Universitatea Transilvania din Braşov

TEHNOLOGIA
INFORMAŢIEI
ŞI
COMUNICAŢIEI

Lect. univ. dr. Olivia FLOREA

Manual pentru învăţământul la distanţă

2011
 Cuprins
1. Concepte de bază ale tehnologiei
informaţiei
1.1. Modele de calculatoare
1.2. Structura internă şi modul de
funcţionare
1.3. Dispozitive periferice
1.4. Software
1.5. Reţele de calculatoare
1.6. Utilizarea calculatoarelor
1.7. Securitate
1.8. Legislaţie
1.9 Tema de casă
2. Utilizarea computerului şi organizare
fişierelor
2.1. Deschiderea şi închiderea sesiunii
de lucru
2.2. Descrierea interfeţei sistemului de
operare
2.3 Fereastra sistemului de operare
2.4. Personalizarea interfeţei grafice
2.5. Meniul Start
2.6. Windows explorer
2.7 Operaţii cu foldere şi fişiere
2.8. Arhivarea fişierelor
2.9 Notepad
2.10 Virusarea calculatoarelor
2.11 Tema de casă
3. Editarea de texte – Word
3.1. Lansarea şi închiderea programului
3.2. Lucrul cu documente
3.3. Formatarea caracterelor
3.4. Utilizarea modului de previzualizare
3.5. Tipărirea unui document
3.6. Utilizarea antetelor şi subsolurilor
3.7. Utilizarea Office assistant
3.8. Împărţirea textului pe coloane
3.9. Inserare de simboluri speciale
3.10. Stiluri
3.11. Utilizarea cuprinsului
3.12. Bara de unelte de desenare
3.13. Utilizarea imaginilor în documente
3.14. Editorul de ecuaţii
3.15. Utilizarea semnelor de carte
3.16. Hiperlegături
3.17. Grafice
3.18. Verificarea gramaticală
documentului
3.19. Crearea şi utilizarea listelor
structurale
3.20. Crearea documentelor compuse
3.21. Tema de casa
4. Calcul tabelar – Excel
………………………………………………... 3
………………………………………………... 3
………………………………………………... 3
………………………………………………... 7
………………………………………………... 9
………………………………………………... 10
………………………………………………... 12
………………………………………………... 13
………………………………………………... 14
………………………………………………... 15
………………………………………………... 18
………………………………………………... 19
………………………………………………... 20
………………………………………………... 24
………………………………………………... 26
………………………………………………... 28
………………………………………………... 30
………………………………………………... 34
………………………………………………... 36
………………………………………………... 36
………………………………………………... 37
………………………………………………... 38
………………………………………………... 41
………………………………………………... 41
………………………………………………... 45
………………………………………………... 50
………………………………………………... 54
………………………………………………... 55
………………………………………………... 55
………………………………………………... 60
………………………………………………... 61
………………………………………………... 62
………………………………………………... 68
………………………………………………... 69
………………………………………………... 72
………………………………………………... 92
………………………………………………... 93
………………………………………………... 94
………………………………………………... 96
………………………………………………... 98
a ………………………………………………... 106
………………………………………………... 107
………………………………………………... 108
………………………………………………... 121
………………………………………………... 125
1
 4.1. Lucrul cu regiştri de calcul ………………………………………………... 128
4.2. Proprietăţile celulelor ………………………………………………... 131
4.3. Lucrul cu foile de calcul ………………………………………………... 147
4.4. Comanda Paste special ………………………………………………... 149
4.5. Expedierea registrului prin email ………………………………………………... 150
4.6. Utilizarea opţiunii autofill ………………………………………………... 151
4.7. Utilizarea comentariilor ………………………………………………... 155
4.8. Lucrul cu şabloanele ………………………………………………... 156
4.9. Opţiunea Go To ………………………………………………... 158
4.10. Creare antetului şi subsolului de ………………………………………………... 161
pagină
4.11. Sortarea şi filtrarea datelor ………………………………………………... 163
4.12. Funcţii de bază ………………………………………………... 178
4.13. Referinţe de celulă ………………………………………………... 187
4.14. Crearea diagramelor ………………………………………………... 193
4.15. Tema de casă ………………………………………………... 201
5. Prezentări – PowerPoint ………………………………………………... 205
5.1. Crearea unei prezentări ………………………………………………... 205
5.2. Metode de tranziţie între slide-uri ………………………………………………... 214
5.3. Lucrul cu master slide – ul ………………………………………………... 224
5.4. Adăugarea de clip-art ………………………………………………... 226
5.5. Inserarea şi formatarea imaginilor ………………………………………………... 228
5.6. Crearea de tabele în prezentări ………………………………………………... 234
5.7. Utilizarea graficelor şi diagramelor ………………………………………………... 236
5.8. Tema de casă ………………………………………………... 244
6. Internet ………………………………………………... 245
6.1. Browser de Web ………………………………………………... 247
6.2. Instrumente de navigare ………………………………………………... 248
6.3. Tema de casă ………………………………………………... 259
Bibliografie ………………………………………………... 261

2
1. Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei
Obiective
 Clasificarea calculatoarelor
 Componenţa şi funcţionarea calculatoarelor
 Dispozitive periferice
 Tipuri de software
 Reţele de calculatoare
 Sănătate şi siguranţă
 Securitatea informaţiei
 Legislaţie
1.1. MODELE DE CALCULATOARE
Calculatorul personal (PC- Personal Computer) ca tot unitar are în componenţa sa două părţi şi anume:

 Partea HARDWARE care reprezintă ansamblul elementelor fizice şi tehnice cu

ajutorul cărora datele se pot culege, verifica, transmite, stoca şi prelucra,
suporturile de memorare a datelor precum şi echipamentele de redare a rezultatelor
(reprezintă compomentele ce pot fi practic atinse);
 Partea SOFTWARE care reprezintă ansamblul programelor, procedurilor,
rutinelor care controlează funcţionarea corectă şi eficientă a elementelor hardware;
există sub formă de concepte şi simboluri şi nu are substanţă.

TEHNOLOGIA INFORMATIEI (TI) reprezintă normele şi procedeele de colectare, memorare,

transmitere şi prelucrare a datelor, în vederea obţinerii rezultatelor scontate, cu ajutorul calculatorului
electronic.

Calculatoarele personale se pot clasifica după locul de utilizare astfel:

Desktop – calculatorul de tip clasic, la care monitorul este asezat în general pe carcasa unităţii centrale;
Tower – calculatorul la care carcasa unităţii este mai îngustă dar mai înaltă decât la desktop şi este
asezat lângă monitor;
Laptop – Calculator portabil, uşor de transportat, având o sursă independentă de alimentare. Are
componente uşoare şi mici , tastatură şi înlocuitor de mouse (touchpad).
Palm PC (PalmTop, Handhold sau Organizer) – se utilizează ca blocnotes, agendă telefonică,
calculator de buzunar, calendar etc. Poate transfera date prin PC, recunoaşte scrisul de mână, poate
accesa Internet-ul.
PDA (Personal Digital Assistant) – dispozitiv de dimensiuni foarte mici care poate fi purtat în mână.
Combină facilităţi de calcul, telefon/fax cu cele de reţea. Foloseşte un stilou special în locul tastaturii.
SMARTPHONE - este un telefon mobil multimedia multifuncţional, conectat la o reţea GSM sau
UMTS. Dispunând şi de o tastatură reală sau virtuală, el oferă funcţionalităţile de PDA, agendă,
calendar, navigare GPS, eventual şi e-mail, minicalculator, aparat foto, aparat de filmat şi altele. De
obicei el dispune şi de un ecran sensitiv la atingere de tip touchscreen.
TABLETA - este un tip constructiv de calculator portabil, devenit posibil prin continua miniaturizare a
componentelor electronice precum şi pe baza unor invenţii tehnologice ingenioase.
1.2. STRUCTURA INTERNĂ ŞI MODUL DE FUNCŢIONARE
Din punct de vedere structural, calculatorul se compune din:
 Unitate centrală
 Monitor
 Tastatură
UNITATEA CENTRALĂ
Este principala componentă a calculatorului care coordonează întreaga activitate a acestuia. De aici se
solicită informaţii pe care utilizatorul le va introduce de la tastatură iar rezultatele vor fi afişate pe

3
monitor. Tot în unitatea centrală sunt realizate prelucrările de date prin executarea unui program.
Importanţa deosebită a unităţii centrale este evidentă, aşadar este uşor de înţeles de ce caracteristicile
principale ale unui calculator personal sunt date de caracteristicile şi parametrii de funcţionare ai
unităţii centrale.
Unitatea centrală poate fi pusă în poziţie verticală sau orizontală în funcţie de tipul de carcasă pe care
o are.

Componenetele principale ale unităţii centrale:

 Microprocesorul;
 Memoria internă;
 Memoria externă;
 Magistrala de date şi magistrala de comenzi;
 Placa video;
 Placa de sunet;
 Placa de reţea.

MICROPROCESORUL (UCP – Unitatea Centrala de Prelucrare)

Microprocesorul este un circuit integrat (o componentă electronică complexă, numită CIP) şi

reprezintă “creierul” întregului calculator, coordonatorul tuturor operaţiilor ce sunt efectuate de către
acesta şi se află montat pe placa de bază a calculatorului (mainboard) în interiorul carcasei.
Microprocesorul este conectat la celelalte componente ale calculatorului prin intermediul magistralei
de date şi magistralei de comenzi.
Microprocesorul este format din:
 UCC (Unitatea de Comanda şi Control) – primeşte instrucţiunile de la
memorie, le interpretează şi emite comenzi către UAL şi memoria internă,
respectiv comenzi de transfer către disp. periferice şi memoria externă.
 UAL (Unitatea Aritmetică şi Logică) – are rolul de a executa operaţii
aritmetice şi logice cu date furnizate de memorie şi de a depune în memorie
rezultatul obţinut.
Dintre funcţiile procesorului pot fi amintite:
 Execută instrucţiuni individuale pentru programe şi controlează operaţiile
efectuate de alte componente ale computerului;
 Realizează calculele şi operaţiile logice.
Una din principalele caracteristici ale microprocesorului este reprezentată de viteza de lucru. Viteza de
lucru a unui microprocesor este determinată de mai mulţi factori:

 frecvenţa de tact;
 tipul constructiv al microprocesorului;
 dimensiunea memoriei cache.

Fiecare microprocesor este alcătuit din mai multe micromodule interconectate prin intermediul unor
cai de comunicaţie numite magistrale interne, pe care circulă date sau instrucţiuni, a căror viteză de
deplasare depinde de doi factori:
 lăţimea benzii – numărul benzilor de circulaţie; deoarece pe fiecare bandă
circulă un bit se poate vorbi despre lăţimi convenabile (de la 8, 16, 32, 64 sau 128
de biţi transmişi în paralel);
 frecvenţa de tact – numărul de paşi de lucru (tacturi) pe care poate să îi facă
procesorul în fiecare secundă

Unitatea de măsură pentru frecvenţă este Hertz-ul, împreună cu multipli săi:

1 KiloHertz (KHz) = 1.000 Hz
1 MegaHertz (MHz) = 1.000 KHz = 1.000.000 Hz
1 GigaHertz (GHz) = 1.000 MHz = 1.000.000 KHz = 1.000.000.000 Hz

4
Câteva din valorile standard folosite în prezent sunt: 500 MHz, 600 MHz, 933 MHz, 1,4 GHz, 1,7 GHz,
2 GHz
Un alt factor care influenţează viteza de lucru este tipul de microprocesor. Datorită evoluţiei
microprocesoarelor de-a lungul timpului, performanţele acestora s-au îmbunătăţit foarte mult.,
ajungăndu-se în zilele noastre la procesoare multi nucleu (4 nuclee, respectiv 6 nuclee).
O altă caracteristică este dimensiunea memoriei cache. Respectiva memorie este concepută pentru a fi
legată mai direct de microprocesor decât memoria internă, pentru a evita toate operaţiile intermediare.

MEMORIA INTERNĂ (UM – Unitatea de memorie)

Unitatea de Memorie (UM) sau memoria internă (principală) este componenta sistemului de
calcul destinată păstrării datelor şi instrucţiunilor programelor în locaţii bine definite prin
adrese. Este formată dintr-un sistem de circuite integrate alcătuite, în principal, dintr-un
număr mare de celule de memorie, fiecare celulă fiind un circuit care poate stoca 1 bit de
informaţie.

Memoria internă este formată din:

 Memoria RAM (Random Access Memory). Caracteristicile acestei
memorii:
 poate fi citită sau scrisă;
 este volatilă;
 Memoria RAM se măsoară în Mb;
 Variante constructive: SDRAM, DDRAM, RIMM.
BIT (Binary Digit) – cea mai mică unitate de informaţie reprezentabilă într-un calculator. Poate lua
doar valorile 0 şi 1.
Multiplii bit-ului sunt puteri ale lui 2 iar sistemul de numeraţie folosit se numeşte sistem
binar.
1 byte = 23 biţi = 8 biţi
1 KiloByte (Kb) = 210 bytes = 1.024 bytes
1 MegaByte (Mb) = 220 bytes = 1.024 Kb
1 GigaByte (Gb) = 230 bytes = 1.024 Mb
1 TeraByte (Tb) = 240 bytes = 1.024 Gb
1 Petabyte (Pb) = 250 bytes = 1.024 Tb
1 Exabyte (Eb) = 260 bytes = 1.024 Gb
 Memoria ROM (Read Only Memory). Reprezintă acea parte din memoria
internă care poate fi doar citită. Ea este scrisă o singură dată de către producător cu
informaţia necesară. Este nevolatilă informaţia păstrându-se chiar şi după ce CIP-
urile respective nu mai sunt alimentate cu energie. Are o capacitate redusa (pana la
2 Mb).
 Memoria CMOS (Complementary Metal Oxid Semiconductor). Este o
memorie de tip citire/scriere şi nevolatilă. Este alimentată permanent de un mic
acumulator. Această memorie se foloseşte pentru memorarea unor informaţii
necesare BIOS-ului, informaţii ce pot fi citite sau scrise.

BIOS-ul (Basic Input Output System) este format dintr-o serie de mici programe care asigură
comunicarea cu perifericele calculatorului şi prin intermediul cărora se realizează diferite configurări
ale componentelor interne.

MEMORIA EXTERNĂ
Memoria externă este alcătuită, în principal, din:
 Discuri fixe (Hard Disk-uri)
Au o capacitate foarte mare de stocare a informaţiei şi o viteză de lucru (scriere-citire)
foarte ridicată. Ele sunt folosite pentru stocări masive de date sau pentru rularea rapidă de
programe. Hard Disk-urile sunt compuse din mai multe discuri, fiecare fiind dotat cu
5
 propriul cap de citire-scriere. Aceste discuri asigură o viteză de transfer a informaţiei
mărită faţă de cea a floppy disk-urilor. De asemenea dispun de o capacitate mare de
stocare de la 10 până la 80 Gb precum si de un timp scurt de acces la date (65-85 ms).
 Discuri externe
Floppy Disk-uri (dischete) - au o capacitate mică de stocare (1.44 Mb) a informaţiei şi
sunt folosite pentru a transfera date între calculatoare sau pentru a păstra în siguranţă
unele informaţii cu caracter special, aceste resurse fizice au fost demult depăşite de
tehnologie.
CD-ROM (Compact Disk – Read Only Memory), dispozitiv ce permite citirea datelor prin
mijloace optice ale unui suport (CD), care poate fi doar citit şi are o capacitate de
aproximativ 650 Mb.
CD-Rewritable (Reinscriptibil), are aceleaşi caracteristici ca şi cele ale CD-ROM-ului cu
deosebirea că poate fi inscripţionat sau reinscripţionat cu dispozitive special create pentru
aceasta.
DVD-ul, fizic seamănă cu CD-ROM-ul dar capacitatea de memorare a CD-urilor DVD
este mult mai mare decât pe CD-urile clasice. Cu ajutorul DVD-urilor se pot viziona
filme de o calitate superioară celor pe suport clasic deoarece viteza de citire a discurilor
este foarte mare.
Disk ZIP – dispozitiv cu o capacitate de memorare de 100 – 750 Mb.
Disk Jaz – dispozitiv cu o capacitate de memorare de pana la 2 Gb.
STICK-uri USB – dispozitive cu o capacitate până la 64Gb.
CARDURI DE MEMORIE – dispozitive cu o capacitate până la 32Gb
SCHEMA UNUI PC

ALTE COMPONENTE ALE UC

PLACA VIDEO
Subsistemul video al unui calculator personal este format din 2 componente principale:
 monitorul
 placă video (sau placă grafică)
O placă video furnizează semnalele care comandă monitorul. Placa video poate avea propria sa
memorie (măsurată în Mb), cu cât această memorie este mai mare cu atât placa video este mai
performantă.

6
PLACĂ DE SUNET (multimedia)
Subsistemul multimedia al unui PC este format din:
 placă de sunet
 boxe active sau căşti

PLACĂ DE REŢEA
Este un dispozitiv ce permite conectarea calculatorului la o reţea locală (LAN). Viteza de lucru este
mult mai mare decât în cazul conectării prin modem. Conectarea la reţea se face prin intermediul unui
cablu de tip UTP sau a unui cablu cu fibre optice.
1.3. DISPOZITIVE PERIFERICE
MONITORUL (VDU – VIDEO DISPLAY UNIT)
Este dispozitiv periferic de ieşire cu ajutorul căruia un PC poate prezenta utilizatorului informaţii sub
formă de text şi / sau grafică.
Din punct de vedere constructiv monitorul poate fi cu tub catodic sau cristale lichide (LCD).
Monitoarele pot fi de asemenea de tip monocrom sau color, însă la ora actuală cele mai răspândite sunt
cele color.
Noile tipuri de monitoare LOW RADIATION sunt cel mai frecvent folosite în ultima vreme datorită
caracteristicilor lor privind radiaţiile reduse asupra ochilor, acest sistem fiind aprobat în toata lumea de
către organismele specializate privind protecţia muncii.
Monitorul are următoarele caracteristici tehnice:
 dimensiunile monitorului (pot fi de la 14” (inch) până la 21” (inch) iar
această caracteristică se referă la dimensiunea diagonalei monitorului, ştiind că 1
inch = 2,54 cm, în cm dimensiunea variază între 37 cm până la 54 cm);
 definiţia (imaginea unui monitor este compusă din puncte luminescente
numite pixeli; dimensiunea acestui punct reprezintă definiţia. Cu cât dimensiunea
acestor puncte este mai mică cu atât imaginea va fi mai bună);
 rezoluţia (înseamnă numărul maxim de pixeli care pot fi afişaţi pe
orizontală (pe o linie a monitorului) şi separat pe verticală (pe o coloană a
monitorului));
 număr de culori
TASTATURA
Tastatura este dispozitiv periferic de intrare care se foloseşte pentru introducerea informaţiilor în
calculator (date sau comenzi), fiind mijlocul principal de dialog între om şi calculator.
 Tastele caracter (A,B,C, … ,0 ,1, 2, …,/, \,…), au un scop uşor de intuit.
Apăsarea unei taste determină recepţionarea şi afişarea pe ecran a caracterului
înscris pe tastă.
 Tastele săgeţi (sus, jos, stânga, dreapta) determină deplasarea în direcţia
specificată a cursorului sau a selecţiei curente.
 Tastele funcţionale (F1, F2, …, F12), determină lansarea imediată a unei
comenzi. Fiecare tastă funcţie poate avea asociată o comandă. Fiecare program
interpretează diferit tastele funcţie.
 Tastele cu acţiune bine definită, sunt taste care realizează o anumită
acţiune atunci când sunt apăsate.
 ENTER – execută comanda sau salt la rând nou (la introducerea de text).
 BACKSPACE – şterge caracterul din stânga cursorului.
 SPACE – inserează un spaţiu.
 DELETE – şterge caracterul din dreapta cursorului.
 ESC – renunţă la meniul curent.
 TAB – trece la rubrica următoare sau inserează un spaţiu predefinit la
începutul unui paragraf sau în interiorul acestuia în cazul introducerii de texte.
 INSERT – schimbă modul de lucru (inserare / suprapunere).
 HOME – deplasează cursor la început de linie, pagină sau document.
 END – deplasează cursor la sfârşit de linie, pagină sau document.
 PAGE UP – deplasează ecranul cu o pagină în sus.
7
  PAGE DOWN – deplasează ecranul cu o pagină în jos.
 PRINT SCREEN – capturează ecranul curent.
 SCROLL LOCK – opreşte defilarea textului pe ecran.
 PAUSE – opreşte afişarea pe ecran sau întrerupe temporar execuţia unui
program sau aplicaţii.
Acestea sunt semnficaţiile cele mai des întâlnite ale tastelor în cauză. Totuşi pot exista şi programe ce
le acordă un înţeles special.
 Tastele de alternare a tastaturii, au rolul de a dubla numărul de taste.
 Prin apăsarea (şi ţinerea apăsată a) tastei SHIFT şi prin apăsarea tastei
propriu zise se obţine pe ecran ori semnul din partea superioară a tastei, ori o litera
mare. Ex.: SHIFT + 8 = *
 CTRL, ALT – sunt folosite pentru generarea de comenzi folosindu-se în
diferite combinaţii.
 Tastele de setare a modului de lucru, se referă la modul în care
reacţionează tastatura.
 CAPS LOCK – Activează / dezactivează generarea literelor mari.
 NUM LOCK – Activează / dezactivează blocul tastelor numerice.

MOUSE
Mouse-ul este un dispozitiv periferic de intrare care controlează mişcarea cursorului pe ecranul de
afişare.
Există trei tipuri de bază pentru mouse:
 Mecanic – are o bilă de cauciuc ce se poate roti în toate direcţiile mutând
corespunzator indicatorul pe ecran.
 Optic – pentru detectarea mişcării se foloseste un laser; deplasarea se face
utilizând o suprafaţă specială dotată cu o grilă.
 Optomecanic – folosesc o combinaţie de tehnologii mecanice şi optice dar
nu necesită suprafeţe speciale.
IMPRIMANTA
Este dispozitivul de ieşire prin intermediul căruia rezultatele obţinute cu ajutorul calculatorului
pot fi tipărite pe hârtie.
Principalele caracteristici ale imprimantei sunt:
 rezoluţia;
 viteza de tipărire;
 dimensiunea maximă a hârtiei pe care se poate tipări;
 memoria imprimantei;
 posibilităţi de extindere;
 fiabilitatea
Rezoluţia unei imprimante se măsoară în numărul de puncte pe care le poate afişa imprimanta într-un
inch (dots per inch - DPI).
În funcţie de tipul de tipărire imprimantele se clasifică astfel:
 IMPRIMANTE MATRICEALE. Imprimarea se face prin intermediul
unor ace care percutează o bandă tuşată.
 IMPRIMANTE CU JET DE CERNEALĂ. Se bazează pe principiul
tipăririi cu cerneală a hârtiei.
 IMPRIMANTE TERMICE. Se bazează pe procedeul de fixare termică
pe un suport de hârtie specială termosensibilă. Sunt imprimante color de o calitate
deosebită.
 IMPRIMANTE LASER. Imprimarea se face după principiul care stă la
baza copiatoarelor. O rază laser polarizează electrostatic un cilindru special pe care
apoi se pulverizează toner (praf de cărbune) ce va fi depus pe hârtie.

8
MODEM
Reprezintă un dispozitiv de intrare/iesire ce converteşte semnalul digital (furnizat de computer) în
semnal analogic (MOD – modulare DEM – demodulare). Astfel se poate folosi o linie telefonică
pentru a asigura comunicarea între două calculatoare sau permite conectarea la INTERNET.
Semnal analogic – utilizat la sistemele de comunicare este un semnal electric ce variază în strânsă
corelaţie cu un semnal produs de un traductor. Frecvenţa sau amplitudinea semnalului poate varia, de
exemplu, în funcţie de schimbările unor fenomene sau caracteristici cum ar fi: sunet, lumină, căldură,
presiune, etc. (In general vocea se transmite în semnal analogic).
Semnalul digital – este un semnal ce variază doar la intervale regulate de timp şi conţine una sau mai
multe amplitudini pentru fiecare interval.
Reţelele de transmisie a datelor mai poartă denumirea de AUTOSTRĂZI INFORMAŢIONALE.
Acest termen desemnează orice reţea mare de calculatoare, de mare viteză, accesibilă publicului larg.
Este numele popular pentru Internet şi alte reţele mari de calculatoare.

SCANNER
Este un dispozitiv de intrare care permite transformarea unei imagini fizice (poză, text) într-una
digitală.
Imaginea scanată va putea fi apoi afişată pe monitorul calculatorului, eventual prelucrată şi apoi
tipărită.
Scanner-ul lărgeşte considerabil aria de utilizare a PC-urilor.

TOUCHPAD
Este o mică suprafaţă sensibilă la atingere, folosită ca dispozitiv de punctare pe unele calculatoare
portabile. Deplasarea cursorului pe ecran se face prin mutarea degetului peste această suprafaţă, Este
dispozitiv de intrare.

JOYSTICK
Manetă care se mişcă în toate direcţiile controlând deplasarea cursorului. Este dispozitiv de intrare şi
este folosit în special la jocurile pe calculator.
TOUCH SCREEN
Tip de ecran de afişare acoperit de o folie transparentă, sensibilă la atingere, punctarea
elementelor de pe ecran făcându-se cu degetele (disp. de intrare/iesire).

LIGHT PEN (Creion luminos)

Dispozitiv asemănător unui mouse, care foloseşte un detector sensibil la lumină pentru selectarea
obiectelor de pe un ecran de afişare prin punctarea directă(disp. de intrare).
BOXE (DIFUZOARELE)
Dispozitive de ieşire pentru sunet. Sunt legate la placa de sunet.
MICROFON
Dispozitiv de înregistrare a sunetelor (disp. de intrare).
1.4. SOFTWARE
TIPURI DE SOFTWARE
Un sistem de calcul conţine, pe langă toate componentele hardware, şi programe de diverse tipuri care
asigură funcţionarea calculatorului.
Există două categorii de programe:
 Programe de sistem – coordonează modul în care lucrează componentele
sistemului şi oferă asistenţă în funcţionarea programelor de aplicaţii. Aceste
programe alcătuiesc software de baza care interacţionează cu calculatorul la nivelul
său de baza. Sunt proiectate astfel încat să faciliteze utilizarea eficientă a resurselor
sistemului de calcul şi să ofere instrumente pentru dezvoltarea şi execuţia
programelor de aplicaţie.
9
  Programe de aplicaţii – destinate rezolvarii unor probleme specifice unei
aplicaţii. Aceste programe efectuează prelucrari ale datelor în concordanţă cu
cerinţele informaţionale necesare.

Sistemul de operare (SO) – reprezintă ansambul de proceduri manuale şi module de program de

sistem prin care se administrează resursele sistemului de calcul ce asigură utilizarea eficientă, în
comun, a acestor resurse şi oferă utilizatorului o interfaţă cât mai comodă pentru utilizarea sistemului
de calcul.
Sistemul de operare poate fi considerat ca reprezentănd interfaţa dintre componentele hardware şi
utilizator.
FUNCŢIILE SISTEMULUI DE OPERARE
Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt:
 Gestiunea prelucrărilor – oferă posibilităţi de pregătire şi lansare în
execuţie a programelor de aplicaţie.
 Gestiunea resurselor – identificarea programelor ce se execută, a
necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind protecţia
datelor.
 Gestiunea fişierelor – realizează separarea fişierelor încarcate în memorie
şi grupează fişierele pe diferiţi utilizatori.
 Facilităţi puse la dispoziţia utilizatorului referitor la compresia datelor,
sortarea, interclasarea, catalogarea şi întreţinerea bibliotecilor prin programele
utilizator disponibile.
 Coordonarea execuţiei simultane a mai multor programe prin
urmărirea modului de executare a instrucţiunilor, depistarea şi tratarea erorilor,
lansarea în execuţie a operaţiilor de intrare/ieşire.
 Asistarea execuţiei programelor de către utilizator printr-o interfaţă
prietenoasă, atât la nivel hardware, cât şi la nivel software.
APLICAŢII SOFTWARE
Aplicaţiile informatice sunt reprezentate de acele programe ce sunt realizate pentru utilizatori cu
scopul de a folosi calculatorul într-o problemă specifică şi pentru a îndeplini o anumită sarcină.
Exemple:
 Programe de comunicaţii – Microsoft Outlook, Yahoo Messenger etc.
 Programe de manipulare şi gestiune a fişierelor – Windows Explorer
 Programe de navigare pe WEB – Internet Explorer, Mozilla, Opera, , Chrome.
 Programe de procesare text – Microsoft Word, Open Office Writer.
 Programe de calcul tabelar – Microsoft Excel, Open Office Calc
 Programe de gestiune a bazelor de date – Microsoft Access, Open Office Base
 Altele – folosite în domenii diverse: Corel Draw, Adobe Photoshop.

Toate aceste programe utilizează o interfaţă grafică cu utilizatorul (GUI)

GUI (Graphical User Interface) – totalitatea elementelor grafice de pe ecranul monitorului (meniuri,
simboluri, suprafeţe de lucru, ferestre pentru aplicaţii, pictograme, butoane, casete de dialog etc.).

1.5. REŢELE DE CALCULATOARE (INFORMAŢIONALE)

REŢELE LAN, WAN, MAN, GAN
Reţea (Network) – grup de două sau mai multe calculatoare conectate împreună. Calculatoarele din
reţea sunt denumite noduri.
În funcţie de aria de întindere reţelele se pot clasifica în:
 Local Area Network (LAN) – reţea locală - calculatoarele sunt localizate
foarte aproape unele de altele, în aceeaşi întreprindere sau clădire;
 Wide Area Network (WAN) – reţea de largă acoperire – comunicarea între
calculatoare aflate la o distanţă foarte mare unele de altele (chiar în altă ţară);

10
  Metropolitan Area Network (MAN) – reţea metropolitană – se întinde pe
teritoriul unui oraş sau al unui spaţiu aglomerat;
 Global Area Network (GAN) – reţea globală – reţeaua care cuprinde toată
lumea, legând între ele calculatoarele de pe întreg globul. Cea mai renumită reţea
GAN este Internet-ul.

Pentru a clasifica tipurile de reţele se pot folosi mai multe criterii, printre care:
 ARHITECTURA – determină clasificarea reţelelor după modul de
conectare:
 Reţele punct la punct (peer to peer) – fiecare staţie de lucru are capabilităţi şi
responsabilităţi echivalente (fiecare calculator are acces la resursele, programele,
bazele de date aflate pe celelalte calculatoare);
 Reţele client/server – fiecare calculator este fie client fie server. Fiecare
calculator este conectat la un calculator central de unde acceseaza aplicaţiile de
care are nevoie şi le foloseşte, calculatorul acela numindu-se server. Calculatoarele
ce realizează cererile serverului poartă denumirea de client.

Există reţele în cadrul cărora staţiile de lucru nu sunt constituite decât din monitoare şi tastatură fără a
avea un hard propriu, ele transmiţând toate datele serverului, fără a face nici o operaţiune proprie în
afara consultării/încărcării datelor la de monitor/tastatură. Acestea poartă denumirea de terminale
neinteligente.
În cazul în care staţiile dispun de procesor propriu şi fac o serie de operaţii cu resursele proprii, acestea
poartă denumirea de terminale inteligente.
 TOPOLOGIA – aranjarea geometrica a sistemului de calculatoare. Există
următoarele tipuri de topologii:
 Magistrala (BUS) – calculatoarele sunt aşezate de o parte şi de alta a
magistralei principale;
 Stea (STAR) – calculatoarele sunt aşezate sub formă de stea;
 Inelară (RING) – calculatoare sunt asezate în cerc.

Protocolul – set de reguli şi semnale pe care calculatoarele din reţea le folosesc pentru a comunica.
Unul dintre cele mai importante protocoale pentru reţelele LAN este numit Ethernet.
INTRANET
Intranet-ul este o reţea de comunicare asemănătoare Internet-ului, ce utilizează aceleaşi instrumente,
în special browser-ele www.
Cuvântul Intranet este format din prefixul intră corespunzator termenului interior şi a termenului net
(network) ce este folosit în general pentru termenul de reţea.
Diferenţa dintre Intranet şi Internet este aceea ca reţeaua Intranet este o reţea privată şi internă a
unei companii.
EXTRANET
Extranet-ul este folosit de obicei în exterior cu scopul de a îmbunătăţi comunicarea între diferite
organizaţii, clienţi, fără a prejudicia securitatea electronică.
Extranet-ul reprezintă o extensie a unei reţele Intranet, în mod special pe World Wide Web, ce
permite comunicarea între anumite instituţii şi a oamenilor din aceasta reţea Extranet, în cele mai
multe cazuri oferind un acces limitat la reţeaua Intranet a acestor organizaţii.
INTERNET
Internet-ul este:
 un sistem cu o dezvoltare foarte rapidă care cuprinde computere
interconectate şi care facilitează serviciile de transfer de date cum ar fi poşta
electronică, World Wide Web, transferul de fişiere şi ştiri;
 reţea globală de computere, care leagă guverne, universităţi, companii şi
multe reţele şi utilizatori;

11
  reţea globală ce conectează mai mult de 2 milioane de calculatoare,
numărul acestora fiind în continuă creştere.

Cele mai importante servicii oferite de Internet sunt:

World Wide Web (WWW) – serviciu multimedia, este un sistem de server-e Internet care permite
lucrul cu documente formatate special, într-un limbaj numit HTML (HyperText Markup Language) ce
permite grafică şi legături hyperlink.
E-Mail – poşta electronică pe Internet;
Chat – conversaţie pe Internet, prin introducerea textelor pe calculator;
Newsgroups – conţine ultimele noutăţi pe o anumită temă;
FTP – serviciu pentru copierea fişierelor sau programelor de pe Internet pe calculatorul propriu.
Între calculatoarele legate la Internet se pot schimba date şi informaţii folosind unul dintre serviciile
amintite, prin reţelele cablate şi prin satelit, numite datahighway (magistrala de date).
Pentru a se executa o conectare la Internet folosind o linie telefonică este nevoie de:
 Modem – care să transforme informaţiile transmise de calculator în semnale
electrice şi invers. Aceste informaţii se trasmit pe linie telefonică până la firma care
oferă legatura la Internet (Internet Service Provider);
 Linie telefonică – prin intermediul căreia se realizează conectarea;
 ISP (Internet Service Provider) – este firma care oferă posibilitatea accesării
Internet-ului cu plata serviciilor doar până la sediul acesteia.
 Browser de Web – programul folosit la vizualizarea paginilor în format
HTML;
 Program de poştă electronică (email) – folosit la trimiterea şi primirea de
mesaje scrise;
 Program de telecomunicaţii – utilizat la realizarea teleconferinţelor.

Pentru conexiunea la Internet prin cablu telefonic se pot folosi mai multe tipuri de conexiuni:
 Public Swiched Telephone Network (PTSN) - este reţeaua telefonică
construită pentru a transmite sunete în format analogic. Pentru a realiza conexiunea
calculatorului la reţeaua PSTN este nevoie de un modem;
 Integrated Services Digital Network (ISDN) – este un standard mondial
pentru transmiterea digitală de semnal telefonic şi servicii de date către utilizatorii
particulari, şcoli şi birouri. Transmite date în semnal digital fără a mai fi necesar
modemul.
 Asymetric Digital Subscriber Line (ADSL) – înseamnă linie asimetrică
de legatură. Asimetric se referă la faptul ca viteza de primire a datelor este diferită
de viteza de trimitere a datelor, fiind rentabil pentru cei care vor mai mult să
consulte decât să trimită informaţii pe Internet. ADSL suportă până la 1,5 Mbps la
primire şi viteza de până la 384 Kbps la trimitere.
1.6. UTILIZAREA CALCULATOARELOR
DOMENII DE ACTIVITATE
În general calculatoarele sunt mai eficiente decat oamenii în domeniile ce necesită un
volum mare de calcule datorită rapidităţii cu care efectuează aceste calcule şi a preciziei cu
care le realizează.
Calculatoarele sunt folosite în numeroase domenii cum ar fi:
Domeniul administrativ
Mediul de afaceri
Aviaţie şi transporturi
Domeniul bancar
Domeniul medical
Domeniul educational
Educaţia cu ajutorul calculatorului se numeşte CBT (Computer Based Training).

12
 Un concept mai nou este teleworking (munca acasă). Aceasta permite lucrul de acasă fără a
mai fi nevoie de deplasarea la sediul organizaţiei pentru care se lucrează.

POŞTA ELECTRONICĂ
Poşta electronică a devenit o modalitate foarte folosită de comunicare şi trimitere a
mesajelor. Acestea pot fi trimise în format electronic de la un calculator la alt calculator
folosind o reţea de conectare cum ar fi Ethernet sau Internet sau prin sisteme pe linie
telefonica.
Poşta electronică este utilizată foarte mult datorită: Costului redus, Vitezei, Accesibilităţii
COMERŢ ELECTRONIC (E-COMMERCE)
Comerţul electronic oferă posibilitatea realizarii de tranzactii comerciale, cumpărării şi
vânzării de bunuri şi servicii, rezervări hoteliere, călătorii, etc., folosind Internet-ul sau alte
reţele.

1.7. SECURITATE
SECURITATEA INFORMAŢIEI
Securitatea datelor reprezintă un element foarte important atunci când se lucrează cu date
confidenţiale. Pentru ca acestea să nu devină publice se recomandă existenţa unor proceduri
de raportare.
Există diferite modalităţi de protejare a datelor. Câteva dintre acestea sunt:
 Accesul fizic la calculator este restricţionat;
 Adoptarea unei politici de parolare corespunzatoare;
 Stabilirea drepturilor pe care le are fiecare utilizator;
 Copierea datelor în mod regulat;
 Criptarea fişierelor la care se lucrează;
 Folosirea programelor antivirus;
 Folosirea programelor de securitate tip firewall.

Parolele stabilite trebuie concepute astfel încat să fie foarte greu de descoperit de persoane
neautorizate. Pentru aceasta se recomandă ca aceste parole să nu conţină date personale ale
utilizatorului, ca şi folosirea unor parole generate automat de către calculator.
O modalitate foarte bună de protejare a datelor este crearea utilizatorilor cu diferite drepturi
în funcţie de locul pe care îl ocupă aceştia în structura organizatorică a firmei.
BACK-UP DE DATE
În cazul unor căderi de tensiune, este posibil ca datele prelucrate şi nesalvate să se piardă.
Pentru a preveni aceste situaţii se recomandă folosirea unor sisteme de alimentare UPS
(Uniterruptible Power Supply), ce asigură în cazul acestor căderi de tensiune, o
continuitate de aprox. 5-30 min., timp în care se pot salva datele şi închide corect
calculatorul.
Pentru a avea totuşi o mai mare siguranţă a acestor date, se efectuează crearea de copii
(back-up) a datelor importante.
Termenul de back-up al sistemului semnifică copierea fişierelor pe un dispozitiv auxiliar
de stocare a datelor, pentru a avea disponibile copii ale fişierelor de pe computer în cazul
defectarii sistemului. Copierea poate fi făcuta zilnic sau de mai multe ori pe zi, în funcţie de
importanţa şi valoarea datelor procesate.
VIRUŞI
Viruşii sunt anumite programe de calculator create de oameni cu scopuri distructive. Sunt
programele ce au proprietatea de a se extinde şi care duc la funcţionarea necorespunzatoare
a sistemului de operare.
Aceste mici programe distrug informaţiile aflate pe calculator şi împiedică funcţionarea
aplicaţiilor.

13
 Viruşii sunt foarte diferiţi: de la cei care atacă documentele şi fişierele de tip text şi până la
cei care duc la defectarea componentelor hardware ale calculatorului.
O dată pătruns în calculator un virus nu este activ până în momentul în care programul cu
care a fost adus este activat.
Viruşii pătrund în calculator prin intermediul programelor care se descarcă (download) de pe Internet,
a anumitor programe, documente şi imagini, pot fi primiţi pe e-mail sau pot fi aduşi cu o dischetă sau
cu un CD.

Pentru a evita anumiţi viruşi sau pentru a scăpa de aceştia va trebui:

 să fie instalat un program antivirus foarte bun, cât mai recent, cu ajutorul
căruia să puteţi descoperi şi să eliminaţi eventualii viruşi;
 să se scaneze toate fişierele cu regularitate;
 să se actualizeze în fiecare lună programul anti-virus;
 să se scaneze periodic fişierele din calculator şi dischetele înainte de a le
folosi;
 să se scaneze fişierele ataşate primite pe e-mail;
 să nu se ruleze programe dacă nu li se cunoaşte provenienţa;
 să nu se folosească dischete de provenienţă necunoscută;
 să se foloseasca funcţia „macro disable” (dezactivare instrucţiuni macro),
disponibilă în cele mai moderne aplicaţii.
Dacă se foloseşte un antivirus corespunzător, acesta poate descoperi în timpul scanării şi viruşii care
nu sunt activi.

1.8. LEGISLAŢIE
COPYRIGHT
Copyright-ul este o modalitate legală de protejare a lucrărilor literare, ştiintifice, artistice sau de orice
alt fel, publicate sau nepublicate, cu condiţia ca aceste lucrări să aibă o formă tangibilă (adică se pot
vedea, auzi sau atinge).
Dacă este vorba de o simfonie, un poem sau o pagina de cod HTML, o aplicaţie software proprie,
tipărite pe hârtie, înregistrate pe o casetă audio sau pe hard disk, atunci pot fi protejate de copyright.

DREPTURI DE UTILIZARE A APLICAŢIILOR SOFTWARE

Tipuri de licenţe:
Shareware – sunt acele aplicaţii sau programe pe care le puteţi achiziţiona direct de la persoana care
le-a creat, persoană ce doreşte distribuirea acestor programe fără intermediar. De cele mai multe ori
distribuirea se face gratuit sau cu o taxă minimă. Programele se pot copia şi transmite altor utilizatori.
Freeware – sunt programe protejate de drepturi de autor (copyright) care pot fi totuşi difuzate gratis de
către autor, care îşi păstrează drepturile de autor. Aşadar programele pot fi folosite dar nu pot fi
vândute fără acordul autorului.
Licenţele – sunt programe achiziţionate de la persoanele care le produc şi pentru care se plăteşte un
drept de folosire. Acest drept este valabil doar pentru un singur calculator, dar dacă se doreşte
instalarea programului pe mai multe calculatoare va trebui achiziţionata o licenţă specială ce va
permite instalarea programului pe mai multe calculatoare.

Licenţa acordă dreptul de folosire a programului respectiv şi nu drept de comercializare sau distribuţie.

14
1.9. Tema de casă
Alegeţi varianta corectă de răspuns. Pentru fiecare răspuns corect primiţi 5 puncte. Se acordă
10 puncte din oficiu. Total: 100 de puncte.

1. Care dintre următoarele tipuri de computere poate fi considerat portabil?

a. PDA (Personal Digital Assistant – Asistent Digital Personal)
b. Calculatoarele «Mainframe»
c. Desktop Computer
d. Tower Computer
2. Majoritatea computerelor sunt utilizate cu ajutorul mouse-ului şi folosind o interfaţă grafică cu
pictograme. Cum este denumită acesta?
a. Interfaţă Globală cu utilizatorul (Global User Interface)
b. Interfaţă Global Uniformă (Global Uniform Interface)
c. Interfaţa Grafică cu Utilizatorul (Graphical User Interface)
d. Interfaţa Grafică Universală (Graphical Universal Interface)
3. Calculatoarele dintr-o clădire de birouri sunt conectate astfel încât personalul din clădire poate
utiliza în comun fişiere şi imprimante. Cum este denumit acest aranjament de computere?
a. ADSL
b. LAN
c. WAN
d. ISDN

4. Care din următoarele afirmaţii descrie cel mai bine noţiunea de extranet?
a. O extensie a unui sistem de operare ce facilitează comunicarea cu utilizatori specifici în afara
reţelei intranet
b. O extensie a reţelei intranet utilizând tehnologiile Internet pentru a facilita comunicarea cu
utilizatori specifici în afara reţelei intranet
c. O reţea concepută pentru procesarea informaţiilor într-o companie sau organizaţie
d. O reţea globală de servere care stochează o colecţie de documente hypertext legate între ele

5. Care dintre următoarele afirmaţii despre teleworking este de obicei adevărată:

a. Reduce sau elimină timpul de trecere între activităţi diferite
b. Promovează mai mult contactul interpersonal şi munca de echipă
c. Nu permite o muncă mai flexibilă
d. Nu se face reducere a spaţiului biroului

6. Ce înseamnă CBT?
a. Machetă realizată pe computer (Computer Based Template)
b. Tehnică asistată de computer (Computer Based Techniques)
c. Instruire cu ajutorul computerului (Computer Based Training)
d. Sarcină asistată de computer (Computer Based Task)

7. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată privind drepturile de copyright la distribuirea unui
program (software) pe CD:
a. dreptul de autor asupra unui program nu se păstrează
b. dreptul de autor asupra unui program se păstrează
c. dreptul de autor asupra unui program îşi păstrează doar o parte din drepturi
d. dreptul de autor asupra unui program se păstrează doar pentru o perioadă de timp specifică

8. Faza de Programare urmează după faza de _______ în ciclul de dezvoltare a sistemelor. Care dintre
următoarele enunţuri completează definiţia?
a. Analiză
b. Design (Proiectare)
c. Implementare

15
 d. Testare

9. Care dintre următoarele este o tehnologie de comunicare de mare viteză?

a. CBT (Computer Based Training -Instruirea Asistată de Calculator)
b. ADSL (Asymetric Digital Subscriber Line - Linie Asimetrică de Legătură)
c. WWW (World Wide Web)
d. PDA (Personal Digital Assistant – Asistent Digital Personal)

10. Care dintre următoarele afirmaţii descrie cel mai bine conceptul de teleworking?
a. Lucrul acasă şi comunicarea cu un birou central utilizând tehnologia informaţiei
b. Lucrul într-un birou central şi comunicarea cu alte birouri utilizând o reţea cu mare arie de
acoperire
c. Lucrul într-un birou central şi comunicarea cu alte birouri utilizând o reţea locală
d. Lucrul făcând parte dintr-o echipă de asamblare a liniilor de telecomunicaţie

11. Care dintre următoarele poate cauza RSI (Repetitive Strain Injury -leziuni cauzate de mişcările
repetitive) la utilizarea unui calculator?
a. Lucrul într-o încăpere insuficient luminată
b. Lucrul într-o încăpere insuficient ventilată
c. Utilizarea unui monitor în care se reflectă lumina soarelui
d. Tastarea pentru o perioadă prelungită de timp

12. Shareware reprezintă:

a. Acele programe sau aplicaţii care sunt oferite gratuit celor ce doresc să le folosească
b. Dreptul exclusiv al utilizatorului de copiere şi vânzare a software-ului către alţi potenţiali
utilizatori
c. Dreptul exclusiv al utilizatorului de a modifica software-ul
d. Acele programe sau aplicaţii care sunt oferite gratuit o perioada de timp iar apoi se percepe o
taxa pentru a putea fi utilizate.

13. Licenţa acordă :

a. Drept de folosire a programului şi nu drept de comercializare sau distribuţie
b. Numai drept de comercializare
c. Dreptul de folosire a programului si pierderea drepturilor de autor
d. Dreptul de a fi folosite in mod gratuit de oricine doreşte

14. Care dintre următoarele afirmaţii despre documentele electronice este adevărată?
a. Documentele electronice necesită o mulţime de spaţiu fizic de stocare
b. Documentele electronice sunt întotdeuna greu de găsit
c. Documentele electronice sunt dificil de arhivat şi stocat
d. Documentele electronice pot fi corupte sau şterse accidental

15. _______ reţine instrucţiuni care sunt utilizate pentru a porni un calculator. Care dintre următoarele
ar putea completa corect propoziţia?
a. RAM
b. ROM
c. Virtual memory (Memorie virtuală)
d. Immediate access memory (Memorie cu acces imediat)

16. Care dintre următoarele funcţii aparţine unui sistem de operare?

a. Pregătirea rapoartelor, scrisorilor şi foilor de calcul
b. Controlarea resurselor hardware ale unui computer
c. Conversia semnalului digital în analog şi viceversa
d. Efectuarea de calcule financiare
16
17. __________ se referă la tipurile de operaţii pe care un anumit utilizator are dreptul să le realizeze
într-o reţea sau pe un server de fişiere. Care dintre următoarele enunţuri ar putea completa corect
propoziţia?
a. Drepturi de logare
b. Drepturi de admisiune
c. Drepturi de acces
d. Drepturi de intrare

18. Dreptul de autor asupra software-ului

a. Este un acord legal care specifică drepturile cumpărătorului de software
b. Este calea de protecţie legală a proprietăţii softului
c. Dă cumpărătorului dreptul de a face schimbări softului
d. Dă cumpărătorului dreptul de a face copii nelimitate ale software-lui

17
2. Utilizarea computerului şi organizarea
fişierelor
Obiective
 Lansarea şi închiderea sistemului de operare
 Familiarizarea cu termeni specifici acestui sistem de
operare
 Cunoaşterea noţiunilor de bază
 Cum se foloseşte Windows Explorer
 Care sunt operaţiile principale în Windows
Explorer
 Ce sunt folder-ele şi fişierele
 Cum se creează arborescenţe
 Ce sunt viruşii
 Cum se face tipărirea

NOŢIUNI GENERALE
Sistemul de operare este un grup de programe care face legătura între partea
HARDWARE, aplicaţii şi utilizatorul uman.
Windows este un sistem de operare cu interfaţă grafică, realizat de către firma
americană Microsoft pentru computere compatibile cu computerul IBM PC. Această
definiţie nu trebuie să te sperie, ea ţine doar de cultura generală a oricărui utilizator de
computer şi voi explica imediat termenii:
 sistem de operare este acel software (program sau ansamblu de programe)
fără de care un computer nu poate fi folosit pentru aplicaţii generale. Sistemul de
operare îi permite utilizatorului să dea computerului comenzi de bază, să-l
programeze şi să pună în funcţiune diversele programe pentru computer.
 interfaţa este (în domeniul computerelor) acel mediu prin care operatorul
şi computerul comunică, operatorul dând comenzi, iar computerul afişând
rezultatele execuţiei comenzilor. Termenul nu se referă la dispozitivele fizice prin
care se face acest lucru (tastatură, mouse, monitor) ci la felul în care se face
comunicaţia, adică la stilul în care se introduc comenzile şi în care se afişează pe
ecran rezultatele.
 interfaţa grafică este o interfaţă în care operatorul comunică în mod grafic
cu sistemul de operare, prin icoane, meniuri, butoane şi alte elemente desenate pe
ecran, şi care sunt „acţionate” din taste sau din mouse – aceasta spre deosebire de o
interfaţă non-grafică, de tip text, mult mai greoaie, în care operatorul trebuie să
scrie comenzile de bază, literă cu literă, de la tastatură.
Windows este un program prin intermediul căruia se poate lucra cu calculatorul, bazat pe
imagini şi meniuri, organizate în casete denumite ferestre, este, de asemenea, un sistem
de operare securizat care nu permite accesul neautorizat pe calculatoare.
Aceasta înseamnă că fiecare persoană care foloseşte un calculator ce are instalat sistemul
de operare Windows trebuie să aibă un cont de utilizator configurat, să deschidă o
sesiune de lucru şi să fie autorizat de sistem să folosească calculatorul respectiv.

18
2.1. DESCHIDEREA ŞI ÎNCHIDEREA SESIUNII DE LUCRU
(COMBINAŢIA CTRL+ALT+DEL)
Pornirea sistemului de calcul se face apăsând pe butonul Power. După ce Windows
termină operaţiile de iniţializare se va vedea unul din aceste obiecte:
 Caseta de dialog „Welcome to Windows”
 Caseta de dialog „Log on to Windows”

Sistemele cu un grad înalt de securitate afişează iniţial caseta „Log on to Windows” care
te invită la apăsarea tastelor CTRL + ALT + DELETE, adică să deschizi sesiunea de
lucru. După apăsarea acestor taste este afişată caseta „Welcome to Windows” în care ţi
se cere să introduci denumirea contului de utilizator şi parola. Trebuie ţinut cont, la
introducerea parolei, de literele mari şi mici.
Contul de utilizator este unic, este creat de către administratorul de sistem şi se compune din două
părţi:
 User name (numele contului)
 Password (parola)
Atunci când în timpul sesiunii de lucru se acţionează tastele Ctrl + Alt + Del se afişează caseta de
dialog Windows Security cu următoarele opţiuni:

 Lock Computer – blochează accesul altor utilizatori la calculator pe

timpul absenţei utilizatorului curent, aplicaţiile care rulează rămânând active şi
disponibile la reintroducerea parolei.
 Change Password – este o opţiune care dă voie utilizatorului să schimbe
parola de conectare prin introducerea în câmpul Old Password a vechii parole, în
câmpul New Password a noii parole şi în câmpul Confirm New Password o
confirmare a noii parole.
 Log Off – permite utilizatorului suspendarea sesiunii de lucru curente
pentru activarea unui nou cont de utilizator.
 Task Manager – permite vizualizarea aplicaţiilor care rulează la un
anumit moment pe calculator şi închiderea forţată a unei aplicaţii prin selectarea
acesteia şi apăsarea butonului End Task. Pentru închide forţat o aplicaţie blocată
execută clic pe ea şi apasă buronul End Task. O aplicaţie blocată se identifică prin
faptul că, în câmpul Status, apare indicaţia Not Responding în dreptul ei.
19
2.2. DESCRIEREA INTERFEŢEI SISTEMULUI DE OPERARE
După ce sesiunea de lucru a fost deschisă vezi elementele care alcătuiesc acel mediu de
lucru în Windows cunoscut sub numele de desktop (suprafata de lucru). Comnponenţa
desktop-ului este următoarea:

Icoane sistem Icoană de tip folder

Background

Icoană de aplicaţie

Icoană tip shortcut

Bara de lucru

 Background (fundal) este suprafaţa pe care se aşează toate celelalte

elemente. Fundalul poate fi gol sau poate prezenta un „tapet” sau o imagine, chiar o
fotografie.
 Icoane (pictograme) sunt obiecte ale sistemului de operare care sunt
reprezentate printr-o parte grafică şi una text şi care au un rol asemănător unor
butoane ce servesc la pornirea unor aplicaţii sau la acţionarea unor comenzi
frecvent folosite. Icoanele sunt de mai multe tipuri, şi anume
 icoane sistem
 icoane de fişier
 icone de folder
 icoane de aplicaţie
 icoane tip shortcut
Există cinci icoane sistem care se aşează pe desktop în momentul instalării
sistemului de operare şi acestea sunt: My Documents, Computer,
Network Places, Recycle Bin şi Internet Explorer. Dacă vrei să ştergi o
icoană de pe desktop, asigură-te mai întâi că această operaţie nu te lipseşte
de un element util în lucrul pe computer.
 Taskbar (bara de sarcini) este acea bară care, la început, apare la baza
desktop-ului şi care are mai multe părţi componente: bara System Tray, bara
Quick Launch, butoanele aferente programelor deschise, etc.

20
MY COMPUTER
Este un program utilitar care permite accesul la resursele fizice ale calculatorul.
Pentru a lansa My Computer execuţi dublu clic pe icoana sa de pe suprafaţa de lucru
sau cu clic dreapta pe icoană alege Open din meniul rapid. Efectul este deschiderea unei
ferestre de lucru care afişeazătoate unităţile existente pe calculator. Execuţi clic pe
unitatea pe care doreşti să o cercetezi, pentru a o selecta. În general, unitatea de dischetă
este notată cu A: iar unitatea principală de harddisk este notată cu C:. Calculatorul poate
avea mai multe unităţi de harddisk sau un singur hard disk divizat în mai multe partiţii, în
această situaţie unităţile suplimentare fiind denumite D, E, ş.a.m.d. În cazul în care
calculatorul are o unitate de CD-ROM acesteia îi este atribuită următoarea literă de
unitate.

Dacă execuţi clic dreapta pe icoana My Computer apare un meniu rapid din care poţi
alege comanda Properties. Caseta de dialog care se deschide îţi permite să vizualizezi
câteva informaţii legate de caracteristicile calculatorului la care lucrezi, şi anume:
 sistemul de operare instalat
 tipul procesorului
 frecvenţa de lucru a microprocesorului
 memoria RAM pe care o recunoaşte sistemul de operare. De exemplu în
cazul unui sistem de operare Windows pe 32 de biţi memoria RAM maximă
recunoscută este de 3Gb

21
UTILITARUL CONTROL PANEL
În afară de unităţile de memorie externă MyComputer conţine şi utilitarul CONTROL
PANEL care conţine multe instrumente utilizate pentru modificarea aspectului şi
modului de comportare ale sistemului de operare Windows.

Dintre categoriile pe care le pune la dispoziţie Control Panel poţi folosi Date/Time
pentru a putea schimba data şi ora curentă şi Regional Options pentru a stabilii setările
de ţară. Efectuează dublu clic pe categoria Date/Time. Efectul este apariţia casetei
Date/Time Properties. De pe fişa Date&Time alege luna şi anul dorite şi din caseta de
tip calendar ziua.

22
De pe fişa Time Zone alege zona de timp pentru care vrei să setezi calculatorul (pentru
Romania alege (GMT+02:00) Bucharest).
Pentru a schimba setările de ţară execută dublu clic pe Regional Options.

După ce ai ales ţara pe fişa General execută clic pe fişa Numbers pentru a stabili
caracteristicile formatului numeric şi unitatea de măsură specifice acelei ţări.
De pe fişa Currency stabileşti moneda ţării din câmpul Currency symbol.
De pe fişa Time stabileşti formatul caracteristic afişării timpului ţării respective iar de pe
fişa Date stabileşti formatul caracteristic afişării datei calendaristice.
Setarea tastaturii se face de pe fişa Input Locale. Se apasă butonul Add şi, din caseta Add
Input Locale, din meniul derulant, se alege ţara a cărei tastatură doreşti să o intalezi. În
câmpul Input language sunt afişate tastaturile existente. Dacă doreşti ca opţiunea selectată
să-ţi apară pe bara multitasking selectează opţiunea Enable indicator on taskbar. Pentru ca
modificările să devină definitive apasă butonul Apply.

23
RECYCLE BIN
Recycle Bin este coşul cu elemente reciclabile al sistemului de operare. De pe calculatorul tău poţi
şterge în orice moment fişiere, foldere sau programe. Însă atunci când ştergi un obiect,
sistemul Windows nu îl elimină imediat de pe calculator ci îl plasează în Recycle Bin.
Dacă, ulterior, decizi că nu ar fi trebuit să ştergi un obiect îl poţi recupera imediat din
Recycle Bin. În momentul în care Recycle Bin se umple, sistemul Windows va şterge
definitiv obiectele mai vechi pentru a face loc celor noi.
ATENŢIE
Dacă vei folosi combinaţia de taste SHIFT+DELETE fişierul se şterge definitiv fără a
mai intra în Recycle Bin

Pentru a restaura un fişier din Recycle Bin în locaţia lui originală selectează fişierul şi execută clic pe
butonul Restore care apare în stânga.

