Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

Rodia Tilianu, promotor acreditat

al alimentaþiei naturale în România

Bucãtãrie fãrã bucãtãrie

Gustul evoluþiei
ediþia a treia, revizuitã
ºi îmbunãtãþitã cu...

Prietenia are rang de

pace în epoca libertãþii

... reþete pentru restaurante

1
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

caseta tehnicã

LA A TREIA EDIÞIE

S criu aceste rânduri dupã rãsfoirea celui de-al doilea numãr al revistei
Amalthea, în care veþi gãsi, pe mãsurã ce vor apãrea alte ºi alte
numere, tot ceea ce ar putea lipsi cãrþii pe care tocmai o simþiþi în
mâini.
Cândva, eram mici ºi ne comportam natural. Nu cunoºteam
denumirile tuturor alimentelor, dar înþelegeam multe ºi învãþaserãm
cã indicativul aratã o acþiune sigurã, precisã, realã. Adicãtelea: eu
fierb (în suc propriu); tu fierbi (de mânie cã eºti rãcit); el (ea) fierbe
(crabii care miºunã pe insulã).
Doar sarmalele nu fierb niciodatã singure, cã de, dacã ard (pãi
cum se nu se ardã, mãtuºico, din moment ce-s pe foc?!) sau dacã se
afumã? Eu unul – ºi nu vã mint – aº prefera sã merg la balamuc, decât
sã stau sã pãzesc o oalã d-asta opt sau nouã ore. ªi-n acest caz, mai e
prezentã ºi descoperirea – demnã de Premiul Nobel – „la foc mic“!
Fiind defect din fragedã pruncie, am avut ºi rezultate pline de substanþã
cerebralã. Pe la 5 sau 6 ani, într-un ajun de Crãciun, am vrut sã fac un
pustiu de bine familiei ºi sã scurtez timpul de „rumenire“ al mai-sus
pomenitelor. Am prins momentul în care nu era nimeni la bucãtãrie ºi
– sâc – am dat focul tare, sã se facã nemernicele alea mai repede, cã-
ncepusem sã mã cam enervez niþel. Din nefericire pentru recunoaºterea
inteligenþei mele, fapta mi-a fost descoperitã repejor, gogâlele
schimbate în altã oalã („bine cã nu s-au prins“), iar acel festina lente
reluat, întru mulþumirea neamurilor. „Bietul copil, a zis cã face o faptã
bunã!“
Dar nu despre aventurile senzaþionale ale copilãriei mele vroiam
sã vorbesc, ci despre aceastã lucrare, prin nimic senzaþionalã,

2 3
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

exceptând faptul cã – cel puþin în timpul lecturii – ai senzaþia cã trãieºti! bolii sau al bãtrâneþii premature. Cel de-al doilea aspect impresionant
Foarte multã dinamicã, pe fondul unei înaintãri pas cu pas. este ambiþia extraordinarã de a-ºi duce cât mai departe misiunea, în
A gãti ceva, înseamnã a te (pre)gãti de moarte. Unii dintre noi pofida oricãror piedici. Spuneam ºi în alte locuri: nu-i obligatoriu sã
mai au idee despre existenþa altor corpuri care alcãtuiesc totalitatea mã credeþi. Dar puteþi încerca s-o cunoaºteþi. Chiar ºi numai prin
fiinþei umane. Se pare cã hrana realã o obþinem din sfera celorlalte aceastã carte. Restul depinde de dumneavoastrã.
planuri, în care ne desfãºurãm adevãrata viaþã. De aceea ne grãbim
sã savurãm cu un asemenea nesaþ „mâncarea caldã“. Prin acest fapt, Noiembrie 2004
ne scurtãm viaþa, în aºteptarea miraculosului „dincolo“, de care ne Dan GORDIN
e dor. Acum, ori cã ne scoatem de câteva ori pe zi maþele ºi le punem
la fiert, ori cã tasãm în ele lucru cald ºi „minunat“, rezultatul este
acelaºi.
Ne aducem aminte cã animalele, când sunt bolnave, nu
mãnâncã. Pardon, am vrut sã zic postesc. ªi, needucându-le sau
neexplicându-le nimeni semnificaþia postului religios, în neºtiinþa lor,
nu mãnâncã nimic. Dacã mergi la cãþelul proprietate personalã ºi-l
întrebi: „De ce þii post negru?“, nu va face efortul de a-ºi ridica privirea
blegitã de boalã pentru a-þi rãspunde. Dar, dupã un timp, va zburda
iar. Unul dintre motivele pentru care animalele noastre se îmbolnãvesc
îl constituie faptul cã profitã din plin de „binefacerile“ civilizaþiei: li
se dã mâncare gãtitã! V-a plãcut frumos? Omul, când e bolnav,
„posteºte“ cu medicamente ºi supã de pui.
Organismul îºi face datoria prin orice mijloace, încercând sã ne
anunþe cã nu-i deloc bine ce facem. Trecând printr-o boalã ºi vãzând
cã nu prea ajungem la liman cu alopatia, ne amintim cã parcã ne-a
spus odatã cineva despre posibilitatea fireascã de a folosi natura, aºa
cum e ea. Necazurile datorate unei boli n-ar trebui atât de repede
uitate, deoarece convalescenþa va fi mereu echivalentul unei renaºteri.
Vã rog sã vã gândiþi la asta mãcar în timpul liber.
Înainte de a mã retrage pentru a vã lãsa liberi în acest propriu
templu al sãnãtãþii pe care-l constituie „Gustul evoluþiei“, vreau sã
mai spun douã vorbe despre Rodia, aºa cum o percep eu. De când a
descoperit aceastã hranã a vieþii, toate proiectele i-au fost axate pe
rãspândirea ei. Cursuri, demonstraþii pe viu (pentru viu!), un ajutor
neþãrmurit ºi dezinteresat pentru cei care vor sã trãiascã fãrã spectacolul

4 5
Rodia Tilianu
CUVÂNT ÎNAINTE
E ste firesc ca prima întrebare pe care o poþi pune, având deja aceastã
carte în mâini, sã fie: „De ce?, „De ce sunt în acest moment tocmai
aici?“, „De ce am ales tocmai aceastã carte?“, „De ce citesc aceste
rânduri?“. Dorim sã înþelegem logica a aceea ce se întâmplã în jurul
nostru. Dar multe rãspunsuri sunt mult mai pline de adevãr dacã sunt
intuite ºi nu înþelese raþional.
Aºa cã, mai bine ar fi sã te întrebi: „Ce anume din aceastã carte
m-ar face mai fericit? De vreme ce o citesc, trebuie sã fie ceva anume
scris pentru mine!“ Vedeþi, Viaþa ne oferã zi de zi o mulþime de cadouri
numai cã, prin ºi în iureºul clipei, trecem pe lângã ele fãrã sã le
recunoaºtem.
De aceea, prietene, liniºteºte-te o clipã mãcar. Aceastã carte
este, cu adevãrat, un mare cadou pe care Viaþa þi-l acordã. Surâde,
înclinã puþin capul ºi spune: „Mulþumesc!“. Iar apoi, citeºte, dar nu
atât cu mintea, ci cu sufletul. Nu urmãri neapãrat ideile din carte, ci
cât de fericit este sufletul tãu în timp ce parcurgi frazele, paragrafele ºi
capitolele din faþa ta.
Iar dacã îþi acorzi rãbdarea de a termina cartea, vei afla cã ºi
sufletul tãu are nevoie de hranã la fel ca ºi trupul. Corpul ne semnaleazã
nevoile sale prin foame ºi sete. Sufletul, însã, prin dor sau prin tristeþe.
Vei citi despre alimentaþia naturalã, o bucãtãrie a Vieþii, în care
hrana este pãstratã în forma sa purã, originalã, plinã de energie ºi
vitalitate. Dar sufletul tãu va simþi bucuria faptului cã poþi fi fericit
doar respectând ºi fericirea celorlalþi. Raþiunea ta, poate, va cugeta la
legea acþiunii ºi reacþiunii: „Iubeºte ºi vei fi iubit, ocroteºte ºi vei fi
ocrotit, respectã ºi vei fi respectat.“ Cu alte cuvinte, ca sã rãmâi sãnãtos
6 7
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
ºi plin de viaþã, mãnâncã produsul ºi nu producãtorul. Mãnâncã
produsele lactate ºi lasã animalele sã se bucure ºi ele de viaþã. Mãnâncã
oul dar lasã pasãrea sã fie ºi ea liberã. Respectã viaþa ºi te vei bucura
ºi tu de viaþã.
Vei citi, aparent, o carte de bucate dar sufletul tãu va recunoaºte
în aceste pagini oglindirea sincerã din sufletul unui Om, autorul acestui
volum, iar acest lucru îi va astâmpãra dorul de Iubire.
Vei citi despre preparate culinare crude, pline de vitalitatea ºi
prospeþimea Naturii ºi, mai ales, de Sãnãtate. Dar sufletul tãu va
înþelege, desigur, cã mâncarea propriu-zisã este doar o parte din
bucuria pe care þi-o oferã aceastã carte. Alimentaþia naturalã poate
începe cu modificãri la nivelul aparatului digestiv, dar schimbãrile
majore sunt la nivelul mentalitãþilor ºi, mai ales, al sufletului. Vei
înþelege cã suntem o parte dintr-un mare Ocean al Vieþii ºi cã
bunãstarea noastrã depinde de armonia întregii Naturi. Cã vom fi în
siguranþã doar dacã nu vom atenta la viaþa altora. Cã ne putem asigura
nevoile fãrã sã ucidem pe alþii ºi sã le mâncãm trupurile. Ba chiar ni
se oferã ºi o mulþime de alternative culinare la majoritatea mâncãrurilor
tradiþionale.
Vei citi despre bolnavi, mulþi disperaþi ºi fãrã speranþã, revenind
la o viaþã normalã ºi la sãnãtate. Fapte adevãrate, pe care le certific ºi
eu, în calitate de medic. Dar sper sã înþelegem faptul cã nu numai un
regim alimentar natural le-a schimbat viaþa, cât o curãþare a sufletului
ºi a mentalitãþilor pesimiste ºi stereotipe de care ne ciocnim zilnic.
Iar în final, vã rog, dupã ce închideþi aceastã minunatã carte, sã
acordaþi mãcar o clipã, mãcar un strop din Iubirea voastrã Rodiei,
care ºi-a dedicat viaþa reamintirii faptului cã Natura este cea care ne
dã viaþã, clipã de clipã, inclusiv prin ceea ce noi numi hranã.
Mulþumim, Rodia, pentru tot!
Lucian STRATAN
Rodia Tilianu
PREFAÞÃ
A ceastã Carte este o reeditare actualizatã a „Bucãtãriei fãrã
Bucãtãrie“. Apariþia ei este rodul solicitãrilor venite din întreaga
þarã, de la prieteni ºi practicieni ai alimentaþiei naturale, solicitãri
dublate de contribuþii particulare, care urmau prin cumulare sã acopere
costurile de editare ºi tipãrire.
Ne putem întreba firesc, de ce acest efort ºi demers?
Îmi revine onoarea de a cumula în aceste rânduri opinii, raþiuni
ºi motivaþii exprimate de o largã comunitate formatã din cei ce au ales
ca normal în viaþa lor alimentaþia naturalã.
„Bucãtãria fãrã Bucãtãrie“, editatã ºi tipãritã în 1995, era rodul
unei experienþe de trei ani în domeniul „hranei vii“ sub toate aspectele
ºi dimensiunile sale: cea mentalã – informaþia, cea fizicã – alimentaþia,
cea relaþionalã – intimitate.
La vremea respectivã cartea a reprezentat abc-ul alimentaþiei
naturale ca aspect firesc, cotidian, ºi nu numai strict medical în urma
consecinþelor determinate de alimentaþia tradiþionalã sau, mai corect,
de necunoaºterea generalizatã a ceea ce se ascunde sub formalismul
gestului cotidian de a mânca.
Ideea cãrþii este foarte simplã: schimbând în cauzã (chiar
secundã) consecinþele neplãcute dispar. Ea s-a confirmat în toate
experienþele manifestãrii ei.
Cartea nu este o „Carte de bucãtãrie“, ci putem afirma liniºtiþi
cã reprezintã o abordare ºtiinþificã ºi metafizicã a obiºnuitului
neobiºnuit din comportamentul nostru.
Limbajul cald al cãrþii ºi simplitatea argumentaþiilor folosite pot
pãcãli un eventual superficial cititor. Bunul-Simþ, folosit ca argument
8 9
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
suprem, înglobeazã în el o complexã ºi uimitoare conºtiinþã, menitã a
o face accesibilã înþelegerii oricãror nivele culturale ºi informaþionale.
Partea de inedit: prima ciorbã nefiartã, chifteluþe fãrã carne ºi
neprãjite, prãjituri fãrã cuptor, meniu complet de „hranã vie“ etc., a
determinat o abordare complet nouã a acþiunilor „gãtitului mâncãrii“
într-o stare de entuziasm, curiozitate ºi surprindere absolut necesare
creaþiei în orice domeniu.
Pregãtitul mesei s-a transformat într-un act de creaþie ºi
ingeniozitate, rezultatele surprinzând continuu mucoasele plictisite
de aceeaºi „papa“. Expresiile de genul „pentru prima datã aflu care
este gustul natural al morcovului, cartofului etc.“ atestau lipsa noastrã
de participare conºtientã la actul banal al alimentaþiei.
Surprizele se þineau lanþ: „nu mai folosim sare“ (în afara celei
din compoziþia natural armonioasã a alimentului), „nu mai bem apã“,
„mi-a dispãrut ulcerul de parcã nu l-aº fi avut vreodatã“, „am scãpat
de constipaþie“, „am ajuns la greutatea de la 21 de ani“, „am scãpat
de operaþia de cataractã“, „nu mai am diabet“ etc. Ele au relevat
continuu în aceºti ani dimensiunea terapeuticã, curativã, vitalizantã,
contrastând puternic cu prejudecãþile noastre: „Oare o sã mai am putere
de muncã?“, „Oare nu mã stric la stomac?“, oare? Astfel, „Bucãtãria
fãrã Bucãtãrie“ s-a constituit ºi într-o sursã de inspiraþie ºi motivaþie a
unor cercetãri ºi experimentãri strict medicale, concretizate în publicaþii
ca „Medicina Alimentaþiei“ medic Lucian Stratan, „Tratat de nutriþie a
Omului“ medic Marian Paraschiv-Claudius; a experimentului Arkazami
de la Iaºi susþinut ºi finanþat de Lucian Stratan, în cadrul aceluiaºi
program în alimentaþia naturalã al Asociaþiei Elta Universitate condusã
de Ion Dumitrescu.
ªi în firescul binelui care se generalizeazã numai în urma
promovãrii lui au apãrut consecinþe pozitive la nivele de gândire,
emoþionale ºi conºtiinþã a omului, a firescului respect al naturii care
naturalizeazã.
Binele este, de asemenea, contagios ºi toþi cei ce au îndrãznit
sã-l foloseascã au acum nevoie de aceastã reeditare a începutului
pentru un nou început în munca pe care o desfãºoarã fiecare în
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

cercetare ºi continuitate în acest domeniu ºi, mai ales, în aplicarea ºi

implementarea sa în cotidianul activitãþii sociale.
De la apariþia „Bucãtãriei fãrã Bucãtãrie“ pânã astãzi „febra“
naturismului în alimentaþie ºi terapie s-a manifestat în multe direcþii ºi
sub forma multor aspecte. Dar cum un lucru promovat doar ca MODÃ
este ca o coajã fãrã miez, s-a fãcut simþitã revenirea la miezul CUVÂNT DINAINTE
începutului în alimentaþia naturalã: „conºtiinþa viului“ exprimatã cu
atâta blândeþe ºi bun-simþ în cartea de faþã.
... etern de început este cuvântul...
Viorel Ion OACHEªU
... cel de acum este PENTRU tine, Prietene, ce ai avut în anii aceºtia
care despart cu pagini goale aparent, copertele unei cãrþi de o alta,
puterea bucuriei (ori poate bucuria puterii) de a înfãptui, paginã cu
paginã, reaºezarea VIEÞII în propria ta carte... ºi unul dintre gesturile
acestei bucurii ºi puteri deopotrivã, este a acestui dar pentru o nouã
editare a cãrþii – povestea noastrã de viaþã, pentru viaþa ce s-a
autodescifrat în conversaþiile nopþilor ºi zilelor petrecute, atunci,
împreunã, când am descoperit cã se poate... ºi acum cuvântul este
pentru tine, Prietene ce nu ai avut deocamdatã curajul sã descoperi
cã SE POATE, sau poate nu ai avut ocazia întâlnirii cu alternativa
deciziei tale PENTRU VIAÞÃ!

De vei avea rãbdarea parcurgerii cuvântului ce aici este aºezat,

fãrã prejudecãþi ºi fãrã dinainteaºteptãri, de vei lãsa ca acest CUVÂNT
sã-þi povesteascã pur ºi simplu, vei intra ºi tu în jocul sinceritãþii,
descoperind ºi tu de ce am avut atunci, în iarna lui ’94, rãbdarea
aºternerii pe hârtie a unui mic fragment din eterna poveste fãrã de
sfârºit ºi fãrã de început a tinereþii fãrã bãtrâneþe... care este ºi povestea
ta, adevãrata noastrã poveste, în care am decis sã schimbãm doar
puþin scenariul... Fãt-frumos decide sã nu se mai întoarcã în valea
plângerii... ºi fiecare dintre noi, tu, Prietene, putem – poþi sã te auzi
când îþi ºopteºti tainic la ureche nu te întoarce, te aºteaptã trecutul!
Acum – aici este plin de VIAÞA care îþi aparþine, care eºti ºi care abia
aºteaptã sã o trãieºti...

10 11
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

ªi vei mai descoperi singur de ce, Prietenul ce-a fost alãturi,

constructor chiar al acestui cuvânt clãditor, acum, doreºte sã þi-l
împãrtãºeascã... chiar ºi dupã cinci ani...
Sã-i mulþumim, toþi trei, minunatei vieþi cã aceastã întâlnire este
posibilã ºi sã-i dãm bineþe mai departe, în continuitatea acestui etern
început, IUBIRII prin care ea ni se dãruie...
P rietene! Am stat mult în faþa colii albe, într-o tãcere care sã te
readucã aici, alãturi de mine... ºi iatã cã ai venit, ai revenit, în
acest loc, în care îþi reînnoiesc invitaþia la sinceritate... Te simt puþin
Rodia
nedumerit... Ai toate motivele sã fii! Tu nu ai cum sã-þi reaminteºti cã
în decorul verii, într-un cort mic ºi albastru, undeva în munþii acestei
minunate Zone Româneºti, tot împreunã ºi însoþiþi de aceeaºi maºinã
de scris, am stat mult timp împreunã, încercând sã ducem pânã la
capãt un joc, la care atunci ai consimþit. Am petrecut clipe ce se
situeazã dincolo de cuvinte, rãbdarea noastrã ne-a rãsplãtit... Am
colindat împreunã pãdurea ºi-am binecuvântat împreunã rãsãritul ºi
apusul, taina prieteniei ce încet – încet se aºeza în formã... ºi tot ce
am simþit împreunã, s-a aºternut pe hârtie, la lumina felinarului ce ne-
a afumat ºi ne-a încãlzit în noaptea târzie, când ºi tu ºi eu, eram cu
genunchii amorþiþi. Nu ai cum sã-þi aminteºti – ºi chiar dacã ai face-o
þi s-ar pãrea (deocamdatã) un vis, la fel unei rugãciuni, am scris
împreunã ceea ce este prima ediþie a acestei cãrþi.
Haide ca, acum, tot împreunã sã-i trimitem cele mai bune gânduri
acelui minunat inconºtient care printr-un simplu gest a fãcut ca darul
sã nu poatã fi înfãptuit... Vezi tu, în Univers nu existã ierarhie! Gesturile
(faptele) noastre sunt sau nu sunt! Iar atunci când acestea sunt, este
minunat dacã ele aduc bucurie, prietenie, liniºte... Ceea ce trebuie sã
devinã din ce în ce mai important este sã ne asumãm responsabilitatea
propriilor gesturi – ºi asta mai ales pentru ca atunci când ne întâlnim,
mai târziu, cu consecinþele gesturilor noastre, sã nu cãutãm vinovaþi...
Tu ce crezi, Prietene?!? Au fost suficienþi douã mii de ani pentru ca
aceeaºi inconºtienþi sã realizeze consecinþele gesturilor lor, de a fi hulit –
condamnat – rãstignit pe cel care nici acum nu l-au dat jos de pe cruce?
Acordurile muzicii lui Vivaldi îmi aduc tãcerea ca unic rãspuns
posibil...

12 13
Rodia Tilianu
ÎNCEPUT FÃRÃ DE ÎNCEPUT
A m închis pentru o clipã ochii, tocmai pentru a-þi da rãgazul sã
pleci, dacã aceasta þi-ar fi fost dorinþa... Ai rãmas... Putem de acum
sã reconstruim, chiar dacã decorul Soarelui aflat în Semnul Leului s-a
transformat acum în cel al Soarelui aflat în Constelaþia Capricornului
ºi chiar dacã verdele pãdurii este acum o mare întindere albã. Realitatea
a ceea ce este – este prin noi (oricât de conºtienþi sau inconºtienþi am
fi de acest adevãr), ori, alegerea ta de a fi rãmas, aici – acum, alãturi
de aceastã maºinã de scris, de acelaºi casetofon ce ne va ajuta sã
comunicãm prin muzicã dincolo de cuvinte, îmi confirmã cã ai
acceptat invitaþia la acelaºi joc, ce-ºi va instaura de la sine regulile,
fãrã a-i impune nimic din exterior, jocul de-a descoperirea, jocul de-
a sinceritatea, jocul de-a prietenia...
În acest joc, ne vom spune multe, fãrã riscul de a ne supãra sau
de a ne suspecta, nici tu nici eu, astfel încât pentru tot ceea ce deja
suntem pregãtiþi, sã desconspirãm realitatea consecinþelor gesturilor
noastre, atât de nebãnuit importante pentru viaþa – VIAÞA – noastrã,
gesturi pe care din repetarea lor inconºtientã, nici mãcar nu le
observãm...
Îþi observ zâmbetul ºi rãmân puþin nedumeritã, de data aceasta
eu... Ai observat ºi tu alãturi de casetofon, pagina (singura care a
supravieþuit – ºi nu întâmplãtor – pentru cã avea o greºealã ºi am
rescris-o împreunã) ce cuprinde titlurile primei ediþii... Mã bucur pentru
cã suntem de acord asupra a ceea ce trebuie sã facem acum. Într-
adevãr, în infinitatea manifestãrii Unicului în Univers, nimic nu se
repetã, deci haide sã ne descãtuºãm de încercarea de a repeta ceea ce
este deja înfãptuit... ºtiu, ne propuseserãm ca acum, tot împreunã, sã
14
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
mai facem un pas, sã abordãm deja alt subiect... ºtiai cã Zeii au ceva
ce îi fac deosebiþi de celelalte fiinþe? Ei au o nelimitatã rãbdare... Haide
sã încercãm sã avem ºi noi acum, ºi sã lãsãm, ca cele necesare sã se
înfãptuiascã de la sine, ºi sã ne mai promitem o datã cã ne vom reîntâlni
ºi pentru acest al doilea pas... Avem acest curaj? Nici nu mã aºteptam
ca rãspunsul sã fie altul!
Haide atunci sã avem curajul sã privim puþin, neimplicaþi în
imagine, tocmai pentru a o vedea mai bine, tabloul gesturilor noastre
cotidiene, obiºnuinþele noastre cele de toate zilele.
S-ar putea ca orgoliului sã nu-i prea placã o asemenea privire!
Iar dacã se manifestã un fel de disconfort (o neplãcere), nu nouã,
mie ºi þie nu ne place, ci lui, orgoliului. ªtiind asta, nu ne vom lãsa
pãcãliþi de starea de neplãcere. Este, într-un anume plan, foarte firesc
ca orgoliul sã se simtã în pericolul de a fi desconspirat, cãci
identificarea conºtientã a manifestãrii lui îl pune în imposibilitatea
de a se mai manifesta în acel mod. Cum ºtiu cã nici tu nici eu nu ne
dorim sã ne lãsãm atârnat, pe lângã atâtea atribute care nu ne aparþin
(alãturi de nume, prenume, numãr de buletin, numãr de diplome,
nume de meserie, naþionalitate, sex, culoarea pãrului, înãlþime), cu
multã greutate ºi atributul de orgolios, nu este nici un pericol sã
sufere cineva în afara lui...
ªi iatã cum s-a relevat, de la sine, o listã întreagã, pentru cã ea
poate sã fie continuatã la nesfârºit, a atributelor pe care le cãrãm o
viaþã întreagã în spate, ca pe un bagaj – ºi nu tocmai uºor – neºtiind
de ce uneori cãdem, frânþi de obosealã, aparent fãrã nici un motiv,
triºti ºi însinguraþi... Pãi printre atâtea nume pe care ni le însuºim,
unde sã ne mai gãsim pe noi înºine?!? Ne definesc oare în realitate
toate acestea? Toate acestea la un loc sã însemne VIAÞA? Pentru a ne
putea da un rãspuns, ºi nu numai pentru aceasta, haide sã intrãm puþin
în subtilitatea acestei imagini. În realitatea ei!
În toatã harababura asta, bine catalogatã ºi ierarhizatã, în care
colþiºor al listei se aflã OMul? Îl mai putem gãsi troienit de atâtea
atribute? La fel unui om de zãpadã peste care a nins, a viscolit... Cu
multã rãbdare, dacã dãm la o parte straturile de nea, redescoperim
15
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

omul de zãpadã... În aceeaºi minunatã rãbdare haide sã începem sã acestea nu-i sunt favorabile vieþii, sãnãtãþii, bucuriei, soluþiile,
dãm la o parte, sã DESCOPERIM OMul, strat cu strat, de sub troienele alternativele sã se poatã detaºa de la sine, rãmânând ca fiecare dintre
de repere false pe care ºi le-a însuºit, fãrã ca mãcar sã ºtie lucrul acesta. noi sã decidã, sã aleagã, sã facã ºi atunci: facã-se voia lui...
ªi, Doamne, cât zbucium, câtã luptã, câtã încrâncenare ºi cât consum
al VIEÞII, pentru a mai adãuga un atribut în aceastã listã... Doar este la EªTI PREGÃTIT SÃ FACEM O INCURSIUNE
modã, aºa este de când lumea, sã ajungi cineva... Mãcar docent pe DETAªATÃ ÎN AVENTURA
lângã doctor, mãcar ºef de echipã pe lângã muncitor, mãcar lider
NOASTRÃ ZILNICÃ?
politic pe lângã membru de partid... ºi în realitate, ce anume îl
deosebeºte pe doctorul docent de strungar sau de elev sau... Acea
diplomã? Pot sã fie oricât de multe... în realitatea vieþii nu existã
cantitate... Existã în schimb calitate ºi fiecare dintre noi este deosebit
prin el însuºi, dincolo de titulaturã, de atribute... Iar fiecare dintre noi
suntem expresia, manifestarea vieþii, pe care o îngrãdim între atât de
multe ziduri, dictate de ceea ce ne spune sistemul de tradiþii, familia,
tradiþia familiei... ziduri peste ziduri, pe care nici mãcar nu le bãnuim
cã existã, dar, pe care le-am construit cu multã muncã ºi cu multã
migalã, tocmai în dorinþa de a fi liberi. Zidurile propriei închisori,
iluzie a propriei libertãþi. Ori în aceastã iluzie, este firesc sã strigãm,
de cele mai multe ori în gura mare, pe cele mai populate strãzi, Vrem
libertate!, dorind-o, în aceeaºi iluzie de la cineva din exteriorul nostru,
când, de fapt, doar noi nouã, fiecare lui însuºi ºi-o poate acorda, dând
încet ºi cu rãbdare la o parte, toate aceste troienite ziduri, eliberând,
fiecare, omul care este.
Tu Prietene, cât de liber eºti de propriile tale gesturi? În ce mãsurã
le cunoºti pentru a te elibera de ele, ºtiind cã eºti?
Te vãd parcã nedumerit... Ne-am promis sinceritate! În aceastã
regulã a jocului, haide sã luãm în analizã, sã cunoaºtem cine suntem,
ajutându-ne de gesturile unei zile obiºnuite! Sã vedem în ce mod
manifestãm, dãm fiinþã vieþii prin noi înºine, prin faptele noastre, prin
gândurile noastre, prin gesturile noastre, în ce mod facem ca viaþa sã
fie, sau o consumãm pentru a menþine în formã tradiþii, puncte de
referinþã ale unei iluzii a vieþii. Dacã vom permite jocului sã se
desfãºoare în sinceritate, o asemenea analizã ne poate evidenþia, poate
pune în relief evidenþa consecinþelor propriilor fapte, astfel încât, dacã

