DREPT COMERCIAL I

I. Reguli speciale în cazul încheierii contractelor la distanță între profesioniștii-

comercianți și consumatori

OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu

profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, definește
contractul la distanță ”orice contract încheiat între profesionist şi consumator în cadrul unui
sistem de vânzări sau de prestare de servicii la distanţă organizat, fără prezenţa fizică
simultană a profesionistului şi a consumatorului, cu utilizarea exclusivă a unuia sau a mai
multor mijloace de comunicare la distanţă, până la şi inclusiv în momentul în care este
încheiat contractul”.
Sunt mijloace de comunicare la distanță:
- catalogul;
- scrisoarea tipizată
- telefonul cu intervenție umană;
- telefonul fără intervenție umană (automat de aple;
- radioul;
- videofonul;
- videotextul;
- poșta electronică (e-mail);
- televiziunea (teleshopping).

Cerinţe de informare pentru contractele la distanţă şi cele în afara spaţiilor

comerciale1
Înainte ca un contract la distanţă sau în afara spaţiilor comerciale sau orice ofertă
similară să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, profesionistul trebuie să îi
furnizeze consumatorului următoarele informaţii în mod clar şi inteligibil:
a) principalele caracteristici ale produselor sau serviciilor, având în vedere mediul de
comunicare şi produsele sau serviciile în cauză;
b) identitatea profesionistului, cum ar fi denumirea sa comercială;
c) adresa poştală la care profesionistul este stabilit, precum şi, în cazul în care există, numărul
de telefon, numărul de fax şi adresa de poştă electronică ale acestuia la care poate fi efectiv
contactat, pentru a-i permite consumatorului să ia rapid legătura cu profesionistul şi să comunice
cu acesta în mod eficient şi, dacă este cazul, adresa poştală şi identitatea profesionistului în
numele căruia acţionează;
d) în cazul în care este diferită de adresa furnizată în conformitate cu lit. c), adresa poştală a
locului în care profesionistul îşi desfăşoară activitatea şi, după caz, adresa poştală a
profesionistului în numele căruia acţionează, la care consumatorul poate trimite eventualele
reclamaţii;
1
Potrivit art. 2 pct. 8 prin contract în afara spaţiilor comerciale se înțelege ”..orice contract dintre un
profesionist şi un consumator, într-una din următoarele situaţii:
a) încheiat în prezenţa fizică simultană a profesionistului şi a consumatorului, într-un loc care nu este
spaţiul comercial al profesionistului;
b) încheiat ca urmare a unei oferte din partea consumatorului în aceleaşi circumstanţe ca cele menţionate
la lit. a);
c) încheiat în spaţiile comerciale ale profesionistului sau prin orice mijloace de comunicare la distanţă,
imediat după ce consumatorul a fost abordat în mod personal şi individual, într-un loc care nu este
spaţiul comercial al profesionistului, în prezenţa fizică simultană a acestuia şi a consumatorului;
d) încheiat în cursul unei deplasări organizate de profesionist cu scopul sau efectul de a promova şi a vinde
consumatorului produse sau servicii;”
e) preţul total al produselor şi serviciilor cu toate taxele incluse sau, în cazul în care preţul nu
poate fi calculat dinainte în mod rezonabil dată fiind natura produselor sau a serviciilor,
modalitatea de calcul al preţului şi, după caz, toate costurile suplimentare de transport, de
livrare, taxele poştale sau de orice altă natură sau, în cazul în care acestea nu pot fi calculate
dinainte în mod rezonabil, menţionarea faptului că aceste costuri suplimentare ar putea fi
