica viaţa celor pe care i-a încreş-
tinat, nu-i chiar uşor de spus. Dar nu-i mai puţin adevărat că faţă de
politeismul sincretist greco-roman, de dualismul pronunţat al credinţei
persane, de fatalismul mahomedanismului şi de mitologia popoarelor
germanice şi slave, mesajul creştin a adus în suflete o iubire şi o pace
de negrăit, atît faţă de cel ce stăpîneşte peste vii şi peste morţi, cit şi
faţă de cei din jurul nostru şi în primul rînd faţă de noi înşine. Şirul
apologeţilor şi polemiştilor, dar mai ales al scriitorilor şi dascălilor
creştini care au lămurit învăţătura despre Dumnezeu şi despre om, des­
pre lucrarea lor comună în opera de mîntuire şi de înălţare spre desă-
vîrşire formează poate cel mai strălucit capitol din istoria Bisericii
Creştine. Nesiguranţa faţă de destinul implacabil ce chinuia sufletul
antic a fost înlăturată «la plinirea vremii de Fiul lui Dumnezeu cel
născut din femeie», care ne-a învăţat să zicem lui Dumnezeu «Tată»
(Gal. 4, 4 şi 6). «Iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu» (Gal.

É
586 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

4, 7), adică sîntem moştenitorii unei măriri şi veşnicii netrecătoare.

Chiar dacă s-au strecurat în limbaj şi în concepţia creştină imagini
sau expresii din cultura antică, Biserica le-a dat accepţiuni noi.
Trebuie spus însă că doctrina şi organizarea Bisericii s-au funda­
mentat în perioada ei ecumenică, atunci cînd, din toate părţile unde se
aflau atunci creştini, organizaţiile locale luau parte într-un fel sau altul
la viata ei.
Şi mai mult decît doctrina, ceea ce a contribuit în mod precumpă­
nitor la răspîndirea creştinismului, a fost p ild a v ie ţii creştine, indivi­
duale şi colective deopotrivă. Desigur că şi în epoca primelor trei
veacuri au fost destule defecţiuni şi printre creştini ¡au existat destui
«lapsi». In epoca Sinoadelor ecumenice au fost chiar episcopi, care ab­
dicau de la Ortodoxie pentru diferite motive. Mai tîrziu, în «convertirile
în masă» e uşor de înţeles că nivelul moral al convertiţilor nu era tot­
deauna la înălţime.
In general, în primul mileniu creştinii erau foarte evlavioşi, mulţi
încununîndu-se cu aureolă martirică. A tît de mult însemna pentru ei a
fi creştin, încît nu se temeau de nimic, decît de păcat, cum va zice Sfîntul
Ioan Gură de Aur, răspunzînd curajos în faţa persecutorilor, fie că
erau credincioşi simpli ca Felicitas, care naşte în temniţă, sau epis­
copi, ca Sfîntul Vasile. V iaţa familială a ajuns la o curăţenie deosebită,
iar în viaţa publică erau modele de comportare, fie că erau ţărani simpli
(ca Sinerota), fie muncitori ca cei numiţi Quatuor Coronati sau chiar
sclavi, ca Onisim. Părăsind viaţa de desfrîu şi de lăcomie, superstiţiile
sau tot soiul de practici greşite, creştinii erau în acelaşi timp mari fi­
lantropi, milostivi şi mari sprijinitori ai operelor de binefacere. Exemple
de soiul Sfinţilor Zotic sau V asile cel M are care au creat spitale din
averea lor şi chiar serveau în ele, alţii care s-au dus la Locurile Sfinte
ori în mînăstiri, întreţinînd acolo sau acasă pe străini, pe văduve, pe
tot felul de oropsiţi, s-ar putea aduce cu sutele. Ioan cel M ilostiv (610—
619), patriarhul Alexandriei, care trimitea alimente, îmbrăcăminte etc. şi
pentru creştinii din Ierusalimul prădat de perşi, a devenit un simbol al
multor milostivi şi milosîrzi, care au ştiut prin jertfelnicia lor să tre­
zească admiraţie pînă şi a unor inimi acre şi înrăite ca Lucian ori Iulian,
care au trebuit să zică : «iată, cît de mult se iubesc c r e ş tin ii!».
 CU LTU RA T E O L O G IC Ă ÍN R Ă S Ă R IT $1 APU S 5 87

SfîntuJ Inslin Filozoful şi Martirul ne spune, pe la 160, că fiecare

din cei ce pol şi cred dau ajutoare Bisericii, iar episcopul le împarte,
după lisio do încredere făcute de bălrîni şi. văduve orfanilor, bolnavi­
lor, văduvelor, întemniţaţilor, străinilor. Nimeni nu duce lipsă. Paralel
se făcea şi educaţie şi disciplină. Epoca ecumenicităţii create între gra­
niţele imperiului roman, în caHrul unor anumite definiţii dogmatice, era
străbătulă mai ales de un universalism al faptei bune şi opere carita­
tivo caro nu au mai putut ifi imitate decîl poate de pasiunea sutelor de
colonii călugăreşti din lavrele egiptene, palestiniene ori siriene, unde
deşi «monofizit», Isaac Şirul reuşea — chiar sub stăpînirea arabă — să
devină unul din cei mai apreciaţi îndrumători ai vieţii contemplative
răsăritene.
C ultul şi a rta creştin ă au avut şi ele în primul mileniu o dezvoltare
mai mult sau mai puţin uniformă în. întreaga Biserică creştină, bineîn­
ţeles rospectîndu-se, pe cît se putea, şi specificul local. Simplă şi sobră,
atîl în ce priveşte lăcaşul unde se săvîrşea, cît şi rînduiala liturgică
ce so urma, ca o «lumină lină» ce înălţa şi transfigura fiinţa credincio­
şilor, rînduiala slujbelor de cult şi arta creştină ce o însoţea păstrau
prospeţimea izvoarelor curate.
Catacombele şi bazilicile rupestre ne-au păstrat de la sfîrşitul per­
secuţiilor şi din epoca primelor Sinoade ecumenice — ca şi lăcaşurile
austere ale nestorienilor şi copţilor de azi —■lăcaşuri modeste, împo­
dobite doar cu o cruce, cu o pictură redată simbolic, cu altare austere,
iar cînd se zugrăveau mai bogat se reda fie ciclul martirajului unui
sfînt (Sfînta Eufimia), fie o altă etapă din istoria mîntuirii. Abia mai
tîrziu rafinamentul şi somptuozitatea l-au îndemnat pe Sfîntul Atanasie
(f 373) să spună, că dacă altădată potirele erau de lemn, dar inimile
de aur, acum potirele sînt de aur, iar inimile de lemn. Şi formularele
de cult, Liturghia, slujbele ceasurilor şi ale Sfintelor Taine, cu timpul
şi-au primit dezvoltarea apropiată de cea de azi. La această uniformi­
zare, călugării au avut poate cel mai mare rol, dar prin centralizarea
de sub Justinian I şi apoi prin înflorirea mişcării călugărilor studiţi
(secolele IX — XI) — formularele bizantine ale acestor slujbe au înlă­
turat pe cele locale din celelalte patriarhate.
Şi Apusul a păstrat pînă la sfîrşitul mileniului întîi specificul local
în organizare, în cult, în tradiţii. Aşa au fost Bisericile africană, his-

