UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„CAROL DAVILA”
FACULTATEA DE FARMACIE
DISCIPLINA TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ ŞI BIOFARMACIE

Coordonatori

Prof. dr. Victoria Hîrjău Prof. dr. D. Lupuleasa

GHID DE PRACTICĂ ÎN FARMACIE

PENTRU STUDENŢII ANULUI V

STUDENT PRACTICANT

NUME ŞI PRENUME: ........................................

GRUPA: ................................................

2010
 AUTORI

Profesor dr. HÎRJĂU VICTORIA

Profesor dr. LUPULEASA DUMITRU
Conferenţiar dr. BALACI TEODORA
Şef lucrări drd. BUDURA EMMA
Şef lucrări drd. FIŢA CĂTĂLINA
Şef lucrări drd. HÎRJĂU MIRCEA
Şef lucrări drd. KARAMPELAS OANA
Asistent drd. MITU MIRELA
Preparator drd. NICOARĂ ANCA
Şef lucrări dr. ŞARAMET GABRIEL
Preparator drd. STĂNESCU ANDREEA

CUPRINS

PRACTICA DE SPECIALITATE ÎN FARMACIE

FARMACIA
 - ÎNFIINŢARE, ORGANIZAREA SPAŢIULUI ŞI DOTARE, PERSONAL
- Farmacia cu circuit deschis (comunitară)
- Farmacia cu circuit închis
- EXERCIŢII

EXERCITAREA PROFESIEI DE FARMACIST

- EXERCIŢII

MEDICAMENTUL

- DEFINIŢII. DELIMITĂRI CONCEPTUALE. ASPECTE

GENERALE

- EXERCIŢII

CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

- EXERCIŢII

DOMENII DE ACTIVITATE ÎN FARMACIE

- APROVIZIONAREA CU MEDICAMENTE ŞI ALTE

PRODUSE DE SĂNĂTATE
- RECEPŢIA
- DEPOZITAREA
- ÎNTRGISTRAREA ACTIVITĂŢILOR PROFESIONALE
- GESTIONAREA BUNURILOR DIN FARMACIE
- EXERCIŢII

ELIBERAREA MEDICAMENTELOR ÎN FARMACIA COMUNITARĂ

- ELIBERAREA MEDICAMENTELOR PE BAZĂ DE PRESCRIPŢIE

MEDICALĂ
- ELIBERAREA MEDICAMENTELOR FĂRĂ PRESCRIPŢIE
MEDICALĂ
- EXERCIŢII

INFORMAREA ŞI CONSILIEREA PACIENTULUI

- EXERCIŢII

URMĂRIREA TRATAMENTULUI PRESCRIS

- EXERCIŢII
UTILIZAREA RAŢIONALĂ A MEDICAMENTULUI

- EXERCIŢII

URGENŢE MEDICALE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ

- EXERCIŢII

MANAGEMENTUL BOLILOR MINORE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ

- EXERCIŢII

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

- EXERCIŢII

ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE ELIBERATE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ

- SUPLIMENTE NUTRITIVE
- PRODUSE DIETETICE
- DISPOZITIVE MEDICALE
- PRODUSE TEHNICOMEDICALE
- EXERCIŢII

PRODUSE COSMETICE ELIBERATE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ

- EXERCIŢII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

PRACTICA DE SPECIALITATE
ÎN FARMACIE
Durata de desfăşurare: 6 luni (26 săptămâni, 5 zile pe săptămână, 6 ore/zi)

Credite: 20
 Scop: Stagiul de 6 luni de practică (în bloc unic sau perioadă compactă) în farmacie,
efectuat în ultimul an de studiu are scopul de a ajuta studentul să aplice şi să-şi consolideze
cunostinţele teoretice şi practice dobândite în facultate, în concordanţă cu specializarea
„Farmacie” pentru care se instruieşte, să se integreze în viaţa profesională şi să activeze în
comunitate.

Condiţii de desfăşurare

Practica compactă în farmacie se desfăşoară pe baza unei „Convenţii – Cadru privind

efectuarea stagiului de practică în cadrul programului de studii universitare de licenţă”
încheiată între UMF „Carol Davila”, în calitate de organizator de practică si Societatea
comercială – Farmacia, în calitate de partener de practică.
Practica de specialitate se desfăşoară conform unui portofoliu de practică ca parte
integrantă a Convenţiei –Cadru care include:

- Regulamentul de practică

- Programa analitică şi

- Competenţele dobândite

Practica curentă în farmacie include o serie de activităţi farmaceutice centrate pe

următoarele direcţii:

- prepararea şi eliberarea medicamentelor şi oferirea de informaţii

privind medicamentele către public;

- eliberarea altor produse de sănătate şi oferirea unor servicii de

îngrijire a sănătăţii (de asistenţă farmaceutică - Pharmaceutical
Care),
în scopul sprijinirii persoanelor şi a societăţii în ansamblu pentru a le utiliza cât mai
judicios în vederea obţinerii efectului terapeutic maxim şi a evitării efectelor secundare.

Activitatea desfăşurată în farmacie are lam bază respectarea Regulilor de Bună Practică
Farmaceutică, ca un mijloc de a furniza fiecărui pacient medicamente, produse de sănătate şi
servicii farmaceutice de o înaltă calitate, în beneficiul acestuia.

Ghidul prezent realizează trecerea în revistă a principalelor activităţi legate de

exercitatea profesiei de farmacist şi, prin exerciţiile propuse, urmăreşte să reţină atenţia
studentului din anul terminal de studii universitare asupra unor aspecte punctuale întâlnite în
cursul stagiului de practică în farmacie.

FARMACIA:
ÎNFIINŢARE, ORGANIZAREA SPAŢIULUI ŞI DOTARE,
PERSONAL
Farmacia este unitatea sanitară prin intermediul căreia se asigură, în condiţiile legii,
asistenţa cu medicamente, cu alte produse de sănătate a populaţiei, precum şi asigurarea unor
servicii de asistenţă farmaceutică.
 Asistenţa cu medicamente a populaţiei reprezintă activitatea tradiţională desfăşurată în
farmacie.
Asistenţa farmaceutică (Pharmaceutical Care) reprezintă asistenţa de sănătate specifică
desfăşurată de farmacişti şi implică centrarea atenţiei farmacistului nu doar pe medicament ci
şi pe pacient, respectiv pe asumarea responsabilităţii sale în ceea ce priveşte nevoile pacientului
referitoare la medicament (eliberare însoţită de informare, consiliere şi supravegherea
rezultatelor tratamentului medicamentos) şi satisfacerea acestor nevoi.
După specificul activităţii, farmaciile sunt:
-farmacii cu circuit deschis (comunitare, de comunitate)
asigură asistenţa farmaceutică în ambulatoriu a populaţiei
-farmacii cu circuit închis (clinice)
asigură asistenţa farmaceutică a bolnavilor spitalizaţi,
funcţionând ca secţie a unităţii sanitare în cadrul
căreia se află (spital, policlinică ,etc)

Farmacia cu circuit deschis (comunitară)

Înfiinţarea farmaciei.
Înfiinţarea unei farmacii comunitare necesită parcurgerea următoarelor etape:
-infiinţarea, ca societate comercială cu activitatea specifică, în
conformitate cu legislaţia în vigoare (Legea 31/1990 privind
societăţile comerciale);
-înregistrarea societăţii comerciale la Oficiul Registrului
Comerţului, şi obţinerea Codului unic de înregistrare (CUI);
-obţinerea Autorizaţiei de funcţionare, emisă de Ministerul
Sănătăţii
-obţinerea altor autorizări necesare desfăşurării activităţii în
farmacie, inclusiv a Certificatului de Acreditare în vederea
încheierii contractului cu Casa de Asigurări de Sănătate.

Organizarea spaţiului şi dotarea farmaciei

În organizarea spaţiului şi dotarea farmaciei se aplică următoarele reguli generale:
-să fie amplasată pe străzi accesibile, la parterul clădirilor şi să aibă
toate condiţiile care să asigure accesul liber şi direct al pacienţilor;
-să aibă suprafaţa de minim 50 m2, excluzând holurile şi grupurile
sociale;
-să fie uşor identificată prin:
-firmă,
-emblema farmaciei
-să aibă un sistem de securitate care să protejeze atât
medicamentele, cât şi personalul propriu;
-să dispună de reguli în materie de curăţenie, igienă şi ventilaţie;
-să dispună de condiţii (iluminare, temperatură şi umiditate) care să
răspundă cerinţelor de conservare impuse medicamentelor şi
celorlalte produse de sănătate, substanţe farmaceutice şi ambalaje.

Organizarea spaţiului şi dotarea farmaciei sunt concepute pentru a asigura

desfăşurarea raţională a activităţii, în funcţie de specificul şi volumul acesteia, după cum
urmează:
 Oficina
Reprezintă încăperea în care are acces publicul.
Receptura
Reprezintă spaţiul în care se prepară produsele magistrale, în care are acces numai
personalul de specialitate din farmacie.
Laboratorul
Este încăperea în care se prepară produsele oficinale (galenice).
Depozitul
Reprezintă încăperea în care se depozitează şi se asigură conservarea medicamentelor
şi a altor produse de sănătate.
Biroul farmacistului şef
Este spaţiul de unde se coordonează activitatea farmaciei şi în care se păstrează
documentele de înregistrare a acesteia.

