Sunteți pe pagina 1din 40

ŞCOALA GIMNAZIALĂ

“GEORGE EMIL PALADE”


BUZĂU
AUTORI:
PROFESOR
VASILE NELUŢA
PROFESOR
VASILE MIHAELA
PROFESOR
TRANDAFIR ANAMARIA
INSPECTOR PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
PALCĂU DANIELA

În cadrul Şcolii
Gimnaziale “George Emil Palade”
Buzău

COLABORATORI:
PROFESOR DR.
GHEORGHE ELENA
PROFESOR
IGNĂTESCU AURELIA

TEHNOREDACTARE:
INF. LUPAŞCU VERONICA

2
CUVÂNT ÎNAINTE
De la bun început ţin să mărturisesc că am fost unul dintre adepţii înfiinţării clasei
pregătitoare.
Nu a fost dorinţa de a mă racorda la ideile unor oameni sus puşi care vorbeau prin presă
despre necesitatea unui asemenea demers şi care, mai târziu, şi-au pus gândurile şi ideile pe
hârtie. Am douăzeci şi cinci de ani la catedră şi cunosc foarte bine care sunt problemele de
adaptare cu care se confruntă şcolarul mic. Trecerea de la grădiniţă la clasa întâi reprezintă un
proces greoi şi care, din punctul meu de vedere, ar trebui să se desfăşoare lent, având în vedere
particularităţile de vârstă şi cele ale fiecărui copil. În grădiniţă, copilul, fie că este la program
prelungit, fie că merge la o gradiniţă cu program normal, este obişnuit să aibă maximum 2
activităţi zilnice, iar între acestea trebuie să existe o pauză de relaxare. Activităţile durează cel
mult 35 de minute la grupa pregătitoare. Viaţa lui de preşcolar se desfăşoară într-un spaţiu bine
determinat, sigur, primitor şi încurajator. Acest spaţiu special amenajat îi oferă posibilitatea să
comunice mai bine, să aibă curaj şi să-şi poată identifica locul pe care îl are în grupul din care
face parte. E foarte greu să iei un copil dintr-un asemenea mediu şi să-l duci direct la şcoală, în
clasa întâi, unde activităţile sunt de cincizeci de minute, unde pauzele sunt mai scurte şi unde
copilul este obligat să stea 4 ore la şcoală într-un scaun în care el oricum nu este obişnuit să stea.
De aceea exista necesitatea înfiinţării clasei pregătitoare, o clasă intermediară care vine să
rezolve problemele de adaptare ale copilului de 6-7 ani.
Am asistat de-a lungul acestui an la diverse activităţi ale doamnelor învăţătoare care au
preluat clasa pregatitoare. La început, paşii au fost mai nesiguri, dar experienţa dascălilor şi-a
spus cuvântul. Au reuşit să identifice punctele tari, punctele slabe, au reuşit să cunoască copiii cu
necesităţile vârstei lor şi s-au adaptat cerinţelor şi nevoilor acestora.
În acest an şcolar, am urmărit atent cele trei clase pregatitoare ale Şcolii Gimnaziale
„George Emil Palade” Buzău. Doamnele învăţătoare care au preluat aceste colective au
participat la un stagiu de formare care a răspuns întrebărilor şi exigenţelor de predare pentru
astfel de clase aflate la început de drum. La sfârşit de an se culeg rezultatele, se observă munca
neobosită a elevilor şi a dascălilor. O mică parte din activitatea copiilor şi a doamnelor
învăţătoare se reflectă şi în revista care se lansează acum. Veţi observa în revistă efortul
intelectual şi fizic al elevilor şi al doamnelor învăţătoare care au călăuzit paşii micuţilor în acest
an şcolar. Unele din activităţile desfăşurate se regăsesc în ceea ce veţi remarca în paginile
revistei de faţă: postere, afişe, poezii, mici povestioare, jucării, desene, imagini de la festivităţile
şi serbările susţinute. Apreciez în mod deosebit munca doamnelor învăţătoare, eforturile
părinţilor care au colaborat în mod exemplar cu toţi actorii implicaţi în formarea copiilor. În
acest mod, consider că adevăraţii câştigători sunt micii şcolari care au căpătat deprinderi de
comunicare, au învăţat să-şi folosească mai bine mânuţele, şi-au dezvoltat urechea muzicală, au
ajuns la concluzia că lucrul în echipă e o şansă de a se dezvolta fiecare dintre ei.
În final, aş dori să felicit colectivul de cadre didactice care predau la aceste clase, pe
doamnele directoare care s-au implicat în mod deosebit în bunul mers al activităţilor de la clasele
pregătitoare. Aşteptăm cu interes şi apariţia următoarelor numere. Succes tuturor, cadre didactice
şi şcolărei!
Inspector şcolar de specialitate, învăţământ
primar,
Prof. Dr. Daniela Palcău