É
5 88 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

pano-vizigotă, galicană, milaneză, lombardă, celtică-britanică, ariană

germanică.
C eea ce trebuie însă subliniat, este faptul că atît în Răsărit, cît şi
în Apus, pînă s-au menţinut aceste urme de autonomii locale cu litur­
ghie, sinoade şi patriarhii proprii, Bisericile nu se simţeau străine unele
de altele, ci se simţeau una, formînd doar părţi dintr-un întreg. în Răsărit
s-au păstrat mai departe aceste note specifice. Nu-i de mirare, deci,
că în momentul declanşării schismei din 1054, reacţiunea contra inova­
ţiilor liturgice şi dogmatice nu venea numai din Bizanţi, ci şi de la
Antiohia, din Ohrida, din Kiev, protestînd parcă cu toţii împotriva
înstrăinării de linia ecumenică a Bisericii.
Şi totuşi, actul nefast din 16 iulie 1054 n-a fost încă semnalul dezbi­
nării în suflete,. încă pe la 1180 se mai împărtăşeau apuseni în bisericile
greceşti şi invers. Nici un cronicar bizantin nu dă referinţe să se fi întîm-
piat ceva în 1054. Unii prinţi ruşi şi româno-bulgari vor schimba chiar
scrisori pînă după anul 1200 cu papii şi cu trimişii lor.

BIBLIOGRAFIE

F r. H e i 1 e r, D er K a th o liz ism u s . S e in e I d e e und s e in e E rsch e in u n g , M iinchen,

1923.
A l e x a n d r u S t u r z a , C o n s id e r a ţii a s u p r a în v ă ţă tu r ii şi sp iritu lu i B is e r ic ii
O r to d o x e , trad u cere de Prof. I. I. B eleu ţă, F ăg ăraş, 1927
S. B u l g a k o f f , O r to d o x ia , trad. N. Grosu, Sibiu, 1933
E. B e n z, G e is t und L e b e n d e r O s tk ir c h e , Leipzig, 1957
A l e x . S c h m e m a n n , T h e h is t o r ic a l R o a d o l E a s tern O r th o d o x y , N ew York,
1963 ; C. Bihlm eyer-FI. T ü ch le -V ica ire , H is to ir e d e T E g iise, vol. II, M ülhouse, 1963.
J . M e y e n d o r f f , O r th o d o x ie e t C a t h o lic it é , Paris, 1965

.............
 LISTE CRONOLOGICE

LISTE DE EPISCOP! f>I PATRIARHI

Patriarhi de Constantinopol *

F i l a d e l f i u , ...........................înlro 211 şi '.'17 Pavei I, a 3-a oară : încep. 346 — sfîrşit

E vg henie I , ....................................'.'10 :!(>,) 351
R u fin I , ...................................................... '.'.IM '." i. j M acedonie I, a 2-a o a r ă : sfîrşit 351 —
M ilrofan 1, . . :i(K>/307 - 4 inim- :i| 1 27 ian. 360
Eudoxiu de Antiohia, 27 ian. 360 —
A l e x a n d r u , ...........................311 3 37
încep. 370
Pavei i, J - ,i o , n , j ............................3 37
E v a g r i u , .........................................................370
E u sebiu de N ico m id i.i, . 339, .liişii 311 Demofil, . . încep. 370 — 26 nov. 380
P a v e i I, a 2 - a oara: sfiişil 3 11 încep. M axim C i n i c u l , ..........................................380
342 G rigorie I de Nazianz, . 379 — iun. 381

Patriarhi de Constantinopol *
N ectarie, . . . ian. 381 — 27 sepl. 397 Anatoliu, . . . nov. 449 — 3 iul. 458
Ioan I H risostom , 26 febr. 398 — 20 iun. Ghenadie I, aug. sau sept. 458 — 20
404 (exilat) nov. 471
A rsaciu, . . 27 iun. 404 — 11 nov. 405 A caciu, . . . febr. 472 — 26 nov. 489
A tticus, încep, lui mart. 406 — 10 oct. 425 Fravitas, . . . . d e c . 489 — mart. 490
Sisinie I, . . 2 8 febr. 426 — 24 dec. 427 Eufimie, . . primăv. 490 — primăv. 496
N estorie, . . . 10 apr. 428 — 11 iul. 431 (exilat)
M axim ian, . . 25 oct. 431 — 12 apr. 434 M acedonie II, . iul. 496 — 11 aug. 511
Proclu, 12 sau 13 apr. 434 — 12 iul. 446 (exilat)
Flavian, . . . iul. 446 — 11 aug. 449 Timotei I, . . . oct. 511 — 5 apr. 518

* L istele episcopilor şi patriarh ilor de Constantinopol, A lexand ria, A ntioh ia şi

Ierusalim au fost întocm ite de Pr. prof. Ioan Rămureanu
V ezi ş i : V. Grum el, Traité d'études byzantines. I. La Chronologie, P aris, 1958,
p. 435— 436 ; 442— 444 ; 446— 447 ; 451— 452 ; P. N ăstu rel, Lista Patriarhilor ortodocşi,
Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim, B ucureşti, 1947, p. 149— 151 ; 157—
1 5 9 ; 160— 1 6 3 ; 165— 167.

39 — Istoria bisericească
590 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

lo a n II, . . . 17 apr. 518 — febr. 520 T arasie, . . 25 dec. 784 — 18 febr. 806
Epiianie, . . 25 febr. 520 — 5 iun. 535 N ich ifor I, 12 apr. 806 — 13 m art. 815
A ntim I, iun. 535 — în ain te de 13 mart. (exilat)
536 (depus) Teodot, . . 1 apr. 815 — că tre ian. 821
A ntonie I, . către ian. 821 — ian. 837
Mina, . . . 13 m art. 536 — 24 aug. 552
lo an V II, . . 21 ian. 837 — m art. 843
Eutihie I, . . aug. 552 — 31 ian. 565
M elo d ie I, . .4 mart. 843 — 14 iun. 847
(depus)
Ign atie, l-a oară : 3 iul. 847 — 23 oct.
loan III Scholasticos, 31 ian. 565 — 31
(858 (depus)
aug. 577
F o tie I, l-a oară : 25 dec. 858 — 23 sept.
Eutihie II, . 3 oct. 577 — 5/6 apr. 582
867
loan IV Postitorul, . 12 apr. 582 — 2 Ig n a tie , a 2-a oară : 23 nov. 867 — 23
sept. 595 oct. 877
C hiriac, sfîrşit 595 sau încep. 596 — 29 Fotie, a 2-a oară : 26 oct. 877 — 29 sau
oct. 606 30 sept. 8 8 6
Tom a I, . . 2 3 ian. 607 — 20 m art. 610 Ştefan I, 18 doc. 8 8 6 — 17 sau 18 m ai 893
Serghie I, 18 apr. 610 — 8 sau 9 dec. 638 A ntonie II, . aug. 893 — 12 febr. 901
Pir (Pyrrhus) I, . dec. 638 — sept. 641 N icolae I M isticul, l-a o a r ă : 1 mart.
P avel II........................oct. 641 — dec. 653 901 — febr. 907 (exilat)
Pir (Pyrrhus) II, 8 sau 9 ian. 654 — 1 Eutim ie I, . . . febr. 907 — 15 mai 912
iun. 654 N icolae I M isticul, a 2-a oară : 15 mai
P etru .............................. iun. 654 — oct. 666 912 — 15 mai 925
Tom a II, . 17 apr. 667 — 17 nov. 669 Ştefan II, . . 29 iun. 925 — 18 iul. 927
lo a n V , . . . . nov. 669 — aug. 675 Trifon, . . . . 14 dec. 927 — aug. 931
Constantin I, . 2 sept. 675 — 9 aug. 677 Teolilact, . . 2 febr. 933 — 27 feb r. 956
T eodor I, l- a o a r ă : aug. — sept. 677 P olieuct, . . 3 apr. 956 — 5 febr. 970
noiem . — dec. 679 V asile I, . . 13 febr. 970 — probabil
G heorghe I, nov. — dec. 679 — ian. — m art. 974
febr. 6 8 6 A ntonie III Studitul, după m art. 974 —
Teodor I, a 2-a oară : ian. — febr. 686 — în ain te de apr. 979
28 dec. 687 N icolae II, . . apr. 979 — 16 d ec. 911
P avel III, . . . ian. 688 — 20 aug. 694
Calinic I, . . sept. 694 — prim ăv. 706 V a c a n ţă 4 a n i ş i ju m ă ta t e
C ir (Cyrus), prim ăv. 706 — încep . 712
Sisinie, . .1 2 apr. 996 —• 24 aug. 998
loan V I, încep . 712 — iul. sau încep . aug.
Sergie II, . iun. ori iul. 1001 — iul. 1019
715 ;
Eustaţiu, iul. 1019 —■ în ain te de 15 dec.
Gherman I, 11 aug. 715 — 17 ian. 730
1025
A nastasie, . . 22 ian. 730 — ian. 754
A lexei Studitul, . 15 dec. 1025 — 20
Constantin II, 8 aug. 754 — 30 aug. 766 feb r. 1043
N ichita I, . 16 nov. 766 — 6 febr. 780 M ihail I C erularîe, 25 m art. 1043 — 2
P avel IV , . 20 febr. 780 — 31 aug. 784 noiem . 1058 ( e x i l a t ) ; t 21 ian. 1059
 LISTE C R O N O LO G IC II 5 91

