Am terminat, relativ mulțumit de cele aflate (multe date, citate și informație

sofisticată, pe care sigur le voi uita repejor), această carte scrisă de NN Taleb,
Lebăda Neagră.

Hmm... în unele părți am rezonat cu autorul.

Știu acum cu ce se mănâncă o astfel de lebădă, și încerc să plantez în memoria

de lucru două – trei idei noi...

Dacă ar fi totuși să (mi) ofer un citat, acesta ar fi despre trenuri:

Nu alerga după trenuri

„...Înfruntați-vă destinul. M-am obișnuit să rezist tentației de a alerga pentru a-

mi respecta orarul. Poate fi un sfat neimportant, dar s-a dovedit valabil.
Refuzând să alerg pentru a prinde trenuri am simțit adevărata valoare a
eleganței și a esteticii în comportament, o senzație a deținerii în permanență a
controlului asupra timpului, programului și vieții mele. Pierderea trenului este
dureroasă doar dacă alergi după el! În mod similar, a nu te potrivi ideii de
succes pe care alții îl așteaptă de la tine este ceva dureros doar dacă asta cauți.

Dacă faceți asta prin propria alegere, vă situați deasupra luptelor

competiționale și scării sociale, nu în afara acestora...

Aveți mai mult control asupra vieții dumneavoastră dacă decideți de unul
singur, pe baza propriilor criterii...

În termenii Lebedei Negre, asta înseamnă că vă expuneți improbabilului doar

dacă îl lăsați să vă controleze. Controlați întotdeauna ceea ce faceți
dumneavoastră; așadar, făceți-vă din aceasta un scop.”