Excursie

PE:

ELVETIA
Derulare cu click

Prezentare: Averio.pps
Colaţionat: FD febr. 2017
Între istorie și
realitate ...
din ţara în care
totul funcţio-
nează cu ...
PRECIZIE
Elveţiană!
 Aici este imaginea hotelului “Les
Fontaines”, aşezat în pasul Mosses (2.700
m), la N-V de Zermatt, nu departe de
lacul Leman, un hotel simplu de 3 stele,
de unde prietenii noştri din Germania,
plecau în fiecare zi, pe diferitele trasee
montane din sudul Elveţiei.
Tot de aici au plecat şi pe circuitul
Zermatt – Gornergrat pentru a vedea
culmile de pe acest platou, inclusiv piscul
Matterhorn.
Călătoria noastră,
către patria
gheţarilor din
Elveţia, începe la
Täsch, o comună
din districtul Visp,
cantonul elveţian
Valais, aflată la
doar 5 km de
Zermatt.
Matterhorn Terminal
Täsch!
Täsch este un punct fi-nal
al şoselelor care merg
spre Matterhorn, dar şi
gara principală de legă-
tură între trenurile care
vin din ţară, inclusiv Gla-
cier Express, şi cele care
asigură accesul spre Zer-
matt „oraşul fără maşini”
sau „oraşul ecologic”.
De aici sunt trenuri electrice care continuă drumul spre munte şi circulă din 20 în 20
minute, până la intrarea în Zermatt, orăşel aflat la altitudinea de 1.608 m. Din Zermatt
porneşte ultima linie îngustă de cale ferată „Matterhorn-Gotthard”, lungă de cca 10 km, care
ajunge în vârful muntelui Gornergrat, prinicpalul loc de unde se pot admira mai multe
vârfuri montane de peste 4.000 m, inclusiv piscul Matterhorn.
 Imaginea alăturată, din
satelit, prezintă amplasarea
reală a localităţilor amintite
până acum: Täsch, Zermatt,
Gornergrat şi Matterhorn.

Trenul Glacier Express, cu

care puteţi circula până la
Täsch este un adevărat tren
clasic al tuturor trenurilor
scenice disponibile.
Pe acest traseu montan el
trece peste mai multe poduri,
prin tunele şi viaducte, trans-
formând această călătorie
într-o minunată aventură!
 Traseul ideal de a
ajunge la Zermatt este
cel cu Glacier Express,
tren care călătoreşte
de la St. Moritz sau
Davos, în aproximativ
7 ore.
Acest traseu este o
excursie în vagoane cu
ferestre panoramice,
care parcuge peisaje
spectaculoase de
munte, traversând văi
adânci, 91 de tuneluri,
291 de poduri impre-
sionante şi trecătoarea
Oberalp, unde ajunge
la cea mai mare
altitudine de 2.033 m.
Gara Zermatt - unde se schimbă trenurile.
 Imaginea unui grup
statuar specific zonei,
din holul gării Zermatt.

Imaginea din tren a părţii de est din

Zermatt, cu biserica principală din centru.
 Case din Zermatt.

Imaginea celor mai înalte piscuri

din jurul localităţii Zermatt.
 Imagini din Zermatt …

Oraşul fără fum, fără zgomot!

Zermatt este una dintre cele nouă staţiuni
elveţiene în care este interzisă folosirea motoa-
relor cu combustie, încă din anul 1947!
Această măsură a fost luată pentru a preveni
poluarea aerului, care ar putea împie-dica
admirarea de jos a celebrului vârf.
 Tot imagini din Zermatt …

Biserica Anglicană „Sf. Petru” cu Cimitirul alpiniştilor.

