Sunteți pe pagina 1din 12

VÂNT

DE
TOAMNĂ
D
e M.
Lovin

S-a pornit
aşa
deodată,
Vântul
toamnei
să tot
bată,
Să legene
crengile,
Să usuce
frunzele.

S-au copt
toate
fructele:
Gutui, nuci şi pere,
Struguri, prune, mere. Cu-n mănunchi de ciumăfai,-
Toate noi le-am adunat Când se scutură de ciudă,
Să le-avem pentru iernat. Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
TOAMNA Frunze moarte,
De Demostene Botez Stropi de tină,
Guturai…
Toţi acei ce-ntreaga vară
Am muncit din zori în seară, Si cum vine de la munte
Toamna au roade bogate, Blestemând
Au şi fructe şi bucate. Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Mere, pere, în panere, Se pitesc prin văgăuni,
Prune bune şi alune, Iar măceşii de pe câmpuri
Şi gutui amărui O întâmpină-n cale
Cu puf galben ca de pui, Cu grăbite plecăciuni…
Şi tot felul de legume
De nu le mai ştii pe nume. Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă,
A ieşit un greieruş,
TOAMNA Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:
A venit toamna ceţoasă,
Frunzele au ruginit, - Cri, cri, cri,
Vremea este răcoroasă, Toamnă gri,
Florile s-au vestejit. Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Ploi mărunte-ncep să cadă. Că puteam şi eu s-adun
Dealurile sunt pustii, O grăunţă cât de mică,
S-au sfârşit de prin ogradă Ca să nu cer împrumut
Jocurile de copii. La vecina mea furnică.

Fiindcă nu-mi dă niciodată,


Şi-apoi umple lumea toată,
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
BALADA UNUI GREIER MIC Zise el cu glas sfârşit
De G. Topârceanu Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Peste dealuri zgribulite, Cri, cri, cri,
Peste ţarini zdrenţuite, Toamnă gri,
A venit aşa, deodată, Tare-s mic şi necăjit.
Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă ZILE DE TOAMNĂ
De G. Coşbuc
LIVADA
Ieri vedeam pe luncă flori… De Tiberiu Utan
Mândri fluturi zburători,
Şi vedeam zburând albine! Pasăre de aur, toamna
Ieri era şi cald şi bine. Trece-n zbor neauzit,
Iar în cinstea ei, în arbori,
Azi e frig şi nori şi vânt, Fructele s-au rumenit.
Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate, Merii picotesc sub raze
Veştejesc de brumă toate. Şi îţi vine să alergi
Printre pomi, desculţ, prin ierburi
Ieri era frumos pe-afară Moi, ca peste calde cergi.
Ca-ntr-o caldă zi de vară.
Azi e toamnă pe pământ Minunată eşti livadă,
Vreme rea şi bate vânt. Colţ din basmul luminos
De bunica spus aseară,
Ca voinicul Frumos.
TOAMNA
De Maria Pândaru
TOAMNA
A venit deodată
În haină bogată, Toamna-ncepe să îşi sune
Să trezească-n flori Frunzele-aurite salbe.
Teama de ninsori. Veveriţa strânge-alune
Păsări călătoare Pentru zile reci şi albe.
Cu dorul de soare
Le auzi trecând Iar livada-ngălbeneşte
În cârduri plecând. Şi frunzişul îşi destramă,
Iar ca o dovadă, Semn că toamnei îi plăteşte
Ploi încep să cadă, Roadele cu bani de-aramă.
Câmpul pustiind,
Ierburi risipind. Chiar şi-un şoricel de câmp
Mai găseşte pe câmpie
Bobuleţe de porumb
TOAMNA Pentru-ascunsa-i magazie.
De O. Cazimir
De priviţi cu luare-aminte,
Trece vântul prin copacii goi Tot ce este-n jur te-nvaţă
Şi zvârle cu castane-n noi. Să fi gospodar cu minte,
Dar în liniştea din umbra lui, Ca să-ţi fie bine-n viaţă.
Nu-i răspunde glasul nimănui. TOAMNA
De E. Dragoş
Doar o frunză-a mai foşnit,
departe, Vine ploaia, bate vântul,
Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte. Frunze cad din pomi de-a rândul,
Doar un cuc de poleială
Cântă-n plopii de la şcoală.
NOIEMBRIE
S-au copt merele-n livadă, De E. Dragoş
Nu se duce să le vadă.
Şi-a scuturat caisul
S-au copt prune, s-au copt pere, Tezaurul de şoapte,
El nu vine şi nu cere, Bătuţi cu aur, prunii
Numa-şi ia la revedere Şi ei au risipit –
De la vara care piere. Vuind din miază-noapte.
Şi-n urma lui, livada
Se umple de argint,
BELŞUGUL ŢĂRII Căci bruma se aşterne
De Andrei Ciurunga Pe sufletul livezii,
Pe răsuflarea ierbii
S-au dus demult şi ultimii cocori… Şi-a blândelor fântâni,
Din cerul sur, împovărat de nori, Iar pomii stau şi-ascultă
Lumina ploii lunecă pe geamuri – În poalele amiezii
Sunt tot mai goale veştedele Cum nucul spune snoave
ramuri. Şi basme din bătrâni.
……………………………………