16 17
Rodia Tilianu
Este la propriu o minunatã aventurã pe care doar necunoaºterea,
ignoranþa, a transformat-o într-o banalã rutinã, într-o obositoare ºi
stereotipã repetiþie a acelor evenimente faþã de care la nivel conºtient
rãmânem doar spectatori, ca ºi cum altcineva sau altceva ar produce
aceste evenimente, când în realitate... Dar haide sã avem curaj, sã nu
anticipãm, ºi sã lãsãm ca faptele noastre sã vorbeascã, poate, poate
aºa ne vom auzi, ne vom vedea, iar cel ce vede ºi aude este deja
pregãtit sã ºtie.
Aventura fiecãruia dintre noi, indiferent de poziþia pe falsa scarã
ierarhicã a comparãrii ºi analogiei, începe (chiar dacã la ore diferite)
în fiecare zi, prin revenirea din minunata lume a visului – ºi dacã ne
vom þine promisiunea curajului la pasul urmãtor, vom putea descoperi
cã aceastã lume nu este tocmai o iluzie. Cum s-ar mai putea spune,
ne trezim, ºi cu ochii la ceas, în goana mare mâncãm sau ne bem
cafeluþa (asta þinând tot de propriile obiºnuinþe)... Numai cã în aceastã
goanã, ne-am trezit cu adevãrat? Am vãzut ºi altceva decât desfãºurarea
instrucþiunilor propriului program?!? – periuþa de dinþi, pacheþelul
pentru serviciu, închiderea robinetelor, a aragazului, etc.! Am observat?
Se pregãteºte un spectacol divin, acela care se pregãteºte zilnic ºi
totuºi nu-l observãm, prea preocupaþi de propriul program. Am dat
bineþe Soarelui ce tocmai îºi face simþite primele raze? El este prea
discret poate, nu ne anunþã cu surle ºi trâmbiþe cã rãsare... Am dat
bineþe zilei ce ne aparþine, ni se dãruie în întregime, sau mãcar celor
de lângã noi? E prea mare goana, pentru a mai fi loc ºi de aceste
nimicuri. Goana înspre serviciu (loc de muncã, ºcoalã...) este atât de
mare, încât nu gãsim rãgazul nici mãcar pentru a observa cã a mai
înflorit o petunie, nici pentru a ne întreba de ce mergem la serviciu...
Nu ne mai întrebãm, fiind de la sine înþeles cã avem nevoie de bani
pentru a ne hrãni (puþine încã au mai rãmas cazurile în care o facem
pentru a ne cumpãra o maºinã mai bunã decât a vecinului, sau mãcar
o casã cu o camerã în plus faþã de cea a colegului invidiat, ºi cu o
mobilã ceva mai luxoasã decât a lui), deci pentru a mânca... Trebuie
sã avem ce sã punem în oalã... Sunt atâtea guri de hrãnit... Mai departe
(ºi la modul real tot mai departe de noi înºine), programul zilnic se
18
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
desfãºoarã normal, bine cadenþat de pauza de masã. Se terminã ºi
orele de program, urmând în aceeaºi revenire ritmicã a fiecãrei zile,
goana prin magazine, pe la piaþã, sã vedem ce a mai apãrut bun sau
ieftin, fãrã discuþie ºi drumul la chioºcul de ziare, ºi – apoi cu paºi tot
mai mari, cãtre masa de prânz... Oalele la încãlzit (între timp el citeºte
ziarul pentru cã îi este prea foame ca sã suporte în alt mod aºteptarea
– situaþia se schimbã puþin dacã ne aºteaptã mama mare cu masa
pusã) ºi, în sfârºit, mâncãm... De aici, drumurile noastre se despart,
unii la spãlat rufe, vase, copii, alþii la televizor sau la întâlnirea de
partid, dar nu este nici o pricinã de neliniºte pentru cã ne vom reîntâlni,
ceva mai târziu, la cinã, când în sfârºit suntem la masã cu toþii – au
venit ºi cei mici de la ºcoalã... De acum, suntem deja prea obosiþi
pentru a ne trece în revistã aventura zilei, mai este ºi un film sexy la
televizor... Avem poate mâine timp pentru a da bineþe Lunii care cu
aceeaºi rãbdare stã câteva ore bune în dreptul ferestrei, poate o
observãm, sau poate cã mâine vom avea timp sã îi surâdem celui de
lângã noi, sã îi zâmbim... Astfel, obosiþi ºi încruntaþi la gândul cã mâine
începe o nouã zi, plecãm în minunata lume a visului...
Face cumva excepþie de la aceastã repetiþie, programul zilei li-
bere? Ca ºi conþinut al programului, da. Dar haide sã observãm cã
este ceva care le face totuºi la fel, poate cu ceva mai mult fast (doar
pentru asta am muncit toatã sãptãmâna): micul dejun, masa de prânz
ºi cina sunt ceva mai deosebite, mai bogate, poate ºi mai atent aºezate
în formã... Chiar ºi atunci când aparent ziua liberã este o micã vacanþã
la þarã, mobilul ei este masa la iarbã verde...
Iatã cum, fãrã nici un efort, s-a pus în evidenþã singur, de la
sine, s-a conturat efectiv drumul aventurii noastre zilnice între cele
trei repere importante, cele trei mese, pe care se structureazã întregul
program (fie cã suntem conºtienþi fie cã nu, de aceasta), drumul fiind
de fapt, între masa la care ne aºezãm ºi scaunul mai retras, de lângã
care tragem apa, dupã toatã munca noastrã... chiar de ar fi din diamant
sau fildeº, aur sau platinã, acest mâner pentru care facem atâtea eforturi
– ne consumãm atâta energie ºi bogãþie a vieþii – este prea scump
plãtit...
19
Rodia Tilianu
Te-a nedumerit duritatea acestor afirmaþii, sau adevãrul acestei
imagini? Te simt puþin încordat, ca ºi cum ai vrea sã îmi spui cã am
dus prea departe jocul...
Te-am avertizat, orgoliul nu se va simþi bine... Vrei sã ne oprim?
Dar trebuie sã ºtii cã nici nu am început de fapt... Ne-am promis curaj
ºi sinceritate...
Mã bucur cã ai decis, ai ales sã mergem mai departe. Trebuie sã
ºtii cã fiecare pas al acestui joc pe care îl vom continua în regulile pe
care el singur ºi le instituie, în funcþie de noi, în acest aparent mai
departe, va fi un pas fãcut înspre redescoperirea noastrã, tot mai
aproape de noi, revenind, la fel fiilor rãtãcitori din hãþiºurile obiºnuinþei
paºilor aiurea, acolo unde pe o prispã, tãcut ºi rãbdãtor, fiecare dintre
noi se aºteaptã pe el însuºi sã ajungã acasã.
Acum, dupã ce ne-am armonizat puþin, adãpându-ne la curajul
lui Vangelis de a redescoperi paradisul (mãcar ascultând aceastã
sublimã creaþie), suntem ºi tu ºi eu, mai liniºtiþi. Avem, pe lângã dorinþã
ºi puterea de a mai face un pas, dorinþa de a continua jocul. Se pare
cã, de acum nu te mai întrebi – deºi o fãceai fãrã sã mi-o spui – de ce
acest titlu, de ce aceastã carte. Iatã cum jocul singur ne-a adus în
aceastã zonã în care, pe bunã dreptate se naºte firesc o întrebare, sau
un ºir de întrebãri. Asta nu trebuie sã ne sperie. Cu cât întrebãrile pe
care ni le punem nouã înºine sunt mai multe, mai sincere ºi mai
deschise, cu atât rãspunsurile pe care ni le dãm, aflate cu rãbdare,
sunt mai pe mãsura noastrã. Se pare cã am înþeles, amândoi, cã ne
este necesarã rãbdarea. Sunt atâtea de descoperit încât s-ar putea sã
ne fie necesarã eternitatea. Fii liniºtit, oricum, neexistând timp, haide
sã ne bucurãm împreunã de eternitatea acestei clipe prezente în care
o simplã luminiþã, deja aprinsã, dã noi dimensiuni spaþiului-timp pe
care, artificial, îl îngrãmãdim între reperele unor programe strãine
realitãþii vieþii, VIEÞII.
ªi în aceeaºi rãbdare, luminiþa, scânteie licãrindã, se va amplifi-
ca, luminând chiar cele mai ascunse colþiºoare, în care ignoranþa s-ar
mai putea ascunde pentru a ne pãcãli.
Te aud ºi parcã nu îmi vine sã îmi cred urechilor! Chiar tu mã
20
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
întrebi ceea ce îmi stãtea deja pe buze! Într-adevãr, Prietene, de ce
mâncãm?
La aceastã întrebare gama rãspunsurilor posibile se situeazã, în
orice colþ al planetei, la orice latitudine ºi orice longitudine, luând în
calcul chiar ºi altitudinile posibile, în jurul motivaþiei de a nu muri.
Cu foarte mici excepþii la nivel particular, pe oricine întrebi de ce
mãnâncã îþi va rãspunde: ca sã nu mor! (eventual: sã supravieþuiesc!)
Te pufneºte ºi pe tine râsul. Þi-ai dat seama cã, deºi o facem de
milioane de ani, cu aceeaºi motivaþie, gestul care ne cãlãuzeºte întreaga
existenþã, aºa – zisa viaþã, nu a salvat pe nimeni încã de la moarte!
Va trebui sã avem, chiar foarte multã rãbdare pentru a pãtrunde
în subtilitatea acestei realitãþi. Am o vagã bãnuialã cã rãbdarea ne va
aduce o foarte mare surprizã legatã de acest gest, aparent normal al
fiecãruia dintre noi, gest cu care ne-am obiºnuit prea tare ca sã-l mai
observãm... ºi parcã îmi rãsunã în adâncul amintirilor, ca ºi cum aº
auzi pentru prima datã, OBIªNUINÞA ESTE A DOUA NOASTRÃ
NATURÃ... ºi nu cea adevãratã... Dar din nou sã nu anticipãm, sã
lãsãm jocul sã se desfãºoare singur, respectând doar regula pasului
urmãtor. Pentru cã s-a ivit ocazia receptãrii unei imagini legate de
aceastã continuitate, haide sã facem o aºa-zisã parantezã, care sã ne
ajute sã vedem cã tot ceea ce este în jurul nostru, întreaga manifestare
a întregului, în infinita sa desfãºurare sub ochii noºtri, este într-o eternã,
fãrã de început ºi fãrã de sfârºit, continuitate. S-a întâmplat vreodatã
ca Soarele sã nu rãsarã, zi dupã zi (pas dupã pas), ca anotimpurile sã
nu se succeadã în acelaºi ritm, unul dupã celãlalt, unul în continuitatea
celuilalt, sau ca dupã ploaie sã nu aparã totuºi, Soarele, ca o conti-
nuare fireascã a înaintãrii, a evoluþiei...?!?... În realitatea Universului
(ºi fiecare dintre noi suntem centru al Universului), nu existã stagnãri,
opriri (pauze sau concedii de odihnã...). Întregul este într-o armonie
dinamicã, perfecþiunea în continuã perfectibilitate... Dar noi, în
inocenþa inconºtienþei noastre, sau poate în orgoliul atâtor cunoºtinþe
însuºite din exteriorul nostru (deci nu cunoaºteri care sunt ale noastre,
ci primite de la cineva, ca pe o ºtafetã, pe care ne simþim periculos de
datori sã o dãm mai departe), observãm doar frânturi ale acestei
21
Rodia Tilianu
perfecþiuni, pe care le catalogãm, le definim, limitându-le astfel, le
comparãm..., nesesizând întregul, continuitatea... Cât de simplu ne-
ar fi! Sã luãm pilda mãcar de la Soare, el care nu are orgoliul de a ne
demonstra cã este cu câteva grade mai cald decât un alt soare, deci
nu a declarat niciodatã rãzboi împotriva unui alt soare din Univers,
nerevendicând supremaþia (stãpânirea) asupra celor pe care-i
încãlzeºte. κi dãruie doar zi de zi, pas cu pas, lumina, fãrã sã cearã
mãcar recunoaºterea acestui gest... Of, Prietene, dacã oamenii ar
încerca mãcar sã vadã aceste evidenþe, pentru ca apoi sã le foloseascã
în viaþa fiecãrei zile, la fel, pas cu pas... Numai cã acum, atât de troieniþi
de conceptele (cunoºtinþele), punctele de referinþã total strãine lor,
sunt prea preocupaþi pentru a putea vedea ºi a auzi, pentru a putea
înþelege cã pot folosi ceea ce vãd ºi aud. Sunt prea prinºi de lupta
pentru a învinge, pentru a stãpâni (încã o diplomã, încã o casã, încã...),
prea prinºi de continuitatea menþinerii în competiþie cu toþi, fãrã ca
unul mãcar sã sesizeze cã de fapt toþi (fiecare pe el însuºi) se pun la
zid pe toþi, nedându-se în lãturi nici sã apese pe trãgaci – dacã regula
competiþiei o cere. Dar haide sã încercãm sã închidem aceastã
parantezã, pe care o vom putea relua, oricând doreºti sã mai stãm de
vorbã, poate, într-o altã carte, ºi sã ne întoarcem la oile noastre, la
întrebarea deja atât de pertinentã: De ce mâncãm?
Prietene, am ajuns oare la o atât de mare înstrãinare de noi
înºine încât sã punem, fãrã sã ne dãm seama de asta, semnul de
egalitate între a mânca ºi viaþã? Dacã cineva acum ne-ar auzi, ar putea
sã spunã: ce mai prostie!
ªi totuºi, tabloul, imaginea cotidianului nostru, chiar dacã nu
avem curajul sã o recunoaºtem faþã de ceilalþi, conþine clar ca puncte
de referinþã, o zonã de gravitaþie a preocupãrilor noastre, mâncarea.
Se pare cã jocul ne cere acum, ca aceastã întrebare sã o punem,
mãcar ceva mai retoric. Deci haide sã vedem, ce anume ºtim, prin noi
înºine (cunoaºtere) despre mâncare, despre a mânca, despre acest gest
pe care îl facem, repetat, la nesfârºit, în fiecare zi. Ne-am putea juca
puþin cu calculatorul, sã vedem de câte ori facem acest gest într-o
viaþã medie de ºaptezeci de ani, în aceeaºi inconºtienþã, din obiºnuinþã.
22
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
Calculele aratã cam aºa:
365 zile / an x 3 mese / zi x 70 ani media de viaþã = 76 650 ;
76 650 de repetãri ale aceluiaºi gest!
Iatã cã de 76 650 ori ºi asta fãrã a þine cont de covrigeii calzi,
floricelele de porumb, cornurile sau hamburgerii calzi,..., pe care nu
le ocolim peste zi, avem posibilitatea sã ne întrebãm, ba mai mult,
chiar sã aflãm, de ce mâncãm. ªi totuºi, am fãcut-o sincer, mãcar o
datã pânã acum?
Aºa cum spune o înþeleaptã vorbã, mai bine mai târziu decât
niciodatã, deºi în realitate nu existã nici târziu, nici niciodatã, haide
sã ne rãspundem chiar acum. Asta presupune doar curajul de a
pãtrunde dincolo de aparenþele gestului în sine, acela al obiºnuinþei
lui, care de altfel nici nu ne lasã sã vedem realitatea sa, de a intra în
subtilitatea fenomenului.
Cel puþin pentru ca imaginea sã fie completã, sã folosim ceea
ce ºtim din matematicã, faptul cã un plan este definit de trei puncte!
Mãcar pentru a ieºi de sub incidenþa ispitei de a avea un punct de
vedere – lãrgindu-l la un plan, adicã o imagine, cât mai sinteticã, în
nici un caz analogicã, întrebarea noastrã trebuie sã fie:
DE CE MÂNCÃM?
CUM MÂNCÃM?
CE MÂNCÃM?
23
Rodia Tilianu
DE CE MÂNCÃM?
T u Prietene, de ce mãnânci? Te vãd cam încurcat! Pentru cã aºa ai
fost învãþat de mama. ªi pe mama a învãþat-o, în acelaºi mod,
bunica, ºi pe bunica, la fel strãbunica... Pentru cã aºa face toatã lumea:
sã am putere sã muncesc, sã nu mor, sã supravieþuiesc...
Nu am aparent nici un argument pentru a îþi da dreptate sau
pentru a te contrazice. Cum s-ar mai spune, nu prea ºtim de ce o
facem, pur ºi simplu o facem – unde mai pui cã avem la îndemânã ºi
atât de multe argumente ºtiinþifice, teoretice ºi validate de cele mai
înalte foruri în vigoare, care ne motiveazã acest gest, ba prin calorii,
ba prin proteine, vitamine, glucide, lipide... denumiri cât mai sofisti-
cate, în stare sã sperie ºi pe cel mai echilibrat dintre oameni, cã dacã
îi va lipsi vreunul din acestea, vai de capul lui!
Oricât de dure vor fi afirmaþiile pe care le vom face în continua-
re, fie tu, fie eu, trebuie sã ne reamintim, cã doar orgoliile se vor putea
simþi prost, indiferent dacã vor fi orgoliile ºtiinþifice, academice, ale
tale, ale mele, ale tradiþiei. Deci sã nu ne lãsãm pãcãliþi.
În realitatea rãspunsului, facem acest gest, doar pentru cã pur ºi
simplu ne-am trezit cu el, l-am preluat, din generaþie în generaþie,
absolut inconºtienþi de el, deci fãrã sã ºtim (cunoaºtem) ce facem.
ªi tocmai acum, când inteligenþa, cunoºtinþele noastre au atins
culmi atât de înalte, încât am reuºit sã pãtrundem ºi în spaþiile
macrocosmosului ºi în cele ale microcosmosului, fiecare dintre noi sã
facã zilnic gesturi pe care ºi despre care nu ºtie nimic? Mi se pare atât
de nefiresc, încât deja întrebarea devine fireascã.
Toate argumentaþiile, fie ºtiinþifice, fie cele pur tradiþionale, au
un fir comun, legat de dorinþa de a trãi – de întreþinerea fenomenului
24
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
vieþii. Transpare acum, foarte evident, cã gestul mâncatului este legat
de necesitatea întreþinerii vieþii. Dar ar trebui sã fim orbi, chiar
consideraþi tembeli, dacã nu am vedea, în aceeaºi continuitate, clar,
consecinþa (rezultatul), care nici pe departe nu este la înãlþimea
motivaþiei (scopului). În întreaga istorie a civilizaþiei umane, nu existã
nici mãcar un singur exemplu al vreunui om, care sã fi mâncat chiar
dupã cele mai riguroase norme ºtiinþifice ºi strict în limita ºi litera lor,
ºi sã fi ajuns la rezultatul: mâncarea întreþine viaþa, îi este necesarã
vieþii, astfel încât, acel unic exemplu sã nu fi murit.
Devine foarte clar acum, cã ceva din aceastã motivaþie nu stã în
picioare, ºi evident nu pentru cã aºa ni s-a nãzãrit nouã, mie ºi þie
acum, ci pur ºi simplu prin consecinþele experimentului, de-a lungul
atâtor mii de ani.
Atâþia ani irosiþi pentru repetiþia unei experienþe ale cãrei
rezultate nu au fost sesizate? Pare dincolo de orice raþiune. Este ca ºi
cum, cu costuri enorme, cineva repetã la nesfârºit, într-un laborator
ultradotat, aceeaºi experienþã ºi deºi vede de fiecare datã cã rezultatul
este acelaºi, la urmãtoarea experienþã nu schimbã nici un parametru
al acesteia... Numai cã de data aceasta, costurile sunt mult prea mari;
aceste experienþe ne-au costat prea multe vieþi, pentru a ne mai putea
permite sã ignorãm rezultatele.
De data aceasta afirmaþia nu este întâmplãtoare, ea fiind dincolo
de argumente vizibilã prin aceste consecinþe dezastruoase: ceea ce
face un glonte în câteva secunde, mâncarea face în ºaptezeci de ani
cu viaþa unui om!
Va trebui sã dãm dovadã de aceeaºi rãbdare în propria noastrã
sinceritate, pentru a putea percepe realitatea acestei afirmaþii. Îþi propun
sã o facem, fãrã teama de a fi greºit înþeleºi, invitându-i chiar ºi pe cei
mai suspicioºi sã ni se alãture în aceastã aventurã a descoperirii, în
aceastã aventurã în care prin a descoperi nu facem inovaþii, ci pur ºi
simplu dãm la o parte falsul, iluzia, aparenþa acelor prea obiºnuite ºi
normale repere, pentru ca realitatea vieþii sã poatã ieºi la luminã de
sub atâta ignoranþã. ªtii Prietene, cã cei care vor rãmâne în ignoranþa
acestei realitãþi, au toate ºansele sã moarã, în continuare, de foame,
25
Rodia Tilianu
mâncând!? Un paradox, aparent dus dincolo de orice limitã posibilã,
ºi iarãºi, îþi atrag atenþia, cã nu este o afirmaþie de dragul afirmaþiei. Sã
vedem atunci, chiar în cele mai intime detalii de bun-simþ, dacã vieþii
îi este necesarã mâncarea, sau cu alte cuvinte, dacã în realitate,
mâncarea este cea care întreþine viaþa. Sã fim chiar noi înºine, ºi tu ºi
eu, acei suspicioºi, care sã nu credem evidenþa consecinþelor ce ni se
bagã în ochi ca sã le vedem. Va trebui însã, sã fim atenþi, sã încercãm
sã nu uitãm, cã aceastã analizã, aceastã incursiune ca joc ºi aventurã
a cunoaºterii în acelaºi timp, nu poate fi privitã detaºat, ruptã de restul
gesturilor noastre cotidiene. Dar ºi aici, rãbdarea ne va aduce surprize
de nebãnuit.
Haide sã privim, puþin altfel decât o facem la modul obiºnuit,
viaþa. În mod obiºnuit, asupra vieþii avem imaginea a ceva ce este
între naºtere ºi moarte, considerând, tot aºa ca de la sine înþeles, cã
moartea este un tribut obligatoriu... cã din þãrânã venim, în þãrânã ne
ducem...
Câtã urã ºi câtã uitare a putut sã încapã în sufletele noastre ca sã
credem cã îi suntem datori cuiva sau la ceva, din Univers, vieþii, care
ni se dãruie pentru a o trãi, cu tocmai ceea ce aparent o curmã –
moartea?!?
26
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
Cum putem sã nu ne auzim, când fiecare îºi spune lui însuºi
VREAU SÃ TRÃIESC, ºi totuºi nu facem aproape nimic din tot ceea ce
facem, pentru aceasta, ci dimpotrivã, parcã toate gesturile, actele,
acþiunile noastre le-a luat cineva ºi le-a întors cu furca, fiind toate
nefiresc de cu susul în jos, nefiresc de anapoda.
Rãmânând în aceeaºi zonã a problemei alimentaþiei, îþi propun
sã folosim cunoaºterea pe care am acumulat-o în domeniul teoriei
sistemelor – imposibil de combãtut prin argumente ºtiinþifice proprii –
astfel încât, imaginea pe care o vom folosi în analizã sã poatã fi pãtrunsã
ºi de cei mai suspicioºi teoreticieni.
Sã observãm cã, fie la nivel de limbaj, fie la nivelul argumentelor
ºtiinþifice, fie în subtilitatea realitãþii, transpare, este evident faptul cã
viaþa este calitatea fiecãrui sistem viu – mai altfel spus, acea energie
prin care fiecare sistem viu se manifestã (ESTE).
ªi tu, ºi eu, ºi bunica ºi strãbunica, ºi fiul tãu ºi toþi nepoþii...
avem aceastã calitate, acest dar, dãruit ca lumina Soarelui, fãrã ca
cineva anume sã o revendice. Dacã cineva ar avea acest drept, aceasta
poate sã fie numai viaþa însãºi. Sã se revendice pe sine... ºi o face prin
glasul fiecãruia dintre noi, prin sentimentul ºi mai ales sinceritatea lui,
atunci când rostim vreau sã trãiesc. Ei, sã nu ne lãsãm pãcãliþi, nici de
firea mea mai romanticã, ºi sã revenim, tot la oile noastre, adicã în
aceastã imagine ceva mai îndrãzneaþã, dar tot numai în raport cu
anumite puncte de vedere, asupra vieþii ca energie, ºi sã observãm, cã
fiecare dintre noi avem aceastã calitate – energia.
În acelaºi timp, fiecare dintre noi, este (suntem) un sistem viu.
Un sistem a cãrui calitate este viul (viaþa, energia ei). La rândul lor,
toate alimentele (mâncãrurile) ºi fiecare în parte, pot fi considerate, ºi
chiar sunt, conform teoriei sistemelor, sisteme, fiecare având calitatea
sa proprie.
Permanent, în gesturile noastre legate de mâncare, sistemul viu
al fiecãruia dintre noi, intrã în relaþie cu sistemul aliment.
Sã ne întoarcem acum puþin, la ceea ce teoria ne spune legat de
relaþia între douã sisteme, tocmai pentru a putea pãtrunde deja în
subtilitatea energeticã a relaþiei dintre noi ºi alimente.
27
Rodia Tilianu
ªtim foarte bine cã cele douã sisteme pot sã intre în relaþie doar
dacã sunt compatibile – adicã au aceeaºi calitate. În situaþia în care
cele douã sisteme sunt incompatibile, fiind totuºi obligate sã se
întâlneascã – sã intre în relaþie, în intimitatea sistemului are loc un
proces de autoreglare în raport cu calitatea strãinã lui (informaþia,
energia de o altã calitate), care l-a pãtruns.
O imagine mai plasticã, metaforicã, a declanºãrii acestui sistem
intim de autoreglare este aceea a momentului declanºãrii unei stãri de
alarmã generalã, ca o stare de asediu, atunci când pe un teritoriu
naþional pãtrund cotropitorii strãini. Întreaga populaþie, fie cã vrea, fie
cã nu vrea, fie cã îi place, fie cã nu, este în stare de alertã, cei mai
mulþi trebuind ca pentru o perioadã sã-ºi pãrãseascã rosturile lor fireºti,
cel puþin pânã când situaþia devine normalã, pânã când intruºii (strãinii)
sunt anihilaþi ºi orice pericol pentru sistemul de viaþã al comunitãþii
este înlãturat. Aceastã stare de asediu implicã, oricare ar fi dimensiunea
ei, un mare consum de energie umanã ºi financiarã, atâtea rãmâneri
în urmã faþã de necesitãþile de viaþã ale sistemului teritoriu naþional.
Ieºind acum din aceastã metaforã ºi întorcându-ne la relaþia care se
stabileºte între om ºi aliment, este necesar sã mai observãm cã ºi la
nivelul sistemului viu al fiecãruia dintre noi, intrarea în relaþie cu oricare
sistem de altã calitate declanºeazã aceastã reglare (autoreglare) iniþiatã
prin cunoaºterea de sine a sistemului, astfel încât calitatea strãinã lui
sã fie adusã – transformatã – într-o calitate compatibilã, adicã de aceeaºi
naturã cu a sa.
Iatã cum, chiar cu riscul ca acele orgolii medicale, ºtiinþifice,
intelectualiste sã se simtã afectate, trebuie sã înþelegem cã realitatea
apariþiei a ceea ce numim sistem digestiv este un efect, un rezultat.
Este acel sistem de reglare (apãrare, transformare) al sistemului VIU
pentru aducerea intruºilor, a informaþiei de o altã calitate decât a sa,
de o altã energie (grãtar, ciorbã, cartofi prãjiþi... despre a cãror calitate
vom vorbi imediat), într-o stare calitativã compatibilã cu a sa, cu care
sã poatã sã stabileascã relaþii, schimburi energetice... S-ar mai putea
spune cã...
28
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
SE DIGERÃ GREU O CALITATE
CARE NU NE APARÞINE!
Este uimitor de sesizat cã, aceastã perfecþiune vie a manifestãrii
noastre – corpul fizic, este atât de rãbdãtor faþã de toate greºelile noastre
încât, pânã la 25 – 30 de ani, suportã în cele mai multe cazuri, chiar
fãrã ripostã sesizabilã (boala, agitaþia, scãderea vederii, albirea pãrului
– care toate sunt efecte, rezultate, consecinþe – primele riduri... ºi încet-
încet, îmbãtrânirea îºi face simþitã prezenþa).
Dar sã ne oprim puþin la aceastã îmbãtrânire, deja evidentã ca
rezultat al scãderii calitãþii vii a sistemului nostru. Viaþa care ni s-a
dãruit fãrã sã ne cearã nimic în schimb, nu are în program dorinþa de
a se degrada, de a îmbãtrâni. Toate aceste procese foarte subtile la
nivel cauzal, dar evidente la nivelul consecinþelor, toate aceste gesturi
(altfel inconºtiente) ale noastre obligã sistemul viu sã îºi consume din
propria energie, pentru a-ºi putea pãstra propria condiþie (calitate).
Iatã cum s-a realizat singurã imaginea în care
MÂNCAREA = CONSUM AL ENERGIEI VIEÞII
Nu trebuie sã mergem foarte departe în cunoaºterile ºtiinþifice
pe care le avem deja ºi pe care, mãcar din bun-simþ trebuie sã le
respectãm, pentru a putea sã identificãm care este calitatea alimentelor.
Doar cã, prin asta, am ajuns deja sã pãtrundem în realitatea rãspunsului,
la întrebarea ce mâncãm. Sã nu trecem însã atât de uºor peste rãspunsul
cu care suntem datori faþã de noi înºine, faþã de viaþa ce ni s-a dãruit
pentru a o trãi, a o îmbogãþi, ºi nu pentru a o consuma, încet-încet,
zilnic, pas cu pas, cu fiecare gest al nostru, aparent normal la fiecare
mic dejun, la fiecare prânz sau cinã.
Rãspunsul care se detaºeazã de la sine din toatã desfãºurarea de
pânã aici a afirmaþiilor, argumentelor ºi mai ales prin evidenþa
consecinþelor este acela cã nu mâncãm pentru a trãi, chiar dacã atât
de tare ne-am înstrãinat de noi încât am ajuns sã trãim pentru a mânca,
29
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

ci dimpotrivã, mâncând, ne consumãm, cu cea mai mare inconºtienþã experienþei prea mult repetate în aceleaºi condiþii ºi cu aceleaºi
posibilã, zi de zi câte puþin, masã dupã masã câte puþin, întreaga rezultate, mãcar la nivelul pãrþii atât de importante a fiecãrei noastre
energie a vieþii, astfel cã timp de ºaptezeci de ani ne ucidem lent... zile, alimentaþia. Soluþii existã, ele deja s-au conturat, aºteaptã doar
Deci ceea ce fac gloanþele în câteva secunde (ele lucreazã mai pe sã le vedem, sã le verificãm ºi apoi, sã le folosim.
faþã...), ne facem noi înºine mâncând... ºi totuºi, cu câtã inocenþã
strigãm în gura mare, mai ales atunci când consecinþele sunt deja CE SPUI, PRIETENE, MERGEM MAI DEPARTE?
evidente prin boalã, deci când suntem bolnavi, considerând boala
drept cauzã (pe care o mai ºi tratãm ca atare, neanulând cauza realã,
astfel încât este anihilat doar efectul):

VREAU SÃ TRÃIESC!

Nu este nici unul dintre noi de vinã, nici mama, nici bunica,
nici strãbunica... întregul ºir al celor ce au purtat ºtafeta aceasta a
morþii, pentru cã nici ei nu au ºtiut, lãsându-se pãcãliþi de imaginea,
de altfel foarte sugestivã, cã am fi datori sã îi dãm ortul popii, cã am fi
datori sã murim, astfel cã din generaþie în generaþie s-a perpetuat,
odatã cu OBIªNUINÞA ALIMENTAÞIEI ºi considerarea efectelor drept
cauzã, ºi încet-încet din efect în efect, s-a ajuns la defecte... Culmea
paradoxului, în aceastã cea mai înaintatã altitudine atinsã de omenire
la nivel de cunoaºtere ºtiinþificã, suntem în situaþia de a identifica
confundarea chiar ºi a defectelor cu cauza.
O civilizaþie defectã ai cãrei membri sunt bolnavi, stresaþi,
înfricoºaþi, triºti, care considerã normalã sãnãtatea ca o pauzã între
douã boli... ºi tocmai la apogeul acestei civilizaþii...
Oamenii nu au nici o vinã, sunt, în situaþia aceasta, doar niºte
pãcãliþi de obiºnuinþele lor, de tradiþiile pe care ºi le-au însuºit ca
puncte de referinþã fireºti...

