Cum se citește o carte

Mi-am propus să scriu despre acest subiect cu mult timp în

urmă. De fapt atunci când am lansat blogul m-am gândit să fie un
fel de ghid care să recomande cărți și alte resurse creștine și desigur
propriile mele texte scrise pe diverse subiecte, însă până azi nu am
prea reușit, însă nu renunț la idee.

Dar hai să pornim la drum cu subiectul nostru. Aparent toată

lumea știe să citească o carte. Ce mare lucru… Ai luat o carte si o
citești rând cu rând până ajungi la capăt și după aceea te lauzi
prietenilor că ai citit „cartea aia”. Însă de mult timp nu se mai pune
doar problema citirii cărților, ci selectării lor, modului în care poți
să folosești cartea ca un instrument de cunoaștere. Am citit la un
moment dat o frază în care cred: „Tot ce trebuie să știi este scris
într-o carte.” Deci problema se pune ce cărți să citești și cum să
beneficiezi cât se poate de mult de pe urma citirii unei cărți. În
vremurile în care trăim, mai toți avem un sentiment ciudat al lipsei timpului. Mai mult de atât,
avem metodele alternative de informare, precum Internetul. Totuși, deși recunosc rolul și
puterea Internetului, cred că rolul cărții nu s-a diminuat. Încă mai cred în capacitatea cititului de a
dezvolta gândirea, vocabularul și inclusiv eleganța relațională.

Hai să trecem peste dezbaterea Carte versus Internet și să răspunde întrucâtva la

întrebarea din titlu.

De la început vreau să vă remarc faptul că pe acest subiect s-a scris destul de mult,
iar MORTIMER J. ADLER a scris o carte întreagă numai despre acest subiect. Cei care citiți în
limba engleză (și cei care nu citiți încă vă recomand să faceți tot ce puteți ca să reușiți acest lucru)
vă recomand linkul.
Textul meu de azi nu se bazează pe ceea ce au scris alții, însă îmi propun să revin asupra
subiectului în viitor și probabil voi face referire la ce au scris aceștia.

Dar astăzi încerc să pun pe „hârtie” propria mea metodă de a citi o carte.

În primul rând nu citiți tot ce vă pică în

mână. Citiți selectiv. Citiți cărți recomandate – de
oameni cu experiență într-un anumit domeniu în care voi
vreți să vă dezvoltați. Citiți, de exemplu, cărți
recomandate de un profesor, dar nu bibliografiile
interminabile pe care profesorii români le propun din
formalism academic. Probabil că nici ei nu au avut timpul
și nici interesul să facă o selecție riguroasă a resurselor,
însă atunci când un profesor recomandă o carte sau un
autor asupra căruia insistă, probabil că ar trebuie să te
apuci de citit. El a fost acolo unde tu vrei să ajungi, deci
mergi pe mâna lui. În același timp, plecă-ți urechea la
recomandările prietenilor sau colegilor. Colegii și prietenii nu au nici prejudecăți nici interese de
marketing atunci când îți recomandă o carte. Da, părerea lor este subiectivă, dar care părere nu
este.

În al doilea rând, citiți mai degrabă autori decât cărți. Ce vreau să spun cu asta? Am
întâlnit destul de mulți oameni care citesc cărți și se laudă cu ce carte au citit, dar dacă îi întrebi
cine a scris cartea respectivă nu-și mai aduc aminte. Un text bun este rezultatul muncii unui om
sau oameni dacă este vorba de o lucrare cu autori multipli. Acordați respect și credit autorilor. Nu
disociați un text bun de autorul lui. Eu îmi dau seama că este mai bine uneori în conversații să
dați un citat fără să menționați sursa (autorul și cartea) pentru că pari un arogant, însă atunci când
scrii nu ai voie să uiți numele autorului.
Atunci când ai ajuns la un autor bun, care ți-a plăcut, a cărui lectură te-a inspirat cu adevărat, ține
minte autorul, caută să află cât mai multe despre el. A mai scris alte lucrări? Prin ce se remarcă în
viața publică? Urmărește-i blogul dacă este un autor contemporan. Oricum, ideea este simplă…
atunci când ai dat de un autor bun ai dat de o comoară, şi probabil o carte bună te conduce la altă
carte bună a aceluiaşi autor.