suportate de consumator, inclusiv perioada de valabilitate a ofertei sau a preţurilor.
În cazul serviciilor de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice ori
de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, se vor menţiona contravaloarea
planului tarifar, cu precizarea numărului de minute, a creditului sau a traficului de date inclus,
precum şi a condiţiilor de utilizare a acestora, dacă este cazul, extraopţiunile disponibile şi
contravaloarea acestora, tarifele pentru apeluri şi pentru minutele ori traficul de date
suplimentar, după caz, tariful de conectare sau instalare, cu toate taxele incluse.
În cazul unui contract pe durată nedeterminată sau al unui contract care include un
abonament, preţul total va include costurile totale pe perioada de facturare.
În cazul în care aceste contracte sunt taxate la un tarif fix, preţul total va cuprinde şi
costurile lunare totale.
În cazul în care costul total nu poate fi calculat dinainte, trebuie indicat modul în care se
calculează preţul;
f) costul de utilizare a mijloacelor de comunicare la distanţă în vederea încheierii contractului,
atunci când este calculat pe baza unui alt tarif decât tariful de bază;
g) modalităţile de plată, livrare, executare, data până la care profesionistul se angajează să
livreze produsele sau să presteze serviciile şi, după caz, procedura profesionistului de
soluţionare a reclamaţiilor;
h) în cazul în care există un drept de retragere, condiţiile, termenele şi procedurile de exercitare
a dreptului respectiv, în conformitate cu art. 11 alin. (1) 2, precum şi formularul tipizat de
retragere;
i) acolo unde este cazul, informaţia potrivit căreia consumatorul va trebui să suporte costul
aferent returnării produselor în caz de retragere şi, pentru contractele la distanţă, dacă produsele,
prin însăşi natura lor, nu pot fi, în mod normal, returnate prin poştă, costul aferent returnării
produselor;
j) în cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere după formularea unei cereri în
conformitate cu art. 7 alin. (3)3 sau cu art. 8 alin. (8)4, informaţia potrivit căreia consumatorul
este obligat să achite profesionistului costuri rezonabile, în conformitate cu art. 14 alin. (3)5;
k) în cazul în care dreptul de retragere nu este prevăzut, informaţia conform căreia consumatorul
nu va beneficia de un drept de retragere sau, după caz, circumstanţele în care consumatorul îşi
pierde dreptul de retragere;
2
Art. 11 alin.”(1) Înainte de expirarea perioadei de retragere, consumatorul informează profesionistul cu privire
la decizia sa de retragere din contract. În acest scop, consumatorul poate alege una dintre următoarele variante:
a) de a folosi modelul de formular de retragere prevăzut în partea B din anexa la Ordonanță;
b) de a face orice altă declaraţie neechivocă în care îşi exprimă decizia de retragere din contract”.
3
Art. 7 alin. (3) ”În cazul în care consumatorul doreşte ca prestarea unor servicii sau furnizarea de apă, gaze
naturale, energie electrică, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate fixă,
sau de energie termică să înceapă în timpul perioadei de retragere de 14 zile, profesionistul solicită
consumatorului să formuleze o astfel de cerere expresă pe un suport durabil.”
4
Art. 8 alin.(8) ”În cazul în care consumatorul doreşte ca prestarea unor servicii sau furnizarea de apă, gaze
naturale, energie electrică, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat ori cantitate fixă,
sau de energie termică să înceapă în timpul perioadei de retragere de 14 zile, profesionistul solicită