Episcopi de Alexandria
S ilu lu i M tircu I , apostol şi ev angh elist, Aţ[i i|iî11, ...............................................166— 178
t 1 iipr. (¡3 .......................................... ...... — mart, (? 189)
A v i a n o s , ............................................ 61— 82 O i m i l i i c , ................................... 139 — 8 oct. 232
A v i l i o s , ................................................83— 95 J i i . H 'l . i s , ....................................................... 232— 248
C h e d i o n , .............................................96— lOli D i o n i s i r , .................................................... 248—2G4
Prim us.......................................................106— 118 M a x i m , ..................................................... 265—282
Ju s tu s ........................................................118— 129 Iro n ,is................................... 2H2 28 dec. 300
Eum oii.......................................................129— 1 11 PelI ii I, ( ni.ii lir), :, f i i 300 — 20 nov. 311
M a n u I I , ........................................... 142— 152 Ahil.is, . ,'!5 inn. 3,12 f 13 ian. 312
C l i e I . i d i o n , .......................................... 152— 100 A lexandru I, . . 3,13 — f 17 apr. 328

Patriarhi de Alexandria
A l . m a s i e I, . 8 iun. 328 — 2 mai 373 Peli n III M onijnl, (m onofizit), l-a o a ră «
I ul i e 373 380, intruşi arieni. 31 iul. 147 — 4 sept. 477
Pot I I I I, . .................................. 373— 380 Tim olei II S alo facio l, (ortodox), a 2-a
T im olei I, . . . 380 — 20 iul. 385
<Mi,i : sep l. 477 — iun. 482
T eo fil, . . . . . 384 — 15 o ct. 412
loan I T alaia, (ortodox), iun. 482 — dec.
C hirii, . . 17 oct. 412 — 27 iun. 411
D ioscor, . . 444 — 13 oct. 451 ( f 4 482
sepl. 454) P elrn III M ongul, (m onofizit), a 2-a oară :
P roteriu , . . nov. 451 — . 28 m art. 457 dec. 482 — 29 oct. 489
T im olei II Elur, (m onofizit), l-a oară : A lan asie II, (m onofizit), 489 — 17 oct. 496
m ari. 457 — ian. 460
lo an I, (m onofizit), . 496 — 29 apr. 505
T im olei II, Salo facio l (ortod ox), l-a oară :
inii. 400 - dec. 475 lo a n II, (m onofizit), . 505 — 22 mai 516
T im olei II Klur (m onofizit), a 2-a oară : D io scor II, . . . . 516 — 14 oct. 517
475 — 31 iul. 477 Tim otei III, (m onofizit), 517 — 7 febr. 535

N um ai p atriarh i ortodocşi

P avel de Teba, . . . 537 — încep. 540 In tr e 651 ş i 742 d i lc i i ţ i lo c ţ iit o r i

Zoii............................................... 540 — iul. 541
A p o lin a r ie ,........................................... 551—r570 Cosm a I , .............................................. 742— 768
lo a n I I , .................................................. 570— 580 P olitian ..................................................... 768— 812
E v lo g h ie ,..............................581 — febr. 608 Eustaţiu.................................................... 813— 817
T e o d o r ,..................................................... 608— 609 H r i s t o f o r , ........................................... 817— 848
lo an III M ilostivul, 610 — 11 nov. 619 Sofronie I , ......................................... 848— 860
G h eorghe I , ............................ 620 ? — 630 ? M ih ail I , .............................................. 860— 870
C ir (Cyrus), . 630 sau 631 — sfîrşit 643 M ihail I I , ....................... 870 — 21 aug. 903
. sau încep. 644 H ristodul, . 17 iun. 907 — 21 nov. 932
Petru I I I , ................................... 643/644— 651 Eutihie, . . 7 febr. 933 — 11 mai 940

l^ O O L f f % / l r
c h k i ~ 2 £ ‘h r
é r r f / j
592 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

Solronie I I , ...................................... ? — ? A rsenie, . . 17 iun. 1000 — 7 iul. 1010

I s a c , ........................ aug. ori sept. 941— 954 Teofil I I , ....................................... 1010— 1020
I o v , ................................... 954 — 7 sept. 960 G heorghe II, . . 2 apr. 1021 — 1052 ?
Ilie 1................................... 963 — 12 mai 1000 Leontie......................................... 1 0 5 2 ? — 1059 ?

