Referinte critice (basmul lui Ion Creanga) George Calinescu: Nici Amintirile si cu atat mai putin Povestile nu sunt

opere propriu-zise de pro zator, valabile in neatarnare, ci in parti narate dintr-o intocmire dramatica cu un singur actor, monologica. Creanga este aci povestitor de basme, aci actor de compuneri ce intra in definitia veche a nuvelei. [] Povestile lui Creanga, aci adevarate nuvele de tip vechi, aci milenare. []Danila Prepeleac dovedeste ca prostul are noroc; [] Povestea porcului arata ca pentru o mama si cel ami pocit prune e un Fat-Frumos; [] Povestea lui Harap-Alb e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste sub orice strai si la orice varsta. Ni ci Amintirle nu ies din aceasta formula simpla a nuvelei. In ele este simbolizat destinul fiecarui copil: de a face bucuria si supararea parintilor si de a o lu a si el pe-ncetul pe acelasi drum pe care l-au luat si-l vor lua toti. In Aminti rile lui Creanga nu este nimic individual,nimic cu caracter de confesiune ori de jurnal care sa configureze o complexitate sufleteasca noua. Creanga copilaria c opilului universal. (Viata lui Ion Creanga, 1938; Ion Creanga. Viata si opera,ed itie noua revazuta, Editura pentru literatura, 1968, p. 297, 300-301.)

Placerea starnita de ascultarea lui Creanga nu e o placere de recunoastere a ade varului, ci e una de rafinament erudit. Nici un om cu gust nu citeste aceasta op era pentru ca sa ia cunostinta de intreaga intelepciune populara, asa cum a fost cristalizata de veacuri in proverbe si zicatori. Dimpotriva, in loc sa fie educat iv, efectul acestei intelepciuni este ilaiant. Creanga foloseste un procedeu tip ic autorilor carturaresti, ca Rabelais [] si anume, paralela continua, dusa pana la betie, intre actualitate si experienta acumulata. [] Anon Pann ori Creanga, desi atat antopanismul cat si humulestinismul sunt variet ati de rabelaisianism, adica de savoare comun. Asta vine din prejudecata ca auto rul livresc trebuie sa fie neaparat un carturar. Eruditia insa nu are limie, si Anton Pann si Creanga sunt si ei niste mari eruditi si niste umanisiti in materi e de stiinta si literatura rurala. Desi citatele lor nu sunt scoase din carti, c i din traditia orala, operele lor nu sunt mai putin carturaresti, structura scri erilor lor fiind aceeasi ca in opera lui Rabelais: adica o jovialitate enorma, c are inabuse cel mai neinsemnat fapt intr-un roi de citate. [] Si Anton Pann si Creanga sunt arhivari de traditii, dar in intelesul rabelaisian . Creanga este un umanist al stiintei satesti, sctand din eruditia lui un ras gr os, fara a fi totusi un autor vesel prin materie. Continutul Povestilor si Amintir ilor este indiferent in sine, ba chiar apt de a fi tratat liric ori fantastic,ve sela sau hohotirea interioara,setea nestinsa de vorbe, sorbite pentru ele insele , dintr-o voluptate strict intelectuala. (Idem, cap. Jovialitatea lui Creanga, p . 349, 350, 351-352.)

Tudor Vianu: Imaginile, metaforele, comparatiile lui Creanga sunt proverbe sau ziceri tipice ale poporului, expresii scoase din marele rezervoriu al limbii. [] Zicerile tipice sunt in Creanga mijloacele unui artist individual. Prin ele ne v

orbeste un om al poporului,dar nu un exemplar impersonal si anonim. Multimea exp resiilor tipice in scrisul lui Creanga zugraveste o natura rustica si joviala,un stilist abundent, folosind formele oralitatii. Interesul estetic al cazului lui Creanga este ca in el coectivitatea populara ea devenit artistul individual inc antat sa pluteasca pe marile ape ale graiului obstesc. Buna dispozitie cu care f oloseste, intr-o proportie voit exagerata, zicerile comune oamenilor din Humules ti si din aiurea, dovedeste ca a incetat de a mai fi o functiune spontana si inc ostienta, pentru a deveni un mijloc reflectat in serviciul uor scopuri artistice . Ceea ce observatorului superficial ii apare ca folclor, este de fapt creatie a rtistica, grefata pe o inzestrare individula, jovialitate si verva. [] Unic prin geniul lui oral, Creanga apare, prin neasemanata lui putere de a evoca viata, un scriitor din linia realismului lui Negruzzi, ramanand un reprezentat tipic al Junimei prin aceavigoare a constiintei aristice care il uneste asa de str ans cu Maiorescu si cu Eminescu, bucurosi din primul moment a fi ghicit in el o constiinta inruduta. (I. Creanga, in Arta prozatorilor romani, Bucuresti, Editur a contemporana, 1941, p. 110, 111, 119.)

Vladimir Streinu: Desi restransa, opera lui formeaza un adevarat ciclu rapsodic taranesc. In versi une noua, pentru adulti,el a stiut sa fixeze climatul de poveste populara, al ca rei lexic l-a rafinat, pastrandu-l aspru in sunet; a ajuns sa-irotunjeasca arta compunerii, mentind-o totusi naiva; a dat fabulei starvechi valoare literara cul ta, fara sa-I usuce fragezimile; cu virtute proprie, a sporit linia unor neinsem nate fapte scolaresti pana la dimensiunea uriasa a datinei, a superstitiei si a miturilor; a facut , in sfarsit, opera de Homer al taranimii romanesti. (Ion Cre anga, in Clasicii nostri, Bucuresti, Casa scoalelor, 1943, p. 201.) Nicolae Manlescu: Mentlitaea lui Creanga se intemeiaza pe bun-simt si pe natural, [] prin neaccepta rea cu duiosie a oameilor asa cum sunt, deci cu intelegere pentru slabiciunile oam enilor. [] El nu se mira de nimic (decat prefacut) si cu crtica,. Singurele personaje negat ive din opera lui (daca notiuna ca atare n-ar fi cu totul nepotrivita) sunt acel ea care contrazic natura, ca, de exemplu, omul span sau omul ros. [] Tipul lui Creanga este al clasicului (inteleptului), care, patruns de stabilitat ea celor omenesti,in ciuda apartenentelor schimbatoare, nu se simte lipsit sa re ia esperiente de mii de ori consumate spre a ajunge la adevaruri vechi asupra om ului. Povestile, amintirile nu sunt, ca scrierile lui Slavici,ca ale realistilor critici, opera de observatie, nu, ci, se stie, ele demonstreaza, ilustreaza obse rvatiuni morale milenare (G, Calinescu). [] Creanga e altceva, nici narator taran,nici folclorist, culegator, prelucrator, b asmele lui nu sunt rescrise, impodobite, alterate in structura lor (ca ale lui S lavici). Fara a iesi din schemele basmului popular, fara a inventa nimic esentia l, Creanga retraieste cu ingenuitate intamplarile povestite. Geniul humulsteanul ui este aceasta capacitate extraordinara de a-si lua serios eroii (fabulosi sau nu, oameni sau animale), de a le retrai aventurile, de a pune cu voluptate in fi ecare propriile lui aspiratii nerostite, slabiciuni, vitii, tulburari si uimiri, adica de a crea viata. El e creatorul unei comedii umane tot asa de profunda si d e universala in tipicitatea ei precum aceea a lui Sadoveanu (Recitind povestile lui Creanga, in Lecturi infidele, Editura pentru literatura, 1966, p. 7, 8, 11.)