Cam atât despre ce cărţi să citeşti. O să revin altădată cu alte criterii, însă pentru acum
este suficient.
Să presupunem că ai deja o carte în mână şi vrei să o citeşti. Fiecare gen literar are aspectele lui
specifice. Un roman se citeşte diferit de nonficţiune. Cărţile diferă şi în funcţie de subiect. O carte
de filozofie se citeşte în alt ritm şi în alt fel decât o carte de matematică. Tine cont de aspectele
acestea specifice ale unei cărţi.

O carte nu se citeşte în grabă. Nu faci concurs cu nimeni. Dacă faci concurs cu cineva
renunţă. Unii citesc mai repede alţii mai lent. Nu parcurgerea unei cărți contează, ci cu ce ai
rămas după ce ai citit acea carte. Soția mea citește mult mai repede decât mine, însă când
discutăm pe idei din carte de multe ori mă întreabă: „Scria asta în carte.” Deci, nu e important să
citești 10 cărți pe an sau să citești cinci cărți odată. E important să te dezvolți citind cărți. Mai
mult, nu citiți doar să vă relaxați, citiți ca să învățați, să fiți inspirați, să fiți provocați.
Practica cititului este una dintre alele lucruri la care nu ar trebuie să renunți niciodată. Cititul este
ca o gimnastică a minții. Fără să exagerez, eu cred că omul care citește are un chim mai frumos, o
privire mai profundă, o îmbătrânire mai lentă, o sănătate mai bună. Eu cred că lectura șlefuiește
trupul. Dacă nu mă credeți, faceți o plimbare în parcul central al orașului vostru și uitați-vă la
bătrâneii aceia care se plimbă sau joacă șah sau pur si simplu stau de vorbă. Veți recunoaște de la
distanță un om care a lucrat cu cărțile și cu cuvântul.

Nu merită să citești o carte bună dacă nu este a ta. Am exagerat un pic prin formularea
aceasta, însă cred că o carte bună trebuie să o cumperi. Desigur, nu poți să cumperi toate cărțile,
de fapt nici nu ai acces la multe dintre ele, însă atunci când ai găsit o carte bună și poți să o
cumperi, preferă să fie a ta decât să o împrumuți. Cărțile bune se citesc de două ori. Dacă o carte
este „de unică folosință”, nu merită să dai banii pe ea. Dar dacă îți este recomandată sau ai mai
citit ceva de acel autor, merită să o cumperi pentru a putea să citești cartea aceea cu toată
libertatea. Aici mai trebuie să fac o avertizare: Nu cumpărați cărți pe care nu le citiți, numai
pentru că titlul promite sau vă cunoașteți autorul, și doar să vă umpleți biblioteca, ci cumpărați
numai acele cărți pentru care vă luați angajamentul că le veți citi. Nu dați banii degeaba (sau
probabil veți prefera să le dați cadou prietenilor la zilele lor de naștere). Eu cred că nu ar trebui să
ai mai mult de cinci cărți în așteptare… să fie citite. O carte bună devine o resursă la care  revii,
din nou și din nou. Dacă este cartea ta, o ai tot timpul la îndemână. Mai mult de atât poți
face adnotări pe margine, iar adnotările și sublinierea textului te ajută la cea de-a doua citire a
textului.
 Atunci când ai cartea în mână, înainte de a porni
la drum cu cititul trebuie să poți cântări cartea aceea dintr-
o privire sau trebuie să ai răspuns la câteva întrebări
(câteva priviri) care îşi iau mai puţin de un minut. Ce poţi
afla despre o carte în mai puţin de un minut?

Prima privire ar trebui să fie asupra cărţii ca

atare.
Astfel afli: Titlul, subtitlul, autorul (autorii), preţul (ce îţi
spune preţul despre carte?) Numărul de pagini. Grafica
este atractivă? Editura (ce ştii despre editură).

De pe coperta spate poţi afla de obicei, date despre autor, câteva referinţe, câte ceva
despre carte, o scurtă prezentare, un citat sau ideea principală. deși aceste lucruri au scop de
marketing, totuși ele îți pot oferi o imagine destul de bună pentru început.