Farmacistul şi personalul farmaciei

Personalul de specialitate al farmaciei comunitare include:
-farmacist şef
-farmacişti
-asistenţi de farmacie

Responsabilităţi
- Fiecare farmacie este condusă de un farmacist – şef care răspunde
de activitatea farmaciei în ansamblul său.
- Atribuţiile şi responsabilităţile fiecărui membru al personalului
farmaciei sunt definite clar, în funcţie de pregătirea
profesională, într-o fişă a postului.
-În activitatea desfăşurată, farmacistul trebuie să se conformeze
Regulilor de Bună Practică Farmaceutică şi să respecte Codul de
etică elaborat de Colegiul Farmaciştilor din România.
Farmacia comunitară funcţionează numai în prezenţa a cel puţin unui farmacist, care îşi
exercită personal profesia neputând fi înlocuit de o persoană de o altă profesie.

Personalul farmaciei
Farmacistul trebuie să se asigure că personalul din subordine are o pregătire
corespunzătoare sarcinilor care îi sunt încredinţate.
Acesta trebuie să coordoneze, să verifice şi să evalueze fiecare sarcină încredinţată
personalului din subordine.

Asistentul de farmacie îl ajută pe farmacist în activitate şi lucrează sub directa îndrumare

a acestuia.
Orice alt personal necesar desfăşurării activităţii în farmacia comunitară (contabil,
casier, îngrijitor, etc) îşi va desfăşura activitatea sub controlul farmacistului şef.

Competenţa farmacistului
Farmacistul trebuie să fie la curent cu noutăţile în domeniul ştiinţific şi al legislaţiei în
vigoare şi să-şi menţină un nivel al competenţei profesionale, corespunzător îndeplinirii
eficiente a sarcinilor profesionale.
Competenţa profesională se realizează prin activităţi de formare/educare continuuă a
farmaciştilor, incluzând participarea la cursuri, seminarii, congrese, conferinţe şi reuniuni
profesionale, precum şi prin lecturarea unor materiale ştiinţifice de profil (tratate, reviste de
specialitate, ş.a.)

Farmacia cu circuit închis

Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea farmaciilor cu circuit închis din spitale sau alte
unităţi în care este necesară existenţa acestora, se stabilesc prin norme legislative aprobate prin
ordin al ministrului sănătăţii
Organizarea spaţiului farmaciei şi dotarea cu mobilier, ustensile şi echipamente se fac
astfel încât să se asigure desfăşurarea raţională a activităţii, ţinându-se seama de destinaţia
fiecărei încăperi, de modul de comunicare între ele, precum şi de condiţiile impuse de specificul
activităţii.
Farmacia cu circuit închis cuprinde:
-un spaţiu cu ghişeu şi dotare adecvată pentru predarea-primirea
condicilor de prescripţii medicale;
-o cameră pentru pregătirea condicilor cu specialităţi farmaceutice;
-receptura – camera destinată preparării medicamentelor magistrale;
-laborator – camera pentru prepararea medicamentelor oficinale
(galenice), elaborări;
-spaţiu destinat preparării soluţiilor sterile
-depozitul de medicamente
-birou farmacist – şef
-grup sanitar cu duş, vestiar.
Personalul farmaciei cu circuit închis este acelaşi cu cel din farmacia comunitară şi
desfăşoară unele activităţi specifice, determinate de statutul de funcţionare al farmaciei clinice.

EXERCIŢII

CAPITOLUL: FARMACIA ÎNFIINŢARE, ORGANIZARE SPAŢIULUI ŞI

DOTARE, PERSONAL
 -Realizaţi o schemă a farmaciei în care vă desfăşuraţi stagiul de
practică.

-Prezentaţi schema organizatorică a personalului de specialitate din

farmacia în care vă efectuaţi stagiul de practică.

-Menţionaţi dotările farmaciei (conform reglementărilor în

vigoare).

-Prezentaţi un model de Fişă a postului pentru un farmacist (sau student în

practică, dacă există).

-Redaţi în scris conţinutul Autorizaţiei de funcţionare şi/sau al

Certificatului de acreditare al unei farmacii.

EXERCITAREA PROFESIEI DE FARMACIST

Conform legii, pe teritoriul României profesia de farmacist se exercită de către
persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în farmacie, respectiv de către
persoane care deţin:
-diploma de farmacist eliberată de o instituţie de învăţământ
superior medico-farmaceutic acreditată în România;
-certificatul de farmacist specialist, eliberat de Ministerul Sănătaţii;
-diploma, cerificatul sau alt titlu de farmacist eliberate conform
normelor europene de statele membre ale acesteia, statele
aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţiei
Elveţiene;
-diploma, certificatul sau alt titlu de farmacist, dobândite într-un
 stat terţ şi recunoscute de unul din statele membre menţionate mai
sus sau echivalate în România.

Profesia de farmacist este o profesie independentă şi se exercită pe baza Certificatului

de membru al Colegiului Farmaciştilor din România, avizat anual şi valabil pe toată durata
exercitării profesiei, cu condiţia inexistenţei nedemnităţilor şi incompatibilităţilor prevăzute de
lege sau în cazul în care se produc abateri sancţionate de lege cu suspendarea sau interdicţia
exercitării profesiei.
Practica farmaceutică în farmacia cu circuit deschis sau cu circuit închis se desfăşoară
în conformitate cu cerinţele Regulilor de Bună Practică Farmaceutică şi cu respectarea Codului
de Etică şi Deontologie al Farmacistului.

Cerinţele Regulilor de Bună Practică Farmaceutică

- îndreptarea atenţiei farmacistului spre binele bolnavului şi al populaţiei în general,
indiferent de cadrul în care acesta este tratat;
- focalizarea activităţii farmaceutice pe eliberarea medicamentelor
şi a altor produse pentru sănătate, cu op informare şi consiliere
adecvate pentru pacient şi o urmărire atentă a efectelor utilizării
acestora;
- încurajarea prescrierii raţionale şi economice a medicamentelor,
precum şi promovarea utilizării raţionale a acestora ;
- fiecare act profesional trebuie să aibă un obiectiv pertinent
pentru bolnav, să fie clar definit, transmis într-o manieră
eficientă tuturor părţilor implicate şi acceptat de către acesta.

Codul de Etică şi Deontologie al Farmacistului

Codul de Etică şi Deontologie al Farmacistului cuprinde un set de norme de conduită
morală ce se impun a fi respectate în exercitarea profesiei, indiferent de domeniul de activitate.
Dintre normele deontologice care trebuie aplicate în exercitarea profesiei de farmacist
menţionăm:
- respectul faţă de viaţă şi persoana umană;
- interesul pentru sănătatea pacientului şi sănătatea publică;
- respectarea drepturilor pacienţilor;
- îndeplinirea sarcinilor ce revin farmacistului în acordarea asistenţei cu
medicamente;
- înalt profesionalism şi devotament faţă de persoanele care recurg la serviciile sale;
- acordarea asistenţei farmaceutice în mod egal tuturor pacienţilor, fără discriminare;
- respect faţă de valorile morale, culturale, etnice şi convingerile religioase ale
pacienţilor;
- asigurarea confidenţialităţii informaţiilor referitoare la pacienţi;
- cultivarea unor relaţii de colegialitate şi nu de concurenţă neloială; fiecare farmacist
trebuie să încerce prin orice mijloace etice să îmbunătăţească serviciul farmaceutic
oferit;
- colaborarea cu toţi factorii implicaţi, în special cu medicii, în asigurarea stării de
sănătate a pacientului; această relaţie trebuie considerată ca un parteneriat terapeutic
ce implică o încredere mutuală în orice are legătură cu tratamentul medicamentos.
- exercitarea profesiei într-un spirit cu un caracter profesional predominant faţă de
cel comercial;
- relaţiile farmaciei cu organismele plătitoare pentru serviciile prestate trebuie să fie
de asemenea bazate pe încredere mutuală, lasându-i farmacistului suficientă
 libertate de decizie, astfel încât să nu fie îngrădită în nici un fel libera exercitare a
profesiei

EXERCIŢII

CAPITOLUL: EXERCITAREA PROFESIEI DE FARMACIST

- Menţionaţi câteva din responsabilităţile farmacistului şi farmacistului şef .

- Menţionaţi cazurile de nedemnităţi şi incompatibilităţi pentru

exercitarea profesiei prevăzute de reglementările în vigoare.

- Menţionaţi sancţiunile privind abaterile de la deontologia

farmaceutică şi precizaţi care sunt autorităţile investite cu sancţionarea actelor
incriminante.