Episcopi de Antiohia
E v o d i e , ................................................ ? — ? Flavian, (ortdox), succede lui M eletie,
Ignatie, (m artir), . . . . 106 ■— f 107 sfîrşit. 381 — sept. 404
H e r o n , ..................................................? — ? E vagrie, (ortodox), succede lui Paulin,
C o r n e liu ,................................................? — ? 388— 392 sau 393
E ros............................................................ ? — ? Porfiriu............................................. 404— 414 (?)
Teoiil, . . . . ? încep. apr. 181 sau 182 A l e x a n d r u , .........................................414— 424
M axim in, . . . ? — m art. 190 sau 191 T e o d o t , ................................................ 424— 428
S e r a p i o n , .......................... 190/191— 211/212 Ioan I , ....................................... 428— 441/442
A s c l e p i a d , ......................... 211/212— 217/218 D o m n u s , ..................................... 441/442— 450
F i l e t o s , ................................. 217/218— 230/231 M axim ....................................................... 451— 455
L e b e n o s ,................................ 230/231— 238/244 V a s i l e , ................................................. 457— 458
V avila.............................................. 238/244— 250 A c a c h i e , .............................................. 458— 459
F a b i u s , ........................................ 250—252/253 M artiriu, . . înainte de sept. 459 — 470
D i m i t r i a n , .......................... 250/253— 260/261 Petru Fulon (Gnafevs), l-a o ară: 470
Pavel de Sam osata, . . . . 260 ?— 268 Iulian.................................................471 (?)— 475
D o m n u s ,................................... 268— 270/271 ? Ioan II Codonat, finele lui 476 — încep.
T i m e u , .......................... 270/271 ?— 277/280 ? 477
Chirii I, . . . 279/280 — 303 (exilat)
Ştefan II, prim ăvara 477 — 479 (existenţa
T y r a n n o s , .............................. 304 către 314
lui este discutată)
V ital...................................... către 314 — 320
C a la n d io n ,............................................ 479— 484
F i l o g o n , ............................................... 320— 324
Petru Fulon (Gnafevs), a 2-a o ară:
Eustaţiu, . . 324 sau 325—330 (depus)
485— 489
Paulin II, 330 (6 luni) (transferat la Tyr)
E u la liu ,................................................... 331— 332 P a l a d i u , ............................................... 490— 498
E u ir o n ie ,................................................ 332— 333 Flavian II, . . . . 498 — toam na 515
F l a c i l l u s , ....................................... 333— 342 (?) Sever, 18 nov. 512 ■— 29 sept. 518 (,f 8
Ştefan I , .............................................. 342— 344 febr. 538)
L e o n ti e ,.................................................. 344— 358 Paul II, . . v a ra 519 — prim ăvara 521
Eudoxiu, 358— 359 (depus ; în 360 devine Eufrasie, prim ăvara 521 — 26 mai 526
episcop de Constantinopol) Efrem, . . . apr. ori mai 527 — 545
Ananiu (Annanios), 359 (exilat îndată) D o m n in u s,............................................. 545— 559
M elelic..................................................... 360— 381 A nastasie I, l-a o a r ă : . . . 559— 570
Euzoios, ( a r i a n ) ............................. 360— 376 G r ig o r ie ,................................................ 570— 593
Paulin IU, (ortod ox) . . . . 362— 388 A tanasie I, a 2-a oară : 25 mart. 593— 598
V ital, (a p o lin a ris t).............................. 375 (?) A tanasie II, sfîrşit 598 sau început 599—
D orotei, ( a r i a n ) ......................... 376-—381 (?) 609
 list e C R O N or.oarci! 593

V a c a lifa 30 fio an i Ştefan I V , .....................................................870

T eodosie I , ........................................ 870— 890
M a c e d o n i e , ....................... 639 — după 649
Sim eón 1................................................. 8!)3 '107
G h e o r g l i o , ............................... . . ? — ? Ilie I.......................................;»()■/ IM iul.
M aca ríe I..............................? —- 7 mart. 681 T eodosie I I , ......................... . h i < | . !M3
T eoían, i ul i e 8 mart. şi 5 apr. 381 — ? T lieoi hai i s l o s , ....................................ţJ-1-1 'J W
T om a................................................... ? — 685 (?) H r i s i o f o r , ........................................... il(i() ! h>!j
G h eo rgh e II, . . . . 685 (?) — 702 (?) E i i s t r a l , ......................... nov. sau dec. 909
Ştefan I I I , ....................... 742/743— 744/745 Teodor II, . . 23 iun. 970 2!) mai !)/(>
Teófila« I , ............................................... 744— 750 Aţjapie, . . . . 20 ian. 978 sept. 990
Teodor 1................................. 750/751— 773/774 loan III, . . . . 4 oct. 990 iul. 1021
T e o d o r e i , ....................... înainte de 787— ? N ico lae II, . 17 ian. 1025 — !! oct. 1030
I o v , ....................................... 813/814— 844/845 Ilie II, . . . ! npr. 1032 — 8 sepl. 1033
N icolao 1 ................................................. 845— 867 Teodor III, 3 m art. 1034 — 24 sept. 10-12
E u slalie, (concu rent), 845 — în tre 861 V a sile II................................................. ? — ?
şi !!<)<J Pelru III, priuiăv. 1052 — după aug. ¡0.06

Episcopi de Ierusalim
S fîn lu l laco b , fratele Domnului . t li C a p i i , ...........................
Sim ion............................................................i — v M axim I, . . . . , ?_ ?
Iu s lu s 1 , ................................................. ? — ? A ntonin sau A ntonie, . ?_ ?
Z a c h c u ,....................................................... ? — '< V a le s .................................. . ? — ?
T o v i , ............................................................ ? _ ? D olihian, . . . . ? — 185
V e n i a m i n , ............................................... ? — ? N arcis................................ 185— 213
Io an I , ......................................................? — ? D i u s , ............................... . 7 __ ?
M a t e i , ....................................................... ? — ? G erm anion, . . . . ? — ?
Filip .................................................................? — ? G a r d i e , .......................... . ? — ?
S e n e ca ........................................................... ? — ? A lexandru, . . . 213— 251
Iu slu s I I , ................................................? — ? M azavan, . . . . 251— 260
I - e v i . ...........................................................? — ? Him eneu, . . . . 260— 298
E f r e m , ...................................................... ? — ? Zabdas............................... 298— 300
I ° s i f I , ..................................................... ? — ? Erm on (Hermas), . 300— 314
I u(i a ' ............................................................. ?— 134 M acarie 1, . . . . . . . . 314— 333
M a r i n , .......................... ..... . . , .134— ? M axim II, . . . . 333 — 350 sau 351
C a s i a n , ......................................................? — ? E ra clie ................................ . 350 sau 351 — ?
P a b l i i S r .................................................... ? — ? C hirii I, 350 sau 351 — 386 (păstoria lui
M axim ian .....................................................?— ? a fost în treru p tă de intru şii : E utihie,
I u l i a n , .......................................................?— ? Irin eu şi Ilarie)
Gaiu, ...........................................................? — ? Ioan I I , ................................... 386 — ian. 417
S i m a h , .......................................................? — ? P railie ( P r a y l u s ) , ...........................417— 422
594 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