consumatorului să facă o cerere expresă în acest sens”.
5
Art. 14 alin.(3) ”Consumatorul este responsabil doar în ceea ce priveşte diminuarea valorii produselor rezultată
din manipularea acestora, diferit de ceea ce este necesar pentru determinarea naturii, caracteristicilor şi
funcţionării produselor. Diminuarea valorii produselor nu trebuie să fie descurajantă pentru consumator în a-şi
exercita dreptul de retragere. Indiferent de situaţie, consumatorul nu este responsabil pentru diminuarea valorii
produselor în cazul în care profesionistul a omis să îl informeze cu privire la dreptul de retragere”.
l) o menţiune referitoare la existenţa unei garanţii legale privind conformitatea produselor;
m) acolo unde este cazul, existenţa şi condiţiile de asistenţă după vânzare acordată
consumatorului, serviciile prestate după vânzare şi garanţiile comerciale;
n) existenţa codurilor de conduită relevante, astfel cum sunt definite în art. 2 lit. f) din Legea nr.
363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii
şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, cu
modificările ulterioare, şi modalitatea în care pot fi obţinute copii ale acestora, după caz;
o) durata contractului, după caz, sau, dacă contractul este încheiat pe durată nedeterminată sau
urmează să fie prelungit în mod automat, condiţiile de încetare a contractului, inclusiv
penalităţile aplicabile, dacă este cazul;
p) acolo unde este cazul, durata minimă de valabilitate a obligaţiilor care îi revin
consumatorului conform contractului;
q) acolo unde este cazul, existenţa şi condiţiile aferente avansurilor sau altor garanţii financiare
care trebuie plătite sau oferite de consumator la cererea profesionistului;
r) acolo unde este cazul, funcţionalitatea, inclusiv aplicarea unor măsuri tehnice de protecţie
pentru conţinutul digital;
s) acolo unde este cazul, orice interoperabilitate relevantă a conţinutului digital cu componentele
hardware şi software de care profesionistul are cunoştinţă sau se aşteaptă în mod rezonabil să
aibă cunoştinţă;
t) acolo unde este cazul, posibilitatea şi modalitatea de a recurge la un mecanism extrajudiciar
de depunere şi soluţionare a reclamaţiilor căruia i se supune profesionistul.
Momentul încheierii contractului este cel al primirii mesajului de confirmare de către
consumator referitor la comanda sa (art. 5).
Consumatorul beneficiază de o perioadă de 14 zile pentru a se retrage dintr-un contract
la distanţă sau dintr-un contract în afara spaţiilor comerciale, fără a fi nevoit să justifice decizia
de retragere
Perioada de retragere menţionată expiră în termen de 14 zile de la:
a) data încheierii contractului, în cazul contractelor de prestări de servicii;
b) ziua în care consumatorul sau o parte terţă, alta decât transportatorul şi care este indicată
de consumator, intră în posesia fizică a produselor, în cazul contractelor de vânzare, sau:
(i) în cazul în care consumatorul comandă printr-o singură comandă produse
multiple care vor fi livrate separat, ziua în care consumatorul sau o parte terţă,
alta decât transportatorul şi care este indicată de consumator, intră în posesia
fizică a ultimului produs;
(ii) în cazul livrării unui produs care constă din mai multe loturi sau piese, ziua în
care consumatorul sau o parte terţă, alta decât transportatorul şi care este indicată
de consumator, intră în posesia fizică a ultimului produs sau a ultimei piese;
(iii) în cazul contractelor pentru livrarea periodică de produse pe o perioadă de timp