- Precizaţi care sunt căile de atac ale farmacistului împotriva

sancţiunilor profesionale.
 MEDICAMENTUL
DEFINIŢII. DELIMITĂRI CONCEPTUALE. ASPECTE GENERALE.
Definiţii. Delimitări conceptuale.
Medicamentul este definit, conform Legii 95/2006 „Legea privind reforma în sănătate,
titlul XVII – Medicament”, ca fiind :
- orice substanţă sau combinaţie de substanţe prezentată ca având
proprietăţi pentru tratarea sau prevenirea bolilor la om; sau
- orice substanţă sau combinaţie de substanţe care poate fi folosită sau administrată la
om, fie pentru restabilirea , corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice, prin
exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea
unui diagnostic medical.
Prezentul titlu se aplică medicamentelor de uz uman destinate punerii pe piaţă în
România fabricate industrial sau produse printr-o metodă implicând un proces industrial.

Conform acestei legi, prevederile acestui titlu nu se aplică:

- medicamentelor preparate în farmacie conform unei prescripţii medicale pentru un
anumit pacient (numite formule magistrale), precum şi
 - medicamentelor preparate în farmacie conform indicaţiilor unei farmacopei şi destinate
eliberării directe către pacienţii farmaciei respective (numite formule oficinale)
- medicamentelor destinate studiilor de cercetare şi dezvoltare (utilizate în studiul clinic).
În legea menţionată, sunt incluse sub acelaşi titlu („Medicamentul”) şi următoarele
tipuri de medicamente:
- medicament imunologic
- medicament homeopat
- medicament radiofarmaceutic
- medicament derivat din sânge uman sau plasmă umană
- medicament din plante
Medicamentele sunt prezentate sub diverse forme farmaceutice, fabricate de o entitate
juridică autorizată în acest sens, distribuită într-un anumit ambalaj, având o denumire specifică
şi care pot fi puse în circulaţie după obţinerea Autorizaţiei de Punere pe Piaţă, în condiţiile legii.
Forma farmaceutică este combinaţia dintre forma în care un medicament este prezentat
de fabricant (forma de prezentare) şi forma sub care se administrează, incluzând forma fizică
(forma de administrare).

Pentru fiecare formă farmaceutică există în FR X şi FR X - Suplimentele 2004 şi 2006

monografii generale, ca de exemplu:
- în FR X: Soluţii; Emulsii; Suspensii; Unguente; Comprimate; Picături pentru nas, etc.
- în FR X – Suplimentul 2004: Preparate orale – forme lichide şi
semisolide; Preparate orale – forme solide; Preparate buco-
faringiene; Preparate auriculare; Preparate oftalmice; Preparate
de inhalat; Preparate de inhalat; Preparate cutanate şi
transdermice, ş.a.
În FR X – Suplimentul 2006 au fost incluse următoarele monografii: Vaccinuri pentru uz
uman ; Imunoseruri de origine animală pentru uz uman ;Produse alergene; Preparate
homeopate; Preparate radiofarmaceutice; Preparate din produse vegetale

Fabricarea medicamentelor
Fabricarea medicamentelor pe teritoriul României se efectuează numai de către
deţinătorii unei Autorizaţii de fabricaţie eliberată de Ministerul Sănătăţii prin intermediul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului, autorizaţie necesară chiar dacă medicamentele fabricate
sunt destinate exclusiv exportului sau dacă medicamentele provin din import din ţări terţe (
altele decât statele membre ale UE).
Fabricarea medicamentelor se realizează prin tehnologii de fabricaţie ( producţie)
dependent de tipul de formă farmaceutică sub care se prezintă acestea, cu respectarea întocmai
a Regulilor de Bună Practică de Fabricaţie (RBPF).

Punerea pe piaţă a medicamentelor

În România, nici un medicament nu poate fi pus pe piaţă fără o Autorizaţie de Punere
pe Piaţă (APP) emisă în conformitate cu prevederile legale.
APP –ul este eliberată de Ministerul Sănătăţii - Agenţia Naţională a Medicamentului
conform unor proceduri de autorizare (naţională sau centralizată) .
Obţinerea APP are la bază o Cerere de autorizare de punere pe piaţă a solicitantului
depusă la Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) sau a Agenţiei Europene a
Medicamentelor (EMEA), însoţită de o serie de informaţii şi documente întocmite şi transmise
acestor autorităţi în conformitate cu norme şi protocoale analitice, farmacotoxicologice şi
clinice referitoare la testarea medicamentelor, aprobate prin Ordin al Ministrului Sănătăţii.
 Numărul autorizaţiei de punere pe piaţă a unui medicament este menţionat pe
ambalajul medicamentului.

Ambalarea medicamentelor.
Ambalarea ( condiţionarea ) este operaţia complementară care urmează după
prepararea unui medicament şi constă în introducerea şi închiderea formei farmaceutice într-un
înveliş care îi conferă aspectul definitiv. Este considerată o fază importantă a procesului de
preparare a medicamentului, prepararea şi condiţionarea primară fiind două faze inseparabile.
Selectarea ambalajului pentru un produs farmaceutic este dependentă de forma
farmaceutică, naturaingredientului activ, calea şi modul de administrare a acestuia, perioada de
valabilitate, tipul de pacient.
Există două tipuri de ambalaje (recipiente)
- ambalaj primar
- ambalaj secundar
Sistemul de închidere are rolul de a închide recipientul de condiţionare cu scopul de a fi
bine depozitat.
În anumite cazuri, este necesar un dispozitiv de administrare pentru administrare
corectă a medicamentului. Dispozitivul de administrare poate fi parte integrantă a recipientului
sau sistemului de închidere.

Etichetare şi prospect.
Etichetarea reprezintă totalitatea informaţiilor privind identificarea produsului şi, după
caz, instrucţiuni necesare pacientului în vederea administrării şi păstrării medicamentului.
Informaţiile transmise pacientului prin etichetare sunt:
- informaţii generale pentru eliberare ( numele şi adresa producătorului, detalii
privind conţinutul, condiţii de păstrare şi termenul de valabilitate);
- recomandări şi atenţionări, când este cazul („numai pentru uz extern”; „a se păstra
ferit de lumină”; „atenţie produce somnolenţă”, ş.a.)
Prospectul este documentul ce cuprinde informaţiile pentru utilizator, care însoţeşte
medicamentul.
Cerinţe privind redactarea prospectului:
- să conţină informaţii suficiente şi complete care să permită pacientului utilizarea
corectă şi în siguranţă a medicamentului;
- să fie redactat într-un limbaj accesibil tuturor categoriilor de pacienţi, indiferent de
nivelul de cultură şi de educaţie;
- scrierea şi aranjamentul textului să fie convenabile pentru citirea cu uşurinţă de
către pacient .
EXERCIŢII

CAPITOLUL: MEDICAMENTUL DEFINIŢII. DELIMITĂRI

CONCEPTUALE. ASPECTE GENERALE.

- Menţionaţi vaccinurile eliberate din farmacie, utilizate pentru inducerea stării de

imunitate activă şi/sau pasivă.

- Menţionaţi 5 exemple de produse la care dispozitivul de administrare face parte

integrantă din recipient/sau sistem de închidere

- Menţionaţi câte 2 medicamente eliberate din farmacie condiţionate în recipiente care

au rol funcţional precizând şi producătorul acestora:

-cartuşe şi seringi preumplute sau stilou injector preumplut;

-recipiente prevăzute cu pompă dozatoare;
-recipiente prevăzute cu sistem de picurare;
-aerosoli de inhalaţie cu pulberi uscate

- Daţi câte 5 exemple de comprimate şi capsule care sunt ambalate în blistere .

- Menţionaţi şi alte tipuri de ambalaje unidoză întânlite în farmacie,

inclusiv exemple de medicamente ambalate în astfel de recipiente.

- Ce forme farmaceutice se condiţionează în recipiente multidoză?

- În ce fel de recipiente sunt ambalate comprimatele şi granulele efervescente? Exemple.

 - Daţi 2 exemple de medicamente industriale care sunt condiţionate în recipiente cu
capac inviolabil.

- Menţionaţi 4 exemple de specialităţi farmaceutice care sunt prezentate în recipiente cu

dispozitiv de siguranţă pentru copii.

- Menţionaţi informaţiile farmaceutice din prospectele a 3 medicamente.

- Daţi exemple de produse pe ale căror prospecte există pictograme privind modul de
utilizare a medicamentului. Ataşaţi o xerocopie după un asemenea prospect.

- Ce date sunt menţionate pe eticheta preparatelor cu valvă dozatoare.

- Daţi 2 exemple de medicamente pe a căror eticheta se menţionează “Atenţie! Poate

produce somnolenţă. Nu conduceţi sau lucraţi cu maşini. Evitaţi băuturile alcoolice.”

- Daţi exemple de alte menţiuni speciale întânlite în practică.

CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

Medicamentele pot fi administrate pe căi variate, pentru fiecare rută fiind posibilă
administrarea a diverse tipuri de formulări farmaceutice.

Alegerea căii de administrare se face în funcţie de diverse considerente:

- biodisponibilitatea substanţei active;

- viteza de acţiune dorită;
- numărul de administrări pe zi;
- durata de tratament;
- tipul de bolnav (vârstă, gravitatea bolii, tratament ambulatoriu sau la pat, la domiciliu
sau la spital, ş.a.).