Nu vă-ntristaţi copii că-i toamnă TOAMNA


rece, De O. Goga
Iar vântul umed şuieră când
trece, Văl de brumă argintie
Căci ploaia asta mohorâtă, mâine, Mi-a împodobit grădina.
Va râde-n roşii şi-n gutui, şi-n Firelor de lămâiţă
pâine. Li se usucă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă


CE TE LEGENI Norii suri îşi poartă plumbul.
(fragment) Cu podoaba zdrenţuită
de M. Eminescu Tremură pe câmp porumbul.

- Ce te legeni codrule, Şi cum de la miază-noapte


Fără ploaie, fără vânt, Vine vântul fără milă,
Cu crengile la pământ? De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nuci bătrâni,
- De ce nu m-aş legăna Plânge-un pui de ciocârlie
Dacă trece vremea mea! Sus pe cumpăna fântânii.
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă,
Cântăreţii mi-i alungă; TOAMNA
Bate vântul dintr-o parte,
Iarna-i ici, vara-i departe. Toamna cea cu vânt şi ploi
A venit iar pe la noi.
Să mai laşi şi vreme bună,
Căci recolta se adună. Cor de glasuri cristaline.
Stau pe sârmă înşirate
Dacă tu vei lăsa brumă Rândunelele-mbrăcate
Prin grădini să strălucească, Cu frac negru de paradă,
Semn atunci, drăguţă toamnă, Ciripind toate-n grămadă.
Că ne-apropiem de iarnă.
Ce-şi tot zic? Ce vor să facă?
Fum pe coşuri o să iasă, Lângă cine vor să treacă?
Iar noi o să stăm în casă Iată ce mi-a spus pisica:
Mulţumiţi de ce-am făcut „- Ia, se ceartă pe nimica,
Şi că toamna a trecut. Ţin sfat mare, se întreabă
Ne-am găsit hambare pline Cum să plece mai degrabă.
Că am muncit frumos şi bine
Iar la anul de-om ajunge, Auzit-au, pare-mi-se,
Alte recolte vom strânge. Cum că se ivise
Undeva, într-un copac,
Chiar pe margine de lac,
CÂNTEC Că o frunza-ngălbenită
De Şt. O. Iosif Era tare necăjită.”

Nu mai sunt pe luncă flori,


Văile-s deşarte, DE TOAMNĂ
Ţipă cârduri de cocori De Pavel Pereş
Pribegind departe!
Când toamna se-apropie-ţi pare
Şi văzduhul s-a-norat, Că e gutuia nesfârşit mai mare
Ninge sus la munte, Chiar cât luna-n ceruri
Trec pe vale la iernat, tremurândă
Turmele mărunte… Pentru că gerul e de-acum la
pândă.
Plâng tilingi, tălăngi răspund,
Soarele apune, Cocorii-s pregătiţi din nou să
Glas de bucium sună-n fund, plece,
Ca o rugăciune… S-au speriat de-o adiere rece,
Dar nu-i un moft, căci poate să se
Luncă = câmpie pe malul apelor vadă
curgătoare Cum frunzele încep încet să cadă.
Deşarte = goale, pustii
Pribegind = părăsind locul natal,
mergând în altă parte CÂNTEC DE TOAMNĂ

Bun găsit, drăguţă toamnă!


Bun sosit la noi!
VINE TOAMNA Ne-ai lipsit atâta vreme
De Ivo Muncian Din grădini şi din zăvoi!