determinată, ziua în care consumatorul sau o parte terţă, alta decât transportatorul
şi care este indicată de consumator, intră în posesia fizică a primului produs;
c) în cazul contractelor pentru furnizarea de apă, gaze naturale, energie electrică, atunci când
acestea nu prevăd vânzarea într-un volum limitat sau cantitate stabilită, de energie termică
sau de conţinuturi digitale care nu sunt livrate pe un suport material, data încheierii
contractului.
Perioada de retragere expiră la 12 luni de la sfârşitul perioadei iniţiale de retragere de 14
zile în cazul în care comerciantul nu a transmis consumatorului informațiile obligatorii legate de
posibilitatea de denunțare în 14 zile.
Profesionistul rambursează toate sumele pe care le-a primit drept plată din partea
consumatorului, inclusiv, după caz, costurile livrării, fără întârziere nejustificată şi, în orice
 caz, nu mai târziu de 14 zile de la data la care este informat de decizia de retragere din contract
a consumatorului
Profesionistul rambursează sumele folosind aceleaşi modalităţi de plată ca şi cele
folosite de consumator pentru tranzacţia iniţială, cu excepţia cazului în care consumatorul a
fost de acord cu o altă modalitate de plată şi cu condiţia de a nu cădea în sarcina
consumatorului plata de comisioane în urma rambursării.
Acesta nu este obligat să ramburseze costurile suplimentare în cazul în care
consumatorul a ales în mod explicit un alt tip de livrare decât livrarea standard oferită de
profesionist.
Cu excepţia cazului în care profesionistul s-a oferit să recupereze el însuşi produsele, în
cazul contractelor de vânzare, profesionistul poate amâna rambursarea până la data
recepţionării produselor care au făcut obiectul vânzării sau până la momentul primirii unei
dovezi din partea consumatorului conform căreia acesta a trimis produsele către profesionist,
luându-se în considerare data cea mai apropiată.
În ce privește obligaţiile consumatorului, cu excepţia cazului în care profesionistul s-a
oferit să recupereze el însuşi produsele, consumatorul returnează produsele sau le înmânează
profesionistului sau unei persoane autorizate de profesionist să recepţioneze produsele, fără
întârziere nejustificată şi în decurs de cel mult 14 zile de la data la care acesta a comunicat
profesionistului decizia sa de retragere din contract.
Termenul este respectat dacă produsele sunt trimise înapoi de consumator înainte de
expirarea perioadei de 14 zile.
Consumatorul suportă doar costurile directe legate de returnarea produselor, cu excepţia
cazului în care profesionistul acceptă să suporte acele costuri sau în care profesionistul nu a
informat consumatorul că aceste costuri trebuie suportate de consumator.
Pentru contractele în afara spaţiilor comerciale, în cazul cărora produsele au fost livrate
la domiciliul consumatorului la momentul încheierii contractului, profesionistul preia
produsele pe cheltuiala sa dacă produsele, prin natura lor, nu pot fi returnate în mod normal
prin poştă.
Consumatorul este responsabil doar în ceea ce priveşte diminuarea valorii produselor
rezultată din manipularea acestora, diferit de ceea ce este necesar pentru determinarea naturii,
caracteristicilor şi funcţionării produselor.
Diminuarea valorii produselor nu trebuie să fie descurajantă pentru consumator în a-şi
exercita dreptul de retragere. Indiferent de situaţie, consumatorul nu este responsabil pentru
diminuarea valorii produselor în cazul în care profesionistul a omis să îl informeze cu privire la
dreptul de retragere.

