BONUS - Matematica Distractiva PDF

MATEMATICĂ DISTRACTIVĂ
http://www.pentru-copii.com
"O camera fara carti este un trup fara suflet"

Pythagoras
BONUS – Matematică Distractivă 1

CONTINUT
1. AJUTA-TI COPILUL SA INVETE MATEMATICA ....................................3
2. Matematica Distractiva – exercitii ..........................................................5
3. MATEMATICA PENTRU ACASA ..........................................................25
4. Pagini de istorie .....................................................................................36

AJUTA-TI COPILUL SA INVETE MATEMATICA
Cum pot ajuta copilul meu sa invete mai usor matematica?
- Este bine cand copiii pun intrebari pentru ca intrebarile sunt cea
mai buna modalitate de a invata.
- Copiii au doua resurse minunate care ii ajuta sa invete:

imaginatia si curiozitatea.
- Ca parinti, noi trebuie sa stimulam permanent curiozitatea si

imaginatia copilului.
- Lucrand impreuna vei arata copilului, ca invatatul este amuzant

si il vei incuraja sa studieze singur.
- Folosim matematica la cumparaturi, tinand scorul unui

eveniment sportiv, la impachetarea unui cadou, la programarea
unui cuptor cu microunde... etc.
- Este foarte important sa ajungem la un rezultat corect, dar nu

rezultatul gresit poate fi de asemenea de folos, pentru ca ne
arata ce anume nu a inteles copilul.
- De multe ori un rezultat gresit provine din faptul ca, copilul nu a

inteles intrebarea care i-a fost adresata.
- Dacă a greşit. întreaba-l pe copil cum a rezolvat problema.

Raspunsul lui te poate ajuta sa descoperi unde a gresit. Poate
ca vei afla ceva ce l-ar putea ajuta si pe profesor si il poti
anunta cum iti poate ajuta copilul.
- Ajuta-l sa efectueze calculele mental, folosind numere mici la

inceput pana cand copilul isi dezvolta abilitatile de a efectua
rapid calcule. Folositi intrebari de genul: „Daca am 4 pahare si
am nevoie de 7, cate trebuie sa mai iau?”.

- Incurajeaza-ti copilul sa estimeze raspunsul
- De exemplu la o adunare de genul 18+29 putem obtine un

raspuns apropiat daca aproximam pe 18 cu 20 si pe 29 cu 30.
astfel vom avea un rezultat: aproximativ 50.
- Lasa-l pe copil sa foloseasca strategiile proprii. Nu toata lumea

foloseste aceleasi metode de rezolvare, de aceea nu trebuie
sa-i impui copilului sa gandeasca cum gandesti tu. Cel mai
important lucru este ca el sa ajunga la un rezultat corect.

Matematica Distractiva
Nespecialistii afirma ca matematica este o stiinta "uscata", iar
matematicienii sunt, de regula, oameni ursuzi, seriosi si fara simtul
umorului. Prin prezenta pagina va aducem o serie de contraexemple
si va amintim ca fiecare gluma contine o doza de adevar.
Distrati-va si zambiti cu pofta si gandind...
Probleme glume
Problema 1
Vom considera, convenŃional,că dacă omul nu mănâncă 7 zile (o zi –

24 de ore) sau nu doarme 7 zile, atunci el va muri. Fie un om care n-
a mancat si n-a dormit o saptamana. Ce trebuie sa faca in primul
rand la sfarsitul zilei a 7-a pentru a ramane viu: sa manance sau sa
doarma?
(Deşi problema poartă un caracter glumeŃ, ea are o soluŃie strictă şi

unică).
SoluŃia Problemei 1
Omul nu poate simultan sa si doarma sa si manance. Deci omul,

trebuie sa faca exact ceea ce facea si in urma cu o saptamana! A
dormit sau a mancat
Problema 2
Au fost adunate împreună 7 stoguleŃe de fân şi încă 11 stoguleŃe.

Câte stoguleŃe de fân s-au obŃinut?

S-a obŃinut un stog mare.
Problema 3
Fiecare din cele 5 bile trebuie mutata numai cu un pătrăŃel, ca în

rezultat în fiecare rând, coloană şi diagonala să se afle numai o bilă.
Problema 4
GândiŃi-vă la un număr şi scrieŃi-l. ÎnmulŃiŃi acest număr cu 2 şi

adunaŃi-l cu1. Apoi înmulŃiti-l cu 5 şi scădetii 5. ImpărŃiŃi numărul
obŃinut cu 10. Rezultatul scrieŃi-l lângă primul număr gândit. Ce aŃi
obŃinut?

Numărul gândit.
Problema 5
ÎnscrieŃi în cerculeŃele din desen numere de la 1 până la 7 astfel,

încât pe fiecare dreaptă suma numerelor să fie egală cu 15. (SoluŃia
problemei nu este unică.)
Problema 6
Pe o casă sunt patru coşuri de fum, pe casa vecină – trei, iar pe casa
următoare – două. Ce obŃinem în rezultat?
În rezultat vom primi fum.
Problema 7
Cum se zice corect: "9 şi 7 va fi 15" sau "9 plus 7 este egal cu 15" ?

9+7=16.
Problema 8
DesenaŃi acest plic fără a ridica creionul de pe hârtie (fără

întrerupere).
Problema 9
CompletaŃi pătrăŃelele din desen cu numerele 2, 4, 8, 12, 16, 18,

astfel încât suma numerelor unite de drepte să fie egală cu 30 în
toate direcŃiile. (SoluŃie problemei nu-i unică.)

Problema 10
GândiŃi-vă la un număr şi scrieŃi-l, înmulŃiŃi-l cu 5, adăugaŃii 2,

înmulŃiŃi-l cu 4 şi adăugaŃi 3. Acum înmulŃiŃi rezultatul primit cu 5 şi
adăugaŃii încă 7. ScrieŃi numărul primit. TăiaŃi ultimele două cifre. Ce
număr aŃi obŃinut?
Numărul gândit.
Problema 11
Un băiat a avut tot atâtea surori cât şi fraŃi. Dar fiecare soră a avut de
două ori mai mulŃi frati decât surori. CâŃi copii în total au fost în
familie? CâŃi băieŃi sunt şi câte fete?
7 copii: 4 băieŃi şi 3 fete.
Problema 12
Se dau urmatoarele numere: 9, 16, 23, 30, 37, 44, 51, 58, 65
acestea trebuiesc aranjate în pătratul magic, astfel incat suma
numerelor pe fiecare verticală, orizontală şi diagonală să fie aceeaşi.

Problema 13
Cum din 45 (suma, care se compune prin adăugarea numerelor de la

1 la 9) de scăzut 45, ca în rezultat se obŃină ... 45?
Problema 14
Trenul electric merge de la est spre vest. Accelerând mersul, trenul

face 60 km pe oră. În aceeaşi direcŃie, de la est spre vest, suflă
vântul, dar cu viteza 50 km pe oră. În ce direcŃie va fi dus fumul
trenului?
În nici o direcŃie. Trenul electric nu face fum.

Problema 15
Din 12 beŃişoare sunt compuse 5 pătrate. ÎnlăturaŃi 2 beŃişoare astfel,

încât să rămână numai două pătrate de dimensiuni diferite.
Problema 16
Presupunem, că globul pământesc este cuprins pe ecuator de un

cerc, care după lungime întrece ecuatorul cu 10 m. Admitem că tot
cercul este egal îndepărtat de suprafaŃa pământului. Cât de mare va
fi distanŃa între suprafaŃă şi cerc? S-ar putea, spre exemplu, să
pătrundă o muscă sub cerc?
DistanŃa între suprafaŃa pământului şi cerc va fi aproximativ 1.6 m.

Această distanŃă este suficientă, ca sub cerc să treacă chiar si un om
de statură mică.
Problema 17

Un om spune prietenului: "Eu am prins mulŃi peşti mari, dar cei mici
de două ori mai puŃin. În total am avut 16 peşti". Este oare just?
Cuvintele spuse nu sunt juste, deoarece 16 nu se împarte fără rest

prin 3.
Problema 18
CompuneŃi exemple cu răspuns 100. Se pot folosi semnele

matematice +, –, ×, / :
a) de cinci ori cu cifra 1 ;

b) de patru ori cu cifra 9 ;
c) de cinci ori cu cifra 5 .
Spre exemplu, "de cinci ori cu cifra 3" : 33×3+3/3 = 100.
a) 111–11 = 100;
b) 99+9/9 = 100;
c) 5×5×5–5×5 = 100.
Problema 19
Într-o zi toridă de vară, când văzduhul zângăneşte de gâze, pe o

pajişte mică şi verde cu aria de 3.5 hectare pasc doi cai de aceeaşi
culoare şi prăsilă, care diferă între ei numai prin faptul că, coada
unuia e legată. Pajiştea are formă de paralelogram şi un cal mănâncă
iarbă, mişcându-se pe diagonala acestuia, iar celălalt – pe laturi.
Care din aceşti cai va mânca mai multă iarbă într-o oră, dacă au

poftă de mâncare egală şi pătura vegetală a pajiştei este la fel pe
toată suprafaŃa?
Mai multă iarbă va mânca acel cal, a cărui coadă e legată: el nu va fi

sustras de la mâncare pentru ca să alunge musculiŃele.
Problema 20
Opt numere 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9 trebuiesc aranjate în pătrăŃele, astfel

încât fiecare din cele patru sume (în pătratul exterior, cel interior şi pe
diagonale) să fie egală cu 20.
Problema 21
Un morar a venit la moară. În fiecare din cele patru colŃuri ale

încăperii el a văzut trei saci de făină. Pe fiecare sac s-au aşezat trei
mâŃe, iar fiecare mâŃă a avut pe lângă dânsa trei motănaşi. Se
întreabă, câte picioare au fost la moară?

Două picioare ale morarului, deoarece mâŃele şi motănaşii au labe.
Problema 22
Cum se poate ca un sac de grâu, măcinându-l să umpli doi saci, care

au aceeaşi mărime ca şi sacul în care se află grâul?
Trebuie unul din cei doi saci goi pus înăuntrul celuilalt şi apoi umplut
cu grâu măcinat.
Problema 23
MutaŃi unul din beŃişoare astfel încât egalitatea să fie adevărată:

a)
b)
a)

b)
sau
Problema 24
Doi pe drum s-au întâlnit şi trei cuie au găsit,

Patru se vor întâlni – câte cuie vor găsi?
Cel mai probabil, că nimic nu vor găsi.
Problema 25
Zburau nişte raŃe: una înainte şi două în urmă, una în urmă şi două
înainte, una-i printre două şi trei în rând. Câte raŃe au zburat în total?
Au zburat trei raŃe, una după alta.
Problema 26
Doi săpători dezgroapă 2 m de groapă în 2 ore. CâŃi săpători în 5 ore

vor dezgropa 5 m de groapă?

Doi săpători.
Problema 27
Doi taŃi şi doi feciori au prins trei iepuri, dar fiecărui ia revenit câte un
iepure. Se întreabă, cum aşa s-a întâmplat?
Au fost bunicul, feciorul lui şi nepotul.
Problema 28
AranjaŃi numerele 1, 1, 2, 2, 3, 3, 4, 4, 5, 5, 6, 6, 7, 7, 8, 8 în
pătrăŃelele pătratului magic astfel încât suma în fiecare rând şi
coloană să fie egală cu 18.

Problema 29
De scris cu cifre numărul, compus din unsprezece mii, unsprezece

sute şi unsprezece unităŃi.
MulŃi consideră că acest număr va fi 111111.

În realitate numărul cerut va fi 12111 = 11000 + 1100 + 11.
Problema 30
Ce este aceasta: două picioare s-au aşezat pe trei, dar când au venit
patru şi au şterpelit un picior, atunci cele două au luat pe trei şi le-au
aruncat în cele patru, pentru ca patru să lase unu?
Un bucătar s-a aşezat pe un scaun , care avea 3 picioare, a venit un

câine şi a furat un picior de găină. Bucătarul a aruncat scaunul în
câine, ca el să lasă piciorul de găină.
Problema 31
Ce este aceasta: două capuri, două mâini şi şase picioare, iar în

mers numai patru?
Un călăreŃ pe un cal.

Problema 32
Cum de aflat numărul par gândit?
PropuneŃi cuiva să se gândească la un număr par, apoi să

înmulŃească acest număr cu 3, rezultatul să împartă prin 2 şi din nou
să înmulŃească cu 3. După declararea rezultatului operaŃiilor
aritmetice dumneavoastră puteŃi indica numărul gândit. Cum de făcut
acest lucru?
Pentru aflarea numărului gândit trebuie să împărŃiŃi numărul declarat

prin 9 şi apoi să înmulŃiŃi rezultatul cu 2.
Argumentare.
Fie că cineva s-a gândit la un număr par, pe care îl vom nota 2k.
Atunci în rezultatul operaŃiilor aritmetice vom primi numărul
(((2k × 3) : 2) × 3) = 9k.
ÎmpărŃind rezultatul prin 9 şi înmulŃind cel primit cu 2, vom afla

numărul gândit 2k.
Problema 33
Cum ghiciŃi două numere?
PropuneŃi cuiva să se gândească la două numere, unul dintre care să

depăşească pe celalalt cu 1 şi fiecare să fie mai mic decât 9. Apoi
rugaŃi să înmulŃească aceste numere între ele, din produs să scadă
numărul mai mic (din cele două) şi rezultatul de înmulŃit cu acest

număr mai mic. După ultima cifră declarată a rezultatului obŃinut,
dumneavoastră puteŃi ghici numerele gândite.
Pentru determinarea numerelor gandite trebuie memorat tabelul:
ultima cifră 1 2 3 4 5 6 7 8
numere 1; 8; 7; 4; 5; 6; 3; 2;
gândite 2 9 8 5 6 7 4 3
Se poate memora numai numărul mai mic din cele două în rândul al
doilea al tabelului. Dacă cifra e egală cu 1, 4, 5 sau 6 (cu aceste cifre
se termină pătratele numerelor întregi), atunci ea coincide cu număr
mai mic din cele gândite. În restul cazurilor număr mai mic, egal cu
adaosul cifrei declarate până la 10.
Argumentare.
Fie că au fost gândite numerele k şi k+1, unde 1 ≤ k ≤ 8. Atunci

produsul acestor numere este egal cu:
k (k+1) = k2 + k.
Dacă din rezultat scădem numărul k (mai mic din cele gândite), atunci
primim k2. Ridicând consecutiv numerele de la 1 până la 8 la cub,
obŃinem:
13 = 1
23 = 8
33 = 27
43 = 64
53 = 125
63 = 216
73 = 343
83 = 512.
Fiecare din cuburi se termină cu o cifră de la 1 până la 8, şi nu există

două, care se termină cu aceeaşi cifră. De aceea, dacă memorăm

tabelul cuburilor numerelor de la 1 până la 8, atunci după ultima cifră
a cubului se poate determina care număr a fost ridicat la cub.
Problema 34
Cum aflăm numărul gândit?
PropuneŃi cuiva să se gândească la un număr nu prea mare (pentru

simplitatea calculelor) şi să înmulŃească acest număr cu el însăşi. La
rezultat cereŃi să adauge numărul gândit dublat, iar apoi să aduge 1.
După rezultatul declarat dumneavoastră puteŃi să indicaŃi numărul
gândit. Cum se face aceasta?
Pentru a afla numărul gândit trebuie din cel declarat de extras

rădăcina pătratică, şi apoi de scăzut o unitate.
Argumentare.
Fie că cineva s-a gândit la un număr k. După operaŃiile propuse vom

primi:
k·k + 2·k + 1 = (k+1)2.
Numărul (k+1)2 şi va fi declarat.
Problema 35
Cum găsim cifra?
ScrieŃi pe foaie un număr, suma cifrelor se împarte prin 9, şi

întorcându-vă cu spatele, propuneŃi cuiva să înmulŃească acesta cu
orice număr. În rezultat propuneŃi să se excludă oricare cifră, în afară

de 0, şi cifrele rămase să fie permutate în orice ordine. După
declararea rezultatului operaŃiilor indicate mai sus, puteŃi spune ce
cifră a fost exclusă. Cum găsim cifra?
Cifra exclusă este cel mai mic număr natural, care trebuie adăugat la
suma cifrelor rămase, pentru a obŃine număr ce se împarte prin 9.
Dacă suma cifrelor numărului declarat deja se împarte prin 9, atunci a
fost exclusă cifra 9.
Argumentare.
Metoda de ghicire a cifrei excluse se bazează pe faptul că diferenŃa

între orice număr şi suma cifrelor lui întotdeauna se împarte prin 9.
Fie A = = 10n·an+10n-1·an-1+ ... +10·a1+a0 – numărul

natural, scris cu ajutorul a (n+1) cifre. DiferenŃa dintre acest număr şi
suma cifrelor lui este:
A – (an+an-1+ ... +a1+a0) = an(10n–1)+an-1(10n-1–1)+ ... +a1(10–1) =
deci, se imparte prin 9.
Baza metodei de ghicire.
Fie B – numărul scris de dumneavoastră, suma cifrelor căruia se

împarte prin 9. Din cele expuse rezultă, că şi numărul B se împarte
prin 9. Apoi acest număr a fost înmulŃit cu orice număr întreg şi s-a
obŃinut numărul C, care la fel se împarte prin 9. Deci, suma cifrelor lui
C se împarte prin 9. Dacă excludem o cifră m a numărului C, atunci
numărul D, obŃinut în rezultat, va avea suma cifrelor cu m mai mică,
decât suma cifrelor ale numărului C.