Pentru a goli Recycle Bin asigură-te că nu este selectat nici un obiect şi apoi execută clic pe butonul
Empty Recycle Bin.
2.3. FEREASTRA SISTEMULUI DE OPERARE
ELEMENTELE FERESTREI
Toate programele pentru Windows rulează în cadre dreptunghiulare numite ferestre. O
fereastră este un dreptunghi în care se afişează componentele pentru comanda unui
program şi rezultatele execuţiei lui şi reprezintă o caracteristică principala a lucrului pe
computer într-o interfaţă grafică. Poţi lansa mai multe programe şi fiecare va avea propria
fereastră. Pe de altă parte, fiecare fereastră deschisă poate avea un buton pe bara de lucru.
În cea mai mare parte a timpului cât lucrăm pe computer, ferestrele acoperă desktop-ul şi
doar bara multitasking poate rămâne la vedere tot timpul.
O fereastră are următoarele elemente componente:
Bara de titlu
Bara de meniuri Butonul de
închiderea
Bara standard aplicaţiei
Butonul
Bara de adrese minimizare la
o dimensiune
prerdefinită
aplicaţiei
Zona de Butonul de
navigare minimizarea
plicaţiei

Zona de
editare

Bare de
derulare

Bara de stare

24
  Chenarul ferestrei (border, în engleza) este rama dreptunghiulară care
încadrează orice fereastră
 Bara de titlu (title bar) este bara din partea de sus a ferestrei. Ea conţine
numele programului deschis şi icoana aplicaţiei. Dacă feresatra este o fereastră de
aplicaţie atunci în bara de titlu apare şi numele fişierului cu care se lucrează în acel
program.
 Butoanele de control ale ferestrei sunt acele butoane aflate la extremitatea
dreaptă a barei de titlu. Butoanele întâlnite în peste 99% din cazuri sunt standard, şi
anume:
 Butonul de închidere a ferestrei (Close) este cel aflat la capătul
din dreapta al barei de titlu, şi e marcat cu un „X”. Un clic pe el determină
închiderea imediată a ferestrei aplicaţiei şi a aplicaţiei totodată.
 Butonul de maximizare (Maximize) se află imediat lângă cel de
închidere. Un clic pe el determină maximizarea ferestrei, adică întinderea
ferestrei pe toată suprafaţa disponibilă. Odată cu aceasta, butonul de
maximizare îşi schimbă aspectul şi funcţia, devenind buton de restaurare
(Restore) , cu rolul de a readuce fereastra la dimensiunea prestabilită.
 Butonul de minimizare (Minimize) este al treilea la rând, de la
dreapta spre stânga, şi „apăsarea” lui (cu un clic) determină minimizarea
ferestrei, adică reducerea ei la un simplu buton pe bara de lucru. Practic,
fereastra dispare de pe ecran, dar fără să fie închisă şi rămâne butonul aferent
ei pe bara de task-uri. Un clic pe acest buton va readuce fereastra pe ecran.
 Bara de meniuri este cea pe care se găsesc meniurile ce cuprind toate
comenzile programului deschis în fereastră, începând adesea cu meniul File.

 Barele de unelte (Toolbars) se află, de regulă, sub bara de meniuri şi,

uneori. Barele de unelte facilitează accesul operatorului la anumite comenzi
frecvent folosite. Numărul barelor de unelte diferă de la program la program dar
sunt trei bare a căror prezenţă este obligatorie în fereatra de lucru, bineînţeles acolo
unde acestea există. Cele trei bare sunt:
 bara standard

 bara de formate

 bara de adrese

 Spaţiul de lucru este adesea zona cea mai mare a ferestrei şi în el se pot
vedea adesea ferestre interne ale programului în uz sau alte elemente denumite
generic controale, cu funcţii foarte diverse. Cele mai frecvente controale sunt
butoanele, barele de defilare şi listele derulante.
 Bara de stare (Status Bar) apare în multe programe la baza ferestrei, şi
conţine câteva informaţii utile despre starea curentă a operării în fereastra
respectivă
O categorie frecvent întâlnită de ferestre este caseta de dialog (Dialog Box).
DESCHIDEREA UNEI FERESTRE
Pentru a deschide rapid o fereastră execută dublu clic pe icoana acesteia. Poţi, de
asemenea, deschide o fereastră folosind meniul de comenzi rapide. Execută clic dreaptape
icoană şi, din meniul de comenzi rapide apărut, selectezi Open.
ÎNCHIDEREA UNEI FERESTRE
Pentru închiderea unei ferestre execuţi clic pe butonul Close aflat în colţul din dreapta sus
al ferestrei sau, dacă preferi să foloseşti tastatura, selectezi fereastra care doreşti să se

25
 închidă şi apeşi combinaţia Alt+F4 (echivalentă cu FILE – EXIT). Mai poţi închide o
fereastră de lucru executând secvenţa File/Close.
MUTAREA UNEI FERESTRE
Deplasarea ferestrei se face prin tragerea de bara ei de titlu. Plasezi indicatorul mouse-
ului pe bara de titlu a ferestrei, ţii apăsat butonul stâng al mouse-ului, tragi fereastra în
noua poziţie şi eliberezi butonul mouse-ului.
DIMENSIONAREA UNEI FERESTRE
Pentru a obţine dimensiunea maximă a unei ferestre execuţi clic pe butonul Maximize,
pentru a o reduce la un buton pe bara de task-uri execuţi clic pe butonul Minimize şi
pentru a readuce o fereastra la dimensiunile anterioare maximizării execuţi clic pe
butonul Restore.
O fereastră mai poate fi redimensionată şi cu ajutorul mouse-ului prin acţionarea asupra
marginilor sau a unuia dintre colţurile acesteia.
COMUTAREA ÎNTRE FERESTRE
Când sunt deschise mai multe ferestre, cea aflată deasupra este fereastra activă.
Întotdeauna fereastra activă are bara de titlu colorată celelalte ferestre având bara de titlu
de culoare gri. Pentru a activa o altă fereastră poţi folosi una din metodele:
 Execuţi clic pe sau în fereastra pe care doreşti să o activezi, dacă aceasta
este vizibilă.
 Execuţi clic pe butonul de pe Bara de task-uri a ferestrei pe care doreşti
să o activezi.
 Apeşi şi ţii apăsată tasta ALT apoi apeşi tasta TAB care afişează o casetă
cu icoane pentru fiecare program deschis. Cu tasta ALT apăsată, apeşi succesiv
tasta TAB până activezi fereastra dorită.
UTILIZAREA MENIURILOR UNEI FERESTRE
Bara de meniuri este o componentă principală a unei ferestre în ceea ce priveşte
prezentarea comenzilor disponibile. Într-o fereastră barele de meniuri sunt plasate, de
regulă, sub bara de titlu.
Pentru a selecta o comandă din meniu execuţi clic pe meniu pentru a-l derula şi apoi
execuţi clic pe una din comenzile meniului. Dacă există un submeniu acesta apare la
dreapta comenzii de unde poţi alege comanda dorită. Submeniul este semnalizat de un
triunghi mic cu vârful spre dreapta.
 Pentru utilizarea tastaturii la selectarea unei comenzi din meniu apeşi şi ţii
apăsată tasta ALT şi apoi apeşi tasta cu litera subliniată din comanda meniului (de
exemplu pentru a deschide meniul Edit, apeşi ALT+E).
2.4. PERSONALIZAREA INTERFEŢEI GRAFICE
Pentru a personaliza suprafaţa de lucru a sistemului de operare este necesar să efectuezi
clic dreapta pe aceasta pentru a avea acces la comenzile care permit acest
lucru şi care sunt grupate într-un meniu rapid.

26
ARANJAREA ICOANELOR
Comanda care permite aranjarea icoanelor pe Desktop este Arrange Icons by.

 Name (Nume) – le aranjează în ordine alfabetică, începând din partea

stângă sus spre partea de jos.
 Size (Mărime) - le aranjează în ordine dimensiunii lor fizice.
 Type (Tip) - le aranjează după tipul lor.
 Date - le aranjează în ordinea creării lor
 Auto Arrange (Aranjare automată) – permite aranjarea automată a
icoanelor din stânga-sus, în jos şi spre dreapta.
CREAREA UNEI SCURTĂTURI PE DESKTOP
Dacă te situezi pe Desktop, efectuează clic dreapta pe fundal, într-o zonă liberă şi, din
meniul rapid care apare, alege New/Shortcut. Cu ajutorul butonului Browse ajungi la
elementul dorit.
ELIMINAREA ICOANELOR DE PE DESKTOP
Pentru eliminarea icoanelor selectezi icoana respectivă şi:
 apeşi tasta DELETE sau
 efectuezi clic dreapta pe icoană şi din meniul care apare selectezi opţiunea
DELETE
MODIFICAREA PROPRIETĂŢILOR DESKTOP-ULUI
Pentru modificarea proprietăţilor suprafeţei de lucru alegi din meniul rapid opţiunea
Properties. Această acţiune are ca efect deschiderea unei ferestre Display Properties
care pune la dispoziţie următoarele opţiuni:

27
 Background (fundal) îţi permite să alegi opţiunile pentru ceea ce se afişează pe fundalul desktop-
ului. Există două posibilităţi: model bicolor sau tapet (Wallpaper). Dacă avem un computer cu puţină
memorie RAM) nu este indicat să se folosească nici una din variante (alege din listă opţiunea None =
„nici una”).
 Screen Saver este denumirea unui mic program grafic care poate intra automat în funcţiune şi
care afişează pe ecran imagini diverse, adesea animate, atunci când nu se lucrează pe calculator un
anumit interval de timp sau când se doreşte blocarea acestuia. Orice apăsare de tastă sau mişcare de
mouse determină întreruperea programului screen-saver şi revenirea la imaginea aflată pe ecran înainte
de lansarea lui, dacă acesta nu este parolat.
 Appearance - sistemul Windows îţi permite să schimbi culorile utilizate pentru fundalul
suprafeţei de lucru, să modifici elemente ale ferestrelor şi chiar meniuri. Există, predefinite, scheme de
culori care grupează un ansamblu de modificări referitoare la aspectul elementelor componente ale
sistemului de operare. Poţi alege o schemă de culori sau poţi modifica numai un anumit elelmente.
 Effects Utilizarea unor efecte de tranziţie pentru meniuri, afişarea conţinutului unei ferestre în
timpul deplasării şi afişarea umbrelor sub meniuri prelungesc toate timpul necesar afişării ferestrelor
pe suprafaţa de lucru..
 Secţiunea Desktop icons îţi permite să modifici partea grafică a unei
icoane sistem prin alegerea acesteia din câmpul de mai jos şi apăsarea pe butonul
Change Icon. Se deschide o casetă de dialog care îţi prezintă mai multe modele.
Alege unul dintre ele şi apasă OK.
 Settings se definesc opţiuni importante de configurare a afişării, în strânsă corelare cu tipul
adaptorului grafic şi al monitorului folosit.

2.5. MENIUL START

GENERALITĂŢI
Meniul START este piesa cea mai importantă a suprafeţei de lucru Windows şi îţi permite accesul la
toate programele şi la majoritatea parametrilor.
Meniul Start îţi dă posibilitatea să porneşti aproape orice program instalat pe computer şi
are următorul conţinut:

28
HELP (SISTEMUL DE ASISTENŢĂ ON-LINE)
Sistemele de operare Windows oferă utilizatorului posibilitatea să obţină informaţii
despre funcţiile şi caracteristicile lor prin sistemul Help de asistenţă. Sistemul de asistenţă
on-line este accesibil din meniul Start.
Observaţia: În timp ce utilizezi sistemul Windows poţi utiliza tasta F1 pentru a deschide pagina de
asistenţă.

SEARCH (CĂUTARE)
Dacă din meniul Start alegi SEARCH aceasta comandă îţi oferă posibilitatea căutării de
dosare şi fişiere prin alegerea opţiunii For Files or Folders şi introducerea în câmpurile
respective a informaţiilor pe care le cauţi. Acest asistent de căutare poate localiza cu
rapiditate documente, programe şi dosare de pe hard sau din reţea.
Atunci când se afişează asistentul de căutare, fereastra conţine două panouri:
 panoul din stânga care este panoul de căutare.
 panoul din dreapta unde sunt afişate rezultatele căutării.

29
CĂUTAREA DUPĂ NUME
Pentru a realiza o căutare după nume tastezi numele fişierului sau al dosarului în primul
câmp al barei Search. Se pot folosi caracterele de înlocuire „?” şi „*”.
 ? – reprezintă un singur caracter.
 * – reprezintă orice caracter sau combinaţie de caractere.

CĂUTAREA DUPĂ CONŢINUT

Pentru a realiza o căutare după un anumit text tastezi textul căutat în linia CONTAINING
TEXT (textul conţinut). Aici nu se pot utiliza caractere de înlocuire. Este bine să ţii cont
şi de căutarea după majuscule şi minuscule.
Secvenţa este:
SEARCH OPTIONS =>ADVANCED OPTIONS – bifezi caseta CASE SENSITIVE.

CĂUTAREA DUPĂ DATĂ

Pentru a utiliza data calendaristică sau o perioadă de timp drept criteriu de căutare
selectezi SEARCH OPTIONS şi alegi caseta DATE, aceasta se va extinde şi va oferi
posibilitatea introducerii datelor dorite. Trebuie să ştii că dacă doreşti să găseşti fişiere
create în cursul zilei respective trebuie să execuţi clic pe opţiunea Between (între) şi
specifici ziua de astăzi.
Dacă fişierul a fost creat, spre exemplu, în ultimele luni atunci foloseşti opţiunea in the
last...month şi specific numărul de luni în urmă după care se va face căutarea.
Dacă fişierul a fost creat, spre exemplu, în ultimele zile atunci foloseşti opţiunea in the
last...days şi specific numărul de zile din urmă după care se va face căutarea.

CĂUTAREA DUPĂ TIPUL DE FIŞIER

Când cunoşti tipul obiectului după care vrei să faci căutarea din SEARCH OPTIONS
selectează caseta TYPE. Specificarea prestabilită este All Files and Folders, dacă doreşti
îngustarea plajei de căutare selectezi un tip de fişier din listă.

CĂUTAREA DUPĂ DIMENSIUNE

Alegi SEARCH OPTIONS şi selectezi caseta SIZE. Cele două casete apărute At Least
(cel puţin) şi At Most (cel mult) îţi permit să alegi pragul dorit.
2.6. WINDOWS EXPLORER
GENERALITĂŢI
Toată informaţia care există pe calculatorul tău este formată din fişiere aflate pe unitatea
de harddisk. Un fişier este identificat printr-un nume care poate conţine 256 caractere ce
pot fi litere, cifre sau unele semne speciale (caracterele speciale ce nu pot fi folosite în
numele unui fişier sunt: \ / : * ? < >). Numele este urmat de o extensie care, în general,
are trei caractere şi defineşte tipul fişierului. În mod implicit, extensiile de nume de fişier
nu sunt afişate pentru tipurile de fişiete recunoscute de sistem.
În sistemul Windows, descrierea completă a locaţiei unui fişier pe o unitate de disc se
numeşte cale şi conţine numele unităţii de disc, numele fiecărui folder şi numele
fişierului – fiecare dintre aceste nume fiind despărţit printr-un caracter back slash(\) .
E:\Lucru\cursuri\TIC\TIC_ID.doc
Pe unitatea de harddisk fişierele sunt organizate în folder-e (dosare). În sistemul
Windows, un folder poate conţine fişiere şi folder-e. Deoarece un folder poate conţine
alte folder-e aceasta înseamnă că folder-ele se subordonează unele altora (se află în relaţie
de subordonare) dând naştere la arborescenţe. Un folder poate conţine în subordinea sa
maxim 255 de nivele de subordonare.
WINDOWS EXPLORER este denumit şi programul „browser de fişiere” al sistemului
WINDOWS., Este programul care permite lucrul cu conţinutul folder-elor, al fişierelor,
stocarea de documente şi programe.
Cu ajutorul programului WINDOWS EXPLORER poţi naviga prin structura de folder-e
a calculatorului, poţi muta, copia şi redenumi folder-e şi fişiere, poţi crea şi modifica
asocieri între tipuri de fişiere şi aplicaţii.
30
 Folder-ele care au folder-e subordonate se umesc forder-e rădăcină.
Pentru deschiderea ferestrei WINDOWS EXPLORER poţi folosi una din metodele:
 Deschizi meniului START, alegi opţiunea Programs, Accessories şi
execuţi clic pe opţiunea WINDOWS EXPLORER.
 Execuţi un clic cu butonul drept pe una din icoanele sistem, exceptând
Internet Explorer, alegi opţiunea EXPLORE.
 Deschizi o ferestră a unei icoane sistem şi apeşi butonului Folders din bara
standard.
O caracteristică a ferestrei Windows Explorer este împărţirea spaţiul de lucru în două
zone: zona din stânga conţine arborele de folder-e şi este numită zona de navigare iar
zona din dreapta afişează conţinutul folder-ului care este selectat (cu un clic pe el) şi este
denumită zona de editare. În zona de navigare nu vei vedea niciodată fişiere.
Panoul din stânga ferestre Explorer prezintă, în mod ierarhic, toate unităţile, folder-ele şi
obiectele de pe desktop. Observând arborele, el are o rădăcină (Desktop) din care pornesc
ramuri. O unitate de disc sau un folder care conţine alte dosare are un semn plus în stânga
icoanei sale. Execută un clic pe plus pentru a extinde respectivul obiect şi a vedea
folder-ele conţinute de acesta. În momentul în care ai efectuat clic pe plusul din faţa
folder-ului, acesta se transformă în minus. Un clic pe minus are ca efect restrângerea
conţinutului folder-ului selectat. Selectând icoana unui folder din arbore în panoul din
stânga , conţinutul acestuia apare în dreapta, sub forma unei liste. Şi în zona din dreapta
poţi efectua dublu-clic pe un folder şi atunci, în această zonă, apare conţinutul folder-ului
respectiv, iar în stânga acel folder apare selectat.
CREAREA FOLDERELOR ŞI A FIŞIERELOR
WINDOWS EXPLORER este un instrument complet pentru gestionarea folder-elor şi
fişierelor; de aici poţi efectua operaţii de deschidere, selectare, mutare, copiere,
redenumire, ştergere a folder-elor şi fişierelor.
TIPURI DE FIŞIERE
Fişierele şi aplicaţiile sunt reprezentate grafic pe ecran sau în folder prin icoane. Fiecare
program are o icoană unică pentru fişierele sale încât acestea să poată fii recunoscute
imediat.
Extensia
Aplicaţia Utilizare
fişierului
Word .doc Creare documente
PowerPoint .ppt Creare prezentări
Excel .xls Crearea regiştrilor de calcul
Access .mdb Crearea bazelor de date
Notepad .txt Crearea textelor
.bmp,
Paint Crearea imaginilor, pozelor
.jpg, .gif
Microsoft
.wav, .avi Creare sunete, filme
Media Player
Power
.zip Creare de arhive
Archiver

.tmp Fişiere temporale

SELECTAREA ELEMENTELOR
Există mai multe moduri de a selecta obiectele sistemului de operare, şi anume:
 Pentru a selecta un folder sau un fişier este suficient să execuţi clic pe
icoana lui.
 Pentru a selecta întregul conţinut al unui folder trebuie să selectezi
folder-ul şi să execuţi secvenţa: Edit/Select All .

31
  Pentru selectarea simultană a mai multor obiecte consecutive există două
metode:
 Execută clic în dreptul unui obiect, dar în exteriorul lui, ţine apăsat
butonul stâng al mouse-ului şi trasează un patrulater în jurul obiectelor pe
care doreşti să le selectezi. Această metodă se numeşte drag&drop.
 Selectează primul obiect din serie, apasă şi ţine apăsată tasta Shift şi
execută clic pe ultimul obiect din seria ce se doreşte selectată. Această
metodă se numeşte selectare continuă.
 Pentru selectarea mai multor obiecte neconsecutive trebuie să selectezi
unul dintre obiectele dorite, apasă şi ţine apăsată tasta Ctrl şi execută clic pe
fiecare dintre obiectele dorite a fi selectate. Această metodă se numeşte selectare
discontiună.
NUMĂRAREA FIŞIERELOR
Pentru a ştii câte fişiere are un folder execută clic dreapta de folder şi, din meniul rapid,
alege Properties. Această funcţie deschide caseta de proprietăţi a folder-ului, unde, pe
fişa General, poţi vedea numărul de folder-e şi fişiere.
MODURI DE VIZUALIZARE A OBIECTELOR
În mod normal, atât fereastra My Documents cât şi Windows Explorer afişează
conţinutul unui folder cu icoane mari. Pentru a avea acces la alte moduri ai la dispoziţie
butonul Views din bara standard. Modurile de vizualizare sunt următoarele:

 Large Icons – este modul de vizualizare cu icoane mari

 Small Icons – este modul de reprezentare cu icoane mici, de la stânga la
dreapta şi se sus în jos
 List – permite vizualizarea conţinutului sub formă de listă. Conţinutul este
prezentat în ordine alfabetică. Acest mod este recomandat pentru efectuarea de
operaţii în Windows Explorer.
 Thumbnail – prezintă conţinutul unui folder sub formă de miniaturi sau
previzualizări. Acest tip de vizualizare este valabil doar pentru anumite tipuri de
fişiere, cum ar fi cele de tip imagine.
 Details – este, probabil, cel mai util mod de vizualizare. Conţinutul folder-
ului este prezentat sub formă de listă care are coloane conţinând detalii despre
obiectele conţinute, cum ar fii: tipul şi dimensiunea, data ultimei modificări. In
acest mod de vizualizare poţi sorta foarte uşor conţinutul unui folder executând clic
pe antetul de coloană după care doreşti să ordonezi. Dacă doreşti să sortezi după
numele fişierului execută clic pe butonul Name.
 Name – permite aranjare în ordine alfabetică a conţinutului, după
numele obiectelor.
 Size – permite aranjarea în ordine crescătoare a dimensiunii
obiectelor.
 Modified - permite aranjarea în ordine cronologică după data ultimei
modificări a obiectelor.
 Show in Groups – permite împărţirea ferestrei dosarului în mai multe
secţiuni care să afişeze tipuri diferite de obiecte.
 Auto Arrange – aranjează automat icoanele dintr-o ferestră în ordine
alfabetică şi numerică şi le grupează în partea de sus a ferestrei.

32
CREAREA UNUI FOLDER ŞI A UNUI FIŞIER
Pentru crearea unui nou folder trebuie să te poziţionezi în locaţia unde doreşti să se afle
noul folder. Există două moduri de creare a unui nou folder:
 Efectuezi clic dreapta într-o zonă liberă a panoului din dreapta şi, din meniul rapid care se
deschide alegi opţiunea NEW apoi opţiunea FOLDER şi denumeşti folder-ului nou creat.

 Din meniul FILE alegi opţiunea NEW apoi FOLDER şi denumeşti

folder-ul creat.

La crearea unui fişier nou, sistemul Windows îi atribuie automat extensia de nume
corectă (cele trei litere de după punct) care indică tipul de fişier. În cazul în care
configurarea sistemului Windows îţi permite să vezi extensia de nume de fişier (acest
lucru nu este valabil în mod implicit), asigură-te că nu ai modificat extensia de nume
atunci când redenumeşti fişierul. Dacă faci acest lucru fişierul nu se mai deschide în
programul corect. Sistemul Windows te atenţionează dacă încerci să modifici extensia de
nume. Aceasta înseamnă că, dacă sistemul de operare afişează numele fişierului cu
extensie, la fel trebuie să-l denumeşti şi tu (cu extensia explicită). Dacă extensia fişierului
nu este vizibilă execută secvenţa Tools/Folder Options/View şi anulează bifa din faţa
opţiunii Hide file extensions for known file type.
CREAREA UNEI SCURTĂTURI PENTRU UN FIŞIER SAU PENTRU UN FOLDER
Pentru crearea unei scurtături există mai multe posibilităţi:

33
  Dacă te situezi în Windows Explorer, selectezi folder-ul sau fişierul
pentru care doreşti să creezi o scurtătură:
 din meniul File alegi Create Shortcut şi scurtătura se crează in
acelaşi loc cu fişierul..
 Execuţi clic dreapta pe selecţie şi, din meniul rapid, alegi Create
Shortcut (se crează o scurtătură în aceeaşi locatie) sau alegi Send to şi, din
meniul derulant, alegi Desktop ( create shortcut) (se crează o scurtătură pe
desktop).
 Execuţi clic dreapta pe selecţie, ţii butonul drept al mouse-ului
apăsat şi tragi pur şi simplu folder-ul sau fişierul în locul unde doreşti să faci
scurtătura şi din meniul apărut la eliberarea butonului alegi opţiunea Create
Shortcuts Here. Această metodă se numeşte DRAG&DROP (trage şi
plasează).
REDENUMIREA UNUI FOLDER SAU FIȘIER
Există mai multe modalităţi de redenumire a obiectelor, şi anume,:
 Cu obiectul selectat din bara de meniuri alege comanda
File/Rename. În jurul numelui obiectului selectat va apărea un chenar iar
numele va fi evidenţiat.
 Execută un clic dreapta pe fişierul selectat şi alege comanda Rename
din meniul rapid.
 Execută două clicuri distunctive, succesive, pe numele obiectului.
 Apasă tasta F2.
ŞTERGEREA FOLDERELOR SAU FIŞIERELOR
Şi pentru ştergerea obiectelor există mai multe metode, şi anume:
 Selectezi obiectului şi din meniul FILE alegi opţiunea DELETE.
 Execuţi clic dreapta pe obiect şi din meniul rapid alegi opţiunea DELETE.
 Execuţi clic stânga pe obiectul selectat, ţii apăsat butonul stâng al mouse-
ului şi tragi obiectul peste icoana RECYCLE BIN.
 Cu obiectul selectat, apasă tasta Del de pe tastatura de navigare.
SCHIMBAREA PERMISIUNILOR
Dacă ai drepturi, poţi modifica permisiunile de acces pe fişierele sau foldere-ele tale.
Acest lucru este posibil dacă efectuezi clic dreapta de obiectul dorit şi alegi Properties
din meniul rapid. Dacă vrei ca fişierul să nu poată fii decât citit atunci, pe fişa General
bifează opţiunea Read Only.
2.7. OPERAŢII CU FOLDERE ŞI FIŞIERE
MUTAREA UNUI FOLDER SAU FIŞIER
După ce selectezi fişierele sau folder-ele, poţi efectua mutarea acestora în mai multe
moduri, şi anume:
 Ţii apăsată tasta Shift şi tragi fişierele sau folder-ele pe unitatea de disc
sau în folder-ul destinaţie. Eliberezi butonul mouse-ului
 Ţii butonul stâng al mouse-ului apăsat şi tragi obiectul peste noua
destinaţie.
 Ţii butonul drept al mouse-ului apăsat şi tragi obiectul peste noua
destinaţie. Când eliberezi butonul apare un meniu din care alegi Move Here.
 Din meniu Edit alege comanda Move to Folder.... Efectul este
deschiderea casetei Browse For Folder care îţi oferă posibilitatea identificării
destinatiei.

34
 Mutarea obiectelor selectate cu ajutorul comenzii Move nu foloseşte memoria
Clipboard. Mai există o posibilitate de mutare a fişierelorşi anume cu ajutorul comenzii
Cut, care foloseşte memoria Clipboard :
 Selectezi fişierele sau folder-ele care trebuie mutate.
 Selectezi Edit/Cut.
 Deschizi folder-ul destinaţie efectuând dublu clic pe acesta.
 Finalizezi cu secvenţa Edit/Paste.
COPIEREA UNUI FOLDER SAU FIŞIER
După ce selectezi fişierele sau folder-ele, poţi efectua copierea acestora în mai multe
moduri, şi anume:
 Ţii apăsată tasta Ctrl şi tragi fişierele sau folder-ele pe unitatea de disc sau
în folder-ul destinaţie. Eliberezi butonul mouse-ului şi apoi tasta Ctrl. Fişierele sau
folder-ele vor fi copiate în locul indicat.
 Selectezi Edit/Copy. Deschizi folder-ul destinaţie efectuând dublu clic pe
acesta. Selectezi Edit, Paste. Ţii butonul drept al mouse-ului apăsat şi tragi
obiectul peste noua destinaţie. Când eliberezi butonul apare un meniu din care alegi
Copy Here.
Pentru a muta sau copia un grup de folder-e sau fişiere selectezi toţi membrii grupului şi
procedezi ca la mutarea sau copierea unui singur element.
COPIEREA CU AJUTORUL COMENZII SEND TO
O altă metodă de copiere este cu ajutorul comenzii SEND TO conţinută de meniul rapid.
 Execuţi clic cu butonul din dreapta pe fişierele sau folder-ele selectate. Pe ecran va
apărea un meniu rapid.
 Plasezi indicatorul mouse-ului pe opţiunea SEND TO şi va apărea un submeniu.
 Execuţi clic pe destinaţia copiei.
Copierea fişierelor se face cu ajutorul CLIPBOARD-ULUI, o memorie în care sunt
depozitate temporar informaţiile până în momentul în care, executând comanda Paste
aceste informaţii sunt copiate la noua destinaţie.
REVOCAREA MUTĂRILOR, COPIERILOR ŞI SCHIMBĂRII NUMELOR
 În cazul în care doreşti renunţarea la o comandă pe care tocmai ai executat-o,
alegi din meniul EDIT opţiunea UNDO sau butonul UNDO din bara de unelte.
 Această comandă trebuie executată imediat altfel se va revoca o acţiune
următoare.

35
2.8. ARHIVAREA FIŞIERELOR ŞI A FOLDER-ELOR
Arhivarea este folosită, de asemenea, pentru a economisi spaţiu pe harddisk însă un
obiect, o dată arhivat, poate fi şters păstrându-se doar arhiva şi transmis
pe mail este primit tot ca arhivă. Pentru a arhiva un obiect este suficient
să execuţi clic dreapta pe acesta. Alege din meniul rapid Compress to
ZIP + Options.
Se deschide o casetă de dialog care îţi permite să stabileşti locaţia arhivei
şi numele acesteia. În câmpul Add to archive trebuie să apară locaţia
arhivei Pentru aceasta apasă butonul Browse din drepta câmpului şi
selectează locaţia. Apasă butonul OK pentru a denumi arhiva în câmpul
File name.

Pentru a dezarhiva o arhivă execută clic dreapta de aceasta şi din meniul

rapid alege una din opţiuni:
 Extract To... îţi permite să dezarhivezi
conţinutul arhivei selectate într-o anumită locaţie pe care o vei selecta din caseta ca
va apărea.
 Extract Here permite dezarhivarea în aceeaşi locaţie cu arhiva.
 Extract To [cale] efectuează dezarhivarea în locaţia iniţială a obiectelor
conţinute de arhivă.
INSTALAREA, DEZINSTALAREA UNEI APLICAŢII SOFT
Pentru a instala o aplicaţie soft trebuie să suportul de memorie pe care se află aceasta în
unitatea corespunzătoare şi apoi sa rulezi programul de instalare executabil. De obicei
acesta apare sub numele de Setup.exe. După pornirea acestui program urmăreşte
derularea acestua şi răspunde cererilor care apar pe ecran.
Dacă nu mai foloseşti un anumit program, pentru a elibera harddisk-ul, este buni să fie
dezinstalat. Dezinstalarea unui program se face prin una din următoarele alternative:
1. Prin alegerea funcţiei Uninstall din directorul aplicaţiei.
2. Din fereastra Control Panel selectează icoana Add or Remove Programs
3. Dacă nu găseşti funcţia Uninstall sau aplicaţia nu apare în fereastra Control
Panel atunci selectează folder-ul şi şterge-l cu ajutorul comenzii Delete sau al
tastei Delete.
UTILIZAREA OPŢIUNII PRINT SCREEN
Dacă doreşti să copiezi imaginea ecranului, cu toate componentele sale, pentru a putea fi
ataşată unui document poţi apăsa butonul Print Screen de pe tastatură. Imaginea
ecranului va fi copiată în memoria virtuală Clipboard. Pentru a ataşa această imagine
într-un document, deschidem documentul, poziţionează-te la locul de inserare şi alege
opţiunea Paste din meniul Edit.
Pentru a copia în Clipboard numai fereastra activă apasă simultan tastele Alt şi Print
Screen.
2.9. EDITAREA TEXTULUI CU AJUTORUL PROGRAMULUI
NOTEPAD
Cu ajutorul unui editor de text poţi realiza următoarele operaţii:
 Introducerea de text
 Mutarea unei porţiuni de text dintr-o parte în alta a documentului
 Ştergerea unor anumite porţiuni de text
Editorul de texte pe care îl oferă Windows este Notepad. Cu ajutorul lui poţi crea
documente de dimensiuni reduse, salvate în format ASCII. Avantajul acestui format este
că poate fi recunoscut de orice sistem de operare, deci poţi duce fişierul salvat pe orice
calculator fără a exista pericolul de a nu putea fii deschis.

36
 Editorul Notepad se deschide din meniul Start/Programs/Accessories/Notepad.
Pentru a salva documentul curent apelează funcţia Save din meniul File. Va apărea o
fereastră în care va trebui să precizezi locul unde doreşti să salvezi documentul precum şi
numele acestuia.

Dacă doreşti să deeschizi un nou document execută secvenţa File/New.

Dacă doreşti să deschizi un document deja existent execută secvenţa File/Open.
Pentru a închide aplicaţia poţi executa una dintre operaţiile următoare:
 execută secvenţa File/Exit
 apasă butonul de închidere a ferestrei din dreapta sus
 cu ajutorul combinaţiei Alt+F4 care închide aplicaţia curentă
 cu ajutorul combinaţiilor de taste Alt+Spacebar ce deschide meniul de
control al ferestrei şi apoi selectează opţiunea Close.
2.10. VIRUSAREA CALCULATOARELOR
Viruşii sunt programe create de om cu scopuri distructive. Acestea au propietatea de a se
extinde şi duc la funcţionarea necorespunzătoare a sistemelor de operare, pot distruge
informaţiile aflate pe calculator şi împiedică funcţionarea aplicaţiilor. Un virus pătruns în
calculator nu este activ decât dacă este activată aplicaţia cu care a fost adus.
Viruşii pătrund in calculator cu ajutorul programelor din Internet, prin e-mail sau pe
dischetă sau CD. De aceea este recomandat ca la folosirea uneia dintre aceste căi să rulezi
un program antivirus.
Pentru a scăpa de anumiţi viruşi sau pentru a te proteja de ei trebuie:
 să ai instalat un program antivirus foarte bun, foarte recent
 să scanezi periodic fişierele şi discehetele inainte de a le folosi
 să scanezi fişierele primite pe e-mail
Eliminarea viruşilor se poate face cu ajutorul programelor antivirus care îi depistează şi îi
poate anihila.
Programul antivirus are o bază de date în care sunt înglobate diferite tipuri de viruşi însă
mereu apar alţi viruşi şi, de aceea trebuie să-ţi actualizezi permanent programul (cam la o
lună).

37
2.11. Tema de casă

Aplicaţie practică.

1. Creaţi un director test MyComputer.

2. In directorul test creaţi două fişiere: note.txt şi lucru.doc.
3. În directorul test creaţi patru directoare cu numele celor 4 anotimpuri: primavara, vara, toamna,
iarna.
4. Copiaţi fişierul note.txt în directorul vara.
5. Mutaţi directorul iarnă în directorul vara.
6. Schimbaţi numele fisierului note.txt în rezultate.txt
7. Arhivaţi directorul vara si mutaţi-l în directorul toamna.
8. Dezarhivati directorul vara in primavara.
9. Permiteţi utilizatorilor fişierului rezultate.txt doar drepturi de citire.
10. Ştergeti fisierul note.txt din directorul test.

Aplicaţie teoretică. Alegeţi răspunsul corect

1. Pentru a închide calculatorul se procedează astfel:
a) Start  Shut Down (Turn Off);
b) Se apasă pe butonul unităţii centrale;
c) Se apasă pe butonul monitorului;
d) Start  Log Off.
2. Pentru a crea un folder nou, executăm:
a) Clic-dreapta şi alegem opţiunea Properties;
b) Clic-dreapta şi alegem opţiunea New  Folder;
c) Clic-dreapta şi alegem opţiunea New  Text Document;
d) Clic dreapta şi alegem opţiunea New  Shortcut.
3. Maximizarea unei ferestre se face cu ajutorul butonului:
a) b) c) d)
4. Închiderea unei ferestre se face cu ajutorul butonului:
a) b) c) d)
5. Aducerea pe bara de start a unei ferestre se face cu ajutorul butonului:
a) b) c) d)
6. Deschiderea Panoului de control (Control Panel) se face astfel:
a) Start  Programs  Control Panel;
b) Start  Programs  Accessories  Control Panel;
c) Start  Programs  Accessories  System Tools  Control Panel;
d) Start  Settings  Control Panel.
7. Redenumirea unui Folder se face astfel:
a) Dublu clic pe Folder şi alegem opţiunea Rename;
b) Clic pe Folder şi alegem opţiunea Rename;
c) Clic-dreapta pe Folder şi alegem opţiunea Rename;
d) Start  Settings  Rename Folder.
8. Ştergerea definitivă a unui Folder din memoria calculatorului se face astfel:
a) Clic-dreapta pe folder şi alegem opţiunea Delete;
b) Selectăm folderul şi apăsăm combinaţia de taste Shift + Delete;
c) Clic-dreapta pe folder şi alegem opţiunea Send To  Recycle Bin;
d) Clic-dreapta pe folder  Copy, apoi clic-dreapta pe Recycle Bin  Paste.
9. Golirea coşului de reciclare (Recycle Bin) se face executând paşii:
a) Clic-dreapta pe Recycle Bin  Empty Recycle Bin;
b) Clic-dreapta pe Recycle Bin  Restore;
38
 c) Clic-dreapta pe Recycle Bin  Delete;
d) Clic-dreapta pe Recycle Bin  Properties.

10. Litera care marchează unitatea de dischetă (3.5 Floppy) este:

a) A: b) C: c) D: d) E:
11. Dezinstalarea unui program din memoria calculatorului se face astfel:
a) Start  Settings  Control Panel  Add/Remove Hardware;
b) Start  Settings  Control Panel  Add/Remove Programs;
c) Start  Programs  Uninstall Programs;
d) My Computer  C:/ Program Files  Clic-dreapra pe acel program  Delete.
12. Dintre cele enumerate mai jos, nu este sistem de operare:
a) MS-DOS;
b) Windows XP;
c) Linux;
d) Microsoft Office.
13. Editorul de texte conţinut în pachetul Windows XP este:
a) Word Pad;
b) Microsoft Word;
c) Office Writer;
d) Paint.
14. Care din opţiunile următoare nu se găseşte în Control Panel?
a) Date and Time;
b) Display;
c) Search;
d) Add Hardware.
15. Fişierele care permit lansarea unei aplicaţii sau a unui program, au extensia:
a) .bmp b) .rar c) .exe d) . xls
16. Schimbarea rezoluţiei monitorului se realizează parcurgând etapele:
a) Clic-dreapta pe Desktop  Properties  Settings;
b) Clic-dreapta pe Desktop  Properties  Appearance;
c) Clic-dreapta pe Desktop  Properties  Screen Saver;
d) Clic-dreapta pe Desktop  Arrange Icons By  Tzpe.
17. Care dintre următoarele extensii nu reprezintă extensia unei imagini:
a) .jpg b) .gif c) .bmp d) .pdf
18. Pentru a deschide un fişier video folosim aplicaţia:
a) Paint;
b) Notepad;
c) Windows Movie Maker;
d) Windows Media Player.
19. Care dintre următoarele reprezentări este asociată Hard-disk-ului sau unei partiţii a acestuia:

a) b) c) d)
20. Ieşirea dintr-o aplicaţie se poate face cu combinaţia de taste:
a) Alt + F4;
b) Shift + F4;
c) Ctrl + F4;
d) Ctrl + F1.
21. Comanda Cut înseamnă:
a) a tăia (a decupa);
b) a şterge;
c) a muta;
d) a insera.
22. În folosirea mouse-ului opţiunea „Drag and drop” înseamnă:

39
 a) Dublu-clic;
b) Trage şi lasă;
c) Selectează;
d) Renunţă.
23. Opţiunea Search de sub butonul Start permite:
a) Selectarea unor fişiere sau directori;
b) Mutarea unor fişiere sau directori;
c) Localizarea unor fişiere sau directori;
d) Nu există această opţiune sub butonul Start.
24. Opţiunea My Network Places are ca rol:
a) Instalarea unui modem;
b) Accesarea Internetului;
c) Instalarea unei plăci de reţea;
d) Conectarea calculatorului la o reţea.
25. Un meniu înseamnă:
a) O listă de comenzi folosite pentru a executa diferite acţiuni;
b) O fereastră în care apare opţiunea Properties;
c) O bară cu butoane;
d) O aplicaţie proprie sistemului de operare Windows XP.

40
3. Editare de text -Word

Obiective

 Modurile în care se lansează în execuţie şi se închide aplicaţia Word

2000;
 Elementele de bază ale ferestrei aplicaţiei Word 2000;
 Noţiuni legate de utilizarea fişierelor:
 Crearea unui fişier nou;
 Deschiderea unui fişier existent;
 Salvarea unui document nou sau a unui document modificat;
 Introducerea şi editarea textului;
 Pregătirea pentru listare şi listarea propriu zisă.
 Formatarea avansată a caracterelor şi a paragrafelor;
 Integrarea aplicaţiei cu Internet-ul şi poşta electronică;
 Crearea şi utilizarea listelor;
 Crearea şi utilizarea tabelelor;
 Protejarea informaţiei din documente.
 Cum să utilizezi comanda Auto Correct;
 Cum să utilizezi Office Assistant;
 Cum să utilizezi scrierea pe coloane;
 Cum să inserezi note de subsol, comentarii, caractere speciale,
imagini;
 Cum să utilizezi stiluri la editarea unui document;
 Cum să introduci şi să utilizezi cuprinsul;
 Cum să utilizezi bara Drawing;
 Cum să utilizezi editorul de ecuaţii;
 Cum să utilizezi opţiunea Spelling & Grammar.
3.1. LANSAREA ŞI ÎNCHIDEREA PROGRAMULUI WORD
Programul Word poate fi lansat în execuţie în mai multe moduri. În continuare sunt
prezentate trei dintre acestea:
 utilizarea meniului Start;
 utilizarea barei Office;
 utilizarea programului din folder-ul în care a fost instalat programul.
În practică poţi întâlni şi alte moduri prin care este lansată în execuţie această aplicaţie.
Acele moduri pot fi corecte chiar dacă nu au fost prezentate în această lecţie. Pentru a
elimina orice suspiciune în legătură cu acest lucru consultă-te cu persoana cu care te
instruieşti sau o persoană avizată.
41
UTILIZAREA MENIULUI START
Pentru a lansa în execuţie programul Word folosind meniul Start execută
următoarele:
 clic pe butonul Start din bara de task-uri;
 poziţionează cursorul pe opţiunea Programs şi aşteaptă
un moment până se afişează conţinutul acestui meniu;
 din lista de opţiuni a meniului Programs poziţionează
cursorul mouse-ului pe opţiunea Microsoft Word şi execută
clic.
UTILIZAREA BAREI OFFICE
Dacă ai pe Desktop afişată bara Office care conţine butonul , execută
un clic.
În cazul în care nu ai afişată bara Office o poţi afişa astfel:
 execută clic pe butonul Start din bara de task-uri;
 poziţionează cursorul pe opţiunea Programs şi aşteaptă un moment până se afişează
conţinutul acestui meniu;
 poziţionează cursorul pe opţiunea Microsoft Office Tools şi, din acest meniu,
selectează Microsoft Office Shortcut Bar, apoi execută clic pe aceasta.
UTILIZAREA PROGRAMULUI DIN FOLDER-UL ÎN CARE A FOST INSTALAT
PROGRAMUL
Pachetul de programe Microsoft Office este instalat în folder-ul
„C:\Program Files\Microsoft Office\Office”. În acest folder se află fişierul winword.exe,
care lansează în execuţie aplicaţia Word .
Pentru a accesa acest fişier trebuie să lansezi în execuţie aplicaţia Windows Explorer
care te ajută să vizualizezi conţinutul folder-ului
„C:\Program Files\Microsoft Office\Office”. În acest folder trebuie să cauţi fişierul
winword.exe şi să execuţi un dublu clic pe acesta.
Aplicaţia Word se va lansa în execuţie automat dacă execuţi un dublu clic pe un fişier de
tip Word (cu extensia .doc) sau un shortcut al unui astfel de fişier.
ÎNCHIDEREA APLICAŢIEI WORD
Când vrei să închizi aplicaţia Word ai la dispoziţie mai multe metode:
 execuţi clic pe butonul Close ( ) al aplicaţiei;
 execuţi dublu clic pe meniul sistem din bara de titlu ( );
 selectezi Exit din meniul File;
 tastezi combinaţia Alt+F4.
 Dacă nu ai salvat modificările din documentele deschise, Word te întreabă dacă
doreşti să salvezi aceste modificări prin intermediul unei casete de dialog care va fi
prezentată la închiderea documentelor.
PREZENTAREA ELEMENTELOR FERESTREI APLICAŢIEI WORD
Odată cu lansarea aplicaţiei Word se deschide în fereastra aplicaţiei şi o fereastră fişier
care conţine un nou document de tip Word numit automat Document1. Următoarele
documente nou create se vor numi Document2, Document3, etc. Odată cu aplicaţia este
posibil să apară şi o agrafă pe o coală de hârtie sau o altă imagine care reprezintă
asistentul Office. Acest asistent te îndrumă pe toată perioada editării documentelor şi
poate să-ţi răspundă la întrebări.
Fereastra aplicaţiei Word este compusă din următoarele elemente:

42
 BarBara de
meni

Rigla Bara cu unelte Bara de unelte

orizontală de formatare standard

Punctul de
inserare Spaţiul de lucru

Rigla Bara de derulare

verticală verticală

Butoane de selectare Bara de derulare Bara cu unelte Bara cu unelte

a modului de afişare orizontală de desenare de stare

 bara de titlu compusă din:

 pictograma meniului sistem care conţine următoarele comenzi: Restore
(aduce fereastra la dimensiunile avute înaintea maximizării), Move (permite
deplasarea ferestrei, dacă nu este maximizată), Size (redimensionează fereastra),
Minimize (reduce dimensiunea ferestrei la un buton în bara de task-uri), Maximize
(măreşte fereastra la dimensiunea maximă a ecranului), Close (închide fereastra
curentă);
 titlul ferestrei care conţine numele fişierului (Document1) şi numele aplicaţiei
(Microsoft Word);
 trei butoane care dublează comenzile din meniul sistem: –
Minimize, / – Maximize/Restore, – Close.
 bara de meniuri – conţine toate comenzile care se pot folosi la un moment dat,
organizate în meniuri şi submeniuri;

 barele de unelte (Toolbars) – conţin cele mai uzuale comenzi;

 bara de unelte standard (Standard) – conţine comenzile legate de utilizarea
fişierelor şi inserare a unor obiecte uzuale (tabel tip Word, tabel Excel, etc.);

 bara de formatare (Formatting) – conţine comenzile de formatare a textului

şi a paragrafelor;

 bara de desenare (Drawing) – conţine comenzile cu ajutorul cărora se pot

crea şi formata obiecte grafice (linii, forme geometrice, culori, etc.);

 alte bare de unelte în funcţie de obiectul care se formatează.

 două rigle:
 rigla orizontală – permite modificarea rapidă a marginilor stângă şi dreaptă a
paragrafelor, inserarea, ştergerea sau modificarea poziţiei stopurilor tabelare (tabs
stop), modificare lăţimii coloanelor;
 rigla verticală – permite modificarea cu uşurinţă a marginilor de sus şi de jos
a paginilor, a antetului şi a subsolului, înălţimea liniilor din tabel;
43
  bare de derulare verticală şi orizontală – permit deplasarea pe orizontală şi pe
verticală în cadrul documentului; în partea stângă a barei de derulare orizontală se află
patru butoane care permit schimbarea modului de afişare;
 spaţiul de lucru – reprezintă zona în care se introduce textul şi celelalte obiecte din
care se compune documentul; pe suprafaţa de lucru se află punctul de inserare, care este
o linie verticală care clipeşte şi indică locul în care se vor scrie caracterele trimise de la
tastatură;
 bara de stare – conţine informaţii despre documentul curent, poziţia punctului de
inserare şi regimul de editare utilizat. Informaţiile afişate în bara de stare sunt explicate
în tabelul următor.

Informaţie Semnificaţie
Page 1 Numărul paginii curente a documentului activ.
Sec 1 Numărul secţiunii curente a documentului activ.
1/4 Numărul paginii curente / numărul total al paginilor din document
At 9,6 cm Poziţia liniei faţă de marginea superioară a paginii.
Numărul liniei în cadrul paginii. Liniile vide sunt numerotate, însă liniile
Ln 12 din antete, subsoluri, note de subsol de pagină şi de sfârşit de document
nu sunt numerotate.
Poziţia caracterului în interiorul liniei. Caracterele de tabelare şi de spaţiu
Col. 1
sunt numerotate ca şi cum ar fi caractere obişnuite.
Printr-un dublu clic se afişează fereastra de înregistrare a
REC
macrocomenzilor.
TRK Printr-un dublu clic se activează / dezactivează înregistrarea reviziilor.
Printr-un dublu clic se activează / dezactivează modul de selecţie extinsă
EXT
(acelaşi efect se realizează şi prin acţionarea tastei F8).
Printr-un dublu clic se activează / dezactivează modul de editare prin
OVR
suprascriere (acelaşi efect se realizează prin acţionarea tastei Insert).
MODURI DE VIZUALIZARE A DOCUMENTELOR
Vizualizarea documentelor în Word poate fi făcută în mai multe moduri în funcţie de
tipul de editare pe care vrei să-l efectuezi. În fiecare mod de vizualizare te poţi concentra
asupra unor aspecte diferite ale procesului de editare. Modul de vizualizare implicit este
Normal View. La o deschidere ulterioară a aplicaţiei modul de vizualizare folosit va fi
cel utilizat în momentul închiderii anterioare a aplicaţiei.
Mod de vizualizare Explicaţii
Acest mod de vizualizare este folosit, în general, pentru
introducerea, editarea şi formatarea textului. Normal View
Normal View prezintă textul într-o formă simplificată, astfel că viteza de
editare creşte. În acest mod de vizualizare nu sunt afişate
chenarele, antetele şi subsolurile, obiectele şi imaginile.
Acest mod de vizualizare este folosit pentru a crea pagini Web
sau documente care sunt afişate direct pe ecran. Textul şi
Web Layout View celelalte obiecte sunt afişate aşa cum le-ar afişa un browser de
Internet.
Acest mod de vizualizare prezintă documentul aşa cum ar arăta
el pe hârtie. Sunt afişate corect antete şi subsoluri, note de
subsol şi note de sfârşit, imaginile şi celelalte elemente
Print Layout View componente. Acest mod se foloseşte pentru testarea finală a
paginii. Dezavantajul este utilizarea accentuată a resurselor
calculatorului.
Acest mod de vizualizare permite afişarea documentului la
Print Preview dimensiuni mai reduse pentru a avea o privire de ansamblu
asupra aranjării în pagină a informaţiei.
44
 Mod de vizualizare Explicaţii
Acest mod de vizualizare prezintă structura documentului şi
permite mutarea, copierea şi reorganizarea acestuia prin simpla
tragere a titlului. În acest mod poţi afişa doar titlurile
importante sau să extinzi afişarea conţinutului pentru titlurile
Outline View de interes sau pentru întreg documentul. Modul Outline View
permite lucrul cu documente principale şi subdocumente. Un
document principal (master document) permite crearea şi
modificarea cu uşurinţă a documentelor foarte mari. Nu sunt
afişate chenarele, antetele şi subsolurile.
Împărţirea în două a spaţiului de lucru o realizezi astfel:
 Din meniul Window selectezi comanda Split. În urma acestei comenzi în mijlocul
ecranului apare o linie orizontală.
 Cu ajutorul tastelor săgeată în sus () şi săgeată în jos () sau prin mişcarea mouse-
ului deplasează linia de separare a ecranului până la poziţia dorită.
 Apeşi tasta Enter sau execuţi clic.
3.2. LUCRUL CU DOCUMENTE
Fişierele pe care le creează aplicaţia Word se numesc documente şi au extensia .doc.
CREAREA DOCUMENTELOR
La fiecare lansare în execuţie a aplicaţiei se creează un document nou. Pentru a crea şi
alte documente în timpul unei sesiuni de lucru, ai la dispoziţie butonul New din bara
de unelte standard sau comanda New... din meniul File (această comandă se poate apela
şi folosind combinaţia de taste Ctrl + N).
Dacă foloseşti butonul New din bara de unelte standard pe ecran apare un document
nou, iar în bara de task-uri mai apare un task cu numele acestuia.
Dacă foloseşti comanda New... din meniul File pe ecran apare caseta de dialog New care
îţi pune la dispoziţie un număr de modele de documente numite Template. Aceste modele
sunt grupate în mai multe categorii. Selectezi modelul de document dorit şi apoi apeşi
butonul OK.
SALVAREA DOCUMENTELOR
Salvarea unui document nou se realizează cu comanda Save din meniul File sau cu
butonul Save din bara standard. În urma executării acestei comenzi pe ecran apare
caseta Save As în care se vede conţinutul folder-ului My Documents care este folder-ul
implicit pentru stocarea documentelor. În această fereastră trebuie să completezi câmpul
File name cu numele dorit şi să
apeşi butonul Save. Modificarea folder-ului curent o poţi realiza selectând din lista
Save in folder-ul dorit şi apoi cu dublu clic pe
numele folder-ului dacă folder-ul căutat este un subfolder al celui selectat din lista
Save in.
Salvarea documentelor existente (salvarea modificărilor din documentele existente) se
realizează tot cu comanda Save. În acest caz nu se mai deschide caseta Save As, salvarea
se va executa fără avertizare. Pentru fişierele care au o dimensiune mai mare în bara de
stare apare o dischetă pe timpul salvării.
Dacă ai documente care necesită modificări, dar ai nevoie şi de forma lor actuală trebuie
ca acele documente să le salvezi cu un alt nume sau într-un alt folder. Pentru aceasta vei
folosi comanda Save As... din meniul File, comandă care deschide căsuţa Save As. În
această fereastră modifici numele fişierului aflat în câmpul File name
(şi vei avea o copie a lui cu alt
nume) sau îi schimbi locaţia în Save in: (şi vei avea o copie a lui cu acelaşi nume).

45
ÎNCHIDEREA DOCUMENTELOR
La terminarea lucrului cu un document acesta trebuie închis. Pentru a închide un
document selectezi comanda Close din meniul File, sau combinaţia de taste Ctrl + W,
sau butonul Close din bara de titlu. Dacă butonul Close , pe care îl apeşi, este al
aplicaţiei se va închide aplicaţia Word.
Înainte de a închide documentul aplicaţia Word verifică dacă au fost efectuate modificări.
Pentru documentele care au suferit modificări va fi afişată caseta următoare care cere
confirmarea salvării documentului. Această casetă conţine întrebarea „Vrei să salvezi
modificările făcute în ...?”, unde „...” reprezintă numele fişierului.

În această casetă se răspunde astfel:

 Yes – salvează şi închide fereastra aplicaţiei sau a documentului;
 No – închide fereastra aplicaţiei sau a documentului fără a salva modificările;
 Cancel – renunţă la închiderea ferestrei aplicaţiei sau a documentului.
DESCHIDEREA DOCUMENTELOR
Când vrei să continui editarea unui document existent foloseşti comanda Open din
meniul File, sau combinaţia de taste Ctrl + O, sau comanda Open din bara standard.
În urma acestei comenzi pe ecran apare caseta Open. Din această casetă vei selecta
fişierul pe care vrei să-l deschizi. Elementele acestei casete sunt aproape identice cu cele
ale casetei Save As.
Un document poate fi deschis şi dintr-o aplicaţie de navigare (Ex.: Windows Explorer,
My Computer, etc.) cu un dublu clic pe pictograma documentului.
OPERAŢII SIMPLE DE EDITARE
Principalele operaţii de editare care pot fi efectuate asupra unui document sunt:
 introducerea textului;
 deplasarea punctului de inserare în cadrul documentului;
 modificarea textului;
 selectarea textului.
SELECTAREA TEXTULUI
Înainte de a efectua operaţii de formatare a textului, acesta trebuie mai întâi selectat. Prin
operaţia de selectare precizezi calculatorului care porţiune de text va fi supusă formatării.
Textul selectat este evidenţiat printr-un text de culoare albă pe fundal negru.
Selectarea o poţi realiza cu ajutorul mouse-ului sau a tastaturii aşa cum reiese din
următoarele tabele.
Acţiune Efect Acţiune Efect
În interiorul unui paragraf În bara se selectare
Dublu clic Selectează cuvântul Clic Selectează linia curentă
Selectează paragraful Selectează paragraful
Triplu clic Dublu clic
curent
Selectează fraza Selectează întreg
Ctrl + clic Triplu clic
documentul
Selectează textul aflat
Clic + Shift + clic între cele două poziţii ale
mouse-ului
Pentru a selecta text cu ajutorul tastaturii în general foloseşti tasta Shift împreună cu
tastele de deplasare. În tabelul următor sunt prezentate câteva metode de selectare. Toate
aceste metode au ca punct de plecare poziţia curentă a punctului de inserare.
Combinaţia de Combinaţia de
Descrierea acţiunii Descrierea acţiunii
taste taste
Shift +  Selectează un Shift + End Selectează până la

46
 Combinaţia de Combinaţia de
Descrierea acţiunii Descrierea acţiunii
taste taste
caracter la stânga sfârşitul liniei curente
Selectează un Selectează până la
Shift +  Shift + Home
caracter la dreapta începutul liniei curente
Selectează o linie în Selectează până la
Shift +  Shift + Page Up
sus începutul ecranului
Selectează o linie în Selectează până la
Shift +  Shift + Page Down
jos sfârşitul ecranului
Selectează un Selectează până la
Shift + Ctrl +  Shift + Ctrl + End
cuvânt la stânga sfârşitul documentului
Selectează un Selectează până la
Shift + Ctrl +  Shift + Ctrl + Home
cuvânt la dreapta începutul documentului
Selectează până la Selectează până la
Ctrl + Alt +
Shift + Ctrl +  începutul sfârşitul ecranului
Shift + Page Down
paragrafului curent
Selectează până la Selectează întreg
Shift + Ctrl +  sfârşitul Ctrl + A documentul
paragrafului curent
DEFINIREA PARAMETRILOR PAGINII (PAGE SETUP)
Poţi să modifici parametrii paginii din caseta de dialog Page Setup, pe care poţi să o
apelezi cu comanda Page Setup din meniul File sau cu dublu clic pe rigla verticală.
DIMENSIUNEA ŞI ORIENTAREA PAGINILOR (PAPER SIZE)
Pentru a stabili dimensiunile şi orientarea paginii deschizi caseta de dialog Page Setup şi
execuţi clic pe fişa Paper Size. În această fişă stabileşti dimensiunea cu ajutorul listei
ascunse Paper_size: (dimensiunea paginii) sau cu ajutorul controalelor Width: (lăţime)
şi Height: (înălţime), dacă vei tipări documentul pe un format de hârtie care nu este
standard.
Orientarea paginii o stabileşti în zona Orientation (orientare) de unde poţi selecta una din
cele două valori ale orientării paginii: Portrait (portret – lăţimea pe orizontală şi
înălţimea pe verticală) şi Landscape (peisaj – lăţimea pe verticală şi înălţimea pe
orizontală).
DIMENSIUNILE MARGINILOR (MARGINS)
Pentru ca informaţia pe care o inserezi în document să se încadreze într-un anumit format
te vei folosi de fişa Margins, specificând astfel distanţele dintre conţinut (text) şi
marginile colii de hâtrie.
Parametrii din fişa Margins au următoarele semnificaţii:
 Top: – stabileşte valoarea distanţei dintre marginea superioară a paginii şi prima linie
de text de pe pagină;
 Bottom: – stabileşte valoarea distanţei dintre marginea inferioară a paginii şi ultima
linie de text de pe pagină;
 Left: (Inside:) – stabileşte valoarea distanţei dintre marginea din stânga a paginii şi
marginea din stânga a paragrafului (în cazul în care se bifează opţiunea Mirror margins
opţiunea Left: devine Inside:);
 Right: (Outside:) – stabileşte valoarea distanţei dintre marginea din dreapta a paginii
şi marginea din dreapta a paragrafului (în cazul în care se bifează opţiunea
Mirror margins opţiunea Right: devine Outside:);
 Gutter: – permite rezervarea unui spaţiu pentru legarea documentului; legarea
documentului se poate face în două poziţii:
 Left – legarea se va face în partea stângă;
 Top – legarea se va face în partea superioară a paginii;
 Header: – valoarea faţă de marginea superioară de la care începe antetul; de la
această valoare în jos se desfăşoară antetul;
47
  Footer: – valoarea faţă de marginea inferioară de la care începe subsolul paginii; de la
această valoare în jos se desfăşoară subsolul;
 Mirror margins – specifică editorului faptul că documentul va fi tipărit faţă/verso;
 2 pages per sheet - specifică editorului faptul că vor fi tipărite 2 pagini pe aceeaşi
coală de hârtie.
SURSA DE HÂRTIE (PAPER SOURCE)
Tot în această casetă de dialog, dar pe fişa Paper Source, poţi stabili de unde să fie luată
hârtia pentru prima pagină (First page:), respectiv pentru celelalte pagini (Other pages:).
Valorile afişate de cele două opţiuni (First page: şi Other pages:) depind de tipul
imprimantei instalate ca fiind implicită.