Întotdeauna, OMul a fost ºi este optimist, tocmai pentru cã viaþa este

firesc sã mai spere sã fie salvatã, trãitã ºi nu îmbolnãvitã, îmbãtrânitã
apoi ucisã, astfel încât, în tot rãul e ºi un bine, este bine cã aceste
consecinþe se pun deja singure în evidenþã, putând de acum sã avem
curajul, mãcar la nivel particular, sã modificãm ceva din parametrii

30 31
Rodia Tilianu
CE MÂNCÃM?
P oate cã ar fi trebuit sã facem o pauzã, sã respirãm puþin, sã tragem
adânc aer în piept... ºi chiar voiam sã îþi propun o plimbare în
noaptea liniºtitã a iernii, sã ne lãsãm scãldaþi de întreaga înþelepciune
a Universului, de razele argintii ale Lunii rãsfrânte în miliarde de sclipiri
ale întinderii albe, la fel Unicului, manifestat în infinite forme... Noaptea
este liniºtitã, atâta liniºte încât ne putem auzi chiar aparenta tãcere,
ca pe acordurile unei unice muzici... ºi în plan real, subtil, ºi în planul
manifestãrii, fiecare dintre noi avem (suntem) propria noastrã muzicã.
Unii manifestã zgomotele înjurãturilor (adevãrate furtuni în armonia
Universului), alþii þipete, alþii blândeþea, uneori muzica este caldã la
fel unui zâmbet... Cât de minunat ar fi (ºi asta þine numai de noi, de
fiecare în parte) ca simfonia noastrã sã fie (ºi va fi) la fel acestei minunate
armonii, la fel unei ode închinatã bucuriei Vieþii...
Te simt trist ºi îngândurat, astfel încât, renunþãm la plimbare ºi
lãsãm doar prietenia sã stabileascã în continuare aceleaºi punþi care
nu mai au nevoie de cuvinte pentru ca sufletele noastre sã comunice.
Cât timp a trecut...!?!... Dar mai putem sã dãm o dimensiune,
acestei eternitãþi a clipei prezente, a continuului prezent în care totul
este acum – aici ºi în care nu ne lipseºte, raportat la necesitatea
prezentului, nimic...!?!... Ar însemna sã fugim, ori în trecut, ori în viitor,
adicã sã fugim de noi înºine ºi atunci, când ne vom ajunge?
Da, Prietene, încet ºi cu rãbdare, în prezent, continuu, fiecare
dintre noi vom repune în firesc toate gesturile, toate gândurile noastre,
toate acþiunile pe care furca aceea ºugubeaþã a uitãrii de noi înºine le-
a rãsturnat, într-o dezordine fãrã margini... ºi atunci, tot încet ºi cu
rãbdare, totul revine în firescul sãu, dar mult mai bogat în experienþe
32
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
de acum conºtientizate, ºi dupã ce ne întoarcem, la noi înºine în firescul
realitãþii noastre, putem sã mergem mai departe, continuu în liniºtea
cunoaºterii de acum, în liniºtea reperelor credinþei cã suntem ºtiind ºi
cine suntem, ºi cum suntem ºi ce suntem, pentru ca tot ceea ce facem
sã devinã sens al creaþiei noastre de noi înºine...
Deci încã o datã jocul nostru ne impune rãbdarea în care sã ne
întoarcem la gestul nostru cotidian, la fapta noastrã de a mânca ºi sã
lãsãm ca realitatea sã se desconspire pe ea însãºi. Trebuie doar sã nu
impunem (deºi orgoliul încã se mai zbate sã o facã) puncte de referinþã
pe care le credeam tabu ºi care dupã cum vezi ne sunt atât de strãine.
Pasul în continuare este legat de subtilitatea a ceea ce în realitate
introducem în sistemul viu al fiecãruia dintre noi, atunci când noi
credem cã mâncãm pentru a trãi.
ªi pentru cã tot ninge afarã, calm ºi liniºtit, haide sã folosim
aceastã imagine ºi sã ne reamintim ceea ce ºtim foarte bine din fizicã
ºi nu numai.
Cu câtã stupoare, bucurie ºi nedumerire în acelaºi timp, oamenii
de ºtiinþã au sesizat cã oricât de mulþi fulgi de nea sunt, nici unul nu
este la fel celuilalt, fiecare are propria lui formã, fiecare este unic (la
fel frunzelor, copacilor, plantelor... oamenilor). Dar sã rãmânem la
imaginea fulgului de nea ºi în acelaºi timp la ceea ce tot oamenii de
ºtiinþã au observat, cã aceastã unicitate a formei fulgului este datoratã
vieþii lui. Fiecare fulg, are înglobatã în forma sa (deci în manifestarea
sa) întreaga experienþã pe care a parcurs-o în straturile atmosferice pe
care le-a întâlnit, în întregul drum pe care l-a parcurs de când a început
sã se contureze ºi pânã la întâlnirea cu noi, cei care îl cercetãm, cei
care intrãm în relaþie informaþionalã cu el. În realitatea drumului lui,
fiecare dintre fulgi a întâlnit evenimente (temperaturã, umiditate, praf,
oxigen, bioxid de carbon...) absolut particulare. Nimic în Univers nu
se repetã. Iatã cum, fiecare ajunge la noi cu propriul bagaj de informaþie
despre sine, despre el însuºi, despre întreaga sa existenþã de pânã acum.
Mai pe placul celor obiºnuiþi cu un limbaj ºtiinþific, fulgul, conþine în
sine întreaga informaþie a vieþii lui. Tot oamenii de ºtiinþã au mers ºi
mai departe ºi au descoperit realitatea faptului cã pânã ºi fiecare
33
Rodia Tilianu
particulã (bucãþicã) din oricare fulg, conþine întreaga informaþie a vieþii
fulgului, aºa-numita ºtiinþific: informaþie holograficã.
Aºa cum am vãzut, situaþia fulgilor de nea nu este particularã, ci
întreaga manifestare: frunze, copaci, animale, mere, plante, flori...,
conþine în sine întreaga informaþie (calitate) a vieþii sale. Chiar ºi scaunul
pe care stai acum, îþi poate povesti pânã ºi despre starea sufleteascã a
celui care a gândit forma sa, a aceluia care a tãiat copacul din pãdure,
a cuptorului în care lemnul s-a uscat... Parcã priveºti scaunul cu mai
mult respect...
De ce ne-am oprit, atât de paradoxal la imaginea fulgilor de
nea, un subiect aparent atât de diferit faþã de cel al jocului nostru?
Tocmai pentru cã tot ceea ce este, permanent, în jurul nostru, ne
vorbeºte, numai sã avem ochi de vãzut ºi urechi de auzit.
Îþi propun sã mai adãugãm un pas celor fãcuþi pânã acum ºi
tocmai folosind ceea ce este bine argumentat – ºtiinþific ºi prin bun-
simþ – sã ne reîntoarcem la relaþia pe care o stabilim atunci când
mâncãm, între om (fiecare dintre noi) ºi mâncare. De data aceasta sã
avem curajul sã descoperim care este informaþia (calitatea) alimentelor
cu care obligãm, din normalitatea obiºnuinþei, acest templu ce
pãstreazã cea mai minunatã energie a Universului, VIAÞA (corpul
nostru fizic, sistemul de energie – calitate – informaþie vie) sã intre în
relaþie. Te avertizez însã cã nu ne vom putea opri la suprafaþa
fenomenului, cã îi vom pãtrunde realitatea, astfel încât, sã putem vedea
dacã cele ce le facem acum, sunt sau nu sunt corecte, faþã de dorinþa
noastrã de a trãi, faþã de firescul acestei necesitãþi. Mã simt din nou
datoare sã-þi reamintesc, cã doar ignoranþa ºi orgoliile se vor putea
simþi jignite.
În aceeaºi tenacitate ºi rãbdare cu care ne ajutã, ca ºi context,
Capricornul sub Semnul cãruia ne aflãm – Doamne, câte am avea sã
ne povestim ºi despre Astrologie, sã o luãm cu biniºorul, pentru a
putea vedea ce mâncãm într-o zi obiºnuitã. Râzi? De data asta nu
glumesc, chiar te rog sã-mi spui cam ce conþine meniul tãu obiºnuit!
Deci dimineaþa un sandvici cu unt ºi ºuncã alãturi de un lapte cald, la
ora zece sandviciuri cu salam, la prânz o ciorbã de vãcuþã, un grãtar
34
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
cu cartofi prãjiþi ºi compot, iar seara, ceva mai uºor, o budincã de gris
cu dulceaþã, un mãr...
Toate bune ºi frumoase, ºi cam acesta este, la modul obiºnuit,
cu mici variaþii (în funcþie de zona de tradiþie, de tradiþia particularã a
familiei, de mofturile civilizaþiei ºi mai ales ale alimentaþiei ºtiinþifice)
meniul pe care oricine, chiar ºi tu, Prietene, care aparent citeºti, dar
care de fapt eºti aici – acum cu mine, crede cã îl hrãneºte, cã îi dã
putere de muncã, bucurie de viaþã.
Dincolo de aparenþele acestei concepþii, hai în realitate, Prietene,
sã vedem, cu ce te hrãneºti tu într-o asemenea zi obiºnuitã.
Pentru a fi foarte corecþi, în aceeaºi rigurozitate a determinãrilor
ºtiinþifice pe care ni le-am amintit, sau reamintit anterior, sã folosim
aceste rezultate, urmãrindu-le în intimitatea relaþiei dintre cel care
mãnâncã, sistemul consumator – adicã cel care primeºte din exterior
ceea ce îi aduce cu sine sistemul cu care intrã în relaþie, ºi acesta din
urmã, mâncarea. Va trebui sã identificãm, foarte corect, pentru ca
întreaga construcþie argumentativã sã stea în picioare chiar ºi în faþa
celui mai înverºunat ºi suspicios dintre teoreticienii de facturã ºtiinþificã.
Astfel, intimitatea relaþiei o vom urmãri, la acelaºi nivel energetic –
informaþional – calitativ, pentru ca tocmai rigurozitatea teoriei
sistemelor sã fie cea care sã ne susþinã sau sã ne contrazicã
argumentele.
Pentru a nu face o lungã ºi fãrã de rost (vorba lungã, sãrãcia
omului) analizã, îþi propun sã alegi chiar tu oricare trei (triada,
sanctuarul sfânt al realitãþii) din mâncãrurile meniului pe care l-ai
expus.
Ai ales: sandviciul cu unt ºi ºuncã, laptele cald ºi grãtarul. Perfect!
Haide acum sã încercãm sã le urmãrim, cu rãbdare, pe rând, în
intimitatea vieþii lor, pânã în momentul în care sunt în faþa ta, gata
pregãtite sã intre în relaþie (întâlnire, comunicare) cu intimitatea ta
cea mai profundã.
Sandviciul cu unt ºi ºuncã conþine cele trei elemente: pâinea,
untul ºi ºunca. Va trebui sã fim corecþi sã le analizãm pe fiecare în
parte, pentru a-i putea determina calitatea, pentru ca tocmai el singur
35
Rodia Tilianu
sã ne povesteascã, sã ne spunã ce calitate (informaþie – energie) are.
Este firesc cã dacã vrem acum sã cunoaºtem dincolo de
aparenþele formei de felie de pâine realitatea calitãþii ei, sã-i urmãrim
drumul (viaþa, la fel fulgului de nea) ºi întreaga informaþie pe care o
conþine se va autodefini.
Felia de pâine aduce în intimitatea sistemului nostru viu
informaþia bucuriei seminþei care a fost sãditã în pãmântul reavãn,
huruitul tractoarelor ºi al combinelor care au secerat lanul de grâu,
spaima pe care acesta o resimte în clipa când se vede prins de pietrele
morii, durerea de a se fi despãrþit de propriul înveliº (tãrâþa), ameþeala
ce l-a cuprins în sita brutarului, mâinile vânjoase ºi harnice ce au
frãmântat aluatul, fermentaþia, ºi, vai!, spaima flãcãrilor imensului
cuptor, lãdiþele în care pâinea încã fierbinte a fost aºezatã pentru a fi
dusã la magazin, nervii vânzãtoarei care nu înþelege de ce trebuie sã
rãspundã de atâtea ori dacã pâinea este sau nu proaspãtã, plasa în
care a fãcut drumul pânã aici acasã, unde, destul de nervoasã, bunica
a tãiat-o, a uns-o cu unt, spunându-ºi „pânã când eu va trebui sã le
pregãtesc micul dejun... “ ºi iatã felia gata sã se întâlneascã cu tine!
Am putea, fãrã sã ne înºelãm, ca acum sã facem un mic cumul, un
total, ºi sã determinãm calitatea (informaþia) feliei de pâine. Rezultatul
este: bucuria vieþii (energia vieþii) seminþei de grâu, ucisã în flãcãrile
cuptorului. Chiar mai mult decât atât, raportând la calitatea sistemului
viu al tãu, cu care va intra în relaþie (ºi asta o analizãm pentru a deter-
mina compatibilitatea între cele douã sisteme – doar ne-am promis
unul celuilalt sinceritate ºi chiar rigurozitate în analizã) calitatea feliei
de pâine, în realitate este, haide sã îi spunem denaturatã (mineralã),
ca sã nu îi spunem moartã, faþã de calitatea vie a sistemului pe care îl
va pãtrunde, în care va intra, prin inconºtienþa obiºnuinþei gestului de
a mânca.
Urmãtoarea parte componentã a sandviciului nostru este untul.
Facem acelaºi joc, de pãtrundere în intimitatea vieþii bucãþelei de unt,
de a-l cunoaºte, pentru a ºti, care este calitatea sa. Fiind în aceeaºi
mãsurã foarte sinceri, vom descoperi mai întâi, în drumul parcurs de
bucãþica de unt, bucuria cu care vãcuþa s-a întors de la pãºune pentru
36
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
a-ºi hrãni cu lapte viþelul, ºi-apoi dupã ce acesta s-a sãturat, bucuria
cu care îi dãruie ºi bunicuþei de la þarã câþiva litri. De aici, laptele se
vede pus în tot felul de oale, vase, conducte, cineva parcã îl ameþeºte,
în sfârºit i se întâmplã ceva mai tehnologic, astfel încât, se simte parcã
mai gras, mai altfel decât pânã nu demult, ºi parcã în acelaºi timp
ceva îi lipseºte, nici el nu ºtie ce, dar îi este bine, apoi altcineva îl
aºeazã în hârtii colorate, face un alt drum, bine închis într-un frigider
enorm, ºi ajunge pe niºte rafturi, alãturi de borcane cu maionezã, de
ciocolate colorate, de tot felul de alte vecine pe care nu ºtie de unde
sã le ia, ºi nimeni nu le face cunoºtinþã. Este multã lume, un du-te
vino permanent, o vâltoare de gânduri ºi frãmântãri, vânzãtoarea este
frumoasã, are ochii albaºtri... ºi-o bunicuþã, dã în schimbul lui niºte
bani, îl pune într-o plasã, alãturi de ceva necunoscut, un alt frigider,
alãturi tremurând de frig stau niºte ouã, câteva felii de brânzã (în sfârºit,
alãturi de cunoºtinþe...), salam... Aceeaºi bunicuþã, acum, îl ia din
frigider, îi detaºeazã o parte ºi îl întinde pe ceva ce nu cunoaºte, alãturi
de care nu se simte bine, pare un burete cu multe gãuri, ºi iatã-l pregãtit
pentru întâlnirea cu tine.
Dincolo de aparenta joacã, de aparentele metafore, haide sã
tragem ºi acum linie ºi sã determinãm calitatea alimentului unt din
sandviciul nostru. Informaþiile conþinute de drumul parcurs, par sã
nu-i fi denaturat calitatea de viu, aducând cu el la întâlnire doar multe
spaime, nedumeriri, implicate foarte subtil în realitatea informaþiei
(energiei) cu care te va pãtrunde atunci când îl vei consuma, dar
constituind o parte doar din informaþia laptelui.
Al treilea element al sandviciului este ºunca, pe care îþi propun
sã o analizãm la nivelul grãtarului, fiind de la acelaºi porc, deci având
acelaºi drum. Haide sã vedem dincolo de ceea ce par a fi, în realitatea
intimã, care este informaþia pe care felia de ºuncã sau grãtarul o intro-
duce (cu buna noastrã ºtiinþã, la alegerea noastrã) în minunãþia
sistemului viu al nostru.
Începând cu începutul, iatã cã în cocina din curte, s-au nãscut
trei purcelaºi, mici ºi roz, au boticul umed, codiþa cârlionþatã, le este
cam frig, sunt nedumeriþi... le este chiar fricã de ºobolanii care miºunã
37
Rodia Tilianu
în jur. Se repetã apoi, un ºir lung de zile în care, deja purceluºul nu
mai este de lapte, a rãmas singur cu mãmica lui, pe frãþiori a venit
cineva ºi i-a dus într-o zi, zilele se succed aproape la fel... vine cineva
destul de nervos ºi-i trânteºte ceva ce nici la porci parcã nu îþi vine sã
le dai, un fel de lãturi, în cocinã este mizerie... dar în zilele mai
cãlduroase, se zbenguie liber pe-afarã, ºi-apoi iar în cocinã, mizerie,
miros urât... A venit iarna, parcã totul este altfel acum... de ce þipã atât
de disperat purcelul din cocina vecinã? Ce se întâmplã? De ce azi nu
mi-au dat sã mãnânc decât apã... ce mi se pregãteºte, Doamne au
venit cu un laþ ºi un cuþit mare, de ce toate astea... chiar trebuie sã
mor? Un guiþat disperat ºi-apoi nemiloasa flacãrã ce-mi pârleºte tot
pãrul, mã doare, ºi-acum de ce îmi jupuiþi pielea? De ce mã tãiaþi
felii? Acum, grãtarul este deja în tigaie, cu mult piper, uleiul este
îngrozitor de fierbinte...
Prietene, cred cã nu mai încap ºi alte cuvinte, sau alte argumente,
pentru a determina calitatea sistemului grãtar, alimentaþia denaturatã,
moartã (aici fãrã nici o supãrare va trebui sã fim în aceeaºi mãsurã
cinstiþi ºi sã spunem lucrurilor pe nume: MORTÃCIUNE) – ºi fãrã ca
cineva sã poatã aduce contra-argumente, între felia de carne de porc
ºi o felie de carne tãiatã din cadavrul bunicului – atât de drag care se
aflã pe catafalc, nu este nici o diferenþã, eventual aceea cã porcul a
fost ucis, iar bunicul s-a sinucis, iatã antropofagia modernã, bine
ascunsã sub rigorile unor concepte ca acela al necesitãþii proteinelor
animale în alimentaþia corectã, ca ºi cum în acea viaþã ucisã ar mai
putea fi ceva viu, ori concepte de genul aceluia în care, animalele
care sunt crescute pentru consum alimentar sunt altceva decât cele
obiºnuite, altceva decât viaþa pe care o curmãm pentru a mânca...)
Nu trebuie sã te superi pentru aceastã desconspirare, nici sã te
simþi vinovat... Nu ai ºtiut pânã acum, þi s-a pãrut firesc sã-þi însuºeºti
conceptele, tradiþia lor, ºtafeta predatã din generaþie în generaþie...
A mai rãmas laptele cald de dimineaþa, ºi aici, deja putem sã
tragem direct linia totalului ºi sã spunem cã prin fierbere, laptele îºi
pierde calitatea vieþii, devine denaturat (mort, mineral).
Oare vãcuþa de ce nu-ºi fierbe laptele înainte de a-ºi hrãni viþelul,
38
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
sau tânãra mamã, de ce nu face acelaºi lucru când îºi alãpteazã
pruncul?
Trebuie sã mai reziºti puþin, oricât de tare se rãscoleºte totul în
sufletul tãu, pentru cã, de-abia acum începem sã pãtrundem în zona
în care putem sã identificãm ºi consecinþele, urmãrind mai departe,
tot în intimitate, ce se întâmplã la nivel intim, energetic, la adevãrata
întâlnire a noastrã cu aceste minunate bucate, pe care cu toþii ni le
dorim pe masã.
Fãcând un total general, doar la cele trei feluri de mâncare pe
care tu singur le-ai ales pentru a face analiza, considerând aceastã
masã ca pe un singur sistem, luându-i în calcul, calitatea ce rezultã
din îmbinarea elementelor:
• pâinea – viaþã ucisã, denaturatã, incompatibilã cu sistemul viu;
• untul – energie a vieþii înfricoºatã, temãtoare, separatã;
• ºunca – energie a vieþii ucisã, incompatibilã;
• grãtarul – crimã dublã, incompatibilã;
• laptele fiert – (adevãratul sânge alb) viaþa fiartã – incompatibil
la nivel informaþional, calitativ cu viul vieþii pe care noi credeam cã o
hrãneºte, cã o întreþine.
Am ajuns în punctul în care, relaþia (conform teoriei sistemelor
– prea argumentatã ºtiinþific pentru ca tocmai cei care au argumentat-
o sã o poatã dezice) este clarã de... INCOMPATIBILITATE.
Revenind puþin la ceea ce anterior am analizat, se declanºeazã
în acest moment al stabilirii unei astfel de relaþii între cele douã sisteme,
autoreglarea (apãrarea) sistemului primitor, acel fenomen de digestie,
care nu este altceva decât zbaterea viului invadat de atâta energie
strãinã lui, de a transforma ceea ce l-a cotropit, de a-l aduce la o stare
compatibilã cu a sa, la viaþã, ori dacã nu, de a-l elimina din sistem,
dacã altã cale nu existã – ceea ce este tocmai finalitatea procesului
digestiv, acea cantitate de mortãciune, dupã care tragem consecvent
apa (desen 1).
39
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

Sã nu trecem prea uºor peste acest proces intim de transformare

a informaþiei denaturate. Imaginea aceasta s-ar putea sã ne mai aducã
ceva surprize. Sã observãm deci, cã în realitatea foarte intimã a acestui
fenomen, în subtilitatea sa, transformarea este ca o reînviere, o
readucere, o revenire printr-un consum imens al energiei sistemului
viu – a energiei vieþii celui care a mâncat -, în propriul sistem, întreaga
viaþã a ceea ce a fost mâncat!
Iatã o primã consecinþã evidentã: somnolenþa (scãderea bruscã
a energiei proprii, canalizatã toatã, concentratã chiar asupra intruºilor),
care ne apucã brusc dupã ce mâncãm o masã copioasã. Atunci, cel
mai bun lucru ni se pare un pui de somn. Asupra acestui punct de
vedere, vom avea chiar ºi asentimentul medicilor, care tot în aceeaºi
riguroasã cunoaºtere ºtiinþificã, pun digestia în ºirul marilor consuma-
tori de energie, printre care, sau alãturi de care se aflã ºi actul sexual.
Nu este întâmplãtor faptul cã existã aceastã alãturare, aceastã asociere,
ºi acum este chiar momentul sã-þi reamintesc cã ne-am propus sã nu
privim rupt de restul gesturilor noastre normale, gestul mâncatului –
numai cã, asupra celorlalþi consumatori ai energiei vieþii, ne vom opri
mai spre final iar în detaliile acestora, atunci când vei considera tu de
cuviinþã, când vei fi dispus sã mai stãm de vorbã. Reîntorcându-ne
acum la punctul în care am rãmas, pentru a continua, haide sã avem
curajul sã observãm, ce anume învie în transformarea respectivã, în
interiorul sistemului nostru viu, ºi aº vrea sã nu pierdem din vedere cã
aceasta se produce cu un imens efort, cu o cheltuialã imensã de ener-
gie, deci CONSUM ENERGETIC (desen 2).
Este firesc ca drumul de revenire sã se facã în sens invers, astfel
încât, în templul vieþii reînvie: sentimentul cuptorului care coace
pâinea, frica, spaima momentului uciderii (îþi reamintesc cã fiecare
particulã a unui întreg pãstreazã toatã informaþia acestuia – acea
imagine holograficã despre care am vorbit deja), cocina, ºobolanii,
(DESEN 1)

lãturile,..., ºi chiar cred cã ar trebui sã ne oprim. Iatã cum, neºtiind,

mulþumiþi fiind cã am mâncat o masã copioasã, mândri cã ne-am putut-
o permite, ne trezim cu aceste sentimente – stãri – despre care
nebãnuind cã sunt niºte intruºi, ni le însuºim, ne confundãm cu ele, ºi

40 41
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

de aici dandanaua-i cât carul, dãm vina pe soacrã cã nu a spãlat vasele

la timp, pe parlamentari cã au pierdut controlul evenimentelor zilei,
pe copil sau pe ºeful de la serviciu... ºi dacã ar fi numai asta, dar ne
confundãm (pentru cã a ajuns chiar sã ne placã s-o facem) cu starea
de moleºealã sau de nervi, declarând cã suntem bolnavi declanºând
astfel, fãrã sã ne dãm seama, un întreg ºir de evenimente cu care ne
vom întâlni.
Considerându-ne dezenergizaþi, dã-i cu vitaminele, cât mai
complexe, cât mai sofisticat denumite... Dar apropo de vitamine, haide
sã abordãm puþin ºi acest mic subiect. Toþi medicii, chimiºtii, poate
chiar ºi fizicienii ºtiu cã enzima, cea care este suportul vitaminei,
pornind de la 38 de grade Celsius începe sã se degradeze, iar la 54 de
grade este practic distrusã, dispãrând odatã cu ea ºi vitaminele
respective. Orice proces de pregãtire a mâncãrii folosind focul, trece
peste 54 de grade... O ºtiu ºi totuºi...
Dar dacã noi nu am mai avea nevoie de vitamine sintetice, arti-
ficiale, ce-ar face atâtea fabrici de medicamente, industrii întregi ale
urii, care se întreþin, se hrãnesc din boala oamenilor, din consecinþele
pãstrãrii oamenilor în ignoranþã. Lene? Mofturi? Orgolii academice?
Teamã? Urã! Aceeaºi urã care întreþine încã atâtea industrii artificiale
ale produselor zaharoase, când întreaga ºtiinþã ne spune clar cã zahãrul,
mai ales cel super rafinat este mai mult decât o otravã lentã... ºi câtã
încredere are mãmica atunci când îi ºi îndulceºte laptele bine fiert sau
pasteurizat copilaºului pe care îl iubeºte, cu câteva linguriþe de zahãr...
Sã nu ne grãbim, pentru cã doresc sã avem tenacitatea de a
ajunge ºi la aceastã minunãþie, la energia purã a vieþii, care este copilul
ne-intrat încã în competiþia supravieþuirii în raport cu invazia uciderii
lente, masã dupã masã.
Deºi aparent am epuizat, lãsând sã se desconspire singurã
imaginea rãspunsului la întrebarea ce mâncãm, nu ar fi corect sã ne
(DESEN 2)

oprim, fãrã sã punem în mai multã luminã, consecinþele clar

evidenþiate, auto-reliefate, pentru cel sincer ºi atent, care a reuºit sã se
detaºeze de orgoliile lezate.
Ca evidenþã clarã, dincolo de orice suspiciune, a rezultatului