II. Consecinţele întârzierii în executarea obligaţiei contractate

A. Dreptul la dobânda comercială în caz de neexecutare a contractului la scadenţă

Prin dobândă se înţelege suma în bani calculată conform legii şi datorată de debitor ca
echivalent al lipsei de folosinţă a capitalului.
Dacă prestaţia constă într-o sumă de bani, daunele sunt prezumate şi sunt exprimate sub
forma dobânzii aferente sumelor neachitate.
Legea nr. 72 din 28 martie 2013 privind masurile pentru combaterea intarzierii in
executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre
profesionisti si intre acestia si autoritati contractante se aplică creanţelor certe, lichide şi
exigibile, constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract
încheiat între profesionişti sau între aceştia şi o autoritate contractantă, contractul având ca
obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea şi execuţia lucrărilor
publice, a clădirilor şi a lucrărilor de construcţii civile.
Nu sunt incluse în sfera de aplicare a legii:
a) creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă şi creanţele ce
fac obiectul unui mandat ad-hoc, concordat preventiv ori al unei înţelegeri încheiate ca urmare
a unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societăţi;
b) contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.
În raporturile dintre profesionişti, creanţa constând în preţul bunurilor livrate sau tariful
serviciilor prestate produce dobânzi penalizatoare în cazul în care:
a) creditorul, inclusiv subcontractaţii acestuia, şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale;
b) creditorul nu a primit suma datorată la scadenţă, cu excepţia cazului în care debitorului nu
îi este imputabilă întârzierea.
Dobânda penalizatoare curge de la scadenţă până la momentul plăţii.
Dacă termenul de plată nu a fost prevăzut în contract, dobânda penalizatoare curge de la
următoarele termene:
a) după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei altei
asemenea cereri echivalente de plată;
b) dacă data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plată este incertă sau anterioară
primirii bunurilor sau prestării serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la recepţia
mărfurilor sau prestarea serviciilor;
c) dacă legea sau contractul stabileşte o procedură de recepţie ori de verificare, permiţând
certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori cererea
echivalentă de plată la data recepţiei sau verificării ori anterior acestei date, după 30 de zile
calendaristice de la această dată.
Procedura de recepţie sau verificare nu poate depăşi 30 de zile.
Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica
dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011
privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi
pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr.
43/2012 .
Potrivit ordonanței menționate, părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata
dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la
plata unei obligaţii băneşti.
Dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen,
calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei, este denumită
dobândă remuneratorie.
Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei
respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare.
Rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a
Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin
hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.
În raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda
legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte
procentuale.
În raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea română este
aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an.
Plata anticipată a dobânzii remuneratorii se poate efectua pe cel mult 6 luni. Dobânda
astfel încasată nu este supusă restituirii, indiferent de variaţiile ulterioare.
 În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrative
(adică în raporturile dintre comercianți și dintre alți profesioniști ce defășoară activitate cu
scop lucrative), dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an.
De asemenea, în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu
scop lucrativ, rata dobânzii legale se stabileşte potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin.
(2)6, diminuat cu 20%.
În raporturile dintre profesionişti, termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile
calendaristice. Prin excepţie, părţile pot stipula în contract un termen de plată mai mare, sub
rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă.
În ce privește contractile dintre profesioniști și autoritățile contractante, acestea din urmă
execută obligaţia de plată a sumelor de bani rezultând din contractele încheiate cu profesionişti
cel târziu la:
a) 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii sau a oricărei altei cereri echivalente de
plată;
b) 30 de zile calendaristice de la data recepţiei bunurilor sau prestării serviciilor, dacă data
primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plată este incertă sau anterioară recepţiei
bunurilor sau prestării serviciilor;
c) 30 de zile calendaristice de la recepţie sau verificare, dacă prin lege sau prin contract se
stabileşte o procedură de recepţie ori de verificare pentru certificarea conformităţii mărfurilor
sau serviciilor, iar autoritatea contractantă a primit factura ori cererea echivalentă de plată la
data recepţiei sau verificării ori anterior acestei date.

B. Dreptul creditorului la încasarea dobânzii la dobânda datorată

Legea permite creditorului obligaţiei comerciale de plată a unei sume să pretindă
dobânda calculată la dobânda datorată pentru suma de bani neplătită la scadenţă.
Anatocismul sau „dobânda la dobândă” capitalizează datoriile în bani prin adăugarea
dobânzii la suma datorată la care se calculează din nou dobânda.
Dobânzile se pot capitaliza şi pot produce dobânzi în temeiul unei convenţii speciale
încheiate în acest sens, după scadenţa lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un
an, ceea ce presupune existenţa unui contract de împrumut; o convenţie specială privind
anatocismul, încheiată după data scadenţei.
Cum creditorul are dreptul la acoperirea integrală a prejudiciului, dobânzile contractuale
sau legale se pot cumula cu despăgubirile. Cu alte cuvinte, dauna efectivă sau damnum
emergens se cumulează cu beneficiul nerealizat sau lucrum cessans.
Dar dacă, debitorul întârzie în executarea obligaţiilor contractuale sau legale băneşti,
datorează fie dobânzi, fie penalităţi, fără să poată fi pretinsă cumularea acestora.