Patriarhi de Ierusalim
Iu v e n al, 422— 458 (este prim ul patriarh lo a n , V ............................................... 705— 735
de Ierusalim , num it prin canonul 28 al S i­ Teodor 1....................... 752/754 — după 767
nodului IV ecu m enic din C alcedon, 451 Ilie II, . . . . în ain te de 787 — 797 ?
T eod osie, (episcop m onofizit), după 451 Teodor, ( i n t r u s ) , ................................? — ?
— sfîrşit. febr. sau încep u t m art. 451
G h e o r g h e ,.............................................? — 807
A n astasie X, încep. iul. 458 — încep. ian.
T o m a , ................................................... 807— 821
478
V a s i l e , ................................................. 821— 839
M a r t i r i u ,......................... 478 — 13 apr. 486
S a l u s t i u , .......................... 486 — 23 iul. 498 lo a n V I , .............................................. 839— 843
I lie I , ............................... 494 — 20 iul. 516 S erg h ie I , .......................................... 843— 859
lo a n III, . . 1 sept. 516 — 20 apr. 524 S o l o m o n , ...............................că tre 860— 865
P e t r a , ........................ 524 — încep. oct. 552 T e o d o s i e , ........................ 867 —• că tre 878
M a ca rie II, l-a oară : oct. 552— dec. 552 Ilie I I I , ................................... că tre 878— 907
E ustohie (Eutihie) dec. 552 — 563/564 Serg h ie II, 907 (după 5 apr.) — 911 (după
M acarie II, a 2-a oară : 563/564 — că tre sept.).
575 L e o n ţ i u , ..............................................912— 929
lo a n IV .................................................... 574— 594 A n astasie I, . . 929 — în ain te de 937
A m o s , .................................................. 594— 601 H ristodul, . în ain te de 2 apr. 937-—951
I s a c sau H esych iu s, . . . . 601— 609 A gaton, . ................................... 951— 964
Z a h a r ia ,.................................................. 609— 631 lo a n V I I , ....................... 964 — 28 m ai 966
M odest, 632 — sfîrşit. 633 sau încep. 634 H ristodul II, . . . 966 — 21 ian. 969
S oiron ie, sfîrşit 633 sau încep. 634 — 11 Tom a I I , ............................................ 969— 970
m art. 638 Io sif II............................................. 980— 983/984
A g a p i e ,.......................................... 983/984— 985
V a c a n ţă m a i m ult d e 50 ani. O rest, . în tre 15 ian. şi 3 febr. 986— 1006
A nastasie II, ?— 692— 705 (e x iste n ţa a c e s ­ T e o fil I , ............................ 1012 ian. — 1020
tu ia e ste con testată. V ezi Lequien, N ich ifo r I, . . iul. 1020 — după 1048
O r ien s C hrist-, III, 281). I o a n i c h i e , ................................................ ? — ?

Episcopii Romei *
Linus, . .................................... 67— 78 ? S i x t , ...................................................... 119— 128?
A n aclet, .................................... 79— 91 ? T e le s io r................................................. 128— 138 ?
C'liment, .................................... 91— 100? H i g i n , ................................................ 129— 142 ?
Euharist, .................................................101— 1 1 0 ? Pius I , ................................................. 142— 157 ?
A l e x a n d r u , ..................................... 110— 119? A n i c e t , ............................................. 158— 168?

* l.ista episcopilor Rom ei a fost întocm ită de Pr. prof. T. B o d o g a e

Cu to ate că A postolii nu erau leg aţi de un scaun episcopal anum it şi cu toate
că docum entele isto rice nu indică m ai m ult d ecît prezenţa şi m oartea m artirică în
Rom a a Sf. P etru (îm preună cu Si. P avel), teo lo g ii apuseni soco t că P etru ar fi fost
şi primul episcop al Romei, ceea ce este in corect.
 L IS T E C R O N O L O G IC I!
S o t ï r ........................................................... 168— 176 ?
E l e í t c r i o ................................................... 176— 190 ?
Vidor I , ............................................190— 1 9 9 ?
Z e î i r i n ....................................................... 20 0 — 217 ?
C a ï i x t ( p . - i p ü ) , ................................ 21 8 — 2 2 3 ?
Hi pol i l , ( a n l i p a p ă ) , .........................2 1 8 — 2 3 'j
Ur b a n I , .................................................. 223— 230
P o n ţ i . i n , .................................................. 23 0— 2 3 .')
A n l o r ............................................................ 236
F a b i a n , ................................................... 23 6 — 250
C o r n e l i a , .............................................. 2 5 0 — 258
No v a l i a n , (iinlipapë), . . . . 251
Luc i an I , ............................................. 2 5 3 — 25 I
Ş t e f a n I , ..................................................2 5 4 - -2 :>/
Si vl I I , ................................................... 257 ■ 2 ,8
Di oni si o, . . . ............................... 25 8 — 2 0 »
F e l i x 1......................................................... 2 6 8 —27 1
E n l i c l i i e , .......................... . . . 275 283
G a i n s , ..................................................... 283 296
M a r c t i l i n , ............................................. 296- 30 1
M a r r u 1, .............................................. 3 0 8 — 309
E u s e b i o , ................................................. 309
M i l t i a d e , ................................................. 3 1 1 ......... 311
S i l v o s l r u I , ............................................3 1 4 — 335
M a r c u , .................................................... 336
luliu I , ................................................... 337 352
L i b e r i n , .................................................. 352 -306
F e l i x lï, ( a n t i p a p ă ) ......................... 3 5 2 — 365
D a m a s u s , .............................................. 3 6 6 — 381
Ur si n, ( a n t i p a p ă ) , ............................... 3 6 6 — 367
S i r i c i u , ................................................... 38 4 — 399
A n a s t a s i e I , ....................................... 39 9 — 401
I n o c e n t i u I , ....................................... 40 1 — 417
Zo s í m 1....................................................... 41 7 — 418
B o n i f a c i u I , .......................................41 8 — 422
Eul ali u, ( a n t i p a p a ) , .........................118— 419
C e l e s t i n 1.................................................. 422— 432
S i x l I I I ........................................................ 432— 440
Leon I ( cel M a r e ) , ....................... 44 0 — 461
I l a r i e , ....................................................... 461— 468
S i m p l i c i u , ............................................. 4 6 8 — 483
F e l i x I I I (II)............................................ 483— 492
G e l a s i u , .................................................... 492— 496
595
A nastasie I I , .................................... 496— 498
S i m a l i , ................................................. 498— 514
l.auioii|Ui (antipapă), . . 498, 501— 505
l l o r m i s d a , ...........................................514— 523
loan I , ................................................ 523— 526
I :cli\ IV ( I I I ) , ................................... 526— 530
lionilaciu I I ........................................... 530—532
Dioscur ( a n t i p a p ă ) , ....................... 530
loan I I , ............................................... 533— 535
A ijapet I , ........................................... 535— 536
S i l v e r i u , ................................................ 536— 537
V i g i l i u , ................................................ 537— 555
l’olagiu Ï , ....................................... 556— 561
loan I I I .................................................. 561— 574
Benedict I , ......................................... 575— 579
l’olagiu I I , ...................................... 579— 590
G rigorie cel M a r e , ....................... 590— 604
S a b i n i a n , ............................................ 604— 606
lionilaciu I I I , ................................... 607
lîoniiaciu I V , ................................... 608— 615
Dcusdedit (A deodat), . . . . 615— 618
Bonifaciu V , .................................... 619— 625
Honoriu I , ......................................... 625— 638
S e v e r i n ,..................................................640
lo an IV .............................................. ' . 640—642
Teodor I , .......................................... 642— 649
M artin I , ........................................... 649— 655
Eugen 1................................................... 657
V ita lia n .................................................... 657— 672
A deodat I I , ...................................... 672—676
D o n u s , ................................................. 676—678
A g a t h o n , ............................................ 678— 681
Leon II..................................................... 682— 683
Ben ed ict I I , ..................................... 684—685
lo a n V ..................................................... 685— 686
C o n o i i , ................................................. 686—687
Teodor, P ascal, (antipapi) . . '687
Sergiu, ................................................ 687— 701
lo an V I.................................................. 701— 705
loan V II.................................................. 705— 707
S i s i n i u , ................................................ 708
595 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

C o n s ta n tin ,.......................................... ... 708— 715 le o n V I....................................... . . 928

