Caspar David Friedrich

Caspar David Friedrich a fost un pictor și

desenator german, unul din cei mai importanți
reprezentanți ai romantismului german în perioada
sa timpurie.

Viața și opera
Caspar David Friedrich s-a născut la 5
septembrie 1774 în Greifswald, un mic oraș din
Pomerania de pe coasta Mării Baltice, locuit mai
ales de marinari și pescari. A fost cel de-al șaselea
copil al lui Adolf Gottlieb Friedrich și al soției
sale, Sophie Dorothea Bechly. Orașul Greisfwald
aparținea în acel timp de Suedia și pictorul a
păstrat toată viața sa cetățenia suedeză. În 1781, când nu împlinise încă șapte ani, îi
moare mama. În 1787, tânărul Caspar trăiește o mare dramă. Pe când se juca pe marea
înghețată a Balticii, gheața cedează sub el. Fratele său, Christoffer, îi sare în ajutor, îl
salvează, dar se îneacă el sub gheața mării. Până în anul 1791, îi mai mor doi frați și o
soră. Singurătatea se simte în întreaga sa operă artistică.

 Primele lecții de desen

În 1790, după încercări în domeniul literaturii, Caspar începe să studieze desenul.
Frecventează timp de patru ani cursurile profesorului Johann Quistrop, arhitect, pictor
și gravor deopotrivă. Quistrop îl îndeamnă să ia ca model pentru desenele sale
reproducerile după operele marilor maeștri, și îi pune la dispoziție propria sa colecție
de tablouri și gravuri. În același timp îl sfătuiește să deseneze după natură. Astfel,
natura devine principala sursă de inspirație a primelor sale lucrări.
În 1794, Friedrich pleacă la Copenhaga, unde lucrează cei mai buni maeștri ai acelor
timpuri. Acolo stă patru ani și dobândește cunoștințe temeinice prin studierea
perspectivei și compoziției.

 Stabilirea la Dresda
În mai 1798 se stabilește la Dresda, unde frecventează cea mai importantă Academie
de Artă din Germania, fondată în 1769. Aici execută numeroase copii după operele
pictorilor olandezi din secolul al XVII-lea. Iese adesea la marginea orașului fiindcă se
interesează neîncetat de peisagistică. Caietul său de schițe din această epocă este plin
de desene reprezentând copaci, plante, nori și cer. Dă lecții de desen pentru a câștiga
banii necesari traiului.
În această perioadă începe să picteze în culori, la început acuarele, mai târziu în ulei.
În 1801, Friedrich descoperă insula Rügen din Marea Baltică. Este fermecat de
câmpiile pitorești, de stâncile majestoase de pe țărmul mării și de pădurile de stejari,
imagini pe care le fixează în nenumărate schițe.
 Peisaj cu pavilion, 1797 – Acuarelă

 Consacrare artistică
În 1805, trimite desene la Weimar, pentru concursul intitulat "Prietenul Artei" organizat
de Goethe. Autorul lui Faust este încântat de perfecțiunea desenelor lui Friedrich și îl
propune pentru premiul întâi.
În 1810, Friedrich este ales membru al Academiei din Berlin. Două tablouri ale sale,
expuse aici, sunt cumpărate de regele Prusiei, Frederich Wilhelm al III-lea. În același an,
este sprijinit și de Karl August, principele Saxoniei și Weimarului, cumpărându-i cinci
peisaje.
Doi ani mai târziu, artistul, protejat de Goethe, obține o subvenție din partea guvernului
Prusiei.
Din punct de vedere artistic, anul 1818 - când artistul pictează 28 de tablouri - este cea
mai prodigioasă perioadă din cariera sa. Curând apar însă și o serie de probleme. Când, în
1824, moare directorul catedrei de peisagistică a Academiei din Dresda, titular al catedrei
va fi numit un alt artist, Friedrich trebuind să se mulțumească cu un post de profesor
secundar. Tot mai izolat de societatea artistică din Dresda, Friedrich se închide în sine.
În 1829, prietenul pictorului, doctorul Carus, observă la el o "dispoziție aparte, tot mai
posomorâtă și mai rigidă". Crede că este victima unei conspirații. În 1830 scrie un ciclu de
aforisme în care își exprimă convingerea că întreaga lume a încheiat un complot împotriva
lui. Cu toate acestea, nu încetează să lucreze și o parte a celor mai bune creații ale sale
datează din perioada 1826-1835.

 Ultimii ani
În 1835, suferă un atac cerebral și este paralizat parțial. După un tratament care a durat
toata vara, în octombrie începe din nou să picteze. Starea lui se deteriorează însă continuu.
La 18 martie 1840, Jukovski notează în jurnalul său: "Am fost la Friedrich. Este o ruină
tristă. Plânge ca un copil". Caspar David Friedrich moare la Dresda, la 7 mai 1840.
 GALERIE

Abaţie în pădurea de stejari (1808-1810)

Albert Boime scrie: "Ca o scenă dintr-un film de groază, aceasta aduce pe această temă toate clișeele
gotice din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XIX-lea".

Călător pe Marea Norilor (1818)

Această capodoperă binecunoscută a fost descrisă de istoricul John Lewis Gaddis ca lăsând o impresie
contradictorie, "sugerând, deodată, o stăpânire asupra unui peisaj și nesemnificativitatea individului
din interiorul acestuia. Nu vedem nici o față, deci este imposibil să știm dacă perspectiva cu care se
confruntă tânărul este exhilarată sau terifiantă sau ambele".
 Copac cu corbi

Crucea în Munți (Altarul Tetschen) (1808)

Prima lucrare majoră a lui Friedrich, piesa se rupe cu reprezentarea tradițională a răstignirii în
altarpiece, prin reprezentarea scenei ca peisaj.
 Chalk Cliffs pe Rügen (1818)
Friedrich sa căsătorit cu Christiane Caroline Bommer în 1818, iar în luna de miere a vizitat
rude în Neubrandenburg și Greifswald . Acest tablou sărbătorește unirea cuplului.

Doi bărbați contemplând luna (1825-1830),

Muzeul Metropolitan de Artă , New York
 Peisaj stâncos în Munții Gresiei din Labe (între 1822 și 1823)

Autoportretul (1800) este un desen de cretă al artistului la 26 de ani, încheiat în

timp ce studia la Academia Regală din Copenhaga. Se află la Muzeul Regal de
Arte Plastice , Copenhaga