SETĂRI AVANSATE (LAYOUT)

Ultima fişă (Layout) a casetei de dialog Page Setup prezintă o serie de parametri cum ar
fi:
 Section start: – stabileşte de unde să înceapă o secţiune nouă:
 Continuous – o nouă secţiune va începe în continuarea celei precedente;
 New column – o nouă secţiune va începe pe o nouă coloană în cazul în care
documentul este împărţit pe coloane;
 New page – o nouă secţiune va începe pe o pagină nouă;
 Even page – o nouă secţiune va începe pe o pagină pară;
 Odd page – o nouă secţiune va începe pe o pagină impară.
 Headers and footers – stabileşte modul în care vor fi utilizate antetele şi subsolurile
în cadrul documentului:
 Different odd and even – stabileşte că paginile impare vor avea antet şi
subsol diferit faţă de paginile pare;
 Different first page – stabileşte că prima pagină a documentului are antet şi
subsol diferit faţă de celelalte pagini ale documentului;
 Vertical alignment: - stabileşte alinierea pe verticală a paragrafelor în cadrul
documentului:
 Top – este alinierea obişnuită în care paragrafele sunt inserate începând din
partea de sus a paginii către sfârşit;
 Center – paragrafele sunt inserate începând din mijlocul paginii şi sunt
deplasate în sus şi în jos astfel încât paragrafele inserate până la un moment dat să
fie centrate faţă de marginile superioară şi inferioară;
 Justified – paragrafele sunt inserate începând din partea de sus a paginii, iar
pe măsură ce sunt inserate alte paragrafe se recalculează distanţa dintre ele astfel
încât să existe distanţe egale şi să fie răspândite pe întreaga pagină.
 Bottom – paragrafele sunt inserate începând din partea de jos a paginii, iar pe
măsură ce sunt inserate paragrafe noi paragrafele aflate deasupra punctului de
inserare sunt împinse în sus până când este completată pagina, apoi punctul de
inserare este mutat la sfârşitul paginii următoare.
În toate cele patru fişe ale casetei de dialog Page Setup există două elemente comune:

48
  Lista ascunsă Apply to: – care stabileşte pentru ce parte de document sunt valabile
valorile pe care le-ai modificat; valorile pe care le găseşti în această listă sunt:
 Whole document – valorile vor fi valabile pentru tot documentul;
 This point forward – valorile vor fi valabile pentru partea de document aflată
între poziţia actuală a punctului de inserare şi sfârşitul documentului;
 Selected text – valorile vor fi valabile doar pentru textul selectat, dar nu mai
puţin de o pagină, iar paginile care nu sunt selectate integral vor fi formatate cu
noile valori.
 Butonul Default... – care are ca efect salvarea parametrilor actuali ca fiind impliciţi
pentru documentele pe care le vei crea ulterior.
BUTOANELE BAREI STANDARD
Bara de unelte standard are un set de butoane care îţi permit lucrul cu fişierele, copierea şi
mutarea textului sau a altor obiecte, inserarea tabelelor Word şi a celor Excel, etc. Lista
completă a acestor butoane şi comenzile care sunt executate la acţionarea acestora este
prezentată în continuare:
New (Nou) – creează un document nou;
Open (Deschide) – deschide un fişier salvat anterior;
Save (Salvează) – salvează un fişier nou sau un fişier modificat;
E-mail (Poşta electronică) – trimite conţinutul documentului curent ca e-
mail;
Print (Tipărire) – tipăreşte întreg documentul pe imprimanta definită ca
fiind implicită;
Print Preview (Examinarea înaintea tipăririi) – afişează documentul aşa
cum ar arăta el tipărit pe hârtie;
Spelling and Grammar (Corectare ortografică şi gramaticală) – verifică
documentul curent în vederea identificării posibilelor erori ortografice,
gramaticale sau de scriere şi afişează una sau mai multe sugestii pentru
corectarea lor;
Cut (Decupare) – şterge conţinutul selectat din documentul curent şi îl
plasează în memoria Clipboard; această comandă este disponibilă doar în cazul
în care există text sau alte obiecte selectate;
Copy (Copiere) – copiază în memoria Clipboard conţinutului selectat din
documentul curent; această comandă este disponibilă doar în cazul în care
există text sau alte obiecte selectate;
Paste (Lipire) – inserează conţinutul memoriei Clipboard la poziţia la care
se află punctul de inserare; această comandă este disponibilă doar în cazul în
care a fost executată anterior una din comenzile Cut sau Copy;
Format Painter (Copiere de formate) – copiază atributele de formatare
ale textului sau obiectelor selectate şi le aplică altor texte sau obiecte de acelaşi
fel; pentru a aplica formatul în mai multe zone execuţi dublu clic pe acest
buton şi câte un clic pe fiecare text sau obiect pe care trebuie să aplici formatul,
apoi tastezi Esc;
Undo (Anulare) – anulează ultima acţiune pe care ai făcut-o; pentru a
anula mai multe acţiuni execuţi clic pe săgeata orientată în jos de lângă buton,
iar din lista care apare selectezi acţiunile pe care vrei să le anulezi;

49
 Redo (Refacere) – anulează comanda Undo executată anterior; săgeata
orientată în jos de lângă buton permite anularea a mai mult de o comandă exact
ca şi butonul Undo;
Insert Hyperlink (Inserare de legături) – inserează o nouă legătură sau
editează legătura selectată;
Table and Borders (Tabele şi chenare) – afişează sau ascunde bara de
unelte Table and Borders care conţine comenzi de creare, modificare şi
sortare a tabelelor şi pentru adăugare sau modificare a chenarului textului,
paragrafelor, celulelor sau obiectelor selectate;
Insert Table (Inserare tabel) – inserează un tabel nou tip Word format
dintr-un număr de linii şi coloane stabilit prin deplasarea mouse-ului pe tabelul
care apare după ce execuţi primul clic pe acest buton; dacă în tabel sunt
selectate celule, linii sau coloane butonul îşi schimbă imaginea, iar comanda
care se va executa va fi Insert Cells, Insert Rows, Insert Columns;
Insert Microsoft Excel Worksheet – inserează o foaie de calcul Excel;
Columns (Coloane) – modifică numărul de coloane într-un document sau
într-o secţiune a documentului;
Drawing (Desenare) – afişează sau ascunde bara de unelte Drawing care
conţine comenzile cu ajutorul cărora se realizează desenele;
Document Map (Structura documentului) – afişează sau ascunde fereastra
din partea stângă în care este prezentată structura documentului;
Show/Hide ¶ (Afişează/Ascunde) – afişează caracterele care nu sunt
tipărite cum ar fi tab, spaţiu, separatorul de paragrafe (¶) şi textul ascuns;
Zoom (Vizualizare) – reduce sau măreşte dimensiunea
documentului curent pentru a avea o privire de ansamblu sau în amănunt
asupra imaginii acestuia;
Help (Ajutor) – activează asistentul (în cazul în care este activ asistentul)
sau afişează fereastra Help a aplicaţiei care permite căutarea unui răspuns la o
întrebare.
3.3. FORMATAREA CARACTERELOR
Prin caractere se înţeleg litere, cifre, semne de punctuaţie, spaţii şi caractere speciale.
Termenul de formatare se referă la atributele care definesc o entitate (ex. caracter,
paragraf, etc.). Formatarea poate fi aplicată unui singur caracter, unui grup de caractere
sau chiar unui document întreg.
Formatarea caracterelor o poţi realiza în orice moment al editării documentului.
Formatarea unui text deja inserat o realizezi după selectarea sa. Poţi aplica atributele de
formatare la poziţia punctului de inserare şi apoi să inserezi textul.
Atributele de formatare le poţi modifica cu ajutorul următoarelor butoane din bara de
unelte Formatting sau din caseta de dialog Font.
Butoanele din bara de unelte Formatting sunt următoarele:
Font – permite schimbarea tipului de font prin alegerea din
listă;
Font size – permite modificarea dimensiunii fontului;
Bold – îngroaşă caracterele;
Italic – înclină caracterele;
Underline – subliniază caracterele;

50
 Highlight – stabileşte o culoare de fundal pentru caractere;
Font Color – stabileşte culoarea caracterelor.
Pentru a deschide caseta de dialog Font trebuie să selectezi opţiunea Font... din meniul
rapid sau opţiunea Font... din meniul Format (Format\Font...). În imaginea de mai jos
este prezentată corespondenţa dintre butoanele din bara de unelte Formatting şi
câmpurile din caseta de dialog Font. În plus în această casetă se regăsesc elemente care
permit modificarea tuturor atributelor de formatare ale caracterelor.

Caseta de dialog Font conţine atribute împărţite în trei fişe: Font, Character Spacing,
Text Effects.
Fişa Font a casetei de dialog Font îţi permite să stabileşti sau să modifici fontul, aspectul
exterior, dimensiunea fontului, tipul de subliniere, culoarea, precum şi anumite efecte
speciale. Această fişă conţine următoarele atribute:
 Font: – afişează numele tuturor fonturilor instalate pe calculator şi îţi permite să
selectezi fontul dorit;
 Font style: – stabileşte aspectul exterior prin una din valorile: Regular – valoarea
implicită care nu modifică aspectul fontului (Exemplu), Italic – înclină fontul (Exemplu),
Bold – îngroaşă fontul (Exemplu), Bold Italic – îngroaşă şi înclină fontul (Exemplu);
 Size – îţi permite să introduci o valoare între 1 şi 1638 sau să selectezi o valoare din
listă care reprezintă dimensiunea fontului;
 Font color: – îţi permite să stabileşti culoarea textului;
 Underline style: – îţi permite să aplici tipul de subliniere dorit;
 Underline color: – îţi permite să aplici culoarea de subliniere care poate să difere de
culoarea textului;
 Effects – îţi permite să aplici efecte suplimentare textului:
 Strikethrough – trasează o linie peste text (Exemplu);
 Double Strikethrough – trasează o linie dublă peste text (Exemplu);
 Superscript – ridică textul selectat şi micşorează dimensiunea fontului, cu
alte cuvinte permite scrierea de puteri (Exemplu Exemplu);
 Subscript – coboară textul selectat şi micşorează dimensiunea fontului, cu
alte cuvinte permite scrierea de indici (Exemplu Exemplu);
 Shadow – adaugă o umbră în spatele textului (E Exemplu); acest efect este
vizibil mai clar pentru dimensiuni mari ale fonturilor;
 Outline – afişează conturul caracterelor ( Exemplu);
51
  Emboss – afişează textul ca fiind în relief faţă de pagină (E Exxeem mpplluu);
 Engrave – afişează textul ca fiind săpat în pagină (EExxeem p
mplulu);
 Small caps – transformă literele mici în litere mari şi reduce dimensiunea
acestora (EXEMPLU); acest efect este aplicabil doar pentru litere;
 All caps – transformă literele mici în litere mari şi le lasă la dimensiunea
literelor mari (EXEMPLU); acest efect este aplicabil doar pentru litere;
 Hidden – ascunde textul;
 Preview – afişează cum ar arăta textul cu opţiunile pe care le-ai selectat.
Fişa Character Spacing a casetei de dialog Font îţi permite să stabileşti sau să modifici
atributele referitoare la lăţimea caracterelor, la poziţia verticală a lor şi spaţiul dintre
caractere.
Fişa Text Effects a casetei de dialog Font îţi permite să alegi un efect dintr-o listă de
efecte speciale care pot fi utilizate doar pentru documente care rămân în formă electronică
(nu vor fi tipărite).
Formatările pot fi aplicate şi cu ajutorul tastaturii. Combinaţiile de taste sunt prezentate în
tabelul următor:
Combinaţie de Descrierea acţiunii Combinaţie de Descrierea acţiunii
taste taste
Ctrl + B îngroaşă caracterele Ctrl + Shift + H ascunde textul
înclină caracterele copiază atributele de
Ctrl + I Ctrl + Shift + C
formatare
subliniază caracterele inserează atributele de
Ctrl + U Ctrl + Shift + V formatare copiate cu
comanda anterioară
subliniază cuvintele şterge atributele de
Ctrl + Shift + W Ctrl + Spaţiu
formatare
subliniază cu două linii măreşte dimensiunea
Ctrl + Shift + D Ctrl + ]
fontului cu un punct
scrierea de puteri micşorează dimensiunea
Ctrl + = Ctrl + [
fontului cu un punct
scrierea de indici Face comutarea între
Ctrl + Shift + = Shift + F3
litere mari şi litere mici
transformă literele transformă literele mici
Ctrl + Shift + K mici în litere mari şi Ctrl + Shift + A în litere mari
reduce dimensiunea
CĂUTAREA TEXTULUI
Pentru deplasarea rapidă a punctului de inserare pot fi folosite diferite opţiuni ale
comenzii de căutare Find. Apelarea acestei comenzi o poţi face astfel:
 selectezi opţiunea Find... din meniul Edit (Edit\Find...);
 acţionezi combinaţia de taste Ctrl + F.
În urma apelării acestei comenzi pe ecran apare caseta de dialog Find and Replace în
una din cele două forme. Trecerea de la o formă la alta se realizează prin acţionarea
butonului pentru a afişa opţiunile acestei casete sau a butonului
pentru a ascunde opţiunile.

52
 Pentru a căuta un text scrie acel text în câmpul Find what şi apoi execută un clic pe
butonul . Dacă textul căutat se află în documentul curent în spatele casetei de
dialog Find and Replace apare textul respectiv evidenţiat (selectat). Pentru a căuta o altă
apariţie a textului execută un clic pe butonul până ajungi la locaţia dorită.
Dacă textul căutat trebuie să respecte mai multe condiţii poţi uza de opţiunile de căutare
(Search Options):
 Search: – permite stabilirea direcţiei de căutare prin cele trei valori ale listei:
 All – realizează căutarea în tot documentul, pornind de la poziţia punctului de
inserare în jos şi de la începutul documentului dacă s-a ajuns la sfârşit;
 Down – realizează căutarea de la poziţia punctului de inserare în jos până la
sfârşitul documentului;
 Up – realizează căutarea de la poziţia punctului de inserare în sus până la
începutul documentului;
 Match case – căutarea se realizează făcând distincţie între litere mari şi mici; va fi
căutat textul în forma în care l-ai introdus în câmpul Find what;
 Find whole words only – caută textul introdus în câmpul Find what ca fiind un
cuvânt şi se ignoră apariţiile în care textul este parte dintr-un cuvânt mai mare;
 Use wildcards – permite folosirea caracterelor speciale (ex. „*”, „?”) pentru căutare;
o listă cu aceste caractere este prezentată în tabelul de mai jos;
 Sounds like – permite şi căutarea cuvintelor care se pronunţă asemănător cu textul
introdus (opţiune valabilă pentru limba engleză);
 Find all word forms – permite căutarea oricărei forme a textului, cum ar fi adverbe
sau plurale (opţiune valabilă pentru limba engleză).
ÎNLOCUIREA TEXTULUI
Un text găsit poate fi înlocuit cu un altul. Pentru aceasta Word-ul pune la dispoziţie
comanda Replace, comandă care se poate apela în una din variantele următoare:
 selectezi opţiunea Replace... din meniul Edit (Edit\Replace...);
 acţionezi combinaţia de taste Ctrl + H.
 execuţi clic pe fişa Replace dacă ai deja afişată caseta de dialog Find and Replace.
În urma apelării acestei comenzi, pe ecran apare caseta de dialog Find and Replace ca în
imaginea de mai jos.

53
 Faţă de fişa Find a mai apărut câmpul Replace with şi butoanele: şi
care au următoarea semnificaţie:
 Replace with – în acest câmp se completează textul cu care va fi înlocuit textul care a
fost găsit;
 – înlocuieşte textul găsit;
 – înlocuieşte toate apariţiile textului căutat fără confirmare.
Înlocuirea unui text cu altul o poţi realiza astfel:
 în câmpul Find what introduci textul care trebuie înlocuit;
 în câmpul Replace with introduci textul care îl va înlocui pe cel din câmpul Find
what;
 execuţi clic pe unul din butoanele sau ;
 după prima apăsare a butonului va fi selectat textul care corespunde
cu cel din câmpul Find what, urmând să apeşi acest buton pentru a confirma
fiecare înlocuire, sau să apeşi butonul pentru a căuta o altă locaţie care
corespunde cu textul căutat;
 folosirea butonului are ca efect înlocuirea fără confirmare a tuturor
textelor care corespund cu textul căutat şi afişarea unui mesaj care îţi spune de câte
ori a identificat şi înlocuit textul respectiv.
Închiderea casetei de dialog Find and Replace o poţi realiza cu butonul Cancel sau cu
tasta Esc.
3.4. UTILIZAREA MODULUI DE VIZUALIZARE PRINT PREVIEW
După ce ai scris (tastat) un document urmează să-l tipăreşti. Pentru a fi sigur că rezultatul
pe hârtie va fi cel dorit poţi folosi modul de vizualizare Print Preview. Aşa cum ai văzut
şi în lecţia anterioară, acest mod de vizualizare afişează documentul aşa cum ar arăta el pe
hârtie.
Stabilirea modului de vizualizare Print Preview o poţi realiza în unul din modurile:
 apăsând butonul din bara standard;
 selectând opţiunea Print Preview din meniul File (File\ Print Preview).
În acest mod sunt ascunse toate barele de unelte şi este afişată bara de unelte
Print Preview care arată ca în imaginea următoare.

Semnificaţia acestor butoane este următoarea:

– comanda Print, care trimite la imprimantă documentul;

54
 – comanda Magnifier, permite mărirea/micşorarea dimensiunii de
afişare fără a permite editarea (în cazul în care butonul este apăsat) sau
permite editarea documentului (în cazul în care butonul este ridicat);

– afişează o singură pagină;

– afişează mai multe pagini;

– micşorează/măreşte dimensiunea de afişare a documentului;

– afişează/ascunde rigla orizontală;

– realizează contractarea documentului pentru a renunţa la ultima

pagină în care se găseşte o cantitate mică de text;

– afişează documentul pe întregul ecran;

– revenirea la modul anterior de vizualizare;

– asigură asistenţa.
3.5. TIPĂRIREA UNUI DOCUMENT
Odată ce documentul are aspectul dorit, poţi să-l tipăreşti. Comanda de tipărire poţi să o
dai astfel:

 execuţi clic pe butonul din bara standard sau din bara de unelte Print Preview
(vizibilă doar în modul de vizualizare Print Preview); această comandă tipăreşte întreg
documentul curent pe imprimanta definită implicită sau pe imprimanta pe care ai tipărit
ultima dată în sesiunea curentă;
 alegi comanda Print din meniul File (File\Print) sau combinaţia de taste Ctrl + P ce
are ca efect afişarea casetei de dialog Print. În această casetă de dialog stabileşti
următoarele:
 alege una din imprimantele disponibile;
 stabileşte intervalul de pagini ce vor fi tipărite;
 stabileşte numărul de exemplare şi ordinea de tipărire;
 execută clic pe butonul OK.
Celelalte câmpuri din acest grup sunt:
3.6. UTILIZAREA ANTETELOR ŞI A SUBSOLURILOR
Antetele şi subsolurile sunt utilizate pentru a insera în document informaţii identice pe
fiecare pagină sau pe pagini pare şi/sau impare, la începutul paginii (antet) şi/sau la
sfârşitul paginii (subsol).
Inserarea textului sau a altor elemente într-un antet sau un subsol se poate realiza folosind
comanda Header and Footer din meniul View (View\Header and Footer). În urma
acestei comenzi editorul va trece automat în modul de vizualizare Print Layout, va afişa
bara de unelte Header and Footer care este prezentată în imaginea următoare şi
poziţionează punctul de inserare în antetul paginii curente. Antetul sau subsolul este
evidenţiat printr-o zonă trasată cu linie punctată, iar deasupra este scris Header (antet)
sau Footer (subsol). Dacă documentul conţine antete şi subsoluri diferite acest lucru este
evidenţiat în acest text.

Comenzile de pe bara de unelte Header and Footer sunt:

Insert AutoText – inserează un text din lista AutoText;

Insert Page Number – inserează numărul paginii;

55
 Insert Number of Pages – inserează numărul total de pagini;

Format Pages Number – permite stabilirea formatului numerotării

paginii prin intermediul casetei de dialog Page Number Format;

 Number format: – permite stabilirea numerotării (cifre arabe, cifre romane,

litere, etc.);
 Include chapter number – permite inserarea în numărul paginii şi a
numărului capitolului şi a unui separator între acestea;
 Page numbering – stabileşte dacă numerotarea este continuă pe tot
documentul (Continue from previous section) sau poate începe de la un număr
precizat (Start at:);

Insert Date – inserează data curentă, câmp care se va actualiza la fiecare

deschidere, previzualizare sau tipărire a documentului;

Insert Time – inserează ora curentă, câmp care se va actualiza la fiecare

deschidere, previzualizare sau tipărire a documentului;

Page Setup – afişează caseta de dialog Page Setup pentru a stabili dacă
documentul are acelaşi antet/subsol sau antet/subsol diferit pe prima pagină
respectiv pagini pare şi impare;

Show/Hide Document Text – afişează sau ascunde textul documentului;

Same as Previous – inserează antetul/subsolul din secţiunea anterioară

în secţiunea curentă (dacă este apăsat) sau creează antet/subsol diferit rupând
legătura dintre două secţiuni adiacente;

Switch Between Header and Footer – face comutarea între antet şi

subsol;

Show Preview – mută punctul de inserare la antetul\subsolul anterior;

Show Next – mută punctul de inserare la antetul\subsolul următor;

Close Header and Footer – părăseşte modul de editare a antetului sau

subsolului şi revine la poziţia punctului de inserare avută anterior.
Ieşirea din modul de editare al antetului sau subsolului o poţi realiza şi cu dublu clic în
afara spaţiului rezervat pentru antet sau subsol. Modificările sunt permise în orice
moment.

56
NUMEROTAREA PAGINILOR
Word-ul mai pune la dispoziţie o comandă cu ajutorul căreia poţi să adaugi numere
paginilor. Această comandă preia toţi parametrii numerotării şi inserează numărul paginii
în antet sau subsol, la stânga sau la dreapta.
Comanda este Page Numbers... din meniul Insert (Insert\Page Numbers...). Pe ecran
este afişată caseta de dialog Page Numbers.

Această casetă de dialog conţine următorii parametri care pot fi modificaţi:

 Position: – stabileşte dacă numărul paginii este inserat în antet sau în subsol prin
valorile:
 Top of page (Header) – în antet;
 Bottom of page (Foote) – în subsol;
 Alignment: – stabileşte alinierea în paragraf prin valorile:
 Left – la stânga;
 Center – pe centru;
 Right – la dreapta;
 Inside – în interior (dacă este un document faţă\verso numărul paginii va fi
inserat spre marginea care va fi legată);
 Outside – în exterior (dacă este un document faţă\verso numărul paginii va fi
inserat spre marginea opusă celei care va fi legată);
 Show number on first page – inserează număr de pagină şi pe prima pagină.
Butonul permite stabilirea formatului numărului de pagină, format pe care l-
am discutat în paginile anterioare.
INSERAREA AUTOMATĂ A TEXTULUI
Poţi insera automat un element AutoText. Accesarea acestor elemente se poate realiza
prin una din următoarele metode:
 Afişezi bara de unelte AutoText.

57
  Selectezi opţiunea AutoText din meniul Insert, apoi poţi selecta un
element din lista prezentată sau poţi să selectezi comanda AutoText… care
afişează caseta de dialog AutoCorrect cu fişa cu opţiuni AutoText.

UTILIZAREA BAREI DE INSTRUMENTE AUTOTEXT

În cazul în care utilizezi frecvent această facilitate, o poţi accesa mai uşor din bara de
unelte AutoText.

Butoanele de pe această bară de unelte au următoarea semnificaţie:

 AutoText – afişează caseta de dialog AutoCorrect fişa cu opţiuni
AutoText.
 All Entries  afişează o listă cu elementele AutoText grupate pe categorii.

 Create AutoText – permite adăugarea de noi elemente plecând de

la un text selectat. Acest buton este inactiv. Se va activa automat în momentul în
care selectezi textul pe care vrei să-l inserezi în lista AutoText.

58
UTILIZAREA CASETEI DE DIALOG AUTOCORRECT
Pentru a adăuga sau modifica elemente în sau din lista AutoText, trebuie să foloseşti fişa
AutoText a casetei de dialog AutoCorrect. Aceasta arată ca în imaginea următoare:

CĂUTAREA ŞI INSERAREA ELEMENTELOR AUTOTEXT

Când caseta de dialog AutoCorrect este afişată poţi selecta orice element pe care l-ai
definit anterior. Pentru a parcurge mai uşor lista poţi tasta primele caractere ale textului.
După identificarea elementului trebuie să-l selectezi prin executarea unui clic pe
respectivul element din listă.
Pentru a insera un element în document trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Afişezi caseta de dialog AutoCorrect.
 Cauţi şi selectezi elementul dorit.
 Apeşi butonul Insert.
ADĂUGAREA SAU ŞTERGEREA INTRĂRILOR
Ca şi AutoCorrect, AutoText îţi permite să economiseşti timp, ajutându-te să introduci
automat cuvinte sau expresii lungi, folosite frecvent. Spre deosebire de AutoCorrect,
care de fiecare dată înlocuieşte automat abrevierea cu textul propriu-zis, AutoText
memorează textul şi oferă posibilitatea de a insera sau nu textul, după necesităţi.
Elementul poate fi adăugat într-un anumit model sau în toate modelele deschise la
momentul respectiv.
Pentru a adăuga un element în lista AutoText, trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Afişează caseta de dialog AutoCorrect cu fişa cu opţiuni AutoText
folosind una din metodele prezentate anterior.
 Tastează un text nou în câmpul Enter AutoText entries here:. Ai grijă să
foloseşti în mod corect literele mari şi mici, ortografia, punctuaţia sau spaţierea
pentru textul respectiv, deoarece programul le va reproduce fidel.
 Din lista ascunsă Look in: poţi selecta modelul pentru care să fie valabil
elementul nou.
 Execuţi clic pe butonul Add sau apeşi tasta Enter. Elementul va fi afişat în
listă.
Pentru a şterge un element din lista AutoText, trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Afişează caseta de dialog AutoCorrect cu fişa cu opţiuni AutoText
folosind una din metodele prezentate anterior.
 Caută elementul pe care vrei să-l ştergi.
 Apasă butonul Delete.

59
3.7. UTILIZAREA OFFICE ASSISTANT
Aplicaţia Word (ca, dealtfel, toate aplicaţiile Microsoft) conţine în pachetul de instalare
o bogată documentaţie electronică (Help). În pachetul de aplicaţii MS Office această
documentaţie are două aspecte. Unul din aspecte este cel al unei aplicaţii Help obişnuite,
iar cel de al doilea aspect este al unui asistent care te însoţeşte pe parcursul utilizării
aplicaţiei.
Office Assistant este un personaj animat care apare pe ecran la puţină vreme după
pornirea aplicaţiei. Prin intermediul unui balon afişat pe ecran, Office Assistant îţi oferă
sugestii cu privire la metode mai bune de a executa anumite operaţii, precum şi mesaje de
avertizare (mesaje pe care le primeşti sub forma unor casete de mesaj dacă este
dezactivată funcţia de asistenţă). Îl poţi utiliza şi pentru a găsi răspunsuri la eventualele
întrebări.
Există mai multe personaje care oferă asistenţă. Personajele pe care le poţi utiliza ca
asistent sunt următoarele:

Clippit The Dot F1 The Genius

Office Logo Mother Nature Kinks Rocky

UTILIZAREA BALONULUI ASSISTANT
În mod normal, balonul în care sunt afişate sugestiile este ascuns – acesta apare automat
atunci când Assistant are o sugestie şi, de asemenea, îl poţi afişa de fiecare dată când
doreşti să cauţi un răspuns la o întrebare.
Există patru metode de a afişa balonul atunci când ai nevoie de el:
 Execuţi clic pe Assistant.
 Apeşi tasta F1.
 Execuţi clic pe butonul Microsoft Word Help din bara de unelte
standard.
 Alege comanda Microsoft Word Help din meniul Help.
Pentru a ascunde butonul, execută clic oriunde în afara lui.
CĂUTAREA RĂSPUNSURILOR
Când soliciţi asistentului ajutor, balonul conţine o casetă în care poţi introduce o
întrebare, aşa cum este prezentat în imaginea următoare.
Pentru a căuta răspunsuri la o întrebare trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Execuţi clic pe Assistant.
 Tastezi în caseta de căutare numele unui subiect sau o întrebare (în limba
engleză). De exemplu, poţi introduce setup pages (setarea paginilor) sau How do I
setup the pages? (Cum setez paginile?).
 Execuţi clic pe butonul Search. Balonul asistentului va afişa o listă de
subiecte corespunzătoare întrebării.
 Asistentul poate afişa maxim 10 subiecte. Dacă nu ai găsit răspunsul dorit,
execută clic pe opţiunea See More (vezi mai mult – alte subiecte) de la baza
balonului, pentru a vedea şi alte subiecte corelate cu întrebarea pusă.
 Execută clic pe un subiect pentru a obţine informaţii cu privire la acesta. Se
deschide fereastra Help, care afişează subiectul respectiv, după cum se poate vedea
în cea de a treia figură din cele trei prezentate în continuare.

60
  Utilizarea informaţiei din această fereastră este foarte asemănătoare cu
navigarea în Internet Explorer.

3.8. ÎMPĂRŢIREA TEXTULUI PE COLOANE

Majoritatea documentelor utilizează o dispunere a textului pe o singură coloană. Se pot
crea cu uşurinţă mai multe coloane în document. Aceste coloane pot fi folosite pentru
întreg documentul sau numai pentru anumite secţiuni ale acestuia.
APLICAREA COLOANELOR
Există două moduri de a dispune textul pe mai multe coloane. Poţi crea rapid coloane cu
lăţime egală şi egal spaţiate (spaţiul dintre coloane) folosind butonul Columns din bara
de unelte standard, sau poţi utiliza comanda Columns din meniul Format pentru
obţinerea unor coloane cu lăţime şi spaţiere variabilă.
Numărul de coloane pe care poţi să le utilizezi într-un document este limitat doar de
dimensiunile paginii şi de lăţimea minimă a unei coloane care este de ½ inch (1,27 cm).
UTILIZAREA BUTONULUI COLUMNS
Utilizarea butonului Columns din bara de unelte standard este foarte asemănătoare cu cea
a butonului Insert Table din aceeaşi bară. Pentru a crea mai multe coloane în document
folosind butonul Columns din bara de unelte standard parcurgi următorii paşi:
 Dacă este necesar, poziţionezi punctul de inserare acolo de unde vrei să
începi să scrii pe mai multe coloane sau selectezi textul pe care l-ai scris şi pe care
vrei să-l împarţi în mai multe coloane.
 Execuţi clic pe butonul Columns din bara de unelte standard. Va apărea o
paletă cu următorul aspect:

61
  Trage indicatorul mouse-ului peste numărul de coloane dorit, apoi execută
clic. Indiferent de modul de vizualizare în care te afli aplicaţia va face trecerea în
modul de vizualizare Print Layout.
UTILIZAREA CASETEI DE DIALOG COLUMNS
Caseta de dialog Columns permite stabilirea şi/sau modificarea parametrilor coloanelor.
Aceşti parametri se referă la numărul de coloane, lăţimea şi spaţierea lor. Pentru a afişa
caseta de dialog Columns în vederea stabilirii sau modificării parametrilor coloanelor
trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Dacă este necesar, poziţionezi punctul de inserare acolo de unde vrei să
începi să scrii pe mai multe coloane sau selectezi textul pe care l-ai scris şi pe care
vrei să-l împarţi în mai multe coloane.
 Selectezi comanda Columns din meniul Format. Va fi afişată caseta de
dialog Columns prezentată în imaginea următoare:

 Execută clic pe unul din modelele de coloane predefinite din zona Preset
sau selectează numărul de coloane în câmpul Number of Columns.
 Dacă lăţimea coloanelor şi spaţierea lor nu este egală, trebuie mai întâi
eliminată bifa de la Equal column width, apoi trebuie să modifici lăţimea
coloanelor prin stabilirea valorilor de pe coloana Width: şi spaţierea prin stabilirea
valorilor de pe coloana Spacing:.
3.9. INSERAREA UNOR ELEMENTE SPECIALE
NOTE DE SUBSOL ŞI DE SFÂRŞIT DE DOCUMENT
Notele de subsol şi de sfârşit de document reprezintă o caracteristică a articolelor
ştiinţifice, a documentelor de cercetare şi a celor tehnice. Notele de subsol sunt afişate la
baza paginii sau imediat după ultimul paragraf al paginii. Notele de sfârşit de document
sunt afişate la sfârşitul documentului sau la sfârşitul unei secţiuni. În momentul inserării
notei poţi stabili poziţia pe care să o ocupe şi modul de identificare (numerotare).
INSERAREA NOTELOR
Inserarea notelor se realizează cu comanda Footnote… din meniul Insert. Pentru a insera
o notă trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Poziţionează punctul de inserare lângă termenul pentru care vrei să inserezi
nota.

62
  Selectează comanda Footnote… din meniul Insert. Aplicaţia afişează
caseta de dialog Footnote and Endnote ca în figura următoare.

 În zona Insert stabileşti tipul notei:

 Footnote – notă de subsol (Bottom of page – sfârşit de pagină).
 Endnote – notă de sfârşit de document (End of document – sfârşit
de document).
 În zona Numbering stabileşti metoda de numerotare:
 AutoNumber – numerotare automată;
 Custom Mark: – poţi insera în câmpul alăturat un simbol care va
identifica nota;
 Symbol… – afişează caseta de dialog Symbol care permite
selectarea unui simbol.
 Apeşi butonul OK pentru a adăuga nota. Aplicaţia adaugă un număr sau un
simbol pentru notă (la poziţia la care se afla punctul de inserare) şi, de asemenea,
adaugă nota de subsol sau de sfârşit de document în funcţie de opţiunea aleasă. În
plus, poziţionează punctul de inserare în cadrul notei pentru a insera textul acesteia.
 Introdu textul notei.
 Execută clic în document pentru a continua editarea acestuia sau dublu clic
pentru a poziţiona automat punctul de inserare la poziţia pe care a avut-o înainte de
inserarea notei.
ŞTERGEREA NOTELOR
Pentru a şterge o notă poţi utiliza una din următoarele metode:
 Prima metodă:
 Poziţionează punctul de inserare în document lângă numărul sau
simbolul care identifică nota pe care vrei să o ştergi;
 Apasă de două ori una din tastele Backspace sau Delete în funcţie
de poziţia punctului de inserare faţă de numărul sau simbolul care identifică
nota.
 A doua metodă:
 Selectează numărul sau simbolul care identifică nota pe care vrei să
o ştergi;
 Apasă o singură dată una din tastele Backspace sau Delete.
STABILIREA OPŢIUNILOR PENTRU NOTE
La inserarea unei note, poţi stabili anumite opţiuni referitoare la amplasarea sa şi la
formatul numărului sau simbolului utilizat pentru identificarea ei. Poţi modifica, de
asemenea, aspectul separatorului dintre zona care conţine textul notei şi textul
documentului.
Pentru a configura opţiunile referitoare la numerotarea şi amplasarea notelor trebuie să
parcurgi următorii paşi:
 Selectează comanda Footnote… din meniul Insert.

63
  Execută clic pe butonul Options... din caseta de dialog
Footnote and Endnote. Pe ecran va fi afişată caseta de dialog Note Options ca în
imaginile următoare.

 Execută clic pe una din fişele All Footnotes sau All Endnotes pentru a
afişa opţiunile tipului de notă pe care vrei să le modifici.
 Stabilirea opţiunilor pentru note de subsol:
 Place at: (plasează la) – permite stabilirea locului de amplasare al
notei prin selectarea uneia din cele două valori: Bottom of page (la sfârşitul
paginii), Beneath of text (sub textul ultimului paragraf).
 Number format: (formatul numerelor) – permite stabilirea
formatului de numerotare al notelor.
 Start at: (începe de la) – permite stabilirea valorii de la care să
înceapă numerotarea notelor.
 Numbering: (numerotarea) – permite stabilirea modului de
numerotare al notelor:
 Continuous – numerotarea va fi continuă pe parcursul întregului
document;
 Restart each section – poate relua numerotarea după fiecare
secţiune;
 Restart each page – poate relua numerotarea după fiecare pagină.
 Stabilirea opţiunilor pentru note de sfârşit de document:
 Place at: (plasează la) – permite stabilirea locului de amplasare al
notei prin selectarea uneia din cele două valori: End of section (la sfârşitul
secţiunii), End of document (la sfârşitul documentului).
 Number format: (formatul numerelor) – permite stabilirea
formatului de numerotare al notelor.
 Start at: (începe de la) – permite stabilirea valorii de la care să
înceapă numerotarea notelor.
 Numbering: (numerotarea) – permite stabilirea modului de
numerotare al notelor:
 Continuous – numerotarea va fi continuă pe parcursul întregului
document;
 Restart each section – poate relua numerotarea după fiecare
secţiune;
 Închizi caseta de dialog prin apăsarea butonului OK.
INSERAREA COMENTARIILOR
Când lucrezi împreună cu alte persoane la un document, uneori este necesar să faci
sugestii sau să adaugi texte care să explice modificările făcute. Aceste texte pot fi
comentarii. Aplicaţia îţi permite să inserezi comentarii în document. Comentariile pot fi
inserate oriunde în document. Ele sunt identificate în mod automat prin iniţialele
autorului şi numărul comentariului.
Când deschizi un document care conţine comentarii ele pot fi identificate prin culoarea
galbenă, aşa cum se vede în imaginea următoare. Conţinutul comentariului poate fi
64
 vizualizat într-o casetă care apare cât timp este poziţionat indicatorul mouse-ului pe
comentariu sau într-o secţiune a ferestrei plasată în partea de jos.

INSERAREA UNUI COMENTARIU

Poţi insera în document comentarii text. Pentru a insera comentarii în document trebuie să
parcurgi următorii paşi:
 Poziţionează punctul de inserare lângă termenul pentru care vrei să inserezi
comentariul.
 Selectează comanda Comment… din meniul Insert. Aplicaţia evidenţiază
cu galben cuvântul din stânga punctului de inserare, inserează un marcaj de
comentariu, afişează secţiunea comentariilor şi plasează punctul de inserare în
această secţiune pentru a permite completarea comentariului.

 Tastează textul comentariului.

 Execută clic pe butonul Close.
EDITAREA ŞI ŞTERGEREA COMENTARIILOR
Pentru a edita un comentariu trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Identifici comentariul pe care vrei să-l modifici şi poziţionezi indicatorul
mouse-ului pe acesta.
 Afişezi meniul rapid asociat comentariului. Acesta arată ca cel prezentat în
imaginea următoare.

 Din acest meniu faci una din următoarele selecţii:

 Edit Comment (editează comentariu) – afişează comentariile în
partea de jos a ferestrei şi poziţionează punctul de inserare la începutul
comentariului pe care se afla indicatorul mouse-ului.
 Delete Comment (şterge comentariu) – şterge comentariul pe care
se afla indicatorul mouse-ului.

65
TIPĂRIREA COMENTARIILOR
În mod normal, comentariile nu apar la tipărirea documentelor, dar le poţi tipări pe o
pagină la sfârşitul documentului sau într-un document separat. Pentru aceasta executaţi
următorii paşi:
 Pentru a tipări numai comentariile dintr-un document:
 Selectează comanda Print… din meniul File.
 Selectează valoarea Comments din lista ascunsă Print what:.
 Apasă butonul OK.
 Pentru a tipări comentariile la sfârşitul documentului:
 Selectează comanda Print… din meniul File.
 Apasă butonul Options….
 Bifează opţiunea Comments din caseta de dialog Print.
 Apasă butonul OK pentru a închide caseta de dialog Print, apoi
apasă butonul OK pentru a tipări documentul.
INSEAREA SIMBOLURILOR
Aplicaţia Word pune la dispoziţie numeroase simboluri şi caractere speciale (cum ar fi
diacriticele din alte limbi) pentru diverse fonturi, dar acestea nu sunt prezente pe tastatură.
Pentru a vedea caracterele şi simbolurile disponibile, precum şi modul de inserare a
acestora în documente, selectează comanda Symbol… din meniul Insert. Vei descoperi
că unele dintre caracterele speciale frecvent utilizate au asociate combinaţii de taste, iar
pentru altele poţi defini combinaţii de taste.
INSERAREA UNUI CARACTER SPECIAL
Fiecare font îşi are caracterele speciale. Dacă nu găseşti un anumit caracter într-un font,
caută şi în alte fonturi.
Pentru a adăuga un caracter special într-un document trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Poziţionezi punctul de inserare la poziţia la care vrei să apară caracterul.
 Selectează comanda Symbol… din meniul Insert. Va fi afişată caseta de
dialog Symbol prezentată în imaginea următoare.

 Selectează un font din lista ascunsă Font:.

 Execută clic pe un simbol. Acesta va fi mărit pentru o vizualizare mai
clară. Poţi utiliza tastele săgeţi pentru a te deplasa de la un simbol la altul până
găseşti simbolul căutat.
 Apasă butonul Insert. Poţi continua căutarea de simboluri sau închizi
caseta de dialog prin apăsarea tastei Esc sau a butonului Close.
ADĂUGAREA DE REGULI AUTOCORRECT
Poţi stabili reguli AutoCorrect care să înlocuiască automat un caracter sau un şir de
caractere cu un simbol sau un caracter special. De exemplu, dacă vrei să inserezi
caracterul „” poţi folosi următorul şir de caractere „<=>”.
Pentru a crea o regulă AutoCorrect trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Afişează caseta de dialog Symbol.
66
  Selectează caracterul pentru care vrei să stabileşti o regulă.
 Apasă butonul AutoCorrect…. Pe ecran va fi afişată caseta de dialog
AutoCorrect în care este inserat simbolul selectat în câmpul With:, ca în imaginea
următoare.

 Completează câmpul Replace: cu caracterele pe care vrei să le tastezi

pentru a insera acest simbol.
 Apasă butonul Add, apoi butonul OK, pentru a reveni la caseta de dialog
Symbol.
INSERAREA DATELOR CALENDARISTICE ŞI A ORELOR
Aplicaţia Word poate insera date calendaristice şi ore formatate. Dacă utilizezi frecvent
date şi ore, această facilitate te poate scuti de multe operaţii de tastare. Datele şi orele pot
fi inserate în două moduri:
 Ca date sau ore statice, introduse ca text – este util în special pentru
referirea la o anumită dată sau oră, care nu trebuie modificată ulterior;
 Ca un câmp de dată sau oră, care va fi actualizat cu valorile curente
automat – este util pentru documentele care vrei să conţină cea mai recentă dată
atunci când îl afişezi sau tipăreşti.
Pentru a insera o dată sau o oră trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Poziţionezi punctul de inserare la poziţia la care vrei să apară data.
 Selectezi comanda Date and Time… din meniul Insert. Pe ecran va fi
afişată caseta de dialog Date and Time ca în figura următoare:

 Selectezi din lista ascunsă Language: limba pentru care vrei să inserezi
formatul. În lista Available formats: se va schimba lista formatelor disponibile.
 Selectezi din lista Available formats: formatul dorit pentru dată şi/sau oră.

67
  Dacă vrei ca data sau ora inserată să fie actualizată automat trebuie să
bifezi opţiunea Update automatically.
 Apeşi butonul OK.
3.10. STILURI
APLICAREA ÎN DOCUMENT A STILURILOR PREDEFINITE
În momentul în care se creează un document nou aplicaţia aplică un stil predefinit pentru
paragraful (singurul, dealtfel) pe care se află punctul de inserare. Acest stil se numeşte
Normal (dacă nu a fost modificat de utilizator stilul predefinit).
Aplicarea unui stil poate fi făcută fie pe un text scris fie pe unul sau mai multe paragrafe
goale, urmând ca apoi să fie inserat textul. Aplicarea unui stil poate fi făcută folosind lista
ascunsă Style din bara de unelte Formatting sau folosind caseta se dialog Style
prezentată în capitolul anterior.
În unele cazuri, aplicaţia Word aplică în mod automat anumite stiluri atunci când
introduci în document anumite tipuri de text. De exemplu, dacă introduci text în antetul
sau în subsolul unui document, aplicaţia formatează textul automat cu stilul Header sau
Footer. Acest lucru este valabil şi atunci când inserezi un comentariu sau o notă. Alte
stiluri sunt aplicate când introduci titluri de figuri, intrări de index sau numere de pagină.
APLICAREA UNUI STIL FOLOSIND LISTA ASCUNSĂ STYLE
Pentru aplicarea unui stil folosind lista ascunsă Style din bara de unelte Formatting
trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Selectează textul pentru care vrei să aplici un stil.
 Dacă vrei să aplici un stil tip paragraf, atunci trebuie să poziţionezi
punctul de inserare în interiorul paragrafului sau selectezi paragraful în
întregime.
 În cazul în care selectezi o porţiune de text care nu este mai mare
decât un paragraf sunt aplicate doar formatările pentru caractere, restul
formatărilor fiind ignorate.
 Dacă vrei să aplici un stil tip caracter trebuie să selectezi textul pe
care vrei să-l formatezi.
 Din lista ascunsă Style din bara de unelte Formatting alegi numele stilului
pe care vrei să-l aplici.

Lista ascunsă Style din bara de unelte Formatting iniţial afişează doar câteva stiluri
predefinite precum şi pe cele definite de utilizator, stilurile modificate sau folosite în
document. Stilurile predefinite prezentate în listă sunt vizibile în imaginea anterioară.
APLICAREA UNUI STIL FOLOSIND CASETA DE DIALOG STYLE
Pentru aplicarea unui stil folosind caseta de dialog Style trebuie să parcurgi următorii
paşi:
 În funcţie de ce tip de stil vrei să aplici şi de textul pentru care vrei să
aplici un stil trebuie să faci o selecţie adecvată (vezi capitolul „Aplicarea unui stil
folosind lista ascunsă Style”).
 Afişezi caseta de dialog Style selectând comanda Style… din meniul
Format.
 Din lista Styles: selectezi stilul pe care pe care vrei să-l aplici. Dacă stilul
căutat nu este afişat poţi selecta valoarea All styles din lista ascunsă List:.
68
  Pentru aplicarea efectivă trebuie să apeşi butonul Apply.
STILURI IMPLICITE
Aşa cum ai văzut până acum, aplicaţia pune la dispoziţie un set de stiluri de tip paragraf şi
caracter predefinite. Acestea sunt salvate în modelul numit NORMAL.DOT.

Principalele stiluri sunt prezentate în continuare.

Numele stilului Explicaţie
Annotation Text Textul din panoul de adnotă (comentarii, note marginale).
Body Text Corpul de text regular.
Body TextIndent Corp de text retras.
Caption Legende create cu comanda Caption din meniul Insert.
Closing Frază pentru încheierea unei scrisori.
Endnote Text Textul notelor de sfârşit de document.
Envelope Address Adresa dintr-un plic creată cu comanda Envelope and Labels
din meniul Tools.
Envelop Return Adresa de retur creată cu comanda Envelope and Labels din
meniul Tools.
Footer Textul plasat în zona de subsol.
Footnote Text Textul plasat în panoul notelor de subsol.
Header Text plasat în zona de antet.
Heading 1, 2, …, 9 Titlu de nivel 1, 2, …, 9.
Index 1, 2, …, 9 Indice de noţiuni de nivel 1, 2, …, 9.
Index Heading Titlul indicelui de noţiuni.
List Elementul de nivel 1 dintr-o listă structurată.
List 2, 3, 4, 5 Elementul de nivel 2, 3, 4, 5 dintr-o listă structurată.
Normal Orice text care nu este atribuit unui alt stil.
Normal Indent Text retras.
Table of Figures O poziţie în lista de figuri.
Title Titlul documentului.
TOC 1, 2, …, 9 O poziţie de nivel 1, 2, …, 9 din cuprins.
3.11. UTILIZAREA CUPRINSULUI
Atunci când creezi documente lungi, este necesar să inserezi la începutul sau la sfârşitul
documentului o listă cu capitolele mai importante şi paginile unde se găsesc aceste
capitole. Astfel de liste poartă numele de tabelă de materii sau cuprins. Aplicaţia poate
crea uşor astfel de liste prin „scanarea” (parcurgerea) documentului. Elementele care vor
apărea în aceste liste sunt paragrafele care reprezintă titluri de capitole.
Pentru a preciza aplicaţiei că un anumit paragraf este titlu de capitol ai la dispoziţie mai
multe metode:
 Poţi utiliza unul din stilurile predefinite special ca titluri de capitole
Heading 1, 2, …, 9.

69
  Poţi defini nivelul pe care se află paragraful respectiv. Pentru ca paragraful
să reprezinte un titlu de capitol trebuie să alegi unul din cele 9 nivele. Acest lucru
se face din caseta de dialog Paragraph, astfel:

 Afişezi caseta de dialog Paragraph. Dacă este cazul execuţi clic pe

titlul fişei Indent and Spacing.
 Din lista ascunsă Outline level: selectezi una din valorile de la 1 la
9, precizând astfel nivelul pe care se află titlul capitolului.
 Apeşi butonul OK.
 Poţi crea stiluri noi pentru care trebuie să precizezi nivelul pe care se
găseşte paragraful. Acest lucru se face astfel:
 Din caseta de dialog New Style sau Modify Style apeşi butonul
Format şi selectezi opţiunea Paragraph.
 Pe ecran va fi afişată caseta de dialog Paragraph. În continuare
procedezi ca în cazul anterior.
Pentru cuprins aplicaţia are 9 stiluri rezervate special. Aceste stiluri se numesc TOC 1, 2,
..., 9, câte un stil pentru fiecare nivel. Numele stilului vine de la prescurtarea
Table Of Contents (tabelă de materii).
INSERAREA CUPRINSULUI
Înainte de a insera cuprins într-un document trebuie ca acesta să conţină paragrafe pentru
care s-a făcut precizarea nivelului pe care se găseşte titlul de capitol. În caz contrar în
locul în care este inserat va fi afişat un mesaj de eroare ca cel prezentat în imaginea
următoare.

Pentru a insera cuprins în document trebuie să parcurgi următorii paşi:

 Poziţionează punctul de inserare la poziţia la care vrei să inserezi cuprinsul
în document. În funcţie de aspectul dorit poţi insera un salt la pagină nouă apăsând
combinaţia de taste Ctrl + Enter.
 Selectează comanda Index and Tables din meniul Insert. Pe ecran va fi
afişată caseta de dialog Index and Tables.

70
  Execută clic pe fişa Table of Contents. În imaginea următoare este
prezentată această fişă.

 Formatează cuprinsul pentru a arăta conform cu necesităţile proprii:

 Opţiunea Show page numbers (afişează numerele de pagină) –
permite afişarea sau nu a numărului de pagină la care se află titlul de capitol.
 Opţiunea Right align page numbers (aliniază numărul de pagină în
dreapta) – dacă este bifat numărul paginii va fi aliniat în dreapta, iar dacă
nu, va fi afişat în continuarea titlului de capitol.
 Lista ascunsă Tab leader: (caracterul din faţa tabulatoarelor) –
permite alegerea unui model de linie care să facă legătura dintre titlul de
capitol şi numărul paginii.
 Lista ascunsă Formats: (formate) – permite alegerea unui format
prestabilit pentru cuprins.
 În câmpul Show levels: (afişează nivelele) – stabileşte numărul de
nivele care vrei să apară în cuprins.
 Apasă butonul OK pentru a termina inserarea cuprinsului.
În urma inserării cuprinsului, de fapt, este inserat un câmp de date de mari dimensiuni,
dar care pot fi selectate şi formatate individual. În cazul în care mai apar modificări în
conţinutul documentului (modificări ale titlurilor, adăugări sau ştergeri de titluri) acestea
vor fi reflectate în cuprins. Actualizarea cuprinsului se face cu comanda Update field din
meniul rapid. În urma acestei comenzi este afişată caseta de dialog
Update Table of Contents care este prezentată în imaginea următoare.

Cele două opţiuni ale acestei casete de dialog au următoarea semnificaţie:

 Update page numbers only (actualizează doar numărul paginilor) –
permite actualizarea numărului paginilor fără a actualiza şi conţinutul cuprinsului.
Este utilă această opţiune în cazul în care ai făcut modificări de conţinut în
interiorul cuprinsului.
 Update entire table (actualizează cuprinsul integral) - permite
actualizarea atât a numărului paginilor cât şi a conţinutului. Eventualele modificări
ale conţinutului vor fi înlocuite cu textul găsit în interiorul documentului.
 .

71
3.12. BARA DE UNELTE DRAWING
Bara de unelte Drawing este cel mai puternic instrument de creare a elementelor desenate
în aplicaţia Word. Cu ajutorul comenzilor aflate pe această bară se pot crea obiecte de tip
linie, oval sau dreptunghi, se pot insera forme predefinite (AutoShapes), se pot insera
imagini din colecţia ClipArt sau casete de text, se pot manipula obiecte pe diferite
straturi, se pot alinia şi formata obiectele. Bara de unelte Drawing este prezentată în
imaginea următoare.

Semnificaţia butoanelor de pe bara de unelte Drawing este descrisă în tabelul următor.

Buton Nume Descriere
Execută clic pe acest buton ca să afişezi un
Draw meniu de comenzi ce îţi va permite să
(Desen) gestionezi amplasarea şi relaţiile dintre
obiectele desenate.
Foloseşti butonul atunci când doreşti să lucrezi
Select Objects
cu obiecte desenate, nu cu text. Execuţi clic pe
(Selectare obiect)
acest buton şi apoi clic pe obiectul dorit.
Execută clic pe acest instrument, apoi pe obiect,
Free Rotate
după care trage punctele de manevră ale
(Rotire liberă)
obiectului în direcţia în care doreşti să-l roteşti.
Execută clic pe acest buton pentru a afişa o listă
AutoShapes
de categorii de forme automate. Din aceste
(Forme automate)
categorii alege formele dorite.
Line Îţi permite să desenezi linii drepte, de orice
(Linie) lungime. Aceste linii pot fi formatate ulterior.
Îţi permite să desenezi săgeţi, ulterior putând
Arrow
stabili tipul de vârf de săgeată la unul sau la
(Săgeată)
ambele capete.
Rectangle Îl poţi folosi pentru trasarea de dreptunghiuri şi
(Dreptunghi) pătrate.
Oval
Îţi permite să desenezi cercuri şi elipse.
(Oval)
Atunci când ai nevoie de un obiect text care să
Text Box fie plasat deasupra oricărei zone din document,
(Casetă text) foloseşte acest instrument pentru a crea caseta şi
a introduce textul.
Cu acest instrument poţi crea titluri artistice. Se
va deschide programul WordArt care are
Insert WordArt
propriile sale meniuri şi bare de instrumente şi
(Inserare WordArt)
care îţi oferă posibilitatea de a crea obiecte text
într-o gamă largă de culori, forme şi umpleri.
Execută clic pe acest buton pentru a vizualiza şi
introduce obiectul într-o listă cu imagini
Insert ClipArt
ClipArt organizate pe categorii, care au fost
(Inserare miniatură)
instalate împreună cu Office . Dacă nu le ai,
acestea trebuie să fie instalate de pe CD.
Fill Color
Alege o culoare uniformă din această paletă
(Culoare de
pentru a umple forma desenată.
umplere)
Execută clic pe acest buton ca să afişeze o
Line Color
paletă de culori pe care le poţi utiliza pentru a
(Culoare de linie)
colora liniile, săgeţile sau contururile.
Font Color Aplică o culoare textului din casetele de text
(Culoare font) sau din celulele foii de calcul.
72
 Buton Nume Descriere
Line Style Poţi alege diferite grosimi de linie şi stiluri
(Stil linie) pentru linii duble sau triple.
Dash Style Dacă doreşti ca linia să fie întreruptă, punctată
(Stil linie sau o combinaţie a acestora, execută clic pe
întreruptă) acest buton şi selectează un stil din paletă.
Transformă o linie simplă într-o săgeată şi
Arrow Style
schimbă vârful săgeţii pentru o săgeată
(Stil săgeată)
existentă.
Poţi alege din 20 de umbre, fiecare cu sursa ei
Shadow de lumină şi unghi diferit. Aplicarea unei umbre
(Umbră) oferă adâncime obiectului şi poate fi folosită la
forme sau linii.
Poţi aplica până la 20 de efecte 3D asupra
formelor. Spre deosebire de umbră, care doar
3D repetă obiectul în stare 2D, în spatele
(3–D) originalului, parametrii 3D adaugă obiectului
laturi şi adâncimi şi colorează laturile pentru a
obţine un adevărat efect 3D.
CREAREA FORMELOR GEOMETRICE ŞI A LINIILOR
Pentru a desena obiecte care sunt puse la dispoziţie de bara de unelte Drawing (forme
geometrice şi linii) trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Dacă nu este vizibilă bara de unelte trebuie să o afişezi.
 Execută clic pe un buton de linie sau o altă formă geometrică. Aplicaţia va
comuta în modul de vizualizare Print Layout (dacă aplicaţia este într-un alt mod),
iar indicatorul mouse-ului se transformă într-o cruce.
 Poziţionează indicatorul mouse-ului acolo unde vrei să înceapă forma
geometrică, apasă şi ţine apăsat butonul stâng, apoi deplasează mouse-ul şi
eliberează butonul. Pe ecran va fi afişată forma pe care ai ales-o din bara de unelte
Drawing la dimensiunea rezultată din deplasarea indicatorului mouse-ului. În
imaginea următoare este prezentat un dreptunghi.

Dacă în timpul deplasării indicatorului mouse-ului ţii apăsată tasta Shift, obiectul va fi
forţat să ia o anumită formă sau să respecte un anumit unghi, după cum urmează:
 Liniile drepte sunt forţate să se încline la anumite unghiuri, multipli de
15 grade.
 Dreptunghiurile devin pătrate.
 Elipsele devin cercuri.
 Formele predefinite sunt limitate la formele originale.
Execută dublu clic pe butonul de linie sau de formă geometrică pentru a-l bloca. Ulterior,
poţi desena mai multe obiecte fără a mai selecta forma respectivă. Pentru a-l debloca
execută clic pe acelaşi buton.
Aşa cum se vede în imaginea anterioară obiectele afişează (în momentul când sunt
selectate) două (în cazul liniilor) sau opt (în cazul altor obiecte) puncte de manevră.
Acestea ajută la deplasarea şi redimensionarea obiectelor desenate.

73
CREAREA FORMELOR PREDEFINITE (AUTOSHAPES)
Există şase categorii AutoShapes care pot fi apelate prin executarea unui clic pe butonul
AutoShapes din bara de instrumente Drawing:
 Lines (Linii). Există şase tipuri de linie:
line (linie)

arrow (săgeată)
double arrow
(săgeată dublă)
curve (curbă)
freeform (formă liberă)

scribble (mâzgăleală)

 Basic Shapes (Forme de bază). Există 32 de forme, de la triunghiuri la

inimă sau de la fulger la semilună. Ultimele şapte forme reprezintă o serie de
paranteze drepte sau rotunde.

 Block Arrow (Săgeţi bloc). Există 28 de săgeţi: drepte, curbe,

bidirecţionale şi unele ce conţin o casetă cu o săgeată de o anumită formă. Acestea
din urmă sunt potrivite pentru diagrame de tip flux sau orice reprezentare grafică a
unui proces sau a ordinii unor operaţii.

 Flowchart (Schemă logică). Dacă eşti familiarizat cu acest tip de diagrame

şi cu formele ce trebuie folosite pentru a indica un anume moment din cursul unui
proces, vei găsi foarte utile aceste simboluri. De asemenea, pot fi utilizate şi ca
forme geometrice simple.