Fiecare cale de administrare prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje determinate de

particularităţile anatomice şi fiziologice ale acestora şi comportă respectarea anumitor reguli
practice pentru administrarea corectă a formelor farmaceutice.

Farmaciştii au responsabilitatea de a explica pacienţilor modul corect de administrare a

diferitelor forme farmaceutice, în funcţie de calea de administrare cărora le sunt destinate.
EXERCIŢII:

CAPITOLUL: CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

- Ce sfaturi daţi pacienţilor privind administrarea unui
medicament oftalmic (picături pentru ochi sau unguent oftalmic).

- Precizaţi instrucţiunile date unui pacient privind administrarea unui

sistem terapeutic transdermic.

-Menţionaţi câteva reguli de urmat la administrarea picăturilor pentru ureche sau pentru
nas.

-Daţi 2 exemple de produse de inhalat sub formă de pulberi şi detaliaţi modul de

administrare.

-Daţi exemple de comprimate vaginale care se administrează cu sau fără aplicator.

-Precizaţi instrucţiunile date pacientului privind administrarea supozitoarelor rectale.

 DOMENII DE ACTIVITATE ÎN FARMACIE
Activităţile desfăşurate de farmacist într-o farmacie sunt axate pe
următoarele domenii:
-aprovozionarea cu medicamente şi alte produse de sănătate;
-recepţia;
-depozitarea;
-prepararea şi asigurarea calităţii medicamentelor magistrale şi
oficinale;
-eliberarea medicamentelor pe baza prescripţiei medicale, a
celorlalte medicamente (OTC) şi produse de sănătate;
-informarea pacientului;
-încurajarea utilizării raţionale a medicamentelor;
-înregistrarea activităţilor profesionale;
-gestionarea bunurilor din farmacie

APROVIZIONAREA CU MEDICAMENTE ŞI ALTE PRODUSE

DE SĂNĂTATE
Aprovizionarea farmaciei cu medicamente şi alte produse de sănătate intră în
responsabilitatea farmacistului.
Farmacistul trebuie să cunoască sursele de aprovizionare (furnizorii) şi să îi selecteze
pe criterii de calitate în conformitate cu reglementările în vigoare (Regulile de Bună Practică
de Distribuire en-gros)
Obiectivele acestei activităţi constau în:
-stabilirea necesarului de medicamente şi alte produse de sănătate
pentru anumite perioade de timp;
--tabilirea legăturilor necesare cu furnizorii;
-lansarea comenzilor prin mijloace uzuale (comandă telefonică,
fax, etc.);
-întocmirea documentelor farmaciei privind aprovizionarea,
-efectuarea plăţilor către furnizori;
-utilizarea programelor informatice pentru desfăşurarea facilă a
 aprovizionării

EXERCIŢII

CAPITOLUL: APROVIZIONAREA CU MEDICAMENTE ŞI ALTE

PRODUSE DE SĂNĂTATE

- Prezentaţi formularul unei comenzi pentru aprovizionarea cu

medicamente elaborat în farmacia de practică

- Menţionaţi 3 furnizori de medicamente şi alte produse de sănătate

care aprovizionează farmacia în care aţi efectuat stagiul de
practică.

- Menţionaţi modalitatea de stabilire a necesarului de medicamente

pentru o perioadă limitată.
 RECEPŢIA
Recepţia medicamentelor şi a produselor de sănătate are următoarele obiective:
-verificarea documentelor de livrare întocmite de furnizor;
-recepţia calitativă, cantitativă şi valorică a medicamentelor şi altor
produse furnizate pe baza documentaţiei însoţitoare;
-elaborarea documentelor de recepţie.
Recepţia calitativă – constă în verificarea produselor prin controlul organoleptic şi prin
reacţii de identificare a substanţelor farmaceutice, dacă este cazul, precum şi a datei de expirare.
Recepţia cantitativă- constă în verificarea produselor din punctul de vedere al cantităţii
şi integrităţii ambalajelor în care sunt livrate pe baza facturii însoţitoare sau a documentului de
transport.
Recepţia valorică – constă în evaluarea cantităţilor de produse primite la preţurile
legale în vigoare.
Recepţia medicamentelor necesită existenţa în farmacie a:
-spaţiului necesar efectuării recepţiei;
-mobilierului şi ustensilelor adecvate;
-materialului documentar necesar recepţiei calitative (Fişe tehnice,
FR X, etc);
-materiae etalon pentru efectuarea recepţiei calitative, când este
cazul
EXERCIŢII

CAPITOLUL: RECEPŢIA

-Precizaţi etapele unei recepţii a medicamentelor la care aţi participat

-Precizaţi operaţiile implicate de recepţia cantitativă a unui

medicament

-Menţionaţi ce verificări se fac în cursul recepţiei calitative a unui

medicament

-Întocmiţi o fişă de recepţie a unui medicament

 DEPOZITAREA

Depozitarea medicamentelor şi produselor de sănătate în farmacie necesită

respectarea următoarelor reguli:
-aranjarea medicamentelor şi produselor de sănătate în conformitate cu normele legale
în vigoare (după criterii oficiale şi tradiţionale pe grupe terapeutice, forme farmaceutice,
caracteristicile fizico-chimice şi în ordinea seriilor de fabricaţie);
-conservarea şi depozitarea produselor toxice ,stupefiante, psihotrope şi precursori se
vor face în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
-asigurarea condiţiilor de conservare a medicamentelor şi produselor de sănătate se
realizează dependent de proprietăţile acestora şi de prevederile FR X
şi/sau specificaţiilor producătorilor (Prospect);
-aranjarea produselor pe rafturi se face în funcţie de perioadele de valabilitate specificate
şi de facilitatea supravegherii acestora;
Farmacistul are obligaţia să asigure conservarea corespunzătoare a medicamentelor, să
cunoască modalităţile de supraveghere a perioadelor de valabilitate a medicamentelor existente
în farmacie, să cunoască procedurile legale de rezolvare a problemelor legate de produse
degradate, expirate sau returnate de pacienţi.
EXERCIŢII

CAPITOLUL: DEPOZITAREA

- Menţionaţi criteriile oficiale şi tradiţionale de aranjare a

medicamentelor în farmacie şi în depozitul acesteia.

- Precizaţi tehnicile folosite pentru activitatea de supraveghere a perioadei de

valabilitate a medicamentelor din farmacia dumneavoastră.

- Menţionaţi 3 produse existente în farmacie care necesită păstrarea „la rece” sau
„la loc răcoros”

- Daţi exemple de produse medicamentoase care necesită un regim special de

păstrare (la „Separanda”).

- Citaţi câte 3 exemple de medicamente care se păstrează „ferit de

umiditate” sau „ferit de lumină”.
 ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂŢILOR PROFESIONALE
Farmacistul are obligativitatea păstrării evidenţelor activităţii desfăşurate astfel încât să
se poată efectua orice verificare ulterioară.
În acest scop este necesar:
- să se păstreze la zi toate prescripţiile de medicamente psihotrope, stupefiante sau
alte medicamente, în conformitate cu
reglementările în vigoare;
- în orice moment, la nivelul farmaciei trebuie să se poată identifica sursa de
provenienţă a oricărui medicament;
- toate atenţionările cu privire la un medicament sau la legislaţia
farmaceutică transmise de autorităţile competente din România
trebuie înregistrate şi puse în aplicare imediat sau, după caz, la
termenul precizat;
- la nivelul fiecărei farmacii trebuie să existe o modalitate de
înregistrare şi, după caz, de rezolvare a reclamaţiilor primite asupra serviciilor
farmaceutice pe care le oferă.
EXERCIŢII

CAPITOLUL: ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂŢILOR PROFESIONALE

- Detaliaţi reglementările în vigoare privind înregistrările efectuate în farmacie cu

privire la medicamentele stupefiante ;

- Menţionaţi documentele de înregistrare a activităţilor

profesionale existente în farmacie

- Descrieţi procedura de înregistrare a activităţii de eliberare a

unor medicamente psihotrope din farmacia dumneavoastră

- Ce alte înregistrări ale activităţilor profesionale la care aţi

participat mai puteţi indica?
 GESTIONAREA BUNURILOR DIN FARMACIE
Modul de gestionare a bunurilor în farmacie reprezintă o componentă esenţială în
cadrul managementului activităţii farmaceutice.

În gestionarea bunurilor din farmacie este implicat personalul acesteia.

Controlul gestiunii se face prin inventariere.

Pentru elaborarea documentelor privind gestionarea bunurilor se utilizează programe

informatice de gestiune.
EXERCIŢII

CAPITOLUL: GESTIONAREA BUNURILOR DIN FARMACIE

- Menţionaţi documentele de gestionare a bunurilor din farmacie –

anexaţi modele blank ale unor astfel de documente (sau copii
xerox)

- Precizaţi cum se întocmeşte un raport zilnic de gestiune.

- Precizaţi câteva mijloace fixe existente în farmacie .

- Descrieţi conţinutul unei liste de inventariere.