De trei zile larma ţine – Mere roşii, poamă coaptă,


Multe ne-ai adus!
Nu uita, toamnă bogată, Cu petale diafane,
Nucile-s de-ajuns. A-nflorit. Şi floarea toată
Şi-a-mbrăcat-o cu volane.
De pe deal copiii vin
Plini de voioşie; Stă în rond şi nu-i e teamă
Au adus de la vecini Chiar de-al toamnei carnaval.
Mulţi struguri din vie. Cum e albă ca zăpada,
Parcă s-a gătit de bal.
Merele sunt coapte-acum.
Strugurii sunt dulci şi buni. Dar văzând-o aşa frumoasă
Dragă toamnă-ţi mulţumim! Şi-mbrăcată ca o stea,
Te rugam mai vino! Vântul a venit, a luat-o
- Vin! Şi-a pornit în dans cu ea.

Şi dansează acum, dansează,


TOAMNA Vântu-o ţine-n braţ de stei,
Pomii azvârle cu confete,
A venit acum şi toamna, Frunze galbene de tei…
S-au copt strugurii în vii,
Carele sunt mari şi pline.
Urcă spre gospodării. MĂRUL
De Irimie Străuţ
Pretutindeni oameni harnici
Roade-mbelşugate adună, Rotundul cerului şi-al lunii
Înfrăţindu-se în muncă Şi roşul soarelui din zori,
Şi cântând de voie bună. Aromă fină şi dulceaţa
Nectarului cules din flori, -

TUFĂNICA Pe toate le cuprinde mărul


De Mălina Cajal Şi mi le-aduce toamna-n dar;
Deci, grija de-al sădi, de-al
Pomii par a fi cărunţi creşte,
Sub steluţele de nea. Nu ne-a fost truda în zadar.
Tufănică, tu înfrunţi
Singură-n grădina mea,
Floare mică, tufănică. PLEACĂ BERZELE
De G. Rusu
Paşi de gheaţă, fără glas,
Culcă florile-n grădină. Spre cărarea de sub stele,
Doar tu, dreaptă ai rămas Cârduri, cârduri se grăbesc.
De mireasmă parcă plină, Toate berzele pornesc
Floare mica, tufănică. Într-un drum ştiut de ele.

PEISAJ DE TOAMNĂ Înainte de plecare


De V. Carianopol Au făcut un mic popas,
Să ne spună: „Bun rămas”.,
Crizantema, floare rară,
Rând pe rând, la fiecare. Când e iarnă, bate vântul –
Pomii straiele-şi dezbracă
Clămpănind prietenoase, Şi-nvelesc cu drag pământul.
Dau din aripi către mine:
- Noi plecăm, rămâi cu bine!
- Să vă-ntoarceţi sănătoase! TOAMNA

Vrăbiuţa le petrece Zboară frunzele în vânt,


Şi se-ntoarce-ncet spre sat. Ce frumos cad la pământ!
- Ce-o fi dragă de oftat? Toamna iarăşi a sosit,
Ele ţin morţiş să plece! Mic şi mare-i mulţumit.

Şi zburând pe gard, sprinţară, Noi cu toţii ne-adunăm,


Mai privi odată-n sus: Desenăm, lucrăm, pictăm.
- Cip! Cirip! S-au dus?- „S-au Vremea trece cu folos,
dus!” Chiar de-i timp urât, ploios.
Le vedem la primăvară.

TOAMNA
TOAMNA
De Nedelea Bârlad - Toamnă de ce vii la noi,
Copacii să ni-i despoi,
Cade frunza de salcâm Cântăreţii ni-i alungi,
Îmbrăcând cărarea, Nopţile le faci mai lungi?
Berzele s-au dus acum,
Cenuşie-i zarea! - Am venit să vă aduc
În crâng fluturi nu mai sunt! Poame multe şi mă duc!
Păsări nu mai cântă! Dar să ştii că-n urma mea
Plutesc neguri pe pământ… Vine iarna şi mai grea.
Vântul tot frământă. Cântăreţii de plecară
Se întorc la primăvară.
Pic cu pic, pe geamuri lin
Ploaia se prelinge.
Nu e soare, nici senin, TOAMNA
Cerul parcă plânge.
Uite, rândunici, cocoare,
Trec în zbor spre ţări cu soare.
RECUNOŞTINŢĂ Aripi mari şi aripioare
Zboară, uite-aşa.
Grijuliu,
Pământul – mamă, Vântul crengile îndoaie
Toată vara cea senină Uite aşa, aşa.
A hrănit cu seva dulce Tăietorul lemne taie,
Pomii tineri din grădină. Uite aşa, aşa.