 Stars and Banners (Stele şi forme ondulate). Există 16 stiluri de stele,

sori, explozii şi forme ondulate.

 Callouts (Explicaţii) – o combinaţie între un text şi o linie ce leagă această

casetă cu un alt obiect (date din foaia de calcul sau un alt obiect desenat). Există
20 de stiluri de explicaţii.

74
  More AutoShapes (Mai multe forme automate). Execută clic pe această
opţiune pentru a deschide o nouă fereastră ce va afişa o listă cu 55 de forme şi linii
desenate.
În cazul în care vrei să desenezi forme predefinite (AutoShapes) trebuie să parcurgi
următorii paşi:
 Apeşi butonul AutoShapes care va afişa o listă cu categorii de forme pe
care le poate desena. Acest meniu poate deveni la rândul său bară de unelte dacă
este tras de bara orizontală din partea de sus.

 Selectezi o categorie de forme, iar din categorie îţi alegi forma dorită. Şi
categoriile pot deveni bare de unelte în acelaşi fel.
 Indicatorul mouse-ului ia forma unei cruciuliţe. În continuare procedează
ca în cazul desenării unui obiect din bara de unelte Drawing.

UTILIZAREA INSTRUMENTELOR LINE PENTRU FORME AUTOMATE

Acest instrument conţine trei instrumente pentru linii drepte şi trei pentru linii curbe.
Instrumentul pentru trasarea liniilor curbe îl poţi utiliza dacă doreşti să înconjori diferite
secţiuni ale unei foi de calcul sau pentru a obţine forme ce nu se găsesc în celelalte
categorii AutoShapes.
Instrumentul CURVE (Curbă)
Pentru a crea o linie cu instrumentul Curve (Curbă) trebuie să parcurgi paşii:
 Execută clic pe instrumentul Curve şi deplasează cursorul în document la
locul de inserare.
 Execută clic pentru a stabili locul de plecare.
 Execută din nou clic pentru a obţine linia curbă, deplasând cursorul pentru
a stabili amplitudinea curbei.
 Pentru o curbă simplă, execută dublu clic la sfârşitul liniei.
 Dacă vei continua să execuţi clic şi să deplasezi mouse-ul, vei obţine mai
multe curbe sau bucle.
Al doilea clic

Dublu clic pentru

a termina

Primul clic

Instrumentul FREEFORM (Formă liberă)

Acest instrument poate fi folosit în una din următoarele modalităţi:
 Execută clic şi trage mouse-ul, ţinând butonul stâng apăsat, în timp ce
desenezi o formă liberă, fără laturi drepte. Revino la punctul de plecare pentru a
obţine o formă închisă. Prin definiţie, formele închise vor fi umplute cu alb.

75
  Creează un poligon cu laturi drepte executând clic şi deplasând mouse-ul.
pentru a crea o a doua latură. Continuă acest proces până când revii la punctul de
plecare, obţinând o formă închisă ce poate fi umplută cu culoare.

Prin definiţie, toate formele închise sunt umplute cu alb. Alege No Fill (Fără umplere)
de la butonul Fill Color de pe bara de instrumente Drawing pentru a evita ca forma
desenată să acopere conţinutul foii.
Instrumentul SCRIBBLE (Mâzgăleală)
Acest instrument îţi permite să desenezi efectiv în document. Utilizarea acestui
instrument necesită un grad mare de control asupra mouse-ului pentru a crea forme clare.
Forma nu trebuie neapărat să fie închisă, ca la instrumentul FreeForm. Ca să utilizezi
acest instrument execută clic pe numele instrumentului, apoi, în document, execută clic şi
ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului, după care trage pentru a crea forma dorită.

Comanda Edit Points (Editare puncte) transformă una din formele libere create cu unul
din instrumentele Curve, FreeForm sau Scribble într-o serie de puncte de care poţi trage
pentru a modifica forma obiectului.
Ca să ajustezi forma unei linii sau a unui poligon liber trebuie să execuţi următorii paşi:
 Selectează obiectul.
 Selectează comanda Edit Points din meniul afişat de butonul Draw.
Punctele de editare ale obiectului devin vizibile.
 Trage de puncte pentru a ajusta forma.

Există patru tipuri de puncte:

 Auto Point (Punct automat). Singurul lucru pe care îl poţi face cu un punct
automat este să-l tragi într-o nouă poziţie. Punctele de pe curbe sunt automate, prin
definiţie. Orice punct poate fi transformat într-un punct automat executând clic
dreapta pe el şi alegând AutoPoint din meniul care apare.
 Straight Point (Punct de netezire). Nu este niciodată creat automat. Poţi
transforma un punct în punct de netezire executând clic dreapta pe el şi alegând
Straight Point din meniul rapid.

76
  Smooth Point (Punct de îndreptare). Nu este niciodată creat automat. Poţi
transforma un punct în punct de îndreptare executând clic dreapta pe el şi alegând
Smooth Point din meniul rapid. Determină o schimbare gradată a liniei care trece
prin el.
 Corner Point (Punct de cotire). Determină o schimbare abruptă a liniei
care trece prin el. Instrumentul Scribble creează întotdeauna puncte de cotire. Poţi
transforma un punct în punct de cotire executând clic dreapta pe el şi alegând
Corner Point din meniul rapid.
Toate punctele, în afară de cele automate, afişează puncte de manevră a semitangentelor
atunci când le selectezi. Execută clic şi trage de aceste puncte pentru a ajusta modul în
care linia trece prin punct.

MUTAREA ŞI REDIMENSIOANAREA LINIILOR ŞI A FORMELOR DESENATE

Înainte de a efectua modificări asupra liniilor şi a formelor acestea trebuie selectate (dacă
sunt înconjurate de puncte de manevrare).
Mutarea unei forme sau linii
Pentru a muta un obiect desenat trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Selectează obiectul.
 Indică orice punct de pe linie sau formă, exceptând punctele de manevrare.
Indicatorul se va transforma într-o săgeată cu patru capete.
 Execută clic şi trage obiectul în noua poziţie. Deplasarea mouse-ului este
însoţită de o umbră punctată a obiectului.

 Atunci când obiectul se găseşte în poziţia dorită eliberează butonul mouse-

ului.
Redimensionarea unei forme sau a unei linii
Mărirea sau micşorarea unei forme sau ajustarea lungimii unei linii necesită tragerea
punctelor de manevrare ale obiectului. În privinţa formelor, punctul de manevrare de care
vei trage va determina modul în care este redimensionată forma.
 Trage un punct de manevră de pe latura superioară sau inferioară pentru a
mări sau micşora înălţimea obiectului.

77
  Trage un punct de manevrare de pe latura din stânga sau cea din dreapta
pentru a mări sau micşora lăţimea obiectului.

 Trage un punct de manevră de colţ pentru a ajusta lăţimea şi înălţimea

obiectului în acelaşi timp.

 Trage spre exteriorul obiectului pentru a-l mări şi spre interiorul lui
pentru a-l micşora.

Dacă doreşti să păstrezi raportul curent între lăţimea şi înălţimea obiectului apasă şi ţine
apăsată tasta Shift în timp ce efectuezi redimensionarea. Când ai obţinut dimensiunea
dorită, eliberează mai întâi butonul mouse-ului şi după aceea tasta Shift.
Redimensionarea liniilor şi a săgeţilor necesită tragerea de unul din cele două puncte de
manevrare care apar atunci când obiectul este selectat. Pentru a lungi linia trage în
direcţia opusă faţă de centru, iar pentru a o scurta trage spre centru.
DEPLASAREA FINĂ A OBIECTELOR
Pentru deplasarea fină a obiectelor trebuie să parcurgi paşii:
 Selectează obiectele pe care doreşti să le deplasezi.
 Selectează una din comenzile afişate de submeniul Nudge (Deplasare fină)
din meniul butonului Draw. Comenzile submeniului sunt:
 Up (În sus) – deplasează obiectele în sus;
 Down (În jos) – deplasează obiectele în jos;
 Left (La stânga) – deplasează obiectele la stânga;
 Right (La dreapta) – deplasează obiectele la dreapta.
 Continuă deplasarea până când obiectele ajung în poziţia dorită.

78
 1. Dacă intenţionezi să execuţi multe deplasări fine, desprinde submeniul Nudge şi
păstrează-l flotant pe ecran.

2. Deplasarea fină a obiectelor poate fi făcută şi cu ajutorul tastaturii. După ce ai selectat

obiectele pe care vrei să le deplasezi foloseşte tastele săgeţi pentru a deplasa obiectele în
cele patru direcţii.
RĂSTURNAREA ŞI ROTIREA OBIECTELOR DESENATE
Poţi răsturna sau roti elementele desenate folosind meniul detaşabil Rotate or Flip care
apare când apeşi butonul Draw. Comenzile aferente le găseşti în tabelul care urmează:
Buton Nume Funcţia butonului
Execută clic pe acest instrument, apoi pe obiect şi
Free Rotate
trage punctele de manevrare ale obiectului în
(Rotire liberă)
direcţia în care vrei să roteşti obiectul.
Rotate Left Roteşte obiectul selectat cu 900 în sens
(Rotire la stânga) trigonometric.
Rotate Right
Roteşte obiectul selectat cu 900 în sens orar.
(Rotire la dreapta)
Flip Horizontal Răstoarnă obiectul selectat de-a lungul axei sale
(Răsturnare orizontală) orizontale.
Flip Vertical Răstoarnă obiectul selectat de-a lungul axei sale
(Răsturnare verticală) verticale.

79
FORMATAREA OBIECTELOR DESENATE
După ce ai creat o formă sau o linie îi poţi modifica aproape orice atribut – culoarea,
dimensiunea şi relaţia ei cu textul din document. De asemenea, o poţi proteja împotriva
modificărilor şi poţi stabili cum va fi prezentată pe o pagină Web în timp ce pagina se
încarcă. Pentru a avea acces la aceste instrumente de formatare într-o singură casetă de
dialog, selectează obiectul şi selectează comanda Format AutoShapes… din meniul
rapid.

Caseta de dialog este formată din şase fişe care sunt prezentate în continuare:
 Colors and Lines (Culori şi linii). Alege culoarea de umplere şi de linie
(contur) pentru forme sau aplică doar formate de linie asupra liniilor şi săgeţilor.
Sunt disponibile aceleaşi stiluri de linie şi săgeţi ca şi în bara de instrumente
Drawing.
 Executarea unui clic pe lista ascunsă Color: din zona Fill are ca
efect afişarea paletei de culori din care se poate alege una din culorile
prezentate sau se poate selecta una din cele două comenzi: More Colors…
(mai multe culori) sau Fill Effects… (efecte de umplere).

 Utilizarea comenzii More Colors… a fost prezentată pe larg în

prima lecţie a Cursului II-RPB-IT-041-02, capitolul „Formatări
speciale aplicate paragrafelor”.
 Utilizarea comenzii Fill Effects… face obiectul subcapitolului
următor.

80
 Pentru ca orice s-ar găsi în spatele formei – date din celule sau alte
forme – să se vadă prin aceasta, execută clic pe opţiunea Semitransparent.

 Executarea unui clic pe lista ascunsă Color: din zona Line are ca
efect afişarea paletei de culori din care se poate alege una din culorile
prezentate sau se poate selecta una din cele două comenzi: More Colors…
(mai multe culori) sau Patterned Lines… (linii cu modele).

 Utilizarea comenzii Patterned Lines… are ca efect afişarea casetei

de dialog Patterned Lines cu fişa Pattern. Această fişă este
identică cu fişa Pattern a casetei de dialog Fill Effects, care, aşa
cum am mai spus, face subiectul subcapitolului următor.
 Executarea unui clic pe lista ascunsă Dashed: (liniat) are ca efect
afişarea unei palete cu tipuri de linii ca în imaginea următoare.

 Executarea unui clic pe lista ascunsă Styles: (stiluri) are ca efect

afişarea unei palete cu stiluri de linii ca în imaginea următoare.

 În câmpul Weight: trebuie precizată grosimea liniei.

81
 Size (Dimensiune). Poţi regla parametrii Height (Înălţime), Width
(Lăţime) şi Rotation (Rotaţie) pentru formă sau linie şi un factor de scalare a
obiectului. Poţi mări dimensiunile obiectului cu orice procent; valorile mai mici
decât 100% îl vor micşora, iar cele mai mari de 100% îl vor mări.

 Execută clic pe opţiunea Lock Aspect Ratio (Blocare raport aspect)

pentru a fi siguri că, dacă modifici înălţimea, lăţimea se ajustează automat
pentru a păstra proporţiile obiectului.
 Layout (Dispunere). Permite stabilirea relaţiei dintre formă şi textul din
document. În plus permite stabilirea alinierii pe orizontală şi verticală.

 In line with text (în linie cu textul) – forma se comportă ca un

caracter (eventual de dimensiuni mai mari).
 Square (careu) – forma permite aranjarea textului de jur împrejur în
formă de careu.
 Tight (compact) – forma permite aranjarea textului în jurul formei,
aproape de marginea exterioară.
 Behind Text (în spatele textului) – forma permite ca textul
documentului să fie afişat peste ea.
 In front of text (în faţa textului) – forma permite ca textul
documentului să curgă pe sub ea.
 Alinierea se poate realiza cu opţiunile Left (stânga), Center
(centru), Right (dreapta) şi Other (alta).
82
  Butonul Advanced… permite precizarea cu exactitate a poziţiei
formei faţă de marginile foii, marginile paginii, marginile paragrafului sau
faţă de un caracter.
 Picture (Imagine). Este activă doar dacă obiectul selectat a fost o imagine.
Zona Crop from permite stabilirea dimensiunii care va fi tăiată pe cele patru laturi
ale imaginii.

 Text Box (Casetă text). Permite stabilirea distanţelor care trebuie lăsate
între marginea formei şi textul din formă.

83
  Web. Dacă intenţionezi să publici documentul ca pagină Web, introdu
textul care va apărea pe pagina Web în locul formei automate. Acest text apare în
timp ce pagina se încarcă în browser ori în cazul în care forma automată lipseşte
sau utilizatorul a dezactivat afişarea imaginilor în browser-ul de Internet.

APLICAREA CULORILOR UNIFORME ŞI A EFECTELOR DE UMPLERE

Având forma selectată, execută clic pe instrumentul Fill Color de pe bara

Drawing şi alege din paleta de culori afişată culoarea dorită. Acest instrument nu asigură
numai accesul la un spectru mare de culori uniforme cu care să umpli o formă ci şi la o
multitudine de efecte de umplere (Fill Effects).
Utilizarea casetei de dialog Fill Effects este prezentată în continuare:
 Gradient. Alege One color (O culoare) sau Two Colors (Două culori)
pentru a aplica un gradient formei selectate. Din secţiunea Shading Style (Stiluri
de umplere) alege una din cele patru variante de personalizare a modului în care
gradientul va fi aplicat asupra formei. Dacă doreşti un model implicit de gradient,
este suficient să selectezi opţiunea Preset din secţiunea Colors, pentru care poţi, de
asemenea, alege una din cele patru variante de personalizare.

84
 Texture (Textură). Poţi alege din cele 24 de modele de texturi care merg
de la White Marble (Marmură albă) până la Paper Bag (Sac de hârtie).

 Pattern (Model). Poţi selecta unul din cele 42 de modele în culori şi poţi
alege o culoare de prim plan şi una de fundal pentru model. Observă fereastra
Sample (Eşantion) ca să fi sigur că ai ales culori complemetare.

85
  Picture (Imagine). Poţi folosi orice fotografie sau imagine ClipArt
existente în calculator, efectuând clic pe butonul Select Picture (Selectare
imagine). Navigă până la fişierul grafic cu care vrei să lucrezi şi foloseşte-l ca
umplere pentru forma automată.

APLICAREA CULORILOR ASUPRA LINIILOR ŞI SĂGEŢILOR

Pentru a aplica rapid o culoare liniilor şi săgeţilor sau contururilor unor forme, execută
clic pe butonul Line Color (Culoare linie) de pe bara Drawing. Asupra liniei sau
formei selectate va fi aplicată culoarea afişată în acel moment pe buton. Dacă doreşti să
aplici una din cele 40 de culori din paletă, execută clic pe săgeata din dreapta butonului.
Ca să alegi o altă culoare decât cele prezentate în paletă execută clic pe comanda
More Line Colors (Mai multe culori).

86
 Dacă doreşti să aplici un stil cu model asupra unei linii, execută clic pe comanda
Patterned Lines (Linii modelate) din meniul Line Color. Poţi alege din 42 de modele în
două culori şi poţi selecta culorile de prim plan şi de fundal ale modelului.

APLICAREA STILURILOR DE LINIE ŞI DE SĂGEATĂ

Indiferent de modul în care a fost creată linia – linie, săgeată, curbă – îi poţi modifica
aspectul. De asemenea, poţi folosi instrumentele de formatare a liniei şi asupra liniilor de
contur ale formelor, folosind liniuţe, puncte şi diferite grosimi de linii pentru a schimba
aspectul formelor automate.
Ca să formatezi o linie trebuie să o selectezi şi să utilizezi unul din următoarele
instrumente:
 Line Style (Stil de linie) . Alege diferite grosimi de linie sau foloseşte
o linie dublă sau triplă.
 Dash Style (Stil de linie întreruptă) . Poţi alege unul din modele de
linii întrerupte din meniul care se desfăşoară când efectuezi clic pe acest buton.
 Arrow Style (Stil de săgeată) . Poţi alege vârfuri de săgeată, cercuri,
romburi sau o combinaţie a acestora pentru unul sau ambele capete ale unei linii.
LUCRUL CU UMBRE ŞI EFECTE 3D

Aplicarea unei umbre sau a unui efect 3D asupra formelor automate le va face
să pară ridicate deasupra paginii, indiferent dacă sunt văzute pe ecran sau pe hârtie.
Foloseşte aceste efecte pentru a crea senzaţia de adâncime şi grosime. Ai la dispoziţie
următoarele opţiuni:
 Shadow (Umbră). Execută clic pe acest instrument şi poţi alege dintre 20
de stiluri de umbră pentru obiectul selecta. Stilul de umbră implică o sursă de
lumină şi o direcţie din care lumina cade pe obiectul desenat.

 Shadow Settings (Setări pentru umbre). Execută clic pe această opţiune

pentru a putea activa sau dezactiva umbra sau pentru a o deplasa fin în sus sau în
jos, la stânga sau la dreapta şi a alege o culoare pentru umbra formei.

87
  3D (3-D). Acest instrument transformă obiectul într-o formă 3D cu laturi
şi umbre gradate în partea superioară şi pe cele laterale (care sugerează o sursă de
lumină). Sunt disponibile 20 de efecte.

 3D Settings (Setări 3-D). Execută clic pe acest buton ca să afişezi o bară

de instrumente ce îţi permite să ajustezi parametrii 3D în funcţie de necesităţile
specifice.

UTILIZAREA WORDART
Vei folosi WordArt pentru a crea text artistic pentru titlul unui document sau un text
deosebit în interiorul documentului. Pentru a crea un element WordArt trebuie să
parcurgi paşii:
 Execută clic pe butonul WordArt ca să afişezi galeria WordArt.

 Alege un stil WordArt executând dublu clic pe unul din eşantioane.

88
  Introdu textul în caseta de dialog Edit WordArt Text.

 Alege un font, o dimensiune sau aplică o formatare cu aldine sau cursive.

 Execută clic pe OK.

Obiectul WordArt este creat şi va apărea pe ecran având puncte de manevrare de-a
lungul perimetrului său. În acelaşi timp apare şi bara de instrumente WordArt, care îţi
pune la dispoziţie instrumentele descrise în tabelul care urmează:

Buton Nume Funcţie

Creează un nou obiect WordArt lansând din
Insert WordArt
nou procesul de creare. Acest buton nu afectează
(Inserare WordArt)
obiectul WordArt selectat.
Permite redeschiderea casetei de dialog
Edit Text
Edit WordArt Text. Editează textul în casetă şi
(Editare text)
execută clic pe OK pentru a aplica modificările.
Ca să alegi un alt stil de WordArt execută clic
WordArt Gallery
pe acest buton pentru a deschide galeria
(Galerie WordArt)
WordArt.
Deschide o casetă de dialog cu patru pagini care
Format WordArt
îţi permite să stabileşti umplerea şi dimensiunea
(Formatare WordArt)
obiectului WordArt.
Fiecare stil WordArt aplică o formă asupra
WordArt Shape
textului – arce, curbe şi altele. Execută clic pe
(Formă WordArt)
acest buton ca să alegi o nouă formă pentru text.
Permite rotirea obiectului WordArt în sens orar
Free Rotate
sau trigonometric, modificându-i gradul de
(Rotire liberă)
rotaţie pe ecran.
WordArt Same
Dacă în text există majuscule şi litere mici, cu
Letter Heights
acest buton le poţi face pe toate de aceeaşi
(Aceeaşi înălţime de
înălţime.
literă WordArt)
WordArt Vertical
Modifică orientarea textului WordArt,
Text
aşezându-l vertical.
(Aliniere WordArt)

89
 Poţi alinia textul WordArt la stânga, la dreapta,
WordArt Alignment pe centru, după cuvânt sau literă. De asemenea,
(Aliniere WordArt) poţi lărgi textul în stânga şi în dreapta astfel
încât să ocupe întreaga lăţime a zonei obiectului.
WordArt Character Distanţează caracterele fiecărui cuvânt din
Spacing obiectul WordArt sau apropie-le. Ai la
(Spaţiere caractere dispoziţie cinci opţiuni de spaţiere plus un
WordArt) parametru procentual personalizat.
Ca să elimini un obiect WordArt selectează-l şi apasă tasta Delete. Ca să schimbi
înclinarea textului trage de punctul de manevră de culoare galbenă.
INTRODUCEREA IMAGINILOR CLIPART
Introducerea imaginilor ClipArt se face cu ajutorul butonului ClipArt de pe bara
Drawing sau executând secvenţa Insert\Picture\ClipArt.
Ca să introduci o miniatură din bara de instrumente trebuie să parcurgi paşii:
 Execută clic pe butonul Insert ClipArt.
 Din caseta de dialog Insert ClipArt selectează unul dintre cele 58 de
butoane de categorii de pe fişa Pictures.

Dacă nu eşti sigur de categoria pe care vrei să o selectezi, introdu câteva cuvinte cheie în
caseta Search for Clips şi apasă tasta Enter. Cuvintele introduse vor fi comparate cu cele
stocate împreună cu fiecare imagine ClipArt. Vor fi afişate imaginile ce corespund
cuvintelor introduse.

90
  Va apărea o colecţie de imagini ClipArt pentru categoria selectată.
Execută clic pe imaginea pe care vrei să o foloseşti sau, dacă nu găseşti ceva să-ţi
convină, apasă combinaţia Alt + Home ca să revii la lista de categorii.

 În bara rapidă de instrumente execută clic pe butonul Insert Clip.

După ce ai inserat o miniatură o poţi redimensiona trăgând de punctele sale de manevrare

sau o poţi muta indicând-o şi trăgând-o într-o nouă poziţie.

91
3.13. UTILIZAREA IMAGINILOR ÎN DOCUMENTE
Introducerea imaginilor (Pictures) se realizează executând secvenţa
Insert\Picture\From File. Se deschide o casetă de dialog care îţi permite să ajungi la
fişierul care conţine imaginea dorită a fi inserată după care finalizezi apăsând butonul
Insert.

După ce ai inserat o imagine într-o foaie de calcul, aceasta poate fi redimensionată cu

ajutorul punctelor de manevrare, mutată, formatată sau ştearsă. Pentru a efectua
modificări asupra unei imagini inserate poţi utiliza facilităţile barei de instrumente
Picture. Orice imagine, odată inserată, apare odată cu bara de unelte Picture. Această
bară îţi permite să controlezi luminozitatea imaginii, culorile, contrastul şi altele pe care
le vei găsi în tabelul care urmează:

Buton Funcţie Descriere

Insert Picture from File

Afişează caseta de dialog Insert Picture.
(Inserare imagini)
Image Control Permite afişarea imaginii în nuanţe de gri,
(Controlul imaginii) alb şi negru sau ca filigran.
More Contrast Măreşte diferenţa între zonele deschise şi
(Mai mult contrast) închise ale imaginii, sporind claritatea.
Micşorează diferenţa dintre zonele deschise
Less Control
şi închise ale imaginii, reducând claritatea
(Mai puţin contrast)
imaginii.
More Brightness
Luminează imaginea
(Mai multă luminozitate)
Less Brightness
Întunecă imaginea
(Mai puţină luminozitate)
Crop Ascunde marginile imaginii selectate (dar
(Trunchiere) nu le elimină)
Modifică stilul liniilor sau al bordurilor
Line style
pentru a le face mai groase, mai subţiri sau
(Stil de linie)
altfel.
Format Object
Afişează caseta de dialog Format Picture.
(Formatare obiect)
Set Transparent Color Stabileşte drept transparentă culoarea unui
92
 Buton Funcţie Descriere

(Stabilire culoare pixel dintr-o imagine inserată.

transparentă)
Reset Picture
Readuce imaginea la starea iniţială.
(Reiniţializare imagine)

Tema de casa:
Realizaţi în Word:

- Un Orar la un magazin;
- Un semn de circulaţie;

3.14. EDITORUL DE ECUAŢII

Editorul de ecuaţii este o aplicaţie care permite crearea cu uşurinţă a formulelor şi
ecuaţiilor matematice complexe. Această aplicaţie se numeşte Microsoft Equation. Un
exemplu de ecuaţie ar fi cel din imaginea următoare.
 4 sin x 
y
 4   3x 2
x 
 sin y 
 
Aceste ecuaţii nu calculează un rezultat, ca formulele dintr-un tabel sau dintr-o foaie de
calcul, ci permit doar scrierea lor.
APELAREA EDITORULUI DE ECUAŢII
Apelarea editorului de ecuaţii de face inserând în document un obiect
Microsoft Equation. Pentru a insera în document un astfel de obiect trebuie să parcurgi
următorii paşi:
 Poziţionează punctul de inserare acolo unde vrei să apară ecuaţia.
 Selectează comanda Object… din meniul Insert. Pe ecran va fi afişată
caseta de dialog Object, iar din lista Object type: selectezi valoarea
Microsoft Equation 3.0, apoi apeşi butonul OK.

93
  În urma acestei acţiuni sunt ascunse barele de unelte şi meniul principal al
aplicaţiei Microsoft Word şi sunt afişate meniul principal al aplicaţiei
Microsoft Equation şi bara de unelte Equation. În plus este inserată o ecuaţie
goală care trebuie completată cu simboluri matematice.

După completarea ecuaţiei se revine la document prin executarea unui clic în exteriorul
ecuaţiei.
Editorul de ecuaţii mai poate fi apelat şi prin adăugarea butonului
(Equation Editor) în una din barele de unelte predefinite sau într-o bară de unelte
proprie.
UTILIZAREA BAREI DE UNELTE EQUATION
În bara de unelte Equations se găsesc zece butoane ce conţin tot atâtea categorii de
simboluri matematice şi nouă butoane cu modele de ecuaţii.
Rândul de sus al barei de unelte Equation conţine peste 150 de simboluri matematice,
multe dintre ele lipsesc chiar din fontul Symbol. Pentru a insera un simbol într-o ecuaţie
trebuie să execuţi clic pe butonul categoriei din care face parte simbolul pe care vrei să-l
inserezi, apoi din paleta de simboluri, pe simbolul respectiv.
Rândul de jos al barei de unelte Equation conţine butoane ce permit inserarea de modele
simple (templates) şi structuri (frameworks) de ecuaţii. În această categorie fac parte
următoarele: fracţii (fractions), radicali (radicals), sume (summations), integrale
(integrals), produse (products), matrice (matrices).
LUCRUL CU ECUAŢIILE

MODIFICAREA ECUAŢIILOR
Pentru a modifica o ecuaţie inserată anterior trebuie să execuţi dublu clic pe ecuaţie.
Aplicaţia Word activează editorul de ecuaţii. Faci modificările dorite, apoi execuţi un
clic în exteriorul ecuaţiei.
ARANJAREA ÎN PAGINĂ A ECUAŢIILOR
Aplicaţia Word interpretează ecuaţiile ca pe nişte imagini. În consecinţă, poţi aplica toate
formatările discutate în capitolul „Utilizarea imaginilor în documente” şi pe cele din
caseta de dialog Format Object care sunt identice cu cele din capitolul „Formatarea
obiectelor desenate”.
3.15. UTILIZAREA SEMNELOR DE CARTE (BOOKMARK)
Semnele de carte sunt acele elemente care ne permit găsirea cu uşurinţă a anumitor
capitole, pagini sau texte într-o carte. Şi în Word se pot insera astfel de semne de carte,
dar care au, pe lângă utilitatea prezentată şi alte utilizări.
Un semn de carte este un marcaj electronic invizibil dintr-un document. Poţi introduce un
semn de carte la poziţia punctului de inserare sau îl poţi adăuga la o întreagă selecţie de
text. Fiecare semn de carte creat într-un document are un nume unic.
LUCRU CU SEMNE DE CARTE

ADĂUGAREA SEMNELOR DE CARTE

Pentru a adăuga un semn de carte trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Poziţionezi punctul de inserare la locaţia viitorului semn de carte sau
selectezi pe care vrei să-l marchezi ca semn de carte.

94
  Selectezi comanda Bookmark… din meniul Insert. Va fi afişată caseta de
dialog Bookmark.

 Tastează numele semnului de carte, format dintr-un singur cuvânt sau

folosind caracterul „_” care să despartă cuvintele.
 Execută clic pe butonul Add.
1. Semnele de carte pot fi sortate după numele pe care l-ai dat (Name) sau după poziţia în
document (Location), în funcţie de opţiunea selectată în zona Sort by:.
2. Opţiunea Hidden bookmarks permite afişarea semnelor de carte ascunse. Aplicaţia
inserează automat o serie de semne de carte ascunse.
ŞTERGEREA UNUI SEMN DE CARTE
În cazul în care un semn de carte nu mai este util acesta poate fi şters. Pentru a şterge un
semn de carte trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Selectezi comanda Bookmark… din meniul Insert. Va fi afişată caseta de
dialog Bookmark.

 Selectezi semnul de carte pe care vrei să-l ştergi.

 Execută clic pe butonul Delete.
NAVIGAREA CĂTRE UN SEMN DE CARTE
O dată ce ai inserat unul sau mai multe semne de carte, te poţi deplasa la poziţia acestuia
cu ajutorul casetei de dialog Bookmark sau al comenzii Go To din meniul Edit.
Pentru a te deplasa cu ajutorul casetei de dialog Bookmark trebuie să execuţi următorii
paşi:
 Afişează caseta de dialog Bookmark.
 Identifică semnul de carte la care vrei să ajungi.
 Execută dublu clic pe acesta sau selectează-l şi apasă butonul Go To.
 După ce ai ajuns la poziţia dorită în document apasă butonul Close.

95
3.16. HIPERLEGĂTURI
Cu noţiunea de hiperlegătură ai făcut cunoştinţă prima dată în cursul de
Internet Explorer. O altă ocazie în care s-a discutat despre hiperlegături a fost cursul
anterior de Word în momentul în care ai învăţat să creezi pagini Web.
INSERAREA UNEI HIPERLEGĂTURI
O hiperlegătură este un obiect care îţi permite să deschizi un fişier, un folder sau o pagină
Web aflată pe calculatorul propriu, pe Internet sau în Intranet. Când dai clic pe o
hiperlegătură, Browser-ul de Internet deschide fişierul la care face referire
hiperlegătură.
În funcţie de tipul de fişier şi parametrii stabiliţi la definirea hiperlegăturii, informaţia
conţinută în fişierul respectiv poate fi afişată în aceeaşi fereastră sau într-o fereastră nouă.
Fereastra nou deschisă depinde de tipul fişierului (exemplu: o hiperlegătură către un
document Word va deschide o fereastră Word, în timp ce o hiperlegătură către o foaie de
calcul Excel va deschide o fereastră Excel).
Hiperlegăturile pot fi text, imagini sau alte obiecte. Ele sunt evidenţiate prin
transformarea indicatorului mouse-ului într-o mână de forma aceasta . În cazul în care
hiperlegătura este text, acesta poate fi colorat şi subliniat. Dacă ai navigat pe Internet eşti
familiarizat cu acestea.
Pentru a insera o hiperlegătură trebuie să faci următoarele:
 poziţionezi punctul de inserare acolo unde vrei să inserezi hiperlegătura;
 inserezi un text sau o imagine (de exemplu „Hiperlegătură nouă”), apoi
selectezi textul sau imaginea;
 afişezi caseta de dialog Insert Hyperlink folosind una din variantele
următoare:
 butonul Insert Hyperlink (inserează hiperlegătură) din bara de
unelte standard;
 opţiunea Hyperlink… din meniul Insert (Insert/Hyperlink…);
 combinaţia de taste Ctrl + K;
 opţiunea Hyperlink… din meniul rapid;

96
  caseta de dialog Insert Hyperlink este prezentată în imaginea următoare şi
trebuie să precizezi următoarele elemente:

 Text to display: (textul care va fi afişat) – un text, textul selectat

anterior va fi inserat automat; acest text poate fi modificat; în cazul în care
hiperlegătura se face pe o imagine această opţiune îşi pierde semnificaţia;
 Screen Tip… (indicaţii de ecran) – apăsarea acestui buton are ca
efect afişarea casetei de dialog Set Hyperlink ScreenTip în care trebuie
inserat textul care vrei să apară ca o indicaţie de ecran (vezi a doua imagine);

 Type the file or Web page name: (scrie numele fişierului sau a
paginii Web) – acest câmp poate fi completat manual prin tastarea unui text
care să reprezinte calea până la un fişier sau până la o pagină Web din
Internet sau de pe Intranet, sau automat prin selectarea unei adrese din
această casetă de dialog; completarea automată a acestui câmp este redată în
pagina următoare;
 Click the frame where you want the document to appear:
(selectează locul în care vrei să se deschidă documentul) – în acest câmp
trebuie stabilit dacă fişierul va fi afişat în unul din cadrele paginii curente sau
într-o fereastră separată, iar valorile vor fi selectate din lista ascunsă; aceste
valori pot fi:
 Left Frame (cadrul din stânga) – afişează documentul în
cadrul din stânga;
 Main Frame (cadrul principal) – afişează documentul în
cadrul principal;
 Same Frame (acelaşi cadru) – afişează documentul în acelaşi
cadrul în care se găseşte hiperlegătura;
 New Window (fereastră nouă) – afişează documentul într-o
fereastră nouă.
Câmpul Type the file or Web page name: se poate completa automat folosind celelalte
butoane ale casetei de dialog Insert Hyperlink. Semnificaţia acestor butoane este
următoarea:
 Recent Files (fişiere folosite recent) – afişează în lista alăturată fişierele
deschise recent;

97
  File… (fişier) – afişează caseta de dialog Link to File care este identică cu
caseta de dialog Open şi permite căutarea unui fişier pe calculatorul propriu sau pe
calculatoarele din reţeaua la care eşti conectat;
 Web Page… (pagină Web) – deschide o fereastră a browser-ului de
Internet pentru a putea căuta o pagină din Internet la care vrei să faci legătura;
 Bookmark... (semn de carte) – permite selectarea unui semn de carte din
document, de unde va face afişarea; aceste semne de carte sunt definite automat
pentru titlurile de documente sau de utilizator oriunde în cadrul documentului;
acest buton afişează caseta de dialog Select Place in Document în care sunt afişate
toate semnele de carte;

ŞTERGEREA UNEI HIPERLEGĂTURI

Eliminarea unei hiperlegături o poţi realiza cu comanda Remove Hyperlink din meniul
rapid.

EDITAREA UNEI HIPERLEGĂTURI

Pentru a edita o hiperlegătură trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Poziţionează indicatorul mouse-ului pe hiperlegătura pe care vrei să o
editezi.
 Din meniul rapid trebuie să faci următoarea selecţie:
Hyperlink\Edit hyperlink. Pe ecran va fi afişată caseta de dialog Edit Hyperlink
care este identică cu caseta Insert Hyperlink.
 Operează modificările dorite, apoi apasă butonul OK.
3.17. GRAFICE
Graficele sunt cea mai bună metodă de prezentare a unor date prezente în tabele.
Aplicaţia Word permite inserarea în documente a unei game variate de grafice. Graficele
sunt obiectele de date cele mai utilizate în domeniile economic, marketing, vânzări şi alte
domenii de afaceri. Reprezentările grafice reprezintă un suport esenţial pentru strategiile,
rapoartele şi ideile pe care vrei să le expui în faţa unui auditoriu.
Pentru a crea grafice ai la dispoziţie următoarele metode:
 Legi un obiect diagramă din Excel sau alt program de calcul tabelar.
98
  Utilizezi aplicaţia Microsoft Excel Chart pentru a crea un grafic pornind
de la zero.
 Utilizezi aplicaţia Microsoft Graph pentru a crea un grafic pornind de la
zero.
Metoda folosită pentru a insera grafice depinde de experienţa în materie de programe de
calcul tabelar şi de creare a diagramelor, precum şi de existenţa unei foi de calcul din care
să preiei datele.
Dacă eşti familiarizat cu aplicaţia Microsoft Excel poţi crea atât tabelul care conţine
datele cât şi diagramele. Folosind mecanismul de copiere poţi lipi în document legături
sau obiectul în sine al oricărui grafic. De asemenea, poţi utiliza aplicaţia
Microsoft Excel Chart care inserează în document atât tabelul cu date cât şi graficul
punând la dispoziţia utilizatorului toate facilităţile de care ar dispune dacă ar utiliza
aplicaţia Microsoft Excel fără a părăsi aplicaţia Microsoft Word.
Dacă nu ai suficiente cunoştinţe despre Excel sau un alt program de calcul tabelar sau de
creare a graficelor, poţi utiliza aplicaţia Microsoft Graph care permite crearea graficelor
complexe, dar nu permite utilizarea formulelor de calcul pentru tabelele din care îşi
extrage datele.
NOŢIUNI GENERALE DESPRE GRAFICE ŞI FOI DE CALCUL
Înainte de a intra în detalii despre crearea reprezentărilor grafice, îţi prezint câteva
concepte referitoare la acestea. De fiecare dată când creezi o reprezentare grafică, lucrezi
cu două elemente: o foaie cu date (de regulă o foaie de calcul tabelar) şi un grafic.
ELEMENTELE UNEI FOI CU DATE
O foaie cu date este o matrice (un tabel) de celule dispuse pe rânduri şi coloane. În
Microsoft Graph aceasta poate conţine maxim 256 de coloane şi 4000 de rânduri.
Elementele care apar într-o foaie cu date sunt:
 Celule – conţin valorile care vor fi reprezentate în grafic. Celula activă este
celula în care se inserează sau modifică date la un moment dat şi este reprezentată
prin încadrarea într-un chenar gros.
 Rânduri – sunt grupuri orizontale de celule. Ele sunt numerotate de sus în
jos, începând cu 1.
 Coloane – sunt grupuri verticale de celule. Ele sunt etichetate de la A la Z,
de la AA la AZ etc.
 Etichete de serii – identifică diferite bare, linii sau sectoare circulare dintr-
un grafic. Un rând sau o coloană reprezintă o serie. În Microsoft Graph etichetele
de serii trebuie introduse pe prima coloană a foii cu date, adică în stânga
coloanei A.
 Etichete de categorii – reprezintă categoriile de date din seriile graficului.
Ele sunt situate deasupra coloanelor care conţin datele ce trebuie reprezentate. În
Microsoft Graph etichetele de coloane trebuie introduse pe primul rând al foii cu
date, altfel Word-ul le va interpreta ca pe valori ce trebuie reprezentate în grafic.
ELEMENTELE UNUI GRAFIC
Graficul interpretează datele din foaia cu date şi le afişează în funcţie de opţiunile
stabilite de utilizator.
Elementele care apar într-un grafic sunt:
 Axa X (orizontală) – conţine etichetele de categorie.
 Axa Y (verticală) – conţine o scară de valori pentru a permite identificarea
valorilor reprezentate prin linii, bare sau puncte de suprafaţă.
 Serii de date – sunt reprezentate sub forma unui grup de bare, de linii sau
de sectoare circulare.
 Linii de grilă – acestea se pot extinde în cadrul graficului pornind de la
orice axă, pentru a permite distingerea cu uşurinţă a seriilor şi categoriilor.
 Perete – este fundalul pe care sunt reprezentate valorile în grafic.
 Legenda – reprezintă fiecare serie care apare în grafic, pentru a permite
identificarea cu uşurinţă a acestora.

99
INSERAREA PRIN COPIERE A GRAFICELOR DIN EXCEL
În acest capitol se presupune că ai cunoştinţe minime de creare a unui tabel Excel şi de a
genera un grafic plecând de la un tabel existent.
Pentru a insera într-un document un grafic creat cu aplicaţia Microsoft Excel trebuie să
parcurgi următorii paşi:
 Deschide aplicaţia Excel şi creează un tabel pe baza căruia să creezi un
grafic. Să presupunem că tabelul arată ca în imaginea următoare.
Benzina Motorina Pacura
Trim. 1 1500 2000 2500
Trim. 2 1850 1500 1150
Trim. 3 1975 1750 1525
Trim. 4 1425 2500 3575
 Creează un grafic folosind butonul Chart Wizard din bara de unelte
standard.
Situaţia vânzărilor pe anul 2002

4000
3500
3000
Cantitate (tone)

2500
Trim. 1
2000
Trim. 2
1500
Trim. 3
1000
Trim. 4
500
0
Benzina Motorina Pacura

Produse

 Selectează graficul creat şi execută comanda Copy.

 Revino în aplicaţia Word şi execută comanda Paste Special… din meniul
Edit. Pe ecran va fi afişată caseta de dialog Paste Special ca în imaginea
următoare.

 În caseta de dialog de mai sus selectezi din lista As: valoarea

Microsoft Excel Chart Object pentru a insera un grafic Excel, iar din partea stângă
bifezi opţiunea Paste: pentru a insera obiectul sau Paste link: pentru a insera o
legătură către obiectul din fişierul Excel.
 Apeşi butonul OK.
Dacă foloseşti opţiunea Paste modificările pe care le faci în fişierul original nu se vor
reflecta în documentul Word, iar dacă foloseşti opţiunea Paste Link modificările sunt
reflectate, dar trebuie ca fişierul original să nu îşi modifice numele sau locaţia.
INSERAREA FOLOSIND APLICAŢIA MICROSOFT EXCEL CHART
Presupunerile făcute în capitolul anterior rămân valabile şi în acest capitol.
Pentru a insera într-un document un grafic creat cu aplicaţia Microsoft Excel Chart
trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Poziţionezi punctul de inserare în locul în care vrei să fie inserat graficul.

100
 Selectezi comanda Object… din meniul Insert. Pe ecran va fi afişată
caseta de dialog Object, iar din lista Object type: selectezi valoarea
Microsoft Excel Chart, ca în imaginea următoare.

 Apeşi butonul OK pentru a insera obiectul. Obiectul inserat va arăta ca cel

prezentat în imaginea următoare.

 Pentru ca graficul să reflecte valorile proprii trebuie să faci activă foaia de

calcul numită „Sheet1”, iar în tabelul prezentat în imaginea următoare să adaugi
datele proprii. Dacă este necesar poţi să mai adaugi rânduri şi coloane.

 Pentru ca graficul să aibă aspectul dorit revii pe foaia de calcul numită

„Chart1” şi poţi aplica toate modificările pe care le aplici şi în Excel.

101
  Când aspectul graficului este cel dorit execuţi un clic în exteriorul
graficului pentru a reveni în aplicaţia Word.
Cheltuieli lunare

1000
800
600
400
200
0

rie
Fe rie

lie
tie

e
ai

ni
M
rri
ar
ua
a

Iu
nu

Ap
M
br
Ia
Mâncare Combustibil Chrie

INSERAREA FOLOSIND APLICAŢIA MICROSOFT GRAPH

Principalul avantaj al utilizării aplicaţiei Microsoft Graph în raport cu Excel sau alte
programe de calcul tabelar sau de creare a graficelor este faptul că acesta este inclus în
aplicaţia Word, ceea ce înseamnă că poţi distribui documentul şi altor utilizatori Word
fără să te întrebi dacă persoanele respective dispun de aplicaţia pe care ai utilizat-o sau
nu.
Inserarea unui grafic folosind aplicaţia Microsoft Graph se face parcurgând următorii
paşi:
 Poziţionează punctul de inserare acolo unde vrei să inserezi noul grafic.
 Selectezi comanda Object… din meniul Insert. Pe ecran va fi afişată
caseta de dialog Object, iar din lista Object type: selectezi valoarea
Microsoft Graph Chart.
 Apeşi butonul OK pentru a insera obiectul. Obiectul inserat va arăta ca cel
prezentat în imaginea următoare.

 În foaia de calcul trebuie să inserezi datele pe care vrei să le reprezinţi

grafic, deoarece datele iniţiale sunt nişte date fictive care ajută la desenarea unui
model de grafic. Graficul se va modifica instantaneu pe măsură ce introduci noile
valori.
 Poţi modifica aspectul graficului, apoi execuţi un clic în exteriorul
graficului.
102
INTRODUCEREA VALORILOR ÎN FOAIA CU DATE
La crearea unui grafic, foaia cu date conţine un set de date fictive. Poţi adăuga propriile
date prin tastarea acestora în interiorul celulelor sau le poţi copia dintr-un alt tabel sau
foaie de calcul.
Înainte de a introduce date într-o celulă, trebuie ca celula respectivă să devină celulă
activă. Pentru aceasta, execută clic pe celula respectivă sau foloseşte tastele săgeţi pentru
a schimba celula activă.
Pentru a vedea o porţiune mai mare din fereastra foii cu date, măreşte dimensiunea
acesteia aşa cum ai învăţat în cursul de Windows .
SCHIMBAREA TIPULUI DE GRAFIC
Datele din fereastra foii cu date sunt afişate automat sub forma unui grafic cu coloane.
Există mai multe tipuri de grafice, iar fiecare tip conţine unul sau mai multe subtipuri.
Pentru schimbarea tipul graficului trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Inserează un grafic nou (eventual, modifică valorile din foaia cu date) sau
execută dublu clic pe unul existent în document.
 Selectează comanda Chart Type… din meniul Chart sau din meniul
rapid. Este afişată caseta de dialog Chart Type, care are două fişe cu tipuri de
grafice ca în imaginile următoare.

 Din lista Chart Type: selectezi tipul de grafic, iar din partea dreaptă
selectezi un subtip care să fie cât mai relevant pentru datele pe care vrei să le
reprezinţi. După selectarea subtipului, în partea de jos, este afişată o explicaţia
privind modul de afişare al datelor în diagramă.

103
  Execută clic pe butonul Press and Hold to View Sample (apasă şi ţine
apăsat pentru a vedea un exemplu). Acesta permite previzualizarea graficului cu
datele din foaia cu date, ca în imaginea următoare.

 Execută clic pe butonul OK pentru a aplica graficul pe datele din foaia cu

date.
MODIFICAREA OPŢIUNILOR GRAFICULUI
Opţiunile graficului sunt grupate în caseta de dialog Chart Options. Pentru a afişa
această casetă de dialog trebuie să selectezi comanda Chart Options… din meniul Chart
sau din meniul rapid.
Opţiunile care pot fi modificate pentru un grafic sunt grupate în şase fişe cu opţiuni.
Acestea sunt:
 Titles (titluri) – permite definirea titlurilor. Titlurile care pot fi definite
sunt: titlul de ansamblu şi titlurile pentru toate axele (în funcţie de tipul de grafic
ales setul de axe disponibile este altul).

104
 Axes (axe) – afişează sau ascunde orice axă a graficului şi selectează tipul
scării de valori pe axa X.

 Gridlines (linii de grilă) – afişează sau ascunde liniile de grilă principale

sau secundare, pa axa X. Dacă lucrezi cu un grafic tridimensional, poţi să modifici
liniile de grilă şi pereţii în varianta bidimensională.

 Legend (legendă) – modifică poziţia legendei sau o ascunde complet.

105
  Data Labels (etichete de date) – adaugă etichete pentru toate punctele de
date, etichete care conţin valorile acestora.

 Data Table (tabel de date) – afişează foaia de date în grafic.

3.18. UTILIZAREA COMENZII SPELLING AND GRAMMAR

Aplicaţia Microsoft Word conţine un instrument prin care facilitează crearea de
documente corecte. Acest instrument permite verificarea ortografică şi gramaticală a
documentelor.
Poţi cere aplicaţiei să verifice documentul din punct de vedere ortografic şi gramatical în
timp ce lucrezi. De asemenea, poate evidenţia greşelile de ortografie şi gramaticale, astfel
încât acestea să fie mai uşor de observat.
Verificarea ortografică şi gramaticală permite detectarea rapidă a erorilor, dar nu poate
înlocui citirea atentă a documentului. Întotdeauna trebuie să corectezi cu atenţie
documentul înainte de a furniza forma finală.
VERIFICAREA ORTOGRAFICĂ
Verificatorul ortografic parcurge documentul sau o selecţie de text şi apoi compară
cuvintele găsite cu termenii incluşi în două sau mai multe dicţionare încorporate.
Dicţionarul principal, numit Main Dictionary, este un dicţionar standard la nivel de
liceu, în engleză sau în altă limbă, în timp ce dicţionarele personalizate conţin cuvintele
pe care le adaugi în timpul lucrului.
Când în text apare un cuvânt care nu este în dicţionar, aplicaţia îl marchează ca
ortografiat greşit. În consecinţă, va marca şi cuvinte ortografiate corect, cum ar fi nume
proprii sau termeni tehnici, pentru că acestea nu apar în dicţionarele sale. În astfel de
cazuri ai posibilitatea de a adăuga cuvintele respective în dicţionarul personalizat.
Corectarea erorilor poate fi făcută prin executarea unui clic dreapta pe cuvântul subliniat
cu linie roşie ondulată. În meniul rapid afişat apar în partea de sus ca opţiuni propuneri cu
cuvintele pe care le găseşte în dicţionarele proprii şi le consideră ca posibile cuvinte

106
 corecte. Dacă în această listă apare şi forma corectă a cuvântului, o poţi selecta. Ca efect
cuvântul greşit va fi înlocuit automat cu cel corect.
Descrierea celorlalte opţiuni este dată în tabelul următor.
Opţiune Traducere Descriere

Ignoră Ignoră toate apariţiile, inclusiv cea curentă,

Ignore All
complet ale acestui cuvânt.
Adaugă acest cuvânt într-un dicţionar
Add Adaugă
personalizat.
Afişează o listă ce conţine propunerile din
partea de sus a meniului. Selectarea unui
cuvânt din acea listă are două efecte. Un
prim efect este înlocuirea cuvântului greşit
Corectare
AutoCorrect cu cel corect. Cel de al doilea efect este
automată
adăugarea unei noi înregistrări în lista
AutoCorrect, care va conţine cuvântul
greşit din document şi cuvântul corect
selectat din listă.
Permite selectarea unei limbi din cele active
sau afişarea casetei de dialog Language
Language Limbă
pentru a stabili o altă limbă pentru cuvântul
respectiv.
Afişează caseta de dialog
Spelling. Ortografie Spelling and Grammar, pentru a avea
acces la un set mai mare de opţiuni.
3.19. CREAREA ŞI UTILIZAREA LISTELOR STRUCTURATE
Listele structurate sunt utilizate pentru informaţii care trebuie să fie prevăzute pe mai
multe nivele. Evidenţierea este făcută prin numerotarea elementelor listei şi prin poziţia
elementelor faţă de marginea paginii. Astfel de liste sunt folosite la rezumate sau la
documente tehnice. Aplicarea unei liste structurate poate fi făcută doar din fişa
Outline Numbered a casetei de dialog Bullets and Numbering.
Nivelele listei pot avea acelaşi stil sau stiluri diferite de numerotare, pot fi numerotate
separat sau pot fi adăugate valorile nivelelor superioare.
Pentru a crea o listă structurată trebuie să parcurgi următorii paşi:
 poziţionezi punctul de inserare în paragraful care urmează să fie primul
element al listei sau selectezi paragrafele care trebuie să fie elementele listei;
 selectează opţiunea Bullets and Numbering… din meniul rapid sau din
meniul Format şi apoi execută clic pe fişa Outline Numbered; caseta de dialog
Bullets and Numbering va arăta ca în imaginea următoare;

107
  efectuezi clic pe unul din modelele de listă prezentate;
 execuţi clic pe butonul OK.
Butonul Customize… din fişa Outline Numbered a casetei de dialog
Bullets and Numbering îţi permite să modifici aspectul listei în funcţie de preferinţe.
Acest buton este inactiv atâta timp cât nu este selectat nici un model de listă (None). Se
va activa în momentul în care este selectat unul din cele şapte modele de liste.
Pentru a modifica o listă structurată ai de făcut următoarele:
 selectezi un model de listă pe care vrei să-l modifici;
 execuţi clic pe butonul Customize…; ca urmare a acestei acţiuni este
afişată caseta de dialog Customize Outline Numbered List care este prezentată în
imaginea următoare;

3.20. CREAREA DOCUMENTELOR COMPUSE (MAIL MERGE)

Dacă doreşti, aplicaţia Word te ajută să expediezi prin poştă un articol mai multor
persoane. Acest lucru îl vei realiza cu ajutorul utilitarului de compunere a mesajelor
poştale Mail Merge. Acesta combină automat textul unui document cu numele, adresa şi
alte informaţii ale destinatarilor pentru a realiza scrisori tip personalizate, etichete de
corespondenţă, plicuri, cataloage, liste telefonice, orare, ş.a., practic creând documente
compuse.
Pentru a genera un document compus vei combina două elemente: un document principal
şi o sursă de date.
Documentul principal (Main document) conţine textul pe care doreşti să-l transmiţi
(distribui) şi câmpuri care indică editorului Word datele ce trebuie inserate într-o anumită
locaţie.
Sursa de date (Data source) conţine informaţiile care vor fi inserate în documentul
principal (numele destinatarilor, adresele lor, etc.). Această sursă de date poate fi un fişier
Microsoft Excel sau Microsoft Access, o agendă de adrese Microsoft Outlook, un
document Microsoft Word, etc. Obligatoriu este ca sursa de date să fie împărţită în
înregistrări şi câmpuri.
Într-un tabel sursă de date:
- primul rând este antetul, care indică numele fiecărui câmp;
- fiecare rând este considerat o înregistrare;
- fiecare coloană reprezintă un câmp sau o categorie de informaţii.
Atunci când realizezi documente compuse (prin intermediul utilitarului Mail Merge
Helper) ai posibilitatea ca:
- pentru fiecare înregistrare să creezi o copie a documentului;
- să sortezi sau filtrezi înregistrările din sursa de date şi abia apoi să lansezi procesul de
compunere, evitând crearea multor copii pentru acelaşi document.
Pentru a lansa utilitarul Mail Merge Helper parcurgi secvenţa Tools => Mail Merge.
Se deschide utilitarul Mail Merge Helper care te ghidează în parcurgerea celor trei paşi
importanţi în realizarea documentelor compuse: crearea documentului principal (Main

108
 document), definirea sursei datelor (Data source), compunerea datelor în documentul
principal (Merge the data with the document).

CREAREA UNUI DOCUMENT PRINCIPAL

Documentul principal (ţintă pentru datele compuse) poate fi creat cu ajutorul aplicaţiei
Mail Merge Helper (va fi creat vid şi ulterior vei introduce textul) sau poate fi creat într-
un alt moment şi transformat în document principal folosind utilitarul Mail Merge
Helper (spre exemplu o scrisoare tip).
 Deschide documentul creat anterior (scrisoarea).
 Din meniul Tools selectează comanda Mail Merge.
 Execută un clic pe butonul Create din caseta de dialog Mail
Merge Helper. Din lista de opţiuni alege tipul de document pe care îl creezi.

 Form Letters (Scrisori tip) îl vei folosi pentru a crea scrisori,

invitaţii, facturi, orice tip de document compus pentru care vei tipări un
document pentru fiecare înregistrare.
 Mailing Labels (Etichete de corespondenţă) îţi va permite să creezi
etichete sau alte documente care includ blocuri de date care se repetă pe o
pagină. Alegând acest tip de document principal, te vei folosi de casetele de
dialog Label Options (Opţiuni pentru etichete) şi Create Label (Creare
etichetă) pentru a formata şi adăuga câmpuri în document.
 Envelopes (Plicuri) îţi dă posibilitatea să creezi un plic pentru
fiecare înregistrare din sursa de date. Vei folosi casetele de dialog Envelope
Options (Opţiuni pentru plicuri) şi Create Envelope (Creare plic) pentru a
configura formatul plicului şi a adăuga câmpuri la acesta.
 Catalog te ajută să creezi o listă sau un catalog (numere de telefon,
clienţi, salariaţi,etc.).
 Vei fi întrebat dacă doreşti să foloseşti documentul activ sau creezi un
document nou:

109
 După ce ai efectuat clic pe butonul de opţiune editorul Word creează un document
principal vid sau va converti documentul deschis (scrisoarea) în document
principal, apoi va reveni în caseta de dialog Mail Merge Helper.

Dacă documentul compus pe care l-ai creat conţine câmpuri cu text sau elemente grafice,
este bine ca în acest moment să închizi caseta de dialog Mail Merge Helper, să le
introduci şi formatezi, şi abia apoi să adaugi câmpurile din sursa de date. Pentru aceasta
apasă butonul Edit şi selectează numele documentului din meniul pop-up, fie închide
caseta de dialog Mail Merge Helper apăsând butonul Cancel, editează şi apoi
redeschide-o.
MODIFICAREA DOCUMENTULUI PRINCIPAL
Ai posibilitatea să schimbi tipul documentului principal după creare sau să îl reconverteşti
în document Word normal.
Pentru aceasta parcurgi următorii paşi:
 Cu documentul principal deschis selectează comanda Mail Merge din
meniul Tools.
 Caseta de dialog Mail Merge Helper fiind deschisă, efectuează un clic pe
butonul Create din zona Main Document.
 Selectează un alt tip de document din meniul pop-up, pentru a
schimba tipul documentului principal. Editorul Word te întreabă dacă doreşti
să schimbi tipul documentului (Change Document Type) sau să creezi un
nou document principal (New Main Document).

 Reconvertirea documentului principal în document normal se face

alegând opţiunea Restore to Normal Word Document (Revenire la un
document normal Word) din meniul pop-up al butonului Create. Aceasta
înseamnă că vor fi elimitate toate asocierile cu sursa de date, deci
documentul nostru nu mai este document principal. Ţi se va cere
confirmarea continuării acestei acţiuni.
110
  Indiferent dacă ai schimbat tipul documentului sau dacă ai reconvertit
documentul principal în document simplu, s-a revenit în caseta de dialog Mail
Merge Helper.
SURSA DE DATE
După crearea documentului principal va trebui să specifici sursa de date (locul de unde se
va face citirea informaţiilor). Această sursă de date poate fi creată anterior sau o poţi crea
acum. Pentru aceasta:
 Cu documentul principal deschis selectează comanda Mail Merge din
meniul Tools.
 Caseta de dialog Mail Merge Helper fiind deschisă, efectuează un clic pe
butonul Get Data (Obţine date) din zona Data source.

 Din meniul pop-up alege Create Data Source (Crează sursa de

date) în cazul în care doreşti să creezi un fişier bază de date.
 Open Data Source îţi permite să deschizi o sursă de date existentă.
 Use Address Book (Utilizarea agendei de adrese) îl vei folosi
atunci când numele, adresele sau alte informaţii sunt stocate deja în agenda
de adrese e-mail din Microsoft Exchange Server.
 Header Option (Opţiuni pentru antet) o vei folosi pentru a crea o
sursă alternativă de anteturi pe care o vei folosi simultan cu un alt fişier sursă
de date.
 Din acest pas, în funcţie de ce opţiune ai ales, casetele de dialog sunt
diferite, deci vom discuta pe rând despre fiecare.
CREAREA UNEI NOI SURSE DE DATE
Folosind utilitarul Mail Merge Helper vei putea crea un nou document Word ca sursă de
date. Vei selecta câmpurile pe care le va conţine fişierul sursă de date şi apoi vei
introduce informaţiile.
Pentru aceasta:
 Cu documentul principal deschis selectează comanda Mail Merge din
meniul Tools.
 Caseta de dialog Mail Merge Helper fiind deschisă, efectuează un clic pe
butonul Get Data (Obţine date) din zona Data source.
111
  Din meniul pop-up alege Create Data Source (Crează sursa de date). Se
deschide caseta de dialog Create Data Source.