- Indicaţi programul de gestiune informatică folosit în farmacia de

practică.
 ELIBERAREA MEDICAMENTELOR ÎN FARMACIA
COMUNITARĂ
Eliberarea medicamentelor în farmacie reprezintă activitatea tradiţională şi totodată
prioritară a farmacistului în farmacia de comunitate sau în cea de spital.
Medicamentele eliberate din farmacie pot fi magistrale, oficinale (galenice) sau
industriale (specialităţi farmaceutice).
La eliberarea medicamentelor trebuie avute în vedere următoarele aspecte generale:
- respectarea reglementărilor în vigoare referitoare la regimul
juridic de eliberare a medicamentelor;
-efectuarea înregistrărilor potrivite şi întocmirea documentelor la eliberarea
medicamentelor (înregistrarea medicamentelor cu regim special, emiterea de bonuri
fiscale, etc);
-colaborarea cu medicul, când este cazul (doza prescrisă este
depăşită sau insuficientă, erori de completare a prescripţiei
medicale, ş.a.);
-utilizarea tehnologiei informatice informatice pentru evidenţa
stocurilor;
-farmacistul trebuie să informeze şi/sau să consilieze pacientul sau
reprezentantul acestuia privind toate aspectele legate de
medicamentele sau produsele de sănătate eliberate;
-farmacistul trebuie să cunoască sursele de aprovizionare cu
medicamente şi cu alte produse de sănătate (furnizorii), care
trebuie să fie autorizate pentru a desfăşura activităţi de
distribuţie en-gros, precum şi condiţiile de eliberare a
medicamentelor către pacienţi;

ELIBERAREA MEDICAMENTELOR PE BAZĂ DE

PRESCRIPŢIE MEDICALĂ
Prescripţia medicală (ordonanţă medicală, reţetă) reprezintă orice prescripţie de
medicamente emisă de o persoană calificată în acest sens.
Prescripţia medicală are valoare de act medical, document medico-legal, act de
justificare şi contabilizare a substanţelor şi produselor cu regim special existente în farmacie,
document pentru plăţile compensatorii ale sistemului de asigurări de sănătate.
Medicamentele care se eliberează cu prescripţie medicală se încadrează în grupa A,
conform clasificării oficiale în funcţie de modul de eliberare, după cum urmează:
-medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripţie
medicală valabilă 6 luni, care nu se reţine în farmacie (se
poate reînnoi). Sunt notate P-6L;
-medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripţie
medicală care se reţine în farmacie ( notate P – RF);
-medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripţie
 medicală specială cu timbru sec (notate P-TS)
-medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripţie
medicală în condiţii restrictive pentru a se utiliza în spaţii cu
destinaţii speciale (notate S).
Medicamentele eliberate pe prescripţie medicală pot fi conform reglementărilor în
vigoare:
-eliberate contra cost;
-compensate parţial din bugetul de stat;
-necompensate.
La eliberarea medicamentelor pe prescripţie medicală trebuie să se parcurgă, conform
Regulilor de Bună Practică Farmaceutică, următoarele etape:
-primirea prescripţiei medicale şi verificarea autenticităţii ei;
-evaluarea prescripţiei medicale sub toate aspectele;
-pregătirea şi eliberarea medicamentelor prescrise;
-prepararea şi asigurarea calităţii medicamentelor magistrale şi
oficinale.
-informarea şi consilierea pacientului sau a reprezentantului său;
-urmărirea tratamentului prescris;
-înregistrarea activităţilor profesionale.

Primirea prescripţiei medicale şi verificarea autenticităţii ei

Pentru primirea prescripţiei medicale şi verificarea autenticităţii acesteia, în farmacie
trebuie să existe o procedură bine definită, care să permită farmacistului:
- să identifice pacientul, medicul prescriptor, organismul emitent şi
organismul plătitor;
- să verifice autenticitatea prescripţiei medicale;
- să identifice medicamentul, să verifice forma farmaceutică,
concentraţia, dozele, posologia, calea de administrare şi durata
tratamentului;
- să ajute pacientul să rezolve problema în cauză în cazul în care
din farmacia respectivă nu i se pot elibera medicamentele
prescrise;
-să verifice respectarea legislaţiei privind eliberarea produselor cu
regim special de eliberare (psihotrope şi stupefiante )

Evaluarea prescripţiei medicale de către farmacist

O evaluare ştiinţifică a prescripţiei medicale necesită:

-cunoaşterea unui minim de date ale pacientului (contextul
fiziologic, patologic, farmacoterapeutic) în raport cu cerinţele
prescripţiei medicale prezentate;
-controlul coerenţei tratamentului, posologiei, respectării
precauţiilor şi contraindicaţiilor;
-sesizarea potenţialelor interacţiuni medicamentoase.
Prin urmare, farmacistul utilizând experienţa sa profesională, va evalua prescripţia
medicală în ceea ce priveşte:
-aspectele farmaceutice şi farmacologice (terapeutice);
-adaptarea prescripţiei la persoana în cauză;
-posibilele contraindicaţii şi interacţiuni ale medicamentelor
prescrise;
 -unele aspecte economice, sociale şi de reglementare
Orice problemă apărută legată de prescripţia medicală trebuie lămurită cu medicul
prescriptor.

Pregătirea şi eliberarea medicamentelor prescrise

În pregătirea şi eliberarea medicamentelor prescrise se disting 2 situaţii:

-pregătirea şi eliberarea unei specialităţi industriale sau
-prepararea şi eliberarea unui medicament magistral.
În ambele cazuri este necesară cunoaşterea şi respectarea procedurilor legate de aceste
activităţi.
În cazul unui medicament industrial se procedează la eliberarea acestuia, sau în
condiţiile legii, la substituţia sa cu un medicament generic.
La selectarea unui medicament generic farmacistul îşi va utiliza
toată experienţa profesională pentru alegerea medicamentului interschimbabil cu respectarea
criteriilor de înlocuire (aceeaşi compoziţie calitativă şi cantitativă în ingredient activ, aceeaşi
formă farmaceutică, aceeaşi concentraţie şi bioechivalenţă demonstrată prin studii
corespunzătoare).
Înlocuirea medicamentului prescris cu unul interschimbabil provenind dintr-o altă sursă
se face cu informarea pacientului.
Este recomandabilă încheierea unor protocoale de informare, prin care farmacistul să
poată transmite informaţii utile medicului prescriptor.
În situaţii de urgenţă şi în absenţa medicamentului prescris, farmacistul poate elibera, în
interesul pacientului, un medicament alternativ, cu condiţia informării rapide ulterioare a
medicului.

Prepararea şi asigurarea calităţii medicamentelor magistrale şi oficinale

Conform Regulilor de Bună Practică Farmaceutică, fiecare farmacie trebuie să asigure

condiţiile necesare pentru prepararea şi asigurarea calităţii medicamentelor magistrale şi
oficinale:
- farmacia să aibă în dotare veselă şi ustensile adecvate;
- să existe Registru de copiere a reţetelor şi carnetul de elaborări necesare pentru
înregistrarea activităţilor desfăşurate;
- metoda de preparare selectată trebuie să fie adecvată şi corect documentată;
- să se elaboreze proceduri care să asigure calitatea, eficacitatea şi siguranţa
produselor medicamentoase;
- să se selecteze un ambalaj sau recipient care să asigure stabilitatea medicamentului,
să promoveze complianţa şi să se conformeze cerinţelor legale în vigoare
- pentru fiecare produs obţinut în farmacie să se stabilească perioada de valabilitate.
La eliberarea medicamentelor industriale sau preparate în farmacie, farmacistul:
- va verifica data de expirare şi integritatea ambalajelor;
- va garanta calitatea medicamentului la data eliberării din farmacie
EXERCIŢII

CAPITOLUL: ELIBERAREA MEDICAMENTELOR PE BAZĂ DE

PRESCRPŢIE MEDICALĂ

- Daţi câte 2 exemple de specialităţi farmaceutice care se eliberează pe:

- prescripţie medicală care nu se reţine în farmacie

- prescripţie medicală cu regim special de eliberare
- prescripţie medicală cu eliberare restrictivă

- Prezentaţi în xerocopie/scanată câte o prescripţiei medicală din

fiecare categorie.

- Daţi exemple de specialităţi medicamentoase care se compensează

de către CAS, precizând şi nivelul de compensare actual.

- Daţi 3 exemple de medicamente care se păstrează la Separanda.

- Menţionaţi paşii făcuţi la primirea şi analiza unei prescripţii

medicale.

- Enumeraţi 3 cazuri de substituţie generică practicate de

dumneavoastră în activitatea de stagiu practic şi justificaţi deciziile
luate.

- Ce operaţiuni presupune prepararea la receptură a unui medicament

magistral sau oficinal sub formă de soluţie.

- Enumeraţi preparatele galenice elaborate în farmacia de practică şi precizaţi perioadele

de valabilitate ale acestora..

- Precizaţi sursele de aprovizionare cu medicamente şi alte produse

de sănătate pentru farmacia de practică.