42 43
Rodia Tilianu
consumãrii unei mese tradiþionale, este realitatea consumului energiei
proprii (a vieþii) cu fiecare asemenea mâncare consumatã, adicã
mâncând astfel, ne consumãm viaþa. Parcã am plecat de la credinþa
cã mâncãm pentru a avea energie... ºi toate justificãrile respective.
Scãderea energiei potenþiale a vieþii aduce, de la sine,
consecinþele ulterioare, pas cu pas, riduri, îmbãtrânire, dezenergizare,
tristeþe, boalã, teamã... moarte! Iatã cum este foarte simplu de sesizat
cã toate acestea sunt CONSECINÞE, deci nu cauze, consecinþe ale
impropriei utilizãri a energiei potenþiale a vieþii.
Vei râde poate pentru imaginea pe care vreau sã þi-o comunic
acum, dar mi se pare foarte sugestivã: de maºina noastrã nouã, de
care suntem foarte mândri cã ne-am cumpãrat-o, avem atât de multã
grijã, întrebãm ºi în dreapta ºi în stânga, care este uleiul cel mai bun,
care este benzina cea mai indicatã, care este regimul cel mai propice
al unei vieþi cât mai lungi a motorului acesteia, ºi nu facem imprudenþa,
cu orice costuri, sã îi punem pãcurã în loc de benzinã sau ulei ars în
loc de texaco... În schimb, pe minunata maºinuþã vie care este corpul
nostru fizic, nu dãm doi bani, repetãm aceleaºi greºeli de mii de ani,
fãrã sã ne pese cã la 70 de ani, uneori chiar mult mai repede, trântim
maºinuþa aceea la cimitirul de maºini (cimitir) aºteptând ca Tatãl sã ne
dea în dar una nouã, ºi o primim, un nou corp fizic, cu care, din
aceeaºi ignoranþã, facem la fel, ºi din nou la cimitir, spunându-ne
totuºi, destul de des: vreau sã trãiesc!
Spuneam cã nu dãm doi bani, dar ne costã de fapt foarte mult,
chiar ºi numai strict materialist privind lucrurile, dincolo de faptul cã
ne costã viaþa, ne costã serviciul, munca pentru a câºtiga banii, cu
care sã ne cumpãrãm, ceea ce ne ucide, lent câte puþin...
Ar fi o foarte mare lipsã de curaj, ca acum, când mai ales la
nivelul consecinþelor s-a pus în evidenþã faptul cã ceea ce facem prin
alimentaþie, prin gestul nostru de a mânca aºa cum o facem acum,
este total eronat, complet împotriva vieþii – a tehnologiei noastre de
funcþionare dacã vrei – sã nu lãsãm ca ºi soluþiile, adicã ceea ce putem
face fiecare dintre noi, fãrã deosebire de naþionalitate, titluri academice
sau vârstã, sã se punã în evidenþã.
44
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
Nu trebuie sã mergem prea departe pentru aceasta, sã ne
reîntoarcem la aceeaºi întrebare, „ce mâncãm?“, pentru a vedea, dacã
nu cumva, modificând aici parametrii experimentului, rezultatele sunt
altele.
În acelaºi context, tocmai pentru ca cele douã experienþe sã fie
comparabile, haide sã vedem, ce se întâmplã dacã alegem sã punem
în relaþie la nivel alimentar, sistemul nostru viu cu sisteme – alimente
– de calitate compatibilã cu a acestuia, intrând în acelaºi mod în
intimitatea fenomenului.
Dacã tot ai pus în lista preferinþelor tale pentru un meniu obiºnuit,
ca seara sã mãnânci mere, haide sã luãm ca prim exemplu, tocmai
mãrul, descoperind care este calitatea (informaþia, energia) pe care
ne-o va releva, tot drumul vieþii mãrului, pânã la întâlnirea cu noi.
Este primãvarã, ºi un bunic îºi duce sfãtos nepoþelul în poianã
pentru a-i arãta cum anume se planteazã un pom. Nu s-ar putea spune
care dintre cei doi sunt mai veseli ºi mândri în acelaºi timp. Viaþa
pomiºorului, a puiului de pom a început demult, în bucuria unei
seminþe ºi-acum, iatã-l deja plin cu flori în poiana scãldatã de soare,
trec anotimpuri ºi fructele încep sã îºi arate zâmbetul. De-acum, merele
sunt coapte, ºi-acelaºi fericit copil se bucurã de rod. Bunicul a cules
întreaga livadã, iar pentru cã merele le prisosesc, aºezându-le cu grijã
în fân, le duce la piaþã. De aici, mãrul se desparte de bunic, acum
fiind cu tine, vesel cã poate sã îþi împãrtãºeascã din bucuria soarelui,
ºi-a ploilor ce l-au udat, ºi din cãldura pãmântului...
Este foarte evident, cum întâlnirea ta cu acest mãr, o întâlnire
posibilã (compatibilã) îþi va furniza toate aceste elemente, vei fi plin
de bucuria acestor informaþii (a energiei vieþii, dãruindu-se).
Iatã cum, cu un minim efort de atenþie, bun-simþ faþã de noi
înºine, la nivelul simplului gest de a DECIDE sã o facem, putem sã ne
respectãm viaþa, sã nu ne consumãm (mãcar prin a mânca) imensa
energie pe care o avem la dispoziþie ºi pe care, folosind-o, respectând-
o, ea ne va respecta la rândul ei, cel puþin prin consecinþe: sãnãtate,
liniºte, bucurie de a trãi, putere de muncã, capacitate de creaþie...
Toate acestea poþi, în egalã mãsurã, sã le crezi ºi sã nu le încerci,
45
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

sã þi se parã ceva teoretic posibil fãrã sã sesizezi cã poþi face, la modul

real, fãrã nici un efort, un asemenea experiment care nu te costã nimic
(decât eventuala renunþare la conceptele tradiþionale pe care þi le-ai
însuºit ca ºi cum ar fi corecte), în schimb îþi poate aduce nebãnuite
consecinþe favorabile!
Întreg contextul jocului ce s-a desfãºurat corect, pentru cã i-am CUM MÂNCÃM?
respectat regulile, ºi nu numai pentru asta, ne face câºtigãtori, mãcar
ai unei soluþii ce desconspirã modalitatea în care ne putem face bine,
modalitatea prin care sã nu ne mai ucidem mâncând!
Este evident în aceastã soluþie cã: A cum te simt complet nedumerit, dezorientat în faþa unei asemenea
întrebãri! Fii liniºtit, ea nu este nici cu tâlc, nici insinuantã, ºi
dacã vrei, dacã þi se pare nefireascã aceastã întrebare, putem foarte
ORGANISMULUI VIU ÎI ESTE NECESARÃ bine sã ne oprim aici, sã nu mai povestim... sunt tentatã ºi eu sã îþi dau
HRANÃ DE ACEEAªI CALITATE CU A SA, dreptate, pentru simplul motiv cã da, pare o întrebare stupidã...
aparent...
VIE, NEDENATURATÃ! În aceeaºi aparenþã suntem tentaþi, de foarte multe ori sã trecem
prin viaþã chiar pe lângã noi înºine, fãrã sã ne vedem, fãrã sã ne auzim,
N-am sã te hrãnesc cu forþa (nici nu am dreptul sã o fac, doar tu
ignorând astfel cã suntem, neºtiind despre noi decât acele lucruri pe
ai dreptul sã decizi), nici mãcar cu... mai multe date despre aceastã
care alþii ni le-au spus ºi pe care i-am crezut, ºi îi credem în continua-
hranã vie. Abia am ajuns sã conturãm clar imaginea rãspunsului la
re, ajungând într-un anume loc, la un anume prag unde suntem datori
întrebarea ce mâncãm, ne mai suntem datori cu cel puþin un rãspuns,
sã plãtim acel stupid tribut, al morþii, pe care nu îl datorãm vieþii, ci pe
ºi nouã ºi jocului nostru. Rãspunsul la întrebarea „Cum mâncãm?“.
care ni-l datorãm noi nouã prin atâta înstrãinare, prin atâtea greºeli pe
Dacã pânã aici am vãzut cã nu mâncãm pentru a trãi ºi ne ucidem
care le facem faþã de noi înºine (dar nu din rãutate ci pentru cã nu
mâncând, cã mâncând nu câºtigãm energie ci ne-o consumãm, meritã
ºtim, propriile noastre orgolii pãstrându-ne în aceastã ignoranþã, în
sã avem curajul de a face ºi pasul urmãtor. Iar dacã între timp te vei
aceastã acceptare a punctelor de referinþã exterioare realitãþii noastre
decide, dorind sã faci experimentul (mãcar tot ca pe un joc), vom
directe). Ori aceastã realitate a noastrã, abia aºteaptã sã o bãgãm în
avea suficient timp sã-þi împãrtãºesc din experienþa acumulatã pânã
seamã, ea ne vorbeºte prin tot ceea ce facem, prin tot ceea ce gândim,
acum. Atunci vom putea vedea, dacã vrei, ºi de ce mâncãm, în realitate,
prin CUM facem, mai ales, pentru cã, dacã atunci când spre exemplu
ºi ce anume (chiar ºi câteva reþete) este corect (pânã într-un punct) sã
mergi, tu ºtii cã mergi (deci ºtii ce faci), nu ºtii deloc cum mergi, ºi aflã
mâncãm, ºi cum anume ne hrãnim, în realitate.
cã o poþi face apãsat, dezordonat, agitat, lãsând praf în urma ta,
împiedicându-te, cãlcând uºor, ca ºi cum ai vrea sã mângâi pãmântul
DECI NUMAI CU CONSIMÞÃMÂNTUL TÃU, ªI pe care calci, armonios, echilibrat, atent... Dacã te-ai vedea (ai fi puþin
ÎN ACEEAªI RÃBDARE, ÎÞI PROPUN SÃ FACEM atent la tine) în acest banal gest, în aceastã faptã, ºtiind cum o faci, ai
PASUL URMÃTOR! putea sã afli multe despre tine, adevãruri pe care tu þi le spui þie, deci
nu din exterior...