Deoarece în rezultatul permutării cifrelor suma lor nu se schimbă,
atunci cifra tăiată (0 nu se taie) va fi întotdeauna egală cu cel mai mic
număr natural, care trebuia adăugat la suma cifrelor rezultatului
declarat, pentru obŃinerea numărului ce se împarte prin 9.
Problema 36
A ghici cifra exclusă.
RugaŃi pe cineva să scrie un oarecare număr cu multe cifre, numai să

nu fie toate la fel. Apoi propuneŃi să facă o permutare a cifrelor
acestui număr astfel încât să obŃină un număr diferit de primul şi să-l
scrie. RugaŃi să scadă numărul mai mic (din cele două scrise) din cel
mai mare, iar în diferenŃa obŃinută de exclus orice cifră diferită de 0.
Apoi aflat suma cifrelor rămase şi spune rezultatul. După rezultat
dumneavoastră puteŃi să spuneŃi, ce cifră a fost tăiată.
Cifra tăiată este aceea, care trebuie să fie adăugată la numărul

declarat pentru a obŃine numărul cel mai apropiat ce se împarte prin
9. Dacă numărul declarat deja se împarte prin 9, atunci a fost tăiată
cifra 9.
Argumentare.
Fie numerele A şi B au aceiaşi sumă a cifrelor S. Deoarece

diferenŃele A–S şi B–S se împart prin 9 (rezolvarea problemei
precedente), rezultă că şi C=A–B=(A–S)–(B–S) se împarte prin 9.
Deci, suma cifrelor lui C se împarte prin 9. DemonstraŃia de mai
departe este echivalentă cu cea din problema precedentă.

MATEMATICA PENTRU ACASA
"Invatat este omul care nu termina niciodata de invatat"

N.Iorga
Aceasta sectiune, ofera posibilitatea folosirii

unor jocuri si activitati pentru a explora
matematica impreuna cu copilul tau, chiar si
acasa.
• Activitatile pentru gradinita si clasa 1 sunt notate cu *

• Activitatile pentru clasele 2-3 sunt notate cu #
• Activitatile pentru clasele 4-8 sunt notate cu %
De retinut!
Aceasta este o oportunitate pentru tine si copilul tau de a vorbi

matematic – aceasta inseamna a comunica despre matematica in
timp ce investigam si relatia copil-parinte.
Daca ceva este prea dificil, alegeti o activitate mai usoara sau
asteptati pana mai creste copilul.

Rezolva puzzle *
Utilizati simboluri in locul unor numere pentru a face matematica mai

amuzanta si usoara pentru cei mici.
De ce aveti nevoie:
- foaie de hartie;
- creion.
Ce trebuie sa faceti:
Alegeti niste simboluri pe care copilul le poate desena usor si
asociati-le cu numere de la 1 la 10 (de exemplu: 1 – un patrat; 2 – un
cerc; 3 – un copac; 4 – un cap de clovn, etc.). In acest fel copilul
poate invata mai rapid numerele facand asocieri cu imaginile. Daca
copilul este mai mare se pot folosi numere pana la 100 sau 1000.
Rezolvarea de probleme #
Acest joc presupune rezolvarea problemelor si intelegerea valorii

numerelor.
De ce aveti nevoie:
- carti de joc;
- goaie de hartie;
- creion.
• Supersume – Fiecare jucator va scrie

numerele de la 1 la 12 pe o foaie de hartie.
Obiectivul acestui joc este sa fi primul care
taie aceste numere de pe lista. Folositi doar
cartile de la 1 la 6 (indiferent de culoare). Fiecare jucator alege
2 carti si le aduna valorile. Jucatorul poate alege: fie sa taie de
pe lista suma numerelor, fie alte 2, 3 numere a caror suma este
obtinuta.

De exemplu: avem cartile 5 si 6 care adunate dau 11, fie taie
de pe listă numarul 11; fie numerele 5 şi 6; sau 10 şi 1; sau 2 şi
9 sau 8 şi 3; sau 1, 2 şi 8, etc.
• FaceŃi 100 – Se scot toate cărŃile în afara de as şi cărŃile de la 1

la 6. Fiecare jucator extrage 8 cărŃi de joc din pachet şi poate
decide dacă foloseşte cartea ca multiplu de zece sau aşa cum
este.
De exemplu: dacă se extrage numarul 6 poate fi folosit ca 6 sau

ca 60. se aduna apoi valorile celor 8 carti incercandu-se sa se
ajunga la o suma cat mai apropiata de 100. de exemplu: se
extrag 1 1 2 5 3 3 4 6. Se pot folosi astfel:
30+40+10+5+6+1+3+2=97
Acest joc ajuta copilul sa vada diferite modalitati de a utiliza

numerele in diferite combinatii pentru a castiga.
Umple golurile *
Copiii adora să se joace cu măsurări şi estimari. Cutii sau pahare

goale pot oferi cea mai buna ocazie de a face comparari, estimari.
De ce aveti nevoie:
- cutii goale de diferite forme (de la iaurt, margarina, sucuri,
inghetata);
- orez, porumb, popcorn, apa;
- hartie, marker, banda de lipit;
• Umpleti diferitele cutii cu (apa, orez, porumb....) si incercati sa
stabiliti care este cea mai mare. Turnati apoi continutul in alt
recipient si discutati cu copilul daca este plin, daca este
aproape plin, pe jumatate plin.
• Pune-i copilului intrebari de genul: „Care este mai mare?”,

„Care este mai mic?”

• Puneti etichete pe fiecare si scrieti: „cel mai mare”, „cel mai
mic”, „mai mic”, „la fel”.
Intreaba-l pe copil cate recipiente sunt la fel, cate sunt mai mici, cate
sunt mari.
Jumatate plin / jumatate gol #
De ce aveti nevoie:
- cutii goale si ambalaje ca in exemplul de mai sus;
- banda de lipit;
- marker;
- cesti de masurat cu gradatii.
• Turnati apa in cutii si faceti semne cu marker-ul dupa ce a-ti
turnat o ceasca, dupa 2, dupa 3, dupa 4.
• In timp ce umpleti recipientul puneti intrebari copilului:
„Cate cesti crezi ca intra?”
„Daca intra 4 cesti si noi am pus doar o ceasca, care este
fractia carespunzatoare?” Raspunsul ar fi: 1/4
La cumparaturi #
Acest joc poate ajuta copiii sa verifice daca

au primit bine restul si sa numere banii, mai
ales daca merg singuri la magazin. Cu cat
se fac mai multe repetitii cu atat va fi mai
eficient jocul.
De ce aveti nevoie:
- diferite monede si bancnote (daca copilul este mai mic nu se
folosesc prea multi bani diferiti);

• Alegeti rolurile: cumparator sau vanzator
• Fiecare are o suma de bani pe care o stabiliti la alegere
• Cumparatorul, cumpara ceva si vanzatorul trebuie sa-i dea
restul corect (daca copilul este vanzator)
• In cazul in care tu esti vanzatorul il poti pune la incercare (dupa
ce a invatat) ii dai mai putin sau mai mult rest si vezi daca
observa.
Valoarea banilor %
De ce aveti nevoie:
- bani;
- cupoane valorice.
• Il inveti ce valoare au cupoanele
• Jocul este identic cu cel de sus, cu diferenta ca se vor folosi
cupoane.
Priveste cu atentie #
Aceasta activitate ajuta copilul sa inteleaga cum sunt grupate

obiectele in mod logic.
De ce aveti nevoie:
- ziar;
- foaie de hartie;
- foarfeca;
- lipici;

• Selectie. Arata-i copilului ca zizrul este impartit pe diferite
sectiuni si explica-i care este tema acestei sectiuni. Arata-i si ca
paginile sunt numerotate. De exemplu: pagini de informatii
generale, politica, administrativ, invatamant, sport...
• Publicitate. Adu-i copilului mai multe oferte de la diferite
magazine. Uitati-va la produse si la preturi si pune-l sa le
compare si sa afle de exemplu care magazin are cele mai
ieftine sucuri.
Cauta in ziar %
Copilul terbuie sa caute in zair informatii matematice.
De ce aveti nevoie:
- mai multe ziare.
• Sa gaseasca in ziar urmatoarele lucruri:
o un grafic
o un numar mai mare ca 10
o numerele ordinale: al 2-lea,....
o un numar intre 50 si 100
o un numar intre 100 si 999
o un triunghi
o un simbol pentru vreme
o un simbol %
o statistici sportive.
Sa faca o lista. Ii dati o oferta de la un magazin si il puneti sa faca o

lista cu tot ce ar terbui cumparat pentru o saptamana ii spuneti si
suma in care trebuie sa se incadreze. Daca costul depaseste bugetul,
discutati cu el ce trebuie sa mai eliminati de pe lista.
Vanatoarea de comori *
Casa oricui ascunde comori si copiii adora sa gaseasca lucruri

ascunse.

De ce aveti nevoie:
- nasturi
- chei mai vechi;
- scoici;
- pietre;
- capace de sticle;
- suruburi;
- orice altceva care poate fi numarat.
• Gasiti un recipient in care sa puneti comorile
• Sortati comorile
• Folositi comorile pentru a efectua operatii aritmetice. De
exemplu daca participa 3 copii si avem 17 nasturi, aflati cati
primeste fiecare.
Cantareste #
La cantar poate merge intreaga familie, poate fi chiar amuzant.

Fiecare poate incerca sa ghiceasca gramajul si copiii pot fi
entuziasmati daca sunt lasati sa cantareasca.
De ce aveti nevoie:
- cantar
• Explica-le copiiilor cum functioneaza cantarul
• Incercati sa estimati greutatea produselor inainte de a le cantari
• Pune copilului intrebari de genul:
„Cat crezi ca vor cantari cele 6 mere?”
„Un kilogram? Mai mult sau mai putin?”
„Ce crezi, cartofii vor cantari mai mult decat merele?”
Ghiceste forma *

La magazin avem ocazia sa vedem tot felul de forme si acest lucru
poate fi folositor copilului pentru ca ii putem oferi o lectie de
geometrie.
De ce aveti nevoie:
- produse de la magazin
• Inainte de a merge la magazin arata-i copilului cateva forme
geometrice
• Cand ajungeti la magazin arata-i produsele si intreaba-l ce
forma crede ca au: rotund, patrat, dreptunghi...; ce fel de
margine au: drepte, curbe,...
• Incercati sa gasiti forme mai deosebite ca: piramida, conuri.
Cutiile, conservele, sulurile de servetele de bucatarie, conurile de

inghetata, portocalele, rosiile, toate acestea sunt forme geometrice.
Recunoscand aceste forme copiii fac legatura dintre aceste si viata
reala.
Verifica #
Casieria este locul unde se foloseste intr-adevar matematica intr-un

magazin. Aici sunt adunate toate preturile si se plateste, iar uneori
primim si rest.
De ce aveti nevoie:
- produsele pe care doriti sa le cumparati
• Puneti-l pe copil sa estimeze: care ar fi totalul de plata?
• Intrebati-l cam cat ar fi restul daca ati da o suma de bani.
• Numarati restul in fata copilului sa vedeti daca este corect.

Pune deoparte *
De ce aveti nevoie:
- plasa cu cumparaturi;
- masa pe care sa efectuati sortarea
• Gasiti produsele care au aceleasi caracteristici. De exemplu:
unele sunt cutii altele sunt conserve.
• Grupati produsele cu aceleasi caracteristici
• Lasa-l pe copil sa faca aceste lucruri dupa ce-i explici care este
regula.
• Pune-l sa numere cate produse sunt intr-o grupa.
MATEMATICA LA DRUM
Se intampla uneori sa calatorim: fie ca este vorba de calatorie in

interes de serviciu, vacanta, sau chiar o vizita.
In timp ce efectuati calatoria, incurajati-va copilul sa observe:

- cladirile si numerele de pe acestea
- numerele de telefon de pe taxiuri
- datele de pe monumente
- etc
ACTIVITATI
Gradinita si clasa 1:
- Cautarea numerelor
Clasele 2 si 3:
- Placute de inmatriculare
- Total
Clasele 4 pana la 8:
- Cat de lung/cat de departe
- Ghiceste daca poti

Cautarea numerelor*
Scopul acestui joc este de a cauta numere: pe cladiri, masini,

autobuze...
De ce aveti nevoie:
- un loc de unde se poate observa
- foaia de hartie
- creion
• Scrieti toate numerele pe care le puteti observa
• Scrieti si locul unde a fost vezut numarul
Cat de lung/cat de departe? %
Uneori cand pleci la drum trebuie sa sti ce

distanta vei parcurge pentru a pune suficienta benzina sau trebuie sa
sti ora la cre vei ajunge.
De ce aveti nevoie:
- informatii despre cat de departe este destinatia.
• Intreaba-ti copilul cat de departe crede ca este. Cativa kilometri,
zeci de kilometri?
• Vorbiti despre cat timp va dura sa ajungeti acolo.
Ghiceste daca poti %
De ce ai nevoie:
- intrebari despre numere

• Lasa-l pe copil sa se gandeasca la un numar, iar tu incearca sa
ghicesti
• Pune intrebari:
De exemplu: copilul spune: „ma gandesc la un numar intre 1 si
100”
parintele: Este cumva „50”?
copilul spune: „Nu, e mai mult”
parintele: „60”
copilul spune: „mai putin”
parintele: „55”
...etc
Pana se ghiceste numarul si pe urma se pot inversa rolurile.

Pagini de istorie
Pythagoras
"Fii drept in cuvant si in fapta"
Pythagoras
(ap. 580 – ap. 500 î.e.n.)
Pythagoras a avut mai mare noroc decât alŃi savanŃi ai lumii antice.
Despre el s-a păstrat o mulŃime de legende şi mituri, adevărate sau
ba. De numele lui se leagă mari descoperiri din domeniul matematicii,
şi în primul rând – teorema care poartă numele lui. Însă această
teoremă n-a fost descoperită de Pythagoras. Ea a fost cunoscută
pentru cazuri particulare în China Antică, Babilonia, Egipt. Unii
consideră, că Pythagoras a fost primul care a dat o demonstraŃie
riguroasă a acestei teoreme, alŃii nu recunosc nici meritul acesta.
Probabil însă, nu există o altă teoremă care ar avea atâtea

comparaŃii. În FranŃa şi unele regiuni ale Germaniei în evul mediu

teorema lui Pythagoras se numea "puntea măgarilor". La
matematicienii Orientului ea era cunoscută sub denumirea de
"teorema miresei". Istoria este următoare: în unele texte – "Elemente"
lui Euclides – această teoremă se numea "teorema nimfei" pentru
asemănarea desenului cu albină sau fluture, ceea ce în limba greacă
se numea "nimfa". Dar unele zeiŃe şi în general femeile tinere şi
miresele erau nutite de greci cu acelaşi cuvânt. La traducerea din
limba greacă în cea arabă însă nu s-a atras atenŃie la desen, şi
"nimfa" s-a transformat din "fluture" în "mireasă".
Se spune, desigur, fiind numai legendă, că Pythagoras, după ce a

demonstrat celebra teoremă, a mulŃumit zeii, sacrificând 100 de boi.
Dar această povestire nu seamănă adevărului, deoarece Pythagoras
a fost un vegetarian şi adversar neîmpăcat al tăierii animalelor şi
vărsării de sânge.
Pentru noi Pythagoras este un matematician, iar în antichitate n-a

fost la fel. Herodot îl numeşte pe Pythagoras "învăŃătorul
înŃelepciunii", dar indică că adepŃii lui nu înmormântau morŃii în
îmbrăcămintele de lână. Această seamănă mai mult cu religia, decât
cu matematica.
Pentru contemporanii săi Pythagoras a fost în primul rând un profet

religios despre care spuneau, că are o coastă de aur sau apare
simultan în două localităŃi diferite. Unele texte îl prezintă ca semizeu,
aşa cum el însuşi s-ar fi imaginat: fiul lui Hermes. Pythagoras a
considerat că există trei feluri de fiinŃe – divinităŃi, oameni obişnuiŃi şi
"fiinŃe în felul lui Pythagoras". În literatură pythagorienii se
reprezentau mai mult ca vegetarieni pretenŃioşi şi superstiŃioşi, decât
ca matematicienii.
Despre viaŃa lui Pythagoras multă vreme informaŃiile au fost

contradictorii, fiind considerat când ca un personaj legendar, când ca
omul istoric.
Se ştie că s-a născut în prima perioadă a secolului al VI-lea (ap.580)

şi că ar fi trăit până la anul 500. Se zice că ar fi fost de "neam
berber", etrusc din Italia, născut pe insula Samos. Pythagoras a
cunoscut îndeaproape cultura grecească a timpului său, 22 de ani a
călătorit în Egipt (unde ar fi aflat că sufletul este nemuritor), 12 ani se

ocupa cu ştiinŃe în Mesopotamia. Probabil că, anume de la preoŃii şi
magii Babilonului a preluat misticismul numărului, care a fost
transformat de către Pythagoras în filosofie proprie. L-ar fi cunoscut
pe Zarathustra, concepŃia acestuia influenŃându-l mai ales în
expunerea viziunii despre contrarii şi rolul lor. Reîntorcându-se la
Samos, Pythagoras a înfiinŃat o şcoală, mai exact a strâns în jurul lui
oameni care îi împărtăşeau ideile, i-a organizat, practicând un
învăŃământ specific închis, cu reguli draconice, asemănător mai
degrabă unei secte.
Şcoala lui Pythagoras a devenit un "ordin" cu cicluri de iniŃiere, reguli