ELIBERAREA MEDICAMENTELOR FĂRĂ PRESCRIPŢIE

MEDICALĂ
 Medicamentele (OTC – over the counter), încadrate în grupa B conform clasificării în
funcţie de modul de eliberare, sunt medicamente care pot fi eliberate fără prescripţie medicală.
Aceste medicamente se eliberează la cerere şi se utilizează în cazul în care este permisă
automedicaţia, adică atunci când problema de sănătate poate fi tratată de pacientul însuşi.
Referitor la automedicaţie, Regulile de Bună Practică Farmaceutică menţionează:
- necesitatea existenţei unor protocoale de automedicaţie pentru
farmacist în ceea ce priveşte procedura de urmat în farmacie;
- necesitatea evaluării adecvate a nevoilor pacientului care solicită
un medicament OTC;
- conduita de urmat de către personalul farmaceutic atunci când
eliberează un asemenea produs.
Astfel, la eliberarea unui medicament OTC se vor lua în considerare următoarele reguli:
-la selectarea unui medicament OTC, farmacistul se va baza pe
experienţa acumulată în exercitarea profesiei;
-selectarea medicamentului se face în funcţie de calitatea,
inocuitatea şi eficacitatea acestuia;
-la eliberarea medicamentului farmacistul trebuie să se asigure că
pacientul sau reprezentantul acestuia a înţeles informaţiile oferite
cu privire la:
-acţiunea medicamentului
-modul de administrare (cum şi cât)
-durata tratamentului
-efectele secundare, contraindicaţiile şi eventuale interacţiuni
-farmacistul trebuie să evalueze eficacitatea produsului eliberat în
cooperare cu pacientul şi să-l sfătuiască să consulte medicul dacă
simptomele persistă.

EXERCIŢII

CAPITOLUL: ELIBERAREA MEDICAMENTELOR FĂRĂ

PRESCRIPŢIE MEDICALĂ
 - Înscrieţi într-un tabel câte 3 exemple de medicamente OTC care se administrează pe
căile orală, buco-faringiană, auriculară, nazală, oftalmică, vaginală, rectală, cutanată,
precizând forma farmaceutică, substanţa activă, concentraţia, indicaţia terapeutică,
denumirea comercială şi producătorul acestora.

INFORMAREA ŞI CONSILIEREA PACIENTULUI

Informarea şi consilierea pacientului sunt activităţi de asistenţă farmaceutică al căror
scop vizează utilizarea adecvată a medicamentelor, succesul terapiei şi în final reducerea
costurilor de sănătate atât pentru pacient cât şi pentru sistemul de asigurări de sănătate.
Pentru o informare corectă asupra medicamentului transmisă într-o formă adecvată
necesităţilor fiecărui pacient, farmacistul dispune de mijloace diverse precum comunicarea
orală sau informarea scrisă, mijloace electronice, etc.
Cele mai importante informaţii de transmis includ:
 -forma farmaceutică sub care se prezintă medicamentul şi
denumirea acestuia;
-acţiunea terapeutică aşteptată;
-modul de utilizare;
-doza sau cantitatea ce trebuie administrată;
-frecvenţa şi timpul corect de administrare sau utilizare (schema de
administrare);
-doza maximă pentru 24 h;
-durata tratamentului;
-efectele secundare ce trebuie minimalizate de pacient;
-efectele secundare ce trebuie comunicate medicului;
-medicamentele, alimentele sau activităţile care vor trebui evitate
de pacienţi în timpul tratamentului;
-acţiunea ce va fi întreprinsă în cazul omiterii administrării unei doze;
-modalitatea de păstrare a medicamentului;
-îndepărtarea medicamentului rămas neutilizat, după data de expirare specificată.
Consilierea pacientului (sau a reperezentantului său) urmăreşte ca farmacistul să se
asigure că acesta primeşte şi înţelege o informaţie suficientă, orală şi/sau scrisă transmisă de
el privind utilizarea eficientă şi sigură a medicamentului eliberat, pentru obţinerea beneficiului
maxim al tratamentului prescris.
Pentru îndeplinirea rolului în informarea şi consilierea pacientului, farmacistul trebuie
să aibă abilităţi de comunicare eficientă cu pacienţii, reprezentanţii lor, ceilalţi profesionişti din
domeniu şi în acelaşi timp să aibă capacitatea de a verififca dacă pacienţii au cunoştinţele şi
abilitatea necesare pentru a adera la tratamentul prescris.
În acest sens este util ca farmacistul:
- să cunoască tehnicile de comunicare verbală şi nonverbală cu
pacienţii, inclusiv cu cei cu diverse deficienţe fizice;
- să poată identifica aşteptările pacientului (nevoi, solicitări ) şi
scopurile asistenţei farmaceutice pe baza informaţiilor primite de la acesta prin
ascultare şi interviu dirijat;
- să stabilească o relaţie de încredere farmacist-pacient care să permită oferirea unor
informaţii adecvate referitoare la medicament şi/sau o consiliere de specialitate
eficientă;
- să aibă capacitatea de a identifica pacientul noncompliant şi să conştientizeze rolul
său în îmbunătăţirea complianţei;
- să aibă abilitatea de a împărtăşi informaţii şi cunoştinţe profesionale nu doar
pacienţilor ci şi altor colegi sau profesionişti din domeniu.
Activitatea de consiliere în farmacia comunitară este în responsabilitatea farmacistului
specialist în Farmacie Clinică şi, în absenţa acestuia din schema de personal a farmaciei, revine
farmacistului.

EXERCIŢII

CAPITOLUL: INFORMAREA ŞI CONSILIEREA PACIENTULUI

-Ce recomandări se dau pacientului la eliberarea unui medicament care necesită

reconstituirea înainte de administrare?
 -Ce informaţii oferiţi unui pacient insulino-dependent la eliberarea insulinei sau
analogiilor de insulină legat de păstrarea şi mod de administrare?

-Ce informaţii transmiteţi unui pacient în legătură cu modul de administrare a unui

medicament de tip comprimat oral - matriţă?

-Menţionaţi informaţiile oferite pacientului referitor la locul de administrare al unui

TTS?

- Ce sfat daţi unui pacient hipertensiv în legătură cu regimul de administrare a unui

medicament antihipertensiv?

- Ce sfat daţi unui pacient legat de administrarea unui antibiotic?

- Daţi 2 exemple de medicamente care sunt influenţate de prezenţa alimentelor.

- Precizaţi un medicament pentru care nu este indicată sistarea

bruscă a administrării.

- Care sunt consecinţele neaderării pacientului la tratamentul prescris?

- Cum poate fi detectat pacientul necompliant?

URMĂRIREA TRATAMENTULUI PRESCRIS

Activitatea farmaceutică trebuie să fie focalizată nu doar pe eliberarea medicamentelor
şi a altor produse de sănătate, cu informarea şi consilierea adecvată a pacientului, ci şi pe o
urmărire atentă a efectelor utilizării acestora.
La nivelul farmaciei comunitare, urmărirea tratamentului prescris se realizează prin
dialogul cu bolnavul. Aceasta reclamă necesitatea revenirii pacientului la farmacia respectivă
pentru a comunica rezultatul tratamentului prescris, fapt posibil numai pentru pacienţii care
frecventează cu regularitate aceiaşi farmacie.
Farmacistul clinician, prin comunicarea cu medicul curant, prin accesul la fişa medicală
a pacientului şi chiar prin contactul direct cu bolnavul, poate participa activ la monitorizarea
farmacoterapiei prescrise şi, eventual, la corectarea schemei de tratament în scopul optimizării
acestora.
 Prin urmărirea tratamentului prescris farmacistul poste detecta posibile probleme legate
de farmacoterapie:
- o terapie medicamentoasă inadecvată bolii;
- o doză incorectă;
- o frecvenţă de administrare sau o durată a terapiei nepotrivită
- reacţii adverse la medicament;
- complianţă inadecvată;
- sinergism cu o terapie medicamentoasă simultană
Farmacistul trebuie să participe, în măsura în care este posibil, la nivel local sau naţional
la studiile farmacoepidemiologice care cuprind activităţi de detectare, evaluare, validare a
reacţiilor adverse la medicament (activitatea de farmacovigilenţă).
Conform reglementărilor în vigoare, dacă pe durata tratamentului sunt înregistrate
efecte adverse, acestea se declară fie la medic, fie la farmacist, prin completarea unui formular
pus la dispoziţie de Agenţia Naţională a Medicamentului – Centrul Naţional de
Farmacovigilenţă, în cadrul activităţii de farmacovigilenţă.

EXERCIŢII

CAPITOLUL: URMĂRIREA TRATAMENTULUI PRESCRIS

- Descrieţi reacţiile adverse a 3 medicamente eliberate din farmacia comunitară de

practică.

- Anexaţi un formular (fişă) de raportare către autoritatea competentă a unei reacţii

adverse identificată la un pacient, în cadrul stagiului de practică.

- Menţionaţi cazuri de interacţiuni medicamentoase detectate de

dumneavoastră pe o prescripţie medicală.