3
Suntem elevi în clasa pregătitoare, copii mari, aşa cum ne place nouă să
credem. Ştim să fim serioşi, dar nici joaca nu o refuzăm. Chiar reuşim să îmbinăm
cunoaşterea...prin joc! În fiecare zi încercăm ceva nou, considerăm orice
dificultate o provocare şi nu ne dăm niciodată bătuţi.
Revista aceasta cuprinde în paginile ei o parte din efortul nostru, din
munca pe care o desfăşurăm susţinut pentru a ne satisface permanent
curiozitatea.

Deci... la drum!

„Cel mai mare artist din lume este copilul: să ai inimă să-l simţi
şi minte să-l înţelegi.”
Mi-am dorit şi altceva decât ceea ce cunosc copiii, mi-am dorit să-i las să
spună ceea ce doresc, ce vor, ce pot , să-i las să-şi deschidă puţin sufletul sau,
poate, aripile;
Cred că ei, copiii, trebuie doar impulsionaţi şi, apoi, orientaţi “să
zboare” asemeni puiului; rămâne de văzut cât de sus vor ajunge!

M. Bănciulescu

4
BUBURUZA ALBINUŢA

Dimineaţa, în grădină, Alergând azi prin grădină,


A ieşit un ghiocel, Dau de harnica albină.
Raze blânde de lumină Culegea fără-ncetare
Soarele-ndrepta spre el. Dulceaţa din orice floare.

O roşcată buburuză, În grădina de flori plină


L-a privit, l-a tot privit Vesel zboară o albină,
Şi, c-un zâmbet cald pe buze, Zumzăie din floare-n floare
Lângă el a adormit. Ispitită de culoare.

Când să plece mai departe, Florile râd în lumină,


Buburuza, ce-a văzut? Cântă întreaga grădină,
Punctele, vai, de pe spate, Ea culege migălos
Câte unul au căzut! Polenul cel preţios.

Nu vă fie de mirare,
Că, având doar un picior,
Ghiocelu-n graba mare,
I-a sărit în ajutor.

Zâna Primaverii vine,


Bucuroasă, lânga ei,
“V-ajutaţi? E foarte bine!
Bravo! Bravo, dragii mei."

5
ŞI ACUM SĂ LE LUCRĂM… ŞI CU ELE NE JUCĂM…

Materiale necesare:
 semicarton roşu şi negru;
 şablon;
 foarfeci;
 carioca;

Materiale necesare:
 semicarton galben şi negru;
 şablon;
 foarfeci;
 carioca.

6
DACĂ VREM ŞI COLORĂM…

7
8
MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA MEDIULUI
Numără abinuţele şi încercuieşte cifra care corespunde acestora.

1 3 5 2 6 4 7

Încercuieşte prima, a treia, a patra şi a şaptea albinuţă.

Colorează atâtea albinuţe, câte degete ai la o mână.

9
COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Recunoaşte personajele din imagine.


Povesteşte mamei când crezi că are loc evenimentul din imagine?
Ce tradiţii respecţi la împodobirea bradului tău?
Desenează în tabloul alăturat ce cadouri iţi doreşti de la Moş Crăciun.

10
FLUTURAŞUL TE INVAŢĂ CUM SĂ-ŢI FACI O
ÎNGHEŢATĂ!
îNGHEŢATĂ DE LĂMÂIE

Ingrediente:
1. 2 lămâi;
2. 250 ml apă;
3. 200 g zahăr;
4. 1 cană frişcă lichidă;
5. 50 ml frişcă bătută.

Cum procedezi?
Cu un adult lângă tine, pui la fiert
zahărul împreună cu apa în jur de 5
minute, iar dacă îţi place, pui şi coaja
de la lămâie.
Laşi totul la răcit, apoi torni peste sucul
din cele două lămâi.
Adaugi şi frişca lichidă, puţin câte
puţin, dar numai când s-a răcit siropul.
La sfârşit pune şi frişca bătută cu
mixerul.
Pune vasul la congelator cam o oră,
amesteci din nou, apoi o laşi la
congelator încă o oră şi... gata
îngheţata.