C. Punerea de drept în întârziere a debitorului (art. 1523 C.civ.)

D. Plata (art. 1469 – 1509 C.civ.)

E. Locul și data plății (începând cu art. 1494 C.civ.)

F. Imputația plății (începând cu art. 1506 C.civ.)

6
”Rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii
Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului
de administraţie al Băncii Naţionale a României.
Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte
procentuale”
 III. Faptele de concurenţă neloială

Faptele de concurenţă neloială, descrise de art. 2 alin. 2, art. 4 şi art. 5 din Legea nr.
11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, sunt:

- Denigrarea întreprinderii, produselor sau serviciilor comerciantului rival

Această faptă constă în discreditarea întreprinderii sau produsului, întrucât
comerciantul-autorcomunică sau răspândeşte afirmaţii depreciative sau comparative la adresa
sau în detrimentul unui competitor de pe piaţă în scopul favorizării interesului comerciantului
agresiv.

- Confuzia cu concurentul vătămat

Această faptă ilicită constă în crearea de similitudini cu emblema, ambalajele sau cu
alte semne de identificare ale comerciantului vătămat.

- Dezorganizarea întreprinderii rivale

Fapta ilicită prin care se urmăreşte dezorganizarea întreprinderii sau activităţii
comerciantului rival, deosebit de periculoasă, întrucât afectează funcţionarea normală internă
a întreprinderii rivalului lezat.
Modalităţile de comitere a acestei fapte, extrem de păgubitoare, pot fi: spionajul
economic, provocarea de concedieri în masă, deturnarea clientelei, boicotul.

- Acapararea agresivă a clientelei

Fapta prin care se urmăreşte acapararea agresivă a clientelei se comite la încheierea
unor contracte comerciale prin acordarea unor avantaje sub condiţia aducerii de către
partenerul contractual a altor parteneri.
Aşa numita „vânzare cu premiu” este una dintre practicile ce evidenţiază o conduită
care afectează jocul liber al cererii şi ofertei. Într-adevăr, o astfel de practică nu este accesibilă
tuturor concurenţilor de pe piaţă, întrucât nu reflectă calităţi manageriale, metode, sau tehnici
de organizare a fondului de comerţ. Aceste operaţiuni falsifică libera competiţie prin
acapararea agresivă a clientelei care va recurge la produsele, serviciile sau lucrările
comerciantului nu datorită calităţii, preţului sau altor însuşiri ale acestora, ci pentru a câştiga
premiul oferit.

- Publicitatea falsă
Publicitatea falsă este păgubitoare pentru concurenţi, clientelă şi consumatori,
deoarece prezintă activitatea şi/sau produsele într-un mod mincinos şi favorabil propriei
întreprinderi, prin exagerarea intenţionată a realizărilor ori prin ascunderea nerealizărilor,
pierderilor, defecţiunilor, cu scopul necinstit de atragere a atenţiei clienţilor, în detrimentul
altor competitori.
Publicitatea mincinoasă se poate realiza prin folosirea unor false denumiri de origine
sau a unor false indicaţii de provenienţă.

IV. Practici comerciale neloiale săvârșite de comercianți în raport cu consumatorii

Consumatorii europeni sunt protejaţi împotriva practicilor comerciale neloiale,

indiferent dacă acestea sunt înşelătoare sau agresive prin dispozițiile Directivei 2005/29/CE a
 Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale
neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a
Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale
Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al
Parlamentului European şi al Consiliului (Directiva privind practicile comerciale neloiale).
Sub acest aspect, U.E. asigură acelaşi grad de protecţie tuturor consumatorilor,
indiferent de locul de achiziţionare sau de vânzare din UE.
La nivelul legislației europene se consideră că o practică comercială este neloială în
cazul în care:
este - este contrară cerințelor diligenței profesionale
și
- denaturează sau poate denatura semnificativ comportamentul economic cu privire la un
produs al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia îi este adresat sau al membrului
mediu al unui grup în cazul în care o practică comercială este orientată către un grup
particular de consumatori.