 Primul lucru pe care îl faci este să stabileşti ce câmpuri vor fi incluse în

baza de date. O listă cu numele de câmp cel mai des utilizate se află în partea
dreaptă a casetei. Pentru a elimina un câmp din această listă selectează-l şi apasă
butonul Remove Field Name (Elimină numele câmpului). Dacă doreşti să
introduci un nume nou de câmp, tastează-l în caseta Field name (Numele
câmpului) şi apasă butonul Add Field Name (Adaugă nume de câmp). Ordinea de
apariţie în baza de date o stabileşti cu ajutorul butoanelor de mutare din
partea dreaptă a ferestrei, ţinând cont de faptul că Word-ul adaugă câmpuri la noul
tabel sursă de date de la stânga la dreapta.
Numele de câmpuri nu trebuie să conţină spaţii.
 Efectuează un clic pe butonul OK pentru a se închide caseta de dialog
Create Data Source.
 Word deschide caseta de dialog Save As care îţi permite să dai un nume
fişierului sursă de date şi să indici locaţia unde să fie salvat, apoi apasă butonul
Save.
 Vei fi întrebat dacă doreşti să adaugi înregistrări noi la sursa de date sau să
adaugi câmpuri de compunere la documentul principal.

 Apăsând butonul Edit Data Source (Editare sursă de date) se va deschide

formularul de date (Data Form).

112
 Vei completa pe rând fiecare câmp, iar navigarea de la un câmp la altul o vei face cu
ajutorul tastei Tab. Continui până la completarea întregului formular, apoi va trebui să
apeşi Enter sau butonul Add New. Word-ul va memora datele pentru înregistrarea
respectivă şi va afişa o nouă înregistrare vidă.
 După memorarea tuturor înregistrărilor apasă butonul OK pentru a închide
caseta de dialog Data Form.
EDITAREA DATELOR
Poţi deschide formularul de date în orice moment pentru a vizualiza sau a edita datele.
 Deschide Mail Merge Helper.
 Efectuează clic pe butonul Edit din zona Data Source.
 Din meniul pop-up selectează numele sursei de date. Se deschide caseta de
dialog Data Form.
 Foloseşte butonul Find sau butoanele cu săgeţi de la baza casetei pentru a
localiza o anumită înregistrare.
 Selectează câmpul şi editează datele.
 Efectuează clic pe butonul OK pentru a salva modificarea, sau pe butonul
Restore pentru a anula modificările şi a reveni la starea iniţială a înregistrării.
VIZUALIZAREA DOCUMENTULUI SURSĂ DE DATE
Poţi vizualiza sau edita datele direct în documentul sursă de date parcurgând paşii:
 Deschide Mail Merge Helper.
 Efectuează clic pe butonul Edit din zona Data Source.
 Din meniul pop-up selectează numele sursei de date. Se deschide caseta de
dialog Data Form.
 Efectuează clic pe butonul View Source (Vizualizare sursă). Editorul
Word deschide documentul sursă de date, care arată ca cel din figura următoare:

Aici poţi face adăugări, ştergeri sau modificări oricăror înregistrări doreşti. Vei observa
că a fost afişată bara de instrumente Database de care te poţi servi pe timpul lucrului la
baza de date. Descrierea acesteia este făcută la paragraful „Gestionarea surselor de date”,
în continuarea lecţiei.
 Salvează documentul, apoi închide-l.

113
UTILIZAREA DATELOR DIN ALTE PROGRAME
Ca sursă de date poţi folosi fişiere de date create cu alte programe din pachetul Office,
cum ar fi Access sau Excel. Pentru a deschide o astfel de sursă de date:
 Deschide caseta de dialog Mail Merge Helper, efectuează clic pe butonul
Get Data şi selectează comanda Open Data Source din meniul pop-up.
 Din meniul Files of Type (Tipul de fişier) alege tipul fişierului sursă de
date.
 Selectează fişierul şi efectuează clic pe butonul Open.

În cazul în care fişierul sursă de date este foarte mare şi nu vrei să-l înglobezi în
documentul principal, selectează caseta de validare Select Method care va face doar
legătura celor două fişiere, fără includere.
 Dacă ai selectat un fişier de date
Excel, Word-ul te va întreba dacă deschizi
toată foaia de calcul sau un anumit domeniul
de celule. Dacă deschizi o bază de date
Access, poţi selecta un anumit tabel şi o
interogare.
 În cazul în care doreşti să compui
doar anumite date din fişierul sursă de date, îl
poţi interoga şi apoi poţi plasa doar
înregistrările care satisfac interogarea într-un
nou fişier sursă de date. Pentru aceasta în fereastra Open Data Source execută clic
pe butonul MS Query. Va fi lansat programul MS Query care te va ajuta să
„alegi” doar ceea ce corespunde intereselor tale. Word-ul salvează datele selectate
într-un document nou ca sursă de date pentru documentul principal.

IMPORTUL DATELOR DINTR-O AGENDĂ DE ADRESE

Atunci când ai nevoie de nume, adrese sau alte informaţii cuprinse în agenda de adrese e-
mail din Microsoft Exchange Server, Outlook, Schedule+7.0 sau alt program, deschide
caseta de dialog Mail Merge Helper, execută clic pe butonul Get Data şi selectează
114
 comanda Use Address Book (Utilizarea agendei de adrese). Se deschide caseta de dialog
Use Address Book. Selectează programul de poştă a cărui agendă de adrese o vei folosi
şi execută clic pe butonul OK.

Apare un mesaj prin care eşti înştiinţat că nu există câmpuri de compunere în documentul
principal şi ţi se propune să–l editezi.

Apăsarea butonului Edit Main Document va avea ca efect revenirea în documentul

principal şi poţi să începi inserarea câmpurilor de compunere din noua sursă de date.
GESTIONAREA SURSELOR DE DATE
Odată creată sursa de date poţi adăuga, şterge sau modifica numele câmpurilor în două
moduri: afişezi tabelul sursă de date (despre aceasta am vorbit mai devreme) sau foloseşti
caseta de dialog Manage Fields (Gestionare câmpuri). Pentru aceasta procedează astfel:
 Din meniul Tools selectezi opţiunea Mail Merge.
 Deschide sursa de date efectuând un clic pe butonul Get Data şi alegând-o
din lista derulantă.
 Efectuează clic pe butonul Edit. Se deschide caseta de dialog Data Form,
iar în această casetă apasă butonul View Sourse (Vizualizare sursă).
 După cum observi este afişată automat bara de instrumente Database pe
care o vei folosi în continuare.

 Efectuezi clic pe butonul Manage Fields (Gestionare câmpuri) pentru a

deschide caseta de dialog Manage Fields. Aceasta îţi permite să intervii asupra
oricărui câmp modificându-l, ştergându-l, redenumindu-l sau să creezi alte câmpuri
noi.

115
ADĂUGAREA CÂMPURILOR DE COMPUNERE
Următorul pas pe care îl ai de făcut după crearea documentului principal şi a sursei de
date este adăugarea câmpurilor de compunere la documentul principal. Te vei folosi de
bara de instrumente Mail Merge.

Modul de lucru este bazat pe un şablon general valabil pe care îl vei folosi, indiferent ce
fel de document principal te-ai hotărât să creezi şi ce fel de fişier bază de date foloseşti:
 Deschide documentul principal.
 Selectează şi deschide sursa de date.
 Adaugă câmpurile de compunere folosind butoanele de pe bara Mail
Merge.
CONFIGURAREA SCRISORII TIP
Dacă lucrezi cu o scrisoare tip, plasează punctul de inserare în locul în care doreşti să
apară datele câmpului şi apoi selectează câmpul folosind meniul Insert Merge Field
(Inserare câmp de compunere) de pe bara de instrumente Mail Merge. (Mai multe despre
câmpurile de date vei afla parcurgând în continuare lecţia, în paragraful „Inserarea unui
câmp”).
CONFIGURAREA ETICHETELOR DE CORESPONDENŢĂ
Dacă vrei să configurezi un document cu etichete de corespondenţă (Mailing Labels) vei
folosi instrumentele de formatare a etichetelor din Word. Vei observa că butonul Edit din
zona Main Document se transformă în Setup, pentru ca tu să poţi ajusta aşezarea în
pagină a etichetelor în orice moment.

116
 După selectarea sursei de date vei configura formatul etichetei. Din caseta de dialog
Label Options selectează un produs etichetă şi un număr de produs şi efectuează clic pe
butonul OK.

Se deschide caseta de dialog Create Labels şi din

meniul pop-up al butonului Insert Merge Field selectează primul câmp care va fi inserat
în etichetă. Te poţi folosi şi de butonul Insert Postal Bar Code (Inserare cod poştal de
bare), indicând câmpurile din etichetă care conţin codul poştal şi informaţiile de adresă
(strada).
(Mai multe lucruri despre generarea etichetelor vei afla parcurgând până la sfârşit această
lecţie).
CONFIGURAREA PLICURILOR
 Deschide caseta de dialog Mail Merge Helper.
 Ca tip de document principal alege Envelope (Plic).
 Selectează o sursă de date. Se va deschide caseta de dialog Envelope
Options care-ţi permite să stabileşti dimensiunea plicului şi formatul adresei
destinatarului.

117
 Efectuează clic pe butonul OK şi se deschide caseta de dialog Envelope
address. În zona Sample envelope address (Monstră de adresă de plic) introdu
text sau foloseşte butonul Insert Merge Field pentru a adăuga câmpuri. Te poţi
folosi şi de butonul Insert Postal Bar Code (Inserare cod poştal de bare),
indicând câmpurile din etichetă care conţin codul poştal şi informaţiile de adresă
(strada).

 Apasă butonul OK şi apoi închide fereastra Mail Merge Helper . Plicul va

arăta ca cel din figură:

118
CREAREA DOCUMENTELOR COMPUSE
Pentru a efectua o ultimă verificare înaintea iniţierii procesului de compunere vei
determina simularea în Word a compunerii, urmată de detectarea erorilor şi vei parcurge
vizual documentul, pentru a te asigura că totul este aşa cum doreai.
 Selectează din meniul Tools opţiunea Mail Merge.
 În caseta de dialog Mail Merge Helper efectuează clic pe butonul Merge.
Este afişată caseta de dialog Merge.

 În câmpul Merge to... specifică destinaţia de compunere.

 New document (Document nou) o vei alege dacă doreşti ca
documentele compuse să fie inserate într-un singur document Word extins,
separându-le prin salturi de secţiune.
 Printer (Imprimantă) îţi permite să trimiţi la imprimantă
documentul compus; va deschide caseta de dialog Print de unde vei alege
opţiunile de tipărire.
 Electronic Mail determină compunerea într-un document de e-mail.
În acest caz devine activ şi vei folosi butonul Setup.
 Apasă butonul Setup pentru a deschide caseta de dialog Merge To Setup.

 Selectează câmpul de date care conţine adresa de e-mail sau fax;

 În câmpul Mail message subject line (Linia de subiect pentru
mesaj) scrie de doreşti să apară în linia de subiect pentru documentele e-
amail compuse;
 Bifează (opţional) caseta de validare Send document as
attachement (Trimite documentul ca fişier ataşat) pentru ca documentul
119
 compus să fie expediat ca fişier ataşat, altfel el va fi trimis ca un text obişnuit
în cadrul mesajului e-mail.
 În secţiunea Records to be merged (Înregistrări care vor fi compuse)
selectează un domeniu de înregistrări pentru procesul de compunere.
 Specifică dacă doreşti sau nu să se tipărească rândurile goale în
documentele compuse atunci când un câmp al unei înregistrări nu conţine date.
Pentru aceasta în secţiunea When Merging Records (Când compui câmpurile)
alege:
 Don’t print blank lines when data fields are empty (Nu tipări
rânduri goale când câmpurile de date sunt vide), cerând editorului Word ca
dacă lipseşte un câmp (nu are date) să nu lase o linie goală, ci să o elimine,
pentru a nu crea spaţii inutil.
 Print blank lines when data fields are empty (Tipăreşte rânduri
goale când câmpurile de date sunt goale) determină lăsarea unei linii goale
chiar dacă nu sunt date în acel câmp.
 Efectuează clic pe butonul Check Errors pentru a depista erorile de date.
Alege modul în care vrei să fii informat despre posibilele erori, apoi apasă butonul
OK şi vei reveni în caseta de dialog Merge.

 Butonul Query Options (Opţiuni de interogare) îl foloselti dacă doreşti să

filtrezi sau sortezi înregistrările din dursa de date.
 Execută clic pe butonul Merge pentru a crea noul document. Dacă există
erori de date se deschide caseta de dialog Invalid Merge Field (Câmp de
compunere invalid) sau vei vedea mesaje care descriu problemele apărute.
 Corectează eventualele erori şi apoi derulează fiecare document compus
pentru a vedea dacă mai sunt necesare alte retuşuri. Poţi ignora acest nou document
creat şi să foloseşti documentul principal.

120
3.21. Tema de casă

1. Apăsarea simultană a tastelor Ctrl +  are ca efect:

a) mutarea punctului de inserare mai sus cu o linie;

b) mutarea punctului de inserare la începutul liniei;
c) mutarea punctului de inserare mai sus cu un paragraf;
d) mutarea punctului de inserare la începutul documentului.

2. Apăsarea simultană a tastelor Ctrl + Home are ca efect:

a) mutarea punctului de inserare mai sus cu o linie;

b) mutarea punctului de inserare la începutul liniei;
c) mutarea punctului de inserare mai sus cu un paragraf;
d) mutarea punctului de inserare la începutul documentului.

3. Selectarea unei propoziţii se face executând:

a) clic oriunde în interiorul propoziţiei;
b) dublu-clic oriunde în interiorul propoziţiei;
c) triplu-clic oriunde în interiorul propoziţiei;
d) se apasă tasta Ctrl şi se execută clic oriunde în interiorul propoziţiei.

4. Selectarea unui cuvânt se face executând:

a) clic pe acel cuvânt;
b) dublu-clic pe acel cuvânt;
c) triplu-clic pe acel cuvânt;
d) se apasă Ctrl şi se execută clic pe cuvânt.

5. Extensia unui fişier creat în Word este:

a) .pdf
b) .jpg
c) .doc
d) .exe

6. Inserarea unui tabel într-un document Word se face urmând paşii:

a) Vizualizare  Inserare  Tabel;
b) Editare  Inserare  Tabel;
c) Tabel  Inserare  Tabel;
d) Format  Inserare  Tabel.

7. Stabilirea marginilor paginii se face urmând etapele:

a) Fişier  Iniţializare pagină  Margini;
b) Fişier  Iniţializare pagină  Dimensiune hârtie;
c) Fişier  Iniţializare pagină  Sursă hârtie;
d) Fişier  Iniţializare pagină  Aspect.
8. Copierea şi lipirea se fac cu ajutorul combinaţiilor de taste:
a) Copiere = Ctrl + A Lipire = Ctrl + X;
b) Copiere = Ctrl + V Lipire = Ctrl + C;
c) Copiere = Ctrl + A Lipire = Ctrl + C;
d) Copiere = Ctrl + C Lipire = Ctrl + V;
121
9. Examinarea documentului înainte de tipărire se face executând clic pe butonul:

a) b) c) d)
10. Selectarea întregului conţinut al unui document se face cu combinaţia de taste:
a) Ctrl + S;
b) Ctrl + P;
c) Ctrl + A;
d) Ctrl + V.

11. Comanda are ca efect:

a) Scindarea celulelor selectate ale unui tabel;
b) Îmbinarea celulelor selectate ale unui tabel;
c) Ştergerea celulelor selectate ale unui tabel;
d) Umplerea cu o culoare a celulelor selectate ale unui tabel;

12. Etapele inserării unei imagini din folderul My Pictures în documentul Word, sunt:
a) Inserare  Imagine  Din Fişier  My Pictures;
b) Inserare  Imagine  WordArt  My Pictures;
c) Inserare  Imagine  My Computer  My Pictures;
d) Inserare  Imagine  ClipArt  My Pictures.

13. Salvarea unui document se face executând clic pe butonul:

a) b) c) d)

14. Printarea unui document se face executând clic pe butonul:

a) b) c) d)

15. Deschiderea unui document nou se face executând clic pe butonul:

a) b) c) d)

16. Opţiunea Forme automate se găseşte în bara:

a) Desenare;
b) Formatare;
c) Standard;
d) Casetă de controale.

17. Combinaţia de taste Ctrl + Enter are ca efect:

a) Trecerea la un rând nou;
b) Trecerea la un paragraf nou;
c) Trecerea la o pagină nouă;
d) Trecerea la un alt document.
18. Apăsarea butonului are ca efect:

a) Evidenţierea caracterelor prin îngroşare;

122
 b) Evidenţierea caracterelor prin înclinare;
c) Evidenţierea caracterelor prin subliniere;
d) Evidenţierea caracterelor prin redimensionare.

19. Apăsarea butonului are ca efect:

a) Evidenţierea caracterelor prin îngroşare;

b) Evidenţierea caracterelor prin înclinare;
c) Evidenţierea caracterelor prin subliniere;
d) Evidenţierea caracterelor prin redimensionare.

20. Apăsarea butonului are ca efect:

a) Evidenţierea caracterelor prin îngroşare;

b) Evidenţierea caracterelor prin înclinare;
c) Evidenţierea caracterelor prin subliniere;
d) Evidenţierea caracterelor prin redimensionare.

21. Butonul care are ca efect anularea ultimei comenzi este:

a) b) c) d)

22. Butonul care are ca efect rotirea unui obiect este:

a) b) c) d)

23. Inserarea unei căsuţe text se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

24. Adăugarea unei bare de instrumente în fereastra Microsoft Word se face din meniul:
a) Vizualizare;
b) Editare;
c) Inserare;
d) Instrumente.
25. Pentru a aranja în ordine alfabetică numele unor persoane scrise într-un tabel pe o
coloană, parcurgem următoarele etape:
a) Selectăm coloana, deschidem meniul Format, alegem Marcatori şi numerotare.
b) Selectăm coloana, deschidem meniul Tabel, alegem Sortare.
c) Selectăm coloana, executăm clic-dreapta pe selecţie, alegem Aranjare pictograme
după nume.
d) Selectăm coloana, deschidem meniul Fereastră, alegem Aranjare totală.

26. Apăsarea butonului de pe bara cu unelte de desenare are ca efect:

a) Inserarea WordArt;
123
 b) Definirea culorii corpului de literă;
c) Crearea unei casete de text;
d) Desenarea unui pătrat sau a unui dreptunghi.

27. Apăsarea butonului de pe bara cu unelte de desenare are ca efect:

a) Inserarea WordArt;
b) Definirea culorii corpului de literă;
c) Crearea unei casete de text;
d) Desenarea unui pătrat sau a unui dreptunghi.

28. Apăsarea butonului de pe bara cu unelte de desenare are ca efect:

a) Inserarea WordArt;
b) Definirea culorii corpului de literă;
c) Crearea unei casete de text;
d) Desenarea unui pătrat sau a unui dreptunghi.

29. Apăsarea butonului de pe bara cu unelte de desenare are ca efect:

a) Inserarea WordArt;
b) Definirea culorii corpului de literă;
c) Crearea unei casete de text;
d) Desenarea unui pătrat sau a unui dreptunghi.

30. Opţiunile Găsire şi Înlocuire se găsesc în meniul:

a) Fişier;
b) Editare;
c) Format;
d) Inserare.
31. Opţiunea Antet şi subsol se găseşte în meniul:
a) Tabel;
b) Inserare;
c) Editare;
d) Vizualizare.
32. Pentru a tipări, dintr-un document de 50 de pagini doar paginile 1,5, 34 şi 49,
parcurgem următoarele etape:
a) Fişier  Imprimare  alegem iar în căsuţă scriem 1-5-34-49
b) Fişier  Imprimare  alegem iar în căsuţă scriem 1;5;34;49
c) Fişier  Imprimare  alegem iar în căsuţă scriem 1,5,34,49
d) Este imposibil să tipărim numai aceste pagini.

33. Pentru a insera în document obiectul „ ” parcurgem etapele:

a) Format  Font  Efecte text;
b) Instrumente  Plicuri şi etichete;
c) Format  Stil;
d) Inserare  Simbol.
124
 4. Calcul tabelar - Excel
Obiective
 Cunoaşterea câtorva noţiuni de bază
 Cum se stabilesc setările paginii
 Cum se salvează documentele
 Cum se utilizează câteva formule simple
 Tipărirea documentelor

PREZENTAREA INTERFEŢEI GRAFICE

În momentul în care lansezi aplicaţia Excel se deschide o fereastră de lucru care are
următoarea componenţă:
casuta de adrese
maximizare

bara de titlu bara de meniuri bara standard bara de formate bara de formule minimizare închidere

celula activă

celula E5 randul 5

coloana E

butoane de etichete de foi de bara de stare bare de derulare

navigare intre foi lucru
de lucru

125
TERMENI DE BAZĂ ŞI DEFINIŢII
Există câţiva termeni consacraţi pe care îi vei întâlni uzual şi despre care trebuie să ai
cunoştinţă:
 Registru de calcul sau fişierul de lucru (Workbook)
 Foaie individuală de calcul (Worksheet sau Sheet)
 Bara de titlu (title bar)
 Bara de meniuri (menu bar)
 Bara standard (standard bar)
 Bara de formatare (formatting bar)
 Bara de adrese (adress bar)
 Bara de instrumente (tool bar)
 Zona de lucru
 Bara de stare (status bar)
 Barele derulante (scroll bars)
Registrul de calcul este un fişier creat cu aplicaţia Excel şi permite calculul tabelar.
Fereastra de deschidere Excel prezintă un registru de calcul gol, având numele
Book1,Book2, etc., numele depinzând de numărul de ferestre noi au fost create în ziua
respectivă.
Un registru de calcul este format din foi individuale de calcul, fiecare dintre acestea
putând conţine date. Faptul că un registru de calcul conţine mai multe foi de calcul
permite păstrarea la un loc a datelor care au legătură între ele fără a mai fi nevoie să le
păstrezi în fişiere diferite (ceea ce ar îngreuna foarte mult găsirea şi prelucrarea lor).
Obs:
Iniţial registrul de calcul conţine 3 foi de calcul goale (Sheet1, Sheet2, Sheet3) dar, ulterior,
pot fi adăugate mai multe foi. Deplasarea la o altă foaie de lucru decât cea curentă se face prin
apăsarea etichetei aferente.
Foaia individuală de calcul este formată din maxim 256 de coloane şi 65.536 de linii.
Coloanele au etichete dispuse în partea superioară a ferestrei documentului, notate de la A
la Z şi continuând cu AA, AB … AZ ş.a.m.d.
Liniile sunt numerotate de la 1 la 65.536 în partea din stânga a ferestrei registrului de
calcul.
Celula este elementul de bază al unei foi individuale de calcul şi este dată de intersecţia
unei linii cu o coloană . Celula este unitatea fundamentală pentru stocarea datelor.
Obs:
Fiecare celulă îşi capătă denumirea prin această intersecţie, iar referirea la ea se face printr-o
referinţă la o celulă (cell reference) .
Celula activă este celula selectată care este înconjurată de un chenar negru. Aceasta este
celula care arată unde se află punctul de inserare la un moment dat şi care poate fi editată
la acel moment (locul unde se pot introduce date).
Bloc (range) este o noţiune care se referă la un grup dreptunghiular de celule selectate.

126
 Domeniul (discontinous range) este format din mai multe celule sau blocuri de celule
selectate.

Adresa reprezintă referinţa unei celule (E5) şi, în acest caz, este dată de litera coloanei şi
numărul rândului cu care se intersectează coloana, sau poate defini un bloc şi atunci este
dată de adresa primei celule din colţul din stânga sus şi adresa ultimei celule din dreapta
jos despărţite prin semnul : (D5:E9).

Exemplu:
Adresa celulei aflată la intersecţia coloanei E cu linia 5 este indicată ca fiind celula E5.

127
 Etichetele de foi de calcul (sheet tabs) se află în partea inferioară a fiecărei foi de calcul
şi permit identificarea fiecărei foi din registrul de calcul.
Bara de titlu (title bar) se află în partea superioară a foii de lucru şi afişează icoana
aplicaţiei , numele aplicaţiei, numele registrului de calcul ,
butoanele de minimizare şi maximizare/restaurare / ale ferestrei de calcul şi
butonul de închidere a aplicaţiei .
Bara standard (standard bar) conţine butoane cu pictogramele aferente unora dintre
comenzile cele mai uzuale recunoscute de aplicaţia Excel.
Bara de meniuri (menu bar) conţine toate comenzile recunoscute de aplicaţia Excel.
Bara de formate (formatting bar) oferă posibilitatea de aplicare rapidă a diferite
formatări.
Bara de adrese (adress bar) îţi permite să adresezi rapid o adresă de celula sau de
domeniu sau să inserezi formule. Are 2 elemente componente şi anume:
 casuţa de adrese
 bara de formule
Bara de instrumente (toolbar) este un nume generic acordat pentru aproximativ 20 de
bare de diferite tipuri. Barele standard, de formate şi de adrese sunt bare componente ale
barei de instrumente şi prezenţa lor este obligatorie în cadrul ferestrei aplicaţiei.
Zona de lucru este formata din linii şi coloane şi este zona unde se introduc datele şi se
efectuează calculele.
Bara de stare (status bar) se află în partea inferioară a ferestrei de lucru şi afişează
informaţii utile asupra stării aplicaţiei la momentul respectiv.
Barele derulante (scroll bars) îţi permit să navighezi în interiorul unei foi de calcul (să ai
acces la toată informaţia care nu este vizibilă la un moment dat pe ecran).
4.1. LUCRUL CU REGIŞTRI DE CALCUL
SETĂRILE PAGINII
Când se vorbeşte despre setările paginii, de fapt se face referire la posibilităţile de
formatare a paginii, de setare a marginilor, de creare a antetului şi subsolului paginii şi de
alegere a diferitelor caracteristici a paginilor registrului de calcul cu care se lucrează.
Pentru a selecta setările paginii trebuie să recurgi la secvenţa File\Page Setup. După
apelarea acestei comenzi se deschide o casetă de dialog care are în componenţă 4 fişe şi
anume: Page, Margins, Header/Footer şi Sheet.

 Page
 Secţiunea Orientation îţi permite schimbarea orientării paginii în Portrait sau
Landscape.
128
  Secţiunea Scaling îţi permite să stabileşti mărimea foii de lucru pentru imprimare (cu
ajutorul opţiunii Adjust to ) sau îţi oferă posibilitatea de a tipări pe o singură pagină
tot ceea ce ai selectat (cu ajutorul opţiunii Fit to 1 page(s) wide by).
 Paper size îţi permite stabilirea formatului hârtiei pentru tipărire cu ajutorul meniului
derulant care apare când faci click pe butonul cu săgeata în jos.
 Print quality îţi permite să stabilileşti calitatea imaginii la tipărire.
 Butonul Print îţi permite să tipăreşti registrul de calcul direct din interiorul acestei
căsuţe de dialog.
 Butonul Print Preview permite vizualizarea registrului de calcul curent aşa cum o să
apară după tipărire.
 Butonul Options îţi deschide căsuţa cu opţiunile pentru tipărire.
 Margins

Din interiorul acestei fişe ai posibilitatea să modifici marginile de sus (Top), de jos
(Bottom), din dreapta (Right) sau din stânga (Left), să introduci valori care să indice cât
de departe de capătul paginii să se afle antetul (Header) sau subsolul (Footer) paginii şi
să centrezi conţinutul paginii pe orizontală sau verticală (Center on page).
 Header/Footer

129
 În cazul în care doreşti să tipăreşti o foaie de calcul ai posibilitatea să adaugi un antet sau
subsol de pagină predefinit sau ţi le poţi crea tu aşa cum doreşti.

 Sheet

130
 Această casetă îţi oferă mai multe facilităţi, şi anume:
 Print area îţi permite stabilirea ariei de tipărit.
 Dacă foaia de lucru are mai multe pagini şi numai prima pagină contine titlurile de
coloane şi de rânduri atunci poţi folosi opţiunea Rows to repeat at top pentru a
repeta titlurile de coloane pe fiecare pagină şi opţiunea Columns to repeat at left
pentru a repeta titlurile de rând pe fiecare pagină.
 Când nu vrei să apară la imprimantă caroiajul implicit al paginii trebuie să debifezi
căsuţa Gridlines.
 Pentru ca tipărirea să se efectueze alb-negru trebuie să bifezi căsuţa Black and white.
 Dacă vrei să efectuezi o tipărire rapidă fără imagini şi de o de calitate a tipăririi nu
foarte bună, poţi să foloseşti opţiunea Draft quality.
Această opţiune o foloseşti dacă doreşti să tipăreşti rapid un material fără elemente grafice. Poţi
folosi această opţiune pentru ciorne. Pentru versiunea finală trebuie să dezactivezi acestă
opţiune.
 Dacă vrei ca la tipărire să apară şi etichetele implicite ale aplicaţiei Excel atunci
trebuie să bifezi căsuţa Row and column headings.
 Dacă paginile conţin comentarii care vrei să fie vizibile la tipărire atunci foloseşti una
din variantele opţiunii Comments şi anume At end of sheet când vrei ca toate
comentariile să fie tipărite la sfârşitul fiecărei pagini sau As displyed on sheet dacă
vrei ca toate comentarile să fie tipărite în locul unde apar.
 Ordinea de tipărire a paginilor o poţi stabili cu ajutorul următoarelor opţiuni:
- Down, then over – tipărire de sus în jos şi de la stânga la dreapta.
- Over, then down - tipărire de la stânga la dreapta şi de sus în jos.
4.2. PROPRIETĂŢILE CELULELOR
Celulele sunt elementele de bază din care sunt alcătuite foile şi regiştri de calcul, ele
având rol important în stocarea şi manevrarea textului şi a datelor numerice. Câteva
caracteristici de bază ale celulelor sunt:
 Pot conţine până la 65 de mii de caractere ce pot fi text, numere, formule, date calendaristice,
ore, imagini sau orice combinaţie a acestora. Cantitatea de text pe care o poţi vedea într-o
celulă depinde de lăţimea coloanei în care se găseşte celula şi de formatarea aplicată celulei.
 Textul, numerele şi formulele pe care le introduci se pot vizualiza imediat în bara de formule.
 De câte ori activezi o foaie de lucru, cel puţin o celulă se activeză (celula activă). Numele
celulei apare în câmpul Name din bara de adrese iar conţinutul celulei se vizualizează în bara
de formule.

131
  După ce ai introdus datele într-o celulă apeşi tasta Enter pentru a le accepta şi a te deplasa o
celulă în jos sau Tab pentru a le accepta şi a te deplasa o celulă la dreapta. Dacă nu ai apăsat
tasta Enter multe din comenzi nu pot fi executate.
 Dacă te răzgândeşti în privinţa conţinutului unei celulele aflate în editare înainte de a o
finaliza, apasă tasta Esc.
 Dacă ai validat conţinutul unei celule poti să reselectezi celula şi să apeşi tasta Delete ca să
ştergi rapid intrarea.
 Atunci când doreşti să aplici formate unei celule sau unui domeniu trebuie să le selectezi şi
apoi, fie foloseşti secvenţa Format\Cells, fie faci click dreapta pe zona selectată şi se
deschide un meniu rapid din care selectezi comanda Format Cells. În urma apelării acestei
comenzi se deschide o casetă de dialog numită Format Cells care conţine mai multe fişe.

 Number – îţi permite să alegi tipul de dată pe care vrei să îl introduci. Opţiunile sunt cele
prezentate în tabelul de mai jos.
TIP FORMAT EXEMPLE DESCRIERE

EXCEL afişează valoarea aşa cum o introduci.

10.6
GENERAL
$456,908.00
Acest format afişează formatele pentru valută sau
procent numai dacă le introduci .
3400.50
NUMBER
-120.39
Formatul prestabilit NUMBER are 2 zecimale.
$3,400.50 Formatul prestabilit CURRENCY are 2 zecimale şi
CURRENCY (Valuta)
($3,400.50) simbolul dolarului.
Poţi folosi acest format pentru a alinia simbolul
ACCOUNTING $ 3,400.00
(Contabilitate) $ 978.21
dolarului şi zecimalele în coloană. Formatul
prestabilit – 2 zecimale şi simbolul dolarului.
Formatul DATE prestabilit cuprinde luna, ziua şi
DATE (Data) 11/7/99
anul, separate de o bară oblică (/).
Formatul TIME prestabilit conţine ora şi minutele,
TIME (Ora) 10:00
separate de două puncte; poţi să optezi însă şi

132
TIP FORMAT EXEMPLE DESCRIERE

pentru afişarea secundelor.

Formatul prestabilit conţine 2 zecimale. Excel
PERCENTAGE
(Procentaj)
99.50% înmulţeşte valoarea din celulă cu 100 şi afişează
rezultatul însoţit de simbolul pentru procent.
FRACTION Formatul prestabilit poate reprezenta cel mult o
9½
(Fractie) cifră pe fiecare parte a barei.
SCIENTIFIC Reprezintă un format ştiinţific de reprezentare a
3.40E+03
(Stiintific) numerelor.
Foloseşte formatul TEXT pentru a afişa atât text cât
TEXT 135RV90 şi numere într-o celulă. Excel va afişa exact ceea ce
introduci.
Acest format este conceput special pentru afişarea
codurilor poştale, a numerelor de telefon şi a
SPECIAL 02110
codurilor personale, a.î. să nu fie necesară folosirea
unor caractere speciale (Ex. “-“).
CUSTOM Foloseşti formatul acesta pentru a-ţi crea propriul
00.0%
(Personalizat) format .

 Alignment - îţi permite să alegi modul de aliniere a conţinutului celulelor selectate.

 Aplicaţia Excel are câteva reguli de aliniere a conţinutului unei celule care sunt
aplicate implicit la introducerea datelor dar care pot fi modificate, şi anume:
- textul este aliniat întotdeauna la stânga în josul celulei
- numerele sunt aliniate întotdeauna la dreapta în josul celulei
Dacă vrei să modifici alinierea implicită ai la dispoziţie câmpurile
Horizontal pentru modificarea alinierii pe orizontală şi Vertical pentru
modificarea alinierii pe verticală.
 Pentru controlul textului în interiorul celulei ai următoarele posibilităţi:
- Wrap text permite ruperea textului în celulele al căror conţinut este
mai lung decât mărimea celulei şi nu se vede în întregime sau depăşeşte
lăţimea coloanei aferente.

133
 - Shrink to fit permite vizualizarea întregului text dintr-o celulă pe
lăţimea coloanei aferente fără să se piardă din conţinut.

- Merge cells permite unirea a mai multor celule într-o singură celulă.

 Poţi să modifici orientarea textului în interiorul unei celule cu ajutorul opţiunii

Orientation fie indicând cu mouse-ul poziţia finală, fie în câmpul Degrees îi poţi
specifica gradele cu care să efectueze rotaţia.

 Font - îţi permite să schimbi fontul de lucru, înălţimea acestuia şi să aplici diferite efecte
conţinutului celulelor. Trebuie specificat faptul că fontul implicit este Arial de 10 puncte.

134
  Font îţi permite să alegi fontul dorit.
 Font style îţi permite să alegi modul de vizualizare al fontului şi anume, normal
(Regular), înclinat (Italic), îngroşat (Bold) sau înclinat şi îngroşat (Bold Italic).
 Size îţi permite să stabileşti înălţimea pentru fontul ales.
 Underline îţi permite să subliniezi conţinutul selectat.
 Color îţi permite să îi atribui o culoare fontului curent.
 Effects îţi permite să aplici câteva efecte conţinutului celulei şi anume
- Strikethrough îţi permite să tai cu o linie textul selectat.
- Superscript îţi permite să editezi puteri (A2).
- Subscript îţi permite să editezi indici (A2).
 Preview îţi permite să vizualizezi modificările pe care doreşti să le foloseşti înainte de
a le aplica.
 Border – deoarece, în mod implicit, reţeaua de linii din interiorul unei foi de lucru nu se
tipăreşte, atunci este necesar să adaugi borduri celulelor cu conţinut. Reţeaua de linii se poate
activa dar folosind bordurile foaia de calcul va fi mai eficientă şi va arăta mai bine. Bordurile
atrag atenţia şi servesc drept elemente de separare.

135
  Pentru a aplica o bordură trebuie sa alegi întâi un stil de linie din câmpul Style.
 Din câmpul Color poţi alege o culoare pentru stilul de linie ales anterior.
 Dacă vrei să aplici un chenar atunci este suficient să foloseşti unul din cele 3 butoane
din câmpul Presets.
 Dacă vrei să aplici numai o bordură atunci trebuie să foloseşti una din opţiunile din
câmpul Border.
 Patterns – îţi permite să aplici culori de fundal şi modele celulelor selectate.
Dacă vrei să aplici o culoare unei celule trebuie mai întâi să o selectezi şi apoi faci click
pe culoarea dorită din câmpul Color. Dacă doreşti să aplici şi un model atunci trebuie să
faci click pe butonul din dreapta câmpului Pattern care desfăşoară o listă din care îţi poţi
alege modelul precum şi culoarea modelului. În câmpul Sample poţi vizualiza fundalul şi
modelul creat înainte de a-l aplica în celula selectată.
Programul Excel îţi pune la dispoziţie 56 de culori uniforme şi 18 modele.
 Protection – îţi permite să-ţi protejezi celulele împotriva ştergerii sau alterării accidentale a
unor informaţii.

136
  Locked - îţi permite să blochezi, atunci când este bifată, anumite celule al căror
conţinut nu vrei să se altereze dar nu are efect decât dacă este protejată întreaga foaie
de calcul.
 Hidden - îţi permite să ascunzi conţinutul unei celule.
LUCRUL CU RÂNDURI ŞI COLOANE
Coloanele şi rândurile sunt elemente de bază ale unei foi de calcul. Pentru a selecta o linie
sau o coloană cea mai simplă metodă este de a face clic pe litera coloanei sau pe numărul
liniei.

Poţi selecta mai multe coloane sau linii în acelaşi timp trăgând cursorul mouse-ului peste
literele de coloană sau numerele de linie.
Inserarea rândurilor şi a coloanelor
Inserarea rândurilor şi a coloanelor presupune executarea următorilor paşi:
 Selectezi rândul deasupra căruia doreşti să inserezi un alt rând sau coloana în stânga căreia
doreşti să inserezi altă coloană (dacă doreşti să inserezi mai multe rânduri sau coloane este
necesar să selectezi exact numărul de linii sau coloane pe care doreşti să le inserezi).
 Faci click dreapta pe zona selectată şi apare un meniu rapid din care alegi comanda Insert sau
din meniul Insert din bara de meniuri alegi comanda Rows sau Columns.

137
 Obs. În cazul în care ai selectat un domeniu şi vrei să inserezi rânduri sau coloane relativ la
acesta atunci faci click dreapta pe selecţie şi din meniul rapid alegi Insert – se deschide o
casetă din care trebuie să alegi Entire Row sau Entire Column.

Ştergerea
liniilor şi a coloanelor
 Pentru
a şterge
un rând sau o coloană trebuie mai întâi să le selectezi.
 Faci click dreapta pe zona selectată şi din meniul rapid alegi
comanda Delete sau din meniul Edit alegi comanda Delete.
Linia sau coloana selectată a dispărut şi se intâmplă următorul
lucru:

 atunci când se şterge o coloană, coloana din dreapta ei

se mută spre stânga şi o nouă coloană IV va fi adăugată
(numărul de coloane într-o foaie de calcul este fix)
 atunci când se şterge o linie, linia de sub ea se
deplasează în sus şi un nou rând cu numărul 65536 va
fi inserat (numărul de linii într-o foaie de calcul este
fix).
Obs. O altă variantă de ştergere a unui rând sau a unei coloane este selectarea unei celule
aferente rândului sau coloanei respective şi click dreapta pe celulă. Se deschide un meniu
rapid din care alegi opţiunea Delete. Din căsuţa care se deschide alegi Entire Row pentru
ştergerea rândului sau Entire Column pentru ştergerea unei coloane.

Dacă selectezi o
linie sau o coloană
şi apeşi tasta
Delete rezultatul este
ştergerea conţinutului liniei sau coloanei nu şi linia sau coloana care va rămâne golită de
conţinut.
Obs. Nu poţi să ştergi sau să inserezi în acelaşi timp şi linii şi coloane.
Obs. Dacă vrei să ştergi mai multe linii sau coloane o dată trebuie să le selectezi fie prin
tragerea peste butoanele lor de control , fie prin ţinerea apăsată a tastei Shift sau Ctrl şi faci
click pe butoanele aferente.
Modificarea dimensiunilor rândurilor şi a coloanelor
Pe măsură ce introduci, într-o foaie de calcul, titluri de coloane, etichete de linie, titluri de
foi de clacul, apare necesitatea de a îngusta sau lăţi coloanele sau de a ajusta înălţimea
rândurilor. În general, programul Excel lărgeşte automat o coloană pentru a include
intrările numerice, dar intrările de text necesită ajustări manuale. Înălţimea rândurilor

138
 creşte automat dacă se măreşte dimensiunea fontului, dar pot deveni necesare modificări
manuale din motive estetice.
Obs. Este important de reţinut că la introducerea numerelor, indiferent de ce este afişat în
celulă, aplicaţia Excel stochează întregul număr cu o precizie de 15 cifre. Prin definiţie
celulele dintr-o foaie de calcul utilizează formatul General, iar Excel ajustează automat
lăţimea coloanelor pentru a afişa numerele pe care le introduci în celule. În formatul General,
când introduci numere, lăţimea coloanei este ajustată automat după cum urmează:
 Numerele care conţin mai puţin de 11 caractere sunt rotunjite vizual astfel încât să corespundă
lăţimii prestabilite a coloanei (valoarea este păstrată integral, după cum se poate vedea în bara
de formule atunci când celula este selectată).

 Numerele întregi ce conţin mai mult de 11 caractere vor apărea în notaţie ştiintifică.

 Coloanele sunt mărite pentru a cuprinde numerele introduse cu virgulă, semn de dolar, semn
de procent, indiferent de numărul de cifre (dar nu mai mare de 11), deşi zecimalele ar putea fi
rotunjite.
 Numerele compuse în întregime din zecimale sunt rotunjite astfel încât să încapă în celulă.
Aplicaţia Excel îţi oferă mai multe metode de ajustare a dimensiunilor liniilor şi coloanelor, astfel:

139
  Pentru a modifica dimensiunea unui
rând faci click pe o celulă a rândului
respectiv şi apoi din meniul Format
alegi comanda Rows care deschide un
submeniu.

 Height – îţi permite să

redimensionezi înălţimea
rândului după cum doreşti.
 AutoFit – redimensionează
înălţimea rândului în funcţie de cantitatea textului înscris în celulele aferente rândului.
Obs. Poţi ajusta înălţimea unui rând la înălţimea conţinutului făcând dublu click pe marginea
de jos a liniei selectate.
Obs. Poţi ajusta înălţimea unui rând la înălţimea dorită trăgând de marginea inferioară a
rândului. Direcţia în care tragi determină noile dimensiuni ale rândului.
 Pentru a modifica dimensiunea unei coloane faci click pe o celulă a coloanei respective şi apoi
din meniul Format alegi comanda Columns care deschide o casetă de dialog.

 Width - îţi permite să redimensionezi lăţimea coloanei după cum doreşti.

 AutoFit Selection - redimensionează lăţimea coloanei în funcţie de lungimea textului
înscris în celulele aferente coloanei.
Obs. Poţi ajusta lăţimea unei coloane la lăţimea conţinutului făcând dublu click pe marginea
din dreapta a coloanei selectate.
Obs. Poţi ajusta lăţimea unei coloane la lăţimea dorită trăgând de marginea din dreapta.
Direcţia în care tragi determină noua dimensiune.
Atenţionare: Dacă ai ajustat manual înălţimea unei linii şi, ulterior, măreşti conţinutul liniei,
înălţimea nu se mai ajustează automat. O dată ce ai modificat manual înălţimea unei linii poţi
continua să o ajustezi manual de fiecare dată când măreşti sau micşorezi înălţimea fontului sau
poţi executa dublu click pe marginea de jos a rândului ca să revii la ajustarea automată.
EDITAREA CONŢINUTULUI CELULELOR
Indiferent dacă un registru de calcul va cuprinde o singură foaie de calcul sau câteva sute
construcţia sa trebuie să înceapă cu etapa de planificare. Înainte de introducerea datelor în
celule trebuie să te gândeşti de la început cum va arăta registrul de calcul.
Introducerea textului
Indiferent de lungimea intrărilor de text Excel aplică următoarele reguli asupra textului:
 Textul este automat aliniat la stânga.
 Textul nu trece pe următorul rând în interiorul aceleiaşi celule decât dacă îi specifici acest
lucru.Chiar dacă nu este afişat întregul conţinut al unei celule, asta nu înseamnă că a fost şters
şi acest lucru este vizibil în bara de formule când celula respectivă este selectată.
 Textul prestabilit are fontul Arial de 10. Aceşti parametri pot fi configuraţi după necesităţi.
 Dacă începi să introduci un text care seamănă cu unul introdus anterior pe aceeaşi coloană,
Excel poate completa automat intrarea.
 Poţi selecta o intrare dintr-o listă de intrări deja introduse în coloana curentă făcând click
dreapta pe celula dorită şi din meniul derulant alegi opţiunea Pick from List, apoi alegi
intrarea pe care o doreşti.

140
Introducerea datelor numerice
Pentru a introduce o dată numerică faci click pe celula dorită şi introduci numărul dorit.
După ce apeşi tasta Enter conţinutul este automat aliniat la dreapta deoarece coloanele cu
numere sunt mai bine vizualizate cu zecimalele aliniate la dreapta. Aplicaţia Excel aplică
implicit anumite formate numerelor, şi anume:
 Când introduci date calendaristice Excel le formatează automat sub forma l/z/aa sau z-lll.
 Dacă vrei să introduci conţinut numeric cum ar fi numere de asigurări sociale sau numere de
produse ce conţin linii, slash-uri sau puncte acesta va fi aliniat la stânga deoarece programul
Excel tratează caracterele ce nu sunt cifre ca şi caractere alfanumerice.
 Numerele pot conţine oricâte zecimale dar zerourile introduse la sfârşit nu le afişează
(2,35740000 va fi afişat 2,3574).Acest lucru îl poţi rezolva executând click pe butonul
Increase Decimal din bara de formate.
 Spre deosebire de text numerele trebuie să încapă în celule, ele nu pot trece pe celula din
dreapta. Acest lucru se realizează automat după cum s-a văzut anterior.
Editarea datelor de la tastatură
Atunci când execuţi click într-o celulă ce conţine deja date, apăsarea oricărei taste le va
înlocui cu caracterul sau codul tastei respective.
Obs. Dacă prin apăsarea unei taste editezi din greşeală o celulă ce conţine date apasă imediat
tasta Esc pentru a reveni la conţinutul iniţial. Dacă ai apăsat tasta Enter atunci fă click pe
butonul Undo din bara standard.
Editarea unui grup de celule
Poţi edita în acelaşi timp grupuri de celule selectate adiacente sau neadiacente în modul
următor:
 Selectează grupul de celule dorit.
 Introduci sau aplici formate datelor începând cu celula albă care marchează începutul selecţiei.
 Apasă tasta Enter pentru a te deplasa la următoarea celulă din bloc.
 Când ai terminat de editat fă click pe o celulă din selecţie sau apasă una din tastele săgeată.
Editarea cu ajutorul barei de formule
Bara de formule afişează şi altceva în afară de formule. Dacă o celulă selectată conţine
text sau număr care nu este rezultatul unei formule, acest conţinut apare, de asemenea, în
bara de formule. Pentru a utiliza bara de formule trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Execută click în celula pe care doreşti să o editezi. Conţinutul ei apare în bara de formule.
 Utilizează mouse-ul pentru a selecta o parte sau întreg conţinutul celulei
 Introdu datele înlocuitoare sau formatele dorite.
 Apasă Enter.

Obs. Dacă celula conţine o formulă, în celulă apare rezultatul formulei iar în bara de formule
apare formula utilizată. Pentru a edita formula faci click în bara de formule, modifici şi apeşi
Enter.

141
Editarea direct în celulă
O abordare mai directă a editării este editarea direct în celula de lucru. Acest lucru îl poţi
realiza în două moduri:
 Execuţi dublu click în celulă şi efectuezi modificările.
 Selectezi celula şi apeşi tasta F2.
Ambele metode au ca rezultat apariţia unui punct de inserţie în celulă, moment în care
poţi începe modificarea conţinutului. Atunci când editezi direct într-o celulă care conţine
formule, atât în celulă cât şi în bara de formule va apărea formula de îndată ce ai efectuat
dublu click.
CREAREA, APLICAREA ŞI MODIFICAREA FORMULELOR SIMPLE
În această sectiune vei învăţa cum să-ţi construieşti propriile formule simple care se
bazează pe operaţii aritmetice de bază pentru a efectua calcule aritmetice cu datele dintr-o
foaie de calcul. Când scrii formule Excel există câteva concepte de bază care trebuie
respectate:
 Toate formulele încep cu semnul egal (=).
 Formulele pot folosi în calcul referinţe de celule sau numere reale (denumite valori constante).
 Operatorii aritmetici recunoscuţi de Excel sunt: +(adunare), - (scădere), * (înmultire),/
(impărtire), ^ (ridicarea la putere) şi % (procentj).
 Poţi introduce paranteze pentru a stabili ordinea de executare a operaţiilor aritmetice în
formulă.
 După ce ai introdus formula , o poţi vedea în bara de formule atunci când este activă.
Rezultatul formulei este afişat în celula în care ai creat formula.
 Când editezi o formulă, o poţi vedea atât în bara de formule cât şi în celula în care este creată.
O poţi modifica în oricare din aceste locuri.
Exerciţiu: O formulă poate fi simplă, ca de exemplu =1+2. Dacă introduci această formulă într-o foaie
de calcul vei obţine rezultatul 3. Dacă în locul valorilor vei folosi referinţe de celulă formula va deveni
mai flexibilă (ca în imaginea următoare).

Rezultatul obţinut este acelaşi dar la modificarea valorilor din celulele A1 sau B1 formula va continua
să le adune şi va furniza rezultatul corect.
Utilizarea operaţiilor aritmetice de bază
Pentru a crea formule matematice care se bazează pe operaţii aritmetice simple trebuie să
ştii cum se folosec operatorii aritmetici în formule, cum se stabileşte ordinea în care
aplicaţia Excel va executa operaţiile şi cum se rezolvă mesajele de eroare.
Programul Excel foloseşte regulile matematice standard de efectuare a operaţiilor. Au
prioritate înmulţirea şi împărţirea şi apoi se execută adunarea şi scăderea. Se respectă
următoarele reguli:
 Toate operaţiile din paranteză sunt efectuate primele.
 Obţinerea unui număr negativ precede orice alte operaţii astfel încât în restul
calculelor să se utilizeze valoarea negativă.
 Procentajele (12%) vor fi calculate imediat după numerele negative, astfel încât
valoarea reală (0,12)să fie utilizată in restul calculelor.
 Ridicările la putere (10^3) vor fi calculate imediat după procentaje, astfel încât
valoarea reală (1000) să fie utilizată în restul calculelor.
142
  Înmulţirea este efectuată după operaţiile din paranteze şi înaintea tuturor celorlalte
operaţii.
 Împărţirea se efectuează după înmulţire şi se găseşte pe acelaşi nivel de efectuare cu
aceasta..
 Adunarea şi scăderea se efectuează după executarea tuturor împărţirilor.
Chiar dacă Excel respectă ordinea stabilită a operaţiilor atunci când se calculează o
formulă poţi altera această ordine într-o anumită măsură folosind paranteze. Dacă mai
multe operaţii sunt închise în mai multe seturi de paranteze, ele vor fi executate din
interior spre exterior, apoi respectând ordinea operaţiilor şi apoi de la stânga la dreapta. În
exemplul următor vei vedea rezultate diferite ca urmare a rearanjării parantezelor.
Formulă Rezultat
= (1+2)*3+4+5 18
= 1+2*3+4+5 16
= 1+2*(3+4)+5 20
= 1+2*(36+4+5) 25
= (1+2)*(3+4)+5 26
= (1+2)*(3+4+5) 36

În orice formulă trebuie să ai parantezele în pereche. Dacă uiţi o paranteză vei obţine un
mesaj care te anunţă că există o greşeală. Câteodată Excel încearcă să ghicească unde este
greşeala şi afişează o casetă de mesaj. Dacă propunerea este corectă apasă pe butonul
Yes, dacă nu apasă butonul No.

Funcţia AutoSum
Deoarece cea mai comună operaţie dintr-o foaie de calcul este adunarea valorilor aplicaţia
Excel pune la dispoziţie butonul AutoSum (însumare automată).
AutoSum scrie cu rapiditate o formulă care utilizează funcţia Sum pentru a însuma
valorile din toate celulele referite în formule. AutoSum încearcă să anticipeze celulele pe
care vrei să le utilizezi în formula Sum. Dacă greşeşti poţi modifica rapid domeniul
referit, în timp ce introduci formula.

143
 Poţi folosi AutoSum pentru a scrie rapid formule Sum doar cu mouse-ul. Mai mult, poţi
scrie formule Sum de sus până jos sau de la stânga la dreapta unui tabel cu doar două
clicuri de mouse.
Pentru a utiliza functia AutoSum trebuie să parcurgi următorii paşii:
 Execută click în celula în care doreşti să fie afişat rezultatul formulei. Execută click pe butonul

AutoSum din bara standard.

Excel anticipează celulele pe care doreşti să le însumezi şi le înconjoară cu o bordură

animată.

 Dacă formula nu are o linie sau o coloană evidentă pentru însumare sau dacă programul Excel
anticipează greşit, tragi indicatorul ca să selectezi celulele pe care doreşti să le însumezi..
 Când domeniul este corect apasă tasta Enter

Dacă doreşti să foloseşti funcţia AutoSum pentru mai multe rânduri sau coloane
odată trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Selectează, prin tragere, celulele în care doreşti să afişezi totalurile.
 Execută click pe butonul Sum din bara standard. Fiecare celulă este completată automat cu o
formulă Sum care însumează conţinutul coloanei de deasupra ei.

144
Editarea formulelor simple
Dacă trebuie să modifici o formulă, adică operaţia efectuată sau celulele referite, poţi
alege mai multe tehnici: poţi edita formula în bara de formule sau direct în celulă.
 Pentru editarea în bara de formule trebuie să efectuezi click în celula care conţine formula şi
apoi click pe bara de formule. Apasă Enter pentru finalizare.
 Pentru a edita formula direct în celulă execută dublu click în celula care conţine formula.
Formula poate fi selectată şi editată la fel ca în bara de formule.
Indiferent unde se editează o formulă referinţele la celulele din formulă sunt evidenţiate
cu o culoare iar domeniile respective de celule din foaia de calcul sunt înconjurate cu o
bordură de aceeaşi culoare.

145
 Bordură albastră Bordură verde Bordură mov Bordură roşie

Dacă
Referinţă de domeniu – în albastru

Referinţă de domeniu – în verde

Referinţă de domeniu – în mov

Referinţă de domeniu – în roşu

trebuie să schimbi referinţele de celulă astfel încât formula să opereze cu alte celule, poţi
să faci acest lucru în mai multe moduri:
 Faci click pe celulă şi introduci direct noile referinţe. Nu trebuie să uiţi să separi prin (:)
referinţa la celula din stânga-sus de cea la celula din dreapta-jos. Două referinţe de domeniu
trebuie separate prin virgulă.
 Faci click pe celulă şi tragi indicatorul peste un nou domeniu din foaia de calcul. Ca să adaugi
un nou domeniu la o formulă, după ce ai selectat celula execută click în formulă pentru a plasa
îndicatorul în locul de inserare a noii referinţe de domeniu. Apoi utilizează mouse-ul pentru a
selecta şi a trage domeniul dorit. Dacă adaugi o nouă referinţă faţă de cele existente trebuie să
introduci o virgulă ca element de separaţie.
Obs. Când selectezi celule prin tragere apare o sugestie de ecran care îţi indică câte rânduri şi
coloane selectezi.
Dacă trebuie să extinzi referinţele existente, spre exemplu ai adăugat linii sau coloane noi,
poţi muta sau redimensiona bordura colorată a domeniului astefel încât să cuprindă şi
noile referinţe. Acţiunea se poate desfăşura şi în sens invers. Pentru a muta bordura unui
domeniu fără a-i modifica dimensiunea este suficient să tragi de una din laturi. Pentru a
mări sau a reduce dimensiunea unui domeniu de celule trebuie să tragi de ghidajul de
umplere situat în dreapta-jos.

146
Interpretarea mesajelor de eroare referitoare la formule
În cazul în care ceva împiedică calcularea unei formule, în locul unui rezultat vei vedea
un mesaj de eroare. Calcularea unei formule poate fi împiedicată de o referinţă care a fost
ştearsă, de o operaţie imposibilă (împărţirea la zero), etc.
Mesajele de eroare cele mai uzuale şi cauzele lor probabile le poţi găsi în tabelul următor:
Mesaj de eroare Semnificaţie Rezolvare
##### Coloana nu este suficient de Măreşte lăţimea coloanei.
lată pentru a afişa valoare
#VALUE Tip greşit de argument sau Verifică operanzii şi argumentele;
operand (ex.-calcularea unei asigură-te că referinţele sunt valide.
celule cu valoare #N/A)
#DIV/0 Formula încearcă împărţirea la Modifică valoarea sau referinţa la
0 celulă astefel încât formula să nu
mai împartă la 0.
#NAME? Formula se referă la un nume Asigură-te că numele există sau
invalid care nu există. corectează greşeala de scriere.
#N/A Cel mai adesea înseamnă că nu Într-o formulă de căutare asigură-te
este disponibilă nici o valoare că tabelul în care se face căutarea
sau au fost utilizate argumente este corect sortat.
necorespunzătoare.
#REF! Excel nu poate localiza Execută imediat clic pe Undo
celulele referite (ex.: au fost pentru a reface referiţele şi apoi
şterse) schimbă-le în formulă sau
transformă formula în valori.
#NUM! Folosirea incorectă a unui Asigură-te că argumentele sunt
număr (ex: SQRT(-1))sau corecte şi că rezultatul se găseşte
rezultatul formulei este un între –1*10307 şi 1*10307.
număr prea mare sau prea mic
pentru a fi afişat.
#NULL! Referinţă la o o intersecţie a Verificaţi erorile de scriere şi de
două zone care nu se referinţe.
intersectează
Circular O formulă care se referă la ea Execută clic pe OK şi apoi priveşte
reference însăşi direct sau indirect. bara de stare pentru a vedea care
(Referinţă celulă conţine referinţa circulară.
circulară)

4.3. LUCRUL CU FOILE DE CALCUL

Dacă vrei să apelezi rapid o foaie de calcul a cărei etichetă nu este vizibilă pe ecran efectuează
click dreapta pe butoanele de derulare a foilor pentru a obţine un meniu rapid ce prezintă toate
foile din registrul de calcul. Efectuează click pe eticheta foii dorite.