şi norme de comportare, în care intrarea era tot atât de dificilă ca şi
ieşirea. Erau trei reguli forte ale acestui "ordin" – ascultarea, tăcerea
şi supunerea. Să observăm, că nici un text nu vorbeşte despre
suprimarea gândirii novicelui, ci doar de supunere, tăcere şi
ascultare, iar aceasta pentru o perioadă de 2-5 ani. Abia după ce
învăŃau "lucrurile cele mai grele – tăcerea şi ascultarea" – abia atunci
unii puteau să vorbească, să întrebe şi să-şi spună părerile lor. O altă
regulă a şcolii era păstrarea secretului. Această regulă era cu mult
mai aspră decât cele dinainte. Nerespectarea ei putându-se penaliza,
în anumite cazuri, chiar cu pierderea vieŃii. Regula a avut efect
negativ, pentru că obligativitatea secretului n-a făcut din doctrină o
parte componentă a culturii în circulaŃie.
Pythagorienii se trezeau împreună cu răsăritul de soare, cântau

poeziile, acompaniind la liră, apoi făceau gimnastică, se ocupau de
teoria muzicii, filosofie, matematică, astronomie şi alte ştiinŃe. Deseori
studiile se petreceau la natură sub formă de discuŃie. Între primii
ucenici ai şcolii au fost şi femei, inclusiv şi Teano – soŃia lui
Pythagoras.
Dar ideologia aristocratică şi net antidemocratică a şcolii

pythagoriene intra în contradicŃii cu democraŃia antică, care domina în
acest timp la Samos. Părăsind insula, Pythagoras şi adepŃii săi şi-au
găsit refugiul la Crotona, unde pentru un timp au trăit în admiraŃia
oamenilor, fiind apreciaŃi pentru comportarea lor.
În pythagorism s-au format de timpuriu două orientări care nu aveau

să fie unitare, dar cu timpul, ele vor fi chiar profund divergente
"asumaticii" şi "matematicii". În prima orientare vor prevede aspectele

de ordin etic şi politic, pedagogic-educativ, iar în cea de-a doua –
cercetările din domeniul mai ales al geometriei. Filosofia lui
Pythagoras cuprinde principiile, valori ştiinŃifice propriu zise, o viziune
despre om şi educaŃia omului, ideile social-politice. Pythagorismul a
asumat numărul ca principiu, a dat unei valori ştiinŃifice semnificaŃia
universală (performanŃa repetată de atunci şi de alte sisteme
filosofice). Omagiul de număr se datorează observaŃiilor asupra
fenomenelor lumii înconjurătoare, care au fost însoŃite de speculaŃii
mistice.
Ocupându-se de armonie, pythagorienii au observat că deosebirile

calitative ale sunetelor sunt cauzate de deosebiri cantitative ale
coardelor sau flautelor. Astfel un acord armonic în sunetul a 3 coarde
se obŃine în cazul, când lungimile lor se raportă ca 3:4:6. Acelaşi
raport a fost observat şi în multe alte cazuri, de exemplu, raportul
între feŃe, vârfuri şi muchii ai unui cub este 6:8:12.
Ocupându-se de întrebarea despre acoperirea suprafeŃei plane cu

poligoane regulate de acelaşi fel, pythagorienii au aflat, că sunt
posibile numai trei cazuri de aşa acoperiri: în jurul unui punct al
planului pot fi aranjate sau 6 triunghiuri regulate, sau 4 pătrate, sau 3
hexagoane regulate.
Numerele de poligoane în aceste trei cazuri se află în raport de 6:4:3,

iar raportul numerelor de muchii ale poligoanelor este 3:4:6.
Pe baza unor observaŃii de aşa natură în şcoala lui Pythagoras a

apărut credinŃa, că toate fenomenele universului sunt supuse
numerelor întregi şi relaŃiilor între acestea. De fapt, nu atât
matematicul capătă transfigurare filosofică în pythagorism, ci
geometricul. Punctul, fiind scos din situaŃia lui de construcŃie
geometrică se transformă în număr, iar numai apoi în marea realitate
a lumii.

Pentru Pythagoras principiul lumii este număr, având punctul ca
expresia corporală a lui. Tot ceea ce este, este număr. Indiferent este
vorba de un corp oarecare, de un lucru, de o structură a universului
ori de o melodie, de suflet, de iubire, de minte, toate vin din număr şi
toate sunt numere. Număr este, deci, esenŃa lumii şi realitatea ei
actuală, originea şi cauza ei, dar nu este o "idee" sau o "abstracŃie".
Universul e rezultatul "devenirii" numărului.
Deogene Laërtios nota că, pentru pythagorieni "principiul tuturor

lucrurilor este unitatea, dar în această unitate provine doimea
nedefinită, servind ca suport material al unităŃii, care este cauza". Din
unitate şi doime, continuă Deogene Laërtios, se extrag numerele, din
numere – punctele, din puncte – liniile, din linii – figurile plane, din
figurile plane – figurile solide.
Astfel educaŃia în matematică şi prin matematică avea destinaŃia

precisă a adepŃilor pythagorismului. Cercetând numerele, şcoala lui
Pythagoras a pus începuturile teoriei numerelor. Aici însă, ca şi în
toată Grecia Antică, practica calculelor nu se considera un lucru
demn pentru şcolile filosofice, ci o chestiune zilnică a oamenilor de
rând. De aceea pythagorienii studiau numai proprietăŃile numerelor,
dar nu calculul practic.
Numărul pentru pythagorieni reprezenta o colecŃie de unităŃi, deci pot

fi numai numere întregi pozitive. UnităŃile care alcătuiesc numărul au
fost considerate indivizibile şi au fost reprezentate prin puncte, situate
în felul unor figuri geometrice regulate. În aşa fel pythagorienii au
obŃinut şiruri de numere "triunghiulare", "pătratice", "pentagonice".
Fiecare şir reprezenta în sine sumele consecutive ale unei progresii
aritmetice.
Pe desen sunt arătate numerele "triunghiulare" 1, 1+2=3, 1+2+3=6,

1+2+3+4=10; reprezentare generală a lor fiind:

.
Pe desenul precedent sunt arătate numerele "pătratice" 1, 1+3=4,

1+3+5=9; formă generală a lor:
1 + 3 + 5 + ... + (2n-1) = n2.
Numerele "pentagonice" 1, 1+4=5, 1+4+7=12, arătate pe desenul de

mai sus, au următoare reprezentare generală:
La fel, pythagorienii au evidenŃiat numerele "cubice" 1, 8, 27, ... ;

numerele "piramidale" – sumele celor "triunghiulare":
Studiind proprietăŃile numerelor, pythagorienii primii au atras atenŃie

la legile de divizibilitate. Ei le-au împărŃit pe toate în pare şi impare, în
simple şi compuse. Numerele compuse, ce se descompun în produs
de doi factori, pythagorienii le numeau "numerele plane" şi le

reprezentau sub formă de dreptunghiuri. Iar numerele compuse, ce
se descompun în produs de trei factori, – "numerele corporale", şi le
reprezentau sub formă de paralelipipede. Numerele simple, ce nu se
descompun în produs de factori, au fost numite "numere liniare".
Pythagorienii au creat învăŃătură despre numerele pare şi impare,
care din poziŃiile contemporane poate fi considerată ca teoria
devizibilităŃii prin 2.
Sunt cunoscute unele probleme teoretice cu care se ocupau

pythagorienii. Ei au studiat ecuaŃia
x2 + y2 = z2,
soluŃiile întregi ale careia încă de atunci se numesc "triplete

pythagorice", şi au aflat o infinitate de aşa triplete de forma
Pythagorienii se ocupau de problema găsirii numerelor perfecte, care

sunt egale cu suma tuturor divizorilor sale (cu excepŃia a însăşi
numărului) ca, de exemplu, 6=1+2+3 sau 28=1+2+4+7+14. Numerele
perfecte nu-s prea multe. Între numerele uniforme – numai 6, între
numere compuse din două, trei şi patru cifre numai 28, 496 şi 8128
respectiv. Toate aceste sunt pare şi au formula 2 p-1(2 p-1), unde p, 2
p
-1 sunt numere prime. Până în prezent nu se ştie nici un număr
perfect impar şi, în genere, dacă aceste există.
Două numere, care posedă proprietatea că suma divizorilor unuia să

fie egală cu suma divizorilor altuia, se numesc prietene. Se afirmă, că
Pythagoras la întrebarea cine este prietenul a răspuns: "Acela care
este alt eu, ca numerele 220 şi 284". Alte numere prietene
pythagorienii n-au ştiut.
Cu ajutorul calculatorului electronic într-o universitate din S.U.A. au

fost cercetate toate numerele până la milion. În rezultat s-a obŃinut
colecŃia din 42 de perechi de numere prietene:
220 284

1184 1210
2620 2924
5020 5564
6232 6368
ş.a.m.d.
Există şi perechi de numere prietene impare:
12285 14595
67095 87633
ş.a.
Însă formula generală pentru acestea nu este cunoscută şi până azi,

se ştie foarte puŃin şi despre proprietăŃile lor.
Magia numerelor cu fascinaŃia ei a generat speculaŃii frumoase.

Corpul este numărul 210, focul numărul 11, aierul numărul 13, apa
numărul 9. Calitatea şi culoarea ar fi exprimate cu cifra 5; 6 este
potenŃa creatoare de viaŃă; 7 semnifică inteligenŃa, lumina
primordială, principiul vieŃii, sănătatea, ciclurile sau bioritmurile; 8
(octava) semnifică dragostea, prietenia, chibzuinŃa, gândirea.
Universul este analogat cu numărul 10, iar 10 reprezintă
perfecŃiunea, echivalenŃă cu tetraktys-ul (1+2+3+4). Tetraktys-ul a
fost gândit ca "număr ce cuprinde izvorul şi rădăcina veşnic
curgătoarei naturii". Pentru a demonstra că 10 este perfecŃiunea şi că
exprimă universul, Pythagoras avea să adauge celor nouă cercuri
(cer, Soarele, Luna, Pământ, Mercuriu, Venus, Martie, Jupiter şi
Saturn) cel al zecelea – al Anti-Pământului (o invenŃie arbitrară).
O semnificaŃie aparte a avut numărul 36. El i-a impresionat pe

pythagorieni foarte mult datorită proprietăŃilor sale. Pe de o parte, el
reprezintă suma cuburilor primelor trei numere (13+23+33), pe de altă
– este suma primelor patru numere pare şi impare:
(2+4+6+8) + (1+3+5+7) = 36.

Conform părerii pythagorienilor toată lumea, a fost construită pe
primele patru numere pare şi impare, de aceea cel mai groaznic
jurământ se considera jurământul cu numărul 36.
Descoperirea faptului incomensurabilităŃii laturii şi diagonalei

pătratului a adus la prima criză. Doctrina lui Pythagoras, bazată pe
numere întregi pozitive, nu putea să accepte existenŃa altor numere.
De aceea pythagorienii au jurat cu numărul 36, că vor păstra această
descoperire în secret. S-a creat o legendă conform căreia Gippas de
la Metapont (adeptul lui Pythagoras), care a încălcat jurământul, a
fost "pedepsit de către zei" şi s-a pierdut în urma naufragiului.
Rezolvarea unei aşa probleme dificile ca construirea poligoanelor şi

poliedrelor regulate i-a impresionat foarte mult pe cei, care au găsit
soluŃia, fiind că aceste figuri se considerau "cosmice". Fiecăreia i se
atribuia denumirea unei stihii, incluse după părerea grecilor, în bazele
existenŃei: tetraedrul se chema foc, octaedrul – aer, icosaedrul – apă,
hexaedrul – pământ, dodecaedrul – univers. Din toate corpurile
geometrice cea mai perfectă a fost sfera. Pythagoras primul a ajuns
la concluzie că Pământul are formă sferică, a stabilit un foc, însă nu
Soarele, se află în centrul Universului, iar Pământul se roteşte în jurul
lui pe o circumferinŃă.
Pythagorismul admite existenŃa a zece "principii" ca unele care

germinează cosmosul: finitul şi infinitul, unul – pluritatea, repaus –
mişcare, lumină – întuneric, bun – rău ş.a. Primele fiind pozitive,
celelalte negative. Cosmosul (noŃiunea se datorează lor) este
armonie, tetraktys, perfecŃiune, ordine, măsură. Un univers generat
de număr (geometric, aritmetic), de principii polare (de limitat –
nelimitat), comportă logic şi cu necesitatea, măsura. Măsura a fost
corelată cu timpul oportun – "momentul potrivit" sau "potrivirea
favorabilă".
Un loc important în doctrina pythagorismului a fost acordat sufletului

şi, fireşte, comportării omului. "Pythagoras, – informează Diogene
Laërtios, – mai spune că sufletul omului se împarte în trei: raŃiune
(nous), minte (phrenes) şi pasiune (thymos)". Sufletul este o
existenŃă în trei, o armonie a funcŃiilor sale, o triadă, cum se vede,
complexă. Sufletul este nemuritor prin minte, elelalte două (raŃiune şi

pasiune) fiind comune omului şi animalului. A fost adept frecvent al
metempsihozei: sufletul călătoreşte după moartea omului, trece prin
alte fiinŃe, plante, etc, până să revină în om, aceasta Ńinând, cumva,
de practicile sale pământeşti. Conservând tradiŃia şi chiar
amplificându-i dimensiunea religioasă, pythagorienii au văzut sufletul
peste tot, părându-li-se chiar, că tot văzduhul este plin de suflete,
care trimit oamenilor visele, semnele de boală şi sănătate.
În "regulile" educaŃiei fundamentate pe ideea despre suflet, intrau ca

obligatorii: respectul zeului, respectul părinŃilor, cultivarea prieteniei, a
curajului, supunerea faŃă de vârstnic şi superior. Au conceput un
sistem diferenŃial al educaŃiei, luând în consideraŃie vârsta: copiii să
înveŃe literele şi alte discipline; tinerii să deprindă rânduiala şi legile
cetăŃii, datine, bărbaŃii să se consacre treburilor practice şi slujbelor
cetăŃeneşti; bătrânii să cugete cum ar fi mai bine, să Ńină sfat şi să
judece. Au dispreŃuit disproporŃia, dezordinea, anarhia.
Pythagorismul, astfel, este un aliaj intre ştiinŃific şi magic, raŃional şi

mistic.
Însă ideologia, pusă în baza activităŃii pythagorienilor, îi atrage după

sine în pierire. Majoritatea adepŃilor doctrinei au fost reprezentanŃi ai
aristocraŃiei, în mâinile căreia era concentrată guvernarea în Crotona.
Astfel ordinul a avut o influenŃă mare în viaŃa politică, servind
intereselor aristocraŃiei, pe când în Atena şi alte colonii greceşti s-a
instaurat guvernare democratică. Cu timpul tendinŃele democratice au
început să predomine şi în Crotona. Pythagorienii au stârnit într-atât
furia crotonaŃilor, încât aceştea au dat foc cluburilor pythagorice şi
"au ars de vii" cei adunaŃi într-o locuinŃă. Rămas viu, Pythagoras de
la Crotona s-a retras în Metapont, unde fiind bătrân de optzeci de ani,
a decăzut într-o ciocnire cu adversarii săi. Nu i-a ajutat lui nici
experienŃa bogată a luptei de pumn, primul campion olimpic în care el
a fost cândva.
S-a sfârşit viaŃa lui Pythagoras. Nu însă şi pythagorismul. Metafizica,

ştiinŃa şi viziunea despre educaŃie au constituit motivele reale ale
durabilităŃii lui şi influenŃei exercitate atât în ştiinŃă, cât şi în
metafizică.

Cu numele lui Pythagoras a fost numit un crater de pe partea vizibilă
a Lunii.

Joseph Louis Lagrange
(25.01.1736 – 10.04.1813)
"Lagrange – piramida grandioasă a ştiinŃelor matematice". Astfel

Napoléon Bonaparte l-a apreciat pe cel mai mare şi cel mai modest,
după părerea lui, matematician al sec. XVIII Joseph Louis Lagrange,
pe care el l-a făcut senator, conte al imperiului şi cavaler al ordinului
Legiunii de Onoare.
Tatăl lui Lagrange, fiind un timp vistiernic militar al Sardiniei, a fost

căsătorit cu unica fiică a unui medic bogat din Cambiano, localtate
situată nu departe de Torino (Italia), şi a avut cu ea 11 copii. Dar
numai Joseph Louis, cel mai mic dintre toŃi, n-a murit fiind prunc.
Tatăl lui a fost un om avut şi de afaceri. De aceea, când Lagrange a
fost gata să intre în dreptul de moştenitor unic, el n-a avut ce să
moştenească. Mai târziu Lagrange îşi amintea despre aceasta, ca
despre una din întâmplările cele mai fericite: "Dacă eu aş fi moştenit
o avere, atunci, probabil, n-aş fi legat soarta mea cu matematica".
Primele interese şcolare ale lui Lagrange au fost concentrate asupra

limbilor vechi. Studiindu-le, el devreme a făcut cunoştinŃă cu operele
lui Euclides şi Arhimede. Însă acestea nu l-au impresionat foarte
mult. Mai târziu în mîinile tânărului Lagrange a nimerit lucrarea lui E.

