Constantin

NEGRUZZI
NEGRU PE ALB
 APRECIERI

Pe când palatul domnesc era considerat ca un soi de templu, iar[ domnul

ca un soi de Buda nefailibil, C. Negruzzi avea curajul a scoate la lumin[
imagina crunt[ a lui Alexandru L[pu=neanul =i a spune boierilor un mare
adev[r:“Poporul e mai puternic decât boierimea!”
“Pro=ti, dar mul\i!” r[spunde L[pu=neanu vornicului Mo\oc, ]n scena
m[celului din palat, atunci când poporul adunat la poarta cur\ii striga: “Capul
lui Mo\oc vrem!” Acel r[spuns al domnului: “Pro=ti, dar mul\i!” cuprindea ]n
trei cuvinte o adev[rat[ revolu\ie social[. Prin urmare, nuvela istoric[ fu r[u
v[zut[ la palat, r[u primit[ de boieri; ]ns[ ea ]=i dobândi pe loc rangul cel mai
]nalt ]n literatura român[, =i va r[mânea totdeauna un model perfect de stil,
de limb[ frumoas[, de crea\ie dramatic[ =i de o necontestat[ originalitate.
VASILE ALECSANDRI, Constantin Negruzzi. Introducere la scrierile lui, ]n:
Vasile Alecsandri, Opere, vol. IV, Chi=in[u, Editura Hyperion, 1992, p.372.

Pline de o muzicalitate des[vâr=it[, pe care numai arti=tii o nimeresc,

din instinct, frazele lui Negruzzi dau impresia, rar[ ]n literatura noastr[, a
unui lucru care nu poate fi altfel.
+i iar[=i ca un adev[rat artist fin =i inteligent, el =i-a g[sit stilul de la
]nceput =i nu l-a schimbat niciodat[. Vremi nou[ au g[sit cu cale s[ creeze o
limb[-n loc s[ ]n\eleag[ pe aceea care era gata f[cut[ de cugetarea =i sim\irea
secular[ a poporului... Negruzzi n-a fost ispitit, nici cât Alecsandri, de dânsele.
Ajutat oarecum =i de faptul c[, ]n veacul nostru, ]n Moldova s-a scris totdeauna
mai române=te, el a urmat s[-=i coboare pe hârtie frumoasa sa fraz[ popular[,
ml[dioas[ =i solid[.
296 Constantin Negruzzi

Ca ]nsu=iri de fond, Constantin Negruzzi nu e cunosc[tor de suflete.

Nuvelele lui de ]nchipuire sunt cu des[vâr=ire banale; lipsindu-i la nevoie
materialul de observa\ie, el e silit s[ ]ntrebuin\eze amintirile ce-i r[m[sese
din critica sentimentalelor romane ale epocii. Ce p[pu=i f[r[ via\[ sunt Zoe
=i poloneza din O alergare, cât de pu\in te mi=c[ nenorocitele eshibene pe
care le zugr[ve=te autorul ]n aceast[ din urm[ nuvel[! Dac[ sunt sentimente
bine zugr[vite de dânsul, sunt numai acele pe care le las[ a fi z[rite u=uratica
vorb[ de saloane.
Ce descriitor splendid! }n mijlocul nuvelelor slabe, buc[\ile care zugr[vesc
ceva ies ]ntr-un relief palanic totdeauna. Din toate aceste descrieri ]ns[ cele
mai frumoase sunt acele cuprinse ]n Fragmente istorice sau ]n scrisorile care
ating via\a noastr[ din trecut. Ca pu\ini oameni, Negruzzi a avut sim\ul, foarte
rar, al acestui trecut: l-a v[zut. Inima-i a b[tut de b[t[ile puternice ale
timpurilor eroice; ]n el a ]nviat cruzimea epic[ a L[pu=neanului, vitejia simpl[
a pl[ie=ilor, toat[ acea sim\ire mai puternic[ decât a noastr[. Vr[jitorul te
str[mut[, prin puterea de convingere artistic[ cu care scrie, ]n alte vremuri,
]n vremurile pe care, prin ]n\elegere larg[ =i adânc[, le-a f[cut ale sale.”
NICOLAE IORGA, Pagini de tinere\e, vol. I, Editura pentru literatur[
Bucure=ti, 1968, p. 57—58.