Practicile comerciale neloiale pe care comercianții le săvârșesc față de consumatori,

pot fi clasificate în:
- practici comerciale înșelătoare
- practici comerciale agresive
- practici comerciale abuzive

A. Practicile înşelătoare
Potrivit Directivei, o practică comercială este înşelătoare în cazul în care conţine
informaţii false sau mincinoase sau dacă poate induce consumatorul mediu în eroare, chiar
dacă informaţiile oferite pot fi corecte, şi dacă poate să determine consumatorul să ia o decizie
comercială pe care nu ar fi luat-o în altă situaţie.
Printre exemplele de asemenea acţiuni se numără informaţiile false sau înşelătoare cu
privire la:
 existenţa sau natura produsului;
 principalele caracteristici ale produsului (disponibilitatea, beneficiile, riscurile,
compoziţia, originea geografică, rezultatele aşteptate în urma utilizării etc.);
 amploarea implicării comerciantului;
 preţul sau existenţa unui avantaj specific în ceea ce priveşte preţul;
 necesitatea unui serviciu sau a unei reparaţii
 natura, calitățile și drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, precum
identitatea și patrimoniul, calificările, statutul, aprobarea, afilierea sau relațiile sale și
drepturile de proprietate industrială, comercială sau intelectuală sau premiile și distincțiile
sale;
 drepturile consumatorilor, inclusiv dreptul de înlocuire sau de rambursare

Pe de altă parte, omisiunile înşelătoare apar atunci când sunt omise informaţii
semnificative de care consumatorul mediu are nevoie în contextul respectiv pentru a lua o
decizie comercială în cunoştinţă de cauză sau când aceste informaţii sunt furnizate într-o
manieră neclară, neinteligibilă, ambiguă sau nepotrivită, fapt ce determină (sau poate
determina) consumatorul respectiv să ia o decizie de cumpărare pe care nu ar fi luat-o în alte
împrejurări.

B. Practicile comerciale agresive

Deciziile comerciale ale consumatorilor trebuie să fie libere.
 Ele nu pot fi luate ca urmare a utilizării unei hărţuiri, constrângeri sau influenţe
nejustificate .
Astfel, trebuie luate în considerare mai multe elemente pentru a stabili dacă este vorba
despre o practică comercială agresivă. Printre acestea se numără:
 natura, locul şi durata practicii agresive;
 eventuala folosire de limbaj şi comportament ameninţător;
 exploatarea de către comerciant a unei circumstanţe particulare care afectează
consumatorul cu scopul de a influenţa decizia acestuia;
 eventuale condiţii necontractuale disproporţionate impuse consumatorului care doreşte
să-şi exercite drepturile contractuale (cum ar fi dreptul de a rezilia contractul sau de a
se orienta spre un alt produs sau comerciant).
Drept urmare, o practică comercială se consideră agresivă în cazul în care, analizând
faptele și ținând seama de toate caracteristicile și circumstanțele, modifică sau poate modifica
în mod semnificativ, prin hărțuire, constrângere, inclusiv prin forță fizică sau printr-o
influență nejustificată, libertatea de alegere sau conduită a consumatorului mediu și, prin
aceasta, îl determină sau îl poate determina să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat-o în
altă situație (Ex: vânzarea nesolicitată; comerciantul solicită plata pe loc sau plata ulterioară
pentru produsele pe care le furnizează dar pe care consumatorul nu le-a solicitat sau solicită
rambursarea sau păstrarea lor; comerciantul efectuează vizite personale la domiciliul
consumatorului, ignorând solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu reveni)

