Evolutia cunostintelor legate de structura

substantei

Problema structurii corpurilor l-a preocupat pe om din cele mai vechi

timpuri.

In antichitate, acei filozofi care erau adepti ai curentului materialist

grec, precum Leucip (aproximativ 500-440 i. H) si Democrit (aproximativ
460-370 i. H) au formulat conceptia atomista a substantei. Aceasta
conceptie avea la baza ideea ca substanta are o structura granulara,
discreta, particulele constituente fiind indivizibile si eterne. Aceste idei,
referitoare la structura discreta, granulara, a substantelor, nu s-a bazat
pe date experimentale concrete.

Atomul (“-”-electroni

“+”-nucleul)

Abia in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea experientele referitoare la

obtinerea diferitilor compusi chimici au pus in evidenta legi care nu mai
puteau fi intelese admitand o structura continua a substantelor. Astfel,
legea proportiilor definite arata ca, la formarea unui compus chimic,
totdeauna elementele se combina intre ele intr-un raport de mase riguros
determinat, iar legea proportiilor definite arata ca daca doua elemente
chimice se pot combina intre ele in mai multe moduri (pot forma mai multi
compusi chimici), atunci cantitatile dintr-un element care se combina cu
una si aceeasi cantitate din celalalt element chimic se afla intr-un raport
de numere intregi si mici.

John Dalton (1766 -

1844)
 Chimistul englez John Dalton (1766 - 1844), care a descoperit in anul
1803 legea proportiilor multiple, a explicat aceasta lege in 1808
considerand ca elementele chimice sunt formate din atomi - indivizibili
prin metode specifice chimiei - iar produsii chimici se obtin prin
combinarea atomilor diferitelor elemente chimice. In acest mod se obtin
ceea ce el numea "atomii compusi" (moleculele - cu terminologia
actuala).

Experiente precum difuzia si miscarea browniana au pus in

evidenta faptul ca moleculele se afla intr-o miscare spontana, haotica si
eterna.

Acestea, precum si multe alte experimente au impus doua idei

fundamentale:

o toate substantele sunt formate din molecule (atomii fiind

considerati molecule monoatomice);

o moleculele componente ale oricarui corp, indiferent de starea

lui de agregare, se gasesc intr-o miscare spontana, haotica si
eterna, numita miscare de agitatie termica.