POFTĂ BUNĂ!

11
BUBURUZĂ-RUZĂ, ZBOARĂ DE PE FRUNZĂ

Cunoscute şi sub
Cine n-a luat în mână o denumirea de mămăruţe,
buburuză? O vezi cum măriuţe sau boul
îşi strânge, speriată, Domnului, buburuzele
antenele şi picioruşele şi sunt cea mai numeroasă
rămâne nemişcată. Dacă specie de insecte din
stai liniştit îşi revine, îşi Europa, dar şi din lume.
desface aripile şi zboară,
grăbită, spre un loc mai
sigur.

Mămăruţele au dimensiuni relative mici, 1-3 mm, antene şi picioare scurte şi


subţiri. Elitrele netede şi lucioase, colorate în roşu, portocaliu, galben, au pete negre
(puncte) care variază de la 2 la 22, în funcţie de specie. Le întâlnim în tot anotimpul
cald, singure sau în grupuri mari, pe diferite plante din grădină. Dacă priveşti cu
atenţie, vei observa că sunt “la masă”.
Iarna se adună în grupuri foarte mari şi se ascund în crăpăturile din scoarţa
copacilor.
Durata vieţii unei buburuze este de aproximativ un an.

Interesant este modul de apărare al


buburuzelor împotriva răpitorilor,
fie ele insecte sau păsări: în
momentul în care este atacată,
elimină automat, din încheieturile
picioruşelor, o substanţă rău
mirositoare care ţine la distanţă
eventualii atacatori. O altă
modalitate de avertizare o constituie
culorile vii de pe elitre.

12
WINNIE TE ÎNVAŢĂ
CUM SĂ FACI O FLOARE MAI FRUMOASĂ...

Experimentul următor il va familiariza pe copil cu lumea plantelor şi îi va


trezi interesul faţă de fenomenele care apar în natură. Propune-i să schimbaţi
împreună culoarea unor flori.

De ce ai nevoie?

pahare;
apă;
colorant alimentar;
flori albe;
o foarfecă.

Cum se realizează?

1. Umple două pahare cu apă de la robinet.


2. Într-unul dintre pahare, adaugă în apă colorant alimentar (încearcă să alegi culori
închise, vibrante).
3. Pune două flori în paharul cu apă şi trei flori în paharul cu apa care conţine
colorantul alimentar.
4. Vorbeşte cu copilul tău despre cum anume absorb florile apa. Întreabă-l dacă a
observat cum, în timp, scade apa în vazele cu flori. Discută despre acest lucru şi fă
comparaţie cu modul în care se alimentează oamenii cu apă şi felul în care absorb
florile apa (ele absorb apa prin rădăcini sau tulpină, în timp ce noi, oamenii, o
bem).
5. Întreabă-l pe copil ce anume crede că se va întâmpla cu florile puse în apă. Cu
siguranţă îţi va spune că florile vor absorbi apa, însă în câteva ore nu veţi putea
observa vreo diferenţă. Este nevoie de aproape o zi pentru a se vedea efectele
experimentului.
6. După o perioadă de timp, observaţi ce s-a întâmplat cu florile din paharul cu apă
şi cu cele din paharul cu apă şi colorant alimentar.

13
Florile aflate în paharul cu coloranţi alimentari vor deveni colorate. Pentru că
floarea absoarbe apa, aceasta, fiind colorată, va modifica nuanţa petalelor.

Îi poţi arăta copilului pe suprafaţa petalelor florii „venele” acesteia. Vor


apărea dunguliţe subţiri şi colorate pe toate petalele. Dacă copilul tău este interesat
de ştiinţă, îi poţi spune că a avut loc un proces numit acţiune capilară. Acţiunea
capilară reprezintă urmarea atracţiei dintre moleculele de apă şi moleculele fibrei
tulpinii. Acelaşi fenomen apare atunci când o bucată de hârtie absoarbe apa.
La finalul acestei activităţi, scoateţi florile colorate din apă şi legaţi-le cu o
fundă.
Ele pot fi făcute cadou ca un buchet de flori originale, la care şi-a adus
contribuţia copilul tău.

