Elaboraţi în aproximativ 4 – 5 pagini o sinteză despre evoluţia Europei şi a României în secolul

al XX-lea, având în vedere:

- menţionarea a două fapte istorice referitoare la evoluţia istorică a Europei în prima jumătate a
secolului al XX-lea;
- menţionarea a două aspecte referitoare la unitatea şi diversitatea Europei contemporane;
- prezentarea unei etape referitoare la procesul de integrare europeană;
- prezentarea câte unui fapt istoric referitor la cultura română, respectiv, cultura europeană;
- menţionarea unui motiv, a unei etape şi a unei consecinţe ale aderării României la Uniunea
Europeană;
- formularea unui punct de vedere despre evoluţia României în context european, în a doua jumătate
a secolului al XX-lea şi susţinerea acestui punct de vedere prin două argumente istorice.

Europa secolului al XX-lea se caracterizeaza prin etnicitate, religie, cultura si traditii,

complex ce a transformat continentul intr-un mozaic de popoare si limbi, la care se
adauga si diferenta dintre sistemul de guvernare democratic si cel de tip totalitar. In
ciuda faptului ca a fost numita « Epoca de aur » , aceasta perioada a fost perpetuata de
conflicte, factorii politici amintind de cele doua razboaie mondiale, abia in sfarsit spatiul
european bucurandu-se de triumful democratiei.

In prima jumatate a veacului precedent, evolutia istorica europeana a fost lansata de

cele doua mari conflagratii care au avut loc intre 1914 si 1918, respectiv 1939 si 1945,
acestea aducand mari dezastre in finele lor Primul Razboi Mondial a provocat un real
dezechilibru si a aruncat Europa intr-o epoca de profunde crize. Tratatele de pace au
destramat imprerii precum cel Otoman, Rus sau Austro-Ungar, pe ruinele carora s-au
consacrat noi state nationale cum ar fi Polonia, Austria, Estonia sau Ungaria. Cel de-al
Doilea Razboi Mondial a fost oarecum previzibil, avand in vedere politica conciliatorista
promovata de Franta si Anglia in fata actelor de agresiune ale Germaniei naziste. Doar
alianta temporara dintre capitalismul liberal si comunism a asigurat victoria impotriva lui
Hitler.

Ideea de unitate si diversitate europeana a fost sustinuta de-alungul secolelor de

imparati si intelectuali, amintind de planul pentru apropierea statelor crestine a lui Pierre
Dubois – consilier al regelui Filip al IV-lea (sec. XIV), planul lui Emeric Lacroix, calugar
francez, care sustinea organizarea unei Adunari Generale, moneda unica si comert bazat
pe liber schimb (sec. XVII) sau necesitatea crearii « Statelor Unite ale Europei », idee
promovata de Victor Hugo in secolul al XIX-lea. Insa, doar dupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial statele europene au luat initiativa si au creat organizatii ce au pus bazele unei
solidaritati mai stranse intre acestea, amintind de Organizatia pentru Cooperare
Economica Europeana (OCEE), Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) sau
Uniunea Europei Occidentale (UEO).

Procesul de integrare europeana s-a realizat printr-o serie de etape, avand la baza
reconcilierea franco-germana, realizata prin incheierea unui acord intre presendintele
Charles de Gaulle si Konrad Adenauer, cancelarul Germaniei, constituind nucleul
edificiului european, urmand apoi incheierea Tratatului din 1951 care instituia
Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului (CECO), semnat de sase state la Paris si
Tratatul de la Roma din 1957 prin care au luat nastere EUROATOM, pentru folosirea
pasnica a energiei atomice, si Piata Comuna, care avea ca scop desfiintarea barierelor
vamale intre statele membre. In final, etapa concretizatoare s-a realizat in 1992 prin
Tratatul de la Maastricht care a instituit Uniunea Europeana, se stabileste realizarea
uniunii in plan economic, politic, monetar si cooperarea in plan social, justitie, politica
externa comuna.
Inceputul procesului de integrare europeana poate fi considerat anul 1950, cand
ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, prin intermediul « Declaratiei
Shuman », a propus crearea unei comunitati economice europene care sa puna sub
controlul unor institutii supranationale productia de otel si carbune, si implicit ramurile
de baza ale industriei de armament, pentru a preveni o noua conflagratie. Aceasta era
ideea declarata, insa obiectivul politic imediat il constituia alipirea Germaniei la Europa si
eliminarea rivalitatilor existente intre Franta si Germania privind zonele strategice ale
Ruhr-ului si Saar-ului. Astfel, se cere o reconciliere franco-germana care se implineste,
in final, prin acordul incheiat intre presendintele francez Charles de Gaulle si cancelarul
german Konrad Adenauer.