Astăzi,
Când văzduhu-i rece, Uite şi şcolari spre şcoală,
Trec voioşi cântând. Amândouă se dau huţa.
Ca şi ei, şi noi vom merge
Uite aşa, curând! Bate vântul mânios
Să dea vrăbiuţa jos.
Vrăbiuţa stă pe loc
AŞA E TOAMNA TOTDEAUNA Cu o frunză prinsă-n cioc.

Din pomul verde şi frumos


O frunză cade, încă una, TOAMNA TÂRZIU
Pân’ se-aştern covor pufos,- De Monica Tomescu
Aşa e toamna totdeauna.
Pui-de-vânt, n-auzi ce-ţi spun?
Şi păsări zi de zi se duc, Dă-te jos din pom acum!
Ici-acolo vezi doar câte una, Şi-apoi caută-ţi de drum!
Precum o nucă-n vârf de nuc, - Zi şi noapte ţi-e totuna.
Aşa e toamna totdeauna.
Asta-i joacă? Zici că-i toamnă
Pe câmp, pe case şi pe flori, Şi că numai ea te-ndeamnă
Frumoase brume-şi pun cununa Să îmi laşi copacii goi?
Şi-adoarme soarele în nori, - Să pui frunzele-napoi!
Aşa e toamna totdeauna.

TOAMNA
LA REVEDERE, PĂSĂRI
CĂLĂTOARE Toamna a intrat în casă
Punând struguri dulci pe masă
- Mândre păsări călătoare, Şi-n cămară, prin borcane,
Vai, cu ce v-am supărat? Pătlăgele dolofane.
- Nici un fel de supărare,
Noi ne ducem la iernat. Tot ea ne-a adus alune,
Nuci şi mere foarte bune.
Mari gutui pentru dulceaţă
Vezi că vântu-i tot mai rece, Şi-un butoi de varză creaţă.
Numai nouri, numai ploi.
Iarna, însă, cum va trece,
Ne întoarcem înapoi. TOAMNA

- Eu v-aştept la primăvară. Toamna e de roade


O să mă găsiţi uşor. plină,
Cum intraţi la noi în ţară, S-au copt fructele-n
Întrebaţi de Nicuşor. gradină.
Mere rumene, frumoase,

TOAMNĂ TÂRZIE Pere galbene, zemoase,

Sus, în pom, pe o crenguţă, Struguri aurii în vii,


S-a oprit o vrăbiuţă. Prune mari şi brumării.
Vrăbiuţa si crenguţa,
În cămară le vom pune, Am odihnă cu toptanul,
Căci la iarnă vor fi bune. De acuşi până la anul!

TOAMNA MORCOVUL

Sunt acum struguri şi mere, Morcovul cel cu codiţă


Dar nu mai sunt rândunele. A crescut în grădiniţă
Multe flori sunt vestejite, Şi mămica l-a luat
Frunzele-s îngălbenite. Şi în ciorbă l-a tocat.

Iar pomii rămân goi. Toc, toc, toc!


S-a dus vara de la noi! Ciorba e pe foc
Păsărelele-au plecat, Pentru-a mea fetiţă
Frunzele s-au scuturat. De la grădiniţă.
Tac, tac, tac
Pentru-al meu băiat
CA OGLINDA Mărunt l-am tocat...

Ieri am strâns cu mâna mea Vitamine şi culoare


Toate frunzele căzute; Gustu-i bun - iţi place oare?
Pentru noi nu-i treabă grea, Zi de zi el te ajută
Le-am cules pe întrecute. În ciorbiţă şi în supă
Şi în orişice mâncare,
Le-am cules şi adunat Ca tu să creşti mare, mare!
Şi le-am dus la groapă toate,
Ca să fie-n drum curat, - Ştii copiii de la şcoală?
Fără frunze spulberate. Ia! Mănâncă morcovei,
Ca să creşti mare ca ei!
"Ce-aţi făcut e lucru bun"
Ne-a spus mama mea din tindă.
Trecătorii trec şi spun: SUPA DE ZARZAVAT
"Strada parcă e oglindă!"
S-a dus gospodina să ia zarzavat
Şi vine acasă cu coşul încărcat:
UNDE TE DUCI, TOAMNĂ Cu morcovi, cu varză, cartofi,
DRAGĂ? Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă,
Că toate-s la fel.
- Dragă toamnă, un’ te duci
Doar în fustă şi papuci? Şi toate încep să se certe pe
masă:
- Eu mă duc să scutur nuci, ”Ba eu sunt mai dulce”, „ ba eu
Să dau soarelui poruncă mai frumoasă”,
Sus pe deal şi jos în luncă, Dar morcovii, dar varza, cartofi,
Să-ndulcească viile, pătrunjelul, sfecla, ceapa
Să coacă gutuile. Nu-s toate la fel?