G rigorie I I , ......................................715— 731 Ştefan V I I I , ............................... . 928— 931
G rigorie I I I , ........................................ 731— 741 Ioan X I .................................................... 931— 935
Z a h a r i e ,................................................. ... 741— 752 Leon V II................................................. 936— 939
Ştefan II, (antipapă)........................ 752
Ştefan I X ................................................ 939— 942
Ştefan III, (II)..................................... 752 757
M arin II................................................... 942— 946
Pavel I , ................................................ ... 757— 767
A gap et I f................................................ 946— 955
Constantin, Filip, (antipapi), . 767— 769
Ioan X I I ................................................. 955— 964
Ştefan IV ................................................... 768— 772
Leon V I I I , ............................................ 963— 965
A drian I , ...........................................772 795
Benedict V , ........................................ 964— 966
le o n III.................................................. ... 795— 816
Ioan X III................................................ 965— 972
Ştefan V , ...........................................816—817
Benedict V I , .................................... 973— 974
P ascal I , .............................................. 817 824
Bonifaciu VII, (antipapă), . . 974— 975
Eugen I I , ...........................................824 827
Benedict VII......................................... 974— 983
V a l e n t i n , ............................................827
Ioan X IV ................................................ 983— 984
G rigorie I V , .................................... ...827— 844
Ioan X V , ......................... ..... .985— 996
Ioan, (antipapă)...................................844
G rigorie V , ........................................ 996— 999
Sergiu I I ....................................................844— 847
Ioan X V I, (antipapă) . . . . 997— 938
le o n I V , .............................................. 847— 855
Silvestru I I , ...................................... 999— 1003
Benedict I I I , .................................... 855— 858
Ioan X V II........................................ 1003
A nastasie, (antipapă), . . . . 855— 880
Ioan X V III...................................... 1004— 1009-
N icolae I , .............................................858— 867
Sergiu IV .......................................... 1009— 1012
Adrian I I , .............................................867— 872
Benedict V I I I , ............................ 1012— 1024
Ioan V I I I , .............................................872— 882
Grigorie, (antipapă), . . . 1012
M arin 1......................................................882— 884
Ioan X I X .......................................... 1024— 1032
Adrian I I I , ...................................... ...884— 885
Benedict IX ..................................... 1032— 1044
Ştefan V I...................................................885— 891
Silvestru I I I , .............................. 1045
F o r m o s u s , ..............................................891— 896
Benedict IX, a Il-a oară : . 1045
Bonifaciu V I , ................................... 896
G rigorie I V , ............................... 1045— 1046
Ştefan V II.................................................896— 897
Clem ent I I , ............................... 1046— 1047
R o m a n , ................................................ 897
Benedict IX , a IlI-a orară : . 1047— 1048
Teodor I I , ..........................................897
Damasus I I , ...............................1048
Ioan I X .................................................... ...898— 900
le o n IX, . . . 1048 — 19 apr. 1054 *
Benedict I V , .................................... 900— 9*3
V ictor II.......................... 16 apr. 1055— 1057
Leon V , .............................................. 903
Christofor (antipapă), . . . . 903— 904
* Cînd s-a produs d ezbinarea B is e rici­
Serghie I I I , .........................................904—911 lor (16 iu lie 1054) papa Leon IX era mort
A nastasie III....................................... 911— 913 de 3 luni, la 19 ap rilie 1054, aşa în c ît de­
le g a ţii îşi d ep ăşiseră p u terea m andatelor
L a n d o u ,................................................. 913— 914
în cred in ţate de papa Leon IX . U rm ătorul
Io a n X .....................................................914— 928 papă av ea să fie ales abia p e ste un an.
 LISTE C R O N O IC H .IC I 597

LISTE DE REGI Şl ÎMPĂRAŢI 4

împăraţi romani
O ctavian A ugust, . . . 31 î.Hr. — 14 C ii/n in ip e r ia la (235—-285)
T ib e r iu ,........................... . . . . 14— 37
2 3 5 - -238-
M aximin T i.u u l.................................
Caligula, . . . . . . . . 37— 41 Gordian J , .......................................... . 238
C l a u d i u , ........................... . . . . 41— 54 Gordian 1 1 ,........................................... . 238
N e r o , ................................ . . . . 54— 68 Gordian I I I , ..................................... 2 3 3 - -244
Galba, O tto, Vitelius, . . . 68 — 69 Filip Arabul (inip.'ir «11 ii
Vespasian, . . . . . . . . 69— 79 « s e n a t o r i o n i » ) ,......................... , 2 4 4 - -249
Titus................................... . . . . 79— 81 Deciu (cu Gains si Volusian),. 249—-253
Domiţian........................... . . . . 81— 96 V a l e r i a n , ........................................... 2 5 3 - -260
G a l i e n , .................................................. 9 6 0 - -268
Claudiu If......................................... . 2 6 8 - -970
D inastia A n to m n ilo i A u r e l i a n , ........................................... . 2 7 0 - -275
N e r v a , .......................... .
. . . 96— 98 T acit, Prob, C am s, (ulliinii
T r a i a n , .......................... .
. . . 98— 117 «senatorieni»), . . . . 2 7 5 - -284
A d r i a n ,............................ .
. . . 117— 138
Antoniu Piui, . . . . . . . 138— 161 R esta u ra rea d io c le ţia n ă
M arcu Aureliu, . . . . . . 161— 180 Diocleţian (m ort 3 dec. 316), . 2 8 4 --305
Lucius V erus (asociat), . . . 161— 169 M axim ian (Apus, august) . . 2 8 6 --305
C o m o d , ......................... . . . . 180— 192 Constanţiu Chior (Apus, cezar), 293—-306
M axim ian Galeriu (Răsărit,
D inastia S e v e r ilo r cezar, 293 ................................ . 3 0 5 - -311
M axim ian Daja, (R ăsărit, cezar, apoi
Septimiu Sever, . . . . . . 193— 211 a u g u s t ) .................................... . 3 0 5 - -313
C aracalla, . . . . . . . . 211— 217 Constantin I (Apus), . . . . 3 0 6 --324
M a c r i n , ......................... . . . . 217— 218 M axenţiu (Apus, cezar), . . . 3 0 7 --312
Eliogabal, . . . . . . . . 218— 222 Liciniu (Răsărit), (m ort 324) . 3 0 8 --321
A lexandru Sever, . . . . 223— 235 Constantin I, (singur) . . . 3 2 4 --337

* L istele îm p ăraţilor rom ani, îm p ăraţilor bizantini, reg ilo r franci şi îm p ăraţilor
S fîntu lu l im periu rom an au fost întocm inte de Pr. prof. T. H o d o g a e
P entru o rien tare a se consulta studiile : C onstantin Drîm bă, T im p u l şi m ă s u ra ­
r e a Iui, B ucureşti, 1952 ; Ion Ionaşcu şi F ra n cisc Pali, E le m e n te ele c r o n o lo g ie , în co ­
le cţia D o c u m e n te p riv in d is to r ia R o m â n iei, vol. I. B ucureşti, 1956, p. 389— 655. C la­
sică a răm as pentru epoca antică şi m ed ievală lu c ra re a : H. G rotefend, T a s c h e n b u c h
d e r Z eitrech n u n g ..., H annover, 1935.
La fel Lietzm ann : Zeitrechnung..., B erlin, 1934 (Goschen).
Pentru lista papilor. A n n u ario p o n tiiic o ..., ed. A. M ercati, Roma, 1954.
Pentru lum ea bizantină, Grumel, T ra ité d ’é t u d e s b iz a n tin es, I. L a C h r o n o lo g ie ,
Paris, 1958.
 598 IST O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