C. Practici comerciale abuzive

Practicile comerciale neloiale abuzive se regăsesc în Anexa I la Directiva
antemenționată.
În esență, acestea sunt:
Publicitatea-capcană – practica de a propune cumpărarea produselor la un preț declarat fără a
se menționa că există motive rezonabile pentru care comerciantul
poate considera că nu va putea furniza, el însuși sau prin
intermediul unui alt comerciant, produsele respective sau produse
echivalente la prețul declarat pentru o anumită perioadă și în
cantități rezonabile ținând seama de produsul respectiv, de
amploarea publicității și de prețul declarat (nu deține stoc suficient)
Gratuitatea fals oferită – crearea unor impresii false asupra unor oferte prin descrierea
produselor ca fiind gratuite, ca fiind bonus, discount, sau fără taxe,
deși în realitate consumatorul nu beneficiază de aceste oferte
Câștigarea de premii – practica de a afirma în cadrul unei practici comerciale organizarea
unui concurs sau posibilitatea câștigării unui premiu fără a acorda
premiile specificate sau echivalentul acestora, ori inducerea ideii că
consumatorul va dobândi un premiu, ceea ce provoacă dorința de
cumpărare, deși câștigul e condiționat de plata unei sume de bani
sau de un cost suplimentar.
Afirmațiile mincinoase – practica de a afirma în mod neîntemeiat că un produs tratează boli,
disfuncții sau malformații, ori că are proprietăți miraculoase
Reportaje publicitare anonime – practica de a folosi conținutul editorial din mass-media
pentru a promova un produs, în cazul în care comerciantul a plătit
pentru această promovare, fără a specifica acest lucru prin conținut
ori prin imagini sau sunete pe care consumatorul le poate identifica
ușor
Metoda bulgărelui de zăpadă – practica de a crea, a exploata sau a promova un sistem de
împrumut piramidal în cadrul căruia un consumator plătește o
 cotizație în schimbul posibilității de a primi o parte din sumele
provenite în special din cotizațiile pe care le vor plăti noii membri
și nu din vânzarea sau consumul produselor.

V. Natura juridică a fondului de comerț

Fondul de comerţ reprezintă o sumă de valori şi poate face obiectul contractelor de

vânzare, închiriere, donaţie, uzufruct şi ipotecă mobiliară, a căror încheiere se menţionează
obligatoriu în registrul comerţului conform art. 21 din Legea nr. 26/1990.
Faptul că fondul de comerţ poate constitui obiect al unor contracte demonstrează că
legea pune în mişcare acest bun în întregul său, în funcţie de nevoile comerciantului.
Într-adevăr, conform legii, fondul de comerţ poate fi transmis în proprietate, în
folosinţă sau în garanţie mobiliară, fiind obligatorie îndeplinirea formalităţii prin care este
adus la cunoştinţă publică titularul dreptului de proprietate şi al altor drepturi reale deţinute
asupra fondului de comerţ, întrucât acesta dobândeşte calitatea de comerciant.
În perspectivă dinamică, fondul de comerţ păstrează aptitudinea de a polariza clientela
şi de a crea noi valori în proprietatea comerciantului, rezultate din exploatarea comercială. În
acest profil, rentabilitatea activităţii comerciale depinde de abilitatea şi profesionalismul
comerciantului de a-şi forma, extinde şi conserva clientela, uzând de practicile cinstite ale
comerţului.
Nu se poate ignora că, potrivit legii, fondul de comerţ poate constitui obiect al
contractului de ipotecă mobiliară.
Aceasta înseamnă că fondul de comerţ este un bun mobil prin determinarea legii (art.
21 din Legea nr. 26/1990).
Din punct de vedere contabil, fondul de comerţ este reflectat în expresie valorică, de
regulă superioară valorilor contabile ale bunurilor şi drepturilor componente, iar exprimarea
valorică a fondului de comerţ dovedeşte că este un bun incorporal.
În concluzie, fondul de comerţ are natura juridică de bun mobil, incorporal.
Calitatea fondului de comerţ de bun mobil incorporal, face inadmisibilă acţiunea în
uzucapiune şi improprie acţiunea în revendicare atât a întregului cât şi a elementelor sale
componente.
Protecţia este asigurată prin acţiunea în concurenţă neloială.

VI. Contractul de societate (de constituire a societății comerciale)

Legea nr. 31/1990 privind societățile – art. 5 – 16 inclusiv