14
DIN ACTIVITĂŢILE NOASTRE…

Poate că Halloweenul nu este una dintre sărbatorile pe care le aşteptăm cu


sufletul la gură, spre deosebire de alte sărbători tradiţionale din ţara noastră. De ce?
Simplu, Halloween nu este o sărbătoare tradiţională românească, dar a fost preluată
de la americani, iar de la an la an evoluează. Fiecare familie începe să petreacă
această sărbătoare, în stilul propriu desigur, şi o promovează în rândul prietenilor
prin diferite modalităţi (costumându-şi copiii, decorându-şi casa).

Noi am sărbătorit aşa:

15
I-AM CÂNTAT ŞI I-AM DANSAT MOŞULUI AŞA…

16
AM PREZENTAT COLECŢII, AM LUCRAT, AM CÂNTAT ŞI AM DANSAT
PENTRU PĂRINŢI…

17
18
19
20
21
R:

22
23
24
25
Dragi părinţi,

Ştim că sunteţi preocupaţi să oferiţi copilului dumneavoastră


copilăria pe care aţi visat-o mereu. Încercaţi să oferiţi o educaţie
sănătoasă, dar şi prietenia dunmeavoastră. Toate acestea în timp ce
lucraţi până la ore târzii pentru a asigura copilului condiţiile materiale
cele mai bune. Uneori tot acest efort este foarte dificil şi foarte solicitant
pentru voi.

Pentru a vă fi de folos, vă oferim câteva sfaturi:

1. să dai copilului un sentiment de


securitate;
2. să dai copilului sentimentul că este dorit
şi iubit;
3. să eviţi ameninţările şi pedepsele;
4. să-l înveţi cu independenţa şi să-l
determini să-şi asume responsabilităţi;
5. să fii tolerant şi să eviţi conflictele;
6. să răspunzi cu francheţe la întrebările
copilului;
7. să tratezi dificultăţile copilului fără să-l
consideri anormal;
8. să favorizezi creşterea şi dezvoltarea
fără să hiperprotejezi.

înv. Neluţa Vasile

26
Oamenii sunt fiinţe sociale, prin viaţă, triseţea ne ajută să ne descărcăm
urmare dezvoltarea inteligenţei şi să trecem peste pierderi, furia ne
emoţionale este esenţială pentru energizează pentru a pune limite, iar
succesul personal şi profesional. frica ne semnalează potenţiale
Inteligenţa emoţională înseamnă pericole.
abilitatea de a relaţiona sau de a stabili
relaţii sociale cu alţi oameni.
Inteligenţa emoţională se poate
învăţa din copilărie! Să fii inteligent
emoţional înseamnă să poţi identifica
propriile emoţii şi pe ale celorlalţi, să
înţelegi cauza şi consecinţele
emoţiilor, să le poţi controla şi să te
comporţi adecvat lor. O persoană
inteligentă emoţional cunoaşte şi
identifică propriile emoţii prin care
trece şi pe cele ale celor din jurul lui,
este un bun comunicator, este
empatică, ştie să-şi controleze Observând şi trăind adecvat
sentimentele negative şi impulsurile, sentimentele noastre, chiar şi atunci
este un bun coechipier, este adecvat când nu ne place să le simţim, le
social şi, în consecinţă, are putem folosi pentru a obţine aceste
performanţe mai bune decât cei cu o beneficii. Foarte important este faptul
inteligenţă emoţională scăzută, are că, atunci când adulţii îşi recunosc şi
capacitatea de a vorbi liber despre îşi trăiesc emoţiile cu sinceritate,
ceea ce simte, se adaptează uşor la copiilor din preajma lor le vine mai
situaţii noi, are prieteni, stabileşte cu natural să facă acelaşi lucru. Deci
uşurinţă relaţii cu cei din jurul lui, este atunci când vrem să învăţăm copiii să
capabil să îşi impună propriile recunoască şi să gestioneze eficient
preferinţe şi să pună întrebări. emoţiile, este util să folosim puterea
Nu există sentimente „bune” şi exemplului, căci acesta „bate” orice
„rele”. Sentimentele autentice sunt educaţie prin predici în eficienţă.
utile. Bucuria ne dă energie pentru

27
DEZVOLTAREA AUTOCONTROLULUI EMOŢIONAL
Joc – exerciţiu
Se împarte colectivul în grupuri mici, de 4-5 copii.
”Copii, de dimineaţă, Zâna Jucăriilor, v-a adus trenuleţe (câte unul pentru
fiecare grupă). Pentru că este doar unul la grupă vă veţi juca pe rând. Când timpul
de joc a trecut, eu o să vă anunţ printr-un sunet de clopoţel. Atunci este rândul altui
copil să se joace”
Copiii sunt apreciaţi şi lăudaţi pentru răbdarea lor.