46 47
Rodia Tilianu
Se pare cã te-a incitat aceastã nouã deschidere. Înseamnã cã
vrei sã continuãm jocul, în acelaºi respect ºi bun-simþ, dictat de
sinceritate.
La drum atunci, înarmaþi doar cu aceeaºi convingere, cã pentru
tot ceea ce ne va produce (aparent nouã) un sentiment de neliniºte,
un sentiment de disconfort, de ciudã... este de fapt reacþia orgoliului
nostru care înseamnã cã încã ne mai pãcãleºte. Pentru a scãpa de el
este suficient sã îl identificãm, sã îl cunoaºtem ºi nu ne mai poate
pãcãli.
Iatã cã suntem pregãtiþi ca împreunã sã mai dãm la o parte, sã
mai descoperim câte ceva legat de acelaºi gest al fiecãrei zile ºi al
majoritãþii preocupãrilor noastre, mâncatul.
Privitã sau auzitã foarte superficial, întrebarea va aduce
rãspunsuri de genul: mai întâi, „este foarte limpede cã am un program
(m-am programat) de masã pe care îl respect“. Apoi, „de fiecare datã,
mã aºez la masã, nu înainte de a-mi fi spãlat mâinile“ ºi pur ºi simplu
„mãnânc“. Cu foarte mici excepþii, rãspunsurile majoritare la aceastã
întrebare s-ar situa în aceastã manierã. Aparent, pânã aici, nimic greºit,
nimic nefiresc, chiar corect. Dar, trebuie sã respectãm jocul, ºi regula
lui o impune, haide sã vedem, ce se ascunde în realitatea acestui gest,
fãrã a avea o altã pretenþie de la noi, decât aceleaºi: sinceritate ºi bun-
simþ!
În toatã conversaþia noastrã de pânã acum, am repetat de mai
multe ori faptul cã alimentul, atunci când îl consumãm se întâlneºte
cu noi, cei care îl consumã. Dincolo de orice metaforã, acest
eveniment, al mâncatului, este în realitate o întâlnire între noi ºi
alimentul respectiv. Haide atunci, sã ne mai jucãm puþin, tot frumos,
considerând de data aceasta alimentul nu ca pe un sistem ci ca pe o
persoanã cu care ne întâlnim, la modul obiºnuit, în viaþa noastrã cea
de toate zilele.
Pentru a lãsa aceastã imagine sã ne vorbeascã singurã, haide sã
facem aceeaºi analizã ca ºi cele cu care deja ne-am acomodat, considerând
trei situaþii posibile, de asemenea întâlniri ale noastre: întâlnirea cu un
necunoscut, întâlnirea cu directorul ºi întâlnirea cu iubita.
48
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
Întâlnirile noastre cu oameni necunoscuþi, se întâmplã, (ºi poate
cã este momentul sã-þi reamintesc cã în realitate, întâmplare nu existã,
ea fiind o legitate pe care nu o cunoaºtem), se produc mereu, în
autobuz, pe stradã, la serviciu, la film, la teatru, în magazine... Peste
tot, dãm nas în nas cu persoane necunoscute, la care uneori ne
încruntãm, altora le zâmbim pur ºi simplu, pe unii îi invitãm sã intre
înaintea noastrã pe uºã, altora le-o trântim în nas, pe cel de la film îl
înjurãm pentru simplul motiv cã este prea prost îmbrãcat ºi a nimerit
cu locul chiar lângã noi, în schimb, blondei din faþã îi zâmbim
condescendent... Pânã aici iarãºi aparent nimic nou sub Soare, sunt
atitudini normale pentru un om normal. Aparent, cu aceste persoane
noi nu intrãm în relaþie. Da! Numai cã, deºi ceea ce am gândit (starea
noastrã), nu am comunicat-o verbal celui de lângã noi în sala de
cinematograf, ºi el a spus în gândul lui ia uite lângã ce filfizon am
nimerit, iar frumoasa blondã simpatic tipul din spate... Realitatea
acestor relaþii este încã mult mai subtilã, dar pentru moment sã
rãmânem doar în acest plan de pãtrundere a sa. Pentru ca imaginea
creatã sã fie ºi mai dinamicã haide sã vedem situaþia unei întâlniri, cu
un necunoscut, în care intervine ºi aºa-zisa conversaþie.
Ai o întâlnire programatã cu vecinul unui prieten, pe care nu îl
cunoºti, urmând sã vã întâlniþi în faþa unui anume restaurant pentru a-
i duce un pachet. Uitaseºi de aceastã întâlnire, te grãbeºti sã ajungi,
dupã ziarul din mânã îl reperezi, saluþi, îl întrebi dacã este cutare, îi
dai pachetul, saluþi din nou ºi pleci la partida de ºah pe care ai întrerupt-
o pentru acest eveniment.
În drum spre casã, te tenteazã un hamburger, cu care ai dat nas
în nas (te-ai întâlnit întâmplãtor) la toneta din colþ, îl mãnânci
terminându-l chiar înainte de a ajunge la scara blocului, intri ºi îþi
continui partida de ºah, mulþumit cã ai scãpat de treaba cu pachetul.
Acum te întreb: ce culoare de palton avea persoana cu care te-ai
întâlnit, era tristã sau veselã, purta sau nu purta pãlãrie, era mai înaltã
decât tine...? Nu-þi aminteºti decât cã purta ochelari. În rest, nu-þi
aminteºti nimic... Nici nu trebuie sã-þi aminteºti, pentru cã nici mãcar
nu ai observat, nu ai vãzut toate acestea. Dar hamburgerul, în ce
49
Rodia Tilianu
franzeluþã era aºezat, muºtarul era închis la culoare sau era cu sos de
roºii, cam câte grame sã fi avut, din ce fel de carne a fost pregãtit, ce
condiment era cel mai puternic resimþit în gust...? Nu-þi aminteºti decât
cã era fierbinte ºi þi-a curs sosul sau muºtarul, neºtiind sigur ce era, ºi
pe pantof.
Ce ne poate ajuta, bunul simþ, sã concluzionãm pânã aici? Ai
intrat sau nu în relaþie cu persoana respectivã ºi cu hamburgerul?!?
Despre hamburger, nu poþi sã-mi spui cã nu, pentru cã el este deja în
interiorul tãu, cât despre persoanã, cel puþin ai vorbit cu ea, s-a
întâmplat un eveniment programat. Despre ambele întâlniri, relaþii,
nu ºtii mai nimic, în egalã mãsurã. Aceeaºi neatenþie, aceeaºi lipsã de
cunoaºtere asupra acestor douã întâlniri, în care practic, evident, nu
ºtii mai nimic din tot ceea ce s-a petrecut.
Haide sã vedem ce se întâmplã acum în situaþia întâlnirii despre
care, de ieri ai fost anunþat cã la ora zece trebuie sã te prezinþi la
director. Pãstrezi, chiar din clipa în care ai primit acest anunþ, acelaºi
ghem în stomac, întrebându-te ce i s-o fi nãzãrit. Ai fãcut deja o
sumedenie de scenarii, ºi bune ºi rele... ei fie ce-o fi, arãþi bine, þi-ai
pus costumul mai bun ºi o cãmaºã albã, este fãrã zece ºi deja te afli în
anticamerã. Destul de drãguþã secretara... E zece, intri, politicos ºi
totuºi cu mult respect, þi-ai reglat tonul glasului pentru a fi cât mai
normal, îl saluþi: sã trãiþi domnule director dar în acelaºi timp gândeºti
fãrã cuvinte: ce burtã a fãcut, îi merge bine! Directorul îþi rãspunde la
salut ºi-l simþi, din ton ºi expresie, foarte prietenos, aºa cum nu-i stã în
fire, te invitã sã iei loc ºi o roagã pe secretarã sã vã aducã douã cafele.
Devii suspicios, simþi cã trebuie sã fii atent, îþi deschizi toate cãile de
recepþie. Sorbind cafeaua, discuþia este banalã în continuare, legatã
de avansarea unei noi teme de cercetare, dar ai suficient timp sã-l
observi, fiind interesat de realitatea intenþiilor lui, îl observi... Paºnic
ºi cordial, discuþia se sfârºeºte. La fel cafeaua, vã luaþi rãmas bun.
Sã încercãm sã desconspirãm acum întâlnirea. ªtii foarte bine,
pentru cã ai fost atent, chiar ºi starea sufleteascã în care se afla
directorul, i-ai observat ºi butonii, ºi faptul cã era foarte asortat
îmbrãcat... Dar despre cafea ce anume ºtii? Nici mãcar dacã a fost
50
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
ness sau cafea naturalã, nici dacã a fost dulce, nici dacã a fost fierbinte,
nici ce culoare a avut ceºcuþa... ºtii doar cã a fost cafea, un cuvânt, o
noþiune... ºi totuºi relaþia stabilitã între tine ºi ea, este chiar mai intimã
decât cea stabilitã între tine ºi director.
În sfârºit, ne pregãtim de cea mai plãcutã întâlnire a sãptãmânii.
Iubita ta te-a invitat la o cinã, aºteptai de mult acest eveniment. Ai
vrea ca timpul sã zboare pânã la ora fixatã, eºti fericit ºi nerãbdãtor,
pleci, cu mult înainte, de acasã, pentru a avea ºansele sã gãseºti cel
mai frumos buchet de flori, eºti foarte îngrijit ºi asortat îmbrãcat, curat,
parfumat... ai luat ºi o cutie cu ciocolatã ºi un pachet de þigãri fine...
Suni, eºti punctual ºi atent, se deschide uºa, ce rochie frumoasã ºi-a
pus, ce bine îi stã cu nuanþa asta mai platinatã la pãr, parcã s-a mai ºi
tuns puþin, îi sãruþi mâna... ºi-un parfum nou... Bucuria este reciprocã!
Înainte de a vã aºeza la masã, serviþi un aperitiv, ce gust diafan are
acest Campari ºi ce culoare! Eºti atent la tot ce este în jurul tãu, îþi
place ºi aranjamentul mesei, observi chiar ºi faptul cã ºi iubita ta pusese
un buchet de flori pe masã... Ambianþa este deosebitã, parcã totul, ºi
icrele atât de bine armonizate cu ceva acriºor, concurã la asta, ºi tortul
este delicios, cât de multã ciocolatã este în crema lui...
Ce faci prietene, eºti chiar atât de atent încât observi (ºtii) chiar
ºi cele mai mici detalii? A sunat telefonul, ea vorbeºte puþin prea cald.
Cu cine o fi vorbind atât de intim? Eºti foarte atent, tocmai eraþi la
cafea... Ce bine cã a închis telefonul...
Dupã o jumãtate de orã, acum când te întreb ce cafea ai bãut,
deºi ºtii bine cã ai bãut-o toatã în timp ce ea vorbea la telefon, nu poþi
sã-mi spui mai nimic despre aceasta...
Ne oprim aici cu aceastã desfãºurare a experimentului
imaginativ, tocmai pentru cã el deja ne vorbeºte singur, reliefând foarte
fin faptul cã, la cele mai multe din întâlnirile noastre, nu suntem
aproape deloc conºtienþi de ceea ce se întâmplã, de ceea ce facem,
de ceea ce întâlnirea, evenimentul respectiv ne aduce în intimitatea
realitãþii sistemului nostru.
Dincolo de pretenþia cã au fost alese cele mai grãitoare
evenimente ale unor asemenea întâlniri, ºi dincolo de ceea ce ni s-a
51
Rodia Tilianu
dezvãluit prin exemplificarea lor – sunt planuri ºi mai subtile în care
realitatea unei relaþii se desfãºoarã -, putem deja sã fim atenþi, ºi sã
conturãm cel puþin un rãspuns la întrebarea cum mâncãm.
În desfãºurarea zilnicã a acestor gesturi ale noastre, suntem total
neatenþi (chiar dacã existã ºi mici excepþii) la ceea ce întâlnim în relaþia
dintre noi ºi alimente. Fiecare mic amãnunt pe care l-am cunoaºte în
plus (l-am observa), faþã de mâncatul în sine ºi plãcerea sau neplãcerea
pe care ne-o provoacã, ar fi o cunoaºtere directã, care ne-ar putea
apropia de identificarea acelui drum parcurs de aliment, de
identificarea acelor date, elemente care sã desconspire realitatea
calitãþii respectivelor alimente...
Unde sã mai punem faptul cã, la acest RITUAL al mesei, venim,
total nepregãtiþi, neºtiind cã este o asemenea întâlnire, deci
evenimentele se desfãºoarã firesc în acest sens al neatenþiei. Chiar
mai mult... De câte ori ai renunþat la modul conºtient la mãrul cel mai
frumos care se aflã pe fructierã, pentru ca cel de lângã tine sã îl ia, sau
la felia de fripturã cea mai rumenã, chiar dacã þie în mod deosebit îþi
plãcea aceea...?
Putem sã mergem ºi mai departe ºi sã îþi spun cã, te-am urmãrit,
în toate aceste experimente ºi am observat, cã doar atunci când þi-ai
impus sã fii atent, în vizitã la iubita ta, ai mestecat cu grijã, în rest,
parcã erau turcii la gura ta, o adevãratã luptã între tine ºi îmbucãturi,
care pe care... Gesturile noastre cele de toate zilele, ne spun foarte
multe despre cum gândim, despre cum suntem, despre...
Urmãrindu-te atent, þi-aº putea spune, cã dupã modul în care ai
luat feliile de pâine, cum ai muºcat... ºtiu sigur cã încã în relaþia ta
intimã cu iubita, tu nu ºtii sã mângâi, cã eºti brutal...
Þi se pare curios cã din nou revin la aceastã asociere între sex ºi
alimentaþie... sunt încã multe pe care le avem de descoperit, de eliberat
de sub ignoranþã... Dar este bine sã nu dãm buzna, sã facem paºii
unul dupã celãlalt, în aceeaºi rãbdare, care ne-a ajutat sã ajungem
pânã aici.
La aceastã imagine atât de sugestivã a lui care pe care, poate
cã nu ar fi lipsit de surprizã, sã ne întoarcem puþin, sã identificãm cã
52
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
deocamdatã, între atâþia turci care se bat la gura noastrã, pânã acum,
a învins ignoranþa, necunoaºterea. Deºi, fiecare dintre cele 76 650
ori, cel puþin într-o viaþã, avem ºansa sã mai aflãm ceva, câte puþin, sã
mai dãm un vãl la o parte dintre cele atât de multe pe care deocamdatã,
cu câtã migalã, ºi cu preþul câtor experienþe defavorabile vieþii le-am
aºezat peste realitatea noastrã, neºtiind ce facem, preþul atâtor
consecinþe nefavorabile, a cãror cauzã realã nu avem poate curajul sã
o identificãm, este un tribut, o platã mult prea mare pentru a merita sã
nu încercãm ºi o altã variantã mãcar, o altã experienþã... o alternativã...
care printre atâtea sincere gânduri ce ne-au legat în nopþile de pânã
acum, se întrezãreºte! Fiecare om, mãcar la acest nivel, este LIBER sã
decidã!
A decide – a alege – a uita... Poate chiar ºi a uita cã este ridicol
sã te întrebi de ce mãnânci, ce mãnânci, cum mãnânci, sau chiar a
uita cã þie poziþia socialã ºi atâtea diplome nu-þi permit sã te faci de
râsul lumii, încercând ºi altceva – chiar dacã acest altceva ar însemna
sã-i dai bineþe mãrului, atunci când îþi zâmbeºte din fructierã, sau sã-
l întrebi pe unde a cãlãtorit, sau sã te strãduieºti, ca înainte de a intra
în relaþie cu el, sã îi simþi, la fel iubitei – parfumul, preferând sã alegi
ca relaþia cu el sã fie o colaborare ºi nu o luptã...
Sunt foarte multe, dacã nu cumva chiar toate, gesturile noastre
cele din obiºnuinþã, care sunt, prin modul în care le facem acum, pe
dos faþã de cum ne este necesar, faþã de cum îi este vieþii pe care o
manifestãm, optim. La nivel alimentar cel puþin, din tot ceea ce jocul
desfãºurat pânã aici ne-a pus în evidenþã, este NECESAR sã revenim
asupra a tot ceea ce facem. Aºa cum este deja descifrabil, tot ce facem
este eronat, consecinþele care justificã aceastã afirmaþie fiind limpezi
ca o oglindã... ºi totuºi, Prietene, de ce o facem, cum am ajuns sã o
facem, atât de greºit?
Dacã mai ai puþinã rãbdare, îþi propun sã mai dãm o draperie la
o parte, pentru a putea vedea cã SUNTEM DEPENDENÞI DE
MÂNCARE, cã este la fel unei penitenþe, din care fiecare, doar el pe el
însuºi se poate elibera... Dar sã nu anticipãm nici de data aceasta, ci
sã avem curajul, oricât de dure vor fi argumentaþiile la aceastã afirmaþie,
53
Rodia Tilianu
ºi oricât de delicatã va fi descoperirea consecinþelor.
Aº vrea sã te rog sã fii de acord, ca, pentru aceastã imagine, sã
luãm realitatea exemplului fiecãruia dintre noi, indiferent de titlurile
academice, de vârstã, de condiþia materialã sau de alte atribute de
genul acesta. Dincolo de toate aceste atribute, pe toþi ne uneºte un
numitor comun – VIAÞA.
În imaginea vieþii în forma ei cea mai purã, copilul, în aceastã
imagine a noului nãscut – eu am curajul sã îi spun proaspãt posesor al
unui vehicul nou, al unei maºini corp fizic nou-nouþã – ne regãsim
reluând drumul înapoi, fiecare dintre noi.
Dacã ai acceptat sã mergem mai departe cu aceeaºi sinceritate,
putem deja sã ne întoarcem ºi sã vedem, ce se întâmplã cu aceastã
minune a Universului, OMul, din clipa în care vine pe lume, o datã
cu primul þipãt.
Acest mic boþ de carne ºi oase are înglobatã în sine cea mai
purã energie a vieþii, pe care, începând cu primul þipãt, o manifestã.
Sã avem curajul de a urmãri evenimentele pe care le parcurge, tocmai
pentru a lãsa ca realitatea faptelor sã ne vorbeascã, în acelaºi bun-
simþ. Bunul simþ îl mai putem vedea ºi ca pe: a simþi bine, adicã primul
pas în a ºti.
Nu vom lãrgi decât în regula jocului imaginea, dincolo de ceea
ce acum trebuie sã aflãm, acelaºi disputat domeniu alimentar, aceeaºi
controversatã problemã.
Paradoxal este cã în realitate, alimentaþia nu este o problemã,
doar repetarea inconºtientã a unor obiºnuinþe, aºa cum ne-o va arãta
ºi imaginea în care þi-am propus sã intrãm, au transformat aceastã
prietenie între om ºi ceea ce îl înconjoarã, între om ºi naturã, în
DEVORAREA naturii de cãtre oameni, astfel încât, oamenii, neºtiind
ce fac, au ajuns sã consume mediul, sã-ºi consume animalele prietene
– rudele la nivel de corp fizic.
Sã ne întoarcem la minunea vieþii, copilul, la bucuria mamei ce
îºi vede visul cu ochii ºi ar face totul de acum pentru aceastã minune
a vieþii. Într-adevãr face totul, aºa cum au învãþat-o mama ºi bunica,
cum o învaþã ºi acel tratat de creºtere a copiilor, bine ºtampilat ºi
54
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
parafat, aprobat de toate forurile în vigoare (îmi sunã ca un tratat de
creºtere a puilor de gâscã...). Astfel cã, fericita mamã începe sã ducã
mai departe o ºtafetã, pe care a primit-o la rândul ei, de nu se ºtie
unde începând, de nu se ºtie când...
Pânã când este alãptat la sân (fãrã ca mama sã-ºi fiarbã laptele),
totul este perfect, micuþul creºte armonios, în general fãrã nici un fel
de probleme legate de boalã. Aici aº vrea sã facem o primã parantezã,
ceva mai largã ºi sã observãm de ce am spus în general, pentru cã sunt
ºi excepþii – acestea vor confirma regula – în care se ivesc aºa-zise
îmbolnãviri, ieºiri din echilibrul acestei perfecþiuni a vieþii. Dintre
acestea, cele mai multe sunt legate tot de GESTUL alimentar, chiar
dacã în formã, laptele matern este singura hranã ce-i este necesarã
copilului acum. Din aceeaºi neatenþie asupra gestului în sine, se mai
întâmplã, uneori, ca mama sã-ºi alãpteze copilul într-o stare de agitaþie,
de nervozitate. ªi sã luãm un exemplu: eºti încã în maternitate, urmeazã
sã plecaþi, ºi tu ºi copilul, acasã. Eºti foarte fericitã, ºi-þi anunþi soþul cã
va trebui sã vinã sã te ia. Primeºti un rãspuns foarte rece, condes-
cendent, din care nu rãzbate nici o bucurie... Te faci cã nu observi,
dar rãmâi cu gândul la aceastã stare de lucruri. Vine ora alãptatului,
abia ai reuºit sã îþi ºtergi ochii de lacrimi pentru ca asistenta sã nu
vadã cã ai plâns, eºti doar tu cu micuþul, ºi izbucneºti ºi mai tare în
plâns, având în minte ºi în suflet imagini groaznice în care te vezi
pãrãsitã de soþ, de tatãl copilului, vorbeºti în gând cu micuþul, în timp
ce îl alãptezi, despre aceste lucruri, chiar înjurându-l pe tatãl lui,
oricum, nu te aude nimeni, te mai descarci ºi tu... Cât de intim ºi
minunat te simþi totuºi, legatã de copil prin acest sfârc ce se elibereazã
de presiunea laptelui ºi vã leagã în iubire, tu îi dãruieºti copilului
laptele, el îl primeºte... Numai cã, realitatea relaþiei este aici mult mai
subtilã. Dincolo de lapte, tu i-ai dãruit ºi toate aceste gânduri – stãri
ale tale, i le-ai transmis, ºi peste trei ore, micuþul are deja câteva grade
în plus, o indigestie, vomã... Neidentificând cauza, chiar o amplifici
prin spaime ºi mai mari pe care i le transmiþi în acelaºi mod intim
(subtil), alergi la medic, tratamente, medicamente ºi, de aici, tot ritualul
cunoscut (îmi cer scuze faþã de orgoliul medical care acum se simte
55
Rodia Tilianu
lezat, dar va trebui sã-i spun cã de aici începe chiar un ºir lung de
evenimente, pe care, la nivel cauzal, medicul le interpreteazã eronat,
considerând boala – viruºi, microbi... – drept vinã ºi nu ca pe o
consecinþã ce trebuie tratatã ºi cauza realã înlãturatã). Nu vreau sã
închidem aceastã parantezã poate prea mult lãrgitã, înainte de a vedea
ºi acele situaþii în care nu mama este cea care îi face un dar nebãnuit
de nociv propriului copil, ci acele situaþii în care, în bagajul energiei
vieþii copilaºului este ceva (ca un fel de micã defecþiune tehnicã a
maºinuþei corp fizic), realitãþi posibile, dar care þin deja de un alt
domeniu, pe care aº avea o foarte mare plãcere sã îl abordãm, cu altã
ocazie împreunã, lângã aceeaºi cafeluþã, lângã aceeaºi maºinã de
scris... Pentru a nu lãsa total descoperit acest colþiºor al realitãþii în
subtilitatea cãruia am intrat, îþi voi reaminti acum doar cã existã în
Univers o lege, care se manifestã ºi prin fiecare dintre noi, chiar dacã
noi nu o ºtim (fiind astfel în ilegalitate faþã de litera ei) cãreia cei mai
mulþi îi spun, total greºit înþeles, destin, ºi care este de fapt legea cauzei
ºi a efectului (legea karmei).
Încheind aici paranteza fãcutã, haide sã ne reîntoarcem la copilul
perfect sãnãtos, viaþa purã (fãrã bagaje karmice) pornitã în aventura
minunatã a manifestãrii, a cunoaºterii ºi a evoluþiei, ce se aflã încã la
sânul mamei fericite, în cea mai armonioasã formã de manifestare a
unei relaþii, a unei colaborãri perfecte, dincolo de frumuseþea oricãrei
alte imagini. Ce pãcat cã, tot fãrã de ºtiinþã, chiar de acum, mama
introduce în aceastã colaborare, în aceastã armonie cosmicã,
sentimente de posesiune, de orgolii: al meu este cel mai frumos din
lume... Fiecare OM este, mai ales în puritatea acelor zile în care nimic
încã nu l-a întinat, perfecþiunea însãºi.
Micuþul creºte deci armonios, programul din trei în trei ore a
fost abandonat – noroc cã mama a sesizat cã micuþul se simte mult
mai bine respectându-ºi propriul program (indiferent de cele scrise în
tratatul de creºtere...).
Pe la cinci – ºase luni, cu câtã emoþie din partea mamei se
pregãteºte primul morcovel foarte bine fiert ºi pasat pe care îl va intro-
duce în alimentaþia puiului iubit... Cam de aici începe predarea ºtafetei
56
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
oarbe. Pentru cã numai ORB sã fii, sã nu vezi (chiar dacã încã cel mic
nu ºtie sã-þi spunã în cuvinte, o face ºi el cum poate, sperând chiar
pânã la disperare uneori, cã vei observa) cã introducerea primului
morcov fiert (a primei informaþii denaturate calitativ faþã de necesitatea
calitãþii vieþii) sau oricare ar fi alimentul denaturat pe care îl încercãm,
are drept rãspuns, ºi asta la toþi copiii din lume, scuiparea. Dar sã
vedem ce face mama în clipa aceasta? Se amuzã teribil, îl vede pentru
prima datã scuipând. κi spune, nu-i nimic, aºa fac toþi copiii. A doua
zi, totul se repetã, ºi gestul mamei de a mai încerca, de data aceasta
cartofiorul este PROASPÃT FIERT, dar ºi gestul copilului de a scuipa,
de a întoarce capul pentru ca linguriþa sã nu-i atingã buzele, pe care
de altfel ºi le strânge destul de crispat. Mama îi dã telefon bunicii sã o
întrebe ce anume trebuie sã facã, bunica râde, spunându-i: Doamne,
ce vã mai seamãnã copilul ãsta, tot aºa a fãcut ºi mama ta, tot aºa ai
fãcut ºi tu... Trebuie sã ai multã rãbdare cu copilul, sã-l pãcãleºti.
Foloseºte ºi tu ºiretlicul cu becul, fã-l sã fie neatent pânã reuºeºti sã-i
strecori linguriþa în gurã încât sã fie obligat sã înghitã conþinutul ei...
Fericitã de soluþie, mama o încearcã repede, numai o linguriþã,
dar copilul a înghiþit-o, ºi chiar dacã dupã aceea a refuzat ºi mai
încrâncenat sã deschidã guriþa sau sã întoarcã micul cãpºor spre
linguriþã. Prima dozã de otravã a fost inoculatã. Prima picãturã din
ºirul celor multe care vor urma în acelaºi ºiretlic, ba cu avioane, ba cu
vapoare inventate pentru ca micuþul sã deschidã gura ºi sã-i introducã
urmãtoarele picãturi, în urmãtoarele zile, a fost, cu câtã inconºtienþã
a mamei, vârâtã în sistemul energetic al copilului. Energia vieþii fiind
atât de purã încât a reuºit sã anihileze aproape instantaneu aceastã
otravã, face ca încã sã nu existe consecinþe vizibile, deºi, a treia (sau
poate chiar mai repede) zi, deja, o primã vomã, o micã temperaturã,
pe care mama o pune pe socoteala agitaþiei de peste zi... au fost prea
mulþi vizitatori, nu i-a pãstrat programul copilului... ar putea sã-i atragã
atenþia mamei. Mama ar putea sã VADÃ, dar ea ºtie – crede – prea
tare cã i-a dat copilului vitamine ºi ceea ce-i este necesar lui prin
piureul respectiv, ca sã facã legãtura între una ºi cealaltã.
Afirmaþiile sunt dure (dar mult prea blânde în raport cu gestul
57
Rodia Tilianu
urii inconºtiente, atât de bine ascuns de iubirea cu care mama îi dã
copilului ceea ce a fost învãþatã din exteriorul realitãþii copilului cã îi
este necesar acestuia), mai ales cã gestul acesta, este similar cu acela
al imunizãrii la otravã – vezi Rasputin... Astfel, sistemul viu îºi creeazã
acele sisteme de autoapãrare prin care dacã porþia de otravã este bine
dozatã ca sã nu ucidã, pe mãsura mãririi dozei, sistemul de autoapãrare
(autoreglare) se va putea perfecþiona, rezultând imunitate ºi la cele
mai nocive otrãvuri.
În tot acest timp, mama nu observã, nu face legãtura, nu vede
nici mãcar cã micuþul nu scuipã sucul de portocale, nici mãrul ras, pe
care le primeºte cu multã bucurie...
Urmeazã prima zi cu carne, care aduce de obicei mari emoþii.
Chiar ºi bunica dã spre searã telefon sã întrebe: Cum a suportat copilul
carnea pasatã? O ºi mai mare evidenþã în scuiparea conþinutului
linguriþei (uneori, inconºtienþa ne duce pânã acolo încât ºi la trei patru
ani ai copilului, deºi vedem bine cã vomitã, îl obligãm sã înghitã mãcar
o bucatã de grãtar în sânge, pentru cã ne-a atras bunicuþa atenþia cã
este cam palid copilul ºi poate cã îi lipsesc proteinele...), evidenþe pe
care mama le ignorã.
Încet-încet, poate cu mici excepþii de feluri de mâncare despre
care mama a înþeles cã nu-i plac fiului ºi pe care evitã sã i le dea,
copilului a început sã-i placã – SÃ SE OBIªNUIASCÃ – la gust otrava,
sistemul de autoreglare funcþioneazã deja consumând din energia vieþii,
ºtafeta este predatã, mama mulþumitã cã, deºi uneori vomitã, alteori
ameþeºte – dar îi dã imediat vitamine, altfel copilul este sãnãtos, vesel,
cam agitat, dar aºa sunt copiii!
Obiºnuirea cu alimentele denaturate continuã, imunizarea la
otravã în acelaºi mod, numai cã în acelaºi ritm al inconºtienþei se mai
produce ceva ce poate nu am sesizat încã în aceastã imagine, Începând
sã-i placã la gust, devenind obiºnuinþã (a doua naturã), încet, copilul
vrea conºtient anumite gusturi, sã le simtã. Intrã în funcþiune ºi
senzorialul care va deveni ceva mai târziu, detronatorul necesitãþii (al
bunului-simþ, al conºtienþei asupra a ceea ce este necesar), scoþându-l
pe micuþ din legalitatea necesitãþii. În acest complot între mamã,
58
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
inconºtienþã, tradiþie, ºi plãcerea gustului, singura victimã este copilul,
care astfel, a ajuns dependent de mâncare, de gustul ei, de plãcerea
de a mânca, de picãtura de narcotic pe care, la fel ca beþivul notoriu,
simte nevoia sã o bea, sã se amorþeascã (ºi sã ne reamintim aici ºi cã
dupã ce mâncãm avem acea stare de somnolenþã, uneori suntem ca
beþi deºi nu am bãut nimic – ºi în realitate suntem aºa).
Ar trebui sã folosim acest prilej pentru a aduce chiar ºi
argumentaþia ºtiinþei ca sã ne susþinã afirmaþiile, aceea cã, un anume
loc în ºirul transformãrilor chimice ce se petrec în organism în procesul
intim al digestiei, este caracterizat de alcooli. Mi-ar face plãcere sã nu
trebuiascã sã o spunem, dar realitatea o desconspirã din aceastã
imagine, cã mâncatul este un alcoolism de înaltã þinutã moralã, pe
care nu-l judecã nimeni, este o dependenþã de doza de plãcere –
narcotic – otravã.
Dacã ne-am opri aici, o primã întrebare ce se impune de la sine
ar fi: chiar nu ne este necesarã mâncarea? Numai cã va trebui sã avem
aceeaºi rãbdare, sã mergem mai departe, pentru ca realitatea sã se
desconspire singurã, cu pasul dat de ritmul celui anterior fãcut. Iatã
cu ce l-a dãruit mama pe iubitul ei copil, la nivelul acestui banal gest
al alimentaþiei: cu dependenþa de ceva care îi consumã din energia
vieþii, care îl va îmbãtrâni, epuiza, îmbolnãvi, fãcându-l un înstrãinat
de sine, apt pentru competiþia socialã, pentru lupta de a supravieþui
sinuciderii lente.
Spuneam, mai serile trecute, cã alimentaþia (cel puþin cea
denaturatã, tradiþionalã) nu este singurul punct nevralgic al obiºnu-
inþelor noastre, care ne trãdeazã, ºi aº vrea sã ducem puþin mai departe
aceastã imagine a copilului ajuns la ºapte ani, pentru a lãsa ca tocmai
tabloul acesta sã descifreze dacã mai existã gesturi în ansamblul lor,
care consumã din energia potenþialã a vieþii, fãrã mãcar sã bãnuim
acest lucru!
Iatã copilul ajuns la cel mai emoþionant moment de pânã acum,
clipa în care timid ºi nedumerit, porneºte cu un ghiozdan mult prea
mare cãtre acel loc, cãruia toþi îi spun ºcoalã... Primele bastonaºe ºi
liniuþe, cerculeþe, apoi A, mai târziu M, cu câtã rãbdare AM, MA, iar
59
Rodia Tilianu
în clipa în care a reuºit sã scrie pentru prima datã MA – MA!, o imensã
bucurie i-a invadat sufletul... Încet, se deprinde cu acest prim act al
cunoaºterii, scrisul. Este fericit cã poate de acum sã-ºi citeascã singur
subtitrarea filmelor de la televizor, va avea astfel voie sã se uite ºi
singur... Fiind sâmbãtã ºi pãrinþii fiind invitaþi la o seratã, se uitã la
televizor, de-acum demult poate sã-ºi citeascã singur, un film de rãzboi,
crime, teamã, zgomote, este ºi palpitant, te þine foarte concentrat,
atent... Este deja târziu, pãrinþii nu s-au întors încã, se simte destul de
prins în vâltoarea evenimentelor filmului, îi aplicã ºi el o împuºcãturã
vazei cu flori... Ia o carte din bibliotecã, se aºeazã în pat ºi citeºte, o
carte despre care a auzit cã este foarte bunã... o crimã sadicã, o carte
poliþistã, aventuri, o altã crimã, pentru ca sã fie cât mai încurcat de
ºirul evenimentelor... Au venit pãrinþii, el adoarme zbãtându-se, sã
afle cum va dezlega detectivul, misterul crimelor... Coºmar,
temperaturã, se trezeºte, a doua zi continuã cartea... din nou coºmar
peste noapte...
Sã ne oprim deocamdatã puþin aici, pentru a încerca sã vedem,
care este realitatea relaþiei care s-a stabilit între copil ºi ceea ce a citit,
vãzut la televizor... Au fost puse în relaþie directã, intimã chiar, cele
douã sisteme: copilul ºi informaþia pe care a citit-o (vãzut-o), astfel
încât, consecinþa acestei relaþii ºi mai ales subtilitatea stabilirii ei, este
evidentã.
Sâmbãta urmãtoare, sunt cu toþii acasã, la culcare, mama îi dãruie
o carte nouã: Poveºti nemuritoare. Devoreazã o primã poveste, zâna
este atât de bunã ºi îngãduitoare, ºi Fãt – Frumos atât de voinic, adoarme
ºi în vis se reîntâlneºte cu zâna bunã, care îi mai spune o poveste... Se
trezeºte fericit ºi îi povesteºte la micul dejun mamei visul...
Este evidentã diferenþa dintre cele douã calitãþi cu care copilul
s-a întâlnit în cele douã seri... ºi consecinþele... ºi îmi reamintesc ceea
ce ne spuneam ceva mai înainte: scrisul, primul act de cunoaºtere...
În egalã mãsurã eºti liber sã alegi ce cunoºti: ura, crima, violenþa,...
bucuria vieþii, prietenia, iubirea, armonia... Aceeaºi întâlnire a noastrã,
cu informaþia, dar de data aceasta, nu la nivel alimentar ci pe altã
cale... ºi suntem în continuare liberi sã alegem sã construim, sau sã
60
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
demolãm... ºi îmi revine acum în memoria vizualã, imaginea unei
tarabe cu ziare, ºi titlurile lor: Crima, Infractorul, Infractoarea,...
Iatã-l acum pe micuþul nostru prieten, deja adolescent, atât de
înfrumuseþat de noua lui stare: s-a îndrãgostit de tânãra blondã la fel
zânei din povestea copilãriei... Ar vrea sã împãrtãºeascã sentimentul
acesta cuiva dar se teme, îi este ruºine de propriile lui sentimente... Îi
va spune totuºi prietenului cel mai bun. Acesta râde, îl ia în balon, îl
tachineazã...
Nu ºtie ce sã facã, cum sã-i vorbeascã fetei, o priveºte doar de
dupã perdea... se simte atât de dezorientat, despre asta nu ºtie nimic,
nu i-a vorbit nimeni niciodatã, pânã acum, de câte ori a încercat sã
abordeze acest subiect, mama se fãcea cã nu-l aude iar tata îi spunea
cã este încã timp pentru a afla... Trec anii fãrã ca atunci sã fi îndrãznit,
dimpotrivã, complexul parcã s-a accentuat, ar vrea sã fie ºi el la fel ca
toþi bãieþii de anii lui, cu o prietenã, sã aibã o iubitã... roºeºte ºi numai
la acest gând – pentru cã despre sex chiar nu ºtie nimic, decât ceea ce
a apucat sã vadã în câteva filme porno care i-au provocat repulsie faþã
de acest domeniu...
Au mai trecut anii, tânãrul nostru este acum foarte tânãr bunic,
dar deja cu pãrul alb, cu multe riduri, sufletul îi este încã tânãr, dar
parcã nu mai are putere pentru nimic... Vede o tânãrã ce-i seamãnã
atât de mult zânei copilãriei ºi fetei de care s-a îndrãgostit prima datã...
alãturi de soþie se simte singur printre strãini – acea formã a singurãtãþii
în doi: copiii sunt mari, au problemele lor,... analizele au ieºit prost...
Mãcar de-aº mai avea timp sã aflu, ce-ar fi trebuit sã fie, sau cum, ar fi
trebuit sã fie sexul, chiar dacã acum nu se mai pune aceastã problemã...
îºi spune, privind de dupã perdea, fãptura blondã ce iar a apãrut ca un
vis al tinereþii ce se plimbã aievea pe stradã...
Te rog, cel puþin acum, sã nu comentãm aceastã imagine. Fiind
fãrã comentarii, chiar dacã ea nu este tocmai atât de transparentã,
simt nevoia sã-þi spun altceva, ceva aparent rupt de imaginea
anterioarã. Cine nu ºtie, nefiind atent – ori neºtiind cã trebuie sã ºtie –
despre ce culoare a avut mãrul când l-a mâncat, nu poate, nu are cum
sã ºtie, cã atunci, când pofta pentru plãcerea sexului este chiar mai
61
Rodia Tilianu
mare decât pofta pentru a mânca mãrul, aceeaºi neatenþie la realitatea
a ceea ce este în cele douã aparent total diferite întâlniri, produce
aceleaºi consecinþe, acelaºi CONSUM energetic.
Într-o altã imagine, poate mai sugestivã, relaþia intimã de
întrepãtrundere între tine ºi aliment, ºi modul cum o faci este în
intimitatea ei similarã cu ARMONIZAREA NECESARÃ (cel puþin afectiv)
între tine ºi partenera ta de sex... ºi noi, habar nu avem sã mângâiem
(lãsându-ne pãcãliþi de senzorial, de poftã, de obiºnuinþã... neºtiind
de fapt), în aceeaºi mãsurã în care, habar nu avem despre sentimentul
uciderii pe care îl facem sã ne pãtrundã mâncând (din aceeaºi pãcãlealã
senzorialã, a poftei, a obiºnuinþei... neºtiind de fapt).
Despre subtilitãþile celor doi consumatori ai energiei vieþii, alãturi
de alimentaþie, aºa cum ne-a ajutat prin oglindire în imaginile anterioare
sã bãnuim mãcar cã ar fi ceva cu ele, gesturile obiºnuinþelor noastre
în egalã mãsurã cu a mânca: a citi (ºi nu numai, ci toate relaþiile ce s-ar
putea prinde sintetic în informaþii cu care ne întâlnim) ºi a face amor,
poate cu altã ocazie...
Acum, sã ne întoarcem la problema noastrã, la alimentaþie, nu
înainte de a te invita sã ascultãm, în liniºte, câteva ritmuri indiene, pe
care acelaºi casetofon ne va ajuta sã le auzim.
În noaptea aceasta cerul este foarte senin... Te-am vãzut în timp
ce muzica ne armoniza trãirile, cum ai privit cerul înstelat... Prietene,
parcã ºi Luna ar vrea sã ne spunã ceva, cu razele ei argintii... Este încã
rotundã, deºi a intrat în al treilea pãtrar al ritmului ei, ºi parcã ne trage
cu ochiul, spunându-ne: Curaj!
Îl avem, altfel nu te puteai afla acum aici, alãturi de mine, aparent
cu cartea în mânã, citind. Iar faptul cã ne-am întâlnit, este o confirmare
a acestui curaj pe care îl avem... avem ºi foarte multã rãbdare, mai
ales cu noi înºine, tocmai pentru a ne putea spune, sincer, tot ce avem
pe suflet ºi sã rãsuflãm apoi uºuraþi...
Mai avem încã multe sã ne spunem, sunt încã multe lucruri
care ne dor, dincolo de durerea fizicã. Ne doare în egalã mãsurã ºi
tristeþea atâtor bãtrâni singuri ºi bolnavi, care-ºi dau ultimii bani pe un
litru de lapte pasteurizat, pe care apoi îl mai fierb o datã acasã, pentru
62
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
a se hrãni, a cãpãta putere ºi când colo tocmai aceste ultime resurse
financiare pânã la urmãtoarea pensie pot fi preþul ultimei zbateri, când
cu aceeaºi bani, puteau sã capete puterea, energia necesarã de a rezista
pânã la întâlnirea cu informaþia cã nu este niciodatã prea târziu pentru
a reveni... În egalã mãsurã îi este la fel de greu sau uºor ºi unui tânãr
sã-ºi pãstreze tinereþea, în precum îi este celui vârstnic sã ºi-o recapete,
fãcând ºi unul ºi celãlalt, ceea ce îi este necesar ºi nu împotriva propriei
vieþi...
ªi ne mai doare, pe amândoi, foamea atâtor copii din Africa sau
de oriunde, pentru care soluþia existã dar nu le-o spune nimeni, ba
dimpotrivã, li se trimite lapte praf, ºi vitamine sintetice... când atâta
grâu care le-ar hrãni fiecãruia câte o vãcuþã al cãrui lapte sã-l bea, se
aruncã în mare pentru a menþine echilibrul financiar... sau se arde în
cuptoare.
ªi ne mai dor atâtea lagãre ale morþii – abatoarele – în care, în
ritmul infernal al celor mai productive metode se perfecþioneazã
tehnologia morþii, ºi totuºi cel ce-ºi cumpãrã salamul din magazin îºi
gãseºte JUSTIFICAREA cum cã nu el a ucis animalul respectiv...
ªi ne mai doare cã de atâþia ani, de mii de ani, cei mai credincioºi
dintre credincioºi nu au auzit încã litera a ceea ce susþin: NU UCIDE...!
Poate cã dacã nu s-ar fi rãtãcit ºi urmãtoarele cuvinte, acestea ar fi fost
auzite: nu ucide mâncarea!
Dar, aºa cum deja am descoperit împreunã, soluþii sunt, pe tine
te vãd pregãtit sã le desconspirãm împreunã, aºa cã nu ne rãmâne
decât sã o facem.
Cât de minunatã este starea aceasta în care, fiind conºtienþi de
regulile jocului, bucuria prieteniei poate sã se pãstreze fãrã sã fie
suspectatã de interese, de speculaþii... Respectând aceste reguli, am
putut sã ajungem pânã în acest loc în care, zâmbetul sã se pãstreze,
ca un semn mãcar al faptului cã nimeni nu a avut de ce sã se supere,
de ce sã se simtã lezat, învins sau învingãtor... Jocul nostru nu este o
luptã, nu este o competiþie ci este eliberarea, descãtuºarea, acea stare
în care, pentru cel puþin un timp, redevenim copii, cu sufletele deschise,
ridicându-ne deasupra orgoliilor, deasupra stãpânirii, deasupra urii...
63
Rodia Tilianu
deasupra uitãrii, chiar numai pentru a vedea ce-am mai uitat... ºi-am
uitat chiar ºi sã ne jucãm, am devenit jucãrii în mâna urii, a orgoliului,
a stãpânirii...
Respectând jocul ºi mai ales regulile lui, ne-am respectat pe
noi, ºi am descoperit încet, cã ºi fulgii, ºi merele, ºi cãrþile, ºi copilul...
toate au fost aici cu noi, au colaborat, ºi mai sunt încã, aºteptând sã
ne respectãm împreunã în continuare, în aceeaºi regulã a bunului-
simþ, a sinceritãþii... ºi-atunci, în aceeaºi rãbdare ne vom putea ridica
chiar deasupra propriei noastre puteri, dãruind-o, iubind... Iubindu-
ne ºi orgoliul, ºi uitarea ºi ignoranþa, care atât de crunt ne-au pãcãlit,
înghesuindu-ne, fãrã de ºtirea noastrã într-o închisoare de cristal, în
care aparent sã ne simþim bine, satisfãcuþi de plãcerile propriilor
pãcãleli, ziduri peste ziduri, pe care noi sã le vedem libertãþi ale noastre
când în realitate...
Jocul ne ajutã, mereu, redevenind acei copii curioºi sã cunoascã,
sã desconspirãm, încet ºi cu rãbdare realitatea dependenþelor noastre
de atâtea nimicuri, pe care dacã numai puþin le-am vedea ºi-apoi am
încerca sã le facem altfel, fiecare grad de dependenþã conºtientizat,
devenind la propriu atunci unul de libertate, de eliberare din frumoasa,
dar vai, din ce în ce mai strânsa, închisoare a propriilor concepte,
tradiþii, uitãri, înstrãinãri...
ªi-atunci, ca cei mai fericiþi copii, descoperim cã adevãrata
putere, stãpânire, este aceea de a te stãpâni tu pe tine însuþi. fiind doar
tu cel care decide pentru tine – în aºa fel încât nici cu bucuria, dar
nici cu tristeþea ta sã nu-i deranjezi pe cei de lângã tine ci sã îi iubeºti,
aºa cum te-ai iubi pe tine -, deci tu decizi ºi nu obiºnuinþele, titlurile
academice, orgoliile, teama, complexele, tradiþia... Mofturi ale ºtafetei
urii, pe care am primit-o în aceeaºi pãcãlealã a ignoranþei ºi pe care
jocul ne ajutã sã nu o dãm, în aceeaºi urã mai departe... Dacã tot
facem un dar, haide ca acest dar sã fie al prieteniei, al zâmbetului, al
colaborãrii... al IUBIRII...
Jocul, de data aceasta, pe noi ne-a dãruit (noi pe noi ne-am
dãruit), cu o imagine în care ºi prin care putem sã vedem, ceva mai
altfel decât la modul obiºnuit, cã asupra minunatei vieþi, pe care fiecare
64
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
o avem la îndemânã ºi pe care fiecare o manifestãm, prin gesturile
noastre obiºnuite acþionãm în mod distructiv (de consum) prin cele
trei mari grupe de fapte ale cotidianului nostru banal:
• informaþia – sub oricare formã de manifestare a sa, ar veni în
legãturã, la întâlnire cu noi, chiar ºi propriile noastre gânduri mai ales,
fãcând parte din aceastã grupã;
• alimentaþia – unul dintre etajele propriei închisori de cristal;
• relaþiile intime (sexul) – celula intimã a închisorii fiecãruia
dintre noi;
Din darul acesta al jocului nostru, ºi oricare dar trebuie respectat
– altfel nici el nu te respectã -... floarea pe care o primeºti de ziua ta,
dacã nu o pui în apã, se usucã..., de data aceasta vom folosi (respecta),
încercând sã intrãm în ºi mai multe detalii ale acestui domeniu, doar
alimentaþia. Va trebui însã sã nu pierdem din vedere faptul cã existã ºi
celelalte douã domenii consumatoare ale energiei noastre, ºi cã doar
de noi depinde sã vedem cã suntem liberi sã modificãm polaritatea
propriilor noastre conexiuni la obiºnuinþele noastre, pentru ca sensul
aceloraºi gesturi, sã devinã din
CONSUM ENERGETIC, CREªTERE ENERGETICÃ!
Acum, deja din paºii fãcuþi în rãbdarea colaborãrii, soluþiile
pentru modificarea acestei polaritãþi la nivel alimentar s-au evidenþiat
singure, nu mai trebuie decât sã le lãsãm ca tot ele sã ne vorbeascã
despre ele, noi, pãstrându-ne doar în aceeaºi dorinþã de a ne juca
frumos, fãrã sã ne lãsãm, nici de data aceasta, pãcãliþi de eventuala
supãrare a orgoliilor, a egoismului, a ignoranþei.
Urmãtorii paºi fireºti, în aceastã rãbdare a fiecãruia fãcut la timpul
lui, fãrã graba de a urca scãrile sãrind câteva trepte, sunt aceia ai
desconspirãrii, la modul cel mai natural, a ceea ce putem fiecare dintre
noi sã facem, în aceeaºi sinteticã imagine a celor trei dimensiuni ale
gestului alimentar, sã vedem în realitate...
65
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

DE CE MÂNCÃM?
CE MÂNCÃM?
CUM MÂNCÃM?
DE CE MÂNCÃM?

U ite aºa, pas dupã pas, iatã-ne reajunºi în acelaºi, aparent acelaºi
punct, din care am plecat... Ce minunatã este REVENIREA,
întoarcerea înspre tine, cât mai aproape de tine...
Acum, ne-am întors! Mai bogaþi puþin, mãcar cu o prietenie,
dacã soluþiile la nerepetarea consecinþelor, ce þi se bagã în ochi, ale
gestului banal de a mânca, nu le-am observat printre cuvintele, rostite
ºi nerostite, ale nopþilor ce le-am petrecut pânã în clipa prezentã,
împreunã. Iar dacã într-adevãr nu am întrezãrit aceste soluþii, aceste
alternative la pâinea noastrã cea de toate zilele, te invit sã le rostim,
cu glas tare. Poate le vom auzi chiar ºi noi, identificând astfel cã le
putem folosi.
Am vãzut, ºi asta foarte clar, cã mâncãm dintr-o obiºnuinþã pe
care am deprins-o fãrã ºtiinþa noastrã, cu care am fost, fiecare, dãruiþi
de cei ce ne iubesc.
Mâncãm, nu pentru cã ne este necesar ci motivat de aceastã
subtilã dependenþã de acest gest, iar consecinþele acestei ieºiri din
legea necesitãþii sunt mult mai limpezi decât o oglindã!
Cum s-ar spune, nemodificând nimic înseamnã cã ne complacem
– ne facem în continuare plãcerea de complici la propria ucidere – în
aºa-zisele plãceri ale mârºavei papile gustative. Poate vei rãmâne
surprins sã îþi spun cã soluþia de ieºire din acest cerc vicios, pe lângã
foarte multe efecte (consecinþe) favorabile vieþii tale, îþi va aduce ºi
bucuria realã a unor gusturi pe care nici mãcar nu le bãnuiai cã sunt,
chiar sub nasul tãu, deci plãceri culinare ºi mai rafinate decât îþi poþi
imagina... Dar sã nu dãm buzna, vom ajunge ºi aici.
Soluþia, Prietene, indiferent de câþi ani ai, indiferent de poziþia

66 67
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

pe care o ocupi în falsa (fãrã temei) ierarhizare a planului social, OMului, în ordinea inversã îndepãrtãrii de aceastã realitate, trebuie
indiferent de cât de sãnãtos eºti, dar mai ales dacã deja eºti îmbolnãvit, sã înlocuim, sã schimbãm mai întâi, ceea ce mâncãm, sã trecem de la
este aceea de revenire la o alimentaþie care sã nu mai consume viaþa, o alimentaþie DENATURATÃ la alimentaþia NATURALÃ, la o HRANÃ
ci care sã o întreþinã mãcar. VIE din punct de vedere calitativ.
Revenirea nu este nici uºoarã, nici grea. Ea este sau nu este, Am putea sã observãm aici o nuanþã a tabloului ce s-a conturat,
fiecare fiind propriul lui judecãtor, la nivel de verdict. chiar legându-ne de imaginea acelei vorbe din bãtrâni: spune-mi ce
Dar sã nu te aºtepþi, ca odatã decizia luatã, domniºoarele mãnânci ca sã-þi spun cum gândeºti... Aceastã nuanþã aratã cam aºa:
obiºnuinþe sã devinã impasibile, liniºtite... Ele nu se vor lãsa aºa de
uºor pãrãsite, au ºi ele orgoliile lor, ambiþiile lor, prea tare s-au obiºnuit • INTOXICAT – prin alimentaþia tradiþionalã, fiartã, prãjitã, ucisã;
sã le hrãneºti cu atâta viaþã, ca acum sã renunþe... • DEZINTOXICAT – prin HRANA VIE, naturalã, necesarã;
Pentru ca tabloul sã fie complet, imaginea de ansamblu a • ARMONIOS – prin hrana cauzalã, prana.
soluþiilor, a paºilor pe care putem sã-i facem pentru a reveni la ceea
ce îi este necesar vieþii, pentru a trãi ºi nu pentru a se consuma, haide Iar pentru cei mai sceptici, sau pentru cei mai riguroºi ori mai
sã revenim puþin în intimitatea, în realitatea a ceea ce deja am dezbãtut academici, sau mai... aceeaºi imagine ar putea sã fie sugeratã de...
atât de larg în paginile de pânã aici. Astfel, este foarte evident cã
fiecare dintre noi nu ne hrãnim cu MATERIA mâncare, cu oul, cu
carnea, cu cartoful sau mãrul, indiferent de forma acestora, ci mai
ales cu ceea ce aduce aceastã fiecare FORMÃ în sistemul nostru (cu
informaþia, calitatea, energia înglobatã în ea).
Este firesc atunci sã decidem sã alegem, de fiecare datã, o cât
mai calitativã informaþie, energie, sã tindem înspre adevãrata noastrã
hranã: prana, acea hranã cãreia i-am mai putea spune ºi cauzalã, de
dincolo de materie, de dincolo de formã.
Dar tot aºa, paºii revenirii la realitatea necesitãþii în acest
domeniu, nu pot sã fie în lipsã de rãbdare, în lipsa conºtientizãrii
(cunoaºterii) faptei, gestului de a o face, ei fiind NECESARI ºi uºor de
fãcut, observând câteva mici amãnunte. Pe fondul acestor obiºnuinþe,
mai întâi este necesar sã ne dezintoxicãm de toxinele cu care ne este
îmbâcsit corpul fizic (organismul), ca sã nu mergem mai departe ºi sã
spunem realitatea cã ºi gândurile, ºi trãirile, ºi poftele, ºi... ne sunt
îmbâcsite de aceste toxine ale crimei pe care am mâncat-o pânã acum.
Ordinea, etapele, paºii pe care îi putem face se dezvãluie acum
foarte uºor. Pentru a trece, a reveni, de la alimentaþia tradiþionalã (a
uciderii, a urii, a obiºnuinþelor), la ceea ce îi este necesar în realitate