147
 Fiecare din cele trei foi de calcul implicite au câte o etichetă implicită şi anume Sheet1,
Sheet2, Sheet3. Regiştrilor de calcul standard li se pot aduce următoarele modificări:
 La cele trei foi de calcul implicite poţi adăuga alte foi.
 Numărul de foi pe registru de calcul este limitat doar de cantitatea de memorie a calculatorului
pe care lucrezi.
 Poţi modifica denumirile implicite ale foilor de calcul. Numele foilor de calcul pot avea
maxim 31 de caractere.
 Poţi stabili ordinea foilor de calcul şi poţi şterge foi de calcul.
 Dacă vrei să creezi o foaie de calcul asemănătoare uneia deja existente, o poţi copia pe cea
existentă, după care lipeşti copia în registrul de calcul şi o editezi în funcţie de necesităţi.
 Poţi grupa foile de calcul şi poţi crea mai multe foi identice simultan.
Poţi modifica numărul implicit de foi de calcul cu care se deschide orice registru de calcul nou
dacă parcurgi secvenţa Tools\ Options, execuţi click pe fişa General şi modifici valoarea
parametrului Sheets in New Workbook.
INSERAREA ŞI ŞTERGEREA FOILOR DE CALCUL
Dacă cele trei foi de calcul ale unui registru de calcul nu sunt suficiente poţi adăuga şi
altele. Pentru a introduce o nouă foaie de calcul trebuie să parcurgi secvenţa
Insert\Worksheet. Noua foaie de calcul va fi inserată la stânga foii active. Pentru a
şterge o foaie de calcul trebuie să parcurgi secvenţa Edit\ Delete Sheet. Noile foi
adăugate sunt denumite în ordinea crescătoare a numerelor de identificare. O nouă foaie
inserată se va numi Sheet4. Dacă aceasta este ştearsă şi inserezi o nouă foaie de calcul,
cea nouă va primi numele Sheet5 chiar dacă Sheet4 nu mai există.
1. Inserarea de noi foi de calcul se mai poate face şi executând click dreapta pe numele unei foi de
calcul existente şi din meniul rapid selectezi Insert iar din caseta care se deschide alegi
Worksheet.
2. Ştergerea unei foi de calcul se mai poate face şi executând click dreapta pe numele unei foi de
calcul care se doreşte ştearsă şi din meniul rapid selectezi Delete. Din caseta de dialog care
apare selectează OK.
REDENUMIREA FOILOR DE CALCUL
Foile de calcul se redenumesc pentru a primi o oarecare informaţie asupra conţinutului
lor. Ca să redenumeşti o foaie de calcul poţi folosi una din metodele următoare:
 Pentru foaia de calcul activă selectezi Format\ Sheet\ Rename .
 Execută dublu click pe eticheta foii de calcul pe care doreşti să o redenumeşti.
 Execută click dreapta pe eticheta foii de calcul pe care doreşti să o redenumeşti şi, din meniul
rapid, alege comanda Rename.
Toate cele trei tehnici au acelaşi rezultat – numele foii curente este supraluminat şi poţi
introduce textul dorit. Pentru a confirma intrarea execută click în orice celulă din foaia de
calcul respectivă, pe o altă etichetă sau apasă Enter. Ca să păstrezi numele anterior apasă
Esc înainte de a confirma noul nume.

148
ASCUNDEREA ŞI REAFIŞAREA LINIILOR ŞI A COLOANELOR
Ascunderea liniilor şi a coloanelor îţi permite să interzici tipărirea anumitor date care nu
prezintă interes sau să simplifici modul de afişare al unei foi de calcul eliminând
conţinutul care aglomerează inutil foaia de calcul. Există două metode pentru a ascunde
linii sau coloane:
 Redimensionezi linia sau coloana până devine atât de subţire încât, practic, dispare.
 Selectezi linia sau coloana şi alegi Format\Rows\Hide pentru linii sau
Format\Column\Hide pentru coloane sau faci click dreapta pe selecţie şi din meniul rapid
alegi Hide.
Atunci când o coloană sau linie este ascunsă apare o linie groasă între etichetele de linie
sau de coloană vizibile, acolo unde, în mod normal, trebuia să fie linia sau coloana
ascunsă. În locul unde sunt ascunse linii sau coloane cursorul mouse-ului se transformă
intr-o săgeată dublă care este întreruptă de două linii paralele. Pentru reafişarea liniilor
sau coloanelor ascunse poţi alege una din metodele:
 Te poziţionezi pe una din liniile groase dintre numerele rândurilor sau literele coloanelor şi
când indicatorul mouse-ului se transformă într-o săgeată întreruptă cu două capete, execuţi
dublu click sau tragi de margini până le aduci la dimensiunea dorită.
 Selectezi liniile sau coloanele din oricare parte a conţinutului ascuns şi alegi
Format\Rows\Unhide sau Format\Columns\Unhide.

4.4. COMANDA PASTE SPECIAL

Atunci când efectuezi lipirea unor elemente copiate aceasta se face împreună cu formatele
aplicate selecţiei respective. Dacă doreşti să nu se copieze decât valorile, sau numai
formulele sau numai formatele, etc. atunci foloseşti comanda Paste Special din meniul
rapid sau din meniul Edit. În urma apelării acestei comenzi se deschide o casetă de dialog
cu următorul conţinut:

 Secţiunea Paste - oferă următoarele facilităţi:

 All – execută lipirea elementelor selectate exact cum erau la sursă
 Formulas - execută numai lipirea formulelor din selecţia respectivă
 Values - execută numai lipirea valorilor
 Formats - execută numai lipirea formatelor aplicate selecţiei fără a lipi însă şi
conţinutul
 Comments - execută numai lipirea comentariilor selecţiei
 Validation - execută numai lipirea condiţiilor de validare a selecţiei
 All except borders – nu lipeşte chenarele aferente selecţiei

149
 Celula al cărei conţinut a
fost copiat
Lipire cu All
All
Lipire cu Formulas
Lipire cuValues
Lipire cu Formats
Lipire cuComments
All except borders


Column widths – aduce dimensiunea coloanei destinaţie la dimensiunea coloanei
sursă

 Secţiunea Operation permite lipirea operaţiilor aritmetice de bază:

 Add – adaugă valoarea celulei sursă la valoarea celulei destinaţie
 Substract – scade valoarea celulei sursă din valoarea celulei destinaţie
 Multiply – multiplică valoarea celulei sursă cu valoarea celulei destinaţie
 Divide – împarte valoarea celulei destinaţie la valoarea celulei sursă

 Skip blanks – îţi permite să copiezi un domeniu care include celule fără conţinut peste un alt
domeniu fără să lipeşti celulele goale peste cele care conţin deja date.
 Transpose – îţi permite să transformi liniile în coloane şi/sau coloanele în linii.

4.5. EXPEDIEREA REGISTRULUI DE CALCUL PRIN E-MAIL

Excel îţi permite să transmiţi regiştri de calcul prin e-mail, prin transformarea
unei singure foi de calcul în corpul unui mesaj sau prin ataşarea registrului la
un mesaj e-mail. Când trimiţi un registru de calcul ca anexă, destinatarul
trebuie, şi el, să aibă aplicaţia Excel instalată într-o versiune compatibilă cu
cea pe care o ai tu. Dacă destinatarul primeşte foaia de calcul ca şi corp de
mesaj nu trebuie să aibă Excel decât dacă doreşte să preia conţinutul mesajului
şi să-l lipească pe o foaie de calcul de pe unitatea lui de memorie externă.
Pentru procedura de anexare a unui fişier la un mesaj de e-mail trebuie să
parcurgi următorii paşi:

 Din meniul File apelează comanda

Send To.
 Din submeniul care apare alege
comanda Mail Recipient (as Attachment).
 Ca urmare a executării acestei comenzi se deschide o casetă de transmitere de mesaj care are
deja fişierul ataşat şi în care urmează să completezi destinatarul şi mesajul dorit.

150
 Submeniul Send To oferă şi opţiunea foarte eficientă Routing Recipient care transmite registrul
activ de lucru unei serii de destinatari, fie la fiecare pe rând în funcţie de ordinea pe care o
stabileşte cel care distribuie documentul, fie tuturor destinatarilor odată. Acest lucru permite
ca toţi cei implicaţi să participe la modificarea unui registru de calcul şi aceste modificări să se
centralizeze.
4.6. UTILIZAREA OPŢIUNII AUTOFILL
LISTE PERSONALIZATE
Programul Excel oferă un instrument puternic şi flexibil pentru crearea de titluri de
coloane şi rânduri cunoscut sub numele de liste personalizate (AutoFill). Acestea sunt
liste instalate o dată cu programul şi îţi permit să creezi serii de etichete introducând doar
unul din elementele din listă. Listele personalizate incluse în Excel cuprind următoarele:
 lunile anului (formă completă sau abreviată);
 zilele săptămânii (formă completă sau abreviată);
 trimestre fiscale (T1, Trim.1, Trimestrul 1, etc.);
Exemplu:
Dacă o foaie de calcul ţine evidenţa vânzărilor pentru o serie de luni, titlurile de coloană
pentru lunile ianuarie până la decembrie nu trebuie să fie introduse individual. Este suficient
să introduci i a n u a r i e ş i să urmezi paşii:
execută click pe celula care vrei să conţină prima intrare din lista personalizată
introdu prima intrare (ianuarie)
când indicatorul mouse-ului ajunge în dreptul ghidajului de umplere se transformă
într-o cruce neagră
ţine apăsat butonul mouse-ului, trage indicatorul peste celulele care vor conţine
titluri şi eliberează butonul mouse-ului când numărul de celule selectate este egal
cu cel care trebuie să conţină titlurile
Pe măsură ce tragi mouse-ul peste o celulă în dreptul ei va apare o indicaţie de ecran care îţi va
arăta ce titlu va fi inserat în acea celulă.
Programul Excel este capabil să recunoască modele numerice simple. Dacă vrei să
introduci date numerice de tipul 10, 20 , 30, 40, etc. Este suficient să introduci primele
două numere şi apoi, utilizând ghidajul de umplere să completezi lista folosind facilitatea
AutoFill. Pentru a realiza acest lucru trebuie să execuţi următorii paşi:
1. execută click în prima celulă care va conţine un număr din serie
2. introdu primul număr şi apoi treci la celula care va conţine următorul număr din serie

151
 3. selectează cele două celule şi utilizează ghidajul de umplere din a doua celulă ca să
tragi indicatorul peste celulele ce vor conţine seria

În funcţie de modelul stabilit, restul celulelor sunt completate cu numere crescătoare sau
descrescătoare, cu respectivul increment sau decrement.
Obs.1 Caracteristica AutoFill nu se foloseşte doar pentru liste numerice. Poţi trage ghidajul
de umplere şi pentru a repeta intrările de text. Mai poţi utiliza acest ghidaj ca să introduci date
repetitive în celule adiacente prin selectarea celulelor care conţin acele date şi tragerea
ghidajului peste celulele adiacente în care trebuie să se repete textul.
Obs.2 Poţi începe introducerea unei serii de la al câtelea element doreşti. Ea va fi continuată
începând cu acel element până la ultimul din listă.

Crearea listelor personalizate

Marea majoritate a utilizatorilor preferă, sau au nevoie, să-şi creeze propriile liste
personalizate. Ca să construieşti o listă personalizată proprie trebuie să parcurgi următorii
paşi:

4. Dacă există deja un grup de intrări într-un domeniu de celule selectează acest domeniu.
5. Alege Tools\ Options. Se va deschide o casetă de dialog Options.
6. Execută click pe opţiunea Custom Lists.
7. Având New List evidenţiată în mod prestabilit în câmpul Custom lists, execută click pe
caseta List entries.
8. Lista se poate introduce fie introducând elementele dorite pe rând, despărţindu-le cu
virgulă şi spaţiu liber şi apăsând butonul Add, fie , dacă lista a fost selectată în prealabil, poţi
apăsa butonul Import.
9. Repetă paşii 2 – 5 pentru orice liste suplimentare pe care vrei să le creezi. Listele se
separă între ele cu Enter.

152
 10. Execută click pe OK ca să închizi caseta.
Ca să elimini o listă personalizată trebuie să o selectezi în caseta Custom Lists şi să execuţi click
pe butonul Delete.
COPIEREA FORMULELOR CU AUTOFILL
În cazul în care ai creat un tabel în care trebuie să introduci aceeaşi formulă la finalul
fiecărui rând poţi folosi opţiunea AutoFill în loc să editezi acea formulă pe fiecare rând.
Atunci când se copiază o formulă cu AutoFill, această comandă ajustează automat
referinţele astfel încât rezultatul să fie corect. Pentru a copia cu AutoFill formule trebuie
să parcurgi următorii paşi:
11. Introdu formula în prima celulă de pe coloana respectivă.

12. Selectează celula care conţine formula. Celula activă are în dreapta-jos ghidajul de
umplere.
13. Plasează indicatorul mouse-ului pe ghidaj. Atunci când acesta devine o cruce neagră
execută click şi trage cu mouse-ul în jos peste celulele care doreşti să conţină copii ale
formulei.

153
 14. La sfârşitul domeniului eliberează butonul mouse-ului şi celulele selectate vor fi
umplute cu rezultatele formulei care a fost copiată.

Obs. Formulele pot fi copiate pe patru direcţii (stânga, dreapta, sus, jos).

INTRODUCEREA SIMULTANĂ A MAI MULTE FORMULE

Ca să introduci şi mai rapid o formulă în mai multe celule trebuie să parcurgi următorii
paşi:
15. Selectează toate celulele în care vrei să introduci formulă. Acestea se pot afla pe
aceeaşi linie, aceeaşi coloană sau în domenii diferite.
16. Construieşte formula dar n u apăsa tasta Enter.

17. Când formula este completă apasă combinaţia Ctrl+Enter. Formula va fi introdusă
simultan în toate celulele selectate.

154
4.7. UTILIZAREA COMENTARIILOR
De multe ori datele pe care le introduci într-o celulă necesită mai multe explicaţii şi
informaţii decât poţi introduce într-o foaie de calcul. Pentru adăugarea unui comentariu
trebuie să parcurgi următorii paşi:
18. Execută click pe celula în care este necesară inserarea unui cometariu.
19. Execută Insert\ Comment sau execută click dreapta pe celulă şi, din meniul rapid,
alege Insert Comment.

20. Va apare o casetă de comentariu, de culoare galbenă, ce conţine numele utilizatorului.

Execută click în casetă pentru a activa cursorul de editare şi începe editarea textului
comentariului.
Nume
utilizator

Puncte de
manevră

Textul trece
automat pe
rândul
următor

Obs. Dacă comentariul este mai amplu şi nu se vede în intregime poţi trage de punctele de
manevră ale casetei de comentariu pentru a mări dimensiunea acesteia.
Celulele care au anexat un comentariu conţin un mic triunghi roşu în partea dreaptă sus .
Pentru a vizualiza comentariul plasează indicatorul mouse-ului pe celulă. Comentariul va
fi vizibil atâta timp cât indicatorul mouse-ului rămâne pe celulă.

155
 Obs. Orice comentariu poate fi configurat astfel încât să fie afişat în permanenţă. Execută
click dreapta pe celulă şi alege Show Comment din meniul care apare. De asemena, îţi poţi
configura foaia de calcul astefel încât să afişeze toate comentariile parcurgând
Tools\Options şi efectuând click pe fişa View. În caseta care se deschide execută click pe
Comment&indicator.
Ca să ştergi un comentariu execută click dreapta pe celulă şi alege Delete Comment din
meniul rapid.
Ca să editezi un comentariu execută click dreapta pe celula cu comentariu şi alege Edit
Comment din meniul rapid. Caseta comentariului devine activă şi poţi executa click
pentru a poziţiona cursorul în interior şi a începe editarea.
Bara de instrumente Reviewing te ajută să lucrezi cu comentariile, mai ales când trebuie
să adaugi foarte multe comentarii sau când vrei să revezi mai multe comentarii adăugate
de alte persoane în registrul tău de lucru. Pentru a activa această bară de instrumente
trebuie să parcurgi secvenţa View\Comments sau View\Toolbars\Reviewing.
Următorul tabel prezintă butoanele barei Reviewing.

Pictogramă Denumire Funcţie

Comment (Inserare comentariu) Adaugă un comentariu.
Previous Comment (Comentariul Caută şi afişează
anterior) comentariul anterior.
Next Comment (Comentariul Caută şi afişează
următor) comentariul următor.
Show Comment (Afişare Provoacă afişarea sau
comentariu) sau Hide Comment ascunderea permanentă a
(Ascunde comentariu) comentariului selectat în
mod curent
Show All Comments (Afişare toate Afişează sau ascunde toate
comentariile ) sau Hide All comentariile.
Comments (Ascunde toate
comentariile)
Delete Comment (Şterge Elimină comentariul
comentariu) selectat în mod curent.
Create Microsoft Outlook Task Transformă comentariul
(Creare activitate Microsoft curent într-o sarcină
Outlook) Outlook.
Update File (Salvare versiune) Salvează comentariile noi
şi modificate din registrul
de calcul.
Mail Recipient (as Attachment) Transmite registrul de
(Transmitere către destinatar ca calcul prin e-mail
ataşament) împreună cu toate
comentariile lui, către
altcineva.
4.8. LUCRUL CU ŞABLOANE
Şabloanele sunt regiştri de calcul care pot fi reutilizaţi ca bază de pornire pentru alţi
regiştri şi care conţin tot textul, toate numerele, formulele şi formatările necesare. Prin
utilizarea unui şablon la începerea unui fişier nu mai trebuie să inserezi, din nou, tot textul
şi formatele care se repetă.
CREAREA ŞABLOANELOR
Este important ca un şablon să nu conţină date care nu se aplică la orice utilizare a
acestuia. Pentru a crea ca şablon registrul de calcul curent trebuie să parcurgi următorii
paşi:
 Alege File\Save As.
 Dacă este necesar modifică numele registrului de calcul.
156
  Deschide caseta listă Save as Type şi alege Template (Şablon). Caseta Save In trece automat
la dosarul Templates.

 Execută click pe Save (Salvare).

Doar şabloanele din dosarul Templates sau din subdosarele directe, cum ar fi
Spreadsheet Solutions, vor apărea în caseta de dialog New atunci când optezi pentru
crearea unui registru de calcul plecând de la un şablon. Dacă ai creat şi salvat şabloane la
o altă locaţie, copiază sau mută şabloanele respective în dosarul Templates.
Dacă doreşti să creezi un şablon dintr-un registru de calcul completat, înainte de a salva registrul
de calcul ca şi şablon mai salvează-l o dată în forma curentă apoi şterge orice date specifice,
păstrând doar titlurile de coloane, formulele şi orice altceva pe care doreşti să-l regăseşti pe
fiecare foaie de calcul creată pe baza şablonului Când salvezi registrul de calcul ca şablon,
fişierul original va fi păstrat intact, anterior operaţiilor de stergere.

UTILIZAREA ŞABLOANELOR
Indiferent dacă începi un nou registru de calcul plecând de la un şablon instalat de Excel
sau creat de tine trebuie să parcurgi paşii:
 Alege File\ New. Se deschide caseta de dialog New.

 Execută click pe fişa cu numele subdosarului în care este stocat şablonul.

 Execută dublu click pe şablonul pe care doreşti să-l utilizezi ca bază pentru noul registru de
calcul.

157
 Se deschide noul registru de calcul, completat deja cu formatarea şi conţinutul din fişierul
şablon.
Obs. Când începi un nou registru de calcul plecând de la un şablon, de fapt nu deschizi
şablonul. Utilizezi şablonul numai ca punct de plecare şi creezi un fisier complet nou ce
conţine informaţia, conţinutul şi parametrii pe care i-ai stabilit în şablon. Numele noului
registru de calcul este Book# iar numele de fişier al şablonului nici nu apare în bara de titlu.
4.9. OPŢIUNEA GO TO
Comanda rapidă Go To poate fi apelată din meniul Edit, apăsând tasta F5 sau executând
combinaţia Ctrl+G. Această comandă deschide o casetă de dialog în care poţi introduce
orice adresă a oricărei celule sau bloc de celule. După introducerea adresei apasă tasta
Enter şi vei fi automat plasat în celula a cărei referinţă ai specificat-o.

Butonul Special deschide caseta de dialog Go To Special ce permite accesul la formule,

formatare condiţionată şi alte caracteristici ale unui registru de calcul.

În momentul în care este selectată una din optiunile acestei casete el va selecta câmpurile
care îndeplinesc condiţia specificată. În imaginea următoare apar marcate toatele celulele
care conţin formule cu rezultat numeric.

158
GĂSIREA ŞI ÎNLOCUIREA DATELOR
Opţiunile Find (Găsire) şi Replace (Înlocuire) îţi permit să localizezi şi să înlocuieşti
informaţii. Aceste optiuni îţi permit să actualizezi foaia de calcul astfel încât să reflecte
datele curente sau să elimini unele elemente care nu mai sunt de actualitate.
Operaţiile de găsire şi înlocuire sunt efectuate la nivel de foi de calcul şi, dacă este
necesar, ele trebuiesc repetate pentru fiecare foaie în parte în care trebuie efectuate
aceleaşi modificări.
Pentru a căuta şi înlocui conţinutul unei celule trebuie să parcurgi paşii:
 Execută click în celula A1 a foii de calcul în care vrei să efectuezi căutarea şi înlocuirea.
 Execută secvenţa Edit\ Find. Apare caseta de dialog Find. În câmpul Find What (De găsit)
introdu conţinutul ce urmează a fi căutat..

 Apasă butonul Replace. Ca urmare apare caseta de dialog Replace iar în câmpul Replace
With introdu conţinutul cu care se va face înlocuirea.

 Alege opţiunea de căutare Search (Căutare) : By Rows (pe linii) sau By Columns (pe
coloane).
 Opţiunea Match case permite diferenţierea între litere mici şi litere mari.
 Opţiunea Find entire cells only găseşte numai celulele care conţin în întregime specificaţia
din câmpul Find What (nu şi cele care încep cu acea specificaţie).
 Execută click pe butonul Find Next pentru a găsi prima apariţie a conţinutului specificat în
caseta Find What.
159
  Dacă această primă apariţie trebuie să fie înlocuită execută click pe butonul Replace:
execută click pe butonul Find Next pentru a sări la următoarea apariţie, păstrând
conţinutul original al celulei.
 Continuă să execuţi click pe butonul Find Next şi apoi pe butonul Replace pentru a
parcurge întreg conţinutul foii de calcul.
 Când toate apariţiile datelor din caseta Find What au fost epuizate va apărea un mesaj
care va anunţa că nu se mai găsesc apariţii ale acestora . Execută click pe OK.
 Execută click pe Close pentru a închide caseta de dialog.
Obs. 1. Dacă eşti sigur că vrei să înlocuieşti toate apariţiile respectivului conţinut execută
click pe butonul Replace All. Vor fi înlocuite toate apariţiile şi caseta de dialog se va închide
automat.
Obs. 2. Evită utilizarea butonului Replace All atunci când vrei să înlocuieşti numere.

UTILIZAREA MODULUI PAGE BREAK

Pe măsură ce introduci date într-o foaie de calcul, acestea pot depăşi dimensiunea unei
singure pagini. Spaţiul disponibil pe o pagină este determinat de dimensiunile foii de
hârtie şi marginile stabilite pentru respectiva pagină.

Acest mod de vizualizare îţi oferă o vedere de ansamblu a modului în care foaia de calcul este
împărţită în pagini. Imaginea următoare îţi prezintă o foaie de calcul cu patru pagini afişate în
modul Page Break. În această imagine poţi observa că această foaie nu este gata pentru tipărire
deoarece sfârşitul de pagină împarte tabelul 2, spre exemplu, pe patru pagini. Paginile trebuie să se
termine exact între tabele.
Pentru utilizarea modului Page Break Preview trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Utilizează secvenţa View\ Page Break Preview. Întreruperile de pagină vor apărea pe ecran
ca linii întrerupte albastre, orizontale şi verticale.
 Plasează indicatorul de pagină pe întreruperea de pagină pe care vrei să o modifici.
 După ce indicatorul mouse-ului se transformă într-o săgeată cu două capete trebuie să execuţi
click şi să tragi linia sfârşitului de pagină în poziţia dorită.

160
 Obs. Întreruperile automate de pagină sunt reprezentate printr-o linie întreruptă iar cele create
de utilizator printr-o linie continuă.

 Pentru a putea reveni la modul normal de vizualizare utilizează secvenţa View\Normal.

4.10. CREAREA ANTETULUI ŞI SUBSOLULUI DE PAGINĂ

Cu toate că nu este obligatoriu pentru o foaie de calcul, conţinutul unui antet sau a unui
subsol este util. Foaia de calcul are deja alocat spaţiu pentru acest tip de informaţie care îi
ajută pe cititori să interpreteze conţinutul foii de calcul.
Dacă doreşti să modifici un antet sau un subsol de pagină predefint sau îţi creezi propriul
antet sau subsol de pagină atunci trebuie să faci click pe butonul Custom Header sau
Custom Footer. Se va deschide o nouă fereastră care îţi va permite să introduci textul în
stânga, în centrul sau în dreapta paginii.

161
 Butoanele pentru modificarea sau crearea unui antet sau subsol de pagină au următoarele
semnificaţii:
Formatarea textului (Format Text) – faci click pe acest buton când doreşti
modificarea fontului, mărimii fontului sau stilului după ce textul a fost selectat
Numărul paginii (Page Number) – îţi permite să inserezi numărul de pagină
pe fiecare pagină
Numărul total de pagini (Total Number of Pages) – poţi utiliza această
facilitate împreună cu numărul paginii pentru a crea şiruri de tipul „pagina 1 din 15”
Data (Date) – adaugă data curentă
Timpul (Time) – adaugă timpul curent
Numele registrului de calcul (File Name) – adaugă numele registrului de
calcul
Numele foii de calcul (Tab Name) – adaugă numele foii de lucru
Antetele sunt locuri bune pentru informaţiile de verificare a documentului cum ar fi
numele companiei, numele departamentului sau titlul raportului. Acest tip de informaţii ar
ocupa un spaţiu important pe ecran. Dacă este plasată in antet atunci aceasta apare unde
trebuie şi nici nu incomodează când se lucrează cu datele.
Subsolurile sunt locuri eficiente pentru introducerea automată a datelor calendaristice, a
orelor şi a numerelor de pagină. Data şi ora introduse automat specifică data şi ora la care
a fost tipărită foaia de calcul, iar numărul de pagină arată dacă a fost tipărit tot raportul. În
subsolurile de pagină informaţia este plasată, la fel ca la antete, în afara spaţiului de lucru
efectiv. Conţinutul antetelor şi al subsolurilor de pagină poate fi inserat automat
executând click pe butoanele enumerate anterior. Informaţia inserată automat va fi
întotdeauna corectă şi recentă, indiferent de modificările pe care le-ai efectuat în foaia de
calcul.
Pentru a crea antetul şi subsolul unei foi de calcul trebuie să parcurgi următorii paşi:
21. Execută secvenţa File\ Page Setup.
22. Execută click pe fişa Header/Footer.
23. Alege dintre anteturile sau subsolurile implicite din listele derulante Header şi Footer
sau parcurge paşii următori pentru a-ţi crea propriile antete şi subsoluri de pagină.
24. Execută click pe butonul Custom Header (Antet particularizat) pentru a deschide
caseta de dialog Header.
25. Fiecare dintre cele trei casete reprezintă o secţiune a antetului. Introdu textul şi
foloseşte butoanele de câmp pentru a crea conţinutul antetului personalizat.
26. Execută click pe OK.

162
 27. Execută click pe butonul Custom Footer (Subsol personalizat) şi repetă paşii 5 şi 6
dacă doreşti să-ţi creezi un subsol personalizat.
28. Execută click pe OK pentru a închide caseta de dialog Page Setup.
Antetul şi subsolul de pagină vor apărea oricând vei tipări foaia de calcul, însă doar
pentru pagina respectivă. Dacă antetul sau subsolul este prea înalt va trebui să modifici
marginile paginii astfel încât să nu se suprapună peste zona de editare a foii de calcul.
Dacă vrei să anulezi antetul sau subsolul de pagină execută click pe opţiunea (none) (nici
unul) din lista derulantă Header sau Footer.

4.11. SORTAREA ŞI FILTRAREA LISTELOR

Structurarea unei liste este cea mai importantă parte a procesului de creaţie deoarece acest
lucru determină ce vei putea extrage din listă şi cât de eficient vei putea gestiona lista
după ce ai creat-o. Înainte de a începe crearea unei liste e bine să-ţi pui întrebarea ce
trebuie să prelucrezi după ce ai creat lista. Dacă ştii exact ce informaţii vei extrage atunci
construirea unei liste devine simplă. Listele din Excel sunt, în general, structuri
ierarhizate.
Câteva din cele mai importante elemente de terminologie sunt următoarele:
 Numele de câmp descrie fiecare categorie de date. Reprezintă titlurile de coloană sau de linie.
 Câmp este denumirea unei celule cu conţinut.

163
  Înregistrare este denumirea atribuită unui grup de celule ce cuprind toate datele despre un
anumit obiect. Pot fi situate pe linie sau coloană.
 Corpul listei este alcătuit din toate înregistrările din foaia de calcul respectivă.
Sugestie : Este bine să adopţi o formatare standard pentru literele din listă. Şi să creezi titluri
scurte şi sugestive.
Obs. Excel extinde formatarea listei la orice intrare nouă plasată la sfârşitul acesteia, inclusiv
orice formulă care face parte din intrările anterioare. Pentru a deselecta această caracteristică
trebuie să parcurgi secvenţa Tools\Options, execută click pe fişa Edit şi deselectează
opţiunea Extend List Formats and Formulas.
Sugestie : Nu împărţi lista prin linii şi coloane goale. Acestea pot încurca atunci când
manevrezi datele. Dacă doreşti să introduci spaţii libere între linii, spre exemplu, măreşte
înălţimea rândului. Nu combina numele şi prenumele angajaţilor, utilizatorilor, clienţilor într-
o singură celulă. Este bine să separi numele şi prenumele în celule diferite astfel încât fiecare
să fie pe altă coloană ce va fi folosită la filtrare sau sortare.
SORTAREA LISTELOR
După ce ai creat o listă este posibil să doreşti să afişezi informaţia în mai multe moduri.
Pentru aceasta Excel îţi permite să sortezi listele sau să foloseşti sortări personalizate.
Pentru a sorta o listă trebuie să parcurgi secvenţa Data\Sort pentru a deschide o casetă
de dialog Sort unde vei selecta condiţiile de sortare.
Dacă nu selectezi nimic înainte de a deschide caseta de dialog Sort, programul Excel va
selecta ceea ce consideră el că ar fi listă ─ toate celelalte date adiacente la celula activă,
mai puţin prima linie, pe care programul o consideră a fi linia cu titluri.
În cazul în care lista conţine linii sau celule goale efectuează selecţia înainte de a începe procesul
de sortare, altfel este posibil ca părţi ale listei să fie excluse la sortare.
Programul Excel poate sorta datele alfabetic, numeric sau după data calendaristică.

Pentru a efectua o sortare a unei liste trebuie să parcurgi paşii:

29. Sortează lista printr-una din metodele expuse.

164
 30. Sortarea unei liste poate fi efectuată simultan după maxim trei câmpuri. Specifică în
secţiunile Sort by şi Then by coloanele după care se efectuează sortarea în ordinea
importanţei lor pentru sortare.

31. Specifică ordinea de sortare. O listă poate fi sortată ascendent (0 – 9 sau A – Z) sau
descendent (de la 9 – 0 sau Z – A).
32. Specifică dacă lista are cap de tabel sau nu. Atunci când sortezi datele manual trebuie
să alegi opţiunea No header row dacă lista nu are cap de table şi Header row dacă lista ta are
cap de table. Atunci când se efectuează o selectare automată, dacă indicatorul de celulă se
găseşte într-o listă aparent fără linie de titluri, programul Excel selectează opţiunea No header
row. Dacă lista pare că ar avea cap de tabel atunci Excel alege opţiunea Header row.
33. Pentru o sortare mai avansată selectează butonul Options. Se deschide o casetă de
dialog de unde poţi opta pentru:
 sortarea listei de sus în jos (Sort top to bottom)
 sortarea listei de la stânga la dreapta (Sort left to right).
 sortarea sensibilă a liste după tipul de literă (Case sensitive) ─ să sorteze separat
intrări de tipul Data sau data.
 sortarea listei în funcţie de listele personalizate pe care le-ai creat

Reguli de sortare ale programului Excel

Excel utilizează următoarea secvenţă de sortare: 0-9 (spaţiu) ! # $ % & ( ) * , . / : ; ? @ [ \
] ^ _ ‚ { | } ~ + < = > A-Z. Celulele şi liniile goale vor fi plasate la sfârşitul listei,
indiferent de ordinea de sortare, ascendentă sau descendentă. Când se sortează valori
logice, False este trecut înaintea lui True, iar valorile de eroare vor fi plasate în ordinea
în care au fost găsite fie la sfârşitul listei sortate dacă a avut loc o sortare ascendentă, fie
la început dacă s-a efectuat o sortare descendentă.
Exemplul 1 : listă sortată tip text

165
 Lista sortata Lista initiala

Exemplul 2 : listă sortată cu conţinut text şi numeric

Dacă doreşti ca literele însoţite de cifre să apară corect sortate atunci trebuie să
completezi cu zerouri: A001, A002, etc.
Nu selecta pentru sortare o singură coloană fără a include şi restul câmpurilor. Programul Excel va
sorta numai acea coloană iar celelalte coloane din listă vor rămâne nemodificate.
FILTRAREA LISTELOR
Dacă lucrezi cu liste mari, cu volum mare de informaţie, este posibil ca localizarea unei
înregistrări să dureze destul de mult. Atunci când doreşti să vizualizezi una sau mai multe
înregistrări specifice, filtrarea listei îţi permite să afişezi doar informaţia dorită. În cazul
filtrărilor lista rămâne nemodificată, dar vei vizualiza la acel moment numai informaţia
specificată în filtru. Filtrul poate fi modificat în orice moment pentru a afişa un alt set de
înregistrări. Înregistrările filtrate pot fi formatate, editate şi chiar reprezentate grafic.
Programul Excel pune la dispoziţie două tipuri de filtre:
 AutoFilter (Filtrare automată) aplică un filtru simplu, automat, de selecţie a listei, pe care îl
poţi, apoi, personaliza.
 Advanced Filter (Filtrare avansată) îţi permite să stabileşti criterii de filtrare mai complexe.
Obs. Filtrarea reprezintă unul din principalele motive pentru introducerea consecventă a
datelor. Intrările scrise diferit (de exemplu: dir. economică sau dir.economică) sunt tratate de
filtru ca obiecte diferite.
Utilizarea filtrelor automate
Pentru a efectua o filtrare automată a unei liste trebuie să execuţi secvenţa
Data\Filter\AutoFilter. Această comandă este un comutator. Dacă o repeţi poţi
dezactiva în orice moment filtrul automat. Într-o listă cu filtru automat programul Excel
166
 afişează butoane cu săgeată pentru fiecare intrare din linia cu titluri. Aceste butoane
activează meniuri derulante care îţi permit să stabileşti ce înregistrare individuală doreşti
să vezi la un moment dat sau mai multe înregistrări cu aceeaşi intrare în câmpul respectiv
(exemplu: toate înregistrările pentru Papetărie).

La alegerea filtrării prin metoda AutoFilter butoanele de filtrare sunt poziţionate pe

celulele care conţin titlurile de coloană iar lista rămâne afişată în intregime. Ca să afişezi
o listă de înregistrări filtrate foloseşte unul din butoane sau o combinaţie de butoane.
Exemplul 1. Dacă vrei să efectuezi o filtrare după departamentul Papetărie este suficient să
faci click pe butonul cu săgeată din celula care conţine acest titlu şi, din meniul derulant, să
alegi Papetărie.

167
 Lista filtrată va arăta astfel:

Săgeţile de pe butoanele AutoFilter în uz îşi schimbă culoarea în albastru. De asemenea, în

extremitatea stângă sunt evidenţiate etichetele de rând corespunzătoare a căror culoare este
modificată tot în albastru.
Exemplul 2. În cazul în care doreşti să efectuezi o filtrare combinată, după ce ai aplicat
primul filtru este suficient să apeşi pe butonul de filtrare aferent câmpului după care doreşti să
efectuezi următoarea filtrare. Dacă doreşti acum să filtrezi, din departamentul Papetărie,
numai după Caiete faci click pe butonul de filtrare aferent titlului Caiete şi, din lista
derulantă, alegi filtrul Caiete.

168
 Lista supusă unei filtrări combinate va arăta astfel:

Opţiunile din partea de sus a listelor derulante AutoFilter oferă următoarele facilităţi
speciale de filtrare:
 All (Toate) permite afişarea tuturor înregistrărilor acelei categorii pe ecran. Această opţiune
este folosită pentru a reafişa lista după o filtrare.
 Top 10 (Primele 10) se aplică numai coloanelor care conţin numere sau date calendaristice.
Ca urmare a alegerii acestei opţiuni se deschide caseta de dialog Top 10 AutoFilter în care
vei preciza dacă doreşti să vezi înregistrările de la începutul listei sau din coada listei. Această
opţiune nu face limitarea la posibilitatea vizualizării a numai 10 înregistrări. Poţi vizualiza, de
asemenea, Primele 30 sau ultimele 30 de inregistrări din listă, sau 10% din primele sau din
ultimele elemente din listă. Pentru a afişa primele sau ultimele 10% din înregistrări trebuie
modificat parametrul din ultima casetă din dreapta din Items în Percent.

 Custom... (Definite...) deschide o casetă de dialog care permite crearea unui filtru
personalizat. Această modalitate de filtrare va fi detaliată în capitolul „Crearea unui filtru
automat personalizat”.
 Blanks (Libere) permite afişarea înregistrărilor care conţin celule goale într-un anumit câmp
(coloană). Această opţiune poate fi folosită pentru depistarea înregistrărilor cărora le lipsesc
intrări.
 NonBlanks (Ocupate) permite afişarea tuturor înregistrărilor care conţin date în respectivul
câmp .
Obs. Opţiunile Blanks şi NonBlanks apar doar dacă respectiva coloană conţine celule goale.

169
Crearea unui filtru automat personalizat
Dacă filtrul automat prestabilit nu oferă suficiente opţiuni, poţi crea un filtru personalizat.
Pentru a realiza un filtru personalizat trebuie să parcurgi paşii:
 Din lista derulantă AutoFilter alege opţiunea Custom.

 În caseta de dialog Custom AutoFilter precizează criteriul ce va fi utilizat la filtrarea listei.

 Execută click pe OK.

Exemplul 1. Dacă pe coloana Pret pe buc. doresc să efectuez filtrarea valorilor înter 100.001
şi 500.000 inclusiv atunci condiţiile trebuie să arate ca cele din figură.

Lista filtrată va arăta ca în imaginea următoare.

170
 Exemplul 2. Dacă pe coloana Nume vrei să filtrezi după persoanele al căror nume începe cu
litera P sau se termină cu grupul „escu” atunci condiţiile trebuie puse ca în figura care
urmează.

Lista filtrată va arăta ca în imaginea următoare.

Dacă doreşti ca liniile selectate să îndeplinească ambele condiţii din casetele de text trebuie să
selectezi opţiunea And (Şi). Dacă doreşti ca liniile selectate să îndeplinească oricare din cele
două criterii atunci este suficient să selectezi opţiunea Or (Sau).
Utilizarea filtrelor avansate
Pentru a crea un filtru avansat este necesar să creezi un domeniu de criterii în afara listei –
utilizând titlurile de coloană – şi apoi să specifici criteriul pe care doreşti să-l utilizezi la
filtrare. Domeniul de criterii trebuie să conţină titlurile de coloane după care se face
filtrarea avansată precum şi criteriile ce trebuie îndeplinite. Este util să creezi domeniul

171
 de criterii deasupra listei dar foaia de calcul trebuie să conţină cel puţin un rând liber între
acest domeniu şi lista propriu-zisă.
Obs. Cel mai corect este să copiezi titlurile coloanelor din listă pentru a fi identice cu cele din
domeniul de criterii.
Pentru crearea unui filtru avansat trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Crează domeniul de criterii indicând titlul de coloană pe o linie şi imediat sub el criteriul care
trebuie îndeplinit. Dacă este posibil, plasează domeniul de criterii deasupra coloanei
corespondente pentru a le vedea mai uşor pe amândouă.
 Pentru a stabili mai multe criterii trebuie să adaugi mai multe linii în domeniu de criterii.

 Când domeniul de criterii este complet execută click în listă şi execută secvenţa
Data\Filter\Advanced Filter. Se deschide o casetă de dialog .

 Programul Excel selectează automat lista care urmează a fi filtrată dacă aceasta este
înconjurată de linii şi coloane goale. Dacă domeniul din câmpul List range este incorect
trebuie să introducvi adresele corecte.
 Specifică domeniul de criterii.

172
 Dacă vrei să filtrezi lista local execută OK pentru a rula filtrul, lăsând opţiunea Filter the list,
in-place selectată.
 Dacă vrei să filtrezi lista la altă locaţie atunci selectează opţiunea Copy to another location.
Ca urmare apare un nou câmp Copy to unde trebuie specificată adresa domeniului unde se va
face filtrarea.

Rezultatul filtrării este următorul:

Obs.1 : Foloseşte un filtru avansat atunci când:

 trebuie să stabileşti mai mult de două criterii pentru un câmp.
 utilizezi criterii extrem de complexe ce necesită folosirea funcţiilor sau a formulelor şi/sau a
unor criterii multiple AND/OR într-un singur filtru.
173
 Obs.2 : Intrările din domeniul de criterii pot fi oricând modificate pentru a afişa un alt set de
înregistrări filtrate. Lista va răspunde automat noilor criterii.
Obs.3 : Dacă lista conţine nume sau înregistrări care apar în mod repetat poţi opta să alegi
numai înregistrările unice dacă selectezi opţiunea Unique Records Only (doar înregistrări
unice) din caseta de dialog Advanced Filter.
SALVAREA FOII DE CALCUL ÎN FORMAT HTML
Pentru început trebuie să stabileşti ce parte a registrului de calcul va fi salvată în format
HTML – întregul registru de calcul, o foaie de calcul din interiorul registrului sau celule
de pe o singură foaie. Dacă trebuie să salvezi în format HTML o singură foaie sau un
domeniu de celule, selectează-le înainte de a apela comanda Save as Web Page (Salvare
ca pagină Web). După ce ai selectat celulele dorite trebuie să parcurgi paşii următori:
34. Execută secvenţa File\Save as Web Page.
35. În caseta de dilaog Save As introdu un nume pentru fişierul HTML, nu trebuie să
introduci şi extensia .htm

36. Alege un dosar în care va fi salvat fişierul.

37. Secţiunea Save a casetei de dialog îţi indică dacă salvezi întregul registru de calcul
(Entire Workbook) sau o selecţie (Selection – urmată de cuvântul Sheet sau un anumit domeniu
dacă a fost selectat unul înainte de începerea procedurii)
38. Execută click pe butonul Publish. Se va deschide caseta Publish as Web Page.

174
39. În caseta listă Choose (Alegere) trebuie să confirmi obiectul care urmează a fi publicat.
Dacă înainte de începerea procedurii ai selectat un domeniu, în caseta Choose va fi selectat
Range of Cells. Domeniul îl poţi edita şi manual sau poţi folosi butonul Collaps Dialog pentru
a expune foaia de calcul, apoi poţi selecta celulele dorite, după care reafişează caseta de dialog.

Butonul Collaps Dialog

40. D
acă
publici un
domeniu
sau o
singură
foaie de calcul trebuie să selectezi opţiunea Add Interactivity Width (Se adaugă interacţiune
cu) şi să alegi din lista derulantă Spreadsheet Functionality (Funcţionalitate tip foaie de
calcul) sau PivotTable Functionality (Funcţionalitate tip PivotTable).
41. În secţiunea Publish As (Publicare ca) trebuie să introduci un nume de fişier şi o cale
în caseta File Name.
42. Dacă browser-ul de Internet este deschis selectează opţiunea Open Published Web
page in Browser. Acest pas este opţional.
43. Dacă doreşti să adaugi un titlu centrat deasupra selecţiei publicate execută click pe
butonul Change (Modificare). Se deschide o casetă de dialog Set Title (Stabilirea titlu).
Trebuie să introduci un titlu în caseta de text şi apoi execută click pe butonul OK.

175
 44. Execută click pe butonul Publish (Publicare).
Dacă browser-ul nu este deschis şi ai bifat opţiunea Open Published Web page in
Browser, browser-ul Web folosit în mod curent se va deschide automat şi va afişa
pagina.

Registrul de calcul, foaia de calcul sau secţiunea specificată este acum publicată ca o
pagină Web salvată în format HTML.
Dacă selecţia specificată conţine hiperlegături trebuie să te asiguri că fişierele către care trimit
hiperlegăturile sunt disponibile privitorilor on-line. Este bine să fie publicate şi aceste fişiere,
dacă nu este posibil trebuie să ştergi hiperlegăturile înainte de a publica selecţia.
VIZUALIZAREA FOII DE CALCUL CA O PAGINĂ WEB
Pentru a vizualiza o pagină Web publicată anterior trebuie să parcurgi paşii următori:
45. În Excel execută secvenţa File\Open.
46. În caseta listă Files of Type selectează Web Pages astfel încât să vezi doar fişierele în
format HTML.
47. Localizează dosarul ce conţine fişierul paginii Web şi execută dublu click pe pagina
Web pentru a o deschide.
Pagina Web se va deschide în Microsoft FrontPage, dacă este instalat acest program pe
staţia de lucru, sau în Word.
Obs. Pentru a deschide o pagină Web în Internet Explorer trebuie executată secvenţa
File\Open şi din caseta Open execută click pe browser pentru a identifica fişierul care
urmează a fi vizualizat.

176
COPIEREA DATELOR TABELARE WEB ÎNTR-O FOAIE DE CALCUL EXCEL
Poţi copia conţinutul unei pagini Web într-o foaie de calcul Excel prin intermediul
memoriei Clipboard sau prin tragere şi plasare. Această facilitate este foarte importantă
pentru utilizatorii de pagini Web care au nevoie nu numai să vizualizeze informaţia dar şi
să copieze porţiuni din foaia de calcul în regiştri Excel locali unde să folosească datele.
Pentru a copia conţinutul unei pagini Web Excel trebuie să parcurgi următorii paşi:
48. Deschide pagina Web sursă şi registrul destinaţie şi ai grijă să te poziţionezi pe pagina
Web.
49. Selectează celulele sursă din pagina Web şi copiază-le în Clipboard.
50. Comută înapoi în foaia de calcul destinatie, selectează celulele destinaţie şi lipeşte
datele din Clipboard.
Obs. Dacă vrei să copiezi date folosind metoda tragere şi lipire trebuie să ţii tasta CTRL
apăsată în timpul tragerii, altfel rişti să modifici conţinutul Web prin eliminarea datelor trase
şi plasate în foaia de calcul..
IMOBILIZAREA COLOANELOR ŞI A RÂNDURILOR
Partea cea mai des imobolizată a unei foi de calcul este linia cu titlurile de coloane din
partea de sus a listei. Imobilizând această linie poţi vedea ce reprezintă datele din celule
atunci când derulezi lista. Imobilizarea păstrează titlurile pe ecran indiferent câte
înregistrări conţine lista. Pentru a imobiliza linii şi coloane într-o listă trebuie să parcurgi
paşii:
Execută click pe celula care se situează imediat sub rândul care se doreşte imobilizat şi la
dreapta coloanei care se doreşte imobilizată.
 Execută secvenţa Windows\Freeze Panes (Imobilizare panouri).
Această secvenţă are ca rezultat imobilizarea rândurilor de deasupra celulei selectate şi a
coloanelor din dreapta aceleiaşi celule.
Dacă doreşti să renunţi la imobilizare într-o foaie de calcul trebuie să execuţi secvenţa
Windows\Unfreeze Panes (Anulare imobilizarea panouri).
ÎMPĂRŢIREA ECRANULUI
Împărţirea ecranului Excel îţi permite să vezi simultan două sau patru părţi distincte ale
aceleaşi foi de calcul. Această caracteristică este utilă la compararea datelor dintr-o foaie
de calcul sau atunci când trebuie să muţi sau să copiezi informaţii în interiorul aceleiaşi
foi de calcul. Prin împărţirea ecranului pot apare două sau patru zone de vizualizare.
Pentru fiecare dintre aceste zone de vizualizare poţi derula secţiunea pe care o afişează.
Pentru a împărţi o foaie de calcul în patru zone de vizualizare trebuie să parcurgi paşii:
 Selectează celula deasupra şi în stânga căreia se va plasa marcajul de împărţire a ecranului
 Execută secvenţa Windows\Split.
Foaia de calcul are, acum, două sau patru bare de derulare care îţi permit să parcurgi în
sus, în jos sau spre dreapta fiecare secţiune de ecran
Obs. În cazul în care ecranul este împărţit în patru, cele patru panouri vor fi derulate în
pereche. Când foaia de calcul se derulează sus-jos cele două panouri superioare se vor derula
simultan. Când foaia de calcul se derulează stânga-dreapta cele două panouri din stânga se
derulează simultan.

Deplasarea barelor de împărţire îţi permite să măreşti sau să micşorezi oricare dintre
secţiuni. Ca să muţi o bară de derulare este suficient să te deplasezi deasupra ei cu cursoul
mouse-ului şi să aştepţi până ce acesta se transformă într-o săgeată cu două capete pentru
împărţirea în două secţiunea şi într-o cruce cu patru săgeţi în capete pentru împărţirea
ecranului în patru secţiuni.
Pentru a anula împărţirea ecranului poţi alege una din metodele:
 Execută secvenţa Windows\Remove Split.
 Execută dublu click pe o bară de împărţire ca să o elimini.
 Trage una din barele de împărţire în afara foii de calcul.

177
4.12. FUNCŢII DE BAZĂ ÎN PROGRAMUL EXCEL
Funcţiile sunt formule încorporate care efectuează anumite calcule matematice complexe.
Utilizatorul introduce numele funcţiei şi argumentele cerute de funcţie iar programul
Excel efectuează calculele. Programul Excel pune la dispoziţie o gamă largă de funcţii
care au denumiri specifice, cum ar fi SUM, AVERAGE sau LOOKUP dar numele
funcţiilor trebuie scrise corect, altfel programul Excel nu le recunoaşte. Pentru a uşura
munca utilizatorului Excel pune la dispoziţie o casetă de dialog care ajută la scrierea
corectă a numelor funcţiilor şi la completarea argumentelor necesare efectuării acestora.
CASETA DE DIALOG PASTE FUNCTION
Cea mai uşoară cale de a utiliza o funcţie într-o formulă este de a apela caseta Paste
Function (Lipere funcţie). Pentru a accesa această casetă poţi să apeşi butonul Paste
Function din bara standard sau execută secvenţa Insert\Function. Se deschide
caseta de dialog Paste Function care are următoarea componenţă:

Descriere funcţie

Buton de ajutor

 Function category (Categoria funcţiei) permite împărţirea funcţiilor Excel în categorii pe

care le găseşti descrise în tabelul care urmează:
Categorie Descriere
Most Recently Used Lista funcţiilor pe care le-ai utilizat cel mai recent
All Lista tuturor funcţiilor recunoscute de programul Excel
Financial Lista funcţiilor financiare
Date&Time Lista funcţiilor care permit calculul valorilor de dată şi oră
Lista cu toate funcţiile matematice şi trigonometrice
Math&Trig
recunoscute de Excel
Lista funcţiilor statistice care permit calculul mediilor
Statistical
aritmetice, calculul derivaţiei standard, etc.
Lookup&Reference Lista funcţiilor care caută valori
Lista funcţiilor care caută sau calculează valori într-o listă sau
Database
bază de date
Text Lista funcţiilor care pot fi folosite cu text sau etichete
Logical Lista funcţiilor logice (IF, AND, OR, etc.)
Lista funcţiilor care returnează informaţii despre valori şi
Information
despre foaia de lucru
User Defined Lista funcţiilor personalizate pe care tu le-ai creat
 Function name (Numele funcţiei) conţine listele cu funcţiile aferente fiecărei categorii.
 În partea de jos a casetei regăseşti o scurtă descriere a funcţiei selectate.
 Butonul îţi permite să apelezi la ajutor pentru a primi mai multe informaţii despre funcţia
selectată.
În momentul în care ai selectat o funcţie din câmpul Function name se deschide o casetă
care se numeşte Formula Pallette (Paleta de formule) care permite introducerea
argumentelor pentru funcţia selectată.

178
 Pentru a completa paleta de formule pentru o funcţie trebuie să execuţi paşii:
51. Execută click în caseta primului argument.
52. Dacă argumentul cere referinţe de celulă, execută click sau selectează celulele care
conţin argumentele din foaia de calcul. În caz contrar introdu valorile argumentului de la
tastatură.
53. După ce ai adăugat toate argumentele necesare execută click pe OK.
Paleta de formule – caseta de dialog în care introduci argumentele funcţiei – poate fi deplasată
oriunde pe foaia de lucru astfel încât să nu te împedice să vizualizezi câmpurile care conţin
argumentele.
Obs. Pentru a reduce paleta de formule în aşa fel încât să nu acopere celulele pe care vrei să le
selectezi din foaia de calcul execută click pe butonul Collaps Dialog . Pentru a reafişa
paleta de formule şi a continua construcţia funcţiei execută click pe butonul Expand Dialog
(aflat în capătul din dreapta al casetei de argumente redusă).
Pentru a scrie o formulă într-o celulă trebuie să parcurgi paşii:
 Execută click în celula în care doreşti să fie afişat rezultatul formulei.
 În bara de instrumente, execută click pe butonul Paste Function . Va
apărea caseta Paste Function.
54. Execută click pe categoria de funcţii, din câmpul Function category, din care face
parte funcţia dorită şi, apoi, execută dublu click pe funcţie în câmpul din dreapta, Function
name. Dacă nu ştii în ce categorie se află funcţia dorită execută click pe categoria All (Toate)
şi, din lista cu funcţiile ordonate alfabetic, alege funcţia dorită. Se va deschide paleta de
formule (Formula Pallette) care te ajută să completezi funcţia.
55. Execută click în caseta primului argument.
56. Dacă argumentul cere referinţe de celulă, execută click sau trage peste celulele care
conţin argumentele din foaia de calcul.
57. După ce ai adăugat toate argumentele necesare execută click pe OK. Funcţia este
construită.
Obs. Dacă introduci semnul egal într-o celulă caseta Name din stânga barei de formule
primeşte numele Function şi devine o listă derulantă cu cele mai recent utilizate funcţii. Dacă
execuţi click pe o funcţie din această listă va apărea paleta de formule pentru respectiva
funcţie. Dacă funcţia pe care o doreşti nu este cuprinsă in această listă execută click pe
opţiunea More Functions... pentru a deschide caseta Paste Function.
FUNCŢII UTILE
În acest capitol vor fi prezentate câteva dintre cele mai utilizate funcţii Excel, şi anume:
MIN, MAX, AVERAGE, SUBTOTAL, COUNT, COUNTA, AND, OR, NOT, NOW,
TODAY, DATE, SUM.
Funcţia MIN
Funcţia
MIN(number1; number2;...)
întoarce valoarea cea mai mică, sau minimul, dintr-un domeniu de numere. Dacă toate
valorile se situează pe o coloană, cea mai simplă metodă de aflare a minimului este de a
sorta coloana. Dacă este vorba de un domeniu, atunci funcţia MIN este mai utilă.
179
 Pentru a afla valoarea minimă de pe un domeniu trebuie să parcurgi paşii:
Execută click în celula în care vrei să plasezi formula.
Activează caseta Paste Function.
Execută click pe categoria Statistical.
Din câmpul Function name alege funcţia MIN.
Se deschide caseta aferentă funcţiei selectate unde trebuie să completezi
argumentele sau domeniul al căror minim vrei să-l găseşti.

58. Execută click

pe câmpul Number1,
şterge orice valoare
care apare în acest
câmp şi selectează prin
tragere sau prin
selectare discontinuă
domeniul de celule sau
celulele care conţin
argumentele.
59. Apasă butonul
OK.
Funcţia MAX
Funcţia
MAX (number1; number2;…)
este opusul funcţiei MIN şi lucrează în acelaşi fel: descoperă cea mai mare valoare dintr-
un domeniu selectat.
Pentru a afla valoarea maximă a unui domeniu trebuie să parcurgi paşii:
60. Execută click în celula în care doreşti să introduci funcţia.
61. Execută click pe butonul Paste Function de pe bara standard.
62. Execută click pe categoria Statistical.
63. Din câmpul Function name alege funcţia Max.
64. Se deschide caseta aferentă funcţiei selectate unde trebuie să completezi argumentele
sau domeniul al căror maxim vrei să-l găseşti.

180
 Execută click pe câmpul Number1, şterge orice valoare apare în acest câmp şi selectează
prin tragere sau prin selectare discontinuă domeniul de celule sau celulele care conţin
argumentele.
65. Apasă butonul OK.
Funcţia AVERAGE
Funcţia
AVERAGE number1; number2;...)
este o functie comună şi uşor de utilizat. Rezultatul acestei funcţii este media aritmetică a
argumentelor din domeniul selectat. Este bine de ştiut că rezultatul returnat de această
funcţie este mult mai corect decât dacă ai aduna argumentele respective şi le-ai împărţi la
numărul lor deoarece dacă, la un moment dat, o celulă nu are valoare numerică, prin
această metodă se interpretează valoarea 0 pentru această celulă. Funcţia AVERAGE
adună celulele din domeniul selectat şi împarte valoarea la numărul de celule fără a lua în
calcul celulele goale.

181
 Celulă fără
conţinut

Pentru a
scrie o
formulă care
să conţină
Valoare corectă Valoare incorectă funcţia
calculată cu calculată cu AVERAGE
formula din bara
AVERAGE
de formule
trebuie să
parcurgi
paşii:
66. Execută click în celula în care doreşti să introduci funcţia.
67. Execută click pe butonul Paste Function de pe bara standard.
68. Execută click pe categoria Statistical.
69. Din câmpul Function name alege funcţia Average.
Se deschide caseta aferentă funcţiei selectate unde trebuie să completezi argumentele sau
domeniul a căror medie vrei să o găseşti.
70. Execută click pe câmpul Number1, şterge orice valoare apare în acest câmp şi
selectează prin tragere sau prin selectare discontinuă domeniul de celule sau celulele care
conţin argumentele.
71. Apasă butonul OK.
Funcţia SUBTOTAL
Funcţia
SUBTOTAL(function_num;ref1;...)
este utilă, în special, pentru calcularea valorilor dintr-o listă filtrată deoarece foloseşte
numai celulele vizibile dintr-un domeniu. Dacă foloseşti funcţia SUM sau AVERAGE,
în calcul este utilizat întregul tabel în loc de înregistrările afişate cu un filtru. Funcţia
SUBTOTAL poate efectua mai multe operaţii diferite, în funcţie de argumentele
introduse. Argumentul function_num este un număr care determină operaţia specifică ce
va fi efectuată pentru funcţia SUBTOTAL. În tabelul următor sunt specificate
argumentele function_num posibile pentru funcţia SUBTOTAL precum şi operaţiile lor
corespunzătoare.

Argument Operaţie executată

1 AVERAGE – media valorilor
2 COUNT – numără valorile numerice
3 COUNTA – numără toate valorile
4 MAX - întoarce valoarea maximă

182
 5 MIN - întoarce valoarea minimă
6 PRODUCT – înmulţeşte valorile şi întoarce produsul
7 STDEV – estimează abaterea standard pe baza unui eşantion
8 STDEVP – calculează abaterea standard pe baza întregii populaţii date
9 SUM – adună valorile
10 VAR – calculează dispersia pe baza unui eşantion
11 VARP - calculează dispersia pe baza întregii populaţii
Pentru a utiliza funcţia SUBTOTAL trebuie să parcurgi paşii:
72. Execută click într-o celulă de sub lista în care vrei să afişezi rezultatul formulei şi apoi
execută click pe butonul Paste Function.
73. În categoria All sau Math&Trig execută dublu click pe funcţia SUBTOTAL. Va
apărea caseta de dialog SUBTOTAL.

74. În câmpul Function_num introdu numărul funcţiei pe care doreşti să o utilizezi,

conform tabelului anterior.
75. În câmpul Ref1 introdu domeniul de calculat.
76. Execută click pe OK.