Matei şi Dănuţ
”Matei şi Dănuţ,doi prieteni foarte buni, au primit de la Moş Crăciun machete de
avioane.
Copiii s-au hotărât să lucreze împreună, fiecare la macheta lui. Se bucurau la
gândul că vor construi avioanele şi se vor juca cu ele. Cu răbdare, Matei, urmărind
schiţa, a reuşit să construiască avionul.
Dănuţ s-a înfuriat, a aruncat piesele machetei şi s-a lăsat păgubaş. Matei s-a
oferit să îi ofere ajutor, dar degeaba: Dănuţ era furios. Văzându-l pe Matei ce
frumos se juca cu avionul lui, Dănuţ şi-a dat seeama că „graba strică treaba” şi „cu
răbdarea treci marea”. Matei, ca un bun prieten, a adunat piesele, l-a chemat pe
Dănuţ şi împreună au construit avionul. Dănuţ era fericit !”
Copiii sunt îndemnaţi să discute stările celor doi copii şi repercursiunile acestora,
să găsească evenimente asemănătoare şi să precizeze modalitatea cea mai bună
pentru a reuşi să ducă la bun sfârşit tot ce-şi propun.

DEZVOLTAREA EXPRESIVITĂŢII EMOŢIONALE


Joc de rol
DE-A CAPRA CU TREI IEZI
”Copii, o să ne jucăm astăzi de-a Capra cu trei iezi. Eu voi fi capra, iar voi
iezii”.
Cadrul didactic conduce jocul astfel încât copiii să preia stilul de expresivitate
facială, comportamentul verbal şi nonverbal. Se vor face încurajări şi aprecieri în
permanenţă : ”Bravo, uite ce vesel eşti, bravo, uite ce speriat eşti, exact cum a fost şi
iedul cel mic etc.”
ATENŢIE, ATENŢIE...
”Copii, ne vom juca jocul “Atenţie, atenţie !”. Eu o să spun o poveste, iar la
semnalul “Atenţie, atenţie !” voi veţi arăta cum se simte personajul din poveste. ”
Se spune o poveste (poate fi Punguţa cu doi bani) şi se vor alege acele
momente în care stările emoţionale ale personajelor sunt foarte bine definite.

28
Vârsta potrivită: şcolarul mic 6, 7, 8 ani

Materiale necesare: hârtie, creioane colorate şi, opţional, plastilină

Ce trebuie făcut:
Ca orice joc de dezvoltare emoţională, şi acesta trebuie făcut într-o atmosferă
destinsă. Jocul are mai multe nivele, aflate la un grad de dificultate tot mai mare.
Primul nivel este un joc de mimă a emoţiilor. Astfel, unul din voi va mima o emoţie,
luând o postură şi făcând gesturi cât mai expresive. Celălalt trebuie să ghicească
despre ce emoţie este vorba, în 2 minute. Mimaţi fiecare câte 3-4 emoţii, şi apoi
pregătiţi-vă de nivelul doi.

Pentru că majoritatea emoţiilor sunt transmise prin intermediul feţei, în


momentul în care nu putem vedea expresia facială a celuilalt, e mai greu să
recunoaştem ce simte. Nivelul 2 presupune mimarea unor emoţii folosind doar
postura corporală. Pentru asta, va trebui ca cel ce mimează emoţia să îşi acopere faţa
cu o mască sau cu o eşarfă. Când reuşiţi să ghiciţi emoţiile celuilalt, puteţi trece la
nivelul 3.

Nivelul 3 presupune recunoastrea emoţiilor celuilalt fără ajutorul mimicii şi


gesturilor, ci doar din felul în care vorbeşte. Aşezaţi-vă spate în spate, astfel încât să
nu vă puteţi vedea unul pe altul. Unul dintre voi va trebui să spună o propoziţie
neutră, de exemplu: afară este soare, şi să transmită o emoţie prin felul în care o
spune. Celălalt trebuie să ghicească emoţia din spatele propoziţiei. Când reuşiţi să
identificaţi emoţiile transmise astfel, puteţi trece la următorul nivel.