Constantin II, (A pus), . . . 337— 340 îm p ă ra ţi d e ApUS

Constanţii! (R ăsărit, pînă în 350, apoi
peste t o t ) , ................................... 337— 361 H o n o r i u ,............................... . . . 395— 423
Iulian A p o s t a t u l .......................... 361— 363 loan, uzurpator, . . . . . . 423— 425
J o v i a n , ................................................. 363— 364 Valentinian III, . . . . . . 425— 455
A v i t , ....................................... . . . 455— 456
V alentinian (364 p este Apus), . 364— 375
V alen s....................................................... 364— 378 M a x i m i a n , ........................ . . . . 457— 461
G raţian, ( A p u s ) , ............................. 375— 383 Li viu Sever, . . . . . . 461— 465
V alentinian II, 372— 392 (efect iv : aug. Antemiu, . . . . . . . 467— 472
sept. 384) G l i c e r i u , ............................. . . . 473— 474
Teodosie, (R ăsărit), 379, de la 394— 395 Iuliu Nepos, . . . . . . . 474— 475
peste tot Romulus Augustuius, . . . . 475— 476

împăraţi de Răsărit şi apoi bizantini

A r c a d i u , ......................................... . 395— 408 Leon IV H a z a r u l , ........................ 775— 780
Teodosie I I , ............................... . 408-- 4 5 0 Constantin VI Porfirogenetul,
M a r c ia n ,........................................... . 450— 457 (coregentă : Irina), . . . . 780— 790
Leon I , .......................................... . 457-- 4 7 4 Irin a ( s i n g u r ă ) ................................ 790
Leon I I , ......................................... . 474 Constantin VI Poriirogenetul,
Zenon, . .............................. . 474-- 4 7 6 (coregentă : Irina), . . . . 790— 797
V a s i l i s c ,........................................... . 475-- 4 7 6 Irina, ( s i n g u r ă ) .................................. 797— 802
Z e n o n , ........................................... . 476--4 9 1 N ic h ifo r,................................................ 802— 811
A n a s t a s i e , ....................................... .491--5 1 8 S tavrach ios............................................ 811
Iustin I , ....................................... . 518--5 2 7 Mihail I Rangabe.............................. 811— 813
Justinian I I , ................................. . 527--5 6 5 Leon V A r m e a n u l ........................ 813— 820
Iustin I I , ...................................... . 565--5 7 8 820— 829
Mihail II.................................................
T i b e r i u , .......................................... . 578-- 5 8 2 829— 842
T e o f il,.....................................................
M a u r i c i u , ...................................... . 582-- 6 0 2
T e o d o r a , .............................................. 842— 856
F o c a , ............................................... . 602-- 6 1 0
Mihail I I I , ......................................... 842—867
H e r a c l i e , ........................................ 610--641
Coregenti : Bardas, 862— 866 ; V a sile , 8 (>b
H e r a c l e o n a s , ............................... . 641
Constans II (Constantin III), . 641- - 6 6 8 V asile I M acedoneanul, . . . 867— 886
Constantin I V Pogonat, . . . 6 6 8 -- 6 8 5 Leon V I Filosolul
Justinian II Rinotmit, . . . . 685-- 6 9 5 (c o r e g e n t: A lexandru, . . 886— 912
L e o n l i o s , ...................................... . 695--6 9 8 A le x a n d r u ,........................................... 912— 913
Tiberiu I I , .................................... . 698--7 0 5 Constantin V II Poriirogenetul,
Justinian II, a doua oară : . . 705--7 1 1 .........................913— 919 ; 944— 959
Filip B a r d a s , .............................. . 712--7 1 3 Roman I Lecapenos (uzurpator) 919—944
A nastasie ( I I ) , ......................... . 713--7 1 5 959—963
Teodosie (III)................................. . 715--7 1 6 V a s ile II................................................. 936
Leon III Isauruî, . . . . 717--7 4 0 N ichiior II F o c a , ......................... 963—969
Constantin V Copronim, . . . 741--7 7 5 969— 976
 LISTE C R O N O L O G IC E 599

Coi ('( jc iil i : VasiH* II şi Zoe (1028— 1050), asociată !a soţii ei su c­

C o n sta n tin V III
cesori în număr do -I
Roman III A rgyros, . . . . 1023— 1034
IJ/vu p n l o r : Bardas l ’o K a s , 971 M ihail IV Paflagonul, . . . 1034— 1041
V asile II liu lrja ro clo n u l, . 976— 1025 M ihail V Calaphales . . . 1041— 1042
C oivţicnl : C on stan tin V III, Zoe, (coregentă : Teodora), . 1042
ir/.iu p a l o r ; Bardas pokas, . 987— 989 Constantin IX Monomahul, 101.! 1054
'C o n sta n tin V I I I , ........................... 1025— 1028 T e o d o r a , ...................................... ..... 1051— 1057

Regii franci
C a ro lin g ien ii Eudes, 887— 897
Carol III, 898— 922
Pipi............................ 687— 714 Robert I, . 922— 923
Carol M arlel, . 715— 741 Raul, . . 923— 936
Pipin cel Scurt, 741— 768 Ludovic IV, 936— 954
Carol cel M are, 768— 814 Lotar, . . 954— 936
Ludovic Piosul, 814— 840 Ludovic V 986— 987
Carol Pleşuvul, 843— 877
Ludovic II, . . 877— 879 C a p e ţien ii
Ludovic III, . 879— 884 Hugo Capet, . 987— 996
Carlom an, . . 879— 884 Robert cel Blind, 996— 1031
Carol cel Gros, 885— 887 Enric I, . . . 1031— 1060

împăraţi ai Sfîntului imperiu romano-german

Carol cel M a r e , ......................... 800— 814 Ludovic III, (din P roven ce), 901— 902
Ludovic P i o s u l , ......................... 814— 840 Conrad I , ..................................... 911— 918
Lolar I , .......................................... 840— 855 B erengar de Frioul, . . . 915— 924
Ludovic I I , ...................................... 850— 875 Enric I , .......................................... 919— 936
Carol 11 P le ş u v u l,....................... 875— 877 Otto cel M a r e , ........................ 936— 973
C arol III............................................ 881— 887 O tto I I , .......................................... 973—• 983
Guido de Spoleto, . . . . 891— 893 Otto I I I , ......................................... 983— 1 0 0 2
Lam bert de Spoleto, . . . 893— 898 Enric II S î î n t u l , ........................ 1 0 0 2 —■1024

A r n u l l , ............................................ 896— 899 Conrad I I , .................................... 1024— 1039

lu d o v ic I I I , .................................... 900— 911 Enric I I I , .......................................... 1039—4056

Suveranii bulgari
S evar, . 725­ 739
Prim ul im p eriu
Kormisoş, 739­ 756
A sparuh, . . 681— 702
V inech, 756- 762
T ervel, . . 702— 718
necunoscut, . 718— 725 Teletz, . 762— 765
600 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

S ab in ..................................................... 765— 767 V l a d i m i r , ....................................... 890— 893

U m a r ,..................................................767 S i m e o n , ........................................... 893— 927
T oktu , P a g a n , ............................. 767— 772 P e t r u ,.................................................. 927— 969
T e l e r i g , ........................................... 772— 777 B oris II................................................ 969— 971
K a r d a m , .......................................... 777— 803
K r u m , ............................................. 803— 314 M acedoneni
O m u r t a g , ........................................ 814— 831 Sam uil.................................................. 976— 1014
M alom ir §i P resian , . . . . 831— 852 G a v r il- R a d o m ir ,......................... 1014— 1015
B oris-M ih ail I, . . . 853— 889 lo a n V l a d i s l a v , ......................... 1015— 1018
 TABLA DE MATERII