 „Fântâna Prato Borni”
O familie de
marmote
Capricornul din bronz, în adunată în
mărime naturală, din spatele jurul unui izvor
fântânii cu marmote.
care picură.
Fântâna creată
în anul 1906
poartă
străvechiul
nume al
oraşului
Zermatt:
„Prato Borni”.
 Şi acum ne mai
plimbăm prin
centrul Zermatt -
ului…
 Priveliştile din partea veche a Zermatt-
ului, cunoscută sub numele de "Hinter-
dorf" (satul din spate), sunt o încântare
pentru turişti.
O plimbare pe aleile înguste este
echivalentă cu o călătorie înapoi în timp.
Hambare, magazine, grajduri şi case
vechi, construite în secolele XVI-XVIII,
formează un întreg armonios.
Clădirile sunt realizate din cherestea
dură de zadă, copacul care domină
împrejurimile din Zermatt. Bogat în
răşină, acest lemn este deosebit de
rezistent la dăunători.
Casele sunt acoperite cu dale grele de
rocă de ardezie, care comprimă lemnul,
susţine şi face construcţia mai robustă.
Soarele şi vremea întunecă lemnul care,
pe parcursul anilor, devine negru.
Ca urmare, clădirea devine mult mai
eficientă în absorbirea şi stocarea
căldurii.
 În „Old Village”, un alt cartier din Zermatt,
sunt mai mult de 30 de clădiri construite în
stilul tradiţional al hambarelor şi magazinelor
din zona Valais.
Multe case stau pe plăci de piatră plate,
echilibrate pe picioroange, pentru a fi prote-
jate de ... şoareci!
 O veche anecdotă, adaptată Zermatt-ului
(preluată din volumul "Două secole de
alpinism„ - de Ionel Coman)

Se spune că, atunci când Dumnezeu a făcut

lumea, elveţianul a cerut munţi.
A primit munţii cei mai frumoşi, dar voia
mai mult.
- Mai vreau păşuni şi nişte vaci.
Le-a primit şi pe acestea. Satisfăcut, omul
a muls o vacă şi, umplând paharul cu lapte,
l-a oferit binefăcătorului său.
- Excelent! a exclamat Dumnezeu, după ce
a băut cu plăcere. Încă puţin te rog ...
Și a primit prompt replica:
-Desigur, un franc şi douăzeci paharul! ...

(Iată un posibil răspuns la întrebarea: „De

ce sunt elveţienii bogaţi?”)
 Și acum să
părăsim Zermatt-
ul şi să ne
îndreptăm spre
ţinta noastră
finală: vârful
Gornergrat, de
unde putem
admira frumu-
seţile acestor Alpi
elveţieni, zonă din
care se pot vedea
o mică parte din
cele 55 de vârfuri
muntoase care
depăşesc înăl-
ţimea de 4.000 m.
O schemă sugestivă a traseului liniei de cale ferată,
care ne conduce de la Zermatt la Gornergrat.
 Linia ferată îngustă şi cu cremalieră, ”Zermatt -
Gornergrat Bahn” a fost dată în folosință în 1898 şi
este funcțională şi în prezent, 365 de zile pe an!

Aceasta este şi prima cale ferată îngustă cu cremalieră complet electrificată, din lume,
modernă şi ecologică, locomotivele sale fiind echipate cu sisteme de frânare regenerative –
adică generează energie electrică la coborâre, în acest fel economisind energie.
Calătoria către Matterhorn, între staţiile Zermatt (1.608 m) şi summit-ul Gornergrat
(3.089 m), durează cca 30 de min, pentru o urcare pe verticală de 1.469 m.
Traseul deosebit de spectaculos, lung de cca 10 km, trece peste poduri dramatice şi lacuri
glaciare, prin galerii şi tuneluri, peste păduri de zadă şi pin de piatră elveţiană şi printre
ravene stâncoase rămase în urma retragerii gheţarilor.
Dacă sunteţi norocoşi, puteţi vedea şi simpatice marmote răsfăţându-se la soare.
Gornergrat este un punct din care se poate vedea, în toată măreţia sa, piscul Matterhorn,
care nu poate fi escaladat decât de alpinişti experimentaţi.
Traseul trenului
de la Zermat la
Gornergrat-Bahn este staţia finală a căii ferate mon-
Gornergrat . tane, cu linie îngustă, unde soseşte un tren, care a plecat din
staţiunea Zermatt (1.608 m) şi după 10 km, cu o diferenţă
de nivel de 1.469 m, ajunge pe vârful Gornergrat (3.089 m) –
traseul este desenat în imaginea din stânga.
Calea ferată spre Gornergrat a fost protejată
împotriva avalanşelor, cu 800 m de galerii.