68 69
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

Pânã ºi pentru cel mai mare sceptic, o asemenea imagine, este

dincolo de cuvinte.
Fiecare dintre oameni, ºtiind, este liber sã aleagã, dacã se
poziþioneazã în, una sau alta dintre posibilitãþile:
- de a se lãsa consumat de propria mâncare;
- de a folosi hrana vie ºi a se echilibra, fãrã efort ci pur ºi simplu CE MÂNCÃM?
mâncând;
- de a redeveni armonios, de a se reîntoarce la propria lui
condiþie, aceea de OM!
I atã-ne ajunºi pe un teritoriu unde, de acum, dacã decidem cã suntem
liberi sã decidem, cunoaºtem generic soluþia, pentru ca gestul nostru
cotidian ºi inconºtient al mâncatului sã se transforme, sã-ºi schimbe
doar sensul, din consumator de energie a vieþii cãtre acela de sursã a
energiei vieþii.
Te vãd zâmbind, Prietene! Îþi ºi simt gândul de neliniºte dat de
faptul cã tu nu vei fi în stare sã mãnânci – sã ronþãi ca iepurii – aºa
cum s-a creat pânã acum imaginea cã va trebui sã faci. Dimpotrivã, ºi
tocmai pe acest teritoriu, avem ºi timpul ºi rãbdarea sã descoperim,
tot împreunã, ce se poate mânca, ce îþi este necesar sã mãnânci, dacã
vrei sã nu mai fii bolnav, trist, agitat, speriat, ridat, însingurat...
Acest mod de alimentaþie, ca o primã etapã de revenire spre
tinereþe, liniºte, sãnãtate, bucuria de a trãi prinsã sub denumirea de
Hrana Vie, nu este nici pe departe ceea ce imaginaþia îmbâcsitã de
atâtea grãtare ºi mititei ne-ar face sã vedem. Dimpotrivã! Dar haide sã
o luãm cu biniºorul, pentru ca tot ceea ce ne este necesar acum, sã
desconspirãm. Sã ºtim cât mai multe despre ce putem sã mâncãm.
Poþi sã te consideri un fericit, pentru cã ai la îndemânã deja o
suficient de mare experienþã anterioarã acesteia a ta, pe care sã te poþi
bizui, mãcar ca punct de referinþã, fãrã a o crede, ci dimpotrivã,
suspectând-o. Numai cã îþi atrag atenþia cã la nivelul consecinþelor, al
rezultatelor, pentru a combate aceastã alternativã, va trebui sã
demonstrezi, folosind-o, ca ulterior efectele sã fie cele care sã stea în
picioare.
Ori, dupã experienþa de zece ani, împreunã cu toþi cei care au
avut curajul sã nu le pese de ceea ce spun sau cred vecinii, strãbunicii,

70 71
Rodia Tilianu
doctorii docenþi, ºeful de serviciu, ziariºtii sau parlamentarii, soacra
sau administratorul de bloc..., putem sã afirmãm la nivelul faptei, cã
rezultatele folosirii alimentaþiei naturale, consecinþele, sunt acelea care
s-au reliefat, la nivel teoretic pânã în acest punct al discuþiei noastre,
adicã:
F A V O R A B I L E!
Te invit deci sã nu crezi nimic din tot ce am povestit împreunã
pânã aici, chiar sã verifici, dacã este sau nu adevãrat.
Dincolo de orice impunere, de orice limitare, de orice definiþie,
alimentaþia naturalã ar putea sã aibã trei repere, de principii generice.
Astfel, pentru ca ceea ce se consumã, alimentele, sã îºi pãstreze
calitatea de viu (energetic, informaþional), este firesc sã:
- consumãm produsul ºi nu producãtorul, deci laptele ºi nu
vãcuþa, oul ºi nu gãina, fructul ºi nu copacul;
- sã nu folosim pentru pregãtirea acestei hrane o temperaturã
mai mare decât temperatura vieþii (temperatura corpului nostru fizic
ºi chiar aceea de pãstrare în alimente a enzimelor), deci sã nu folosim
temperaturi de peste 36 grade Celsius;
- sã nu o facem ca pe o impunere, ca pe o reþetã medicalã, ca
pe un tratament, ci deliberat, ºtiind cã este un mod corect de
alimentaþie, un firesc de-acum al gestului nostru alimentar, ca ºi cum
dintotdeauna aºa am fãcut, sau mãcar cu bucuria unei noi experienþe,
care rãu nu poate sã facã, ci eventual, numai bine. Sã nu folosim
produsele chimice ori de sintzã.
Apropo de acest rãu sau bine, dacã privim puþin în realitatea
deciziilor noastre obiºnuite, este foarte uºor sã descoperim cã ceva,
tot din acea zonã a noastrã în care nu am avut curajul sã pãtrundem,
ne face ca la modul obiºnuinþei sã ACCEPTÃM MULT MAI UªOR UN
RÃU CUNOSCUT DECÂT UN BINE NECUNOSCUT, pe care sã fim
tentaþi mãcar sã-l experimentãm.
Încet, rãbdarea, ºi a ta de a experimenta, ºi a mea de a-þi împãrtãºi
din experimentul particular ºi al acestor prieteni curajoºi care au
72
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
acceptat sã verifice acel rãu necunoscut (ºi acum sunt peste un milion
de curajoºi ai vieþii, de responsabili ai ei ºi nu ucigaºi ai ei), aceeaºi
rãbdare care ne-a ajutat sã ajungem, prieteni, pânã aici, ne va ajuta sã
vedem ºi ce se poate mânca.
Cât despre rãul care þi se poate întâmpla respectându-þi condiþia
de om viu, acesta se situeazã în zona sãnãtãþii, a curãþeniei ºi armoniei
corpului fizic ºi a restului întregului tãu, gânduri, stãri, sentimente,
dorinþe..., în zona bunei înþelegeri cu tot ceea ce te înconjoarã...
Pãtrunzând cu ceva mai mult curaj în intimitatea a ceea ce este
corect sã consumãm, ca etapã primã a revenirii la realitatea acestui
gest de a ne hrãni, trebuie sã avem curajul ºi sã observãm cã, din start,
sunt câteva componente ale alimentaþiei tradiþionale de care va trebui
sã ne despãrþim. Acestea sunt: sarea, zahãrul, pâinea coaptã, carnea.
Asupra sãrii, dacã ai vreun dubiu de ce trebuie sã ne despãrþim,
te invit sã-i spunem atunci pe numele ei adevãrat: clorura de sodiu, ºi
cred cã acum nu mai ai nevoie de explicaþii. ªtiu, eºti disperat la gândul
cã mâncarea nu va avea un gust plãcut! Dimpotrivã, doar prin fierbere,
produsele naturale îºi pierd gustul, devenind fade ºi având nevoie de
ceva care sã dea cât de cât gust mâncãrii. Rãmânând cu gusturile lor
naturale, în care este inclus gustul sãrat, toate produsele naturale au
sãruri în structura lor intimã, toate aceste alimente îþi vor satisface ºi
cele mai rafinate plãceri (dorinþe) ale gustului. Iar ca sã fim ºi mai bine
înþeleºi, haide sã ne reamintim cã, printre primele recomandãri ale
unui medic (în majoritatea diagnosticelor), este recomandarea: regim
fãrã sare! Ori, decât sã o faci de nevoie, mai bine o faci de bunã voie.
Asupra zahãrului, nu ne vom opri cu foarte multe argumente, le
vei putea gãsi în oricare carte de chimie, el oricum nu este un produs
natural, este, dimpotrivã, din ce în ce mai rafinat, astfel încât îþi spun
(fãrã ca medicii, chimiºtii, dieteticienii... sã mã poatã contrazice – ba
dimpotrivã, datele lor ºtiinþifice aduc argumentele necesare acestei
afirmaþii): decât sã consumi zilnic zahãr, este mai uºor sã bei câte o
picãturã de acid sulfuric... Zahãrul este, cel puþin la nivelul satisfacerii
gustului de dulce, foarte bine suplinit de mierea de albine, despre
care, nu te teme, vei descoperi cã o poþi folosi ºi la prepararea unui
73
Rodia Tilianu
tort natural, pe care, dupã ce îl vei gusta, îmi vei spune cã nu ai mâncat
ceva dulce atât de bun.
Am ajuns ºi la pâine – ºi aici, trebuie sã-þi recunosc sincer cã ºi
eu m-am despãrþit foarte greu de ea ºi mai ales cã nu am renunþat de
la început, ci am eliminat-o treptat, chiar dacã încã, mã mai pãcãleºte
(bine cã din ce în ce mai rar!) câte un corn cald. Pâinea se poate
foarte bine consuma, fãrã nici un fel de teamã, dar pregãtitã aºa cum
vei descoperi în reþetele la care, dacã vrei, te invit sã ajungem.
Sã nu pãrãsim încã acest subiect al elementelor pe care trebuie
sã le excludem din obiºnuinþa cumpãrãturilor noastre, pânã nu
observãm cã este bine sã nu ne lãsãm pãcãliþi nici de tentaþia laptelui
de la magazin, care este foarte bine pasteurizat, trecut prin toate rigorile
unei tehnologii ce a reuºit sã-i distrugã întreaga calitate de natural,
energetic viu, pânã a ajuns frumos ambalat, fie în pungi, fie praf în
cutii...
Cât despre brânzeturi, este bine sã le alegem pe acelea care în
procesul tehnologic de preparare nu au inclusã fierberea, încãlzirea
peste 54 de grade Celsius. Care ar fi acestea? Brânza proaspãtã de
vacã, caºurile proaspete, telemeaua. La telemea, trebuie însã sã ºtim
cã este sãratã.
Cu asta s-ar putea spune cã suntem pregãtiþi sã facem un pas
mai departe, tocmai de aceea, te invit ca împreunã sã pregãtim câteva
meniuri, asta numai pentru ca tu sã vezi ºi cã se poate, în orice anotimp,
sã mãnânci aºa, dar mai ales sã ai bucuria sã descoperi pe viu,
rafinamentul gusturilor acestor bucate. Deci...
74
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
TOTUªI CÂTEVA REÞETE
N u te bucura prea tare, pentru cã în timp ce vom mai povesti, va
trebui sã pui mâna ºi sã faci câte ceva din ceea ce doreºti sã
gustãm împreunã. Vei rãmâne ºi tu surprins, cât este de uºor, de faptul cã
devine o plãcere sã gãteºti – deºi termenul acesta nu mai poate sã reprezinte
realitatea pregãtirii alimentelor – cã din orele înºiruite multe unele dupã
altele, în care trebuia sã stai în bucãtãrie, acum îþi va rãmâne timp ºi sã
faci ceea ce îþi face plãcere, cum s-ar spune, te eliberezi de robia bucãtãriei,
de sclavia gãtitului, transformând-o într-o bucurie a unui joc nou.
Îþi propun sã începem, pentru cã tot este iarnã afarã, cu ceea ce
se poate, fãrã eforturi financiare, ba dimpotrivã, cu mari economii în
acest domeniu (asta raportat la preþurile actuale ale acelor produse
alimentare pe care noi nu le vom folosi), deci haide sã începem prin a
pregãti meniul unei zile din acest anotimp.
Îþi atrag atenþia în mod deosebit cã aºa – zisele reþete nu sunt
nici limitative, nici stricte, cã în sfârºit poþi sã îþi foloseºti imaginaþia
pentru a descoperi mereu altele, mereu noi combinaþii, în funcþie de
gusturile tale, în funcþie de prilejul preparãrii, de starea ta... Ceea ce
prindem acum sub forma unor reþete, sunt, fãrã pretenþia de a fi cele
mai bune, doar mici puncte de plecare, de la care va trebui sã ai doar
curaj pentru a ajunge un maestru în arta culinarã!
Iarna fiind un anotimp în care þi se pare aproape imposibil sã
mãnânci aºa, fiind derutat de faptul cã nu prea ºtii ce s-ar putea gãsi
ca materii prime, îþi propun sã compunem împreunã meniurile pentru
trei zile ale acestui anotimp.
Poate este bine sã-þi mai spun, cã la început, de frica faptului cã
nu te vei sãtura, vei fi tentat sã îþi pregãteºti cantitãþi foarte mari –
75
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

oricum, la acest nivel nu sunt nici un fel de restricþii, nici un fel de MENIU POSIBIL PRIMÃVARA
interdicþii – ba chiar poþi sã mãnânci cât vrei... Ce pot sã-þi spun din
experienþã este faptul cã aceste mâncãruri te vor sãtura, ºi chiar cu MICUL DEJUN : o canã de lapte bãtut.
cantitãþi mai mici decât cele cu care erai obiºnuit mâncând mâncãrurile LA ORA ZECE: sandvici cu brânzã, un mãr.
fierte (acelea neavând calitatea care sã-þi aducã ceea ce îþi este necesar, PRÂNZUL: spanac cu ouã, prãjiturã cu brânzã.
s-a creat de la sine dependenþa de cantitate mai mare). Iar pentru a te CINA: salatã de pãpãdie, sâmburi de nucã cu miere.
amuza puþin, sã-þi povestesc cum, la început, în primele zile, pânã când
am realizat, mi-am dat seama de asta, ºi fiind sincer chiar eu speriatã de
faptul (mai ales obiºnuinþa) cã nu mã voi sãtura, cã nu-mi vor ajunge
MENIU POSIBIL VARA
mâncãrurile preparate, îmi fãceam câte un castron din cele mai mari
posibile, din fiecare fel pe care mi-l pregãteam. Încet – încet, mi-am dat
MICUL DEJUN: salatã de roºii cu brânzã.
seama cã de fapt mã satur cu o cantitate mult mai micã decât aceea pe
LA ORA ZECE: sandvici cu vinete, caise.
care frica de foame mã fãcea sã mi le pregãtesc, ºi astfel, am ajuns, prin
PRÂNZUL: ciorbiþã de varã, sãrmãluþe.
experienþa particularã, sã reglez cantitãþile pregãtite.
CINA: dovlecel cu conopidã.

MENIURI POSIBILE PENTRU IARNÃ

MENIU POSIBIL TOAMNA
MICUL DEJUN: cafea naturalã, sandvici cu icre.
LA ORA ZECE: un pahar de lapte bãtut cu sâmburi de nucã. MICUL DEJUN: un ou moale la pahar, un ceai de plante.
PRÂNZUL: MITITEI cu salatã de ridichii negre. LA ORA ZECE: roºii umplute cu brânzã.
CINA: sandviciuri cu cremã de brânzã ºi o bere. PRÂNZUL: ciuperci cu maionezã, tort de fructe.
CINA: salatã combinatã cu brânzã, fructe.
MICUL DEJUN: sandvici cu unt ºi miere de albine,
o canã de lapte crud, prãjiturã cu nuci.
LA ORA ZECE: o portocalã, un pahar de lapte bãtut Toate acestea îþi par acum ceva ce nu vei putea sã faci. Trebuie
PRÂNZUL: aperitiv cu þelinã, ciorbiþã, chiftele cu sos, sã-þi spun cã este deosebit de uºor... ºi mai ales trebuie sã ºtii cã odatã
o bere. ce ai luat aceastã decizie, ºi o ºi faci, vei mai descoperi ceva deosebit,
CINA: salatã de varzã muratã, mere. nu îþi vor mai fi necesare, atâtea mese, nu va mai fi necesar sã depinzi
de aceastã obiºnuinþã. Mie, spre exemplu, îmi este suficientã o cafea
MICUL DEJUN: ceai de plante, un sandvici cu unt ºi brânzã. peste zi, iar spre searã, o masã asortatã. Dar haide sã luãm pe rând aºa
LA ORA ZECE: salatã boeuf, un mãr. – zisele reþete, sã vedem, în ce mod þi le poþi pregãti. Pentru a fi mai
PRÂNZUL: cârnãciori cu varzã, tort, o cafea cu friºcã. ordonate, sã le luãm pe grupe de mâncãruri:
CINA: salatã de fructe.

76 77
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

SALATELE CONDIMENTE (AROME)

C hiar dacã aceastã denumire genericã te duce cu gândul la ceva

ce eºti obiºnuit sã însoþeascã un fel de mâncare, aceste salate
despre care vom vorbi, sunt de fapt feluri de mâncare în sine, ele fiind
Î ncepând cu cele mai obiºnuite: piper, enibahar, foaie de dafin,
coriandru (pe care îl gãseºti la orice plafar), cuiºoare, scorþiºoarã,
nucºoarã, cimbru, boia de ardei dulce sau iute, busuioc, pãtrunjel,
complete ºi aducându-þi toate acele componente de care tu crezi cã þelinã, leuºtean, mãrar,... lista o mai poþi îmbunãtãþi. Toate acestea le
ai nevoie. poþi folosi, cele care sunt uscate, mãcinate, astfel încât sã obþii un praf
Salatele sunt în general din legumele, zarzavaturile, fructele care va aroma ºi fãrã fierbere produsul în care vei folosi acest praf –
sezonului respectiv, tocate, date prin rãzãtoare, sau mixate, care se chiar ºi foile de dafin se pot mãrunþi foarte fin în râºniþa de cafea.
amestecã pentru armonizare cu una din soluþiile: maionezã, sos de Acele arome care peste varã, primãvara sunt verzi, le vei folosi tocate
maionezã, smântânã, lapte bãtut, sos tartar, maionezã de usturoi, fin ºi este bine ca în anotimpul în care ele se gãsesc din abundenþã,
lapte... în funcþie de imaginaþia ta, de ceea ce ai la îndemânã, de sã-þi pregãteºti prin uscare la umbrã cantitãþi suficiente pe care iarna
gustul tãu particular. Încã o datã îþi spun, cã aceste aºa – zise reþete pe sã le foloseºti sub formã de praf din respectivele arome.
care le vom povesti acum, vor fi pentru tine doar puncte de plecare, Ca ºiretlic legat de
câteva idei de la care sã pleci pentru a realiza foarte uºor acele arome sã-þi spun cã atunci
preferinþe particulare. când vrei ca produsul pe
Chiar dacã în pregãtirea acestor minunãþii, nu vei mai folosi care îl prepari sã aibã
sarea (gustul adevãrat al produselor nu mai necesitã ºi sarea), sã nu te gustul de carne poþi sã
opreºti de la folosirea restului de arome naturale, aºa – zisele condi- foloseºti combinaþia
mente, care te vor ajuta sã aduci preparatelor, gusturi nebãnuite. Pentru de: piper, cori-
a fi mai uºor, haide sã vedem care pot fi aceste arome? andru ºi eniba-
har ºi care alã-
turi de usturoiul
folosit te va pã-
cãli ºi pe tine ºi
vei crede cã este
cârnãciorul de care îþi
este dor.

78 79
Rodia Tilianu
SALATÃ DE VARZÃ MURATÃ
Varza muratã se poate folosi, cu foarte mult succes, întreaga
iarnã, cu singurul amendament, cã va trebui desãratã, dacã este prea
sãrat conservatã, adicã sã se þinã în apã rece douã trei ore ºi apoi sã se
scurgã bine, înainte de a o folosi la preparare. Astfel, dintr-o cãpãþânã
micã vei obþine un castron de salatã din care rezultã cam 5 porþii,
destul de mari. Varza se taie fideluþã, cât mai fin ºi se amestecã cu una
din variantele:
- o ceapã tocatã mãrunt, o canã de smântânã mai groasã, piper,
foaie de dafin mãcinatã, cimbru praf;
- ulei, piper, o linguriþã de muºtar, se amestecã bine cu varza,
apoi se încorporeazã brânzã datã prin rãzãtoare;
- cinci cãþei de usturoi bine pasaþi, o canã de lapte bãtut, brânzã
de vacã (trei linguri mari), piper sau alte condimente;
- poþi sã faci ºi o salatã mai exoticã folosind aceeaºi varzã tocatã
pe care o combini cu maionezã fãcutã dintr-un ou ºi miezul de la
zece nuci fie tocat (mãrunþit în pumni) fie dat prin maºina de nucã, cu
usturoi ºi condimente.
Iatã cum, din aceeaºi varzã poþi sã faci mai multe salate diferite,
ca gust ºi aspect, ºi va trebui sã-þi reamintesc cã în felul acesta,
continuând tu sã adaugi ºi alte componente vei putea sã obþii ºi alte
salate de genul acesta, pe care dacã le vei consuma fie ca sandviciuri,
fie ca atare, pot sã constituie o masã care sã-þi satisfacã ºi plãcerea, ºi
sã te sature.
Oricãreia dintre variantele de mai sus poþi sã-i adaugi, fie un
morcov dat prin rãzãtoarea finã, fie o jumãtate de cartof ras, fie o
jumãtate de sfeclã roºie, þelinã, ridiche neagrã..., una sau mai multe
din acestea, date prin rãzãtoare, astfel cã vei obþine de fiecare datã
altã salatã.
Dacã varza este prea acriºoarã, dupã ce ai tãiat-o fideluþã,
adaugã-i o linguriþã de miere de albine ºi amestec-o bine, astfel ea va
deveni ºi mai gustoasã.
80
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
SALATÃ DE RIDICHE NEAGRÃ
Ridichea neagrã se gãseºte întreaga iarnã, fie la piaþã, fie la
aprozare. Curãþatã de coajã ºi datã prin rãzãtoarea finã, se va combi-
na cu o linguriþã de miere de albine (la o ridiche mijlocie), cu o linguriþã
de suc de lãmâie sau oþet de mere, piper, 2 – 3 linguriþe de ulei ºi se
amestecã bine, iatã o primã variantã a acestei salate.
- ridichea datã prin rãzãtoarea finã, se combinã cu: un morcov,
un mãr, un pãstârnac ºi o jumãtate de sfeclã roºie (date pe rãzãtoare),
o ceapã tocatã mãrunt, se adaugã cimbru ºi maionezã, deasupra se
rade puþinã brânzã;
- aceleaºi componente ca ºi mai sus care se combinã nu cu
maionezã ci cu o canã de smântânã ºi i se pune mai mult piper;
- ridichea se spalã bine fãrã a o curãþa, i se taie un cãpãcel, i se
scoate cu o linguriþã miezul astfel încât sã rãmânã de o jumãtate de
centimetru. Acest miez se va folosi la una dintre salatele de mai sus
iar ridichea se va umple cu trei linguriþe de miere ºi se va lãsa pânã a
doua zi. Se obþine astfel un sirop deosebit la gust ºi mult mai bun
decât orice sirop pentru stãri ale micilor rãceli de peste iarnã.
SALATÃ DE SFECLÃ ROªIE
Sfecla roºie se curãþã de coajã, se dã pe rãzãtoare (este mai
gustoasã fãcutã pe cea finã) se amestecã cu o linguriþã de miere de
albine (pentru o sfeclã mijlocie) puþin piper, suc de lãmâie sau oþet de
mere (o lingurã sau douã, în funcþie de gust), praf de chimion (dat prin
maºina de mãcinat cafea). Iatã astfel o deosebit de gustoasã salatã de
sfeclã, cãreia, dacã în obiºnuinþa casei este ºi cu hrean, atunci poate fi
combinatã ºi cu acesta, dat prin rãzãtoare.
- Salatã de sfeclã roºie cu brânzã ºi maionezã: o sfeclã roºie
mijlocie, datã pe rãzãtoare, se combinã cu brânzã de vacã proaspãtã
(3 – 5 linguri), se adaugã piper, cimbru ºi coriandru, se amestecã bine
înainte de a se adãuga maioneza fãcutã dintr-un ou. Dacã aceastã
81
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

salatã o aºezi pe un platou, o îmbraci în maionezã ºi o ornezi cu felii SALATÃ „BOEUF“

de sfeclã ºi mãsline, o vei consuma cu ºi mai multã plãcere.
- Salatã de sfeclã cu þelinã ºi smântânã: o sfeclã ºi o þelinã de
dimensiuni apropiate, se dau prin rãzãtoarea finã, se adaugã o ceapã
mijlocie tocatã fin, piper ºi o canã de smântânã, se aºeazã pe platou,
se îmbracã cu brânzã rasã, se orneazã cu feliuþe de sfeclã.
- Salatã de sfeclã, þelinã ºi mãr, cu lapte bãtut: o þelinã ºi mere,
astfel încât acestea împreunã sã fie cantitativ egale cu sfecla pe care o
ai la îndemânã, date prin rãzãtoare, se combinã cu 7 cãþei de usturoi
bine pasat ºi o canã de lapte bãtut în care se încorporeazã o linguriþã
de muºtar ºi condimente (arome dupã gust). La aceastã salatã merge
foarte bine puþinã scorþiºoarã, chimion ºi piper. grafica salata sf
SALATÃ DE CEAPÃ
Oricât de mare þi-ar fi prejudecata în ceea ce priveºte o astfel de
salatã cu care erai prea obiºnuit ca sã crezi cã se poate ºi altfel, trebuie
sã ºtii cã ea va fi la fel de bunã dacã vei reuºi sã-þi depãºeºti propria
prejudecatã ºi sã încerci sã þi-o prepari. Vei curãþa cinci morcovi
mijlocii sau trei mai mari, un pãstârnac mare, un sfert de þelinã mare
sau una micuþã, ºi le vei da pe rãzãtoare. Cinci castraveþi muraþi mai
mici sau trei mai mari îi vei tãia cubuleþe mici ºi îi vei scurge bine, o
jumãtate de ceapã tocatã mãrunt, un pumn de ciuperci tocate, ºi un
pumn de nucã mãcinatã, le amesteci pe toate, adaugi piper, puþin
enibahar, muºtar ºi maioneza fãcutã din douã sau trei ouã. Dacã vei
aºeza aceastã salatã pe platou ºi o vei îmbrãca cu maionezã, ornatã
apoi cu cornetul cu maionezã ºi cu ceva viu colorat, salata este gata,
apetisantã, îmbietoare ºi mai ales foarte gustoasã.

Pentru aceste salate, ceapa se curãþã ºi se taie peºtiºori (feliuþe

subþiri), se pune într-un castron ºi se amestecã bine cu o lingurã de
miere (la trei cepe obiºnuite) ºi puþinã zeamã de lãmâie, puþin piper,
legumix, coriandru mãcinat. Se lasã astfel ceapa, cel puþin trei ore (cu
cât o lãsãm mai mult, ea devine mai gustoasã), se scurge puþin, dupã
care se amestecã cu o maionezã fãcutã din (douã) ouã, mai tare, ºi
cãreia i s-a dat un gust bun (cu muºtar, condimente, verdeaþã...). Deºi
la prima vedere nu te tenteazã o astfel de salatã, dacã vei avea curajul
sã o încerci, ºtiu sigur cã nu-þi va lipsi din meniul preferat.
- Aceeaºi ceapã, cele trei, pregãtite ca ºi mai sus, se amestecã,
în loc de maionezã cu muºtar (o lingurã) ºi douã trei linguri de ulei ºi
o altã salatã de ceapã este gata, pe care o vei putea asorta oricãrui
sandvici, sau sã o consumi pur ºi simplu ca atare, mai ales dacã îi
adaugi ºi câteva mãsline.

82 83
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

SALATÃ DE MORCOVI - Salata verde de primãvarã, când se gãsesc ºi celelalte verdeþuri

proaspete, se poate combina cu frunze de pãpãdie, lobode, spanac în
Din trei morcovi mari daþi prin rãzãtoare obþii trei porþii bune pãrþi egale, tãiate toate mãrunt, cu usturoi, pãtrunjel verde ºi mãrar ºi
de astfel de salatã. Morcovilor le adaugi cinci cãþei de usturoi pasaþi se combinã cu maionezã sau smântânã, piper, cu sau fãrã brânzã. În
bine, piper, foi de dafin mãcinate fin ºi maionezã fãcutã mai acriºoarã primãvarã se gãseºte deja caºul proaspãt pe piaþã ºi acesta se preteazã
dintr-un ou. O poþi aºeza pe platou sau într-un castron aspectuos ºi sã foarte bine la aceste salate.
o îmbraci în brânzã telemea datã pe rãzãtoare, o ornezi cu mãsline ºi
puþinã maionezã.
- O altã variantã de salatã de morcovi, tot din trei bucãþi date pe
rãzãtoarea finã, combinat cu piper, trei linguri de brânzã de vacã, o
lingurã de muºtar, cimbru ºi puþinã nucºoarã (nu-i obligatorie), un
pumn de mãsline tãiate felii ºi o canã de smântânã.
- Trei morcovi raºi îi poþi combina cu o ceapã tocatã mãrunt, cu
un castravete murat tocat ºi bine scurs, multã verdeaþã tocatã (sau praf
pentru iarna), puþin piper ºi un pahar de lapte bãtut.

SALATÃ DE SALATÃ VERDE

Mai întâi sã-þi spun cã de fiecare datã când ai salatã verde în

casã, poþi sã aºezi pe platou, oricare altã salatã din cele pe care deja
le-ai aflat, pe frunze de salatã verde, astfel aspectul platoului va fi ºi
mai deosebit. Salata verde o poþi pregãti fie ca atare, fie, în toate sala-
tele pe care le-am povestit pânã acum, câteva frunze tãiate fin, care le
va aduce, mai ales peste iarnã, culoarea verde, ce în acest anotimp ne
cam lipseºte.
- O cãpãþânã de salatã verde, dupã ce o speli bine, o tai fideluþã
pe un tocãtor de lemn ºi cu un cuþit bine ascuþit, îi adaugi o linguriþã
de miere de albine, trei linguri de ulei, câteva mãsline, câteva bucãþele
de lãmâie tãiate mãrunt cu coajã cu tot, cinci cãþei de usturoi pasaþi,
piper ºi brânzã rasã.
- O cãpãþânã de salatã verde, tãiatã mãrunt, o ceapã mijlocie
tocatã, o lingurã de muºtar, o linguriþã de miere de albine, câteva picãturi
de suc de lãmâie, cinci sau ºapte mãsline ºi o canã de smântânã.
SALATÃ DE ÞELINÃ
Þelina curãþatã ºi datã prin rãzãtoarea finã, se combinã cu usturoi
pasat bine, cu piper ºi o maionezã mai groasã, la care se poate adãuga
ºi o lingurã de smântânã. Se garniseºte foarte aspectuos, cu mãsline ºi
frunze verzi de salatã, astfel poþi obþine un platou viu colorat ºi foarte
gustos.
În acelaºi mod, þelina datã prin rãzãtoarea finã se poate combi-
na cu o ceapã mijlocie tocatã mãrunt, cu verdeaþã, condimente ºi
smântânã proaspãtã.