Marcata de evenimentele istorice ale « Epocii de aur », atat cultura europeana, cat si cea
romana au cunoscut un moment exceptional de dezvoltare, influentandu-se inclusiv
reciproc prin sincronizare. In perioada interbelica, cultura romana a avut parte de doua
tendinte, pe deoparte europenistii sau modernistii si pe alta parte traditionalistii.
Europenistii sustineau modernizarea din toate punctele de vedere a Romaniei prin
adoptarea modelului european occidental. Eugen Lovinescu, liderul acestora, a sustinut
ideea, expunandu-si teoria sincronismului in lucrarea « Istoria civilizatiei romane
moderne ». Acesta i-a criticat pe cei care idealizau lumea rurala, considerand ca
civilizatia romana moderna s-a nascut odata cu inceputurile culturale ale Europei
occidentale. Termenul de « sincronism » era utilizat pentru a denumi recuperarea
decalajului dintre occidentul cultural si civilizatia romaneasca. Mari personalitati
promovau aceasta idee prin publicarea propriilor opere in reviste precum « Sburatorul »
si « Contimporanul ». Printre acestia ii amintim pe Tudor Arghezi, George Calinescu,
Lucian Blaga, George Bacovia, Tudor Vianu.
In extrema opusa erau traditionalistii care erau adepti ai nationalismului, romanismului,
ortodoxia, satul si folclorul, promovarea traditiilor si a spiritului romanesc. Considereau
ca importurile culturale din Vest nu se potrivesc cu specificul nostru national, civilizatia
romaneasca fiind predominant rurala.

Romania a fost prima tara din Europa centrala si de est care a avut relatii oficiale cu
Comunitatea Europeana. Obiectivul principal a fost de a obtine statutul de membru cu
drepturi depline. Relatiile diplomatice ale Romaniei cu Uniunea Europeana dateaza din
1990, urmand ca in 1993 sa se asocieze cu Comunitatiile Europene printr-un acord.
Acordul intra in vigoare in 1995 cand statul roman depune cerere oficiala de aderare.
Astfel, etapa finala, in 2005, semneaza « Tratatul de Aderare a Romaniei la Uniunea
Europeana » care o integreaza oficial la 1 ianuarie 2007 in institutia supranationala.
Impactul aderării României la UE a însemnat conformare la reformele, măsurile și
politicile promovate de Uniune, o reglementare a legislatiei in comun cu celelalte state.
In consecinta, cum statul nu a avut posibilitatea de a se plia cerintelor, are de suportat o
serie de costuri enorme.

Consider că a doua jumatate a secolului al XX-lea a fost definitorie în evoluția statului

român modern. Triumful democratiei a acordat sanse mari si Romaniei. Astfel ca, în
decembrie 1989, datorită unui context internațional favorabil, regimul comunist a fost
înlăturat, în urma unei revoluții care a dus la arestarea soților Ceaușescu și la executarea
lor în 25 decembrie 1989.

In concluzie, drumul României către o reală democrație a întâmpinat câteva dificultăți

fiind la început, dar cu trecerea timpului a reușit să se integreze în organizațiile ce
promovează principia democrate precum NATO sau Uniunea Europeană.