- Explicaţi legătura de cauzalitate dintre administrarea unui

Medicament şi apariţia unor reacţii adverse.
 UTILIZAREA RAŢIONALĂ A MEDICAMENTULUI

Farmaciştii trebuie încurajaţi să participe la nivel local sau naţional la promovarea unei
politici în favoarea utilizării raţionale a medicamentelor
Din acest punct de vedere, farmaciştii au responsabilitatea profesională de a participa la
documentarea în domeniul cercetării şi al exercitării profesiei şi de a ghida, pe baza
cunoştinţelor şi experienţei acumulate, activitatea de eliberare a medicamentelor fără prescripţie
medicală (automedicaţia).
În activitatea de documentare în domeniul cercetării şi al exercitării profesiei ,
farmaciştii:
- pot face parte din echipa de profesionişti din sănătate implicaţi în studiile clinice
ale medicamentelor;
- pot colabora la punerea în practică, a programelor de cercetare asupra exercitării
actului farmaceutic, a terapeuticii raţionale, a utilizării medicamentelor, a studiilor
de farmacoepidemiologie şi farmacoeconomie;
- sunt capabili să utilizeze cunoştinţele profesionale dobândite pentru a interpreta
progresele recente din domeniul medicamentului şi a le integra în exercitarea
profesiei;
 - pot constitui o sursă de informare independentă, completă şi obiectivă asupra
prescrierii şi utilizării raţionale a medicamentelor aflate în circulaţie
- pot participa activ la programele de formare destinate altor profesionişti din
sănătate.

În activitatea de eliberare a medicamentelor fără prescripţie medicală

(automedicaţie), farmaciştii au următoarele responsabilităţi:

-în evaluarea adecvată a nevoilor pacientului care solicită un medicament OTC sau
un sfat, pe baza informaţiilor primite de la acesta.

- în eliberarea unui medicament OTC potrivit

Detalii referitoare la eliberarea medicamentelor OTC (fără prescripţie medicală) sunt

redate la un capitol anterior cu acest titlu.

Este recomandabil ca pentru eliberarea medicamentului să se stabilească protocoale de

automedicaţie referitoare la procedura de urmat în farmacie, pentru fiecare problemă de
sănătate care poate fi tratată de pacientul însuşi.

EXERCIŢII

CAPITOLUL: UTILIZAREA RAŢIONALĂ A MEDICAMENTULUI

- Descrieţi un caz întâlnit în practică ce a necesitat evaluarea

nevoilor pacientului, pe baza informaţiilor primite de la el şi
recomandarea unui medicament OTC pentru combaterea
simptomelor acuzate.
 URGENŢE MEDICALE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ
Farmacistul de comunitate se poate confrunta în activitatea sa cu situaţii care reprezintă
urgenţe medicale şi care necesită o intervenţie specială.
El este obligat să acorde primul ajutor, în limita competenţelor sale şi să solicite
intervenţia serviciilor specializate.

În abordarea unei urgenţe medicale, farmacistul va urmări câteva obiective:

-evaluarea urgenţei (la prima vedere)

-dacă este sau nu o situaţie de urgenţă medicală
-natura şi cauza acesteia
- gravitatea ei
-măsurile imediate ce trebuie luate şi succesiunea derulării lor

-estimarea timpului scurs de la producerea stării de urgenţă, până la primele măsuri

întreprinse;

-cunoaşterea măsurilor de prim ajutor care pot fi acordate pacientului până la

intervenţia medicului;
 -evaluarea rezultatelor după măsurile aplicate;

-urmărirea pacientului sau trimiterea lui la spital.

Situaţiile considerate ca urgenţe medicale, dar care nu pun în pericol viaţa pacientului
şi pentru care farmacistul poate elibera un medicament OTC sunt următoarele :

-epistaxis
-şoc anafilactic
-accidente provocate de agenţi fizici:
-arsuri
-şoc caloric
-epuizare prin căldură
-degerături
-hipotermie
- insolaţie
-lipotimie
-şoc electric
-sincopă
-convulsii
-hipoglicemie
-plăgi
-fracturi
-înţepături de insecte

EXERCIŢII

CAPITOLUL: URGENŢE MEDICALE ÎN FARMACIA

COMUNITARĂ

- Indicaţi câteva măsuri de prim ajutor care se pot acorda în caz de

arsură solară.

- Precizaţi câteva dintre simptomele hipoglicemiei.

- Menţionaţi produsele medicamentoase ce pot fi recomandate

pentru oprirea epistaxisului.
 MANAGEMENTUL BOLILOR MINORE ÎN FARMACIA
COMUNITARĂ
În afara urgenţelor medicale farmacistul poate fi pus în situaţia de a răspunde
solicitărilor unui pacient care acuză prezenţa unor simptome sau chiar a unei boli.
În limita competenţelor sale profesionale, farmacistul, preferabil cel cu specializarea
în Farmacie clinică, poate efectua o consultaţie minimală ( în spaţiul de confidenţialitate al
farmaciei) şi poate recomanda administrarea unui medicament de primă intenţie atunci când
apreciază existenţa unei boli minore.

În acest scop, farmacistul se poate ghida după următoarele aspecte generale:

-cunoaşterea simptomelor şi cauzelor lor

-observarea oricăror semne de boală (anomalii fizice în aspectul pacientului sau

prezenţa unor simptome)

-cunoaşterea acţiunilor deja întreprinse de acesta (un tratament aplicat şi dacă

a obţinut un rezultat pozitiv, medicamente administrate, etc.);
 -diagnosticarea, pe baza informaţiilor primite şi a observaţiilor proprii a unei tulburări
potenţial serioase care impune asistenţa medicală imediată, de bolile banale (diagnostic
diferenţial);

-evaluarea riscului şi luarea deciziei de a trimite pacientul la medic

sau de a elibera un medicament pentru o perioadă scurtă de timp;

-evaluarea rezultatelor tratamentului, când este posibil şi

neexcluderea trimiterii pacientului la medic pentru consult dacă
simptomele nu se ameliorează sau se înrăutăţesc.

Solicitările frecvente ale pacienţilor adresate farmacistului includ următoarele suferinţe:

-durere (de cap, abdominale, ş.a.);

-tulburări ale tractului respirator (tuse, dureri de gât, rinoree,

congestie nazală, ş.a.);

-tulburări gastrointestinale (indigestie, durere abdominală,

constipaţie, diaree );

-tulburări ale pielii ( acnee, eczemă -seboreică, alergică, primară de

contact);

-infecţii fungice (candidoza, scabia, negi);

-tulburări oculare (ochi roşu, conjunctivită, glaucom, urcior,

blefarită).

EXERCIŢII

CAPITOLUL: MANAGEMENTUL BOLILOR MINORE ÎN FARMACIA

COMUNITARĂ

- Ce recomandări farmacoterapeutice face un farmacist pentru

tratamentul constipaţiei ?

- Ce medicamente sunt indicate pentru tratamentul cefaleei ?

- Cum deosebiţi guturaiul de răceală ?

 EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Sănătatea publică are ca scop reducerea incidenţei îmbolnăvirilor şi morţii premature,

precum şi diminuarea patologiilor care determină discomfort şi dizabilităţi în rândul populaţiei.

Farmaciştii, ca profesionişti în domeniul sanitar, se află într-o poziţie unică în

promovarea sănătăţii, din cauza accesibilităţii lor şi a abilităţii de a comunica cu un număr mare
de persoane.
Ei pot promova activ bunele practici de sănătate atât prin exemplul personal cât şi prin
responsabilitatea de a transmite informaţia profesională către public prin utilizarea de broşuri
şi buletine informative, publicaţii şi reviste de specialitate şi prin consilierea asupra medicaţiei,
îmbunătăţirea complianţei şi monitorizarea pacientului.

Farmaciştii comunitari pot participa la activităţi de educaţie sanitară orientate către

populaţie:

- îndrumănd pacienţii către medici şi agenţiile comunitare furnizoare de servicii de

sănătate;

- participând la programe comunitare de educaţie vizând:

 - programele de imunizare
- bolile cu transmitere sexuală
- sănătatea mentală
- abuzul de substanţe şi medicamente
- prevenţia otrăvirii
- planning-ul familial
- renunţarea la fumat
- abuzul de alcool
- fluorurarea
- identificarea semnelor timpurii ale unor boli grave (cancer,
etc)
- terapii alternative
- pregătirea dezastrelor
- protecţia mediului
- siguranţa locului de muncă

- oferind sfaturi privind medicamentele şi nutriţia;

- participând la acţiuni de screening pentru HTA şi diabet;

- participând la programe de control a greutăţii, etc.

EXERCIŢII

CAPITOLUL: EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

- Ce informaţii oferiţi unui pacient privind riscul autoadministrării antibioticelor ?

- Ce informaţii oferiţi legate de riscul utilizării tranchilizantelor sau

psihostimulentelor ?

- Ce recomandaţi unei persoane care doreşte să renunţe la fumat?

 ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE ELIBERATE DIN FARMACIA
COMUNITARĂ

SUPLIMENTE NUTRITIVE

Suplimentele nutritive sunt produsele alimentare al căror scop este să completeze dieta
normală şi care sunt surse concentrate de nutrienţi (vitamine, minerale) sau alte substanţe cu
efect nutriţional sau fiziologic, separat sau în combinaţie, comercializate sub formă dozată,
precum capsule, pastile, comprimate, pilule şi alte forme similare, (formă unidoză), pachete de
pulbere, fiole cu lichid, sticle cu picurător şi alte forme asemănătoare de preparate lichide sau
pulberi destinate consumului în cantităţi mici, măsurabile (forme multidoză).

PRODUSE DIETETICE

Produsele dietetice de regim sunt articole de regim alimentar destinate unei alimentaţii
particulare.

Produsele dietetice de efort sunt produse echilibrate în protide, glucide, lipide ( pentru
aport caloric) şi vitamine şi săruri minerale.
 DISPOZITIVE MEDICALE

Dispozitiv medical este orice instrument, aparat, mecanism, material sau alt articol
utilizat singur sau în combinaţie, inclusiv software necesar pentru aplicarea lui corectă, destinat
de producător să fie folosit pentru om şi care nu îşi îndeplineşte acţiunea principală prevăzută
în/sau pe corpul uman prin mijloace farmacologice, imunologice sau metabolice, dar care poate
fi ajutat în funcţia sa prin astfel de mijloace, în scop de:
- diagnostic, prevenire, monitorizare, tratament sau alinare a durerii;
- diagnostic, supraveghere, tratament sau compensare a unei leziuni ori a unui handicap;
- investigaţie, înlocuire ori modificare a anatomiei sau a unui proces fiziologic;
- control al contracepţiei;

PRODUSE TEHNICO-MEDICALE

Produsele tehnico-medicale sunt reprezentate de instrumente, aparate, echipamente

sau articole, utilizate singure sau în asociere, cu scop de prevenire, diagnostic şi tratament a
unei boli sau a unui handicap, destinate uzului clinic (în spital), în cabinete medicale individuale
sau în farmacii.
După calea de acces se clasifică în:
- produse tehnico-medicale pentru acces pe cale parenterală;
- produse tehnico-medicale pentru acces pe cale nazală / respiraţie;
- produse tehnico-medicale pentru acces pe cale digestivă;
- produse tehnico-medicale pentru acces pe cale gernito-urinară
EXERCIŢII

CAPITOLUL: ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE ELIBERATE DIN

FARMACIA COMUNITARĂ

- Daţi 2 exemple de produse sub formă de suplimente nutritive care conţin una din
categoriile menţionate mai sus.

- Ce vitamine şi minerale sunt incluse în unele exemple de produse comercializate ca

suplimente nutritive?

- Redaţi menţiunile făcute pe eticheta unui supliment nutritiv.

- Daţi exemple de produse dietetice lactate recomandate pentru diverse grupe de vârstă.

- Daţi exemple de produse care conţin fibre alimentare (denumire comercială,

compoziţie, indicaţii, producător).

- Menţionaţi un exemplu de produs constituit din concentrat de proteine destinat

alimentării prin sondă (denumire comercială, compoziţie, indicaţii, producător).

- Enumeraţi tipurile de glucometre existente în farmacia de practică şi

menţionaţi principiul lor de funcţionare.

- Enumeraţi principalele caracteristici ale glucometrului ACCU – Chek.

- Descrieţi procedura de lucru la efectuarea testului pentru ovulaţie.

- Enumeraţi câteva exemple de tensiometrice şi faceţi o clasificare a lor în funcţie de

modul de utilizare.

- Ce kituri pentru testarea diabetului aveţi în farmacie?

- Daţi exemple de produse tehnicomedicale utilizate pentru accesul

pe cale respiratorie.
 - Menţionaţi produsele tehnicomedicale destinate accesului urinar existente în farmacia
de practică.

- Daţi exemple de alte produse tehnicomedicale eliberate de dumneavoastră în stagiul

de practică.

PRODUSE COSMETICE ELIBERATE DIN FARMACIA

COMUNITARĂ

Definiţie

Produsul cosmetic este orice substanţă sau preparat care vine în contact cu diverse părţi
externe ale corpului uman (piele, ochi, unghii, buze, organe genitale externe, păr de pe cap şi
de pe corp etc) sau cu dinţii şi mucoasa bucală, pentru a le curăţa, a le parfuma, a le modifica
aspectul şi/sau a le proteja ori a le menţine în bună stare.

Categorii de produse cosmetice:

-creme, emulsii, loţiuni, geluri şi uleiuri pentru piele (mâini, faţă, picioare etc)
;
-măşti pentru faţă (cu excepţia produselor care acţionează ca abrazive
superficiale ale pielii pe cale chimică);
-baze nuanţatoare (lichide, paste, pudre etc);
-pudre de machiaj, pudre după baie, pudre igienice etc.;
-săpunuri de toaletă, săpunuri deodorante etc.;
-parfumuri, ape de toaletă, ape de colonie etc.;
-preparate pentru baie şi duş (săruri, spume, uleiuri, geluri etc);
-depilatoare;
-deodorante şi antiperspirante;
-produse pentru îngrijirea părului:
-nuanţatoare şi decolorante
-produse pentru ondulare, îndreptare şi fixare
-produse pentru aranjare (decolorare)
-produse pentru curaţare (loţiuni, pudre, şampoane etc)
-produse pentru condiţionare (loţiuni, creme, uleiuri etc)
-produse de coafare (loţiuni, lacuri, briantine etc)
-produse pentru ras (creme, spume, loţiuni etc);
-produse pentru machiaj şi îndepărtarea acestuia de pe faţă şi ochi;
-produse destinate aplicarii pe buze;
-produse pentru îngrijirea dinţilor şi a gurii;
-produse pentru îngrijirea unghiilor şi decorarea lor;
-produse pentru igiena intimă externă;
-produse pentru băi de soare (plajă);
-produse pentru bronzare fără soare;
-produse de albire a pielii;
-produse antirid
EXERCIŢII

CAPITOLUL: PRODUSE COSMETICE ELIBERATE DIN

FARMACIA COMUNITARĂ

-Menţionaţi câte 3 produse fotoprotectoare care conţin agenţi filtru

sau agenţi ecran şi precizaţi valoarea factorului de protecţie solară declarat pe etichetă

-Ce recomandări faceţi consumatorului la eliberarea unui produs

fotoprotector?

-Daţi câteva exemple de creme hidratante şi precizaţi ingredientul

activ.

-Daţi câteva exemple de produse cu acţiune exfoliantă şi încadraţi-l în categoria potrivită

(exfoliant chimic sau mecanic).

-Care este diferenţa dintre un produs deodorant şi unul antiperspirant?

-Care sunt formele de prezentare ale unor produse deodorante existente în farmacia de
practică?
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

- Tehnologie Farmaceutică, Iuliana Popovici, D. Lupuliasa, vol.1

(1997; 2001), vol. 2 (2008), vol. 3 (2009), Editura Polirom,Iaşi
- Terminologie medicală şi farmaceutică, D. Lupuliasa, Lăcrămioara Ochiuz, Iuliana
Popovici, Editura Polirom 2007,
- Tratat de Farmacologie, Ediţia I, sub redacţia Aurelia Nicoleta Cristea, Editura
Medicală, Bucureşti, 2006
- Farmacie clinică, Aurelia Nicoleta Cristea, Editura Medicală, Bucureşti, 2006
- Remington – The Science and Practice of Pharmacy, 20- th edition, Lippincott
Williams & Wilkins, 2000
- Dermo-cosmetologie, Ana Maria Dumitrescu, Victoria Hîrjău, D. Lupuliasa, Editura
Polirom, 1998
- Diagnostic tests, D. M. Collett, in Pharmaceutical Practice, Vol. 2, Diana Collett,
Michael Aulton, 373 – 376
- Responding to symptoms, C. Edwards, in Pharmaceutical Practice, Vol. 2, Diana
Collett, Michael Aulton, 357 - 372
- xxx Farmacopeea Română, Ediţia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993, 2009
- xxx Farmacopeea Română, Ediţia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, Suplimente
2000, 2001, 2004, 2006
- xxx Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul Sănătăţii. Cap. XIV
– Titlul “Medicamentul”
- xxx Legea nr. 305/2004 privind exercitarea profesiei de farmacist
- xxx Legea 339 din 29.11.2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi
preparatelor stupefiante şi psihotope – MO nr. 1095 din 5.12.2005
- xxx Ordin nr. 891 din 20 iulie 2006 privind aprobarea Modelului Fişei pentru
raportarea spontană a reacţiilor adverse la medicamente
- xxx Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 1552/2004 pentru aprobarea Regulilor de Bună
Practică Farmaceutică
- xxx Legea privind Dispozitivele Medicale nr. 176/2000 publicată în Monitorul Oficial
nr. 544/noiembrie 2000
- xxx Legea privind Produsele Cosmetice nr. 176 publicată în Monitorul Oficial nr.
525/25 octombrie 2000
- xxx Directiva Cosmetică nr. 76/768 (1989)
52