Imagine din interiorul unui vagon

de pe această cale ferată.

Marmotele pe care
le puteţi zări pe
lângă această cale
ferată.
Aceasta este imaginea liniei înguste cu cremalieră elec-
trică care porneşte din gara Zermatt spre Gornergrat.
Drum bun! Urarea impiegatului la plecarea din Zermat.
Şi după 10 km ajungem la …
 O experienţă minunată, de neuitat!

Cu platforma sa de belvedere, accesibilă

întregul an, „Gornergrat 3.089 m”, este una
dintre destinaţiile de top din Elveţia.

Panorama este printre cele mai spectaculoase din lume, de aici putându-se admira:
- masivul Monte Rosa cu cel mai înalt vârf din Elveţia: Dufourspitze de 4.634 m,
- gheţarul Görner - al doilea cel mai mare gheţar din Alpi,
- 29 de piscuri muntoase cu înălţimi de peste 4.000 m şi, mai ales,
- celebrul Matterhorn, în toată măreţia şi splendoarea sa.
Aici se află şi hotelul situat la cea mai mare altitudine din Europa: „3100 Kulmhotel Gornergrat”,
care include un restaurant, un observator astronomic şi magazine atractive.
 Trenul spre Gornergrat

În drum spre … Ajuns în gara Gornergrat-Bahn

În staţia Gornergrat există
un observator astronomic.
Observatorul văzut dinspre gară.
Imagini din sept. 2016 ale unei familii
din Germania care a făcut o excursie
până la acest munte.
Imagini de pe platforma
observatorului

Helga
admirând
gheţarii ….
 Drăgălaşii câini Saint Bernard
nu mai pot fi companioni în
fotografiile turiştilor.
Legea protecţiei animalelor din
Elveţia dixit! Mai dură ca la noi …

Corbii
Observatori deosebiţi de inteligenţi, îşi dau seama
repede şi de foarte departe, când este rost de
mâncare. Dacă vremea este bună urcă până aici, la
Zermatt, dar în condiţii meteorologice nefavorabile şi
pe timp de iarnă rămân în satele de la baza muntelui.
La sfârşitul acestei excursii, la plecarea din Zermatt, până şi vârful Matterhorn îşi manifestă
tristeţea pufnind norii, precum aburii sub presiune pe coşul unei vechi locomotive …
 Matterhorn - Siluetă inconfundabilă!
Acest pisc este, fără nici o îndoială, unul
dintre cele mai frumoase şi fotografiate
vârfuri din lume, dar şi unul dintre cele mai
periculoase vârfuri din Alpi.
Nu este nici cel mai înalt vârf din Alpi, nici cel
mai dificil de escaladat, însă piramida sa de
piatră domină cu cei 4.478 m ai săi toată
zona montană învecinată.
Matterhorn a fost ultimul mare vârf al Alpilor
"cucerit" abia în 1865, ascensiunea sa
marcând sfârşitul aşa-numitei „epoci de aur
a alpinismului”.
Un moment important în istoria escala-
dărilor montane este strâns legat de numele
alpinistului Edward Whymper şi de
Hornligrat - creasta nord-estică a muntelui
Matterhorn (cea dinspre noi în imagine).
 Prima ascensiune pe Matterhorn
Povestea unui succes controversat! Accident, sabotaj, crimă?
În perioada 1861-1865 Edward Whymper - alpinist şi explorator britanic a încercat să urce vârful
Matterhorn, împreună cu Jean-Antoine Carrel, un ghid italian din Valtournanche, motiv pentru care primele
lor încercări au avut loc pe partea "italiană" a muntelui.
Insă, pe parcurs, cei doi au devenit rivali, mai ales pentru că italianul considera că vârful trebuie atins
prima oară de către un localnic, nu de un englez! Această rivalitate s-a intensificat şi între asociaţiile
„Schweizer Alpenclub” şi „Club Alpino Italiano”, iar toţi ghizii străini au fost boicotaţi.
Astfel prima ascensiune a muntelui a devenit o adevărată problemă de ... Patriotism.

