Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DE
TOAMNĂ
D
e M.
Lovin
S-a pornit
aşa
deodată,
Vântul
toamnei
să tot
bată,
Să legene
crengile,
Să usuce
frunzele.
S-au copt
toate
fructele:
Gutui, nuci şi pere,
Struguri, prune, mere. Cu-n mănunchi de ciumăfai,-
Toate noi le-am adunat Când se scutură de ciudă,
Să le-avem pentru iernat. Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
TOAMNA Frunze moarte,
De Demostene Botez Stropi de tină,
Guturai…
Toţi acei ce-ntreaga vară
Am muncit din zori în seară, Si cum vine de la munte
Toamna au roade bogate, Blestemând
Au şi fructe şi bucate. Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Mere, pere, în panere, Se pitesc prin văgăuni,
Prune bune şi alune, Iar măceşii de pe câmpuri
Şi gutui amărui O întâmpină-n cale
Cu puf galben ca de pui, Cu grăbite plecăciuni…
Şi tot felul de legume
De nu le mai ştii pe nume. Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă,
A ieşit un greieruş,
TOAMNA Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:
A venit toamna ceţoasă,
Frunzele au ruginit, - Cri, cri, cri,
Vremea este răcoroasă, Toamnă gri,
Florile s-au vestejit. Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Ploi mărunte-ncep să cadă. Că puteam şi eu s-adun
Dealurile sunt pustii, O grăunţă cât de mică,
S-au sfârşit de prin ogradă Ca să nu cer împrumut
Jocurile de copii. La vecina mea furnică.
Dar de-acuş,
BALADA UNUI GREIER MIC Zise el cu glas sfârşit
De G. Topârceanu Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Peste dealuri zgribulite, Cri, cri, cri,
Peste ţarini zdrenţuite, Toamnă gri,
A venit aşa, deodată, Tare-s mic şi necăjit.
Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă ZILE DE TOAMNĂ
De G. Coşbuc
LIVADA
Ieri vedeam pe luncă flori… De Tiberiu Utan
Mândri fluturi zburători,
Şi vedeam zburând albine! Pasăre de aur, toamna
Ieri era şi cald şi bine. Trece-n zbor neauzit,
Iar în cinstea ei, în arbori,
Azi e frig şi nori şi vânt, Fructele s-au rumenit.
Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate, Merii picotesc sub raze
Veştejesc de brumă toate. Şi îţi vine să alergi
Printre pomi, desculţ, prin ierburi
Ieri era frumos pe-afară Moi, ca peste calde cergi.
Ca-ntr-o caldă zi de vară.
Azi e toamnă pe pământ Minunată eşti livadă,
Vreme rea şi bate vânt. Colţ din basmul luminos
De bunica spus aseară,
Ca voinicul Frumos.
TOAMNA
De Maria Pândaru
TOAMNA
A venit deodată
În haină bogată, Toamna-ncepe să îşi sune
Să trezească-n flori Frunzele-aurite salbe.
Teama de ninsori. Veveriţa strânge-alune
Păsări călătoare Pentru zile reci şi albe.
Cu dorul de soare
Le auzi trecând Iar livada-ngălbeneşte
În cârduri plecând. Şi frunzişul îşi destramă,
Iar ca o dovadă, Semn că toamnei îi plăteşte
Ploi încep să cadă, Roadele cu bani de-aramă.
Câmpul pustiind,
Ierburi risipind. Chiar şi-un şoricel de câmp
Mai găseşte pe câmpie
Bobuleţe de porumb
TOAMNA Pentru-ascunsa-i magazie.
De O. Cazimir
De priviţi cu luare-aminte,
Trece vântul prin copacii goi Tot ce este-n jur te-nvaţă
Şi zvârle cu castane-n noi. Să fi gospodar cu minte,
Dar în liniştea din umbra lui, Ca să-ţi fie bine-n viaţă.
Nu-i răspunde glasul nimănui. TOAMNA
De E. Dragoş
Doar o frunză-a mai foşnit,
departe, Vine ploaia, bate vântul,
Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte. Frunze cad din pomi de-a rândul,
Doar un cuc de poleială
Cântă-n plopii de la şcoală.
NOIEMBRIE
S-au copt merele-n livadă, De E. Dragoş
Nu se duce să le vadă.
Şi-a scuturat caisul
S-au copt prune, s-au copt pere, Tezaurul de şoapte,
El nu vine şi nu cere, Bătuţi cu aur, prunii
Numa-şi ia la revedere Şi ei au risipit –
De la vara care piere. Vuind din miază-noapte.
Şi-n urma lui, livada
Se umple de argint,
BELŞUGUL ŢĂRII Căci bruma se aşterne
De Andrei Ciurunga Pe sufletul livezii,
Pe răsuflarea ierbii
S-au dus demult şi ultimii cocori… Şi-a blândelor fântâni,
Din cerul sur, împovărat de nori, Iar pomii stau şi-ascultă
Lumina ploii lunecă pe geamuri – În poalele amiezii
Sunt tot mai goale veştedele Cum nucul spune snoave
ramuri. Şi basme din bătrâni.