Halley (prietenul lui Newton) despre avantajele metodelor analitice
asupra metodelor geometrice ale grecilor antici. Inima lui a fost
cucerită. Într-un timp foarte scurt el de sinestătător a studiat totul, ce
a fost făcut la acel moment în analiză şi, având 16 ani, a început
predarea matematicii la Şcoala de Artilerie din Torino. Astfel s-a
început activitatea lui, una din cele mai strălucite în istoria
matematicii.
Lagrange a fost analitic, şi nu geometru. Prelucrarea lui analitică a

mecanicii se caracterizează prin ruperea totală cu tradiŃia grecilor
antici. Newton, contemporanii şi succesorii lui, permanent utilizau
desene tehnice, ca un ajutor în studierea problemelor mecanicii.
Această trăsătură a gândirii lui s-a evidenŃiat clar în "Mécanique
Analytique", concepută de Lagrange încă în vârsta de 19 ani la
Torino, dar editată la Paris numai în 1788, când el a avut 52 de ani.
"Nu veŃi găsi desene tehnice în cartea aceasta", – scria el în prefaŃă.
Lagrange, preferând metoda analitică, a arătat că rezultatele mult mai
puternice pot fi obŃinute dacă metode analitice generale se aplică de
la bun început.
La Torino tânărul profesor citeşte lecŃii la studenŃi, majoritatea cărora

erau mai în vârstă decât el. În curând, cu cei mai capabili dintre
aceştea el a organizat o societate ştiinŃifică, care cu timpul s-a
transformat în Academia de ŞtiinŃe din Torino. Primul volum de lucrări
al Academiei "Actes de la société privée de Turin" a apărut în 1759
când Lagrange a avut 23 de ani. El însuşi a prezentat aici articolul
despre valorile maxime şi minime la calculul variaŃional. Anume cu
ajutorul acestui calcul Lagrange a unificat mecanica şi, cum a spus
Hamilton, a creat "o poemă ştiinŃifică în felul său".
În acelaşi volum Lagrange face un mare pas înainte: el aplică analiza

în teoria probabilităŃilor, esenŃial se avansează mai departe de
Newton în teoria matematică a sunetului. La vârsta de 23 de ani
Lagrange a fost recunoscut ca egal marilor matematicieni ai secolului
– Euler şi Bernoulli.
Euler întotdeauna preŃuia mărinimos lucrările altor savanŃi. Când

Lagrange avea 19 ani i-a expediat lui Euler unele din lucrările sale,
vestitul matematician îndată le-a recunoscut valoarea lor şi l-a
încurajat pe tânărul savant. Peste 4 ani Lagrange i-a comunicat lui

Euler metoda adevărată de rezolvare a problemelor izoperimetrice de
calcul variaŃional, care în decurs de mulŃi ani nu se rezolvau prin
metodele semigeometrice ale lui Euler. Euler i-a dat lui Lagrange
posibilitate să le publice primul – "ca să nu vă lipsesc pe
dumneavoastră de nici o particulă a gloriei, pe care o meritaŃi".
În pofida vârstei neobişnuit de tinere a lui Lagrange – 23 de ani, Euler

a reuşit alegerea lui ca membru străin al Academiei de ŞtiinŃe din
Berlin (2 octombrie 1759). Această recunoaştere peste hotare a fost
un mare ajutor pentru Lagrange în Patrie. Euler şi d'Alembert doreau
să-l vadă pe tânărul lor prieten ca matematician la curtea din Berlin.
După tratative îndelungate aceasta s-a reuşit.
Fiind un prieten credincios şi admirator generos al lui Lagrange,

d'Alembert l-a convins să se ocupe de problemele cele mai
importante şi dificile, l-a impus chibzuit să aibă grijă de sănătate, deşi
sănătatea proprie a lui d'Alembert n-a fost viguroasă. În scrisorile
sale către d'Alembert, Lagrange răspunde scurt, că se simte minunat
şi lucrează ca un nebun. În această privinŃă activitatea lui era
asemănătoare cu cea a lui Newton. Cu vârsta, concentrarea
îndelungată asupra problemelor de primă importanŃă a atenuat
entuziasmul lui, şi deşi creierul rămânea puternic, Lagrange
manifesta o atitudine indiferentă faŃă de matematică.
Printre problemele, cu care Lagrange se ocupa până la sosirea sa la

Berlin a fost problema despre libraŃia Lunii, problema a trei corpuri.
De ce Luna e permanent întoarsă spre Pământ numai cu o parte, şi
în acelaşi timp există unele mici iregularităŃi în mişcarea ei? Pentru
rezolvarea acestei probleme în 1764 lui Lagrange la vârsta de numai
28 ani i-a fost decernat un premiu al Academiei de ŞtiinŃe din Paris.
Încurajată de acest succes strălucitor, Academia i-a propus o
problemă încă mai complicată, şi Lagrange din nou a primit premiu în
anul 1766. Aceasta a fost problema a şase corpuri, materialul pentru
care a servit sistemul lui Jupiter (Soarele, Jupiter şi 4 satelite
cunoscute către timpul acela). O rezolvare matematică completă se
află în afara posibilităŃilor noastre, dar aplicând metodele
aproximative, Lagrange s-a avansat esenŃial în explicarea
iregularităŃilor constatate.

Astfel de aplicaŃii ale teoriei lui Newton au prezentat pentru Lagrange
un interes mare de-a lungul activităŃii sale. În anul 1772 lui Lagrange
din nou i-a fost decernat premiul pentru problema a trei corpuri, iar în
1774 şi 1778 a obŃinut succese analogice pentru lucrările sale despre
mişcarea Lunii şi perturbaŃiile cometelor.
La 6 noiembrie 1766 Friedrich II, "cel mai mare rege al Europei", cum
el "modest" spunea despre sine, l-a salutat pe Lagrange în Berlin,
declarând că consideră drept o cinste să aibă la curtea sa pe "cel mai
mare matematician". Ultimele cuvinte în orice caz au fost adevărate.
În 1766 Lagrange a devenit directorul secŃiei fizico-matematice a
Academiei de ŞtiinŃe din Berlin (postul ocupat până atunci de Euler)
şi timp de 20 de ani completa memuarele acesteia cu lucrările sale
remarcabile, care urmau una după alta.
Ostilitatea înnăscută a lui Lagrange către discuŃii îl deosebea de

Euler, care se implică în toate disputele filozofice şi religioase.
Înăbuşit de argumente şi îndemnat către răspuns, Lagrange
întotdeauna spunea sincer: "Nu ştiu". Dar când erau abordate
convingerile lui, el putea să le apere, găsind entuziasm şi logică.
Curând după stabilirea în Berlin, Lagrange a invitat din Torino una

dintre rudele sale şi s-a căsătorit cu ea. Căsătoria s-a dovedit a fi
fericită. Când soŃia s-a îmbolnăvit, Lagrange, uitând de somn, a avut
grijă de ea. Când ea a murit, inima lui Lagrange a fost distrusă.
Alinarea a găsit-o în lucru: "OcupaŃiile mele s-au redus la aceea, că
eu încet şi liniştit studiez matematica".
O cercetare din această perioadă a lui Lagrange a avut valoare

importantă pentru dezvoltarea algebrei contemporane – memuar din
anul 1767 "Traité de la résolution des équations numériques de tous
les degrés" şi adăugări posterioare la aceasta. Aici au fost abordate
întrebările generale despre soluŃionarea ecuaŃiilor algebrice.
După moartea lui Friedrich II (17 august 1786), indignarea contra

străinilor şi indiferenŃa, care se anunŃă faŃă de ştiinŃă, au făcut Berlinul
un loc de trai nepotrivit pentru Lagrange, şi el a demisionat. Demisia
a fost dată cu condiŃia, că el va expedia articolele sale la Academia
de ŞtiinŃe din Berlin în decurs de câŃiva ani. Lagrange a fost de acord.
El a primit cu bucurie invitaŃia lui Louis XVI de a continua cercetările

matematice la Paris în calitate de membru al Academiei Franceze.
Venind la Paris, Lagrange a fost primit cu onoare de către familia
regală şi Academie. În Louvre a fost destinat pentru dânsul un
apartament confortabil, în care Lagrange a trăit până la revoluŃie.
La vârsta de 50 de ani Lagrange a simŃit că s-a epuizat. Locuitorii

Parisului au găsit în el un interlocutor amabil şi binevoitor, ci nu un
stăpân al gândurilor. El a pierdut gustul de matematică, iar un
exemplar de "Mécanique Analytique" a stat nedeschis pe biroul lui
timp de 2 ani. Obosind de tot, ce a fost legat de matematică,
Lagrange s-a adresat spre filozofie, evoluŃia gândirii, istoria religiei,
teoria generală a limbilor, medicină şi botanică. Fiind pasionat de
acest amestec straniu, el i-a uimit pe prietenii săi cu cunoştinŃe vaste
în domeniile, îndepărtate de matematică. El considera că în viitor
minŃile luminate ale omenirii vor manifesta cel mai mare interes spre
fizică, chimie şi ştiinŃe naturale, iar matematica o considera intrată în
perioada de descendenŃă. Spre fericirea lui, Lagrange a trăit destul
de lung, ca să vadă începutul activităŃii lui Gauss, primului în pleada
marilor matematicieni – Abel, Galois, Cauchy ş.a.
RevoluŃia a răsturnat apatia lui Lagrange. Planele grandioase ale

revoluŃionarilor de a preface omenirea şi natura omului n-au produs
impresie mare asupra lui. Iar când prietenul lui, chimistul Lavoisier, a
căzut sub ghilotină, Lagrange a exprimat indignarea sa prin cuvintele:
"A fost necesară numai o singură clipă pentru ca să cadă capul lui,
dar nu va ajunge, probabil, şi o sută de ani, ca să apară un alt cap,
asemănător acestuia". Deşi practic toată viaŃa creativă a lui Lagrange
s-a petrecut sub suspiciile persoanelor regale, simpatiile lui n-au fost
de partea adepŃilor monarhiei, dar nu aparŃineau nici revoluŃionarilor.
Însă atitudinea faŃă de Lagrange a fost îngăduitoare. Cu decretul
special lui i-a fost conferită o pensie.
În 1795, când a fost întemeiată École Normale, Lagrange a devenit

profesor de matematică a acesteia. După închiderea ei, când a fost
fondată vestita École Polytechnique (1797) Lagrange a elaborat
planul cursului matematic şi a devenit aici primul profesor. La început
el a citit lecŃii pentru studenŃii slab pregătiŃi. Dar fiind un învăŃător bun,
el a plecat departe de predarea matematicii la nivelul elementar, şi în
curând studenŃii lui însuşi au participat la dezvoltarea acesteia.
Lagrange a expus analiza fără a folosi "infiniŃi mici" ai lui Leibniz sau

definiŃia specifică a limitei lui Newton. Propria lui teorie a fost
publicată în două lucrări: "Théorie des fonctions analytiques" (1797)
şi "Leçons sur le calcul des fonctions" (1801). ImportanŃa acestor
lucrări constă în aceea, că ele au dat impuls lui Cauchy şi altor
savanŃi pentru argumentarea strictă a analizei.
Cea mai importantă activitate a lui Lagrange în perioada revoluŃiei a

fost participarea împreună cu Laplace şi Monge la perfecŃionarea
sistemului metric de măsuri. Numai datorită ironiei şi bunului simŃ al
lui Lagrange numărul 12 n-a fost ales în calitate de bază în loc de 10
al sistemului de numeraŃie.
În pofida acestei activităŃi interesante, Lagrange a fost singur şi

predispus la pierderea spiritului, dar a fost salvat de această stare
între viaŃă şi moarte la vârsta de 56 de ani de către fiica prietenului
său, astronomului Lemonnier. Ea s-a căsătorit cu dânsul şi căsnicia
lor a fost ideală. Din toate succesele, el cel mai mult preŃuia aceea,
că a găsit în viaŃă o însoŃitoare atentă şi credincioasă ca soŃia lui
tânără.
Francezii dădeau onorurile lui Lagrange. Savantul, fiind cândva

favoritul Mariei-Antoinettei, acum a devenit idolul publicului, care a
condamnat-o la moarte. Când în timpul revoluŃiei, prin decretul
Conventului a fost hotărât de a izgoni din FranŃa pe toŃi nenăscuŃi în
Ńară, pentru Lagrange în special s-a făcut o excepŃie din această
regulă. Slava lui a fost atât de mare încât ocupând Torino, Directoria
a exprimat oficial respectul faŃă de tatăl matematicianului vestit. Când
Napoléon între campaniile militare se ocupa de treburile civile, el
deseori conversa cu Lagrange pe întrebări ce Ńinea de filozofie, rolul
matematicii în stat şi exprima stima faŃă de acest interlocutor calm,
care nicicând nu dădea dovadă de dogmatism.
Sub calmitatea lui Lagrange a fost ascunsă ingeniozitatea, care

apărea pe neaşteptate. Odată el a spus: "Astronomii aceştea sunt
oameni foarte ciudaŃi, ei nu cred teoriilor până când aceste nu se
acordă cu observaŃiile lor". Nici admiraŃia sinceră a talentului lui
Newton n-a fost lipsită de adaosul ironiei: "Ce noroc a avut Newton,
că în timpul lui sistemul lumii încă rămânea nedescoperit".

Ultimul efort ştiinŃific al lui Lagrange a fost legat de modificare şi
lărgirea "Mécanique Analytique" pentru ediŃia a doua. Puterile s-au
întors către Lagrange definitiv, deşi el avea mai mult de 70 de ani.
Amintind obişnuinŃele sale, el lucra fără încetare, dar corpul lui n-a
vrut să se supună creierului. Boala lui, despre care ştia că va aduce
la moarte, nu strica liniştea netulburată a lui. Toată viaŃa Lagrange a
trăit aşa, cum le place filozofilor, cu nepăsare faŃă de soarta sa.
Lucrările lui Lagrange în matematică, astronomie şi mecanică

alcătuiesc 14 volume. În analiza matematică el a dat formula
convenabilă restului pentru serie Taylor, formula creşterilor finite şi
formula de interpolare, a introdus metoda multiplicatorilor pentru
rezolvarea problemei aflării extremelor condiŃionate.
În algebră a elaborat teoria ecuaŃiilor, a cărei generalizare este teoria

Galois, a găsit metoda de calcul aproximativ al rădăcinilor ecuaŃiei
algebrice cu ajutorul fracŃiilor continue, metoda de separare a
rădăcinilor ecuaŃiei algebrice, metoda de eliminare a variabilelor din
sistemul de ecuaŃii, dezvoltarea rădăcinilor ale ecuaŃiei în aşa numită
serie lui Lagrange. În teoria numerelor cu ajutorul fracŃiilor neregulate
el a rezolvat ecuaŃiile de ordinul doi cu două necunoscute.
În domeniul ecuaŃiilor diferenŃiale Lagrange a elaborat teoria soluŃiilor

singulare şi metoda variaŃiei constantelor. Reieşind din legile de bază
ale dinamicii, el a indicat două forme de bază ale ecuaŃiilor
diferenŃiale de mişcare a unui sistem dependent, care acum se
numesc ecuaŃiile lui Lagrange de genul întâi, şi a dedus ecuaŃiile în
coordonate generalizate – ecuaŃiile lui Lagrange de genul al doilea.
Deosebit de caracteristică pentru Lagrange, în comparaŃie cu

predecesorii şi contemporanii săi, a fost crearea unor concepŃii
teoretice largi, care legau împreună un set întreg de probleme,
afirmaŃii şi metode aparte. A fost adunat şi sistematizat un colosal
material nou, ce necesita o generalizare ulterioară. Lagrange sa
evidenŃiat printr-o "perfecŃiune a metodei analitice" (cuvintele marelui
matematician J. Fourier), o eleganŃă deosebită, un laconism şi,
simultan, o generalizare a expunerii, care au devenit distinctive
pentru şcoala matematică franceză.

Cu numele lui Lagrange a fost numit un crater de pe partea vizibilă a
Lunii.

Augustin Louis Cauchy
(21.08.1789 – 23.05.1857)
Media aritmetică a numerelor pozitive nu este mai mică decât media

geometrică a lor:
Această vestită inegalitate, care aparŃine matematicianului francez

Augustin Cauchy, a fost publicată în anul 1821. Din acele timpuri ea
se consideră tradiŃional una dintre cele mai dificile inegalităŃi
numerice. Într-un secol şi jumătate au apărut mai multe demonstraŃii
mai simple sau mai complicate ale ei. TradiŃia a fost începută însuşi
de Cauchy.
Cauchy s-a născut la Paris, din copilărie manifestând capacităŃi mari

faŃă de matematică. Primul educator şi învăŃător al lui a fost tatăl – un
latinist şi catolic înverşunat. Având 13 ani, Cauchy a intrat la Şcoala

Centrală. Apoi, absolvind cursul de ştiinŃe matematice la École
Polytechnique şi obŃinând o pregătire specială în Şcoala Podurilor şi
Drumurilor, în 1807 a fost trimis la lucrări inginereşti. Un timp el a
lucrat în calitate de inginer al căilor de comunicaŃie la Cherbourg.
Începând cu anul 1813 Cauchy se ocupă exclusiv cu ştiinŃa şi

predarea şi în 1816 devine membru al Academiei de ŞtiinŃe din Paris.
În acelaşi timp el citeşte lecŃii la École Polytechnique şi Collège de
France. În "Traité de calcul differentiel et integral" Cauchy introduce
metode mai exacte de predare a analizei. Din anul 1826 el începe
publicaŃia "Exercices mathématiques", care reprezintă revista proprie
şi conŃine lucrări ale autorului în diferite domenii ale matematicii.
În timpul revoluŃiei din iulie, fiind adept al monarhiei, el a refuzat să

depună jurământul noului guvern, n-a dorit să rămână în FranŃa, de
unde a fost izgonit regele, şi a plecat la Torino. Aici regele Sardiniei a
creat pentru Cauchy o catedră aparte de physique sublime. În anii
1830-1838 el a călătorit prin Europa. Revenind la Paris, din cauza
ostilităŃii regimului nou, Cauchy a refuzat mai multe posturi şi n-a jurat
până când lui nu i s-a fost propusă catedra "fără condiŃii". Numai în
1848 el a devenit profesor la Sorbonne.
CredinŃa religioasă şi convingerile politice ale lui au cauzat o atitudine

părtinitoare a oamenilor din partidele contrare, care l-au învinuit pe
Cauchy, printre altele, şi pentru nedesăvârşire lucrărilor sale. Dar într-
o unumită măsură anume repeziciunea, cu care el trecea de la un
obiect la altul, a dat posibilitatea pentru deschiderea căilor noi în
ştiinŃă.
Lucrările lui Cauchy se referă la diferite domenii ale matematicii. Au

fost perioade, când în fiecare săptămână el trimitea la Academia de
ŞtiinŃe din Paris câte un memuar nou. În total el a publicat mai mult
de 800 de lucrări în aşa domenii ca: aritmetica şi teoria numerelor,
algebră, analiză matematică, ecuaŃii diferenŃiale, mecanica teoretică
şi cerească, fizica matematică.
Cursurile "Cours d'analyse de l'École polytechnique" (1821),