84 85
Rodia Tilianu
SALATE DE PRIMÃVARÃ
Primãvara, când natura renaºte, ea ne dãruie o sumedenie de
produse pe care le putem folosi în cele mai variate combinaþii, fãrã sã
ne temem cã una nu se va potrivi cu cealaltã. Cea mai uºor de pregãtit
salatã de primãvarã, este din ceea ce gãseºti într-o zi pe piaþã: lobode,
spanac, ridichi de primãvarã, ceapã verde, salatã verde, urzici,
verdeaþã, luate în cantitãþi aproximativ egale, pe care le toci (tai)
mãrunt, cãrora le poþi adãuga una dintre variantele:
- maionezã, piper, o felie de brânzã telemea datã prin rãzãtoare;
- smântânã, puþinã brânzã de vacã, o lingurã de muºtar,
condimente;
- o linguriþã de miere de albine, frecatã cu o lingurã de oþet de
mere, trei linguri de ulei ºi o lingurã de muºtar.
SALATÃ CU FASOLE VERDE PROASPÃTÃ
Fasolea verde proaspãtã se spalã, se curãþã de codiþe ºi se taie
foarte mãrunt, luând câteva pãstãi aºezate paralel în mânã ºi tãiate
deodatã ca mici feliuþe subþiri. Se combinã apoi cu o maionezã fãcutã
gustoasã, dar nu acriºoarã, cãreia i se adaugã usturoi tocat mãrunt, ºi
foarte multã verdeaþã tocatã: mãrar, pãtrunjel, cimbru, leuºtean, þelinã.
Fasolea astfel pregãtitã poate fi servitã ca atare sau ca suport pentru
chifteluþe, cârnãciori...
O altã variantã de salatã cu fasole verde este datã de combinarea
în pãrþi egale a fasolei, tãiatã ca ºi anterior, cu brânzã de vacã sau
telemea, cu ceapã tocatã mãrunt ºi multã verdeaþã, cãrora li se adaugã
la final pentru a le armoniza, o canã de smântânã sau de lapte bãtut.
86
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
SALATÃ DE VARZÃ DULCE
Pentru pregãtirea salatelor de varzã dulce, aceasta se poate da
prin rãzãtoare, astfel va fi mai gustoasã, armonizându-se mai uºor cu
restul componentelor. Dacã nu vrei sã o dai prin rãzãtoare, atunci sã
o toci mãrunt pe un tocãtor de lemn, sã o pui într-un castron, unde,
înainte de a-i adãuga alte componente, freac-o bine între mâini cu
puþin praf de piper, astfel ea se va înmuia puþin ºi se va îmbina cu
aroma piperului. Varza, astfel pregãtitã, poþi sã o combini acum cu:
- usturoi pasat, maionezã ºi verdeaþã;
- ceapã tocatã mãrunt, brânzã, muºtar ºi smântânã;
- cu orice alte zarzavaturi sau legume pe care le ai la îndemânã,
tocate sau date prin rãzãtoare, cu ceapã sau usturoi, ºi o canã de lapte
bãtut;
- cu piper ceva mai mult, o lingurã de miere de albine, trei linguri
de oþet de mere sau o lingurã de suc de lãmâie, trei linguri de ulei ºi
câteva mãsline.
Oricare dintre aceste sortimente de salatã de varzã poate sã
devinã suportul de varzã tocatã la sãrmãluþele din varzã dulce pe care
le vom povesti ceva mai încolo.
87
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

SALATÃ DE RIDICHI DE PRIMÃVARÃ SALATÃ DE CONOPIDÃ

Cam zece ridichi, spãlate bine ºi date prin rãzãtoarea finã sau
tãiate mãrunt, se pot combina cu o lingurã de muºtar, o lingurã de
miere de albine, puþinã zeamã de lãmâie, trei linguri de ulei, verdeaþã
(în mod deosebit mãrar) tocatã fin, trei cepe verzi tãiate fin, ºi puþinã
brânzã datã prin rãzãtoare, piper sau alte condimente. Ridichile se
preteazã în egalã mãsurã la combinare cu maionezã sau smântânã,
dar sã nu uiþi verdeaþa tocatã, care nu trebuie sã lipseascã de la nici o
salatã, mai ales atunci când ea se gãseºte din belºug în anotimpul de
primãvarã sau varã.
O conopidã potrivitã, dupã ce o speli bine, dã-o prin rãzãtoare,
adaugã-i maionezã multã, usturoi sau ceapã verde tocatã fin, mult
mãrar verde tocat, piper, ºi astfel salata cea mai gustoasã pe care ai
crezut vreodatã cã o vei putea imagina, este gata. Conopida, tocatã
mãrunt sau datã prin rãzãtoare, se poate adãuga oricãrei alte salate,
dându-i un gust deosebit, în cantitate egalã cu restul de componente,
combinate fie cu maionezã, fie cu smântânã groasã ºi proaspãtã, fie
cu lapte bãtut.

SALATÃ DE VARÃ
SALATÃ DE ROªII
Vara este ºi ea foarte darnicã în ceea ce ne este nouã necesar în
Roºiile tãiate felii ro- anotimpul respectiv, astfel cã din tot ceea ce se gãseºte: roºii, castraveþi,
tunde, destul de subþiri, ardei, ceapã, verdeaþã, dovlecel, vinete, gogoºari... se poate face fie
presarã-le cu piper, ulei ºi salatã combinatã, fie din fiecare în parte, cu aceleaºi: maionezã,
suc de lãmâie, verdeaþã smântânã, lapte bãtut, ulei ºi muºtar, sau chiar alte sosuri picante pe
tocatã mãrunt ºi astfel vei care tu le imaginezi. Sã nu uiþi condimentele, verdeaþa tocatã ºi
obþine o salatã care se pre- eventual brânza.
teazã fie ca atare, fie lângã
un alt fel de mâncare, fãcutã
pe bazã de brânzã. Poþi în
egalã mãsurã, chiar peste sa-
lata astfel pregãtitã, sã pui
brânzã telemea datã pe
rãzãtoare ºi astfel ea va
deveni ºi mai completã.

88 89
Rodia Tilianu
SALATÃ DE VINETE
Vinetele se curãþã de coaja coloratã, se dau prin rãzãtoarea finã,
se lasã cam o jumãtate de orã sã-ºi colecteze sucul, de care se storc
apoi foarte bine (între palme). Este necesarã aceastã operaþie de
stoarcere a vinetelor, altfel, acestea vor avea un gust prea aspru. În
acelaºi fel se procedeazã ºi cu dovlecelul care trebuie, dupã ce îl
cureþi de coajã ºi de sâmburi, sã-l dai prin rãzãtoare ºi sã-l storci.
Cantitativ, vinetele, stoarse bine, sã fie egale cu dovlecelul stors. Amesteci
vinetele cu dovlecelul, îi adaugi maionezã ºi usturoi sau ceapã tocatã,
piper ºi de acum, salata de vinete este gata, având acelaºi gust cu care
erai obiºnuit ºi pânã acum sã o consumi, cu câtã plãcere, vara.
HREANUL
Îl poþi folosi, în oricare dintre salate, câte o jumãtate de rãdãcinã
datã prin rãzãtoarea finã, sau poþi sã-l pregãteºti, doar pe el, pe lângã
alte feluri de mâncare. Astfel, dupã ce îl cureþi bine ºi îl dai prin
rãzãtoarea finã, combinã-l cu miere de albine (la trei rãdãcini potrivite
o linguriþã de miere), zeamã de lãmâie, pune-l într-un borcan bine
închis, ºi astfel ai în frigider, la îndemânã, ceva gustos lângã brânzã,
alte salate, la sandviciuri...
90
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
SOSURI
A cestea sunt fie aºa cum ai observat deja, de legãturã pentru sala
te, ºi le vom lua pe fiecare în parte, pentru a vedea cum se obþin,
fie sosuri pe care le poþi servi la felul doi al unui meniu complet.
Oricare dintre sosurile care urmeazã sã le trecem în revistã, se preteazã
sã fie el însuºi un fel de mâncare, pe care sã-l poþi consuma ca atare,
sã-l pui pe pâine sau pe pâinicã de grâu ºi astfel sã obþii multe
sortimente de sandviciuri.
Îþi fac o micã propunere, ca de acum, nemaifolosindu-þi întreg
arsenalul de cratiþe, oale, tigãi, tefloane, kukte... ºi altele asemãnãtoare
lor, dispenseazã-te mãcar de o parte din ele ºi cu banii obþinuþi sã-þi
cumperi un mixer (de la ARGEMIX, UFESA... ºi pânã la PHILIPS, oricare
variantã de mixer care include în accesorii ºi blender, tija cu cuþite
mãcar îþi poate fi de folos!), astfel încât, prepararea acestor sosuri sã-
þi devinã foarte uºoarã, o joacã chiar. Cu timpul, îþi vei da seama cã
nu ai fãcut o investiþie proastã, fiind mulþumit de uºurinþa cu care vei
putea sã te descurci la pregãtirea hranei vii. Asta ºi în vederea faptului,
cã încet ºi cu rãbdare, dupã ce vei avea deja organismul dezintoxicat
de toxinele ce acum îþi fac zilele amare..., vei vedea cã mai sunt încã
paºi posibili, iar unul dintre aceºtia este al trecerii înspre o alimentaþie
mai finã, mai pãstoasã, o aºa – zisã a doua etapã. Dar aceasta, mai
încolo, deocamdatã, mixerul te poate ajuta la pregãtirea acestor primi
paºi.
91
Rodia Tilianu
SOSUL MAIONEZÃ
Este foarte important sã reþii cã la consumarea oului, nu este
bine sã alegi doar gãlbenuºul, astfel din întregul energetic (calitativ) al
acestuia, te-ai priva de una dintre componentele sale. Maioneza se
poate face, foarte gustoasã, ºi cu albuºul, deci cu oul întreg, chiar
dacã prin aceastã afirmaþie îi voi supãra pe acei bucãtari tradiþionali,
care nu o fac. Pentru pregãtirea maionezei, dacã nu ai un mixer, atunci
separã la început gãlbenuºul de albuº, pune-l într-un castron, adaugã
unui gãlbenuº o linguriþã de muºtar (sã nu fie iute), ºi cu rãbdare,
toarnã ulei, amestecând cu o lingurã de lemn, pânã reuºeºti sã
încorporezi în jur de un sfert de litru de ulei. Astfel, obþii o maionezã
foarte groasã, cãreia îi poþi încorpora albuºul bãtut spumã.
În funcþie de unde vei folosi aceastã maionezã, o vei condimenta
ca atare, fãcând-o dacã este cazul mai acriºoarã, cu zeamã de lãmâie,
sau, dupã caz, cu smântânã, ºi cu condimente. Dacã ai un mixer,
pune oul întreg într-un vas mai mult înalt decât lat, adãugându-i o
linguriþã de muºtar, ulei, fãrã fricã ºi mixeazã-le, adãugând încã de
douã-trei ori ulei, pânã îl încorporezi pe tot. Pot sã-þi spun din
experienþã, cã dacã vei folosi anexa cu cuþitaºe a mixerului, poþi sã
pui de la început tot uleiul ºi într-un minut de mixare, maioneza este
gata, foarte pufoasã ºi tare în acelaºi timp.
92
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
ULEIUL
E ste de preferat sã încerci sã foloseºti uleiul care nu este super-rafinat,
procesul lui tehnologic fiind ceva mai blând în aceastã situaþie. A
început sã se gãseascã pe piaþa noastrã ºi acel ulei care este de preferat:
uleiul presat la rece. Sau dacã îþi poþi permite financiar, în egalã mãsurã
este bun, uleiul de mãsline, care este obþinut tot prin presare la rece,
deci cu întreaga calitate a acestuia. Sã facem aici o micã parantezã!
FLOAREA-SOARELUI ªI ULEIUL
PRESAT LA RECE
Convertim ºtiinþa în culturã ºi cultura în practicã, pentru a lumina
ºi a însãnãtoºi omul de rând, atât de des victima ignoranþei.
Dr. Jean Valnet
Medaliat cu bronz pentru lucrãri ºtiinþifice în 1954
Cavaler al Legiunii de Onoare
Comandor al Frunzelor de Laur Academice
Ed. Maloine S.A. Editeur France, Traitement des Maladies par
les legumes, les fruits et les céréales
FLOAREA-SOARELUI
(Helianthus Annuus)
Socotitã odinioarã de cãtre indieni o plantã sacrã. ULEIUL de la
prima presiune la rece, singurul utilizabil, se obþine din seminþe care
conþin 20% ulei. Conþine:
93
Rodia Tilianu
1. acizi graºi nesaturaþi peste 90%; monosaturaþi 1/3; acid oleic
30% polinesaturaþi; acid linoleic 60%
2. acizi graºi saturaþi 7-9%; acid palmitic 4%, arahic 6%,
lignoceric 0,4%, insaponifiabili 1,2%
3. vitamine, fosfatide, gligerine
Recomandat îndeosebi în cazurile de hipercolesterolemie ºi de
arterosclerozã.
Doze mijlocii: douã linguri la trezire ºi înainte de masa de searã.
Uleiul acesta se foloseºte frecvent în preparate ºi salate.
„Totuºi recunosc cu dragã inimã cã a te alimenta sãnãtos în
zilele noastre reprezintã una din problemele cele mai delicate, uneori
chiar insolubile.”
Dr. A. Orain
Paris, 1958, Guide de la Santé par les vitamines des alimentes
„Pentru prima oarã, omul trebuie sã admitã cã, pentru a se ali-
menta, nu-i ajunge sã absoarbã substanþe inerte, care produc sau degajã
energie în organism; cã pentru a-ºi întreþine viaþa, trebuie sã facã apel
la viaþã ºi cã, ucigându-ºi alimentele, îºi scurteazã considerabil
existenþa.”
Dr. Mihai Neagu Basarab
Ed. Ceres, 1987, Tratamentul bolilor prin legume, fructe ºi
cereale
„Cititorul trebuie sã fie convins cã fiecare loc îºi are legumele,
fructele, cerealele lui optime, înfrãþite cu omul nãscut în þinutul
94
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
respectiv. Soiurile noastre de grâu dau o pâine mai bunã pentru români
decât pentru populaþiile altor þinuturi. Existã un echilibru cosmic... ”
„Polenul, mierea, argila (n.r.: ºi uleiurile noastre) sunt factori
terapeutici pentru români, spre deosebire de medicamentele de
sintezã...“
Dr. drd. Marian C. Paraschiv
Ed. Cristal, Bucureºti, 2003, Tratat pentru alimentaþia naturalã a
OM-ului
„Din studiul proceselor tehnologice (de rafinare ºi preparare a
uleiului comestibil) se remarcã, aparent surprinzãtor pentru mulþi: uleiul
utilizat pentru diverse preparate nu este natural. Uleiul brut, nerafinat,
este denaturat încã din prima etapã de prelucrare (n.r.: prãjirea ºi pre-
sarea la cald), în scopul coagulãrii proteinelor, deci a denaturãrii acestora
ºi, odatã cu ele, a celorlalte principii nutritive, incluzând lipidele.”
„Formarea radicalilor din acizi graºi polinesaturaþi din uleiuri
este facilitatã tocmai de temperaturile de prãjire ºi distilare. Cât despre
rafinare, procesul de dezodorizare cu aburi supraîncãlziþi la 180oC,
are drept consecinþã o altã profundã denaturare”.
„Conform concepþiei Dr. John Kinsella, biochimist la
Universitatea Cornell, specialist în cercetarea lipidelor, dozele mari
de grãsimi polinesaturate, ingerate o datã cu mâncarea, pot stimula
creºterea tumorilor, lucru dovedit (...) ºi au ca efect creºterea frecvenþei
cazurilor mortale provocate de cancer sau de alte boli (Ed. Angeli,
Bucureºti, 1996, Revoluþie în terapia bolilor de inimã)”.
„Încã din 1938, Dr. Irwin ºi colaboratorii au semnalat efectul
dãunãtor al grãsimilor oxidate termic”.
„Dr. Famrmer ºi colaboratorii au aratat cã o dietã ce conþine
10% numai uleiuri polimerizate termic are efect nefavorabil asupra
reproducerii ºi lactaþiei”.
Dr. Ingram (citat extras din cartea sa «Mâncaþi corect sau riscaþi
sã muriþi tineri»): „membranele acestor celule încorporeazã grãsimi
hidrogenate (când uleiurile hidrogenate înlocuiesc grãsimile naturale
în dietã).
95
Rodia Tilianu
Când se întâmplã aceasta, globulele albe îºi încetinesc func-
þiile, iar membranele lor se rigidizeazã. Aceste globule albe sunt slabi
luptãtori împotriva infecþiilor, lãsând organismul pradã tuturor
afecþiunilor sistemului imunitar”.
„... (Existã) posibilitãþi de realizare a unei alimentaþii ºi industrii
alimentare cât mai naturale posibil, în care untul de fermã ºi uleiul
presat la rece sã fie componentele lipice de bazã”.
96
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
SOS PICANT
Freacã bine o TREI linguri de muºtar (care nu este iute) cu o
linguriþã de miere de albine, piper, coriandru ºi enibahar, ºi un pahar
de ulei, adãugându-i la final câteva picãturi de zeamã de lãmâie. Acest
sos se obþine uºor, ºi se poate pune pe orice combinaþie de zarzavaturi,
legume... tocate sau date prin rãzãtoare.
SOS PICANT CU USTUROI
O cãpãþânã de usturoi curãþat ºi bine pasat, fie prin presa de
usturoi, fie cu lama cuþitului pe un tocãtor de lemn, fie în pisãlogul
(piua) de usturoi, se amestecã foarte bine cu o lingurã de muºtar (care
sã nu fie iute) ºi i se încorporeazã treptat, ca la maionezã, cam un
pahar de ulei, adãugând din când în când ºi câte o picãturã de apã
rece. Se obþine astfel, un sos de consistenþa maionezei, aºa-zisa
maionezã de usturoi, din care se poate folosi cu succes la salate sau la
pastele de brânzã de care vom vorbi mai încolo.
SOS PICANT CU ROªII (KETCHUP)
Cantitãþile pe care le expun acum, se raporteazã la trei roºii
mari ºi coapte, pe care le vei toca foarte mãrunt, le poþi chiar mãcina
sau mãrunþi cu anexa cu cuþite a mixerului, sau le poþi da prin rãzãtoare.
Separat, dizolvã bine trei linguri de muºtar cu o lingurã de oþet, adaugã
trei linguri de miere de albine, ca sã se dizolve ºi ea în aceastã pastã,
adaugã în continuare trei linguri de maionezã de usturoi (reþeta
precedentã) ºi urmãtoarele condimente: piper, coriandru, cimbru, foi
de dafin, enibahar, boia de ardei ºi multã verdeaþã tocatã mãrunt.
Combinã roºiile tocate cu aceastã pastã obþinutã ºi vei avea un sos
deosebit de gustos pe care îl poþi folosi chiar ºi ca atare.
97
Rodia Tilianu
SOS TARTAR
Fã o maionezã dintr-un ou, cãreia adaugã-i trei castraveþi muraþi,
tocaþi mãrunt ºi foarte bine storºi de zeamã, adaugã puþin piper ºi o
lingurã de smântânã groasã, multã verdeaþã tocatã mãrunt, în funcþie
de gustul pe care-l preferi.
SOS DE CARTOFI (PIURE)
Singurul amendament la acest sos este acela cã va trebui
consumat destul de repede, deci sã nu-l pregãteºti cu mai mult de trei
ore înainte de a-l folosi, pentru cã, în contact prelungit cu aerul cartoful
îºi va modifica culoarea. În rest, este deosebit de gustos ºi uºor de
pregãtit. La maioneza dintr-un ou, adaugã-i trei cartofi curãþaþi ºi daþi
prin rãzãtoarea micã (fin), cinci cãþei de usturoi pasat bine ºi o lingurã
de smântânã dulce. Mai poþi adãuga piper ºi verdeaþã. O altã variantã,
dacã dispui de mixer cu cuþite, paseazã în mixer cu puþin lapte dulce
cei trei cartofi, astfel vei obþine o pastã de cartofi, cãreia îi poþi adãuga
smântânã ºi condimente, usturoi, verdeaþã.
SOS COLORAT
Oricãruia dintre sosurile pe care le-am expus pânã aici, poþi sã-
i adaugi câteva picãturi de suc concentrat de sfeclã roºie, astfel cã
gustul nu i se modificã, dar vei obþine sosuri deosebite, pe care poþi sã
le foloseºti cu foarte mult succes ºi la mese mai festive, fie în prepara-
te, fie ca ornamente.
98
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
GRÂUL
În foarte multe reþete de acum încolo, voi folosi denumirea de
grâu înmuiat, astfel cã haide sã vedem cum se pregãteºte acesta. Se
alege grâul de impuritãþi, se spalã bine ºi se pune în apã nu foarte
rece, astfel încât sã fie întreaga cantitate de grâu acoperitã de apã. Din
ºapte în ºapte ore, se schimbã apa de pe grâu, astfel încât, de fiecare
datã, sã nu punem mai rece decât înainte. Dupã o zi, dacã grâul este
recoltat în anul respectiv, acesta îºi va dezvolta deja bobul, devine
moale, astfel încât se poate consuma. Dacã grâul este recoltat de pe-
ste ani, el se va înmuia mai greu, de aceea, sã-l pui din timp la aceastã
operaþie de înmuiere.
În oricare dintre salatele de pânã aici, sau sosuri, poþi sã adaugi
una – trei linguri de grâu înmuiat ºi scurs de apã (într-o strecurãtoare
ºi îl laºi sã se scurgã singur). Astfel, salatele respective vor deveni
absolut complete, ºi nu îþi va mai fi necesarã pâinea. Poþi, în egalã
mãsurã, ca în farfuria în care te serveºti ca sã mãnânci, sã-þi pui câte o
lingurã de asemenea grâu, ºi sã le combini în timp ce mãnânci, pentru
a avea un înlocuitor pentru pâine.
Grâul înmuiat, astfel obþinut, se poate da ºi prin maºina de tocat
carne, ºi se obþine o pastã, pe care, atunci când îl vom folosi în reþete,
îl vom numi grâu înmuiat ºi mãcinat, ºi vei ºti la ce facem referire.
Grâul astfel înmuiat, bine scurs de apã, se poate pune la uscat,
fie pe dulãpiorul din bucãtãrie, întins în strat subþire pe coli curate de
hârtie, fie pe o sitã întinsã, fie pe calorifer chiar, tot pe hârtie sau la
soare... Dupã ce este bine uscat, se pãstreazã în sãculeþ de pânzã ºi ai
la îndemânã grâu din care sã-þi râºneºti în maºina de cafea, când doreºti,
la o granulaþie potrivitã, cel mai gustos ºi uºor de folosit preparat! În
granulaþie foarte finã, adãugându-i condimente, puþin legumix ºi ulei
presat la rece, obþii o pulbere ce poate foarte bine sã înlocuiascã pâinea!
În granulaþie puþin mai mare, ai la îndemânã materia primã cea mai
bunã pentru blaturile dulciurilor. Mãcinat, cu puþinã scorþiºoarã, puþin
ulei presat la rece, miere de albine, vanilie ºi o linguriþã de cafea,
nucã sau alune devine o napolitanã „super“.
99
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

CIORBE

Nu este nici o glumã, nu am de gând nici sã te pãcãlesc, dar

ciorbele se pot pregãti, cu acelaºi succes în ceea ce priveºte gustul
acestora ca ºi când ar fi dintre cele cu care erai obiºnuit, nefolosind
însã focul. Ciorba, cu cât va sta mai mult, cu atât va deveni mai gustoasã
(mai armonioasã la gust).
Pentru a pregãti ciorba, indiferent de sezon, poþi sã foloseºti ca
vas, direct vasul pentru supã de la serviciul de masã. Dacã nu ai un
asemenea vas, foloseºte un borcan mai mare, sau orice alt castron
care sã nu fie de metal. În acesta vei pune, pe rând, cele necesare
obþinerii ciorbei. Ca lichid, poþi sã foloseºti, fie borº de tãrâþe care sã
nu fie foarte acru, fie zer de lapte, fie pur ºi simplu apã. Cu fiecare
dintre ele, ciorba va avea un gust diferit. Pentru a nu exista nici un
dubiu, haide sã luãm câteva variante de asemenea ciorbe, care se pot
pregãti în fiecare dintre anotimpuri.

Ca sã nu trecem de acest domeniu al grâului fãrã sã folosesc

prilejul de a-þi spune, aflã, dacã nu ºtiai, cã armatele romane nu-ºi
cãrau cirezile cu porci dupã ei, ci fiecare soldat, avea la brâu un sãculeþ
special pentru grâu, astfel cã, un pumn de grâu pe care îl ronþãia în
timp ce se deplasa, îi þinea ºi de foame ºi de sete, fãrã sã-i fie necesar
altceva... ºi încã este una din cele mai admirate (dacã acesta poate sã
fie un lucru de admirat) armate ale istoriei. Astfel, romanii au descoperit
guma de mestecat naturalã...

100 101
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

IARNA un ou, sau pur ºi simplu consum-o aºa cum este.

Îþi repet cã, cu cât vor fi mai fin tocate, ºi rãdãcinile ºi frunzele
Taie mãrunt (sau dã prin rãzãtoarea mare) urmãtoarele: trei morcovi pe care le pui în ciorbã, cu atât ea este mai armonioasã.
potriviþi, un pãtrunjel rãdãcinã, un pãstârnac, o jumãtate de þelinã, un Oricare din variantele de combinaþii le poþi aºeza într-un castron
cartof mijlociu, o ceapã mijlocie, o sfeclã roºie mai micã, trei frunze de cu lapte proaspãt ºi ciorba devine o supã-cremã ce o poþi servi pe loc!
varzã muratã (se poate ºi fãrã), cinci cãþei de usturoi ºi pune-le în vasul
respectiv, adaugã una din cele trei variante de lichid, zece boabe de
piper, trei foi de dafin întregi, o rãmuricã de cimbru uscat, acoperã cu un VARA ªI TOAMNA
capac ºi pune vasul, nu în frigider, ci la temperatura camerei. A doua zi,
ciorba este gata, nu trebuie decât sã o serveºti. Poþi sã-i adaugi în farfurie, Deja având acum experienþã, poþi sã faci ciorbe cu alte gusturi,
smântânã sau chiar smântânã bine bãtutã cu un ou ºi puþin oþet cu aromã pentru cã vei putea în aceste anotimpuri sã foloseºti la pregãtirea lor ºi
de tarhon, ardei iute, cum îþi este obiceiul. Singurul cusur pe care poþi sã- roºiile pe care le vei tãia în cubuleþe mici ºi ardeii, ºi gogoºarii, ºi
l gãseºti acestei ciorbe, ar fi faptul cã-i lipsesc aburii. zarzavaturile care sunt proaspete. În acelaºi mod, ca ºi pânã acum,
Ciorba de mai sus va avea o tentã roz, de la sfecla roºie. Poþi, pune în castron fie în pãrþi egale, fie cu un gust (aromã predominantã)
într-o altã variantã, sã nu pui sfeclã, ci mai multã rãdãcinã albã ºi, toate cele necesare ºi lasã pânã a doua zi. Vara ºi toamna, este bine sã
dacã ai verdeaþã, fie uscatã fie proaspãtã, pune-i fãrã fricã, deasupra. foloseºti la aceste ciorbe varza dulce, care îi dã un gust deosebit de
plãcut, ºi sã nu ignori nici guliile, ai ales atunci când este necesarã
compendarea calciului.
PRIMÃVARA Poþi sã-þi pregãteºti astfel, ciorbã de varzã, pe care o vei aroma
cu mai mult cimbru verde, varza fiind predominantã faþã de celelalte
În acest anotimp, când apar acele minunãþii ale naturii renãscute, componente, ciorbã de fasole verde, ciorbã de gulii...
în fiecare zi poþi sã faci o altã ciorbã, astfel încât, una dintre compo- Îþi spun sincer cã mi-ar face multã plãcere sã mã inviþi la o
nente sã devinã predominantã. Vei putea sã faci, astfel, ciorbã de salatã, asemenea ciorbã... Este una dintre mâncãrurile preferate mie.
de lobodã, de mãcriº, de urzici...
Poþi sã foloseºti ºi rãdãcinile proaspete de zarzavaturi, tãiate
mãrunt (cu cât sunt mai mãrunt tãiate, cu atât se armonizeazã mai
repede ºi vor avea consistenþa mai moale atunci când sunt consuma-
te). La acestea, adaugã trei frunze de salatã verde, trei frunze de lobode
verzi, trei frunze de lobode albe, ºi trei de lobode roºii, o legãturã de
mãcriº, o grãmãjoarã de urzici, ceapa verde tocatã mãrunt (trei fire),
un fir de usturoi verde tocat mãrunt, o legãturã de pãtrunjel verde,
una de mãrar, ºi câteva frunze de leuºtean tocate mãrunt, adaugã
lichidul, câteva boabe de piper, o felie de lãmâie, cu coajã cu tot, ºi
las-o pânã mâine. Drege-o cu smântânã sau cu smântânã bãtutã cu