Muza de la Burduj[ni con\ine nu numai ridiculizarea maniei lingvistice,

ci =i satirizarea ridicolului izvorât din amestecul fanariotismului p[mântean
cu civiliza\ia apusean[ neasimilat[. Caliopi Busuioc, ca =i cucoana Chiri\a
ori Gahi\a Rozmarinovici ale lui Alecsandri, sunt “Zi\ele” epocii de la 1848.
Atunci civiliza\ia apusean[ srt[b[tuse numai ]n clasele de sus =i acolo,
neasimilat[ nici ]n form[, d[dea na=tere la ridicol, =i acest ridicol, Negruzzi
=i Alecsandri, Caragiale ai vremii lor, l-au observat =i l-au redat ]n opere
dramatice. L-au redat f[r[ art[, pentru c[ ei nu aveau talent deosebit =i pentru
c[ ei erau des\elin[torii ogorului literar =i aveau de luptat cu toate greut[\ile,
neavând nimica mo=tenit. Cu vremea, civiliza\ia s-a prins bine, cel pu\in din
punctul de vedere al formei, ]n clasele superioare, =i ridicolul superficial a
disp[rut: azi ]n clasele de sus nu mai poate fi o cucoan[ Chiri\a. Dar civiliza\ia
a p[truns cu ]ncetul, ca apa ]n p[turile p[mântului, tot mai jos, pân[ ce a
ajuns ]n mahala, =i azi, mai ales pe vremea când a fost scris[ O noapte furtu-
noas[, combina\ia ridicol[ de orientalism =i civiliza\ie european[ e ]n mahala.
Negru pe alb 297

Acest ridicol nou =i-a g[sit zugravul ]ntr-un om de un talent extraordinar,

Caragiale, care pentru mahala =i “Zi\a” e ceea ce a fost Alecsandri pentru
Gahi\a Rosmarinovici =i C. Negruzzi pentru Caliopi Busuioc.
GARABET IBR{ILEANU, Spiritul critic ]n cultura româneasc[, ]n Opere, I,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1974, p. 74—75.

Numele lui Negruzzi este legat de obicei de nuvela istoric[ Alexandru

L[pu=neanul, care ar fi devenit o scriere celebr[ ca =i Hamlet, dac[ literatura
român[ ar fi avut ]n ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate
]nchipui o mai perfect[ sintez[ de gesturi patetice adânci, de cuvinte
memorabile, de observa\ie psihologic[ =i sociologic[ acut[, de atitudini
romantice =i intui\ie realist[. Abstr[gând de la sensul literar, figura eroului e
romantic[, L[pu=neanu e genialoid, plin de contradic\ii, un monstru moral,
aci supersti\ios, aci impiu, odat[ delicat, alt[ dat[ crud, practic ca unul care
ar fi studiat pe Machiavel =i totdeodat[ fricos de dominare. }ntr-un cuvânt,
indiferent de arta descrip\iei, Negruzzi a vrut s[ zugr[veasc[ un erou
impenetrabil, concurând cu romanticii, care fugeau deliberat de motivare.
L[pu=neanu e =i el un om sucit, ne]n\eles sie ]nsu=i. Scriitorul nu face mult[
arheologie. Evenimentul principal se petrece “]ntr-o sal[ de cinci stângeni
lung[ =i de patru lat[“, cu lespezi pe jos, s-ar zice ca la Suceava, unde era
Sfântul Ioan cel Nou, cu toate c[ scriitorul crede c[ ]nc[ de pe vremea lui
+tefan cel Mare scaunul fusese mutat la Ia=i(...). Negruzzi a ]n\eles spiritul
cronicii române =i a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive
idealit[\i. }n cronic[ domnii taie pe boieri =i boierii pe domni =i toat[ durata
unei domnii este o ]ncordare de suspiciuni, de uneltiri, de tr[d[ri =i crime.
Nuvela ar intra ]n rândul nara\iunilor de asasinate italiene, de nu s-ar fi dat
eroului principal o semnifica\ie superioar[. L[pu=neanu e, desigur, un
dominat, osândit de Providen\[ s[ verse sânge =i s[ n[zuie dup[ mântuire.
El sufer[ de o melancolie sangvinar[, colorat[ cu mizantropie. Echilibrul ]ntre
conven\ia romantic[ =i realitatea individului, aceasta e minunea crea\iei lui
Negruzzi.
GEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române..., Edi\ia a II-a, rev[zut[
=i ad[ugit[, Ed. Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 216-217.
298 Constantin Negruzzi