INTRODUCIA!;

O biectu l, definiţia, denum irea, scopul, im portanţa, îm p ărţirea şi metoda

istoriei B isericoşli U niversale (Pr. p io i. I. R ă m u r c a n u ) ................................................. 5
Izvoarele Istoriei B ise rice şti U niversale ( l ‘r. ¡n o í. I. R â m u rea n u şi Pr. p ro i.
M. P. f r - s u n ) ............................................................................................................................................. 11
.'jliinţele au xiliare. B ib liog rafie generalii <1 Istoriei B ise rice şti U niversale
(Pr. prof. [. R ă m u r e a n u ) .................................................................................................................... 18
T ra ta te m ai im portante de Istorie iiiserice.iscd U n iversală (Pr. p ro i.
I. R ă m u r c a n u ) ............................................................................................................................................28

Perioada întîî (pînă la 324)

Biserica în primele Irei secole

în tem eierea Bisericii şi răspîndirea creştinismului

S ta re a lum ii greco-rom an e şi iud aice la apariţia creştinism ului (Pr. p r o i
l. R ă t n u r c a n u ) ........................................................................................................................... 37
lisu s H ristos, M întuitorul lum ii (Pr. p ro i. I. R ăm u rcan u ) . . . . 47
În tem eierea B isericii. A ctiv ita te a Sfin ţilor A postoli şi a u cen icilo r lor (Pr
p r o i. I. R ă m u r e a n u ) .............................................................................................................. 62
în te m eie re a B isericii. A ctiv ita te a Sfin ţilo r A postoli .şi a u cen icilo r lor
Dro ir J ^ R ă m u r e a n u ) ..............................................................................................................
* S fîn lu l apostol P avel (Pr. p ro i. I. R ă m u r c a n u ) .................................................. 71
# O rg anizarea B isericii prim are. R aportul cu iudaismul. C ăd erea Ierusalim u
lu i (70) (Pr. p r o i. I. R ă m u r e a n u ) .......................................................................................... 81
ifr Cultul şi v ia ţa creştin ă în epoca ap ostolică (Pr. p ro i. I. R ă m u rea n u ) . 90

Persecuţiile
^ C a u z e le gen erale. L eg islaţie, procedură, pedepse (Pr. p ro i. I. R ă m u rea n u ) 100
® P erse cu ţiile pînă la îm păratul Comod (G4— 192) Pr. p r o i. I. R ă m u rea n u ) . 110
P erse cu ţiile de la Septim iu S e v e r pînă la A urelian (193— 275) (Pr. p r o i. I.
R ă m u r e a n u ) ................................................................................................................................................. 119
6 P erse cu ţiile sub D iocleţian , sub coreg en ţii şi urm aşii lui. S firşitu l p ersecu ţiilo r
(Pr. p r o i. I. R ă m u r e a n u ) .....................................................................................................................130
t? E volu ţia raportu rilor creştinism ului cu păgînism ul. C ultul m artirilor. A cte
m artirice (Pr. p r o i. I. R ă m u r e a n u ) .................................................................................................140
$ C onstantin cel M are şi creştinism ul (Pr. p r o i. I. R ă m u r e a n u ) ................................ 149
 602 IS T O R IA B IS E R IC II U N IV ER SA LE

C R ăspîndirea creştinism ului pînă la începutul secolului al IV -le a (Pr. p ro i.

M. P. Ş e s a n ) .................................................................................................................................................15.'»
C Ierarh ia b ise ricea scă . A leg erea şi în treţin erea clerului. Sistem ul mit.ropo- •
litan. S in oad ele (Pr. p r o i. M. P. Ş e s a n ) .......................................... ........................................ 164

Ereziile
^ E r e z iile iudaizante. Iudeo-gnosticii. Sim on M agul (Pr. p ro i. M. P. Ş esa n ) . 175
® G nosticism ul sirian şi alexandrin. A lte sistem e. M aniheism ul (Pr. p ro i.
M. P. Ş e s a n ) .................................................................................................................................................183
® M arcionism ul. M ontanism ul. Hiliasm ul. A logii (Pr. p ro i. M. P. Ş e sa n ) . . 192
£ A ntitrinitarism ul (m onarhianism ul). PSubordinaţianism ul.© Problem a Sfin tei
Treim i (Pr. p ro i. M. P. Ş e s a n ) ................................................... ...................................................200
& C ontroverse şi sch ism e : Data serbării P aştilor. Ipolit. N ovat şi N ovaţian.
Botezul ereticilo r. M elitie (Pr. p ro i. M. P. Ş e s a n ) ................................................................208
£ încep u tu rile învăţăm întului creştin. Ş co lile din A lexand ria, C ezareea P a ­
lestinei. A ntiohia şi Edesa (Pr. p ro i. M. P. Ş e sa n ) . . . . . . . . 217
£ Cultul, disciplina şi v iaţa creştină. Liturghia, sărb ăto rile, posturile, agap ele.
« L o c a ş u r i de cult, cim itire. A rta creştin ă (Pr. p ro i. M. P. Ş e s a n ) ................................ 224
Gî Catehum enatul, Botezul. C elelalte T aine (Pr. p ro i. M. P. Ş e sa n ) . . . 236
0 V iaţa m orală a creştinilor. D isciplina. încep u tu rile monahism ului (Pr. p ro i.
M. P. Ş e sa n ) . 7” ! ~ ~ ! ! 7 ................................................ ........ 245

Perioada a doua (325— 787)

Biserica în epoca sinoadelor ecumenice

tf P olitica relig io asă a îm păraţilor “creştini după C onstantin cel M are (Pr. p ro i.
I. R ă m u r e a n u ) .................................................. .........................................................................................250
0 R ăspînd irea creştinism ului în R ăsărit (Pr.. p ro i. T. B o d o g a e ) . . . . 272
0 R ăspînd irea creştinism ului în A pus (Pr. p r o i. T. B o d o g a e ) . . . . . 284
£ D ezv o ltarea organizării b isericeşti. P atriarh atele- S in o ad ele (Pr. p ro i.
I. R ă m u r e a n u ) ............................................................................................................................................205
© C re şte re a p u terii papale (Pr. p ro i. T. B o d o g a e ) ...........................................................303

^Jiin oad ele ecum enice. Erezii. Schisme

® A rianism ul. Sinodul I ecum enic de la N iceea din 325 (Pr. proi. 1. Rămureanu 313
O Frăm în tările şi sin oad ele ariene după Sinodul I ecum enic de la N ice e a (Pr.
proi. I. R ă m u rea n u ) ............................................................................................................................ 324
«? Erezia pnevm atom ahilor. Sinodul II ecum enic de la Constantinopol din 381.
A polinarism ul (Pr. proi. I. R ă m u r e a n u ) ....................................................................................... 332
«s N estorianism ul. Sinodul III ecu m enic de la E fes din 431 (Pr. Proi. I. Rămureanu 341
$ M onofizism ul. Sin oad ele din C onstantinopol (448) şi E fes (449). CŞinodul H T'.
ecu m enic de la C alcedon din 451 (Pr. proi. I. R ă m u r e a n u ) .................................. 351