102 103
Rodia Tilianu
SUGESTII PENTRU FELUL DOI
C hiar dacã repetãm puþin, este momentul sã ne reamintim cã de
aceste mofturi cu trei mese principale ºi cu trei feluri de mâncare
la o masã, se scapã foarte uºor, trecând la acest mod corect de
alimentaþie. Nu trebuie sã o faci însã decât atunci când vei decide
singur, când îþi vei da seama, ºi asta va fi foarte curând, cã-þi sunt
SUFICIENTE mult mai puþine mese, pentru simplul motiv, cã acestea
te vor hrãni mult mai consistent decât crezi tu acum – fãrã sã fi încercat,
sau decât crede spaima ta, nu tu neapãrat, cã vei rãmâne flãmând.
Pânã când vei avea aceste lucruri drept confirmãri la ceea ce
vei face, haide sã inventãm împreunã câteva ºiretlicuri prin care sã
poþi avea aceste feluri doi, foarte aspectuoase, ºi foarte gustoase, la
masa ta.
104
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
SÃRMÃLUÞE CU VARZÃ MURATÃ
Dacã varza este prea acrã sau prea sãratã, este bine sã o pui în
prealabil la desãrat, în apã rece, dupã care vom pregãti frunzele pentru
împachetat sarmalele. Acestea este bine sã fie micuþe, astfel încât sã
nu necesite sã fie tãiate cu cuþitul la servire. Pentru aceasta, din
cãpãþâna de varzã sã alegi frunzele cele mai subþiri, cãrora sã le scoþi
nervurile din mijlocul frunzei. Dacã frunzele sunt potrivit de mari,
atunci câte o jumãtate de frunzã va servi pentru o sãrmãluþã. Dacã ele
sunt în schimb mari, le vei tãia, fiecare în jumãtate, astfel ca dintr-o
frunzã sã rezulte patru sãrmãluþe.
Tot ceea ce a rezultat din pregãtirea frunzelor de varzã ºi varza
pe care nu am putut sã o folosim drept frunze pentru împachetat se va
toca mãrunt, foarte fin chiar. Din aceasta, cam trei pumni ne pãstrãm
pentru umpluturã, iar restul îl folosim pentru a obþine oricare dintre
salatele de varzã pe care le-am aflat anterior. Aceastã salatã va fi
suportul de varzã tocatã al platoului cu sarmale, deasupra cãruia vom
aºeza, aranjate frumos, sãrmãluþele.
Pentru umplutura sarmalelor îþi propun sã încerci urmãtoarele
variate, fiecare dintre ele fiind deosebit de reuºite la gust:
- trei pumni de ciuperci tocate mãrunt, cei trei pumni de varzã
tocatã ce þi-au rãmas de la pregãtirea frunzelor, o ceapã mijlocie tãiatã
105
Rodia Tilianu
foarte fin (tocatã), un pumn de grâu înmuiat ºi mãcinat, un pumn de
tãrâþe de grâu cernute în prealabil, piper, cimbru, enibahar ºi coriandru
mãcinate fin, boia de ardei dulce, o lingurã de ulei, verdeaþã tocatã
sau praf, pe care le frãmânþi foarte bine cu o lingurã de unt ºi umplutura
este gata;
- trei pumni de ciuperci tocate mãrunt, un pumn de varzã tocatã
fin, trei pumni de nucã datã prin maºinã, o ceapã mare tocatã fin,
piper, cimbru, enibahar ºi coriandru fin mãcinate, boia de ardei dulce,
3 linguri cu brânzã dulce de vacã.
- trei pumni de nucã mãcinatã, un pumn de mãsline tãiate fin,
trei pumni de grâu înmuiat ºi mãcinat, o ceapã tocatã, piper, cimbru
ºi enibahar fin mãcinate, o lingurã de brânzã telemea datã prin
rãzãtoare.
Cu oricare dintre aceste compoziþii, ºi nu numai, vei obþine un
platou de sãrmãluþe, pe care le aºezi deasupra salatei de varzã, iar
atunci când le serveºti, toarnã câteva ºiruri de smântânã deasupra
platoului... Acum, nu le mai lipsesc decât aburii...
SÃRMÃLUÞE CU VARZÃ DULCE
Pentru a pregãti frunzele de varzã dulce, vei proceda la fel, scoþând
nervurile de la acestea, ºi este bine sã alegi varza care are frunzele mai
subþiri, nu aºa de tare cãrnoase. Potriveºti ca la varza muratã, ca
dimensiunea pãrþilor de frunzã sã fie potrivitã sarmalelor mai mici, ºi
fiecare frunzã astfel obþinutã o apeºi cu sucitorul de lemn, ca ºi când
faci tãiþeii, astfel ea se va înmuia puþin ºi o vei putea folosi la împachetatul
sarmalelor. Toate resturile din varza respectivã, nervurile ºi acele frunze
care nu au rãmas potrivite pentru sarmale, taie-le mãrunt, faci una dintre
salatele de mai înainte ca suport pentru sarmale. Umplutura va fi la fel
ca ºi pentru cele din varza muratã, atâta doar, vara poþi sã foloseºti ºi
roºiile în aceasta ºi puþin ardei tocat mãrunt, bineînþeles, multã verdeaþã
tocatã. Tot aºa, vara, în locul smântânii, poþi sã pui deasupra sos picant
de roºii, dupã reþeta de dinainte.
106
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
CIUPERCI
Ciupercile, bineînþeles cele comestibile, le poþi consuma fãrã
nici o fricã sau restricþie, crude, dar dupã ce le-ai spãlat foarte bine în
apã (poþi sã foloseºti o periuþã ca ºi cele pentru unghii, destinatã special
– care merge de altfel ºi la spãlatul zarzavaturilor) astfel încât sã fie
perfect curate. Dupã spãlare, le pui la scurs, astfel încât sã rãmânã
fãrã apã, le toci pe un tocãtor din lemn folosind un cuþit ascuþit, ºi
astfel, ciupercile sunt gata sã le foloseºti în oricare dintre preparatele
de mai înainte, fie cu maionezã pregãtitã gustoasã, cãreia îi adaugi,
dupã preferinþã, ceapã sau usturoi, fie cu smântânã ºi multã verdeaþã,
fie pur ºi simplu:
- în castron pui ciupercile, presari piper bine mãcinat, ulei ºi
zeamã de lãmâie, verdeaþã tocatã fin.
- ciupercile se combinã foarte bine cu maionezã, mãsline ºi o
lingurã de smântânã.
- un pumn de ciuperci, merge în oricare dintre salatele pe care
le-am povestit deja.
- pentru o masã festivã, poþi sã faci ciuperci cu maionezã, cu
multã verdeaþã ºi sã umpli roºii de mãrimi egale cu aceastã compoziþie,
sau ardei de culoare galbenã, pe care îi tai în lungime, cu codiþã cu
tot, astfel încât sã fie ca niºte coºuleþe lunguieþe.
Dacã le vei orna cu maionezã sau brânzã, sau verdeaþã, vei
avea platouri deosebite, ºi nu numai ca aspect!
Este bine sã reþii cã ciupercile rãmân mult mai gustoase dacã le
tai cubuleþe cu cuþitul
decât dacã le macini
sau le mãrunþeºti cu
mixerul.
107
Rodia Tilianu
CHIFTELUÞE
Dintr-un bruº de brânzã de vacã (cam trei sute de grame),
conform proporþiilor de mai jos vei obþine în jur de douãzeci de
chifteluþe, identice la gust ºi la aspect cu cele pe care atât de mult le
aºteptai la meniul tradiþional. Pune brânza într-un castron mai mare,
frãmânt-o bine ºi adaugã-i ºapte cãþei de usturoi, o jumãtate de ceapã
tocatã mãrunt, un ou întreg, piper, enibahar, un morcov dat prin
rãzãtoarea finã (se poate ºi fãrã), verdeaþã tocatã fin, un pumn de nucã
mãcinatã ºi atâta tãrâþã de grâu (cernutã în prealabil sau grâu râºnit de
tine) cât sã obþii o pastã pe care sã o poþi lucra (sã fie ceva mai tare), ºi
cu palmele, formeazã din aceastã compoziþie biluþe egale, pe care le
presezi puþin între palme aºa încât sã ia forma chiftelelor, le dai prin
tãrâþã cernutã ºi le aºezi pe un platou, peste frunze de salatã sau peste
un strat de brânzã rasã sau pur ºi simplu peste o salatã.
Dacã dispui de mãrar verde, poþi ca, în final, sã rostogoleºti
chifteluþele obþinute prin frunza de mãrar tocatã fin (sau de pãtrunjel).
Acestea vor avea alt aspect. Poþi sã faci ºi un platou combinat din
aceeaºi compoziþie a chiftelelor, dar cu cele douã culori la exterior.
Aceastã compoziþie pentru chiftele, poþi sã o modifici dupã gustul
tãu, poþi sã mai adaugi ciuperci ºi unt, poþi sã o faci fãrã nucã
108
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
mãcinatã... Importante sunt condimentele care îþi vor aduce gustul
respectiv. Trebuie sã ai curaj sã încerci ºi o variantã proprie, pe care
sã o gustãm apoi.
Pentru un meniu legat încã de amintirile tradiþiei, vei putea ser-
vi aceste chiftele cu una dintre variantele de sos sau mâncãricã, pe
care haide sã le trecem în revistã.
Chiftelele se pot servi, fie cu sos tartar, fie cu o maionezã pregãtitã
gustos cãreia i se adaugã o lingurã de smântânã mai groasã ºi dulce,
fie cu o salatã de roºii, cu ketchup, cu sos de usturoi, obþinut din
maionezã, cãreia i se adaugã mult usturoi pasat, o linguriþã de miere
de albine ºi egal cu maioneza, smântâna dulce ºi groasã, mult mãrar
verde tocat fin, fie cu una dintre urmãtoarele:
MÂNCARE DE DOVLECEL
Dovlecelul este bine sã-l alegi mai fraged. Îl cureþi de coajã, de
sâmburi ºi-l dai prin rãzãtoare, dupã care îl storci bine între palme. În
cantitate egalã cu dovlecelul ras, adaugã-i acestuia o maionezã, usturoi
pisat, cimbru verde sau praf, piper, o lingurã de smântânã ºi mâncãrica
de dovlecel este gata.
În locul maionezei poþi sã foloseºti o maionezã de usturoi cãreia
îi adaugi lapte bãtut sau sana, ºi aceleaºi condimente.
Cu lapte dulce, obþii o ciorbã de dovlecel!
SPANAC
Spanacul bine spãlat ºi scurs de apã se toacã foarte mãrunt,
merge ºi mãcinat sau pasat cu mixerul, adaugã-i ceapã tocatã ºi câteva
bucãþele de usturoi, piper ºi maionezã mai tare. La spanac, cantitatea
de maionezã pe care o adaugi sã fie cam egalã cu cea a spanacului
mãrunþit. Se poate folosi ºi a doua variantã de la dovlecel.
109
Rodia Tilianu
URZICILE
Acestea se pregãtesc identic cu spanacul, doar sã le laºi cam
trei ore înainte de a le consuma, ele fiind ceva mai dure, astfel cã au
nevoie de puþin timp ca sã se armonizeze. Pentru cine este mai
suspicios, se pot freca foarte bine cu multã sare, apoi se spalã bine ºi
se toacã!
La spanac ca ºi la urzici, poþi sã-þi prepari ouã ochiuri în felul
urmãtor: separã albuºurile de gãlbenuºuri, cu grijã ca gãlbenuºurile
sã rãmânã întregi, bate spumos albuºul, aºeazã-l cu lingura deasupra
spanacului ºi fã-i un locaº (tot cu lingura) în mijlocul fiecãrui albuº,
astfel ca sã stea câte un gãlbenuº. În felul acesta te vei pãcãli ºi pe tine
ºi vei crede cã sunt ochiuri de ouã deasupra.
GULII
Le poþi pregãti, la fel ca ºi dovlecelul, având grijã sã pui multã
verdeaþã. Dacã dispui de gulioare, pe acestea poþi sã le faci umplute,
astfel: cureþi guliile de coajã, le tai un cãpãcel ºi le scobeºti cu o
linguriþã, atât cât îþi permite dimensiunea guliei. Miezul obþinut îl
foloseºti pentru a face mâncãricã de gulii, la fel cu dovlecelul, iar
guliile le poþi umple apoi cu oricare dintre salatele pe care le-am
povestit pânã aici, cu umpluturã de ciuperci, cu o compoziþie la fel
celei pentru sarmale sau cu una din urmãtoarele:
PASTÃ DE BRÂNZÃ
Un bruº (cam trei sute de grame) de brânzã de vacã, amestecã-
l bine cu un ou întreg, o lingurã de ulei, piper mãcinat, astfel încât sã
devinã o pastã finã. Dacã brânza este mai uscatã, poþi sã-i adaugi ºi
puþinã smântânã – este bine ca de la piaþã sã alegi brânza care este
mai grasã, mai untoasã, aceasta înseamnã cã ea a fost pregãtitã prin
încãlzire pânã la 40 de grade, adicã aºa cum trebuie; când ea se
110
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
încãlzeºte mai tare, adicã se face mai pripit, dupã ce se pune la scurs
rãmâne mai uscatã ºi mai zgrunþuroasã.
Adaugã-i acestei paste obþinute, o ceapã mare tocatã fin, ºi multã
verdeaþã tocatã.
Într-o altã variantã, în loc de ceapã, adaugã-i usturoi ºi boia
dulce de ardei, astfel, brânza va deveni roz.
PASTÃ DE BRÂNZÃ CU CIUPERCI
Aceleiaºi paste obþinute anterior, îi vei adãuga usturoi ºi un pumn
de ciuperci tocate, mult pãtrunjel verde tocat.
PASTÃ DE BRÂNZÃ CU MÃSLINE
În acelaºi mod vei proceda cu pasta de brânzã, cãreia la final îi
adaugi mãsline din care ai scos sâmburii ºi le-ai tãiat mai mãrunt.
Acestei paste poþi sã-i adaugi ºi o lingurã douã de maionezã, astfel ea
va deveni mai aspectuoasã. Iarna poþi adãuga acestei paste de brânzã
câte un morcov dat prin rãzãtoarea finã, un castravecior murat tocat fin
ºi bine scurs ºi ceva mai multã ceapã.
Vara, adaugã-i roºii tãiate
cubuleþe ºi ardei verde închis tãiat
cubuleþe fine, astfel, pasta va fi foarte
aspectuoasã. Cu aceastã pastã, fãcutã
vara, poþi sã umpli fie roºii, fie ardei
kapia roºii, tãiaþi pe lungime, astfel
încât sã fie ºi codiþa la fiecare ardei.
Aceºti ardei umpluþi sunt foarte veseli
la aspect ºi se preteazã bine la orice
masã festivã. Poþi sã-i ornezi pe fiecare
cu maionezã pusã cu un cornet ºi cu
felii de mãsline.
111
Rodia Tilianu
CÂRNÃCIORI
Combinã în pãrþi egale grâu înmuiat ºi mãcinat cu nucã mãcinatã,
adaugã ceapã tãiatã fin, usturoi pasat, piper, enibahar ºi coriandru,
boia de ardei dulce (ceva mai multã decât la restul preparatelor) ºi
frãmântã-le foarte bine. Poþi sã pui ºi un pumn de ciuperci, dar nu este
obligatoriu. Din aceastã pastã obþinutã, pregãteºte cu palmele, sub
formã de cârnãciori, atâtea porþii câte îþi sunt necesare ºi pune-le la
frigider. Înainte de a fi servite, unge-le cu puþin ulei, ºi presarã câteva
firicele de boia dulce pentru a cãpãta ºi aspectul cârnãciorului prãjit.
Dacã aceleiaºi paste îi adaugi brânzã telemea ºi ceva mai mult
usturoi, mai puþinã ceapã, iar la condimente pui ºi foi de dafin mãcinate
ºi foarte puþinã scorþiºoarã, ceea ce-þi va rezulta, va avea gustul de
MITITEI, cãrora poþi sã le dai forma respectivã ºi sã îi serveºti cu un
sos picant.
112
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
DULCIURI
A m aºteptat cu foarte multã plãcere momentul în care sã ajungem
la acest capitol al discuþiilor noastre, fiind unul din domeniile
mele preferate. Ceea ce va trebui sã-þi spun de la început este cã spre
deosebire de alimentaþia tradiþionalã, cu acele trei feluri, la trei mese
diferite ºi cu tot tacâmul respectiv, când vei descoperi bucuria acestui
mod corect de alimentaþie, vei observa cã un asemenea dulce poate
sã constituie el în sine felul de mâncare pentru masa respectivã, fiind,
pe lângã foarte gustoase, mai ales foarte consistente... ºi uite aºa, avem
toate ºansele sã redevenim copii, sã ne întoarcem la acele momente
în care, dacã ne întreba cineva ce am dori sã mâncãm, îi rãspundeam
fãrã doar ºi poate: ceva dulce!
Numai cã de data aceasta, aceste dulciuri, nu au cum sã ne facã
rãu, ele aducând elemente absolut calitative la întâlnirea cu noi.
Pentru a aroma aceste dulciuri, este bine
sã foloseºti arome naturale, de aceea,
atunci când ai coajã de portocalã sau
de lãmâie, nu le arunca ci taie-le
cât mai mãrunt, astfel încât sã se
poatã usca cât mai uºor la
umbrã, iar dupã ce sunt
bine uscate, dã-le prin
maºina de cafea. Obþii,
în modul acesta,
arome naturale ºi
ieftine.
113
Rodia Tilianu
DULCE RAPID LA PAHAR
Grâul înmuiat, amestecã-l cu miere de albine ºi nucã, fie
mãcinatã, fie sâmburii puþin sfãrâmaþi, adaugã pentru fiecare porþie
(pahar sau cupã de compot) câte o jumãtate de linguriþã de cacao. Se
poate servi deja. Acestei combinaþii poþi sã-i adaugi orice fruct din
cele pe care le ai la îndemânã, tãiat cubuleþe, chiar de mai multe
feluri, stafide, nucã de cocos mãcinatã, coji de portocalã, o feliuþã de
lãmâie tãiatã cubuleþe, cu coajã cu tot... ºi mai poþi sã-l serveºti chiar
ºi cu friºcã deasupra, sau pur ºi simplu cu o lingurã de smântânã.
Proporþiile pentru acest dulce sunt: la trei linguri de grâu înmuiat,
ºi una de nucã, adaugi o lingurã de miere de albine, în rest, fãrã
probleme. Singurul lucru de care trebuie sã-þi aminteºti ºi asta la orice
dulce care conþine grâu înmuiat (nemãcinat), este cã, în combinarea
cu miere de albine, grâul înmuiat începe sã se întãreascã din nou,
deci va trebui sã combini doar acea cantitate care se va consuma,
altfel, porþiile care rãmân, vor fi cu grâul prea dur.
FRIªCA
Se poate foarte bine bate friºcã la fel ca ºi cea pe care o fãceai
pânã acum, cãreia la final îi adaugi o linguriþã de miere în locul
zahãrului. Sã nu pui mai repede mierea, adicã înainte de a fi bãtutã
spumos friºca, pentru cã atunci, riºti sã nu se mai batã. Din experienþã
îþi pot spune cã se face la fel de bine friºca ºi din smântânã proaspãtã,
nu neapãrat din acea friºcã pe care o poþi gãsi mai greu. Dacã smântâna
respectivã este prea groasã, adaugã-i înainte de a o bate, o linguriþã
de lapte rece. De fapt ºi smântâna este bine sã fie cât mai rece atunci
când o baþi.
114
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
PRÃJITURÃ CU NUCÃ
Dintr-un bruº de brânzã proaspãtã de vacã, cãreia îi adaugi cam
cinci linguri de miere de albine, trei pumni de nucã mãcinatã, 50 de
grame de stafide, pe care le frãmânþi foarte bine, faci între palme biluþe
pe care le tãvãleºti prin nucã mãcinatã ºi le aºezi pe un platou. Dacã
aceastã compoziþie îþi va rezulta prea moale, ºi este bine sã ºtii cã
atunci când frãmânþi brânza cu miere, aceasta devine moale, adaugã
mai multã nucã, pânã când vei putea sã lucrezi foarte uºor pasta
rezultatã. Acestei variante poþi sã-i adaugi: cacao – ºi atunci vei avea
prãjitura cu nucã ºi cacao, bucãþele de fructe – mai puþin zemoase
sau scurse dupã ce le-ai tãiat, nucã de cocos. Poþi sã faci, din acelaºi
bruº de brânzã, pentru acelaºi platou, mai multe feluri, ºi atunci vei
avea o prãjiturã asortatã.
GÃLUªTE CU PRUNE
Din compoziþia de mai sus, dar fãcutã ceva mai viguroasã adicã
cu mai multã nucã, poþi sã faci biluþe, sfere ceva mai mari, în mijlocul
cãrora sã pui câte o jumãtate de prunã în care, în locul sâmburelui,
pui sâmbure de nucã. În acelaºi mod, poþi sã faci ºi prãjiturã cu caise,
piersici, cãpºuni... Dacã vrei ca fructele din interior sã fie ºi mai
gustoase, pune-le cel puþin cu trei ore înainte de a le prepara, în miere
de albine, iar sucul care-þi rezultã, îl foloseºti în loc de miere la
pregãtirea aluatului, a compoziþiei cu brânza ºi nucile.
115
Rodia Tilianu Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie

TORT
Pentru foile tortului, haide sã vedem douã posibilitãþi:
* grâu mãcinat ºi înmuiat, îl combini cu foarte puþinã miere de
albine, ºi multe fructe, indiferent de care, tãiate cubuleþe; cu cât vor fi
fructe mai parfumate, cu atât va fi mai gustos. Astfel pregãtit, lasã
compoziþia aceasta câteva ore bune sã se armonizeze (poþi sã o laºi ºi
pânã a doua zi). Atunci când te-ai pregãtit sã faci tortul, verificã dacã
este suficient de tare, adicã sã-l poþi lucra cu mâna. El nu trebuie sã
curgã. Dacã totuºi este prea moale, adaugã-i fie nucã mãcinatã, fie
tãrâþe de grâu cernute în prealabil, fie grâu mãcinat, pânã când devine
ca o pastã foarte groasã. Aceasta o vei lucra sub formã de foi, fie pe un
celofan, fie direct în mânã ºi sã le aºezi pe un platou. Foaia o faci doar
atunci când îi vine rândul sã o aºezi, fie direct pe platou, fie peste
cremã.
* o altã variantã se poate obþine din grâu înmuiat ºi mãcinat,
miere de albine, nucã mãcinatã, cacao, câteva stafide. Tot aºa ca ºi
mai sus, dacã îþi iese prea moale, adaugã-i nucã în plus sau pur ºi
simplu tãrâþe de grâu.
Pentru un tort din care sã îþi rezulte cam douãzeci de felii este
bine sã faci crema din douã pachete de unt.
Acum, ai foile pregãtite, crema este gata, haide sã aranjãm tortul.
Pe un platou de tort, presarã un strat fin de nucã mãcinatã astfel
încât, foaia de jos a tortului sã nu se lipeascã de farfurie. Poþi acum sã
formezi prima foaie, cãreia la margini îi dai un aspect cât mai rotund.
Foaia poate sã fie cam de douã degete grosime. Aºeazã o jumãtate din
crema fãcutã din cele douã pachete de unt, ºi deasupra pune cu grijã
încã o foaie de tort, aranjând denivelãrile inevitabile cu mâna. Cu un
cuþit, aºeazã restul de cremã deasupra, niveleazã aspectuos ºi este
gata pentru a fi ornat. Poþi sã-i faci moþiºoare de friºcã, sã-i pui feliuþe
de fructe, sã presari nucã, sã presari nucã de cocos... în funcþie de
imaginaþia ta. De acum, se poate servi!

CREMA

Îþi voi da doar o singurã cremã, pe care tu poþi sã o modifici în

funcþie de preferinþã. Dintr-un pachet de unt, pe care îl freci foarte
bine, eliminã toatã apa pe care o conþine, altfel, când vei amesteca
untul cu mierea, se va înmuia. Dupã ce este bine frecat ºi toatã apa
eliminatã, adaugã-i o sutã de grame de stafide mãcinate, fie cu maºina
de carne, fie cu mixerul, un sfert de lãmâie cu coajã cu tot, mãcinatã
ºi ea, trei linguri de miere de albine ºi un pumn de nucã mãcinatã.
Acestei creme, poþi sã îi adaugi, în altã variantã, cacao, sau puþin
ness, nucã de cocos, smochine mãcinate, o bananã... ºi vei obþine de
fiecare datã altfel de cremã.

116 117
Rodia Tilianu
TORT CU FRUCTE ªI FRIªCÃ
În acelaºi mod ca ºi mai sus, alege una dintre variantele de foi ºi
una dintre creme. Pregãteºte felii de fructe, care pot sã fie felii de
portocale, mandarine, banane, prune jumãtãþi, mere, cãpºuni întregi...
în funcþie de anotimp ºi de fructele preferate. Aºeazã ca ºi mai sus pe
platou un strat de nucã mãcinatã, dupã care vei pune o singurã foaie.
Crema îþi va fi suficientã dintr-un pachet de unt. Dupã ce foaia de tort
este aºezatã pe un platou, pune în cerc, pe marginea acesteia, feliile
sau bucãþile de fructe într-o bandã de lãþimea fructelor, pe toatã
marginea exterioarã a foii. Îþi va rezulta astfel un gol la mijlocul acestor
fructe, pe care îl vei umple cu crema respectivã. Aºeazã ca ornament
fructe ºi deasupra cremei ºi îmbracã totul în friºcã aºezatã cu un cornet.
Se poate îmbrãca ºi în ciocolatã. Ciocolata pentru glazurã o poþi obþine
din miere frecatã cu cacao ºi câteva picãturi de ulei presat la rece.
118
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
FURSECURI
Din oricare variantã a foilor de tort, sau din compoziþie pe bazã
de brânzã ºi nucã (la fel ca prãjitura cu nucã) lucreazã cu palmele
biluþe pe care le dai prin nucã mãcinatã, apoi le presezi ºi le dai iar
prin nucã mãcinatã, ca sã obþii rotocoale mici ºi egale, ca ºi fursecurile
pe care le ºtii foarte bine. Aºeazã-le pe un platou pe care ai presãrat
nucã mãcinatã, pentru ca ele sã nu se poatã lipi de platou, ºi pune-i
fiecãruia câte un moþ din oricare cremã: câte o bucãþicã de fruct, un
sâmbure de nucã înmuiat în prealabil în miere de albine, trei stafide...
În acelaºi fel, poþi sã obþii fursecuri aspectuoase pe felii de fructe,
tãiate rondele, pe care aºezi câte un picuþ de cremã ºi un sâmbure de
nucã. Fãrã fricã, poþi sã faci aceste rondele din felii de banane, pe
care le rostogoleºti prin nucã mãcinatã.
RULADA
Din compoziþia de bazã a prãjiturii cu nucã, aºeazã pe un celofan
o foaie dreptunghiularã de unu sau doi centimetri. Pe o jumãtate de
foaie pe care ai obþinut-o astfel, pune crema ca ºi pe un tort, fãcutã
dintr-un pachet de unt. Ruleazã ajutându-te de celofan ºi începând cu
partea în care ai pus deja crema, împacheteazã sulul obþinut în celofan
ºi pune pentru câteva ore la frigider. Când o serveºti, înainte de a o
aºeza pe platou, rosto-
goleºte-o prin nucã mã-
cinatã sau nucã de co-
cos, aºeazã sulul astfel
pãtruns puþin cu nucã,
tot pe un start de nucã
mãcinatã pe platou ºi îl
vei servi felii.
119
Rodia Tilianu
O CAFEA RECONFORTANTÃ
Pentru o porþie de cafea, un pahar de lapte bãtut sau pur ºi simplu
lapte pe care l-ai pus la prins (la acrit), adicã laptele proaspãt, îl laºi
într-un vas la temperatura camerei, pânã acesta îºi începe procesul
natural de fermentaþie. Adaugã o lingurã cu vârf de cafea ness, o lingurã
de miere de albine ºi mixeazã-le foarte bine. Vei obþine un pahar
delicios de dulce rapid.
ÎNGHEÞATA
Deºi temperatura la care se face îngheþata nu este cea mai
indicatã pentru congelarea calitãþii vieþii (nici nouã nu ne-ar place sã
ne punã cineva în congelator), dacã tot îþi este poftã de îngheþatã, cel
puþin sã consumi una fãcutã din produse naturale. Ia un ou, o lingurã
de smântânã, o lingurã de miere de albine, o lingurã de cacao sau
aromã de fructe. Bate albuºul spumã, freacã bine gãlbenuºul cu mierea,
smântâna ºi cacao (sau fructele), încorporeazã albuºul bãtut spumã,
pune într-un vas mai mult lat decât înalt ºi pune la congelator.
Ne oprim aici cu sectorul dulciuri, pentru cã ai deja multe puncte
de plecare, de la care imaginaþia ta te va ajuta sã prepari adevãrate
bunãtãþi în raport cu acestea. Trebuie doar sã ai curaj, pentru cã, de
data asta, nu þi se poate întâmpla sã nu creascã blatul de tort la copt...
Ar mai fi rãmas încã mici amãnunte sã le povestim, ºi chiar te
invit sã o facem!
CEAIUL
Ceaiul de plante, este bine sã-l prepari la rece, adicã sã pui de
seara, într-un vas, apã rece, florile de plante, ceaiul, sã acoperi vasul
ºi sã-l laºi pânã dimineaþa, când îl strecori ºi îl îndulceºti cu miere de
albine. Îþi recomand, ca în oricare combinaþie de ceai, sã pui ºi trei
120
Amalthea, pentru minte, suflet ºi farfurie
fructe de mãceºe, uscate sau proaspete, în funcþie de sezon. Acestea îi
vor aduce ceaiului tãu o aromã plãcut acriºoarã, iar þie, foarte multã
vitamina C.
CAFEAUA
Dacã foloseºti cafea
ness, nu o fã cu apã mai
caldã decât 30 de grade,
pentru cã peste aceastã
temperaturã, mierea de
albine îºi pierde calitãþile.
ºi bineînþeles, cã dacã îþi
place cafeaua dulce, nu o
vei îndulci cu zahãr, ci cu miere.
Dacã foloseºti cafea naturalã, o poþi pregãti ºi pe aceasta
punând-o de seara, la fel ceaiului, direct în ceaºca din care va
urma sã o bei, ºi acoperind-o cu apã cãlduþã. Dimineaþa, cafeaua cea
mai minunatã la filtru este deja pregãtitã, te aºteaptã doar sã o bei!
OUL MOALE DE DIMINEAÞÃ
Fãrã nici o prejudecatã, poþi sã consumi oul moale care-þi place
atât de mult la micul dejun, dar pregãtit astfel: pune oul întreg în pahar,
amestecã-l bine cu o furculiþã, adaugã-i o linguriþã de brânzã de vaci
ºi puþin piper ºi oul tãu este gata. Dacã la început nu vei renunþa la
pâine, atunci în loc de brânzã poþi sã-þi pui în pahar o feliuþã de pâine
fãrâmiþatã. Este deosebit de gustos, ºi într-adevãr hrãnitor.
La pâine poþi sã renunþi treptat, pânã atunci, mãnânc-o liniºtit,
ºi este bine sã preferi pâinea neagrã sau cea graham. Dar dupã ce vei
face o încercare, vei fi surprins cât de bunã este pâinea naturalã, mai
ales cã ea se preteazã ºi la sandviciuri.
121