29
Putem să transmitem emoţii nu prin intermediul corpului, ci prin ceea ce
facem. Nivelul 4 presupune ca unul din voi să realizeze un mic desen sau o formă
din plastilină, care să reprezinte cât mai sugestiv o emoţie, iar celălalt să ghicească
despre ce emoţie este vorba. Dacă aţi reuşit să treceţi şi de acest nivel, vă puteţi
declara adevăraţi detectivi ai emoţiilor, care reuşesc să recunoască şi cel mai greu
de ghicit emoţii.

Bine de ştiut:
Până nu încerci acest joc, s-ar putea să ţi se pară destul de simplu. După ce îl
încerci vei deveni mult mai conştient de dificultatea reală de a recunoaşte emoţiile
celorlalţi. Din oficiu, toţi avem impresia că ştim să citim emoţiile celor din jur, şi că
la rândul nostru exprimăm destul de limpede ce simţim. În realitate, lucrurile nu stau
deloc aşa, şi de multe ori comunicarea emoţiilor este un proces complicat. Dat fiind
acest lucru, este de preferat să înveţi cum să spui direct ceea ce simţi, în loc să aştepţi
ca ceilalţi să ghicească ce este în interiorul tău.
Jocul merită să fie făcut de mai multe ori şi poate fi folosit şi în grupuri de
copii sau adulţi. El este ca un fel de antrenament pentru recunoaşterea cât mai bună a
emoţiilor.
Recunoaşterea emoţiilor celuilalt este o
componentă a inteligenţei emoţionale, despre
care mulţi spun că ne ajută în viaţă chiar mai
mult decât inteligenţa. Chiar dacă e sau nu
aşa, cert este că atunci când suntem atenţi la
ce simt ceilalţi putem să fim mai înţelegători
cu ei şi să le fim mai aproape.
Indiferent ce facem, transmitem emoţii
celor din jurul nostru, şi la rândul nostru
primim emoţii de la ei. Aşa că învaţă să
detectezi emoţiile din jur, ca să comunici într-
un mod mai profund!

Bibliografie :
Poveşti raţionale pentru copii, Virginia Waters, EDP,Bucureşti, 2008 ;
450 de jocuri educaţionale - Repere fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea
timpurie a copilului, Viorica Preda, Mioara Pletea, Filofteia Grama, DPH,
Bucureşti, 2011.

înv. Mihaela Vasile

30
Un profesor a dat fiecărui student ca temă pentru lecţia
din săptămâna următoare să ia o cutie de carton şi, pentru
fiecare persoană care îl supără sau pe care nu poate să o sufere
şi să o ierte, să pună în cutie câte o piersică, pe care să fie lipită
o etichetă cu numele persoanei respective.
Timp de o săptămână, studenţii au avut obligaţia să poarte permanent cutia cu
ei: în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea să şi-o pună la capul patului.
Studenţii au fost amuzaţi de lecţie şi fiecare a scris cu ardoare o mulţime de
nume, rămase în memorie încă din copilărie.
Încetul cu încetul, pe măsură ce zilele treceau, studenţii adăugau numele
oamenilor pe care îi întâlneau şi despre care considerau că au un comportament de
neiertat.
Fiecare a început să observe că zi de zi cutia devenea din ce în ce mai grea.
Piersicile aşezate în ea la începutul săptămânii începuseră să se descompună
într-o masă lipicioasă, cu miros dezgustător şi stricăciunea se întindea foarte repede
şi la celelalte.
O problemă dificilă mai era şi faptul că fiecare era dator să o poarte
permanent, să aibă grijă de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun
restaurant, la întâlnire, la masă, la baie, mai ales că numele şi adresa fiecărui student,
ca şi tema experimentului, erau scrise chiar pe cutie.
În plus, cartonul cutiei se stricase şi ea ajunsese într-o stare jalnică: cu mare
greutate mai putea să facă faţă sarcinii sale.
După o săptămână, fiecare a înţeles foarte
repede şi clar lecţia pe care a încercat să le-o explice
profesorul şi anume faptul că acea cutie pe care o
căraseră cu ei nu a fost decât expresia greutăţii
spirituale pe care o purtăm atunci când strângem în
noi ură, invidie, răceală faţă de alte persoane.
De multe ori credem că a ierta pe cineva este
un favor pe care i-l facem acelei persoane. În realitate
însă, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem
face chiar nouă înşine.
În cutia ta, câte piersici sunt… şi ce ai de gând să faci cu ele ?
Învăţaţi să lăsaţi pe chipul vostru să înflorească un zâmbet. Este darul pe
care-l oferiţi aproapelui, este darul pe care-l oferiţi întregului Univers!
Octavian Paler