În iulie 1865 - Tot Whymper se întâlneşte cu englezul Lord Francis Douglas şi cu elveţianul Joseph
Taugwalder care doreau să urce şi ei pe vârf. Împreună merg în Zermatt unde îl conving pe Peter Taugwalder
(tatăl) şi pe Peter Taugwalder (fiul junior), toţi fiind ghizi-alpinişti elveţieni, să li se alăture. Echipa lui
Whymper se completează cu francezul Michel Croz, un ghid experimentat din Chamonix, cu care se cunoştea
de mai multă vreme şi cu alţi doi englezi: pastorul anglican Charles Hudson şi protejatul acestuia, tânărul
Robert Douglas Hadow, care decid să participe la tentativa de cucerire a Matterhorn-ului.

La 13 iulie, cer senin - Cei 8 oameni pleacă din Zermatt. După tentativele eşuate de până atunci, Whymper a
ales o rută care i-a făcut pe locuitorii Alpilor Penini să-l privească ca pe un nebun: traseul estic, care pornea
de la Lacul Schwarzsee, traseu care era considerat drept "cel mai imposibil dintre toate traseele imposibile".
Prima ascensiune a Matterhorn
Gravură de Gustave Doré
 În aceeaşi zi de 14 iulie 1865 - La coborâre, Croz este urmat de
Hudson, Hadow şi Douglas, ultimii rămânând Peter Taugwalder
(tatăl), Whymper şi Peter Taugwalder (fiul junior).
Într-unul din pasajele mai delicate, Hadow alunecă şi cade peste
Croz pe care îl dezechilibrează înainte ca acesta să poată reacţiona
eficient. Apoi Hudson şi Douglas sunt şi ei antrenaţi în această
cădere...
Cei din spate nu reuşesc să oprească în vreun fel căderea, căci o
coardă se rupe, între Douglas şi Taugwalder tatăl!
Cei patru dispar în abis ...
Au fost primele victime din cele peste 500 pe care le va face
muntele de-a lungul anilor.
Pentru ei gheţarul şi Matterhorn însemnă veşnicia!

Prima ascensiune de pe Matterhorn

O altă gravură de Whymper,
iniţiatorul acţiunii.
 Cei doi Taugwalder şi Whymper, care rămăseseră în vârf, sunt
şocaţi, dar reuşesc, încet-încet, să coboare în siguranţă şi, la lăsarea
întunericului, se opresc să-şi petreacă noaptea undeva, pe la cota
Coarda 4.000 m, de-abia a doua zi coborând în Zermatt ...
ruptă Whymper va urca din nou muntele împreună cu câţiva alpinişti şi
ghizi, unde găsesc doar trupurile lui Croz, Hudson şi Hadow, undeva
pe gheţar, mai jos cu 1.300 m faţă de locul de unde au căzut!
Douglas nu a fost găsit niciodată!
Cei trei au fost înmormântaţi lângă biserica anglicană din Zermatt..
Supravieţuitorii au fost interogaţi cu privire la accident. Cum e şi
normal, au existat suspiciuni că Whymper sau Taugwalder au tăiat
coarda, dar nu s-a putut proba acest lucru.
Cum s-au întâmplat lucrurile în realitate nu se va şti niciodată ...
***
Tragedia de pe Matterhorn a ţinut prima pagină în toate ziarele
vremii, sentimentele variind de la compasiune la indignare.
Moartea lui Douglas, Croz, Hadow şi Hudson a dus la ani de
„Dezastrul de pe MATTERHORN” învinuiri şi dezbateri, mulţi dând vina pe Whymper, alţii sugerând
Văzut prin gravura lui Gustave Dore. sabotaj şi chiar crimă!
Mormintele lui Hudson &
Hadow din Cimitirul
alpiniştilor - Biserica + 1865
anglicană din Zermatt Michel Auguste Croz ( 37 ani)
Pastor Charles Hudson (37 ani)
Douglas Robert Hadow (19 ani)
***
Lord Francis Douglas (18 ani)
nu a fost găsit niciodată