Domeniul selectat

Argumentul funcţiei
AVERAGE

Media vânzărilor
pe anul 2001
calculată cu
ajutorul funcţiei
Funcţiile COUNT,
SUBTOTAL
COUNTA,

COUNTBLANK
Aceste funcţii returnează numărul de valori dintr-un domeniu care îndeplinesc toate
criteriile încorporate în funcţie.

183
 Funcţia
COUNT (range)
returnează numărul de valori numerice dintr-un domeniu şi ignoră toate celelalte tipuri de
valori şi celulele goale.

Funcţia
COUNTA (range)
returnează toate valorile nenule dintr-un domeniu (dacă ai de numărat valori tip text poţi
folosi această funcţie).
Funcţia
COUNTBLANK (range)
returnează numărul tuturor celulelor goale dintr-un domeniu.

Aceste funcţii sunt cel mai des utilizate în combinaţie cu alte funcţii. Valoarea returnată
de funcţia imbricată devine argumentul celeilalte funcţii. Ca să utilizezi aceste funcţii în
interiorul altora, introdu funcţia în locul argumentului a cărui valoare o furnizează.
Procedura pentru introducerea unei astfel de funcţii este cea standard prezentată în
capitolul „Caseta de dialog PASTE FUNCTION”.

Funcţiile AND, OR, NOT

Funcţiile AND, OR, NOT sunt funcţii logice şi se utilizează împreună cu alte funcţii,
incluse în alte formule. Fiecare dintre ele returnează valorile True sau False iar formula
care include funcţia logică foloseşte această valoare pentru a-şi continua calculul. Aceste
funcţii pot fi găsite în categoria Logical a casetei Paste Function.

Funcţia
AND (logical1;logical2;...)
verifică dacă toate argumentele sale au valoare True; în caz afirmativ funcţia returnează
valoarea True. Este suficient ca una din condiţii să nu fie îndeplinită şi atunci funcţia

184
returnează valoare False.

Funcţia
OR(logical1;logical2;...)
verifică dacă oricare dintre argumentele sale are valoare True; în caz afirmativ funcţia
returnează valoarea True. Dacă nici una din condiţii nu este îndeplinită atunci funcţia
returnează valoarea False.

Funcţia
NOT (logical)
inversează rezultatul verificării îndeplinirii unei condiţii. Dacă condiţia nu este îndeplinită
funcţia întoarce valoarea True; în caz contrar funcţia returnează valoarea False.

185
 Funcţiile logice sunt puţin folosite solitar. În cele mai multe cazuri fac parte dintr-o
formulă mai complexă.

Funcţia SUM
Funcţia
SUM (number1,number2,...)
Adună toate valorile dintr-o zonă de celule sau/şi valori neadiacente. Această funcţie
poate avea până la 30 de argumente a căror valoare doreşti să o totalizezi.

186
 Dacă argumentele funcţiei conţin numere, valori logice, reprezentări tip text ale unor
numere, toate introduse direct în câmpul argument, atunci toate aceste argumente sunt
adunate.
Exemplu:
SUM(3, 2) are ca rezultat valoarea 5.
SUM(„3”, 2, TRUE) are ca rezultat valoarea 6 deoarece valoarea tip text este convertită în
număr şi valoarea logică TRUE este translatată în valoarea numerică 1.
Dacă argumentul funcţiei este un domeniu de celule, numai numerele din acest domeniu
sunt adunate. Celulele goale, valorile logice sau tip text sau valorile de eroare sunt
ignorate.
Exemplu:
Dacă celula A1 conţine „3” iar celula B1 conţine TRUE atunci
SUM(A1 ,B1, 2) are ca rezultat valoarea 2 deoarece referinţele la valori nenumerice nu sunt
transformate (se transformă numai datele scrise direct în formulă nu şi conţinutul referinţelor
din formulă).
Funcţia DATE
Funcţia
DATE (year,month,day)
returnează numărul serial ce reprezintă o anumită dată calendaristică. Programul Excel
stochează datele calendaristice ca şi numere seriale. Acest program lucrează cu două
sisteme de date, şi anume:
 Sistemul de dată 1900 – care începe calcularea datelor cu 1 ianuarie 1900 (primeşte valoarea
serială 1) şi termină cu 31 decembrie 9999 (primeşte valoarea serială 2958465).
 Sistemul de dată 1904 – care începe calcularea datelor cu 2 ianuarie 1904 (primeşte valoarea
serială 1) şi şi termină cu 31 decembrie 9999 (primeşte valoarea serială 2957003).

Exemplu:
- pentru sistemul de dată 1900, data 1 ianuarie 1998 va fi stocată ca şi numărul serial 35796
deoarece este a 35.795-a zi după 1 ianuarie 1900.
- pentru sistemul de dată 1904, aceeaşi dată va fi stocată ca şi numărul serial 34334.
Argumentul YEAR poate avea patru cifre. Excel interpretează argumentul YEAR în
funcţie de sistemul de dată utilizat. Implicit, Excel foloseşte sistemul 1900.
Pentru sistemul 1900:
 Dacă anul este între 0 şi 1899, Excel adaugă valoarea la 1900. Pentru DATE(1547, 1, 1) Excel
întoarce data 1 ianuarie 3447 (1900+1547) sau numărul serial 565.032.
 Dacă anul este mai mic decât 0 sau 10.000 Excel returnează valoarea de eroare #NUM.
4.13. REFERINŢE DE CELULĂ
O referinţă identifică o celulă sau un domeniu de celule pe o foaie de calcul şi îi spune
programului Excel de unde să citească valorile utilizate în formule. Cu ajutorul
referinţelor poţi utiliza date conţinute în părti diferite ale foii de lucru, într-o singură
formulă sau poţi utiliza aceeaşi dată dintr-o celulă în mai multe formule. Poţi face referiri,
de asemenea, la celule din alte foi de calcul sau din alţi regiştri de lucru. Referinţele de
celulele din alţi regiştri de lucru se numesc r e f e r i n ţ e e x t e r n e ( External
References) . Poţi referi, de asemenea, datele din alte aplicaţii. Aceste tipuri de referinţe
se numesc r ef er i n ţ e „ l a d i s t a n ţ ă” (Remote References).
187
 Există două stiluri de referinţe, şi anume:
 Stilul de referinţe A1 - este stilul implicit de referinţe pe care le utilizează programul Excel.
Acest stil referă coloanele cu litere (de la A la IV, pentru un număr total de 255 de coloane) şi
referă rândurile cu numere (de la 1 la 65536). Aceste litere şi numere se numesc etichete.
Combinaţiile lor dau adrese de celule sau de domenii. În continuare sunt câteva exemple de
referinţe stil A1:
Se utilizează Se referă la
A1 Celula aflată la intersecţia coloanei A cu rândul 1.
A1:A10 Rangul de celule aflat pe coloana A între rândurile 1 şi 10.
A1:F1 Rangul de celule aflat pe rândul 1 între coloanele A şi F.
5:5 Toate celulele de pe rândul 5.
5:7 Toate celulele aflate pe rândurile între 5 şi 7 inclusiv.
A:A Toate celulele aflate pe coloana A.
A:C Toate celulele aflate în coloanele A până la C inclusiv.
A1:F15 Toate celulele aflate între coloanele A şi F şi rândurile 1 şi 15.
 Stilul de referinţe R1C1 – este utilizat atunci când ambele etichete, de coloană şi de rând,
sunt numerice. Acest stil de referinţe este folosit, în special, pentru evidenţierea poziţiei
rândurilor şi coloanelor în interiorul macrocomenzilor. Excel indică locaţia unei celule cu un
„R” urmat de un număr de rând şi cu un „C” urmat de un număr de coloană.
Există, de asemenea, mai multe tipuri de referinţe:
 Referinţe absolute şi relative – evidenţiate prin folosirea sau nefolosirea semnului $.
 Titluri şi nume – permit referirea domeniilor în formule folosind numele de domenii şi
titlurile de coloană (se va discuta într-un curs ulterior).
Referinţe 3-D – permit analizarea datelor din aceeaşi celulă sau domeniu de celule de pe
mai multe foi de lucru ale aceluiaşi registru de lucru. O referinţă 3-D include referinţe de
celulă sau domeniu de celule precedate de un domeniu de nume de foi de lucru (exemplu:
=SUM(Sheet2:Sheet5!A7:A15)).
REFERINŢE RELATIVE, ABSOLUTE ŞI MIXTE
Depinzând de ceea ce vrei să realizezi poţi utiliza referinţe relative, care se referă la
poziţia relativă a celulelor în cadrul formulei, sau referinţe absolute, care sunt referinţe la
celule ce se află intr-o locaţie specifică ce nu se modifică ca poziţie în cadrul formulei.
Dacă semnul $ precede litera sau/şi numărul, de exemplu $A$1, referinţele de coloană
sau/şi rând sunt absolute. Referinţele relative se ajustează automat când se copiază
formula pe când referinţele absolute nu se modifică.
Referinţe relative. Atunci când creezi o formulă referinţele la celule sau domenii sunt, implicit,
bazate pe poziţiile lor relative faţă de celula care conţine formula. Când copiezi o formulă care conţine
referinţe relative Excel ajustează automat referinţele atunci când se lipeşte formula astfel încât să se
refere la celule diferite, relativ la poziţia lor în formulă. De exemplu, dacă o referinţă relativă dintr-o
formulă se referă la celula din stânga ei, fiecare copie a formulei se va referi la celula din stânga
acesteia, indiferent de locul în care o copiezi.

188
În acest exemplu se observă că, prin copierea formulei din prima celulă celelalte formule şi-au
modificat referinţele astfel încât rezultatul formulei să fie corect.

Prin definiţie, programul Excel nu tratează celulele pe care le incluzi într-o formulă ca o locaţie
stabilită, ci ca o locaţie relativă. Acest tip de referire te ajută să eviţi crearea repetată a aceleiaşi
formule. Poţi copia formula şi referinţele la celulă se vor ajusta în mod automat.
Câteodată este necesar însă să te referi la o aceeaşi celulă din foaia de calcul, în fiecare copie a
formulei. În acest caz trebuie să foloseşti referinţe absolute.
Referinţe absolute. Dacă nu doreşti ca programul Excel să ajusteze automat referinţele atunci când
copiezi o formulă într-o altă celulă, atunci trebuie să foloseşti referinţe absolute. De exemplu, dacă ai
achiziţionat căteva produse, cu preţul în dolari, şi vrei să transformi valoarea în lei la cursul zilei,
referinţa la celula care conţine valoarea dolarului la cursul zilei trebuie să fie o referinţă absolută.

Foprmulă eronată. Nefolosind Formulă corectă.

referinţe absolute, citeşte Valoarea este
valoarea dolarului de la altă citită tot timpul
locaţie. din celula A3.

Referinţe mixte. Este posibil ca, uneori, într-o formulă să fie nevoie de r e f e r i n ţ e m i x t e .
Referinţele mixte conţin adrese de celule absolute şi relative (exemplu: A$1, $A1). De exemplu, când
creezi o formulă în care vrei să înmulţeşti valorile de pe o anumită coloană cu valorile aflate pe un
anumit rând vei utiliza referinţe mixtă cu o coloană fixă şi un rând relativ pentru deînmulţit şi o
coloană relativă şi un rând absolut pentru înmulţitor.

189
În imaginea care urmează poţi urmări modificarea formulelor ca urmare a copierii lor în alte locaţii.

Pentru a schimba tipul de referinţă trebuie să parcurgi paşii:

 Execută click pe celula care conţine formula ale cărei referinţe doreşti să le modifici.
 În bara de formule, execută click pe referinţa de celulă pe care doreşti să o modifici.
 Apasă tasta F4 succesiv până când referinţa devine de tipul dorit. Apăsarea repetată a taste F4
parcurge toate tipurile posibile de referinţe.
 Apasă tasta Enter pentru a valida modificarea.
REMEDIEREA ERORILOR ÎN CREAREA FORMULELOR
Programul Excel corectează, în general, erorile comune care apar atunci când creezi o
formulă. Atunci când introduci incorect o formulă apare o casetă care te atenţionează că
ai greşit şi îţi propune o modificare. Această facilitate se numeşte Formula AutoCorrect.
Dacă eşti de acord cu propunerea este suficient să apeşi pe butonul Yes şi corectura se
face automat. Dacă nu eşti de acord cu propunerea programului atunci apeşi butonul No
şi corectura o realizezi manual. Dacă optezi să corectezi singur formula atunci trebuie să
verifici:

190
 1. Dacă parantezele sunt pereche. Atunci când creezi o formulă Excel afişează
parantezele în culori, după cum sunt introduse.
2. Dacă ai folosit semnul (:) pentru a separa referinţa de început de domeniu de cea de
sfârşit de domeniu (vezi subcapitolul “Operatori în formule”).
3. Dacă ai introdus toate argumentele cerute de funcţie sau dacă ai introdus mai multe
argumente decât era necesar.
4. Dacă nu ai creat mai mult de şapte nivele de imbricare a funcţiilor în interiorul unei
formule (vezi capitolul “Crearea funcţiilor imbricate”.
5. Dacă faci referire la alte nume de foi de calcul sau alţi regiştri de calcul care conţin
spaţii şi alte caractere speciale. În cazul în care există astfel de caractere este necesar ca
acestea să fie marcate de semne de apostrof („).
6. Dacă, în cazul în care ai folosit referinţe externe, ai inclus numele şi calea către
registrul de calcul la care se face referirea
(=AVERAGE('[2 III salarii 2002.xls]Februarie'!$H$5:$H$11).
7. Dacă ai formatat numerele atunci când ai creat formula. În formule, numerele nu se
formatează (nu se folosesc separatorii de mii).
Cele mai uzuale mesaje care pot apărea le găseşti menţionate în continuare.
EROAREA #####
Această eroare apare atunci când celulele conţin numere, date sau ore care depăşesc
lăţimea coloanei sau când celulele conţin date şi/sau ore care produc numere negative.
Cauze posibile Sugestii de remediere

Redimensionează coloana
Numărul depăşeşte lăţimea coloanei Schimbă formatul numărului (spre exemplu decrementează
numărul de zecimale)
S-a extras o dată sau oră ulterioare Dacă formula este corectă, schimbă modul de afişare al
dintr-o dată sau oră anterioare rezultatului formatând celula cu un format care nu este de
tip dată sau oră
EROAREA #VALUE!
Această eroare apare atunci când este folosit un tip greşit de argument sau de operand sau
facilitatea Formula AutoCorrect nu poate corecta formula.
Cauze posibile Sugestii de remediere

Ai introdus text atunci când în
formulă trebuia introdus număr sau
valoare logică. Excel nu poate
translata textul în formatul corect de
dată.
Ai editat incorect un domeniu
matrice.
Ai introdus un domeniu matricial ca
şi referinţă de celulă, formulă sau
funcţie.
Ai introdus un domeniu de celulele
într-o formulă care necesita o
valoare, nu un domeniu.
Ai rulat o macrocomandă care
introduce o funcţie ce întoarce ca
rezultat #VALUE!.
EROAREA #DIV!
Această eroare apare atunci când formula conţine o împărţie la zero.
Cauze posibile
Asigură-te că formula sau funcţia foloseşte operanzii sau
argumentele cerute şi că celulele referite în formulă conţin
date valide (dacă celula A1 conţine un număr iar celule A2
conţine un text, prin însumarea celor doi operanzi se va
returna valoare de eroare #VALUE!).
Selectează domeniul matricial de celule, apasă tasta F2
pentru a edita formula şi apasă combinaţia
CTRL+SHIFT+ENTER.
Asigură-te că domeniul matricial nu este o referinţă, o
formulă sau o funcţie. Vezi capitolul „Termeni de bază”
Schimbă domeniul cu o singură valoare.
Asigură-te că funcţia nu foloseşte un argument incorect.
Sugestii de remediere
191
 Ai folosit referinţe de celulă care Schimbă referinţa de celulă sau introdu o altă valoare decât
conţine valoarea zero sau nu are zero în celula folosită ca divizor. Pentru a preveni
conţinut, ca divizor. împărţirea la zero foloseşte funcţia IF
(IF(B1=0, „ ”,A1/B1)).
Ai introdus o formulă care foloseşte Schimbă divizorul cu alt număr decât zero.
explicit împărţirea la zero (=5/0).
Ai rulat o macrocomandă care Asigură-te că divizorul din formulă nu este zero sau spaţiu
foloseşte o funcţie sau o formulă care liber.
returnează #DIV/0!.
EROAREA #NAME
Această eroare apare atunci când programul Excel nu recunoaşte text într-o celulă.
Cauze posibile Sugestii de remediere
Ai folosit un nume de domeniu sau Asigură-te că numele există. Execută secvenţa
de celulă care nu există sau care a Insert/Name/Define. Dacă numele nu este în listă,
fost şters. adaugă-l.
Nume incorect scris. Verifică ortografia sau inserează numele corect executând
secvenţa Insert/Name/Paste; în caseta Paste Name
execută click pe numele dorit şi apasă pe butonul OK.
Ai folosit un titlu într-o formulă. Execută secvenţa Tools/Options/Calculation.
Selectează opţiunea Accept labels in formula.
Ai folosit incorect numele unei Corectează ortografia numelui funcţiei.
funcţii.
Ai introdus text într-o formulă fără Închide textul între ghilimele.
a-l închide între ghilimele („ ”).
Excel încearcă să interpreteze
intrarea ca un nume chiar dacă tu l-ai
introdus ca text.
Ai omis semnul (:) când ai făcut Asigură-te că toate referirile la domenii de celule conţin (:).
referire la un domeniu.
EROAREA #N/A
Această eroare apare atunci când o valoare nu este disponibilă într-o funcţie sau formulă.
Cauze posibile Sugestii de remediere
Ai folosit o formă inadecvată a Asigură-te că argumentul are tipul corect de valoare. Spre
argumentului lookup_value al exemplu, este o valoare sau o referinţă la o celulă şi nu o
funcţiilor HLOOKUP, LOOKUP, referinţă de domeniu.
VLOOKUP.
Ai folosit funcţiile HLOOKUP, Pentru a găsi o valoare exactă a argumentului poţi să setezi
LOOKUP, VLOOKUP fără să sortezi range_lookup = FALSE. Dacă doreşti o valoare apropiată
tabelul iniţial. trebuie să sortezi tabelul şi apoi să creezi formula din nou.
Ai omis unul sau mai multe argumente Introdu toate argumentele.
atunci când ai creat funcţia.
Ai rulat o macrocomandă care Asigură-te că argumentele funcţiei sunt corecte şi la locul
introduce o funcţie ce are ca rezultat care trebuie.
#N/A.
EROAREA #REF!
Această eroare apare atunci când o referinţă de celulă nu este validă.
Cauze posibile Sugestii de remediere
Ai şters sau ai mutat celulele la care se Schimbă formula sau restaurează celulele executând Undo
face referire în alte formule
Ai rulat o macrocomandă care Verifică dacă un argument al funcţiei se referă la o celulă
introduce o funcţie care returneză sau un domeniu invalid.
#REF!
Ai folosit o referinţă „la distanţă” la o Porneşte aplicaţia.

192
Cauze posibile Sugestii de remediere
aplicaţie care nu rulează.
EROAREA #NUM
Această eroare apare atunci când apare o problemă cu un număr într-o formulă sau
funcţie.
Cauze posibile Sugestii de remediere
Ai folosit un argument neacceptat Asigură-te că argumentul folosit are tipul corect.
într-o funcţie care cere argument
numeric.
Ai folosit o funcţie care iterează, de Foloseşte o altă valoare de start pentru funcţie.
exemplu IRR sau RATE, şi funcţia nu
poate să găsească un rezultat.
Ai introdus o formulă care returnează Schimbă formula astfel încât rezultatul să fie între ..... şi
un număr care este prea mare sau prea între ....... .
mic pentru a fi reprezentat de Excel.
EROAREA #NULL!
Această eroare apare atunci când specifici intersecţia a două arii care, de fapt, nu se
intersectează.
Cauze posibile Sugestii de remediere
Ai folosit un domeniu incorect sau o Ca să te referi la două arii care nu se intersectează foloseşte
referinţă incorectă de celulă. separatorul (,). De exemplu, într-o formulă
SUM(A1:A10,C1:C10) dacă nu este pus operatorul (,)
funcţia încearcă să adune numai celulele pe care le au în
comun cele două domenii, acestea neexistând rezultatuleste
eroarea #NULL!
4.14. CREAREA DIAGRAMELOR
În general, diagramele se crează atunci când se doreşte o reprezentare grafică (în imagini)
a datelor cuprinse în tabele create. Pentru a crea diagrame trebuie apelată aplicaţia Chart
Wizard.
CREAREA DIAGRAMELOR UTILIZÂND APLICAŢIA CHART WIZARD
Aplicaţia Chart Wizard (Expert diagramă) îţi permite să creezi, pas cu pas, o diagramă
şi oferă opţiuni care să te ajute să modifici diagrama după cerinţele tale. Poţi reveni
oricând să modifici diagrama, după ce ai creat-o. După ce ai creat tabelul sursă – care
conţine informaţia ce urmează a fi reprezentată grafic – apelează aplicaţia Chart Wizard
pentru a crea diagrama dorită. Aplicaţia are anumite tipuri prestabilite de diagrame din
care poţi alege acel tip care oferă o reprezentare cât mai apropiată de cerinţă.
Pentru a crea o diagramă trebuie să execuţi paşii:
 Crează tabelul pe care doreşti să-l reprezinţi grafic.
 Selectează tabelul sau numai ceea ce vrei să reprezinţi din componenţa
tabelului.

 Execută secvenţa Insert\Chart sau execută click pe butonul Chart

Wizard de pe bara standard. Se deschide caseta de dialog Chart Wizard.

193
  Fişa Standard Types (Modele
standard) conţine modele standard de
diagrame cărora este necesar să le aplici
diferite formate şi opţiuni, cum ar fi:
etichete sau culori care doreşti să apară
pe diagramă.
 Fişa Custom Types (Modele
Personalizate) conţine modele de
diagrame personalizate care sunt
similare cu un şablon sau un stil şi
conţin formate adiţionale şi opţiuni de
diagramă. Poţi salva diagramele
personalizate sau poţi crea altele noi.

77. Trebuie să parcurgi paşii din

casetele de dialog ale aplicaţiei Chart
Wizard completând orice detalii în funcţie de cerinţe. Casetele de dialog ale aplicaţiei Chart
Wizard sunt prezentate în subcapitolele care urmează.
Selectarea tipului de diagramă
Primul pas în crearea unei diagrame este alegerea tipului diagramei. Pentru a utiliza unul
din tipurile predefinite de diagramă trebuie să execuţi click pe unul din tipurile de
diagrame (Chart Type) din secţiunea din stânga a primei casete de dialog. Aplicaţia
Excel oferă o gamă largă de tipuri de diagrame, tipuri pe care le găseşti enumerate în
continuare.
Diagrame pe coloane (Column). O diagramă pe coloană are bare verticale şi este reprezentată
fără continuitate în timp. Acest tip se utilizează, în general, pentru prezentarea comparativă a
datelor.

Un tip important de diagramă pe coloane este cel p e c o l o a n e s t r a t i f i c a t e . O astfel de

diagramă este potrivită atunci când doreşti să ştii cât mai este de realizat până la un plafon
maxim şi cât s-a realizat până la momentul creării diagramei.

194
Diagrame cu bare (Bar). O diagramă cu bare este similară uneia pe coloane prin faptul că
reprezintă barele ca elemente separate, însă ea trasează barele în format orizontal. Barele pot fi
aşezate alăturat, în straturi sau 3D (viziune în spaţiu). Diagramele cu bare sunt foarte utile
pentru afişarea măsurătorilor, ca de exemplu, procentul de finalizare a unui anumit proiect

Diagrame linie (Line). Acest tip de diagrame este foarte potrivit pentru măsurarea sau
reprezentarea datelor în timp, în mod continuu. Ele realizează combinaţii bune cu diagramele
pe coloană sau pe linii multiple. De asemenea, diagramele linie sunt excelente pentru
prezentarea informaţiei ce implică tendinţe sau modificări în timp cu unul sau două seturi de
date.

195
Diagrame cu structură radială (Pie). Diagramele cu structură radială sunt folosite pentru
prezentarea unui procent dintr-un întreg. Tipurile de diagramă cu structură radială disponibile
sunt 2D standard, 2D descompusă, 3D, 3D descompusă, radială din radială – care extrage un
subset al unui sector – şi bară din structură radială – care extrage un subset şi îl reprezintă sub
forma unei diagrame cu coloane suprapuse.

Diagrame de tip inelar (Doughnut). Diagramele de tip inelar sunt variaţii ale diagramelor cu
structură radială. Diferenţa constă în faptul că diagramele inelare sunt pentru mai multe seturi
de date – oarecum asemănătoare reprezentării mai multor structuri radiale, una peste cealaltă.

196
Diagrame prin puncte (Scatter). Diagramele prin puncte sunt folosite pentru prezentarea
datelor pe intervale inegale de timp. Acest tip de diagramă este cel mai des întâlnit în
activităţile ştiinţifice şi inginereşti.

Diagrame stratificate (Area). Diagramele stratificate se utilizează asemănător diagramelor

linie prin faptul că acestea reprezintă datele în timp într-o manieră continuă. Singura diferenţă
este că zona de sub linie este umplută.

197
Diagrame radar (Radar). Diagramele radar prezintă relaţiile dintre seturi separate de date.
Relaţia este prezentată în raport cu o serie întreagă, similar modului în care diagramele de tip
inelar reprezintă datele dintr-o serie comparativ cu seria întreagă.

Diagrame suprafaţă (Surface). Diagramele suprafaţă măsoară două variabile sub forma unei
hărţi topografice, oferind o reprezentare 3D a valorilor înalte şi joase. Există două tipuri de
diagramă suprafaţă, cu două variante pentru fiecare tip.

198
Diagrame cu bule (Bubble). Diagramele cu bule compară valorile în seturi de câte trei.
Primele două seturi sunt folosite în diagramă, al treilea determinând dimensiunea bulelor.

Diagrame stoc (Stock). Diagramele stoc sunt create, prin definiţie, pentru piaţa bursieră şi au
patru variante:
 minim-maxim-închidere
 deschidere-minim-maxim-închidere
 volum-maxim-minim-închidere
 volum-deschidere-maxim-minim-închidere

199
Diagrame cilindru, con şi piramidă. Diagramele cilindru, con şi piramidă sunt diagrame 3D
cu formă unică.

200
4.15. Tema de casa
1. Realizaţi următoarele tabele în Excel:

Scumpiri Valoarea (in

Pret
RON) a
Nr. produs/ Februarie Martie Aprilie Mai
Produse scumpirii faţă
Crt. Ianuarie
de luna
(RON)
2% 3% 2% 4% ianuarie
1 Paine 1
2 Lapte 2
3 Ulei 7
4 Carne 12
5 Oua 0,3

Nr.
Nr.
persoane Procent Procent
Nr. Crt. Localitate participanti
cu drept participare neparticipare
la vot
de vot
1A 2200 1600
2B 6300 5600
3C 6100 5700
4D 8200 7100
Total

- inseraţi formule cu ajutorul cărora să faceţi calculele în coloanele libere;

- realizaţi un grafic pentru primul tabel, în care să reprezentaţi coloanele: Produse şi
Valoarea scumpirii (Titlu: Valoarea scumpirii între Ianuarie – Mai 2008; X =
Produse; Y = Valoarea scumpirii);
- realizaţi un grafic pentru al 2-lea tabel în care să reprezentaţi coloanele Localitate şi
Procent Participare (Titlu: Participare la vot; X = Localitatea; Y = Procentul de
participare).

2. Alegeţi răspunsul corect

1. Fişierele din Excel se numesc:

a) Registre de calcul;
b) Foi de calcul;
c) Ferestre de calcul;
d) Celule de calcul.

2. Workbook înseamnă:
a) Foi de calcul;
b) Foi de diagrame;
c) Registru de lucru;
d) Grafic.

3. Sheet înseamnă:
a) Foaie cu diagramă;
b) Foaie de calcul;
c) Registru de lucru;
d) Fişier Excel.

201
4. Coloanele în Excel se numerotează cu:
a) Cifre romane;
b) Litere mari;
c) Cifre arabe;
d) Nici una din cele de mai sus.

5. Liniile (rândurile) în Excel se numerotează cu:

a) Cifre romane;
b) Litere mari;
c) Cifre arabe;
d) Nici una din cele de mai sus.

6. Celula B7 se găseşte la:

a) Intersecţia liniei B cu coloana 7;
b) Intersecţia liniei 7 cu coloana B;
c) Intersecţia liniei 7 cu coloana 7;
d) Intersecţia liniei B cu coloana B;

7. Programul Excel se deschide iniţial cu:

a) 1 foaie de calcul;
b) 2 foi de calcul;
c) 3 foi de calcul;
d) 4 foi de calcul.

8. Fiecare foaie de calcul conţine:

a) 200 de coloane;
b) 256 de coloane;
c) 300 de coloane;
d) 356 de coloane.
9. Fiecare foaie de calcul conţine:
a) peste 55.000 de linii;
b) peste 65.000 de linii;
c) peste 75.000 de linii;
d) peste 85.000 de linii.

10. Îmbinarea mai multor celule se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

11. Inserarea unei diagrame (grafic) se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

12. Înainte de scrierea unei formule matematice într-o celulă se pune semnul:
a) = b) + c) / d) ?

13. Inserarea unei funcţii în Excel se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

14. Calcularea unei sume în Excel se face cu ajutorul butonului:

202
 a) b) c) d)

15. Funcţia SUM calculează:

a) Media aritmetică;
b) Procentul dintr-un număr;
c) Suma unor celule, linii, coloane;
d) Maximul dintre mai multe numere.

16. Funcţia AVERAGE calculează:

a) Media aritmetică;
b) Procentul dintr-un număr;
c) Suma unor celule, linii, coloane;
d) Maximul dintre mai multe numere.

17. Funcţia PMT este o funcţie:

a) Matematică;
b) Financiară;
c) Statistică;
d) Nici una dintre cele enumerate.

18. Opţiunea Validare date se găseşte în meniul:

a) Inserare;
b) Format;
c) Instrumente;
d) Date.

19. Funcţia PRODUCT calculează:

a) Diferenţa unor numere;
b) Produsul unor numere;
c) Media aritmetică a unor numere;
d) Suma unor numere.

20. Formatarea numerelor conţinute în celule se face executând paşii:

a) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule  Formatare celule
 Număr;
b) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule  Formatare
celule  Hyperlink;
c) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule  Formatare celule
 Modele;
d) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule  Formatare celule
 Protecţie.

21. Formula =SUM(A1:A6)/6 are ca efect:

a) Însumarea (adunarea) numerelor din celulele A1, A2, … , A6;
b) Împărţirea la 6 a fiecărui număr din celulele de la A1 la A6;
c) Calcularea mediei aritmetice a numerelor din celulele A1, până la A6;
d) Înmulţirea numerelor cuprinse în celulele de la A1 la A6.

22. Funcţia =IF(B121000; 75%; 50%) se traduce prin:

a) Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci afişează 75%, dacă nu
afişează 50%;
b) Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci afişează 50%, dacă nu
afişează 75%;
c) Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci calculează 75% din el;
203
 d) Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci calculează 50% din el;

23. Alinierea orizontală, verticală şi încadrarea textului se face astfel:

a) Clic-dreapta pe celula respectivă  Formatare celule  Font;
b) Clic-dreapta pe celula respectivă  Formatare celule  Bordură;
c) Clic-dreapta pe celula respectivă  Formatare celule  Aliniere;
d) Clic-dreapta pe celula respectivă  Formatare celule  Modele.

24. Salvarea unui fişier Excel se face din meniul:

a) Inserare;
b) Vizualizare;
c) Editare;
d) Fişier.

25. Umplerea unor celule selectate cu o culoare se face folosind butonul:

a) b) c) d)
26. Alegerea culorii fontului într-o celulă sau mai multe celule selectate se face cu ajutorul
butonului:

a) b) c) d)

27. Afişarea unui anumit număr de zecimale pentru un număr dintr-o celulă sau mai multe celule
se face urmând paşii:
a) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule  Formatare celule
 Număr  Număr de zecimale;
b) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule  Formatare celule
 Aliniere  Număr de zecimale;
c) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule  Formatare celule
 Modele  Număr de zecimale;
d) Această operaţie nu este posibilă.

28. Pentru a insera pe o linie sau pe o coloană o serie se parcurg etapele:

a) Inserare  Umplere  Serie;
b) Editare  Umplere  Serie;
c) Vizualizare  Umplere  Serie;
d) Format  Umplere  Serie.

29. Extensia unui fişier Excel este:

a) .doc
b) .ppt
c) .xls
d) .mp3

30. Aplicarea bordurilor unui tabel se poate face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

204
5. Prezentări - POWER POINT
Obiective:
 Lansarea şi închiderea aplicaţiei;
 Cunoaşterea noţiunilor de bază necesare creării
unei prezentări;
 Salvarea prezentărilor;
 Utilizarea efectelor vizuale;
 Posibilităţile de procesare a textului din cadrul unei
prezentări;
 Tipărirea prezentărilor.

5.1. CREAREA UNEI PREZENTĂRI FOLOSIND TEMPLATE-URI

Dacă ştii exact ce doreşti să spui în cadrul prezentării în loc să apelezi la rutina
AutoContent Wizard poţi apela la Templete-urile care stabilesc aspectul diapozitivelor.
Un Template sau şablon este un set de formatări predefinite puse la dispoziţie de
aplicaţia Power Point care încorporeză diferite combinaţii grafice, tipografice şi de efecte
speciale. În fereastra de dialog care se deschide odată cu lansarea aplicaţiei trebuie să
bifezi opţiunea Design Template şi să efectuezi clic pe butonul OK.

Aceasta are ca efect deschiderea casetei de dialog New Presentation. Dacă execuţi clic pe
fişa Design Templates se afişează opţiunile pentru şabloane.

205
Când selectezi un anume şablon în caseta Preview din dreapta vezi cum arată acel model.
Acesta devine valabil pentru prezentarea ta în momentul în care execuţi clic pe butonul
OK.
Se deschide o nouă fereastră de dialog denumită New Slide.

În partea stângă a ferestrei se află caseta Choose an AutoLayout care-ţi pune la

dispoziţie toate machetele de diapozitive pe care le poţi folosi. Pentru a selecta un model
execută clic pe modelul de machetă care corespunde cel mai bine cerinţelor tale.Odată
ales modelul execută clic pe butonul OK. În acest moment se deschide fereastra
corespunzătoare unei noi prezentări.

Din acest moment macheta diapozitivului este pregătită şi poţi să te ocupi de conţinutul
prezentării.

206
CREAREA UNEI PREZENTĂRI ÎN ALB
Dacă te decizi să creezi o prezentare în alb, fără alt ajutor din partea aplicaţiei Power
Point execută clic pe butonul Blank presentation şi apoi pe OK.

Se deschide o fereastră de dialog New Slide care îţi oferă posibilitatea alegerii tipului de
slide pe care îl foloseştii. Pentru început alege slide-ul care este implicit selectat, cel în
care editezi titlul prezentării. Acest lucru îl faci executând clic pe butonul OK.

O altă modalitate de a începe crearea unei prezentări în alb (dacă aplicaţia Power Point
este lansată) este să deschizi meniul File şi să selectezi New. Execuţi clic pe fişa General
(dacă nu este selectată implicit) şi execută dublu clic pe pictograma Blank Presentation
(sau apeşi butonul OK). Apare caseta de dialog New Slide de unde selectezi primul tip de
slide, pentru a da numele (titlul) prezentării.
Indiferent care dintre aceste metode a-i alege, rezultatul este afişarea primului slide, cel în
care introduci titlul prezentării.

207
 Execută clic în dreptunghiul gri unde este mesajul Click to add title sau în zona de editare
din partea stângă a ecranului şi introdu titlul prezentării. În momentul în care termini de
editat acest titlu, execută un clic în zona de editare a subtitlului, în caseta cu mesajul
Click to add subtitle. Dacă lucrezi în zona de editare, după scrierea titlului apasă tasta
Enter şi apoi butonul Demote pentru scrierea subtitlului (altfel vei scrie titlul celui de-al
doilea slide).

Mai multe amănunte în lecţia 2 „Inserarea de noi slide-uri”.

DEFINIREA PARAMETRILOR PAGINII
În momentul în care creezi o nouă prezentare parametrii paginii sunt preluaţi automat din
modelul de prezentare pe care-l alegi în caseta de dialog New sau din fişierul model numit
Blank presentation, în cazul în care ai folosit butonul New din bara standard.
Aceşti parametri pot fi modificaţi în orice moment în timpul creării prezentării. Dacă ştii
exact de la început cum doreşti să arate întreaga prezentare, la ce dimensiuni creezi
diapozitivele, pentru ce tip de afişare şi care sunt dimensiunile paginii pe care tipăreşti
prezentarea este indicat ca aceşti parametri să-i defineşti de la început.
Parametrii paginii poţi să-i modifici din caseta de dialog Page Setup, pe care poţi să o
apelezi cu comanda Page Setup din meniul File.

208
Opţiunea Slides sized for: îţi permite să stabileşti pentru ce fel de prezentare
dimensionezi diapozitivele. În mod implicit diapozitivele sunt dimensionate pentru
prezentarea pe ecran. Din lista ascunsă poţi selecta şi alte tipuri de prezentări pentru care
trebuie să dimensionezi diapozitivele cum ar fi : prezentare cu diapozitive de 35mm,
prezentare tip Banner, prezentare tip A4, etc.
Pentru fiecare tip de prezentare ales diapozitivele au dimensiunile implicite puse la
dispoziţie de aplicaţie. Dacă doreşti să modifici aceste dimensiuni ai la dispoziţie caseta
Width care îţi permite să modifici lăţimea diapozitivului din săgeţile de incrementare şi
decrementare până la dimensiunea dorită. Dacă doreşti să modifici şi înălţimea
diapozitivului poţi face acest lucru în caseta Height utilizând săgeţile de incrementare şi
decrementare.
Caseta Number slides from îţi dă posibilitatea să stabileşti de la ce număr vrei să înceapă
numerotarea diapozitivelor. În mod implicit numerotarea diapozitivelor începe cu 1. Din
săgeţile de incrementare şi decrementare poţi modifica numărul de începere a
numerotării.
Orientarea diapozitivelor se schimbă din caseta Orientation, opţiunea Slides.Acestea se
pot aşeza Portrait ( în orientare pe verticală ) sau Landscape (în orientare pe orizontală).
Implicit diapozitivele sunt orientate Landscape. Dacă vrei să schimbi orientarea bifează
opţiunea Portrait.
Orientarea însemnărilor, rezumatului prezentării şi a colajelor se schimbă din caseta
Orientation, opţiunea Notes, handouts & outline. Acestea se pot aşeza Portrait ( în
orientare pe verticală ) sau Landscape (în orientare pe orizontală). Acestea sunt implicit
orientate Portrait. Dacă vrei să schimbi orientarea bifează opţiunea Landscape.
Toate modificările pe care le faci asupra parametrilor paginii devin valabile după ce
execuţi OK.

209
UNELTE DE NAVIGARE PE ECRAN
O categorie importantă de unelte de navigare pe ecran, alături de tastatură, este
reprezentată de barele de derulare orizontală şi verticală. În imaginea de mai jos găseşti
informaţii despre uneltele de navigare pe ecran.
Buton de
deplasare
în sus

Bară de
derulare
verticală Cursor de
pentru derulare
rezumat verticală
pentru
slide-uri

Buton de
deplasare
în jos

Bara de Buton de Buton de

derulare depasare la deplasare la
slide-ul
orizontală slide-ul
anterior următor
Butonul de deplasare în sus care apare atât în panoul pentru rezumat cât şi în panoul
pentru diapozitive te ajută să te deplasezi cu o linie mai sus în cadrul rezumatului, fie cu
un slide mai sus în cadrul slide-urilor. Dacă ţii apăsat acest buton derularea spre sfârşitul
prezentării se face rapid.
Butonul de deplasare în jos care apare atât în panoul pentru rezumat cât şi în panoul
pentru diapozitive te ajută să te deplasezi cu o linie mai jos în cadrul rezumatului, fie cu
un slide mai jos în cadrul slide-urilor. Dacă ţii apăsat acest buton derularea spre începutul
prezentării se face rapid.
Bara de derulare orizontală - situată la baza ferestrei te ajută să te deplasezi stânga –
dreapta într-o prezentare care nu intră în totalitate pe un ecran.
Barele de derulare verticale – situate fie în dreapta panoului pentru rezumat, fie în dreapta
panoului pentru slide-uri te ajută să te deplasezi în direcţia sus-jos fie în cadrul
rezumatului, fie în cadrul slide-urilor.
Cursorul de derulare - îţi va indica poziţia curentă în cadrul prezentării. Prin procedeul
„click and drag” (trage şi plasează) cursorul de derulare te ajută să navigi pe verticală.
Butonul Previous Slide - te ajută să faci saltul la slide-ul anterior din prezentare.
Butonul Next Slide - te ajută să faci saltul la slide-ul următor din prezentare.

210
 Pe lângă aceste unelte de navigare ai la dispoziţie şi tastele cu acţiune bine definită sau
combinaţii ale acestora.
Tasta sau Tasta sau
combinaţii Descrierea acţiunii combinaţii de Descrierea acţiunii
de taste taste
La sfârşitul liniei curente în
↓ Deplasarea cu o linie mai jos
când editezi prezentarea
End
timpul editării prezentării

↑ Deplasarea cu o linie mai sus

când editezi prezentarea
Page Up Un ecran sau un slide în sus

→ Deplasarea cu un caracter la
dreapta când editezi rezentarea
Page Down Un ecran sau un slide în jos

← Deplasarea cu un caracter la
stânga când editezi prezentarea
CTRL+Home Salt la începutul prezentării

La începutul liniei curente în

Home CTRL+End Salt la sfârşitul prezentării
timpul editării prezentării
INSERAREA DE NOI SLIDE-URI
Poţi insera un slide într-o prezentare în orice moment şi în orice poziţie. Pentru aceasta
urmează paşii următori:
 Selectează slide-ul după care doreşti să faci inserarea.
 Alege din meniul Insert opţiunea New Slide.

Execută clic pe
acest buton când
vrei să inserezi
un slide nou

 Se deschide caseta de dialog New Slide.

 Execută clic pe modelul de slide care vrei să-l inserezi

 Apasă apoi butonul OK şi aplicaţia PowerPoint inserează slide-ul care l-ai ales
în poziţia care o stabileşti.

211
ADĂUGAREA UNOR SLIDE-URI DIN ALTĂ PREZENTARE
Există posibilitatea de a insera câteva sau toate slide-urile dintr-o prezentare în
prezentarea curentă. Pentru aceasta:
 Deschide prezentarea în care doreşti să inserezi slide-urile.
 Selectează slide-ul după care doreşti să faci inserarea noilor slide-uri.
 Din meniul Insert alege opţiunea Slides from Files.

 Cu ajutorul butonului Browse afişează caseta Browse care iţi permite să cauţi
prezentarea ce conţine slide-urile care doreşti să le inserezi în prezentarea curentă.
 În fereastra Slide Finder apar slide-urile de prezentare. Poţi vizualiza aceste
slide-uri sub forma de imagini sau poţi vedea în partea dreaptă a acestei ferestre o
lista cu toate titlurile slide-urilor şi cu o fereastră de previzualizare.

 Execută clic pe slide-urile care doreşti să le inserezi şi apoi apasă butonul

Insert. Dacă doreşti să inserezi toate slide-urile atunci poţi să apeşi butonul Insert
All.
 După inserare execută clic pe butonul Close şi slide-urile apar în prezentarea
pe care ai ales-o anterior.
EDITAREA TEXTULUI ÎNTR-UN SLIDE
Utilizând Design Templates în lecţia precedentă ai creat deja o prezentare simplă sau una
mai complexă, pe baza unui şablon de proiectare, deci pe ecran ai cel puţin un slide pe
care-l poţi edita.

212
 În funcţie de modul de vizualizare în care lucrezi, modul în care poţi face editarea
textului este puţin diferit.
EDITAREA TEXTULUI ÎN MODUL DE VIZUALIZARE OUTLINE
Panoul Outline îţi asigură cel mai uşor mod de editare. Execută clic în structura slide-ului
pentru a muta indicatorul mouse-ului acolo unde doreşti să editezi (în zona de titlu sau în
cea de conţinut, imediat lângă numărul slide-ului) şi apoi introdu textul de la tastatură.
Poţi să redimensionezi fereastra de editare cu ajutorul barei de dimensionare, în funcţie de
lungimea textului.
Este de remarcat faptul că poţi scrie fie în partea dreaptă, direct pe slide, fie în partea
stângă a ecranului, în zona de editare. Locul îl stabileşti prin executarea unui clic cu
mouse-ul. În mod curent editarea se face în partea stângă. Primul rând pe care îl introduci
este titlul slide-ului.

Dacă apeşi tasta Enter, automat se creează un slide nou şi textul pe care îl introduci în
continuare este titlul celui de-al doilea slide. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, după
apăsarea tastei Enter apasă butonul Demote de pe bara Outline. Textul introdus nu mai
este titlul celui de-al doilea slide, ci textul de conţinut al primului.

Cu ajutorul butoanelor Demote şi Promote poţi să modifici în orice moment nivelul

textului în structură. Dacă textul este deja scris, îl selectezi şi execuţi clic pe unul dintre
cele două butoane, ceea ce are ca efect mutarea pe un nivel superior (spre stânga) sau pe
un nivel inferior (spre dreapta).
Dacă doreşti să introduci text într-un slide creat anterior, care conţine deja text,
poziţionezi punctul de inserare (cursorul) în locul unde vrei să mai adaugi text (execuţi un
singur clic în acel loc) şi tastezi textul.
În timp ce lucrezi ai posibilitatea să muţi un paragraf deja scris mai sus sau mai jos în
structură astfel: îl selectezi şi execuţi clic pe unul din butoanele Move Up sau Move

Down .
EDITAREA TEXTULUI ÎN PANOUL SLIDE
Poţi edita text şi în panoul Slide. Execută clic în zona de titlu sau în cea de editare text şi
poţi începe tastarea textului dorit. Zona selectată este încadrată de un marcaj gri care-ţi
indică dimensiunea textului pe care îl poţi introduce în acel diapozitiv. Acest chenar nu
apare pe slide în momentul rulării sau la tipărire, ci numai în timpul editării.

213
5.2. METODE DE TRANZIŢIE ÎNTRE SLIDE-URI
Orice prezentare conţine mai multe diapozitive, prin structura cărora trebuie să navigi la
un moment dat. Selectarea diapozitivului este determinată de modul de vizualizare pe
care îl utilizezi.
 Dacă ai afişat panoul Outline, cel mai uşor este să parcurgi structura şi să
execuţi clic pe textul diapozitivului pe care îl doreşti.
 În modul de vizualizare Slide Sorter execută clic pe slide-ul dorit, ceea ce are
ca efect apariţia unui chenar gros în jurul lui.
 Exceptând modul de vizualizare Slide Sorter, în toate modurile de vizualizare
apasă tastele Page Down şi Page Up pentru a trece la slide-ul următor, respectiv
anterior.
 Dacă nu lucrezi în modul de vizualizare Slide Sorter sau Slide Show, poţi folosi
butoanele Previous Slide sau Next Slide aflate sub bara de defilare verticală.
 Butonul Previous Slide - te ajută să faci saltul la slide-ul anterior din
prezentare.
 Butonul Next Slide - te ajută să faci saltul la slide-ul următor din prezentare.

 Dacă deplasarea o faci cu ajutorul barei de derulare verticală, atâta timp cât ai
butonul stâng al mouse-ului apăsat pe ea, apare o casetă în care ţi se comunică
locul în care te afli în acel moment: pagina şi numele slide-ului.

214
ELIMINAREA DIAPOZITIVELOR
Este posibil ca după proiectarea aplicaţiei să doreşti să elimini anumite slide-uri pe care în
momentul revizuirii le consideri ca nesemnificative. Aceasta este o operaţie simplă.
Efectuează următorii paşi:
 Afişează slide-ul care vrei să-l ştergi (în modul de afişare Slide sau Notes
Pages) sau selectează slide-ul (dacă lucrezi în modul de afişare Outline sau Slide
Sorter).
 Selectează meniul Edit, Delete Slide şi diapozitivul este şters.
Dacă lucrezi în modul de afişare Outline sau Slide Sorter poţi selecta slide-ul şi apasă
tasta Delete.
Dacă ai şters din greşeală un slide, poţi să anulezi operaţia de ştergere selectând Edit,
Undo sau executând clic pe butonul Undo. Dacă preferi tastatura, secvenţa de revocare se
realizează prin apăsarea tastelor Ctrl+Z.
CĂUTAREA ŞI ÎNLOCUIREA TEXTULUI
Dacă ţi-ai alcătuit o prezentare, este posibil să doreşti să regăseşti anumite cuvinte fie
pentru verificarea în context, fie pentru o eventuală modificare (înlocuire) a lor.
ADĂUGAREA DE EFECTE SPECIALE
Dacă creezi în Power Point o prezentare pe diapozitive de 35mm sau folii transparente
singura mişcare în prezentare va fi trecerea de la un slide la altul şi singurul sunet care
însoţeşte prezentarea este vocea ta. Crearea prezentării pe slide-uri pe calculator îţi oferă
posibilitatea însoţirii prezentării de efecte speciale şi animaţie, ceea ce sigur captează
atenţia audienţei. Pentru adăugarea de efecte sonore trebuie ca în calculator să fie
instalată o placă de sunet. Există două tipuri de efecte speciale: efecte de animaţie şi
efecte de tranziţie.
 Efectele de animaţie se aplică pe conţinutul slide-ului;
 Efectele de tranziţie se aplică la trecerea de la un slide la altul.
ADĂUGAREA EFECTELOR de ANIMAŢIE
Efectele de animaţie sunt de două tipuri: efecte implicite şi efecte personalizate. Efectele
implicite poţi să le aplici în toate modurile de vizualizare, iar cele personalizate doar în
modul de vizualizare Normal şi Slide.
EFECTE de ANIMAŢIE IMPLICITE
Dacă vrei să aplici efecte de animaţie implicite urmează paşii:
 Selectează slide-ul pe care vrei să aplici efectele de animaţie;
 Execută clic pe butonul Animation Effects de pe bara de formatare sau
alege din meniul Slide Show opţiunea Preset Animation.

215
  Dacă execuţi clic pe butonul Animation Effects se afişează bara de unelte
Animation Effects.
Poţi adăuga bara de animaţie selectând din meniul View, Toolbars şi executând un
clic pe Animation Effects.

Pentru a anima titlul prezentării execută clic pe butonul Animate title de pe bara
Animation Effects. Execută apoi clic pe butonul cu efectul de animaţie dorit. Execută clic
pe butonul Animation Preview pentru a vedea în fereastra Animation Preview efectul
respectiv. Fiecare buton are propriile lui efecte sonore şi de animaţie. Când aplici aceste
efecte unor zone sau unor obiecte, ele primesc un număr în caseta de editare de pe bara cu
instrumente Animation Effects. Poţi schimba ordinea lor prin schimbarea numărului. De
exemplu poţi selecta zona pentru obiecte şi să-i dai numărul 1 în caseta de editare a
numărului, apoi selectezi zona de titlu şi-i dai numărul 2. În acest fel animaţia aplicată
zonei pentru obiecte va fi primul efect aplicat, urmat de efectul aplicat pentru zona de
titlu.

216
 Un obiect este orice articol dintr-un slide, cum ar fi un text, o imagine sau o diagramă.
EFECTE de ANIMAŢIE PERSONALIZATE
Dacă nici unul din efectele implicte nu corespund nevoilor tale, ai posibilitatea să creezi

alte efecte astfel: Execută clic pe butonul Custom Animation de pe bara de unelte
Animation Effects sau alege din meniul Slide Show opţiunea Custom Animation. Se
deschide caseta de dialog Custom Animation. Caseta are patru fişe:
 Fişa Order & Timing îţi permite temporizarea efectelor şi să stabileşti ordinea
în care se animează obiectele de pe slide.

Secţiunea Start animation este locul unde, prin validare stabileşti dacă animaţia se face la
clic de mouse sau automat după un anumit număr de secunde stabilit de tine.

217
În secţiunea Animation order ai posibilitatea să schimbi ordinea în care apar obiectele din
slide-ul selectat cu ajutorul celor două butoane Move din partea dreaptă a secţiunii.
Fişa Effects îţi permite să adaugi efecte obiectelor selectate, să stabileşti direcţia de
aplicare a efectului şi ce sunete să le fie asociate.
După fiecare opţiune care o selectezi poţi să previzualizezi efectul de animaţie (însoţit de
efectul sonor) apăsând pe butonul Preview. Apasă butonul OK, dacă efectul este cel care-
se potriveşte cel mai bine slide-ului respectiv.

218
INTRODUCEREA DE TRANZIŢII
Tranziţiile sunt efecte vizuale şi/sau sonore care le poţi aplica la trecerea de la un slide la
altul. Tranziţiile poţi să le stabileşti în toate modurile de vizualizare, mai puţin în modul
de vizualizare Slide Show.
Când vrei să aplici efecte de tranziţie alege din meniul Slide Show opţiunea Slide
Transition sau dacă eşti în modul de vizualizare Slide Sorter apelează la butonul Slide
Transition de pe bara de unelte Slide Sorter.

Se deschide caseta de dialog Slide Transition Effects. Cu ajutorul butonului de derulare

poţi să vizualizezi şi să alegi alegi unul dintre efectele din lista ascunsă. Cu ajutorul
butoanelor radio de pe rândul următor poţi stabili viteza cu care se desfăşoară tranziţia:
Slow (încet), Medium (mediu), Fast (repede). Efectele selecţiei le vezi în zona de
previzualizare, în partea de sus a casetei. Ai posibilitatea să alegi sunetul care însoţeşte
tranziţia din lista de opţiuni aflată în secţiunea Sound, ceea ce va mări impactul asupra
auditoriului. În secţiunea Advence bifezi caseta On mouse click dacă vrei ca trecerea de
la un slide la altul să se facă numai în momentul în care execuţi clic pe butonul stâng al
mouse-ului, sau bifezi caseta Automaticaly after şi editezi numărul de secunde după care
vrei să se producă automat tranziţia (te poţi folosi de butoanele de creştere şi descreştere
din partea dreaptă a casetei de editare). Bifarea ambelor casete din secţiunea Advence are
ca efect combinarea celor două opţiuni astfel: tranziţia se efectuează la apăsarea butonului
mouse-ului sau automat după numărul specificat de secunde.

Atunci când te hotărăşti asupra tipului de tranziţie şi eventual a sunetelor care să o

însoţească poţi să o aplici numai slide-ului curent, apăsând butonul Apply sau întregii
prezentări, apăsând butonul Apply to All.
DERULAREA UNEI PREZENTĂRI
După realizarea unei prezentări, trebuie s-o rulezi pe ecran sub formă de show. Aceasta
este forma finală a prezentării. Cu ajutorul combinaţiei de taste Ctrl+Home sau cu
219
 ajutorul barei de derulare te poziţionezi pe primul slide. Execută clic pe butonul Slide
Show din colţul din stânga-jos al spaţiului de lucru, ceea ce va avea ca efect comutarea în
modul de afişare prezentare de diapozitive.
Aceeaşi acţiune o lansezi selectând meniului Slide Show, View Show din bara de meniuri.
Acţiunea este echivalentă şi cu apăsarea tastei funcţionale F5.
La fiecare apăsare pe butonul stâng al mouse-ului are loc trecerea la slide-ul următor.
Dacă efectele de animaţie sunt automate după apariţia slide-ului pe ecran încep să apară şi
obiectele de pe slide.
Trecerea de la un diapozitiv la altul poţi s-o faci şi prin apăsarea tastei Page Down.
Revenirea la un slide anterior o faci apăsând tasta Page Up. Dacă apeşi butonul drept al
mouse-ului pe ecranul de prezentare se afişează un meniu contextual din care poţi selecta
Previous pentru întoarcerea la slide-ul anterior, sau Next pentru trecerea la următorul.
Sigur că acest mod de tranziţie nu este recomandat în timpul prezentării în faţa unui
auditoriu.
Întreruperea derulării prezentării poţi s-o faci oricând apăsând tasta Esc. În acest fel revii
în modul de afişare în care erai în momentul apăsării butonului Slide Show.
În momentul în care ai trecut în modul de afişare Slide Show dacă mişti mouse-ul pe

suprafaţa slide-ului, în partea stângă-jos apare un buton . Dacă apeşi pe acesta se

desfăşoară pe ecran un meniu contextual.
Slide-ul următor
Slide-ul anterior
Face saltul la slide-
ul care-l alegi

Încheie rularea pe
Efectul este cel obţinut prin apăsarea butonului drept al mouse-ului.
ecran În momentul în care
execuţi clic pe butonul stâng al mouse-ului este posibil ca acest buton să dispară.
COPIEREA ŞI MUTAREA SLIDE-URILOR
Poţi să utilizezi comenzile de copiere, mutare şi lipire pentru a copia sau muta slide-uri în
aceeaşi prezentare sau într-o altă prezentare.
 Utilizează pentru uşurinta lucrului modul de vizualizare Slide Sorter sau
Outline View.
 Selectează slide-ul sau slide-urile pe care doreşti să le copii sau să le muţi.
 Din meniul Edit selectează comanda corespunzătoare acţiunii pe care doreşti să
o execuţi.

220
  Dacă doreşti să lipeşti slide-ul într-o altă prezentare deschide prezentarea
respectivă.
 În modul de vizualizare Slide Sorter selectează slide-ul după care doreşti să
plasezi slide-ul. În modul de vizualizare Outline View mută punctul de inserare la
sfârşitul textului din slide-ul după care doreşti să inserezi slide-ul mutat sau copiat.
 Alege apoi din meniul Edit comanda Paste şi slide-ul este copiat sau mutat în
noua locaţie.
REARANJAREA SLIDE-URILOR FOLOSIND SLIDE SORTER
 Pentru rearanjarea slide-urilor în acest mod de vizualizare selectează meniul
View şi alege Slide Sorter sau execută clic pe butonul Slide Sorter.

 Plasează indicatorul mouse-ului pe slide-ul care doreşti să-l muţi.

 Ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului şi trage indicatorul peste slide-ul în
faţa sau în urma căruia doreşti să inserezi slide-ul. Ai să vezi o linie care indică
locul în care muţi slide-ul.
 Eliberează apoi butonul mouse-ului şi slide-ul este inserat în noua poziţie.

221
SCHIMBAREA LAYOUT-ULUI PENTRU MAI MULTE SLIDE-URI
Aşa cum şabloanele pot fi folosite pentru schimbarea culorilor şi aspectului unei
prezentări tot aşa formatele AutoLayout îţi permit să introduci o anumită structură într-o
prezentare de slide-uri. Dacă doreşti de exemplu ca un obiect grafic sau un desen să fie
incluse în mai multe slide-uri ale unei prezentări poţi selecta un format AutoLayout care
să le poziţioneze în locul tău.
 Alege modul de vizualizare Slide Sorter.
 Selectează meniul Edit şi alege opţiunea Select All.

 După ce slide-urile sunt selectate trebuie să selectezi meniul Format şi să alegi

Slide Layout. Se deschide o caseta de dialog în care ai posibilitatea să alegi
selectând formatul, layout-ul care îl doreşti în prezentarea ta.

222
 Apasă apoi butonul Apply şi layout-ul ales de tine este automat aplicat tuturor
slide-urilor selectate.

223
5.3. LUCRUL CU MASTER SLIDE-ul
Acesta este un slide special cu ajutorul căruia poţi să controlezi diferite proprietăţi ale
prezentării: aspectul textului de pe slide-uri, fundalul aplicat. Când vrei să realizezi
anumite modificări asupra tuturor slide-urilor din prezentare atuci editezi Master Slide-ul.
Dacă vrei să afişezi acest slide alege din meniul View opţiunea Master-Slide Master..

Pe ecran apare un slide asupra căruia realizezi toate modificările dorite. Aceste modificări
apar atât pe slide-urile existente cât şi pe cele care le inserezi după editarea master slide-
ului.