"Résumé des leçons a l'École polytechnique donnéés sur le calcul
infinitésimal" (1823), "Leçons sur l'application du calcul infinitésimal ŕ
la géometrie" (1826-1828) au servit ca modele pentru cursurile de

mai târziu. Prima din lucrările menŃionate dă o fundamentare nouă a
analizei matematice. Aici se conŃine definiŃia riguroasă a infinitului mic
bazată pe trecerea la limită. Această definiŃie a dat posibilitatea
argumentării tuturor operaŃiilor, care se efectuează asupra infiniŃilor
mici în cursurile de calculul diferenŃial şi integral. Cauchy a dat
definiŃia continuităŃii funcŃiei, construcŃia bine organizată a teoriei
seriilor convergente, a introdus noŃiune de rază de convergenŃă.
Cercetările hidrodinamice l-au condus pe Cauchy la calculul

integralelor definite. El a dat definiŃia integralei ca limita sumelor
integrale şi demonstraŃia existenŃei integralelor de la funcŃie continuă.
Meritul mare a lui Cauchy constă în dezvoltarea bazelor teoriei

funcŃiilor de variabilă complexă, care au fost puse încă în secolul
XVIII de către Euler şi d'Alembert. El a propus reprezentarea
geometrică a variabilei complexe ca punctului, care se deplasează în
plan pe drumul de integrare; a arătat că seria de puteri
a0 + a1x + a2x2 + ... + anxn + ...
în domeniu complex are cerc de convergenŃă; a dat noŃiunea de

integrala cu limitele complexe.
În primile lucrările sale Cauchy încă nu pleacă departe de

predecesorii lui, utilizând variabila complexă în analiză ca un mijloc
ajutător, ce dă posibilitatea rezolvării unor probleme dificile a calcului
integral. În curând însă, cercetările lui şi ale altor savanŃi aduc la o
mulŃime extrem de bogată de fapte şi rezultate noi. Devine clar, că
este vorba despre existenŃa unei discipline aparte – teoriei funcŃiilor
de variabilă complexă. Pe parcursul anilor 1826-1829 Cauchy a
elaborat teoria reziduurilor şi aplicaŃiile acestei în analiză.
Argumentarea teoretică a analizei matematice, dată de către Cauchy,

a fost atât de trainică, că a păstrat valoarea sa până la ultimii ani ai
secolului XIX. Numai la sfârşitul secolului XIX a apărut necesitatea
revizuirii acestor baze şi introducerii fundamentării încă mai riguroase
a noŃiunilor, care intră în analiza matematică clasică. Aceasta a fost
făcută de către adepŃii explicării dependenŃei funcŃionale pe baza
teoriei mulŃimilor.

În teoria ecuaŃiilor diferenŃiale lui Cauchy îi aparŃin: formularea unei
din problemele de bază ale acestei teorii (problema lui Cauchy);
demonstrările teoremelor de bază de existenŃă a soluŃiilor în cazul
variabilei reale şi complexe (în ultimul caz a fost dezvoltată metoda
majoranŃilor); metoda de integrare a ecuaŃiilor cu derivate parŃiale de
ordinul întâi.
În geometrie el a generalizat teoria poliedrelor, a elaborat o nouă

metodă de cercetare a suprafeŃelor de ordinul doi, a cercetat
tangenta, a determinat regulile de aplicaŃie a analizei în geometrie, a
dedus ecuaŃia planului şi reprezentarea parametrică a dreptei în
spaŃiu.
În algebră Cauchy a dezvoltat teoria determinanŃilor, a aflat

proprietăŃile lor principale, (în particular, a demonstrat teorema de
înmulŃire), a introdus noŃiunea de "modulul" numărului complex,
numerele complexe "conjugate" ş.a., a generalizat teorema lui Sturm
pentru numere complexe.
În domeniul teoriei elasticităŃii el a dat noŃiunea de tensiune, a

determinat ecuaŃiile diferenŃiale de echilibru pentru paralelipipedul
elementar dreptunghiular, a dezvoltat noŃiunea de deformare. În
optică în mod matematic el a dezvoltat teoria lui Fresnel şi teoria
dispersiei.
CreaŃia ştiinŃifică a lui Cauchy este caracterizată de metoda "globală"

de rezolvare a problemelor puse: cunoscând rezultate pentru un
număr infinit de valori al obiectului cercetat (reprezentare grafică fiind
o curbă), el deducea proprietăŃile generale ale funcŃiei pentru orice
valoare a obiectului.
Fiind reacŃionar şi idealist, Cauchy "a demonstrat" finitudenea

numerelor şirului natural. DemonstraŃia aceasta a fost greşită, dar
terminând-o, Cauchy arată analogia între mulŃimea numerelor
naturale şi mulŃimea tuturor stelelor, care există şi au existat. De aici
rezultă, după Cauchy, finitudenea lumii. El declară: "Ceea ce putem
să spunem despre numărul stelelor, putem să spunem şi despre
numărul oamenilor, care au trăit pe Pământ, şi despre numărul
rotaŃiilor Pământului pe orbita lui, şi despre numărul stărilor, prin care
lumea a trecut în existenŃa sa. Deci, a fost primul om, a fost prima

clipă, când a apărut Pământul în spaŃiu şi s-a început lumea. Astfel
ştiinŃa ne aduce la aceiaşi, ce ne învaŃă credinŃa".
Cauchy a fost membru al AsociaŃiei Regale din Londra şi aproape a

tuturor academiilor de ştiinŃe ale lumii; a fost cavaler al ordinului
Legiunii de Onoare.

David Hilbert
(23.01.1862 – 14.02.1943)
David Hilbert a fost cu adevărat unul dintre cei mai mari

matematicieni ai timpului. Lucrările sale şi însăşi personalitatea lui
entuziasmată până în prezent au influenŃat adânc dezvoltarea
ştiinŃelor matematice. IntuiŃia sa pătrunzătoare, puterea creatoare şi
originalitatea irepetabilă a gîndirii matematice, interesele multilaterale
l-au făcut explorator în multe domenii ale matematicii. Acesta a fost
unicul într-un sens, personalitate adânc cufundată în lucrul său,
complet devotat ştiinŃei, neobosit profesor şi conducător de cel mai
înalt rang.
Autobiografia şi cronica familiară porneşte din faptul, că datorită

reuşitei combinări de gene ale lui Otto Hilbert şi soŃiei sale Maria la
23 ianuarie 1862 s-a născut un copil deosebit de talentat, pe care l-
au numit David.

Copilăria lui David Hilbert, ca şi majorităŃii copiilor din Königsberg, s-a
petrecut într-o atmosferă de admiraŃie a ideilor lui Kant, fecior
remarcabil al acestui oraş. În fiecare an la 22 aprilie, la aniversarea
naşterii marelui filozof, cavoul lui aflat lângă catedrală se deschidea
pentru public. În acele zile David o însoŃea pe mamă-sa, care era
înzestrată cu idei filozofice, pentru a omagia memoria lui Kant. Tot
mamă-sa avea să-i atragă atenŃie feciorului la constelaŃiile cereşti şi
să-l conducă în lumea numerelor interesante. Datorită tatălui
instruirea prematură a lui David avea amprenta calităŃilor prusiene a
punctualităŃii, prudenŃei, devotamentului, stăruinŃei, disciplinei şi
respectării legii.
În şcoala pegătitoare a Friedrich Collegiului Regal David a studiat

primele lecŃii necesare pentru Gimnaziul Umanitar. Aici el trebuia să
fie admis, dacă solicita de a primi specialitate, rang duhovnicesc sau
să devină profesor universitar. Aceste lecŃii includeau în sine citirea şi
scrisul în alfabetul latin şi gotic, caligrafia, părŃile vorbirii, analiza
propoziŃiilor, istorii biblice, aritmetica elementară. Gimnaziul, care a
fost ales de părinŃi pentru David se considera cel mai bun în
Königsberg – şcoala particulară cu tradiŃii vechi, înfiinŃată la începutul
secolului şaptesprezece, care l-a avut absolvent însuşi pe Kant.
Alegerea gimnaziului însă n-a fost reuşită. În Königsberg în acel timp
se acumulase un viitor de talente. Gimnaziul Alitstadt paralel îl
frecventau Max şi Willi Wien, Arnold Sommerfeld şi Hermann
Minkowski. Însă David, care frecventa Friedrich College, n-a avut
ocazia în anii de şcoală să facă cunoştinŃă nici cu unul din aceşti
băieŃi.
David din copilărie avea slabe capacităŃi de a învăŃa pe derost, dar în

Friedrich College studierea şi învăŃatul pe de rost erau lucruri
echivalente. Unul din prietenii săi spunea, că "clasele umanitare îi
provocau mai multă mâhnire decât bucurie". Nu prea repede David
asimila şi materialul nou. Dar necătând la toate greutăŃile, el niciodată
n-a rămas în urmă de colegii săi, fiindcă era foarte sârguincios şi clar
îşi dădea seama desrpe sistema prusiacă de învăŃământ. Spre
deosebire de Einstein, el a învăŃat la gimnaziu pînă la urmă,
susŃinând Abiturul (examen, după susŃinerea căruia se permitea
admiterea la universitate).

În Gimnaziul Wilhelm David se simŃea mult mai fericit. În sfârşit
învăŃătorii l-au apreciat şi-i stimulau personalitatea lui originală. După
susŃinerea exclusiv de reuşită a examenelor în scris, el fusese
eliberat de la examenele orale de absolvire. Pe partea verso a
diplomei de absolvire a gimnaziului era remarcată atitudinea şi
"interesul serios faŃă de ştiinŃă": "Ce priveşte matematica, el
întotdeauna a manifestat un interes viu şi o înŃelegere profundă: la
cel mai înalt nivel a însuşit materialul, şi-l aplică cu succes". Astfel
pentru prima dată se pomeneşte despre Hilbert ca matematician.
O fericire pentru Hilbert a fost faptul, că universitatea din oraşul său

natal, deşi îndepărtată de centrul evenimentelor din Berlin, după
tradiŃiile ştiinŃifice se considera cea mai renumită din Germania. Aici a
citit lecŃiile sale Iacobi, care pe timpurile lui Gauss era considerat
matematicianul numărul doi în Europa. Adeptului său Richelot îi
aparŃine meritul descoperirii geniului Karl Weierstrass, pe când
ultimul lucra simplu profesor în şcoală.
Când în toamna anului 1880 Hilbert a fost admis la Universitatea din

Königsberg, Weierstrass era cel mai remarcabil matematician în
Germania; Iacobi şi Richelot decedase de-acum, iar Frantz
Neumann, care a trăit pînă la o sută de ani, putea fi întânit la
şedinŃele universitare şi chiar citea şi lecŃii. În pofida dorinŃei tatălui
David s-a înscris nu la facultatea de juridică, dar la specialitatea de
matematică, ce era în cadrul facultăŃii de filozofie.
Pe parcursul primului semestru al universităŃii Hilbert a ascultat lecŃii

referitor la calculul integral, teoria determinanŃilor şi curbura
suprafeŃelor. În semestrul al doilea, urmând obiceiul de a călători prin
universităŃi, el a plecat la Universitatea din Gheideliberg, cea mai
simpatică şi romantică din universităŃile germane. Aici Hilbert a
frecventat lecŃiile lui Lazarus Fuchs, numele căruia era sinonim cu
teoria ecuaŃiilor diferenŃiale liniare. În semestrul următor Hilbert putea
să plece la Berlin, unde se afla o constelaŃie de învăŃaŃi aşa ca
Weierstrass, Kummer, Kronecker şi Helmholtz. Dar semănând tatălui
său, care era strâns legat de oraşul natal, el se întoarce la
Universitatea din Königsberg. În acel timp în Königsberg se afla un
singur profesor universitar în matematică. Acesta era Heinrich
Weber, un om foarte erudit şi talentat, adept demn al lui Iacobi şi
Richelot. La el Hilbert a ascultat cursul de teorie a numerelor, teoria

funcŃiilor şi teoria invarianŃilor, cea mai actuală teorie matematică a
timpului.
În primăvara anului 1882 Hilbert a făcut cunoştinŃă cu un tânăr de

acum recunoscut ca matematician Hermann Minkowski. În afară de o
dragoste înflăcărată faŃă de matematică, ei împărtăşeau un optimism
profund şi sigur.
Absolvind cursul universitar de opt semestre necesar pentru

obŃinerea titlului de doctor, Hibert a început să chibzuiască asupra
temelor pentru disertaŃie. Problema, propusă de Lindemann pentru
disertaŃie, consta în stabilirea proprietăŃilor invariante ale unor forme
algebrice. Problema era destul de complicată, dar nu într-atât că nu
se putea aştepta soluŃia ei. Dând dovadă de originalitate, Hilbert a
rezolvat-o printr-o metodă absolut diferită de ceea ce se aştepta.
Aceasta a fost o lucrare foarte bună. Lindemann a rămas satisfăcut.
Devenind docent, Hilbert a hotărât să citească lecŃii pe diferite teme

fără a se repeta, în aşa mod învăŃându-i nu numai pe studenŃi, dar şi
pentru perfecŃionarea sa. Numai lecŃiile de teorie a invarianŃilor au
adunat numărul de studenŃi necesar pentru obŃinerea dreptului de a
avea clasă în universitate. "Unsprezece docenŃi, care depind de cam
tot atâŃia studenŃi", – îi spunea el nemulŃumit lui Minkowski.
Deoarece în Königsberg erau puŃini studenŃi-matematicieni, Hilbert, în

afară de şedinŃele matematice, frecventa şi şedinŃele naturaliştilor.
Königsbergul era foarte bogat cu tineri apropiaŃi sufletului lui Hilbert.
Atmosfera de salon aici era foarte activă. Hilbert era un tânăr vesel
cu reputaŃia de "dansator energic" şi "atrăgător". Paralel el flirta cu
mai multe domnişoare, dar cea mai îndrăgită parteneră era Kathe
Jerosch, fiica unui comersant din Königsberg. La 12 octombrie 1892
Hilbert şi Kathe Jerosch s-au căsătorit.
La începutul anului 1893 Hilbert a dat o demonstraŃie nouă a

transcendenŃei numerelor e (prima dată demonstrată de Hermite) şi
(demonstrată de Lindemann). DemonstraŃia lui reprezenta un
progres enorm în comparaŃie cu cele iniŃiale, fiind totodată foarte
simplă şi clară. La momentul când Hilbert a început să se deprindă cu
situaŃia sa de om căsătorit şi profesor-asistent cu salariu permanent,
au venit noutăŃi plăcute. El a fost numit în funcŃie de profesor.

La 11 august 1893 la staŃiunea balneară Crantz în familia Hilbert s-a
născut primul copil pe care l-au numit Frantz. După câteva săptămâni
după naşterea feciorului Hilbert a plecat în München la adunarea
anuală a SocietăŃii Germane a Matematicienilor, care avea ca scop
stabilirea unor contacte mai strânse între diferite domenii ale
matematicii. Aici Hilbert a prezentat două demonstraŃii noi ale
descompunerii numerelor algebrice în ideale simple. Necătând la
faptul că aceştia erau doar primii paşi în teoria numerelor algebrice,
competenŃa lui în aceste întrebări i-a impresionat pe ceilalŃi membri ai
SocietăŃii.
În martie 1895 Hilbert a plecat la Göttingen. Aici lui i-a fost suficient
de simplu de a alege temele lecŃiilor sale, coordonate cu părerea lui
Felix Klein. În primul semestru el a citit cursul de teotie a
determinanŃilor şi a funcŃiilor eliptice, precum şi în fiecare miercuri
împeună cu Felix Klein el conducea seminarul pe funcŃiile reale.
Hilbert citea lecŃiile sale într-un temp rar, "fără decoraŃii în plus", cu
multe repetări, "pentru a fi convins, că toŃi l-au înŃeles". De regulă, el
repeta materialul citit la lecŃia precedentă, ceea ce era specific pentru
profesorii din gimnazii. Totuşi majoritatea studenŃilor erau impesionaŃi
de lecŃiile lui, fiindcă erau înzestrate "de plăcute sincerităŃi".
Terminând lucrările asupra Zahlbericht, Hilbert se ocupă cu

cercetările personale demult gândite. Principalul scop era
generalizarea legii reciproce pe câmpul numerelor algebrice. În teoria
clasică a numerelor legea reciprocă a cuadraturilor, cunoscută încă
de Legendre, a fost iarăşi descoperită şi demonstrată strict de Gauss,
când el avea 18 ani. Pe parcursul întregii vieŃi Gauss a considerat
această teoremă drept "mărgăritar" al teoriei numerelor, revenind de
mai multe ori la ea, dându-i încă cinci demonstraŃii diferite. Hilbert a
reuşit să reformuleze legea cuadraturilor într-o formă simplă şi
frumoasă, care avea sens şi pentru câmpurile numerelor algebrice.
Lucrarea de vârf în acest domeniu a fost articolul "Despre teoria
câmpurilor relativ abeliene". Aici a fost schiŃată o teorie largă, numită
mai târziu ca "teoria câmpurilor claselor", şi a dezvăluit metodele şi
noŃiunile necesare pentru cercetările următoare. Viitorii matematicieni
spuneau, că ea este "o revelaŃie divină" – nici în una din lucrările lui
Hilbert nu era aşa demonstrată intuiŃia lui matematică.