……………………………………
TOAMNA
TOAMNA
De Nedelea Bârlad - Toamnă de ce vii la noi,
Copacii să ni-i despoi,
Cade frunza de salcâm Cântăreţii ni-i alungi,
Îmbrăcând cărarea, Nopţile le faci mai lungi?
Berzele s-au dus acum,
Cenuşie-i zarea! - Am venit să vă aduc
În crâng fluturi nu mai sunt! Poame multe şi mă duc!
Păsări nu mai cântă! Dar să ştii că-n urma mea
Plutesc neguri pe pământ… Vine iarna şi mai grea.
Vântul tot frământă. Cântăreţii de plecară
Se întorc la primăvară.
Pic cu pic, pe geamuri lin
Ploaia se prelinge.
Nu e soare, nici senin, TOAMNA
Cerul parcă plânge.
Uite, rândunici, cocoare,
Trec în zbor spre ţări cu soare.
RECUNOŞTINŢĂ Aripi mari şi aripioare
Zboară, uite-aşa.
Grijuliu,
Pământul – mamă, Vântul crengile îndoaie
Toată vara cea senină Uite aşa, aşa.
A hrănit cu seva dulce Tăietorul lemne taie,
Pomii tineri din grădină. Uite aşa, aşa.
Astăzi,
Când văzduhu-i rece, Uite şi şcolari spre şcoală,
Trec voioşi cântând. Amândouă se dau huţa.
Ca şi ei, şi noi vom merge
Uite aşa, curând! Bate vântul mânios
Să dea vrăbiuţa jos.
Vrăbiuţa stă pe loc
AŞA E TOAMNA TOTDEAUNA Cu o frunză prinsă-n cioc.
TOAMNA
LA REVEDERE, PĂSĂRI
CĂLĂTOARE Toamna a intrat în casă
Punând struguri dulci pe masă
- Mândre păsări călătoare, Şi-n cămară, prin borcane,
Vai, cu ce v-am supărat? Pătlăgele dolofane.
- Nici un fel de supărare,
Noi ne ducem la iernat. Tot ea ne-a adus alune,
Nuci şi mere foarte bune.
Mari gutui pentru dulceaţă
Vezi că vântu-i tot mai rece, Şi-un butoi de varză creaţă.
Numai nouri, numai ploi.
Iarna, însă, cum va trece,
Ne întoarcem înapoi. TOAMNA
TOAMNA MORCOVUL
Picături nenumărate
STRUGURII Cad pe drum şi-n poieniţă
Umbreluţe colorate
Struguri galbeni, aurii, Se grăbesc la grădiniţă.
Roşii, negri, brumării,
I-a copt toamna sus în vii: Chiar de vremea e ploioasă,
Haideţi să-i mâncam copii! Copilaşii cei frumoşi
Intră rând pe rând în clasă
Şi se joacă bucuroşi.
ÎN LIVADĂ ŞI ÎN VIE
De Emilia Căldăraru
TOAMNA
În livadă şi în vie Lucia Muntean
Toamna, ce mai bogăţie!
Nucii-şi leagănă pe dâmburi Galbene şi roşii frunze
Fructele cu dulce sâmburi; Din copac s-au desfrunzit.
Joacă-n aer obosite
Cum şi prunii pe cărare, La pământ toate-au căzut.
Vinetele pietre rare.
Se iţesc din viţa groasă, Păsărelele prin crânguri
Strugurii şi tămâioasă. Ciufulite sunt de vânt
Stoluri pleacă spre ţări calde
Mere dulci, gutui acrui, Aripioare fluturând.
Parcă luminează-n grui.
Iar a perelor recoltă Noi cu coşuri prin pădure
Pe sub ceruri face boltă. Ciupercuţe adunăm
Şi cu toamna pe cărare
Dacă inima vă-ndeamnă Ne-ntâlnim, ne salutăm.
Hai, copii, cântaţi de toamnă,
Umpleţi coşuri şi panere
Cu a toamnelor avere.
De ce ai îngălbenit:
Zâna „TOAMNĂ” când soseşte,
Tot ce-i verde îngălbeneşte
Ca şi omul ce trăieşte.
DOUĂSPREZECE LUNI
Te rog, nu te supăra,
Ştiu că frunza-ţi va cădea.
Anul pentru fiecare
Îţi va creşte alta-n soare
Patru anotimpuri are,
Primăvara viitoare.
Care ne aduc în dar
Multe luni în calendar.
PLECAREA RĂNDUNICII
Rândunelele-au plecat
Către ţări cu soare.
Toamna s-a apropiat,
Cuiburile-s goale.
Să nu uiţi: la primăvară
Te-aşteptăm să vii,
Ca s-aduci cu tine iar
Numai bucurii!