- Toamnă, dacă osteneşti, Le ia gospodina pe rând să le


Spune-mi, când te odihneşti?
spele.
Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
pătrunjel,
Şi sfecla, şi ceapă, TOAMNA LA GRĂDINIŢĂ
Că toate-s la fel. Lucia Muntean

Pe sobă în clocot, capacul tresaltă Frunza galben-ofilită


Şi fierb, fierb laolaltă Se desprinde de pe ram!
Şi morcovi, şi varză, cartofi, Ploaia rece şi grăbită
pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă. Bate: pic, pic, pic la gem.
Fierb toate la fel.
Pe urmă, tot toate, Păsările călătoare
Ce vreţi să mai spună? Stoluri, stoluri se adună
Că supa-i pe masă Şi spre ţările cu soare
Şi-i straşnic de bună! Pleacă toate, împreună.

Picături nenumărate
STRUGURII Cad pe drum şi-n poieniţă
Umbreluţe colorate
Struguri galbeni, aurii, Se grăbesc la grădiniţă.
Roşii, negri, brumării,
I-a copt toamna sus în vii: Chiar de vremea e ploioasă,
Haideţi să-i mâncam copii! Copilaşii cei frumoşi
Intră rând pe rând în clasă
Şi se joacă bucuroşi.
ÎN LIVADĂ ŞI ÎN VIE
De Emilia Căldăraru
TOAMNA
În livadă şi în vie Lucia Muntean
Toamna, ce mai bogăţie!
Nucii-şi leagănă pe dâmburi Galbene şi roşii frunze
Fructele cu dulce sâmburi; Din copac s-au desfrunzit.
Joacă-n aer obosite
Cum şi prunii pe cărare, La pământ toate-au căzut.
Vinetele pietre rare.
Se iţesc din viţa groasă, Păsărelele prin crânguri
Strugurii şi tămâioasă. Ciufulite sunt de vânt
Stoluri pleacă spre ţări calde
Mere dulci, gutui acrui, Aripioare fluturând.
Parcă luminează-n grui.
Iar a perelor recoltă Noi cu coşuri prin pădure
Pe sub ceruri face boltă. Ciupercuţe adunăm
Şi cu toamna pe cărare
Dacă inima vă-ndeamnă Ne-ntâlnim, ne salutăm.
Hai, copii, cântaţi de toamnă,
Umpleţi coşuri şi panere
Cu a toamnelor avere.
De ce ai îngălbenit:
Zâna „TOAMNĂ” când soseşte,
Tot ce-i verde îngălbeneşte
Ca şi omul ce trăieşte.
DOUĂSPREZECE LUNI
Te rog, nu te supăra,
Ştiu că frunza-ţi va cădea.
Anul pentru fiecare
Îţi va creşte alta-n soare
Patru anotimpuri are,
Primăvara viitoare.
Care ne aduc în dar
Multe luni în calendar.

Trei luni are primăvara


Ce-nverzeşte toată ţara.
Încă trei la rând sunt vară,
Mult ne mai jucăm pe-afară!

Toamna are tot trei luni


Şi ne-aduce struguri buni,
Trei luni ultime de iarnă
Încheie anul în grabă.

PLECAREA RĂNDUNICII

Rândunelele-au plecat
Către ţări cu soare.
Toamna s-a apropiat,
Cuiburile-s goale.

- Mergi cu bine, rândunică!


Îţi vom duce dorul.
Du-te, du-te fără frică,
Nu-ţi stric cuibuşorul!

Să nu uiţi: la primăvară
Te-aşteptăm să vii,
Ca s-aduci cu tine iar
Numai bucurii!

POMUL CĂTRE COPIL

- Uite, vara a trecut


Şi eu am îngălbenit.
Spune-mi tu, copile drag
Frunzele, de ce îmi cad?

- Îţi voi spune negreşit