În perioada anilor 1898–1899 Hilbert a început să citească cursul de
geometrie. Peste câteva luni a ieşit de sub tipar cartea lui Hilbert
despre bazele geometriei, care a devenit o capodoperă a literaturii
matematice. În Grundlagen der Geomertie ("Bazele geometriei")
Hilbert a prezentat o sistemă completă de axiome a geometriei
euclidiene, le-a clasificat în grupuri şi a cutezat să determine limitele
fiecărei grupe de axiome, studiind nu numai consecinŃele fiecărei
axiome aparte, dar şi a construit diferite "geometrii" modificând sau
excluzând unele axiome.
În vara anului 1899 Hilbert s-a preocupat cu o problemă veche

cunoscută ca principiul lui Dirichlet. EsenŃa problemei consta într-o
dificultate logică, pe care au observat-o doar pe timpurile lui
Weierstrass. Gauss, Dirichlet, Riemann ş.a. presupuneau, că
întotdeauna există soluŃia aşa numitei probleme la capete a ecuaŃiei
lui Laplace. În septembrie 1899, peste cincizeci de ani după disertaŃia
lui Riemann, Hilbert a prezentat SocietăŃii Matematice din Germania
o demonstraŃie, care a fost numită ca "reînvierea principiului
Dirichlet".
La 6 august anului 1900 la Paris s-a deschis al Doilea Congres

InternaŃional al Matematicienilor. Pe fonul numerosului Congres al
Medicilor şi celui al StudenŃilor ce aveau loc adată cu ExpoziŃia
InternaŃianală, el arăta foarte modest, aproape rămânând fără atenŃia
presei. Însă rolul lui în istoria dezvoltării matematicii a rămas foarte
însemnat. Congresul a adunat 226 delegaŃi, însă printre rândurile lor
se afls întreaga elită matematică a timpului: aşa ca francezul Henri
Poincaré, suadezul Magnus Mittag-Leffler, Jacques Hadamard,
Gaston Darboux, Tullio Levi-Civita, Moritz Cantor, Maurice d'Ocagne,
Hermann Minkowski, Georg Zeuthen, fiecare fiind personalitate, ce-a
adus aport enorm în dezvoltarea matematicii.
În a treia zi a Congresului în una din aulele Sorbonnei, în care lucra

secŃia de aritmetică şi algebră, la tribună s-a ridicat un om de statură
mijlacie. El a prezentat un referat pe tema "Probleme matematice",
care în continuare a devenit istoric. Hilbert a propus în calitate de
obiect de studiu 23 de probleme importante – o estafetă originală
secolului nou venit – rezolverea cărora influenŃa considerabil
dezvoltării în continuare a matematicii. Unele din aceste 23 probleme,
numite apoi în numele lui Hilbert sunt rezolvate deja, altele încă nu.

Demult trecuse acele zile, când David Hilbert citea lecŃiile sale pe
tema funcŃiilor analitice în asistenŃa numai profesorului Franklin.
Acum, pentru a asculta lecŃiile lui, în auditoriu se adunau mai multe
sute de oameni, mulŃi dintre care şedeau pe pervazuri. Nici
componenŃa, nici numărul ascultătorilor nu-l sfia pe Hilbert, "chiar
dacă însăşi împăratul intra în sală, Hilbert nu avea să reacŃioneze
deloc".
În anul 1909 Hilbert s-a împrietenit cu Richard Courant. Încă atunci

era clar, că acest om va avea mari succese nu numai în matematică.
El se ocupa adăugător cu Frantz Hilbert, care era deja adolescent,
dar succesele căruia la învăŃătură lăsau de dorit. (Vorbind despre
feciorul său, David Hilbert spunea: "Aptitudinile matematice el le-a
moştenit de la mamă-sa, iar restul de la mine".) Pe parcursul anului
Courant a fost asistentul lui Hilbert. În anul 1910 Hilbert a trimis la
Societatea ŞtiinŃifică din Göttingen ultimul abstract pe tema ecuaŃiilor
integrale.
"Se poate fără exagerare de spus, că anume datorită cercetărilor lui

Hilbert s-a dezvăluit semnificaŃia reală a teoriei ecuaŃiilor integrale, –
scria Courant. – În lucrarea lui Hilbert pentru prima dată s-a
manifestat legătura strânsă între domenii absolut diferite ale
matematicii, aplicaŃiile largi, armonia interioară şi simplitatea
structurii". Începând cu Fredholm, matematicienii din toată lumea, dar
mai ales în Germania şi S.U.A. se ocupau cu cercetarea ecuaŃiilor
integrale. Însă prezentul indiscutabil îi aparŃinea lui Hilbert.
În toamna anului 1910 Academia de ŞtiinŃe a Ungariei a anunŃat

despre conferirea Premiului doi Bolyai "lui David Hilbert, care cu
profunzimea gândului, originalitatea metodelor şi logica strictă a
demonstraŃiilor a acordat o influenŃă considerabilă în progresul
ştiinŃelor matematice". Însăşi Poincaré, ca membru al comitetului de
premiere, a pregătit o sinteză generală a lucrărilor lui Hilbert pentru
prezentarea acestora Academiei şi publicării în continuare. Printre
calităŃile, care a considerat el că trebuie special menŃionate au fost:
spectrul larg de interese, importanŃa problemelor rezolvate, eleganŃa
şi simplitatea metodelor, claritatea expunerii şi respectarea stricteŃei
absolute. În detalii descriind rezultatele lui Hilbert (în special lucrarea
despre bazele geometriei), el a izbutit să găsească un loc aparte între
realizările altor matematicieni. Despre teorema lui Gordan: "Este

imposibil de a aprecia mai bine progresul obŃinut de Hilbert, decât de
a compara numărul de pagini cheltuite de Gordan în demonstraŃia sa
cu rândurile, pe care s-a întins demonstrŃaia domnului Hilbert".
Referatul lui Poincaré despre premiul Bolyai a apărut în anul 1911 în

revista Acta Matematica. În următorul an David Hilbert, care a împlinit
cincizeci de ani, a apărut în faŃa colegilor ca fizician.
Din cuvintele lui Paul Ewald, "profesorului de fizică al lui Hilbert", se

poate caracteriza activitatea lui în timpul cela astfel: "Noi am
transformat matematica, acum este rândul pentru fizică, iar apoi vom
trece şi la chimie". Chimia pe timpurile cele se prezenta "ceva în
genul culinariei, citită în şcoala pentru fete". Astfel Hilbert şi-a
exprimat părerea despre nivelul chimiei.
Necătând la stima şi admiraŃia sa faŃă de Hilbert, Ewald îl găsea

"asemănător cu un adolescent puŃin stagnat în dezvoltare". În zilele
calde Hilbert venea la lecŃii în cămaşă cu mîinicile scurte şi cu gulerul
deschis – formă absolut nepotrivită unui profesor din acel timp. El
alerga pe străzi ca un vânzător de mărunŃuuri cu buchete de flori
pentru "pasiile" lui. Coşul cu îngrăşăminte el îl ducea pe bicicletă aşa,
de parcă acesta era un cadou extraordinar. Când era la concert sau
la restaurant, cât de elegant nu era el îmbrăcat, simŃind puŃin răcoare,
Hilbert putea liber să împrumute de la vreo doamnă boaul de piene
purtat în jurul gâtului sau pelerina din blană. Unii considerau, că el
proceda aşa, pentru ca să şocheze lumea depirinsă cu formalităŃile
stricte. AlŃii erau de părerea, că Hilbert considera aceasta raŃional,
fără a se deranja că ceva poate ieşi din comun. În orice caz, el
întotdeauna se comporta demn, ceea ce la nimeni nu provoca râsul.
La 23 ianuarie 1922 Hilbert a împlinit şaizeci de ani. Datorită acestui

jubileu ultimul număr din ianuarie al revistei germane
"Naturwissenschaften" a fost în întregime închinat lui. Pe fotografia
publicată el arăta puŃin schimbat, dar timpul şi mai mult a evidenŃiat în
ochii lui atenŃia şi interesul irepetabil.
Principalul eveniment al săptămânii matematice în Göttingen în anii

douăzeci rămânea să fie şedinŃa Clubului Matematic. Referatele lui
Hilbert prezentate aici rămâneau un exemplu deosebit al simplităŃii şi
clarităŃii. Una din principalele cerinŃe ale lui Hilbert faŃă de referent era

"selectarea stafidelor din chec". Dacă calculele erau migăloase, el
putea să întrerupă referentul, spunându-i: "Noi ne-am adunat aici nu
pentru a verifica corectitudinea semnelor alese". Dacă lămurirea
părea a fi suficient de trivială, el putea să facă observaŃia: "Noi nu ne
aflăm la tertia" ("tertia" – nivel în gimnaziu pentru vârsta de 12–14
ani). Brutalitatea, care putea fi răsfrântă pe cei care nu corespundeau
standardelor lui Hilbert era deja cunoscută. MulŃi matematicieni de
vază din Europa şi America se temeau să prezinte lucrările sale la
Clubul Matematic din Göttingen.
Începând cu anul 1922 David Hilbert a încetat de a se ocupa cu

fizică. Rezultatele lui în fizică au rămas incomparabile cu cele în
matematică. Scopul lui de a axiomatiza fizica, cu părere de rău, n-a
fost atins. Aportul lui real aici a fost introducerea unor metode,
obŃinute în lucrările sale despre ecuaŃiile integrale.
Necătând la natura sa consevatoare, Hilbert rămânea întotdeauna

liberal în faptul, că el niciodată n-a împărtăşit ideile anumitei doctrine
politice. Muzica era deseori factorul ce aducea pacea în discuŃiile cu
prietenii pe problemele politice şi logice. Uneori părea că din toate
domeniile artei Hilbert era pasionat numai de muzică. Paralel el se
perocupa cu literatura şi cum zicea Courant "dorea să fie la curent".
Hilbert foarte înalt îi aprecea pe Goethe şi Homer, dar romanele le
considera că conŃin puŃină acŃiune. Există un banc, care într-o
măsură demonstra atitudinea lui faŃă de literatură şi matematică, şi
anume:
Un matematician a devenit romanist.
– De ce a procedat el aşa? – se mirau în Göttingen. – Cum poate un

om ce a făcut matematică, să scrie romane?
– Foarte simplu, – a spus Hilbert. – Pentru matematică nu i-a ajuns

imaginaŃie, pe când aceasta întocmai îi ajunge pentru a scrie romane.
Cu timpul starea sănătăŃii a lui Hilbert permanent se înrăutăŃea. În

toamna anului 1925 lui i s-a pus diagnoza de anemie malignă. Vârsta
oficială de plecare din post,a fost vârsta de 68 de ani, pe care Hilbert

a atins-o la 23 ianuarie 1930. Cu această ocazie în numele lui a fost
numită una din străzile Göttingenului. Dar din toate onorurile acordate
cea mai mare bucurie a adus anume aceea venită din oraşul natal.
Consiliul Îrăşenesc din Königsberg a hotărât să confere renumitului
fecior al oraşului titlul de "cetăŃean de onoare".
La 14 februarie 1943 Hilbert a decedat în urma complicaŃiilor produse

de neactivitatea fizică. Ceva mai mult de douăzeci de oameni au
venit să-l petreacă în ultimul drum. Marele profesor a plecat, dar în
toată lumea – în Ńările mici ale Europei, Marea Britanie, Japonia,
Rusia, S.U.A. – au rămas elevii lui Hilbert şi elevii elevilor lui.
După moartea lui în revista "Nature" se spunea, că "rar se găseşte

vreun matematician, al cărui lucrare nu este legată mai mult sau mai
puŃin de lucrările lui Hilbert. Ca un Alexandru Macedon el a lăsat
numele său pe harta matematică: spaŃiul Hilbert, inegalitatea lui
Hilbert, transformarea lui Hilbert, integrala invariantă a lui Hilbert,
teorema lui Hilbert despre bază, axioma Hilbert, subgrupul Hilbert,
câmpul claselor Hilbert".

Henri Poincare
(21.08.1789 – 23.05.1857)
Aproape un secol ne desparte de timpurile de când geniul Poincaré

uimea cu spectrul său larg al gândului ştiinŃific întreaga elită a
contemporanilor săi. Numele lui Poincaré se află alături de Newton şi
Arhimede, fiind un pisc enorm în lantul raŃiunii şi gândirii umane.
Istoricul american E. Bell l-a numit ca "ultimul universalist". Ultimul,
deoarece Poincaré împreună cu Hilbert au încheiat lanŃul marilor
matematicieni cu titlul de universalişti. În timp de 30 ani de lucru
continuu Poincaré a lăsat lucrări fundamentale practic în toate
ramurile matematicii, ceea ce l-a facut lider recunoscut de
contemporanii săi.
"Autoritatea Nr.1 a timpului" – aşa îl numeau colegii, s-a născut la 29

aprilie 1854 în oraşul Nancy (Lorraine, FranŃa). Tatăl său Leon
Poincaré la vârsta de 26 ani îmbina cu succes profesia de medic,
farmacist şi lector la facultatea de medicină. Madam Poincaré se
ocupa cu casa şi educaŃia fiului Henri şi fiicei Alina. PărinŃii şi rudele
apropiate au observat în micul Henri o distracŃie neobişnuită, ceea ce

îi îngrijora foarte mult. Această calitate l-a însoŃit pe parcursul vieŃii,
datorită cărui fapt au fost povestite multe legende. Însă nimeni nu
presupunea, că distracŃia lui Henri este nu altceva decât o dovada a
calitaŃii înnăscute de a se izola de realitatea înconjurătoare.
Îmbolnăvindu-se de difterite Henri a stat la pat câteva luni, dar drept

urmare a acesteia a fost paralizarea picoarelor şi a muşchilor
laringiali. Henri a fost Ńintit la pat cu amprenta tăcerii pe buze. Puterile
foarte greu se întorceau la organismul slăbit. Paralizia picioarelor s-a
tratat mai repede, dar treceau lunile, iar micul Henri nu spunea nici un
cuvânt. Aceasta l-a făcut să devină foarte atent la sunetele lumii
înconjurătoare. Auzul a devenit unica sursa de legătura cu lumea
exterioară. Deja peste mai multi ani, psihologii au determinat la
renumitul învăŃat o proprietate foarte rară, şi anume asimilarea
colorată a sunetelor, în rezultatul careia fiecare vocală se asocia cu o
culoare. Această calitate l-a însoŃit pe Henri Poincaré pe parcursul
întregii vieŃi.
Spre fericire, cu timpul Henri a început sa vorbească, însă s-a

schimbat atât fizic cât şi moral, devenind foarte timid. PărinŃii au luat
decizia de a-i face studiile în condiŃii casnice cu profesorul Alphonse
Guyntzelin – om foarte învăŃat şi erudit, pedagog înnăscut. LecŃie
după lecŃie procesul de învăŃământ trecea într-un mod foarte
interesant. Biologia, geografia, istoria, gramatica se asimilau de către
Henri atât de uşor încât nici nu apărea necesitatea de a nota în caiet.
Profesorul s-a mirat foarte mult de capacitatea elevului de a face
calcule în minte. Astfel Henri foarte rar avea necesitatea de a scrie.
Unui observator străin i s-ar părea că învăŃătorul pur şi simplu stă de
vorbă cu elevul despre multe şi mărunte. Memoria auditivă a lui
Henri, excelentă de la natură a devenit şi mai fină după aceste lecŃii,
însă au servit dezvoltării neglijării scrisului. Această calitate n-au mai
putut s-o corecteze anii de studii.
Pregatirea bună de acasă i-a permis lui Henri la vârsta de opt ani şi
jumate să între în clasa a noua de liceu (numărarea claselor se
efectua invers: a zecea – cea mai mică, întâia – cea mai mare).
Făcând studiile, profesorii ramâneau foarte încântaŃi de intelectul
băiatului. Compunerea scrisă la sfârşitul anului de învăŃământ
profesorul a numit-o drept "mică capodoperă" pentru stilul neordinar
şi emoŃional de expunere a gândurilor. Matematica sau mai corect

aritmetica însă n-au atins acele strune ale sufletului, deşi Henri fără
greutăŃi se isprăvea cu materialul. Însă, în clasa a patra în casa
parinŃillor Poincaré a venit ontr-o zi un profesor de la liceu foarte
emoŃionat, exclamând gospodinei casei: "Madam, feciorul D-voastră
va fi matematician!" Dar întrucât pe faŃa madam Poincaré nu s-a
observat nici un semn de bucurie sau mirare, prorocul numai ce venit
a adăugat: "Vreau să spun, că el va fi mare matematician!"
Necătând la succesele obŃinute în matematică, după clasa a patra

Henri decide de a continua studiile cu înclinaŃie umanitară. Probabil,
asupra acestui pas au influenŃat părinŃii, care considerau că fiul lor
trebuie să obŃină studii umanitare complete. Henri intensiv studiază
latina, clasica antică şi contemporană.
La 19 iunie 1870 guverul FranŃei declară război Prusiei. În capitală şi