înv. Neluţa Vasile

31
Lecţiile învăţate prin mişcările decât dacă îi arătăm o fişă cu 5
corpului rămân cu noi. Nu iepuri pe ea.
citim un manual pentru a învăţa Jucând jocuri învăţăm abilităţi
cum să mergem cu bicicleta sau pentru motrice şi cognitive. Când suntem într-o
a juca ping-pong. Învăţăm prin stare pozitivă a minţii, suntem prezenţi în
intermediul corpului şi, o dată ce acel moment! Este în acel moment de
corpurile noastre au învăţat ceva, nu acceptare când suntem deschişi la noi
mai uităm niciodată! experienţe şi noi cunoştinţe.
Acelaşi tip de inteligenţă prin Noi, părinţii, suntem primii învăţători ai
intermediul corpului poate fi folosit să copiilor noştri. Vrem ca ei să fie deştepţi,
ajutăm copiii să înveţe abilităţile vrem ca ei să se bucure, vrem să facem
intelectuale. Un copil va avea mult mai ceea ce este bine pentru ei şi vrem ca ei
multă conştiinţa despre ceea ce să se simtă bine cu noi.
înseamnă cifra şi numărul 5 dacă jucăm Jucaţi jocuri inteligente şi puteti avea
un joc în care el trebuie să sară de 5 ori totul!

Exemplu: „Du-te şi pescuieşte!”

Materiale: hârtie colorată.

Instrucţiuni: pentru a juca acest joc avem nevoie de un set


de cărţi de joc pe care le învelim în hârtie colorată, tăiată în
forma lor, lipită doar pe o parte, două de fiecare culoare.
Încercăm să găsim culori în variate nuanţe, diferite de cele
de bază: roşu, galben, albastru; încercăm să găsim:
turquoise, violet, ciclam, etc.
Facem cărţile şi împărţim câte 4 sau 5 de fiecare jucător şi punem restul, cu partea
colorată în jos, într-un săculeţ sau pe masă sau pe podea (unde se joacă). Primul
jucător ţine sus prima carte pe care o alege, ca să vadă toţi jucătorii şi întreabă:
„Are cineva turquoise sau nuanţă de albastru?” Dacă nu are nimeni, jucătorul
trebuie să meargă la pescuit cărţi din pungă sau de pe jos, fără să traga cu ochiul.
Dacă se potriveşte cu cea din mâna lui, mai merge o tură, dacă nu, e rândul altui
jucător.

Ce învăţăm?
Copiii învaţă că există culori dincolo de cele de bază! Copiii învaţă că există multe
variaţiuni de albastru şi ştiu să facă alegerile potrivite pentru următoarea zugravire
a dormitorului, de exemplu.

înv. Anamaria Trandafir

32
Viaţa grupului, a clasei nu când ei le scriu temele şi atunci când
poate fi concepută decât având la bază nu vin la şedinţele cu părinţii,
relaţii de sinceritate, de încredere invocând motive puerile.
reciprocă. Totul este compromis – Copilul în astfel de situaţii
încrederea este zero – ori de câte ori descoperă că părinţii lor mint din
un cuvânt, un gest, o atitudine, politeţe, din cochetărie, din amor
ascunde o minciună. propriu, din solidaritate, din interes
Dacă un copil trăieşte şi se sau chiar rea voinţă.
dezvoltă într-o ambianţă familială şi La clasă mi-am dat seama că
socială valorizantă pozitiv atitudinea minciuna are anumite cauze: nevoia
aceasta se structurează într-un de afecţiune, dorinţa de a fi lăudat şi
comportament deschis faţă de cei din admirat, dorinţa de a-i pune la
jur, fără ascunzişuri sau făţărnicii. anumite încercări pe părinţi, de a
Noi, părinţii şi dascălii, suntem obţine bani sau chiar din plăcerea de a
luaţi ca modele. Modelele care se minţi.
întunecă şi se anulează atunci când
dăm note fără acoperire celor
protejaţi, când nu ne ţinem de
promisiuni sau suntem nedrepţi cu
unii elevi… Copiii reflectă spontan
impresiile receptate din mediul
Cine şi cum ar putea să-i
ambiant, aidoma unei oglinzi.
vindece pe aceşti copii terorizaţi,
Candoarea copilăriei este bariera de
bătuţi, umiliţi, nerespectaţi sau numai
aur a purităţii sufleteşti. De altfel,
neînţeleşi de părinţii şi fraţii lor? Un
viciul minciunii se deprinde frecvent
astfel de copil devine mai târziu un
în familie şi în felurite modalităţi.
părinte, un cap de familie sau un şef
Părinţii nu-şi ţin promisiunile, înjură,
care face acelaşi lucru. Dar cine îi
bat copiii pentru greşeli minore şi
învaţă pe părinţi să fie părinţi? Ei
aceştia, de teamă, ascund greşeli ca:
consideră educaţia dificilă numai
furtişaguri, note mici la şcoală, chiulul
atunci când copilul prezintă un
de la ore, conflicte cu colegii,
comportament care pentru ei este
profesorii şi altele. Alteori aceeaşi
inacceptabil. Atunci se simt
părinţi îi pun pe copii să mintă când
neputincioşi, supăraţi, iritaţi. Prinşi de
vin musafiri neaşteptaţi cerându-le să
obligaţiile vieţii n-au timp sau nu-şi
spună că ei nu sunt acasă, să mintă