Peste 6 ani, în 1871, Edward Whimpers scria în cartea sa: „Scrambles Amongst the Alps„:
„În fiecare noapte, înţelegi, eu văd camarazii mei de pe Matterhorn, alunecarea lor pe
spate, cu braţele întinse, unul după altul, în ordine perfectă la distanţe egale - Croz ghidul,
mai întâi, apoi Hadow, apoi Hudson şi în cele din urmă Douglas.
Da, am să-i văd întotdeauna ...”
 MATTERHORN MUZEUM - ZERMATLANTIS
Muzeul de sub pământ
Din cauza spaţiului limitat din Zermatt, muzeul a fost construit sub pământ (în anul 2006). Muzeul
reconstituie în miniatură viaţa de zi cu zi a localnicilor din satul de munte Zermatt din secolul al XIX-lea: 14
case, o biserică, hotel, grânare etc. Se păstrează obiecte din încercările multor alpinişti de a urca pe vârfurile
impunătoare din jurul satului dar şi din tragica ascensiune pe vârful Matterhorn din anul 1865, care a
transformat satul de munte necunoscut într-un simbol al alpiniştilor. Una dintre atracţiile muzeului este
camera care găzduieste obiecte recuperate după moartea celor patru alpinişti din grupul lui Whymper, în 14
iulie 1865: bocanci, pioleţi, ploşti pentru apă şi mai ales … coarda care s-a rupt

Interesant este că, la doar două zile

după fatidicul accident, pe 16-17 iulie
1865 şi italienii Jean-Antonio Carrel şi
Jean-Antonio Bich au „cucerit” invincibilul
Matterhorn, dar pe creasta Lion.

Medalia de aur jubiliară: 1865-2015

150 de ani - Prima ascensiune pe
Matterhorn
 Intrarea în
muzeul de sub
pământ:
Matterhorn
Muzeum -
Zermatlantis
 De peste 100 de ani, un ”Moş Martin” stă pitulat pe vârful Cervino din Alpii Pennini, care cuprinde şi piscul
Matterhorn şi puţină lume cunoaşte asta ... Probabil că aţi mâncat triunghiuri din ciocolata ”Toblerone”, dar
nu aţi dat importanţă nici formei sale şi nici desenelor de pe cutie ... Dacă priviţi atent desenul, veţi vedea
silueta unui vârf muntos, este Matterhorn sau Cervino, cum este cunoscut în zonă. Și, pe el, forma unui ... urs.
Ciocolata este omagiul adus vârfului Matterhorn şi Bernei - ”oraşul urşilor”, de către cei care au creat
minunăţia dulce numită „Toblerone”. În anul 1908 Theodor Tobler şi vărul său, Emil Baumann, creatorii
ciocolatei, au decis să introducă, într-o formă stilizată silueta ursului. În varianta originală, ursul era însoţit de
un vultur ce ducea în gheare două streaguri: pe cel elveţian şi pe cel bernez … care acum au dispărut.
 "Dacă ai îndrăgit muntele, nu cauţi doar ţeluri deosebite şi trasee foarte grele.
Acelaşi preţ pot avea zilele când, hoinar, acolo sus, încerci să redevii o modestă
particică din Natură, echilibrat şi simplu, asimilând, cu toate simţurile, armonia şi
liniştea înconjurătoare".
Ionel Coman - alpinist român

Surse:
- Wikipeddia-Zermatt; Matterhorn; eroii;
- First ascent of the Matterhorn;
- http://www.mariusradu.ro/drumetie/alpi/matterhorn
- http://www.zermatt.ch/en/Zermatt
- www.zermatt.ch/en/museum