în departamente pedomina avântul si entuziasmul. Toată lumea era
convinsă de victoria FranŃei civilizate asupra Prusiei barbare. Ca o
revelaŃie neaşteptată apare în faŃa poporului francez realitatea, că
Ńara nu este gata pentru a duce război. Presa franceză continuă încă
bravadele armatei franceze, dar prin Nancy începeau să treacă
rămăşiŃele distruse ale formaŃiunilor franceze istovite în luptele
inegale.
În aceste zile de grea încercare Leon Poincaré ca membru al

municipalităŃii orăşăneşti conduce formaŃiunea medicală pentru
deservirea răniŃilor. Henri, fiind în vârsta de 16 ani, nu este recrutat în
serviciul militar, dar se află alături de taică-său în calitate de asistent
medical şi secretar. La 14 august oraşul a fost ocupat de inamic, iar
la 18 martie în Paris a avut loc Comuna. Toate aceste evenimente au
lăsat amprentele sale în conştiinŃa lui Henri.
În primăvara anului 1871 Henri meditează aupra lucrării de disertaŃie,

ce urmează după terminarea clasei întâi. Tema aleasă sună astfel:
"Cum se poate înălŃa naŃia?", în care s-au reflectat gânduri nobile,
durere pentru Patria înjosită.
La 5 august 1871 liceistul Poincaré susŃine cu succes examenele de

bacalaureat în ştiinŃe umaniste cu nota "bine". Compunerea scisă în
latină a fost mai reuşită decât cea în franceză, care a fost apreciată
cu cea mai înaltă notă. Astfel rândurile criticilor literari au fi putut să

crească încă cu un gânditor talentat, desigur, dacă Henri avea să
aleagă facultatea de filologie a universităŃii.
La 7 noiembrie 1871 el susŃine examenele de bacalaureat în ştiinŃe

exacte doar cu nota "satisfăcător". Lucrarea în scris la matematică a
dat eşec. Cazul a fost în felul următor: Henri a întârziat la examen şi,
fiind grăbit şi distrat, n-a înŃeles corect problema. Astfel în loc de a
deduce formula sumei progresiei geometrice, a tratat complet altă
întrebare. Conform formalităŃilor Henri putea fi expulzat din lista
examinaŃilor, însă despre capacităŃile extraordinare ale lui s-a auzit şi
în universitate, ceea ce a făcut ca profesorii să închidă ochii la ceea
ce s-a întâmplat. Profesorii n-au regretat despre acest fapt, deoarece
la examenul oral Henri a demonstrat o cunoaştere profundă a
cursului de matematică. Astfel el a obŃinut titlul de bacalaureat în
ştiinŃe exacte.
Îndată după examenele de bacalaureat Henri a fost admis în clasa de

matematică elementară. Abia acum el cu adevărat începe să se
cufunde în viitoarea profesie. Adăugător la cursul obligatoriu el
studiază literatura matematică mult mai serioasă: "Geometria" lui
Roshe, "Algebra" lui Josef Bertran, "Analiza" de Duanele, "Geometria
superioară" lui Chale.
Anii 1872 şi 1873 au fost însemnaŃi prin faptul, că Poincaré s-a plasat
pe primele locuri la concursurile de matematică elementară şi
matematică specială. Pentru FranŃa distrusă şi jefiută de operaŃiile
militare aceste rezultate au servit ca un balzam pe rană.
În octombrie 1873 Henri devine student la Şcoala Politehnică,

absolvenŃii căreia se pregăteau pentru funcŃii tehnice superioare în
aparatul de Stat şi armată. Îndată după admitere, Henri se plasa pe
primul loc în lista elevilor cei mai buni, dar cu timpul îl pierde din
cauza disciplinilor aşa ca desenul, desenul liniar, pregătirea militară.
Ca şi în liceu Henri nu dă nici un semn de dar artistic. Mai mult, la
lecŃiile de matematică dacă se apuca să desene două drepte
concurente, atunci în rezultat ele se primeau nici drepte, nici
concurente. Pe primul loc s-a plasat prietenul lui Bonfois.
Acesta, la rândul său, a primit în calitate de cadou culegerea de

lucrări ale lui Laplace, înmânate conform tradiŃiei celui mai bun

absolvent al Şcolii Politehnice de la Academia de ŞtiinŃe. Poincaré s-
a plasat pe locul al doilea, dar ceea ce Ńinea de disciplinile fizico-
matematice şi chimie Henri a rămas cel mai puternic. Primii trei cei
mai buni absolvenŃi ai Şcolii Politehnice au fost admişi la Şcoala de
Mine, una dintre cele mai elitare instituŃii superioare de învăŃământ.
Deja în anul doi de studii la această şcoală Poincaré a început serios

să facă cercetări ştiinŃifice, iar cursurile speciale ce nu aveau legătură
cu matematica rămâneau ignorate de imaginaŃia lui. ExcepŃie făcea
doar disciplina mineralogia, deoarece conŃinea în sine cursul de
cristalografie, care alături de cinematică servea drept aplicaŃie a
teoriei grupurilor (una dintre cele mai abstracte ramuri ale matematicii
de atunci). În calitate de recenzenŃi la lucrarea de disertaŃie au fost
numiŃi matematicienii Darboux, Laguerre şi Bonnet. În clipele
chinuitoare de aşteptare ale rezultatelor au fost scrise de Henri multe
versuri comice adresate acestor învăŃaŃi.
Gaston Darboux, fiind un matematician de treizeci de ani, profesor la

Sorbonne, a apreciat disertaŃia lui Poincaré astfel: "De la prima
vedere mi-a fost clar, că lucrarea iese din limitele unei lucrări
obişnuite şi mai mult ca oricare altă lucrare merită de a fi primită. Ea
conŃine destule rezultate pentru a aproviziona cu materiale multe alte
bune desertaŃii."
La absolvirea Şcolii de Mine, Poincaré însă a fost repartizat în

localitatea Vesoul în calitate de simplu inginer la o mină de clasa a
treia. În obligaŃiunile lui intra inspectarea întrărilor în minele de
cărbuni şi controlul exploatării liniilor de cale ferată.
În dimineaŃa zilei de 1 septembrie 1879 a avut loc o explozie

provocată de gazele de mină şi circa 20 de mineri au rămas pierduŃi
în mină. Ca specialist Henri Poincaré a coborât în mină pentru a
determina situaŃia şi a salva muncitorii, dar, cu părere de rău,
şaisprezece din ei au decedat. În învălmăşala produsă administraŃia
a anunŃat, cum că şi Poincaré a decedat în rezultatul îndeplinirii
funcŃiilor. Spre fericire, a fost o greşală.
DisertaŃia susŃinută de Henri Poincaré îi permitea de a citi lecŃii în

instituŃiile superioare de învăŃământ. Astfel la 1 decembrie 1879 el
pleacă la Caen, unde a fost numit lector de analiză matematică la

Facultatea de ŞtiinŃe. Părăsind Vesoul, el niciodată nu se va mai
întoarce la activitatea de inginer, dar în continuare se numără în
departamentul respectiv.
În februarie 1881 în "Comptes rendus" apare prima publicaŃie a lui

Poincaré despre funcŃiile lui Fuchs. Pe parcursul a doi ani Poincaré a
publicat circa 25 de publicaŃii şi câteva memuare ştiinŃifice. Primele
lucrări ale lui Poincaré îndată au atras atenŃia multor matematicieni
europeni, care i-au făcut să urmărească orice pas al lui. Astfel
matematicianul german Karl Weierstass îi scria elevei sale Sofia
Kovalevski: "Ai observat ultimele lucrări ale lui Poincaré? El este un
mare talent în matematică...".
Până în anul 1884 Poincaré a publicat încă cinci lucrări mari despre
funcŃii noi numite de el în numele lui Fuchs.
Aproape doi ani Poincaré s-a aflat în Caen. Această perioadă a fost
foarte importantă în viaŃa lui. Anume aici au avut loc acele realizări,
care pe mulŃi ani înainte au decis viaŃa şi activitatea ştiinŃifică a lui
Poincaré. Tot în Caen la 20 aprilie 1881 Henri Poincaré s-a căsătorit
cu madmoazelă Paulain D'Endessy, nepoata unui biolog francez,
membru al Academiei de ŞtiinŃe.
Datorită strălucitei descoperiri a funcŃiilor Fuchs (automorfe) Poincaré

la vârsta de 27 ani a obŃinut o recunoştinŃă mare în cercurile
ştiinŃifice, astfel încât lui i s-a propus funcŃia de lector la Facultatea de
ŞtiiŃe la Universitatea din Paris. Astfel în octombrie 1881 el pleacă cu
familia la Paris unde şi-a continuat activitatea. Aici s-a format un trio
matematic alcătuit din Henri Poincaré, Émile Picard şi Paul Appell.
ToŃi trei în 1881 s-au întors la Paris după câŃiva ani petrecuŃi în
provincie, cu merite deosebite în ştiinŃă, care s-au inclus activ în
lucrul de pregătire a revistei specializate "Buletinul ştiinŃelor
matematice şi astronomice". Acest cuplu era protejat de Charles
Hermite, profesor la Universiatatea din Paris, membru al Academiei
de ŞtiinŃe, devenind după moartea lui Cauchy liderul recunoscut al
matematicienilor francezi.
La Paris Poincaré a studiat profund problema punctelor singulare ale

ecuaŃiilor diferenŃiale. El a clasificat şi a evidenŃiat punctele singulare
ale familiei curbelor integrale, a studiat caracterul de comportament al

curbelor integrale în vecinătatea lor. Patru memuare mari (1882-
1886) cu denumirea "Despre curbele determinate de ecuaŃii
diferenŃiale" au alcătuit conŃinutul unui compartiment nou al
matematicii. Denumirea acestui curs i-a dat-o însăşi Poincaré:
"Metode calitative ale teoriei ecuaŃiilor diferenŃiale". Una din probleme
ce se rezolvă folosind aceste metode, este problema curbelor
integrale definite pe un tor.
În toamna anului 1886 Poincaré este ales şef al catedrei de fizică

matematică şi teoria probabilităŃilor la Universitatea din Paris, iar în
ianuarie 1887 – membru al Academiei de ŞtiinŃe din FranŃa.
În ianuarie 1889 la concursul internaŃional, organizat la iniŃiativa

regelui suedez Oscar II, au fost prezentate unsprezece lucrări. Juriul
concursului a evidenŃiat două din ele: una îi aparŃinea lui Paul Appell,
cu denumirea "Despre integrala funcŃiilor factoriale şi aplicarea lor la
descompunerea funcŃiilor abeliene în serii trigonometrice", a doua
lucrare avea drept deviz un vers în latină: "Nunquam praescriptos
transibunt sidera fines" ("Niciodată stelele nu vor depăşi limitele
prescrise"). Acesta a fost memuarul lui Henri Poincaré despre
problema celor trei corpuri. Ambele lucrări au fost apreciate egal.
Prietenii au împărŃit între ei gloria şi onoarea.
Încă de mic copil Henri a fost adânc impresionat de strălucirea

magică a cerului înstelat. Mai târziu el a scris în una din lucrările sale:
"Stelele ne trimit nouă nu numai lumina sesizată de ochi, dar de la
ele vine o lumină mai fină, ce ne limpezeşte mintea". Această lumină,
probabil, i-a insuflat dorinŃa de a studia şi a reînnoi aparatul mecanicii
cereşti format pe parcursul a două sute de ani, folosind ultimele
rezultate ale matematicii. În tratatul voluminos "Metode noi ale
mecanicii cereşti" (1892-1899) el a studiat soluŃiile periodice şi
asimptotice ale ecuaŃiilor diferenŃiale, a demonstrat comportarea
asimptotică ale unor serii, ce serveau soluŃii ale ecuaŃiilor diferenŃiale
cu derivate parŃiale, a elaborat metodele parametrului mic, metoda
punctelor fixe. Metoda "ivarianŃilor integrali" aplicată de Poincaré a
devenit un procedeu clasic al cercetărilor nu numai în mecanică şi
astronomie, dar şi în fizica statică şi mecanica cuantică. Aporul lui
Poincaré în mecanica cerească a fost într-atât de însemnat, încât el a
fost ales unanim şef la catedra de mecanică cerească din Sorbonne.

Astfel din toamna anului 1896 profesorul Poincaré citeşte cursul de
lecŃii normative în mecanica cerească.
Lucrând asupra problemelor mecanicii cereşti el paralel a pus

fundamentul unei ştiinŃe noi – topologia, numită de el "Analysis situs",
în traducere – "analiza poziŃiilor". Până în anul 1904 au fost publicate
încă cinci suplimente la lucrarea de bază "Analysis situs".
SecŃia matematică a Academiei de ŞtiinŃe era compusă din 5

sectoare: geometrie, mecanică, astronomie, fizică, geografie şi
navigaŃie. Până acum Poincaré putea fi considerat în oricare din
primele patru sectoare, dar ultimele lucrări în geodezie şi teoria
fluxurilor marine i-a permis să fie admis în al cincilea sector.
Necesitatea permanentă de a vedea noul era calitatea caracteristică
a lui.
Poincaré a influenŃat direct în dezvoltarea gândirii teoretice în

perioada critică a fizicii clasice. Încă în anul 1904 la Congresul
InternaŃional din St. Louis (S.U.A.) el a formulat legea, numită mai
apoi ca postulatul relativităŃii. În vara anului 1905 în articolul "Despre
dinamica electronului" au fost expuse ideile, care au devenit o parte
componentă a teoriei relativităŃii a lui Einstein. Încă o formulă
matematică ce Ńinea de viitor a fost obŃinută în studiul difracŃiei
undelor de radio. În memuarul scris în 1909 Poincaré deduce formula
fundamentală a teoriei difuziei undelor. Abia în mijlocul secolului XX
această formulă a fost demonstrată complet.
Începând cu anul 1902, paralel cu Sorbonne şi Şcoala Politehnică,

Poincaré citeşte lecŃii de teorie a electricităŃii la Şcoala Superioară de
Poştă şi Telegrafie. Aici el era foarte preocupat de problema
telegrafului fără fire.
În lucrările lui Poincaré a fost cuprinsă "toată orbita ştiinŃei

matematice". Astfel s-au exprimat membrii comisiei, înmânându-i una
din cele mai autoritare premii – J. Boyai, organizată de Academia de
ŞtiiŃe a Ungariei. Până la aceasta Poincaré obŃinuse premiul regelui
Oscar II, medalia de aur a SocietăŃii Regale de Astronomie din
Londra şi medalia de aur a lui Lobacevski a SocietăŃii Fizico-
matematice din Kazan. În numele lui Henri Poincaré a fost numit
Institutul de Matematică din Paris şi un crater de pe Lună.

La 17 iulie 1912 la vârsta de 58 ani a încetat să bată inima marelui
matematician francez Henri Poincaré.
A plecat în larg o "corabie a ştiiŃei", căreia i-a fost menit să ducă în

viitor tot ce este mai preŃios omenirii – gândirea. Gândirea este unelta
şi produsul întregii activităŃi umane, scopul final al existeŃei omului.
Gândirii omeneşti Henri Poincaré i-a consacrat cuvintele: "Istoria ne
arată, că viaŃa este doar un epizod între două veşnicii ale morŃii şi în
acest epizod gândirea conştientă durează doar o clipă. Gândirea este
doar o explozie de lumină în mijlocul unei nopŃi lungi.
Dar această explozie este totul."

Bibliografie
Ori de cate ori, profesorii (si preparatorii) de matematica se conving
de faptul ca elevii poseda cunostinte superfeciale la unele
compartimente ale cursului scolar, asa cum sunt modulul (ecuatii si
inecuatii), ecuatii si inecuatii exponentiale, logaritmice,
trigonometrice, ecuatii cu parametru, etc. Cu parere de rau, de
regula, aceste compartimente sunt abordate insuficient in cadrul
cursului scolar, si astfel apare necesitatea de a consulta unele
materiale didactice diferite de manualele scolare.
Desigur, exista o multime de carti, brosuri, reviste destinate

matematicii elementare. Firesc apare intrebarea: Care din ele merita
a fi studiata si procurata? Aceasta intrebare este dificila mai ales
pentru cei, care numai pornesc pe drumul larg al matematicii. Vom
incerca sa raspundem la aceasta intrebare prezentand un ghid pe
marginile materialelor didactice, indicand autorul, denumirea,
comentarii asupra continutului etc.
Lista care urmeaza va fi permanent completata.
1. A.Albu, V.Dinescu, Probleme de concurenta si coliniaritate in geometria plana,

Editura Porto-Franco, Galati, 1994, 179p.
Aceasta carte reprezinta o culegere de probleme de geometrie si incununeaza aplicatii
din cele mai diverse, privitoare la concurenta si coliniaritate in geometria plana si se
adreseaza elevilor din clasele VII-X.
2. P.Alexandrescu, I.Maftei, Analiza Matematica. Culegere de exercitii si probleme

pentru elevii claselor XI-XII de liceu, pregatirea examenelor de bacalaureat,
admiterea la facultate si a olimpiadelor scolare. Editura ALCOMI, 190p.
Fiecare capitol incepe cu probleme mai usoare, de rutina, destinate "intrarii in atmosfera".
Foarte curand apar probleme mai grele, a caror rezolvare necesita cunostinte,
antrenament si mult talent. Toate problemele sunt rezolvate complet.
3. L.Arama, T.Morozan, Culegere de probleme de analiza matematica pentru

bacalaureat si admiterea in invatamantul superior. Editura Universal Pan,
Bucuresti, 1997, 376p.

4. D.M.Batinetu, Probleme de matematica pentru treapta a II-a de liceu. Siruri, Editura
Albatros, Bucuresti, 1979, 533p.
Aceasta lucrare constituie o culegere de probleme in ce priveste capitolul siruri, si
completeaza cu succes materialul liceal. Prin diversitatea problemelor, precum si prin
modul variat de rezolvare, lucrare ar fi interesanta tineretului scolar, cadrelor didactice
care predau in liceu, precum si celor care vor sa-si completeze cunostintele introductive
in analiza matematica.
5. D.Duca, E.Duca, Culegere de probleme de analiza matematica II. Editura Gil, Zalau,
1997, 224p.
Recomandata in vederea utilizarii in scoli si pentru pregatirea suplimentara a elevilor.
Fiecare capitol incepe cu o parte teoretica, fara demonstratii.
6. T.Cohal, Va place Matematica? Probleme pentru ciclul gimnazial, Editura Moldova,

1991, 418p.
7. P.Cojuhari, Ecuatii si inecuatii.Teorie si practica, Chisinau, Universitas, 1993, 379p.