A doua privire ar trebui să fie la pagina de titlu. Cine mai apare pe pagina de titlu?
Poate un traducător. Un editor. S-ar putea ca acel text să fie rezultatul modelat al traducătorului şi
editorului. Anul apariției. Când este scrisă? Este o carte contemporană sau o carte clasică?

O a treia privire se aruncă peste spatele paginii de titlu –

De aici afli datele tehnice ale cărții. Dacă este o traducere aici găsești când și cu ce titlu a apărut
în original. Are mai multe ediții? Mai multe ediții ale unei cărți vorbește despre valoarea cărții și
despre faptul că a fost solicitată de public.

Următoarea privire trebuie aruncată asupra cuprinsului. Are cartea un cuprins? Îți poți
face deja o privire de ansamblu asupra cărții. Câte capitole are? Sunt capitole scurte sau lungi?
Au legătură între ele? Sunt mai multe secțiuni? Sunt o colecție de eseuri? Care este structura
cărții?
Conținutul este previzibil sau nu. Îți spune titlul capitolului ceva despre conținut? Ai
putea să redai ideea principală a cărţii? Dacă reuşeşti asta, eşti un cititor mai bun decât 70% din
oameni.
Următoare privire ar trebui să fie asupra Prefaţei sau Introducerii. Cine scrie prefaţa? Ce
se spune în prefaţă? Care sunt așteptările pe care ți le creează? Care sunt promisiunile autorului?
Care sunt așteptările lui? Poți să își faci deja o idee despre relevanța lucrării, despre felul în care a
fost primită de public sau comunitatea științifică a domeniului respectiv. Uneori este bine să
citești Prefața chiar înainte de a te uita peste cuprins. Prefaţa ar trebuie să te ajute să citeşti mai
bine cartea. Poate sunt acolo nişte sugestii pe care le-ai putea aplica. Observați că vorbesc aici şi
despre atitudinea cu care poţi aborda o carte. Nu te apropia cu aroganţă de o carte. Nici dacă eşti
autor de cărţi nu ai dreptul să dispreţuieşti munca altui autor, mai ales când nu ai citit acea carte,
chiar dacă ai scris pe acelaşi subiect. Şi apoi „modestia academică”, după cum spune Umberto
Eco, s-ar putea să îşi aducă beneficii destul de mari. Un profesor de al meu spunea: „Românii de
nu se citesc unii pe alţii, decât ca să vadă ce au mai scris americanii.” Eu cred că nu că vei cădea
în ochii nimănui, ba dimpotrivă, atunci când vei fi generos şi veri recomanda textele scrise de un
autor român.

După prefaţă urmează răsfoirea cărţii. Observaţi câte informaţii poţi afla fără ca să citeşti
măcar un rând din carte. Răsfoirea cărţii te ajută să îşi faci o ideea despre grafică, tehnoredactare,
lizibilitate, delimitarea paragrafelor, evidenţierea ideilor. Toate aceste lucruri poţi să le faci în mai
puţin de un minut.
Am ajuns la momentul în care vrei să te apuci de citit. O să dezvolt altădată aceste
chestiuni, însă mai adaug doar că ar trebui să citești cu un creion în mână și fără milă ar trebui să
subliniezi și să adnotezi cartea. După ce ai citit cartea sau în timpul citirii, după ce ai terminat un
capitol notează citate, idei, orice lucru despre care crezi că îţi poate fi de folos. Altfel spus, adună
grâul. O observație aici: trebuie să faci diferenţa dintre ceea ce spune autorul şi notiţele tale pe
marginea cărţii. Chiar dacă ţi se pare că sunt idei pe care le știi de o viaţă, totuşi a fost cineva care
le-a formulat înaintea ta. Respectă lucrul acesta. Nu are rost să plagiezi. De mare ajutor ar fi să
scrii tu însuţi un text (poate o recenzie) care are ca sursă cartea pe care ai citit-o. De ce nu un post
pe blogul tău care să recomande o carte şi să inspire cu un gând, o idee, un citat.