Selectează titlul şi aplică formatele dorite. Poţi să modifici font-ul, dimensiunea

acestuia, culoarea, efectele. Selectează apoi pe rând fiecare intrare şi modifică aspectul
marcatorilor, culoarea precum şi caracteristicile font-ului.
Modificările care le faci se reflectă doar pe slide-urile care au layout cu titlu şi listă
marcată. Acestea nu se reflectă pe slide-ul de titlu.
După ce faci modificările alege din meniul View opţiunea Normal. Pe slide-uri apar toate
modificările care le faci pe Master Slide.

224
INSERAREA DE HEADER/FOOTER (ANTET/SUBSOL)
Dacă doreşti ca pe slide-urile din prezentare, sau pe colajele pentru auditoriu, să inserezi
antete şi subsoluri parcurge paşii următori:
 Execută clic pe meniul View situat pe bara pe meniuri.
 Alege opţiunea Header and Footer.

Această comandă deschide caseta de dialog Header and Footer:

Adaugă data în
footer-ul slide-
Adaugă header şi
urilor
footer întregii
prezentări

Adaugă
header şi
footer numai
slide-urilor
selectate

Adaugă numărul
slide-ului în
footer
Adaugă textul
editat în caseta
Footer la Baza
slide-ului

Afişează
footer-ul pe Poţi previzualiza cum
toate slide-urile va arăta prezentarea
Caseta de dialog are două fişe : unul pentru slide şi unul pentru
cu footer-ul
tine
creatnotiţe
deşi colaje. Pentru
fiecare fişă în parte poţi stabili seturi de antete şi subsoluri. Caseta se deschide implicit pe
fişa Slide.
Dacă doreşti ca pe slide-uri să-ţi apară data bifează opţiunea Date and time. Data se
inserează în colţul din stânga jos. Există două posibilităţi de-a introduce data într-o
prezentare:
 Update automatically – afişează şi actualizează automat data. Indiferent de
ziua în care ai creat prezentarea pe slide-uri se afişează data curentă citită din
calculator.
 Fixed – afişează data şi ora editată de tine în caseta Fixed.
Pentru a afişa în footer numărul slide-ului bifează opţiunea Slide number. Implicit în
caseta de editare Footer găseşti scris Power Point . Aici editezi textul care vrei să apară în
footer pe fiecare slide sau pe toate. Dacă vrei ca pe slide-ul de titlu să nu-ţi apară footer
bifează opţiunea Don’t show on title slide.
Când ai completat toate datele care vrei să-ţi apară în subsolul slide-urilor poţi să continui
cu crearea de header şi footer pentru notiţe şi colaje. Pentru aceasta execută clic pe fişa
Notes and Handouts. Se deschide următoarea casetă de dialog :
225
 Include data pe
pagină

Textul editat aici va

fi adăugat ca
header însemnărilor
şi colajelor

Textul editat aici va

fi adăugat la baza
slide-urilor
Caseta preview îţi
afişează cum va arăta
prezentarea cu header-
ele şi footer-ele alese de
Dacă doreşti să adaugi şi data în header bifează opţiunea
tine Date and time.În mod implicit
este bifată opţiunea Fixed ceea ce-ţi permite să introduci data dorită de tine. Dacă doreşti
ca data să se actualizeze automat bifează opţiunea Update automatically. Ca şi în cazul
anterior poţi aplica header şi footer numai pe slide-ul curent sau pe toate dacă execuţi clic
pe Apply to all. În acest moment caseta de dialog se închide. Deşi header-ele şi footer-ele
adăugate de tine în prezentare nu sunt vizibile, ele există şi sunt vizibile atunci când
listezi prezentarea sau o rulezi pe ecran.
În capitolul următor vei învăţa cum să foloseşti opţiunea Spelling în cazul în care ai de
făcut o prezentare în limba engleză şi doreşti să-ţi verifici din punct de vedere ortografic
prezentarea.
5.4. ADĂUGAREA DE IMAGINI CLIPART ÎNTR-O PREZENTARE
Aplicaţia Power Point îţi pune la dispoziţie o galerie ce cuprinde câteva mii de obiecte
grafice (imagini) pe care le poţi utiliza pentru a–ţi ilustra prezentarea. Galeria ClipArt are
grupate obiectele grafice după anumite categorii cum ar fi: afaceri, sport, animale,
vacanţe, etc. Această grupare îţi uşurează munca de căutare în interiorul galeriei ClipArt.
Pentru a insera un obiect ClipArt într-o prezentare fie execuţi clic pe butonul Insert de pe
bara de meniuri şi alegi opţiunea Picture, iar din submeniul ce se derulează alege
opţiunea ClipArt. Acelaşi efect îl obţii dacă execuţi clic pe butonul Insert ClipArt de
pe bara de unelte Drawing situată la baza ferestrei deschisă de aplicaţie. Indiferent de
calea aleasă pentru inserarea de obiecte ClipArt se deschide caseta de dialog Microsoft
Clip Gallery.

226
În această galerie imaginile sunt grupate pe categorii şi dacă în caseta Search for clips
tastezi numele a ceea ce cauţi şi execuţi Enter se deschide o altă casetă şi ai posibilitatea
să alegi imaginea dorită. Aceeaşi casetă se deshide şi dacă selectezi o anume categorie din
cele afişate în caseta Insert ClipArt.
Caseta de dialog îţi pune la dispoziţie şi alte facilităţi:
 - te duce în ecranul anterior;
 - îţi afişează toate categoriile. Acelaşi efect îl are şi combinaţia de taste
ALT+Home;
 - îţi permite să imporţi imagini din alte foldere. Acelaşi efect îl
are şi combinaţia de taste ALT+I;
 - îţi permite să imporţi imagini direct din Internet. Acelaşi efect îl
are şi combinaţia de taste ALT+C.
 - Fişa Pictures îţi pune la dispoziţie galeria de imagini artistice;
 Fişa Sounds îţi pune la dispoziţie, în funcţie de categoria de
imagini pe care o alegi, diferite efecte sonore pe care le poţi adăuga imaginii
respective;
 - Fişa Motion Clips îţi permite să adaugi imagini video imaginii
pe care ai ales-o.
Dacă imaginea grafică pe care o doreşti nu există în prima casetă execută clic pe
hiperlink-ul Keep Looking pentru a parcurge toate imaginile puse la dispoziţie la
categoria respectivă.
Când ai găsit imaginea care se potriveşte cel mai bine dorinţelor tale execută clic pe
imaginea respectivă. În dreaptul imaginii selectate se deschide un meniu şi execută clic pe
butonul Insert Clip . Când execuţi clic pe butonul Insert Clip caseta de dialog Insert
ClipArt se închide.

227
5.5. INSERAREA ŞI FORMATAREA IMAGINILOR
Dacă în galeria ClipArt nu găseşti imaginea potrivită pentru prezentarea ta poţi importa o
imagine din alt fişier. Execută clic pe butonul Insert de pe bara de meniuri şi alege
opţiunea Picture. Din submeniul care se derulează alege opţiunea From file. Se deschide
caseta de dialog Insert Picture.

INSERAREA OBIECTELOR GRAFICE ÎN MASTER SLIDE

Dacă trebuie să introduci în prezentare pe toate slide-urile o imagine sau un obiect grafic
foloseşte Master Slide-ul. Imaginea sau obiectul apare pe fiecare slide exact în locul unde
o introduci în Master. Pentru aceasta urmează paşii:
 Alege din meniul View/Master/Slide ;
 Alege din meniul Insert/Picture/From File. Se deschide caseta de dialog
Insert Picture. Selectează fişierul imagine şi apasă butonul Insert.

228
  Imaginea se inserează pe Slide-ul Master.

Imagine inserată
pe Slide Master

 Dacă vrei să ştergi imaginea inserată pe Master Slide selecteaz-o şi apasă tasta
DELETE.
Obiect grafic inserat poate să fie o linie, o formă geometrică, o stea sau benner, o
organigramă sau grafic.
ALEGEREA UNEI SCHEME DE CULORI PENTRU SLIDE-URI
Această facilitate îţi permite să adaugi culori „vibrante” prezentării tale. Aplicaţia Power
Point îţi pune la dispoziţie o schemă de culori. O schemă de culori este alcătuită dintr-un
set de opt culori care le poţi folosi ca şi culori principale în prezentarea ta. Cu ajutorul
unei asemea scheme stabileşti culoarea de fundal, culoarea textului, liniilor, umbrelor
precum şi efectele de umplere dintr-o prezentare.
Aplicaţia Power Point are depuse schemele de culori în templete-urile (şabloanele) pe
care se bazează prezentarea. Fiecare template (şablon) conţine mai multe scheme de
culori create special pentru a lucra cu acel tip de template.
Pentru alegerea schemei optime de culori urmează paşii:
 Execută clic pe butonul Format de pe bara de meniuri şi din lista care se
derulează alege opţiunea Slide Color Scheme.

229
  Se deschide caseta de dialog Color Scheme. Aceasta este alcătuită din două
fişe. Fişa Standard conţine toate schemele de culori puse la dispoziţie pentru
template-ul(şablon) pe care se bazează prezentarea ta.Fişa Custom îţi permite să
schimbi culorile implicite din schema de culori.
 Fişa Standard este fişa pe care se deschide caseta de dialog Color
Scheme.

Scheme de culori
standard(implicite)

În partea dreaptă a casetei se află cinci butoane care-ţi oferă următoarele

opţiuni:
 Apply to All – aplică schema de culori aleasă întregii prezentări,
inclusiv Master Slide-ului.
 Apply – aplică schema de culori numai slide-ului sau slider-elor
selectate.
 Cancel – anulează selecţia.
 Preview- aplică temporar schema aleasă prezentării pentru a putea
vizualiza cum arată. Modificările sunt făcute abia după ce execuţi OK.
 Fişa Custom îţi permite să modifici culoarea fundalului, a liniilor şi
textului, umbrelor, titlului, etc. În partea stângă a casetei se află lista de
culori Scheme Colors. Selectează culoarea care vrei s-o schimbi, apoi
execută clic pe butonul Change Color. Dacă doreşti, de exemplu, să schimbi
culoarea titlului execută clic pe culoarea corespunzătoare câmpului Title text
după care execută clic pe butonul Change color.

 Îin acel moment se deschide caseta de dialog Title Text Color. Şi această casetă
de dialog are la rândul ei două fişe. Fişa Standard şi fişa Custom. Tot ce ai de
făcut în acest moment este alegerea unei noi culori pentru titlu. După ce alegi
culoarea execută clic pe butonul OK.
230
  După ce execuţi OK în caseta Color Scheme în dreptul câmpului Title Color
apare noua culoare selectată.

 Modificarea culorii o vezi în caseta Preview. Execută clic pe butonul Preview

pentru a aplica temporar noile culori prezentării.

În partea dreaptă a casetei se află cinci butoane care-ţi oferă aceleaşi caşi
butoanele fişei Standard.
După ce execuţi clic pe una din opţiunile Apply sau Apply to All caseta de dialog Color
Scheme se închide.

231
Culoarea font-ului poţi s-o modifici ulterior dacă execuţi clic oriunde pe slide, apoi
execuţi clic pe săgeata derulantă a butonului Font Color de pe bara de unelte
Drawing. Cele opt culori care se afişează sunt culorile utilizate de schema curentă de
culori. Execută clic pe opţiunea More Font Colors şi alege noua culoare de font.

Iată pe scurt cele opt culori puse la dispoziţie de schema de culori.

Culoarea aplicată
Descrierea
aferentă
Background Culoarea folosită pentru fundal. De obicei se
foloseşte o culoare mai închisă pentru ecran şi o
culoare mai deschisă pentru colaje.
Text & Lines Culoarea aplicată textelor marcate, blocurilor de
text şi liniilor desenate pe slide. Este recomandat să
foloseşti o culoare cât mai apropiată de culoarea de
contrast a fundalului.

Shadows Culoarea aplicată efectelor de umbră folosite în

formatarea textului şi a obiectelor grafice. Este
recomandat să aplici o culoare mai închisă.

Title Text Culoarea aplicată titlurilor corespunzătoare slide-

urilor. Este recomandat să foloseşti o culoare care
să-l scoată în evidenţă.
Fills Culoarea de umplere a oricărui obiect grafic creat
cu ajutorul barei de unelte Drawing.
Accent Culoarea aplicată unor obiecte de importanţă mai
mică de pe slide(ex.grafice)
Culoarea aplicată hiperlegăturilor de pe slide. In
Accent and
mod obişnuit culoarea alocată este albastră.
hiperlink
Culoarea aplicată hiperlegăturilor care au fost
Accent and
accesate.In mod obişnuit culoarea alocată este mov.
followed hiperlink

232
SCHIMBAREA CULORII DE FUNDAL A SLIDE-ULUI
Pentru a obţine efecte vizuale care să capteze atenţia auditorilor poţi modifica culoarea de
fundal a slide-ului. Dacă în prezentare ai introdus grafice poţi modifica culoarea
coloanelor, barelor din grafic precum şi culoarea Chart Area sau/şi Plot Area.
Dacă doreşti să modifici culoarea de fundal urmează paşii:
 Execută clic pe butonul Format de pe bara de meniuri. Din lista care se
derulează alege opţiunea Background.

 Se deschide caseta de dialog Background.

 Execută clic pe săgeata derulantă care-ţi afişează o listă cu mai multe opţiuni
de umplere a fundalului:
 Color palette color: îţi umple fundalul cu una din cele opt culori ale
schemei de culori curente.

233
  More Colors: îţi deschide caseta de dialog Colors de unde poţi alege
una dintre sutele de culori puse la dispoziţie de fişele Standard şi Custom.

 Fill Effects: îţi umple fundalul cu efecte de culori. Ai la dispoziţie

patru tipuri de efecte de umplere: gradient, textură, haşură şi imagine.
Aplicarea efectelor de umplere este identică cu cea a obiectelor grafice. Vezi capitolul
”Alternative de umplere”.
 După ce- alegi noua culoare sau noul efect de umplere pentru fundal execută
clic pe butonul OK pentru a închide caseta de dialog Color sau caseta de dialog Fill
Effects. Odată închisă una din aceste casete de dialog revii în caseta de dialog
Background.
 Dacă ai ales un grafic ca fundal este timpul să hotărăşti dacă vrei să-l foloseşti
ca fundal şi pentru Master-Slide. Dacă nu doreşti graficul ca fundal pentru Master
Slide bifează opţiunea Omit background graphics from master.
 Execută clic pe butonul Preview. Aplicaţia Power Point aplică temporar noul
fundal prezentării tale şi vezi cum arată prezentarea cu noua setare.
 Execută clic pe butonul Apply to all pentru a aplica noul fundal întregii
prezentări.
 Execută clic pe butonul Apply pentru a aplica noul fundal doar pe slide-ul
curent sau pe cele selectate.
 Execută clic pe butonul Cancel pentru a anula modificările făcute asupra
fundalului..
5.6. CREAREA DE TABELE ÎNTR-O PREZENTARE POWER POINT
După cum şti un tabel este o structură în care se pot organiza datele pe rânduri şi coloane.
Fiecare intrare dintr-un tabel se numeşte celulă şi este independentă de celelalte intrări.
Operaţia de creare tabele în aplicaţia Power Point este foarte simplă. Inserează un nou
slide cu ajutorul secvenţei Insert, New Slide şi în fereastra New Slide îl alegi pe cel de

tip Tabel, apoi apasă butonul OK. Noul slide are zona de editare titlu şi pe cea
de editare tabel.

234
Execută un dublu clic în zona de creare a tabelului şi se deschide caseta de dialog Insert
Table în care fie editezi, fie foloseşti butoanele de incrementare şi decrementare, indicând
numărul de coloane şi rînduri care doreşti să existe în tabel. În momentul în care apeşi
butonul OK pe ecran apare bara de instrumente Tables And Borders sau cursorul are
forma unui creion, tabelul fiind selectat (înconjurat de un chenar gri).
Dacă nu ai activă bara de instrumente Tables And Borders apasă meniul View, apoi
Toolbars şi selectează Tables And Borders. Pe ecran ai acum bara cu instrumente.
O altă metodă de a adăuga un tabel este utilizarea comenzii Table din meniul Insert.
Aceasta o foloseşti dacă inserezi un slide alb şi apoi doreşti ca în el să inserezi un tabel.
Indică numărul de coloane şi rânduri şi apoi continuă editarea tabelului.
Chenarele care înconjoară celulele pot fi afişate sau ascunse astfel: execută clic pe săgeata
de derulare din dreptul butonului Borders de pe bara de unelte şi apoi pe butonul No
Borders de pe paleta afişată.

chenare afişate chenare neafişate (No Borders)

Deplasarea în interiorul tabelului o poţi face cu tasta Tab (pentru trecerea dintr-o celulă în
cealaltă, spre dreapta) sau cu combinaţia de taste Shift + Tab pentru deplasare la o celulă
anterioară, spre stânga. Desigur poţi executa un clic cu mouse-ul în celula în care doreşti
să editezi, dacă preferi să lucrezi cu mouse-ul.
În cazul în care greşeşti în timpul editării apasă tasta Backspace pentru a şterge caracterul
din stânga punctului de inserare sau tasta Delete pentru a şterge caracterul din dreapta lui.
Trecerea la un nou paragraf în celulă o realizezi apăsând tasta Enter.
O altă metodă de inserare rapidă a unui tabel într-un slide este folosirea meniului Insert şi
selectarea comenzii Table sau apăsarea butonului Table de pe
bara de instrumente.

235
 În acest caz menţine apăsat butonul stâng al mouse-ului şi „trage” în jos şi la dreapta,
indicând astfel numărul de rînduri şi de coloane care doreşti să le conţină tabelul tău.
Eliberează butonul mouse-ului şi tabelul este inserat.
5.7. UTILIZAREA GRAFICELOR şi DIAGRAMELOR
Dacă vrei să creezi un grafic într-un slide urmează paşii:
 Mută punctul de inserare acolo unde vrei să inserezi slide-ul cu grafic;
 Execută combinaţia de taste CTRL+M sau execută clic pe butonul New Slide
de pe bara standard ;
 Alege din caseta de dialog New Slide modelul cu titlu şi grafic sau execută clic
pe meniul Insert şi alege opţiunea Chart; sau execută clic pe butonul Chart de pe
bara standard .

 Execută dublu clic pe imaginea corespunzătoare situată pe centrul slide-ului.

 Se deschide o foaie de calcul identică cu cea din fereastra Excel. Foaia are
introduse date implicite care te ghidează în procesul de introducere a datelor
personale.

236
  Introdu în foaia de calcul datele personale;

 Execută clic oriunde în afara graficului;

 Editează în caseta de text corespunzătoare titlul graficului.
CREAREA ORGANIGRAMELOR PE SLIDE
Crearea de organigrame pe slide-uri te ajută să prezinţi structuri organizatorice. Dacă vrei
să creezi o organigramă pe slide urmează paşii:
 Inserează un nou slide cu ajutorul secvenţei Insert, New Slide;
 În fereastra New Slide alege modelul cu organigramă;

sau
 Inserează un nou slide blank cu ajutorul secvenţei Insert, New Slide
 Alege din meniul Insert opţiunea Picture. Din submeniul desfăşurat alege
Organization Chart,

237
  Execută dublu clic pe imaginea cu organigramă.

 Se deschide fereastra Microsoft Organization Chart. Fereastra are o bară de

titlu, bară de meniuri, bară de unelte Organization Chart.

CONSTRUIREA UNEI ORGANIGRAME

Implicit, în fereastra care se deschide există inserate două nivele ierarhice: şeful şi 3
subordonaţi.
 Dacă doreşti să editezi textul unui elemente de diagramă execută clic acolo
unde există indicaţia:”Type name here”sau “ Type title here”. Introdu numele
întreg al persoanei şi pe rândul următor funcţia.

238
  Dacă doreşti să inserezi un element execută clic pe butonul corespunzător
funcţiei persoanei. Dacă trebuie să introduci mai multe persoane pe acelaşi nivel de
ierarhie execută dublu sau triplu clic sau atâtea clicuri câte casete mai trebuie
introduse.
 Alege apoi în fereastra deschisă din meniul File opţiunea Update
NumePrezentare;
 Execută din nou clic pe meniul File şi alege Close and Return to
NumePrezentare;
MODIFICAREA UNEI ORGANIGRAME
O dată ce se inserează o organigramă apare automat şi bara de unelte Organizition Chart.

Selectează organigrama şi efectuează una din următoarele proceduri.

 Adaugă sau şterge o formă
 Pentru a adăuga o formă execută clic pe unul din butoanele
corespunzător funţiei respective, apoi execută clic pe caseta lângă care sau
sub care vrei să adaugi forma respectivă.Alege una sau mai multe din
următoarele:
 Coworker (coleg plasat pe acelaşi nivel ierarhic)– plasează noua
formă lângă forma selectată şi o conectează la acelaşi superior. Alege plasarea
colegului la stânga cu ajutorul butonului sau la dreapta cu
ajutorul butonului
 Subordinate (subordonat) – plasează noua formă sub
forma selectată şi o conectează la forma selectată.
 Assistant (asistent, secretară) – plasează noua formă sub
forma selectată şi o conectează la forma selectată cu un conector tip L.
 Manager (director, şef departament, şef birou, etc) -
plasează noua formă deasupra formelor selectate.
 Pentru a şterge o formă o selectezi şi apeşi tasta Delete.
 Schimbă modelul de organigramă
 Selectează cea mai de sus formă a ramurii (şeful) pentru care doreşti să
schimbi modelul , execută clic pe meniul Styles şi alege una din variantele
de grupare cu clic pe imaginea respectivă.

239
ÎNSEMNĂRILE PREZENTATORULUI (SPEAKER NOTES)
Pe parcursul creării prezentării poţi adăuga şi notiţe (comentarii) care să le foloseşti în
timpul expunerii tale. Dacă ai diapozitivul afişat în modul de afişare normal sau rezumat
execută clic în secţiunea Click To Add Notes şi acolo poţi edita textul referitor la
diapozitiv sau ceea ce vrei să prezinţi auditorului tău în acest punct al prezentării.

Dacă ai diapozitivul afişat în modul de vizualizare Slide, panoul Notes a fost

„minimizat”, nu este afişat. Pentru a redeschide panoul Slide plasează vârful cursorului pe
linia de divizare care se află la baza panoului (cursorul îşi schimbă forma, arată ca o
săgeată cu două vârfuri) , ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului şi trage în sus, până
la obţinerea dimensiunii dorite pentru acest panou.
O altă modalitate de a afişa panoul pentru notiţe este selectarea meniului View şi alegerea
Notes Page. Ca urmare a acestei acţiuni este afişat panoul Notes.
În panoul Notes ai posibilitatea să editezi text, dar şi să adaugi imagini sau obiecte care le
creezi cu ajutorul barei Drawing. Acestea nu sunt afişate decât dacă lucrezi în modul de
afişare Notes Page View sau dacă îţi tipăreşti prezentarea.
Trebuie să ştii că ai posibilitatea ca auditoriul tău să vadă aceste însemnări, dar numai
dacă îţi salvezi prezentarea în format Web.

ÎNCEPEREA PREZENTĂRII DE PE ORICE SLIDE

Atunci când vrei să vizualizezi o prezentare de diapozitive pe ecran apelează la meniul
Slide Show, comanda View Show. Aceasta îţi facilitează derularea de la început până la
sfârşit a prezentării. Acelaşi lucru îl poţi face folosind tasta F5 sau executând un clic pe
butonul Slide Show aflat în colţul din stânga-jos al ferestrei prezentării. Pe ecran apare
primul diapozitiv şi prezentarea a început.

240
Este posibil însă să doreşti să începi de la un anumit diapozitiv sau, în timpul prezentării
cu auditoriu, să ţi se ceară să revii la un anumit diapozitiv. Fiind în modul de vizualizare
Slide Show execută clic-dreapta oriunde pe ecran. Apare meniul Slide Show. De aici
alege Go şi se deschide un submeniu care are active două opţiuni: Slide Navigator şi By
Title.

Selectarea opţiunii Slide Navigator are ca efect deschiderea casetei de dialog Slide
Navigator. În secţiunea Slide titles execută clic pe numărul (titlul) slide-ului la care vrei
să faci deplasarea şi apasă butonul Go To. Pe ecran apare conţinutul diapozitivului
selectat.
Acesta este un mod de deplasare rapidă la un anumit slide.

Dacă selectezi opţiunea By Title se deschide o listă cu numărul şi titlul tuturor slide-urilor
din prezentare, astfel încât poţi să execuţi un clic pe cel dorit şi pe ecran este afişat acesta.

241
SCHIMBAREA ŞABLOANELOR
Să presupunem că, după ce ai creezi prezentarea sau ai creat o parte din ea, realizezi că
pentru tema aleasă s-ar potrivi mai mult un alt şablon poţi să-l schimbi. Urmează paşii:
 Selectează meniul Format opţiunea Apply Design Template;

 Se deschide caseta de dialog Apply Design Template

 Selectează din lista de şabloane din stânga tipul de şablon care doreşti să-l
aplici prezentării tale. Foloseşte caseta de previzualizare din partea dreaptă a
ferestrei pentru a vedea cum arată fiecare şablon pe care execuţi clic, iar când te
decizi asupra noului şablon execută clic pe butonul Apply. Schimbarea se produce
instantaneu, în toată prezentarea.
ASCUNDEREA UNUIA SAU MAI MULTOR SLIDE-URI
De multe ori doreşti ca în prezentarea pe care o expui unele slide-uri existente în
prezentare să nu fie afişate pe ecran sau nu doreşti să fie tipărite. Operaţia de ascundere a
slide-urilor nedorite este extrem de simplă.
 În modul de afişare Slide Sorter View selectează slide-ul sau slide-urile care
doreşti să le ascunzi.
 Foloseşte apoi meniul Slide Show şi execută clic pe opţiunea Hide Slide.
 Slide-urile selectate sunt ascunse şi nu mai apar în prezentare.

242
  Dezactivarea opţiunii de ascundere o faci astfel: alege încă o dată din meniul
Slide Show opţinea Hide Slide.
FUNCŢIA DE MODIFICARE A DIMENSIUNII DE VIZUALIZARE A
PAGINII PE ECRAN
Modificarea dimensiunii paginii o realizezi prin comanda View opţiunea Zoom.

Se deschide caseta de dialog Zoom. Validează dimensiunea de vizualizare exprimată în

procent sau din săgeţile de incrementare şi decrementare stabileşte un alt procent diferit
de cele afişate implicit. Acelaşi efect îl obţii dacă utilizezi caseta Zoom de pe
bara de cu butoane standard.

Modificările asupra dimensiunii de vizualizare nu au nici un fel de efect asupra mărimii

reale a paginii şi caracterelor.

243
5.8. Tema de casă
1. Realizaţi o prezentare cu numele ‟‟Calculatorul meu‟‟ care să conţină:
a. Pe primul diapozitiv să fie titlul lucrării şi numele vostru.
b. Apoi in al doilea diapozitv să specificaţi componentele unităţii centrale a unui
calculator cât şi dispozitivele periferice.
c. În al treilea diapozitiv să scrieţi ce aplicaţii (programe) folosiţi acasă pe calculator.
d. În al patrulea diapozitiv, vă rog să specificaţi ce importanţă are pentru voi
calculatorul.
Acum pentru realizarea prezentării va rog să urmaţi paşii:
-deschideţi Power Point: Start→Programs→Power Point.
-in fereastra ce vă apare in partea dreaptă alegeţi From Design Template.
-acum faceţi clic pe prezentarea care vi se pare mai potrivită temei voastre (de exemplu cea
albastră).
-în zona unde scrie Click to add title vă rog să faceţi clic şi să scrieţi titlul prezentării.
- în zona unde scrie Click to add subtitle vă rog să faceţi clic şi să scrieţi numele vostru (dacă
lucraţi in echipă amândouă numele).
-acum să inserăm un nou diapozitiv astfel: Insert→New Slide.(Ctrl+M)
-in fereastra din partea dreptă alegem primul layout din zona unde scrie Other Layout. Sus
scriem titlul :Componente. Apoi facem clic in zona Click to add text şi scriem componentele
calculatorului. În zona unde scrie double click to add clip art faceţi dublu clic şi alegeţi o imagine
reprezentativă.
-pentru a introduce efecte de animaţie mai întâi selectăm titlul apoi ne ducem in Slide
Show→Custom Animation. In fereastra apărută în partea dreaptă facem clic pe Add Effect şi alegem
un efect de animaţie din listă(de la Entrance). Tot in acea fereastră avem diverse opţiuni pentru
animaţii, de exemplu: Speed, Direction pe care vă las să le încercaţi singuri.
-în continuare vă rog să completaţi şi celelalte două diapozitive după modelul dat.
Spor la treabă.

2. Realizaţi o prezentare cu numele ‟‟Calculatorul meu‟‟ care să conţină:

a) Pe primul diapozitiv să fie titlul lucrării şi numele vostru.
b) Apoi in al doilea diapozitv să specificaţi componentele unităţii centrale a unui
calculator cât şi dispozitivele periferice.
c) În al treilea diapozitiv să scrieţi ce aplicaţii (programe) folosiţi acasă pe calculator.
d) În al patrulea diapozitiv, vă rog să specificaţi ce importanţă are pentru voi
calculatorul.
Acum pentru realizarea prezentării va rog să urmaţi paşii:
-deschideţi Power Point: Start→Programs→Power Point.
-in fereastra ce vă apare in partea dreaptă alegeţi From Design Template.
-acum faceţi clic pe prezentarea care vi se pare mai potrivită temei voastre (de exemplu cea
albastră).
-în zona unde scrie Click to add title vă rog să faceţi clic şi să scrieţi titlul prezentării.
- în zona unde scrie Click to add subtitle vă rog să faceţi clic şi să scrieţi numele vostru (dacă
lucraţi in echipă amândouă numele).
-acum să inserăm un nou diapozitiv astfel: Insert→New Slide.(Ctrl+M)
-in fereastra din partea dreptă alegem primul layout din zona unde scrie Other Layout. Sus
scriem titlul :Componente. Apoi facem clic in zona Click to add text şi scriem componentele
calculatorului. În zona unde scrie double click to add clip art faceţi dublu clic şi alegeţi o imagine
reprezentativă.
-pentru a introduce efecte de animaţie mai întâi selectăm titlul apoi ne ducem in Slide
Show→Custom Animation. In fereastra apărută în partea dreaptă facem clic pe Add Effect şi alegem
un efect de animaţie din listă(de la Entrance). Tot in acea fereastră avem diverse opţiuni pentru
animaţii, de exemplu: Speed, Direction pe care vă las să le încercaţi singuri.
-în continuare vă rog să completaţi şi celelalte două diapozitive după modelul dat.
Spor la treabă.

244
6. Internet

Obiective
 Generalităţi despre Internet Explorer
 Cunoaşterea noţiunilor şi a termenilor de bază
 Cum se navigă cu Internet Explorer
 Unilizarea functiilor HELP
 Afisarea si ascunderea barelor de instrumente
 Utilizarea adreselor favorite
 Ce este un motor de căutare şi cum se foloseşte
 Copierea textului dintr-o pagina WEB
 Copierea imaginilor din paginile WEB
 Copierea URL-ului din paginile WEB
 Salvarea unei pagini WEB
 Descarcarea de fisiere de pe Internet
 Configurarea paginii pentru tiparire
 Tiparirea documentului

În ultimii ani explozia informaţională, a tehnologiei informaţiei, a adus în vocabularul nostru noi
termeni, noi cuvinte. Unul din aceste cuvinte intens folosit în tehnologia informaţiei este INTERNET.
Deci întrebarea legitimă care se pune este „Ce este INTERNET-UL?”.
Cuvântul este o prescurtare de la inter–networks (inter-reţele). A fost realizat în anii ‟60 ca o
conexiune între calculatoarele Departamentului Apărării din SUA aflate în locaţii diferite şi
conectează în prezent milioane de calculatoare indiferent de locul unde se află acestea.
Alţi termeni pe care îi vom folosi atunci când vorbim despre Internet şi care sunt strâns legaţi de acest
cuvânt sunt: World Wide Web, Browser, Site, Link, adresa URL.
CONCEPTE SI TERMENI
Să explicăm pe scurt fiecare termen:
 Browser-ul este programul care îţi permite navigarea pe Internet, funcţia
lui principală fiind comunicarea cu serverul pe care se află informaţia pe care
doreşti să o vezi. Cele mai performante şi utilizate browser-e sunt MICROSOFT
INTERNET EXPLORER şi NETSCAPE NAVIGATOR.
 World Wide Web este o parte specială a Internet-ului, o conexiune care
permite utilizatorilor să vizualizeze informaţia stocată pe calculatoarele conectate,
accesul la această informaţie fiind uşor şi coerent.
 Site-urile WEB sunt informaţii publicate în WEB de către agenţii,
organizaţii sau persoane particulare, care conţin text, grafică, componente
multimedia. De obicei informaţia într-un site WEB este divizată pe mai multe
pagini, trecerea de la o pagină la alta în cadrul aceluiaşi site sau de la un site la altul
făcându-se prin efectuarea de clicuri pe Link-uri.
 Link-ul este o conexiune, o legătură; fiecare pagină a Internet-ului
cuprinde o serie de astfel de legături care poate fi un salt de la o pagină la alta sau
245
 poate fi o legătură cu o altă pagină ce nu aparţine aceluiaşi site. Indicatorul mouse-
ului se transformă din săgeată într-o mânuţă, aceasta va arăta că în acel loc există o
legătură cu un alt document. Această conexiune se numeşte LINK.
 Adresa URL este adresa fiecărui site şi este unică. Atunci când doreşti
accesarea unui anumit site trebuie să ştii această adresă şi mai ales trebuie să o
introduci în forma ei exactă fără să omiţi nici un punct.

O adresa URL (Uniform Resource Locator) este de forma:

http://www.<nume site>.<tip server>.
 Porţiunea http (Hypertext Transfer Protocol) identifică tipul de
protocol, care defineşte modul în care comunică calculatoarele unul cu altul.
 Porţiunea www (World Wide Web) indică faptul că aceasta este
partea care se ocupă de conectarea la Web a calculatorului respectiv.
 Caracterul punct uneşte fiecare element al adresei.
 Porţiunea nume site este unică şi poate fi definită de grupul sau
persoana care a selectat-o.
 Porţiunea tip server este o extensie şi reprezintă domeniul
(exemple: .com, .net, .guv, .org, .ro, etc.).
Deoarece activitatea cea mai frecventă este navigarea prin pagini de web, programul cu care se face
aceasta este foarte important. El se numeşte browser, de la verbul englez browse (a căuta, a scotoci).
La ora actuală, există foarte multe browser-e, dintre care cele mai folosite (şi între care există o vie
concurenţă) sunt Microsoft Internet Explorer şi Netscape Navigator. Browser-ul este un program
care îţi permite să vezi pe ecran pagini de web, adică pagini de text şi imagini, care pot conţine şi link-
uri, legături către alte pagini corelate. Într-o pagină de web, link-urile ies în evidenţă prin culoarea lor
diferită faţă de restul paginii, sau, într-un mediu grafic, prin faptul că forma pointer-ului se schimbă
(din săgeată într-o mâna) când acesta ajunge deasupra lor.
Navigarea într-o interfaţă grafică se face din mouse, defilând pagina cu ajutorul barelor de defilare şi
dând clic pe link dacă dorim să intrăm în altă pagină. Ca să revenim la pagina precedentă, avem la
dispoziţie butonul Back. Pentru alte comenzi, există meniuri şi butoane diverse.
Programul pe care îl vom prezenta este Microsoft Internet Explorer.
Pentru a putea lansa INTERNET EXPLORER acesta trebuie să fie instalat pe calculator, lansarea
acestuia făcându-se prin executarea unui dublu clic pe icoana de pe ecran, sau dacă aceasta nu există,
se utilizează meniul START PROGRAMS.

 BARA DE MENIURI. Ca toate programele ce rulează pe un PC ecranul

Internet Explorer are o astfel de bară unde găseşti o serie de MENIURI
DERULANTE care conţin o serie de comenzi. Câteva din aceste comenzi le poţi
întâlni şi în barele de instrumente.
 BARA STANDARD. Este acea bară ce conţine o serie de butoane
utilitare.
 BARA DE ADRESE. Este locul unde se inserează adresa unei pagini
WEB.
 BARA DE LINK-URI. Este bara care îţi permite introducerea unor adrese
mai des folosite, link-ul făcându-se rapid prin clic cu mouse-ul pe unul din
butoanele create
 FEREASTRA DE LUCRU. Este suprafaţa unde vizualizezi o pagină
WEB deschisă, este locul unde vei lucra cel mai mult.
 BARA DE STARE Este locul unde poţi urmări starea de încărcare a
paginii WEB şi rezultatul acţiunii la terminarea ei. În cazul în care pagina nu se mai
încarcă sau se încarcă foarte greu vei observa că umplerea contorului de la baza
ecranului (un chenar ce se umple) este foarte lentă, şi apeşi butonul care
împrospătează pagina pentru o nouă încercare (butonul REFRESH).
Primul pas care trebuie făcut atunci când doreşti, accesarea unei pagini din Internet este introducerea
adresei paginii. După inserarea adresei apeşi tasta ENTER sau butonul GO.

246
Din acest moment calculatorul începe să afişeze pagina dorită. În bara de stare indicatorul colorat cu
albastru, arată gradul de încărcare a informaţiei.
Fără inserarea unei adrese, navigarea pe Internet este imposibilă, nu se vor obţine decât mesaje de
genul „această adresă nu poate fi găsită” sau „nu există”.
6.1. BROWSER DE WEB
DESCHIDEREA PROGRAMULUI
Există două variante:

 Efectuezi dublu clic pe pictograma programului aflată pe desktop.

sau
 Apeşi butonul START şi din meniul PROGRAMS alegi opţiunea Internet
Explorer.

ÎNCHIDEREA PROGRAMULUI

Există două variante:

 Pentru închiderea programului efectuezi clic pe butonul de închidere al

ferestrei.
sau
 Din meniul FILE alegi opţiunea CLOSE
SCHIMBAREA PAGINII DE START
Atunci cand pornesti aplicatia IE acesta incarca o pagina de start. Pagina implicita este http://intranet.
.com, dar ea poate fi schimbata dupa dorintele fiecarui utilizator.
Schimbarea acestei pagini se face apeland din meniul TOOLS optiunea Internet Options.

Pe ecran va aparea fereastra Internet Options.

Vei observa ca in cadrul acestui meniu ai trei butoane:

USE CURRENT – realizeaza inscrierea ca pagina de start a aplicatiei pagina deschisa in
momentul respectiv.
247
 USE DEFAULT – realizeaza inscrierea ca pagina de start a aplicatiei adresa celui care a
realizat programul
USE BLANK – realizeaza inscrierea ca pagina de start a aplicatiei o pagina alba.
AFISAREA UNEI PAGINI WEB INTR-O FEREASTRA NOUA
Pentru a economisi timp se pot deschide mai multe ferestre simultan, iar în fiecare fereastră să se
deschidă altă pagină Web.
Această operaţiune o poţi face apelând meniul FILE comanda NEW, iar din submeniul care s-a
deschis apelezi comanda WINDOW sau apeşi combinaţia CTRL + N. Se va deschide o nouă fereastră
de Internet Explorer. Rezultatul acestor operaţii va fi vizibil în Taskbar unde prin efectuarea unui clic
pe fereastra dorită o poţi afişa pe ecran.

6.2. INSTRUMENTELE DE NAVIGARE ÎN INTERNET EXPLORER

BARA DE BUTOANE STANDARD

Bara de unelte este prezentată în imaginea următoare.

 BACK – te întoarce la o pagină anterioară.

248
  FORWARD – te duce la o pagină următoare.

 STOP – opreşte căutarea.

 REFRESH – actualizează informaţia, reîncarcă pagina accesată.

 HOME – te întoarce la pagina la care s-a deschis Internet-ul.

 SEARCH – caută o pagina Web.

 FAVORITE – memorator de adrese, dacă găseşti o adresă care

doreşti a fi memorată.
 HISTORY – poţi vizualiza ultimele locuri vizitate având la dispoziţie şi
câteva criterii de vizualizare: după dată, după site, după cele mai vizitate site-uri.
 MAIL – cu următoarele opţiuni:
 Read Mail – deschide Inbox-ul din Outlook.
 New Message – deschide fereastra de transmitere mesaje din
Outlook.
 Send a link – trimite la o adresă care se specifică la To.
 Send a page – trimite pagina curentă de Internet la o adresă atribuită.
 PRINT – tipărirea paginilor
 EDIT – permite editarea zonei de lucru a unei pagini folosind programul
MS Word.
Navigarea pe Internet este foarte simplă, şi oricine o poate învăţa rapid. Dacă deschizi browser-ul
(programul de navigare pe Internet – cele mai cunoscute sunt Microsoft Internet Explorer şi Netscape
Navigator, şi cu siguranţă că unul dintre ele se găseşte pe orice computer conectat la Internet), conectat
fiind la furnizorul de Internet, îţi apare în faţă o pagina de Web care conţine text şi imagini, iar uneori
şi animaţie. Mişcând mouse-ul, pe ecran se mişcă un pointer (săgeată) care uneori se preschimbă într-o
mână arătând cu degetul în sus. În acel loc este un link („legătură”), adică o trecere către o altă pagină
de Web sau, mai general spus, către o altă resursă din Internet.
Dacă dai clic pe mouse (apeşi scurt pe butonul stâng) când pointer-ul se află pe link, treci la pagina
către care ţinteşte link-ul respectiv. De regulă, pagina curentă este înlocuită de către pagina cea noua.
Şi aşa, din link în link, poţi naviga prin Internet. Dar începătorii adesea scapă din vedere anumite
lucruri simple cu care pot naviga mult mai bine decât prin clicuri succesive pe link-uri. Prezentam
unele dintre cele mai utile:
 Intrarea direct la o adresă cunoscută. Sub bara de butoane a browser-
ului se găseşte o casetă lungă (aproape pe toată lăţimea ecranului) numită Location
sau Address. Aici trebuie să dai un clic, ca să plasezi cursorul în ea, şi apoi poţi
scrie adresa care te interesează, iar în final apeşi pe tasta Enter. Aceasta
declanşează încărcarea paginii de la adresa respectivă în fereastra de navigare, sau
spunem că intrăm la pagina respectivă.
 Revenirea la o adresă vizitată puţin mai devreme. Programul de
navigare ţine minte un număr de adrese vizitate de la pornirea lui, şi poţi reveni la
una dintre ele foarte uşor. Butonul Back îţi permite să te întorci în pagina
anterioară celei curente, adică în pagina care era afişată în fereastra de navigare în
momentul când ai declanşat încărcarea paginii curente. Butonul Forward te duce
la pagina următoare celei curente, în caz că există o pagină următoare în şirul de
pagini vizitate în sesiunea curentă. De asemenea, la capătul din dreapta al locului
unde se scrie adresa există un triunghi cu vârful în jos. Dacă dai clic pe el, apare

249
lista adreselor care au fost scrise în căsuţa adresei şi poţi alege o adresă din lista în
loc de a o scrie iar.
 Pagina Home. Orice browser îţi permite să-ţi stabileşti o pagină Home,
adică o pagină din care îţi place să începi navigarea, şi la care poţi reveni oricând
folosind butonul Home. Poţi face browser-ul să ţină minte o anumită adresă pentru
pagina Home, scriind-o în opţiunile sale. În Netscape Navigator, această adresă se
înscrie intrând în Edit/Preferences/Navigator şi aici completezi adresa de la
Home page. În Internet Explorer, în Tools/Internet Options (sau în
View/Internet Options), în rubrica General vei completa adresa de la
Home page. Deoarece pagina Home este şi prima pagină care se încarcă automat la
pornirea browser-ului, recomandăm înscrierea aici a unei adrese care se încarcă
rapid.
 Navigare offline. Nu este necesar să citeşti paginile online, dacă vrei să
faci economie la timpul de conectare (care te costă bani). Poţi salva orice pagină
interesantă pe computerul tău, folosind comanda File/Save As... sau chiar tipărind-
o la imprimantă, după ce pagina s-a încărcat complet în browser. Unele browser-e
salvează numai partea de bază a paginii, adică fişierul sursă (adesea cu extensia
.HTML sau .HTM), dar nu şi imaginile. Internet Explorer 5.0 îţi permite să salvezi
integral o pagină de web (inclusiv imaginile) dacă la salvare (cu Save As) alegi, în
rubrica Save As Type, opţiunea Web page, complete. După ce deconectezi
modemul, poţi vedea paginile salvate în voie, fără să mai fii presat de consumul de
impulsuri telefonice. Le vei vedea tot cu browser-ul, care acum va lucra offline,
adică deconectat. Practic, offline poţi vedea orice fişier din computerul tău, dacă
are un format care poate fi afişat de browser.
 Bara de stare. La baza ferestrei browser-ului (ca în aproape orice program
de Windows) se găseşte bara de stare, în care se afişează unele informaţii utile
pentru cel care lucrează. În browser, dacă duci pointer-ul pe un link, poţi observa
că în bara de stare apare o adresă de resursă din Internet (sau URL): aceasta este
adresa către care conduce link-ul respectiv. Din structura ei îţi poţi da seama ce s-ar
întâmpla dacă ai da clic pe acel link, deci poţi avea dinainte o idee despre
consecinţele unui eventual clic în acel punct:
 De pildă, dacă adresa începe cu http:// înseamnă că este vorba de o
resursă care va fi accesată prin browser, de tipul paginilor de web. Dacă
adresa se încheie cu .html sau .htm atunci eşti sigur că este vorba de o
pagină de web în format HTML, cel mai răspândit format pentru paginile de
web.
 Dacă URL-ul începe cu mailto: atunci înseamnă că după el urmează
o adresa de E-mail, şi dacă dai clic, se deschide fereastra în care poţi scrie un
mesaj chiar către acea adresa de E-mail (care apare automat înscrisă în
rubrica To: ca adresă de destinaţie).
 Dacă URL-ul începe cu ftp:// atunci înseamnă că el indică o adresă
dintr-o arhivă de FTP, şi adesea se va încheia cu un nume de fişier de tip
.ZIP sau .EXE, adică o arhivă care conţine un program sau date care pot fi
copiate de acolo pe computerul tău, dacă doreşti şi dai clic pe link.
 Reîncărcarea paginii. Uneori încărcarea unei pagini durează ceva mai
mult, şi poate chiar să se întrerupă la jumătate, ceea ce te lasă în faţa unui ecran
incomplet. Sau, din cauza vreunei probleme de transmisie, deşi încărcarea pare să
se fi încheiat cu succes (fără mesaje de eroare), pagina afişată nu este coerentă. În
asemenea cazuri se poate impune o reîncărcare a paginii, şi pentru asta poţi folosi
butonul Refresh (în Microsoft Internet Explorer) sau Reload (în Netscape
Navigator). Dacă nu obţii o ameliorare a afişării după încărcări repetate, poţi
deduce că pagina respectivă conţine erori sau este în lucru, şi nu funcţionează bine
transmisia ei. Deci vei renunţa să mai încerci şi vei naviga spre alte pagini.
 Oprirea încărcării. Butonul Stop îţi permite să abandonezi încărcarea
unei pagini, dacă te răzgândeşti sau dacă nu ai răbdare să aştepţi încărcarea unei

250
 pagini prea mari. La unele pagini mai mari sau mai sofisticate, pe durata încărcării
browser-ul pare să nu mai răspundă la comenzi, şi singura comandă pe care i-o mai
poţi da este comanda Stop. După oprirea încărcării, poţi folosi şi celelalte comenzi,
ca de obicei. Uneori nu mai poţi da comenzi nici în alte ferestre pe care le ai
deschise în acel moment, şi nici măcar nu poţi acţiona butonul Start de unde lansai
programele de Windows, până când nu se termină încărcarea paginii respective, fie
în mod normal, fie dacă acţionezi pe Stop. Oricum, dacă acest lucru se întâmplă
des, şi ştii că ai o legătură bună la Internet, atunci este bine să te gândeşti serios la
înlocuirea modemului cu unul mai rapid, sau la adăugarea de memorie RAM în
computer.
UTILIZAREA FUNCTIILOR HELP
Cele mai utilizate functii HELP le vei gasi in meniul HELP al programului Internet Explorer
respectiv:

CONTENTS AND INDEX – afiseaza o fereastra prin intermediul careia poti afla informatii despre
modul de utilizare al programului IE.
TIP OF THE DAY - afiseaza la baza ecranului cate o informatie zilnica referitoare la anumite
operatii ale programului IE.

FOR NETSCAPE USERS - afiseaza o fereastra prin intermediul careia poti afla informatii despre
modul de utilizare al programului NETSCAPE NAVIGATOR
ONLINE SUPORT – afiseaza informatii luate de pe Internet in legatura cu programul IE.
SEND FEEDBACK – iti permite sa trimiti un formular in care iti poti exprima parerea in legatura cu
programul IE.
ABOUT INTERNET EXPLORER – afiseaza informatii despre programul IE respectiv versiunea,
numarul serial etc.
AFISAREA/ASCUNDEREA BAREI DE INSTRUMENTE
Vei putea afisa sau ascunde o bara de instrumente daca vei parcurge secventa VIEW => TOOLBARS
=> bara de instrumente

251
AFISAREA/ASCUNDEREA IMAGINILOR INTR-O PAGINA WEB
Vei putea afisa sau ascunde imagini intr-o pagina de Web daca parcurgi secventa TOOLS =>
INTERNET OPTIONS. Pe ecran va aparea fereastra:

Din interiorul acestei ferestre vei alege tab-ul ADVANCED si se bifeaza sau se debifeaza optiunea
SHOW PICTURES.
AFISAREA URL-urilor VIZITATE ANTERIOR UTILIZAND BARA DE ADRESE
Vei executa un click cu mouse-ul pe sageata corespunzatoare de pe bara ADDRESS.

STERGEREA ADRESELOR DIN BARA DE ADRESE

Vei putea sterge adresele din bara de adrese daca parcurgi secventa TOOLS => INTERNET
OPTIONS. Pe ecran va aparea fereastra:

252
In final vei apasa pe butonul CLEAR HISTORY.
UTILIZAREA BAREI FAVORITES DIN INTERNET EXPLORER
Pentru a introduce o nouă adresă în lista FAVORITES, apelezi meniul Favorites, comanda ADD TO
FAVORITES. În căsuţa Add Favorite care s-a deschis, introduci în caseta de editare NAME adresa
dorită, apoi apeşi butonul CREATE IN.

În această căsuţă alegi folder-ul în care doreşti să inserezi noua adresă.

Dacă doreşti un nou folder, apeşi butonul NEW FOLDER, care va deschide o noua căsuţă de dialog
în care trebuie să introduci numele noului folder. După ce închizi căsuţele apăsând butonul OK, vei
observa că adresa este în folder-ul nou creat, din lista Favorites. Acum poţi accesa adresa respectivă
doar cu un clic de mouse în lista Favorites.
ORGANIZE oferă posibilitatea să creezi un folder (Create Folder), să muţi o adresă într-un alt folder
(Move to Folder), să redenumeşti o adresă sau un folder (Rename) şi eventual să ştergi un folder sau
adresă (Delete).

253
După selectarea operaţiunii ce doreşti să o efectuezi apeşi butonul Close pentru închiderea ferestrei.

CAUTAREA PE WEB
FOLOSIREA UNUI MOTOR DE CAUTARE
Pentru a putea fi accesate informaţiile dorite este important să ştii cum să cauţi informaţia în
multitudinea paginilor Web care se află pe Internet. Pentru aceasta poţi folosi instrumentele de căutare,
motoarele de căutare care se găsesc pe Internet. Câteva din cele mai performante motoare de căutare
sunt: www.Yahoo.com, www.Lycos.com, www.Altavista.com, www.Trafic.ro, www.MSN.com,
www.Gaseste.ro, www.Google.com, www.Dogpile.com.
Pentru ca folosirea acestor motoare de căutare să aducă rezultatele dorite, poţi să stabileşti unele
criterii de căutare:
 limitarea căutării prin folosirea de cuvinte cheie.
 punerea între ghilimele a formulărilor.
 folosirea unei interogări generale şi apoi a uneia mai restrânse.
 folosirea operatorilor logici OR, AND, NOT.
Folosirea operatorului OR înseamnă că, dacă interogarea conţine mai mult de un cuvânt, mecanismul
de căutare presupune automat că doreşti găsirea oricărora din cuvintele introduse.
Folosirea operatorului AND semnifică faptul că documentele căutate trebuie să conţină fiecare cuvânt
din interogare.
Folosirea operatorului NOT este utilă atunci când doreşti excluderea unui anumit cuvânt dintr-o
căutare.
Ex. www.Google.com

254
Acest motor de căutare este unul din cele mai performante motoare de căutare folosind în căutarea sa
caracteristici şi a altor motoare de căutare.
Practic în momentul în care fereastra este afişată pe ecran se văd o multitudine de domenii din care
poţi alege domeniul care consideri că poate duce la informaţia dorită (indicatorul mouse-ului are forma
degetului arătător ceea ce indică faptul că acolo se află cursorul şi se poate realiza o legătură, un
LINK).
COPIEREA TEXTULUI DINTR-O PAGINA WEB INTR-UN DOCUMENT
Etape:
 Deschizi atat pagina WEB cat si documentul.
 Selectezi textul in pagina WEB si executi click dreapta pe textul
selectat.
 Din meniul rapid care apare pe ecran vei alege optiunea COPY.

 Te muti in document si din meniul EDIT alegi optiunea PASTE.

COPIEREA IMAGINILOR DINTR-O PAGINA WEB INTR-UN DOCUMENT

Etape:
 Deschizi atat pagina WEB cat si documentul.
 Executi click dreapta pe imaginea dorita.
 Din meniul rapid care apare pe ecran vei alege optiunea COPY.

255
  Te muti in document si din meniul EDIT alegi optiunea PASTE.

COPIEREA URL-ului DINTR-O PAGINA WEB INTR-UN DOCUMENT

Etape:
 Deschizi atat pagina WEB cat si documentul
 Executi click dreapta pe URL-ul paginii respective.
 Din meniul rapid care apare pe ecran vei alege optiunea COPY.

 Te muti in document si din meniul EDIT alegi optiunea PASTE.

256
SALVAREA UNEI PAGINI WEBCA FISIER TEXT SAU FISIER HTML
Dacă doreşti salvarea unei pagini Web apelezi din meniul FILE, comanda SAVE AS. Se va deschide
fereastra de dialog Save As... în care trebuie precizat locul unde va fi salvată pagina, şi de asemenea
numele paginii.

Obs:
Salvarea prginilor WEB poate fi facuta in format HTML sau TXT.
Poti face acest lucru daca alegi de la SAVE AS TYPE: optiunea corespunzatoare.
DESCARCAREA DE FISIERE DE PE INTERNET (DOWNLOAD)
Browser-ul este mai mult decât un instrument care aduce pagini Web pe calculatorul nostru, el poate fi
folosit pentru a obţine de pe Internet fişiere care pot fi folosite mai târziu. Atunci când se descarcă un
fişier pe calculator se efectuează de fapt un transfer de informaţii de pe un calculator aflat la distanţă
pe calculatorul nostru.
După ce fişierul se află pe calculator vor trebui să se facă câţiva paşi înainte de a-l putea folosi. Dacă
este un fişier comprimat va trebui să fie decomprimat pentru a-l putea folosi sau dacă este proiectat să
instaleze un program va trebui rulat pentru a configura programul respectiv.
Internet Explorer îţi oferă atunci când efectuezi un clic pe o legătură pentru descărcarea fişierelor,
două opţiuni:
 Run or open …(rulează sau deschide acest program din locaţia sa curentă)
 Save this file to disk (salvează acest fişier pe disc).

SCHIMBAREA ORIENTARII UNEI PAGINI WEB

Etape:
 Vei alege din meniul FILE optiunea PAGE SETUP.

257
  Selectezi optiunile dorite dupa care apesi OK.
PREVIZUALIZAREA UNEI PAGINI WEB
Etape:
 Vei alege din meniul FILE optiunea PRINT PREVIEW.

 Selectezi optiunile dorite dupa care apesi OK.

258
6.3. Tema de casă
I. Răspundeţi cu adevărat/fals la următoarele afirmaţii:
1. World Wide Web este o colecţie de milioane de documente care conţin informaţii ce sunt
păstrate pe calculatoare răspândite în toată lumea
2. Intranetul reprezintă o reţea globală de calculatoare
3. DHCP într-o reţea locală este utilizat pentru atribuirea automată a adreselor de IP.
4. Internetul este o reţea proprie a unei companii
5. Freeware sunt programe protejate de dreptul de autor care pot fi copiate gratuit de către
orice utilizator al Internetului
II. Întrebări cu alegere multiplă:
1. Care dintre următoarele sunt reguli generale de converaţie pe Internet:
a) începeţi fiecare e-mail, cu un salut adecvat
b) informaţia pe care o trimiteţi trebuie sa fie concisă
c) scrieţi numai cu majuscule;
d) verificaţi gramatica şi ortografia înainte de a posta
2. Cele mai uzuale aplicaţii pentru poştă electronică sunt:
a) Microsoft Outlook Express
b) Nero
c) Netscape Communicator
d) Eudora
3. Care din cele de mai jos sunt instrumente pentru Internet ?
a) UseNet
b) Adobe Reader 9
c) World Wide Web(WWW)
d) FTP-File Transport Protocol
e) Internet relay Chat (IRC)
4. Care dintre simbolurile de mai jos trebuie obligatoriu să conţină o adresă de e-mail?
a) ,
b) @
c) .
d) _
5. Care dintre programele de mai jos este un program antivirus?
a) Internet Explorer
b) Yahoo Messenger
c) NOD32
d) Bit Defender
III. Întrebări cu alegere simplă:
1. Care dintre următoarele programe, nu este browser:
a) Opera
b) Mozilla Firefox
c) Windows Media Player
d) Internet Explorer
2. Pentru a găsi diferite informatii pe internet trebuie utilizată:
a) O bază de date
b) Un motor de căutare
c) Un program de poştă electronică
d) Un dicţionar online
3. Serviciul Telnet permite:
a) Transferul de fişiere
b) Accesul la alte calculatoare din calculatorul utilizatorului
c) Descărcarea de fişiere pe propriul calculator
d) Dezarhivarea de programe
4. Ce înseamnă abrevierea http:
a) High Task Termination Procedure
b) Hyper Text Transfer Protocol
259
 c) Harvard Teletext Proof
d) Hyper Text Mark-up Language
5. Care din următoarele acţiuni implică utilizarea comerţului electronic ?
a) Trimiterea unui e-mail
b) Discuţii directe prin Internet
c) Cumpărarea unor articole sportive online
d) Căutarea de informaţii pe Internet
IV. Rezolvaţi cerinţele salvând fişierul obţinut în directorul aplicaţie:
a) deschideţi un fişier text nou cu numele informaţie în directorul aplicaţie
b) descrieţi pe scurt termenul de FTP-introduceţi răspunsul în fişier şi salvaţi
c) deschideţi o aplicaţie de navigare pe Internet şi accesaţi URL-ul: http://www.calificativ.ro/
d) adăugaţi adresa paginii în Bookmarks(Favourites)
e) descărcaţi în directorul aplicaţie metodologia de desfăşurare a bacalaureatului 2010 precum şi
ultimile două noutăţi referitoare la bacalaureatul din 2010
f) accesaţi pagina de noutăţi(News) folosind hiperlink-ul existent
g) copiază titlul ultimului articol postat in fişierul informaţie
h) schimbaţi orientarea paginii în tip vedere şi salvaţi pagina în format txt
i) salvaţi fişierul şi închideţi toate aplicaţiile existente.

260
Bibliografie
1. Vlad Rădulescu şi col., Arhitectura calculatoarelor si sisteme de operare, Editura
Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 2005
2. Iulian Cioroianu, Tehnologia Informatiilor si a comunicarii Editura Sfantul Ierarh
Nicolae, 2010
3. Procesare de text, Colecţia ECDL, Editura Andreco Educational Group
4. Calcul tabelar Excel, Colecţia ECDL, Editura Andreco Educational Group
5. Prezentări PowerPoint, Colecţia ECDL, Editura Andreco Educational Group

261