In aceasta carte se trateaza intr-un mod sistematic metodele funadamentale de rezolvare
a ecuatiilor si inecuatiilor algebrice, irationale, exponentiale, logaritmice, precum si a
acelora ce contin semnul valorii absolute. Fiecare compartiment contine expuneri
teoretice, care au fost puse la baza elaborarii metodelor principale de rezolvare a
ecuatiilor si inecuatiilor. Pentru ca acestea sa fie cat mai acesibile, sunt analizate diferite
ecuatii si inecuatii concrete, iar la sfarsitul fiecarui compartiment sunt propuse probleme
si exercitii de recapitulare. Astfel, lucrarea contine peste 1000 de exercitii si probleme.
Suntem siguri ca cartea va prezenta un real folos la predarea matematicii, la studierea
matematicii elementare, precum si cadrelor didactice din invatamantul mediu de
specialitate si superior.
8. P.Cojuhari, Exercitii si probleme de matematica pentru examenele de admitere in

invatamantul superior, Chisinau, 1996, 156pag.
Lucrarea contine exercitii si probleme din cadrul examenelor de admitere in anul 1995 la
facultatile USM. In prima parte se expun enunturile exercitiilor si problemelor, iar in
partea a doua, solutii, indicatii si raspunsuri. Lucrarea se adreseaza, in primul rand,
elevilor care se pregatesc pentru examenele de admitere in invatamantul superior (la
facultatile de matematica cat si de alt profil: fizica, chimie, economie, etc.). De asemenea,
aceasta carte poate fi folosita de cadrele didacttice ca material suplimentar pentru
meditatii cu elevii.
9. P.Cojuhari, A.Corlat, Ecuatii si inecuatii algebrice, Chisinau, 1995, 90pag.

10. P.Cojuhari, A.Corlat, Ecuatii exponentiale si logaritmice, sisteme si inecuatii,
Chisinau, 1995, 85p.
11. P.Cojuhari, A.Corlat, Progresii aritmetice si geometrice, Chisinau, 1995, 32pag.
Lucrarile 9)-11) contin un minim al tipurilor de probleme ce se refera la compartimentele
respective, care trebuie cunoscute de candidatul ce urmeaza sa sustina examenul de
maturitate, bacalaureat, admitere in invatamantul superior. Pe parcursul lucrarilor sunt
prezentate probleme cu solutii, atragand atentia la gresele frecvente comise de catre

candidati. La fel, la sfarsitul fiecarui capitol sunt date si exercitii pentru lucru de
sinestatator.
10. P.Cojuhari, Teme si probleme de matematica, Chisinau, 1995, 173pag.

Sunt prezentate subiectele cat si solutiile corespunzatoare, date la admitere in anul 1994
la diferite facultati ale Universitatii de Stat din Moldova. Elementul de noutate consta in
modul gradat de prezentare, de la simplu la complex, pecum si prezentarea unor
probleme si solutii originale. La fel sunt prezentate si unele elemente teoretice de sinteza,
cum ar fi notiunele de: numar prim, cel mai mic multiplu comun (cel mare divizor comun),
graficul unei functii, studiul unor ecuatii, definirea unor elemente geometrice s.a.m.d.,
care vor completa tabloul cunostintelor necesare, in vederea sustinerii cu succes a
examenului de admitere.
11. I.Cuculescu, Olimpiade internationale de matematica ale elevilor, Editura Tehnica,

Bucuresti, 1984, 352p.
In prima parte a lucrarii este descrisa Olimpiada Internationala de Matematica in ceea ce
priveste modul de propunere a problemelor, solutiile ce li s-au dat, modul de atribuire a
punctajului si a premiilor. Partea a doua cuprinde subiectele (cu solutii) propuse la OIM
intre anii 1973-1982.
12. P.Flondor, O.Stanasila, Lectii de analiza matematica si exercitii rezolvate, Editura

All, Bucuresti, 1996, 336p.
Aceasta carte cuprinde lectii asupra subiectelor standart ale cursului analizei matematice
adresat studentilor din anul I ai facultatilor tehnice si economice.
13. M.Ganga, Teste de algebra si analiza matematica pentru clasele XI-XII, bacalaureat
si admitere in invatamantul superior, Editura Iriana, Bucuresti, 1993, 224p.
14. M.Ganga, Teste de geometrie, Editura Tehnica, Bucuresti, 1992, 134p.

Lucrarea contine 50 teste de geometrie si trigonometrie, este adresata atat elevilor de
gimnaziu si liceu, celor ce se pregatesc pentru admiterea in invatamantul superior, cat si
profesorilor de matematica. Dupa enuntarile testelor urmeaza rezolvarea completa a
acestora.
15. G.Gheba, Exercitii si probleme de matematica, clasele VII-VIII, Editura Didactica si

Pedagocica, Bucuresti, 1979, 293p.
Cartea reprezinta o culegere vasta de probleme selectate dupa tematica respectiva.
Fiecare problema este insotita si de raspuns. La problemele dificile sunt date unele
indicatii spre rezolvare.
16. L.Gherman, A.Corlat, Exercitii si probleme de matematica pentru examenele de

admitere in invatamantul superior, Chisinau, Evrica, 1997, 122p.
In aceasta lucrare se prezinta probele la matematica de la admiterea la USM in anul
1996.

17. N.Ghicu, I.Chesca, Culegere de probleme de matematica pentru admitere in liceu si
scoli profesionale, Editura Coresi, Bucuresti, 1993, 67p.
Se propune, intr-o forma unitara, un model de recapitulare rapida si eficienta.
18. E.Guran, Matematica recreativa, Editura Junimea, 1985, 213p.

Cartea cuprinde o categorie de exercitii si probleme care, in mare parte, prezinta aceste
fel de particularitati legate in primul rand, metoda de rezolvare si, in al doilea rand, de
rezultatele - fie spectaculoase, fie neasteptate - la care se ajunge. In unele cazuri, nici
modul in care este formulat enuntul nu scuteste cititorul de inedit.
Culegerea se adreseaza elevilor din scoala generala, precum si marelui public, amator de
unele incursiuni in domeniul matematiicii, oamenilor cu profesiuni si preocupari diferite
care, recreindu-se, se supun, in acelasi timp, unui examen, examenatorii fiind ei insisi.
19. A.M.Iaglom, I.M.Iaglom, Probleme neelementare tratate elementar, Editura Tehnica,

Bucuresti, 1981, 411p. (tradusa din rusa)
Cartea contine o serie de probleme din diferite domenii ale matematicii superioare: teoria
probabilitatilor, teoria numerelor, geometria proiectiva, calculul integral, topoligie,
probleme rezolvate prin metode care nu ies din cadrul cunostintelor dobandite in liceu.
Lucrarea este adresata elevilor, studentilor si cadrelor didactice din invatamantul mediu.
20. V.Mangu, Matematica. Subiecte date la concursurile de admitere in invatamantul

superior din Romania intre anii 1980-1990 (cu rezolvare integrala), Editura
Garamond, Bucuresti, 1993, 461p.
21. C.Militaru, Algebra. Exercitii si probleme pentru liceu si admitere la facultate,

Editura "ALUX", Bucuresti, 1992, 284p.
Structura fiecarui capitol cuprinde elemente de teorie, cu referire la principalele teoreme
si formule de calcul, respectiv exercitii propuse, prezentate gradat dupa dificultatile de
rezolvare.
22. I.Mihalache, Probleme de matematica pentru clasele V-VI, Editura didactica si

pedagocica, Bucuresti, 1997, 287p.
23. C.Moanta, Probleme de analiza matematica pentru bacalaureat si admitere in

invatamantul superior, Editura Rapsodia Romani, Craiova, 1997, 403p.
Culegerea de probleme se adreseaza elevilor din ultimele doua clase ale ciclului liceal.
Fiecare capitol al lucrarii este structurat in patru parti: o prima parte prezinta succint
notiunile si proprietatile teoretice de baza ale capitolului. A doua parte cuprinde probleme
rezolvate, pentru unele autorul propunand mai multe metode de rezolvare. In partea a
treia sunt propuse probleme pentru rezovare de sinestatator. In ultima parte sunt date
raspunsuri, indicatii si uneori rezolvari complete pentru problemele propuse.
24. E.A.Morozova, I.S.Petracov, V.A. Skvortov, Olimpiade internationale de matematica.

(probleme, rezolvari, punctaj). Editura Tehnica, Bucuresti, 1978, 367p. (Tradusa din

rusa)
Lucrarea contine materialele primelor 20 olimpiade internationale de matematica.
25. I.Muntean, D.Popa, Metoda sirurilor recurente, Editura Gil, Zalau, 1995, 62p.
In aceasta lucrare sunt abordate unele metode de solutionare ale ecuatiilor date in mod
recurent. Se adreseaza elevilor si profesorilor din liceu.
26. Ivanca Olivotto, Culegere de exercitii si probleme de aritmetica pentru clasele V-VII,
Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1976, 279p.
Cartea este divizata in XV capitole:
I. Multimi;
II. Numeratia;
III. Sistemul metric;
IV. Cele patru operatii cu numere naturale si zecimale;
V. Divizibilitatea numerelor;
VI. Fractii ordinare;
VII. Rapoarte si proportii;
VIII. Probleme de amestec si aliaj;
XI. Reprezentari grafice;
XII. Probleme de amestec si aliaj;
XIII. Probleme cu continut geometric;
XIV. Exercitii si probleme racapitulative pentru clasele V-VI;
XV. Exercitii si probleme recapitulative pentru clasa VII-a.
27. I.Petrica, E.Constantinescu, D.Petre, Probleme de Analiza Matematica, vol I (clasa

XI) vol II (clasa XII), Editura Petriou, Bucuresti, 1993, 282p., 157p.
Prin numarul relativ mare de exercitii rezolvate s-au urmarit atat aspectul instructiv cat si
modul de redactare a solutiilor punandu-se accent pe prezentarea logica si ordonata a
acestora, precum si pe justificarea rationamentului.
38. L.Pirsan, Teste de matematica. Analiza si Algebra. Pentru concursuri de

matematica si admiterea in invatamantul superior, Editura de Vest, Tisoara, 1995,
274p.
29. C.Popa, V.Hiris, M.Megan, Introducere in analiza matematica prin exercitii si

probleme, Editura Faclia, 1976, 365pag.
Culegerea acopera teoria functiilor reale de argument real, care este parte fundamentala
a analizei matematice. Fiecare capitol incepe cu o insusire a rezultatelor teoretice ce
intervin in elaborarea raspusurilor din capitolul respectiv, ceea ce disperseaza pe cititor
de necesitatea de a recurge la alte carti. Cartea se adreseaza nu matematicianului
format, ci celui care vrea sa-si faureasca o cultura matematica riguriosa.

30. Probleme de matematica traduse din revista sovietica KVANT, v.1, (problemele 1-
200), Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1993, 272p.
Sunt prezentate toate textele problemelor publicate in primii 8 ani de la aparitia revistei
"KVANT" (1970-1977), impreuna cu rezolvarile lor.
31. N.Prodan, Matematica. Absolvire si admitere, Lyceum, 1999, 119pag.

Prezenta lucrare contine temele, notiunele si conceptele principale ale cursului scolar si
liceal de algebra si analiza matematica. Se pune accentul pe argumentarea aparitiei
fiecarei notiuni, pe legatura stransa dintre ea si alte probleme si notiuni.
32. N.I.Prodan, Matematica. Partea a II-a. Absolvire si admitere, Editura Lyceum,

Chisinau, 1999, 148p.
33. S.Sburlan, Principiile fundamentale ale matematicii moderne, Editura Academiei

Romane, Bucuresti, 1991, 534p.
In aceasta carte sunt prezentate principiile si rezultatele de baza din analiza matematica
intr-o forma usor accesibila si cateva directii de intrepatrundere a analizei matematice cu
alte ramuri ale matematicii, mai interesante in aplicatii si in cercetarea interdisciplinara.
34. S.Stossel, Algebra. Culegere de probbleme pentru aditerea in invatamantul

superior, Editura Cuvantul Romanesc, Bucuresti, 1991, 102p.
In lucrare sunt prezentate 132 probleme cu solutii clare si riguroase.
35. N.Teodorescu s.a. Probleme din Gazeta Matematica. Editia Selectiva si

Metodologica, Editura Tehnica, Bucuresti, 1984, 543p.
36. Ion Tudor, Probleme de geometrie pentru gimnaziu, Editura Paco, 1993, 171p.
In primele noua capitole ale lucrarii sunt incluse 200 de probleme complet rezolvate.
Ultimul capitol se adreseaza elevilor din clasa a VIII-a si include enunturile si solutiile
subiectelor date la proba de verificare pentru admiterea in liceu in anii 1986-1992.
37. F.Turtoiu, Trigonometrie. Exercitii si probleme, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1995,

429p.
Cartea contine circa 1200 exercitii si probleme. Problemele sunt grupate pe categorii
prezentate in 7 capitole. Lucrarea poate constitui un ajutor apreciabil elevilor de liceu din
clasele IX-XII, candidatilor in invatamantul superior si nu in ultimul rand cadrelor didactice
- in activitatea acestora cu elevii, la cercurile de matematica.
38. I.Virtopeanu, A.Leonte, Geometrie in spatiu pentru gimnaziu si liceu, Editura Sibilia,
Craiova, 1994, 245p.
In aceasta carte sunt prezentate tipuri de probleme, metode si tehnici de rezolvare.
Lucrarea este adresata acelora care, beneficiind de inzestrarea nativa, urmaresc o
adancire rapida a cunoasterii bazelor geometriei "elmentate" ca premisa pentru
abordarea ulterioara a studiului matematicii "superioare" si totodata, ofera un material util
celor in a caror instruire studiul matematicii se justifica numai prin caracterul instrumental,
de calcul.

"Cine nu cade, nu se poate inalta"
M.Predea

BONUS - Matematica Distractiva PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BONUS - Matematica Distractiva PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MATEMATICĂ DISTRACTIVĂ

"O camera fara carti este un trup fara suflet"

BONUS – Matematică Distractivă 1

1. AJUTA-TI COPILUL SA INVETE MATEMATICA ....................................3

2. Matematica Distractiva – exercitii ..........................................................5

3. MATEMATICA PENTRU ACASA ..........................................................25

4. Pagini de istorie .....................................................................................36

BONUS – Matematică Distractivă 2

Cum pot ajuta copilul meu sa invete mai usor matematica?

- Copiii au doua resurse minunate care ii ajuta sa invete:

- Ca parinti, noi trebuie sa stimulam permanent curiozitatea si

- Lucrand impreuna vei arata copilului, ca invatatul este amuzant

- Folosim matematica la cumparaturi, tinand scorul unui

- Este foarte important sa ajungem la un rezultat corect, dar nu

- De multe ori un rezultat gresit provine din faptul ca, copilul nu a

- Dacă a greşit. întreaba-l pe copil cum a rezolvat problema.

- Ajuta-l sa efectueze calculele mental, folosind numere mici la

BONUS – Matematică Distractivă 3

- De exemplu la o adunare de genul 18+29 putem obtine un

- Lasa-l pe copil sa foloseasca strategiile proprii. Nu toata lumea

BONUS – Matematică Distractivă 4

Vom considera, convenŃional,că dacă omul nu mănâncă 7 zile (o zi –

(Deşi problema poartă un caracter glumeŃ, ea are o soluŃie strictă şi

Omul nu poate simultan sa si doarma sa si manance. Deci omul,

Au fost adunate împreună 7 stoguleŃe de fân şi încă 11 stoguleŃe.

BONUS – Matematică Distractivă 5

S-a obŃinut un stog mare.

Fiecare din cele 5 bile trebuie mutata numai cu un pătrăŃel, ca în

GândiŃi-vă la un număr şi scrieŃi-l. ÎnmulŃiŃi acest număr cu 2 şi

BONUS – Matematică Distractivă 6

ÎnscrieŃi în cerculeŃele din desen numere de la 1 până la 7 astfel,

În rezultat vom primi fum.

BONUS – Matematică Distractivă 7

DesenaŃi acest plic fără a ridica creionul de pe hârtie (fără

CompletaŃi pătrăŃelele din desen cu numerele 2, 4, 8, 12, 16, 18,

BONUS – Matematică Distractivă 8

GândiŃi-vă la un număr şi scrieŃi-l, înmulŃiŃi-l cu 5, adăugaŃii 2,

7 copii: 4 băieŃi şi 3 fete.

BONUS – Matematică Distractivă 9

Cum din 45 (suma, care se compune prin adăugarea numerelor de la

Trenul electric merge de la est spre vest. Accelerând mersul, trenul

În nici o direcŃie. Trenul electric nu face fum.

BONUS – Matematică Distractivă 10

Din 12 beŃişoare sunt compuse 5 pătrate. ÎnlăturaŃi 2 beŃişoare astfel,

Presupunem, că globul pământesc este cuprins pe ecuator de un

DistanŃa între suprafaŃa pământului şi cerc va fi aproximativ 1.6 m.

BONUS – Matematică Distractivă 11

Cuvintele spuse nu sunt juste, deoarece 16 nu se împarte fără rest

CompuneŃi exemple cu răspuns 100. Se pot folosi semnele

a) de cinci ori cu cifra 1 ;

Spre exemplu, "de cinci ori cu cifra 3" : 33×3+3/3 = 100.

Într-o zi toridă de vară, când văzduhul zângăneşte de gâze, pe o

BONUS – Matematică Distractivă 12

Mai multă iarbă va mânca acel cal, a cărui coadă e legată: el nu va fi

Opt numere 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9 trebuiesc aranjate în pătrăŃele, astfel

Un morar a venit la moară. În fiecare din cele patru colŃuri ale

BONUS – Matematică Distractivă 13

Două picioare ale morarului, deoarece mâŃele şi motănaşii au labe.

Cum se poate ca un sac de grâu, măcinându-l să umpli doi saci, care

MutaŃi unul din beŃişoare astfel încât egalitatea să fie adevărată:

BONUS – Matematică Distractivă 14

Doi pe drum s-au întâlnit şi trei cuie au găsit,

Cel mai probabil, că nimic nu vor găsi.