33
fac timp pentru schimburi de Nu trebuie să ne audă
sentimente şi pentru „hrana afectivă” criticându-i faţă de ceilalţi. Putem să
necesară copiilor lor. În ajutorul le aducem apoi toate laudele posibile,
acestora se poate aduce din nou în totul este degeaba. Dacă ai reuşit să le
prim plan premiza că nu există nici câştigi sufletul copiilor, îi poţi
copii şi nici părinţi perfecţi. manipula foarte uşor în întreaga
Copilul trebuie îndrumat şi activitate. Spun asta din experienţă.
modelat corespunzător, atenţionat Judecata elevului este dură, dar şi
când greşeşte, cu fermitate, dar şi cu dreaptă, în cazul în care se simte
dragoste şi înţelegere. Nu trebuie uitat nedreptăţit. Nu m-am ferit să le spun
niciodată că un copil dificil are nevoie copiilor mei că şi eu pot greşi uneori,
de mult mai multe laude decât cei că nu există om care să nu greşească.
„cuminţi”. Când copilul aude şi vede Este destul de greu, dar nu
discuţii şi atitudini vesele, calme, cu imposibil, să creştem elevii care să ne
umor, se simte ocrotit. Este relativ fie în acelaşi timp copii şi parteneri,
uşor să vezi ce simt părinţii pentru chiar prieteni.
copilul lor. Când vine şi vrea să Nimeni nu este perfect, deci a
vorbească, dar i se răspunde cu da sau greşi e omeneşte, sunt două dintre cele
nu, fără nici un fel efort de a lărgi aria mai vechi dictoane ale omenirii, iar
de conversaţie. Aceasta este una din aplicarea lor în viaţa practică poate
cauzele pentru care copilul se simte aduce o relaţie mult îmbunătăţită între
mai bine la vecini sau la prieteni sau părinţi şi copii, respectiv învăţător şi
pentru care intră în anturaje elev.
nesănătoase.
înv. Neluţa Vasile

"Părinţii care au primit ei înşişi o educaţie sunt deja nişte modele după care
se îndreaptă copiii. Dar pentru a-i face pe aceştia mai buni, este necesar să
facem din pedagogie un studiu; altfel nu este nimic de sperat de la dânsa, iar
educaţia este încredinţată unor oameni cu pregătire rea."
(Kant, Im. 1992, p.15).

34
35
36
37
ÎNVAŢĂ DE LA TOATE

Învaţă de la apă să ai statornic drum,


Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,

Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi.


Învaţă de la stâncă, tu neclintit să crezi,

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,


Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,

Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci


Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,

Învaţă de la toate, că toate sunt surori,


Cum treci frumos prin viaţă, cum trebuie să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,


Învaţă de la nufăr să fii mereu curat,

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,


Învaţă de la ape să nu dai înapoi,

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,


Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea –

Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,


Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti,

Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi,


Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,

Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,


Şi du-te la furnică să vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,


Iar mielul să te-nveţe să ai blândeţea sa;

Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,


Învaţă de la toate că totu-i trecător.

(poezie din folclorul norvegian)

38
39
Şcoala Gimnazială „George Emil Palade” Buzău
2013

40