Alexandru L[pu=neanul ... este propriu-zis o dram[ ]n mai multe acte, ]n

care un conflict primitiv se rezolv[ printr-o catastrof[. Povestitorul nu apare,
]n desf[=urarea ac\iunii, men\inut[ tot timpul sub ochii no=tri, decât cu rolul
=i aproape cu dimensiunile pe care le au ]ntr-o compozi\ie dramatic[. De
aceea, atunci când revenim de la nara\iunile scriitorului la scenele dialogate
avem impresia de a trece de la auxiliar la esen\ial, de la articula\iile cu valoare
artistic[ redus[ pe planul viu al crea\iei.
Sunt ]n nuvelele lui Negruzzi =i câteva tablouri, câteva descrieri, cum ar
fi aceea a m[cel[ririi boierilor. Dar nici aici scriitorul nu intervine pentru a
“spune”, ci pentru a ne “ar[ta”, nu pentru a fi “ascultat”, ci pentru a ne face
s[ “vedem”... F[când apel la puterea noastr[ de a imagina (“}nchipuiasc[-=i
cineva...”) autorul nu las[ nici o ]ndoial[ asupra inten\iei sale de a prezenta
=i nu de a povesti. +i pentru a-=i sus\ine aceast[ inten\ie, ]ntregul pasaj este
men\inut la imperfectul indicativului, un timp a c[rui facultate de a evoca
mi=carea a fost adeseori pus[ ]n lumin[. Gra\ie acestui timp totul pare a se
desf[=ura ]naintea ochilor no=tri... Pân[ =i moartea, care survine totu=i ca o
]ntâmplare instantanee, e ]nf[\i=at[ ca o ac\iune derivat[: “Cei mai b[trâni
mureau f[cându-=i cruce”. Prezentând totul ]n mi=care, totul este v[zut.
Tablourile nu ]ntrerup deci ceea ce doresc s[ ob\in[ scenele dramatice. Se
poate ]n adev[r spune c[ ]n primul plan al nuvelei lui Negruzzi nu se impune
nici povestitorul faptelor =i nici povestirea lui, ci numai faptele povestirii.
TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Editura Hyperion, Chi=in[u,
1991, p. 52, 53.

Capodopera memorialistic[ a lui Negruzzi este f[r[ doar =i poate Cum

am ]nv[\at române=te (1836) cu stilul ei dulce =i proasp[t ca mierea de p[dure,
cu humorul ei b[trânesc =i viu, care o situeaz[ ]ntre permanen\ele prozei
noastre, dincolo de orice considerent istoric. Nu mai prejos ca semnifica\ie
artistic[ se ofer[ =i anecdota paremiologic[ P`cal[ =i Tândal[ (1842), unde
paremiologia, aici simpl[ aglomerare, se substituie cu uimitor me=te=ug
posibilei trame epice: R[sturnând realitatea cronologic[, ea pretinde a fi istoric
plasat[, pentru ca tradi\ia s[ triumfe, ]ntre Creang[ =i Urmuz.
I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva, Bucure=ti,
1991, p. 31.
Negru pe alb 299

Negru pe alb sunt scrisori numai cu numele, ]n realitate fiind texte

publicistice, cum vor fi peste cincizeci de ani =i multe ale lui Caragiale.
Recunoa=terea faptului =i a meritului a ]ntârziat, ]n cazul ambilor scriitori,
din pricina prejudec[\ii clasice a genurilor «majore», care a relegat la peri-
feria literaturii, când nu le-a ignorat cu totul, aceste «articole», «]nsemn[ri,
noti\e», «]ncerc[ri» sau, cum le-a botezat expresiv Caragiale, «mofturi». Ele
au continuat s[ treac[ drept literatur[ de bas-étage chiar =i dup[ ce tabletele
lui Arghezi ieri, ori ale Anei Blandiana azi, le-au conferit depline titluri de
stil =i de art[.”
NICOLAE MANOLESCU, Istoria critic[ a literaturii române, vol. 1, Editura
Minerva, Bucure=ti, 1990, p. 202.