Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IEL MAREŞ
(coordonator)
DOI A FUSARU GABRIEL MIHAI
OFFICE XP
I STRUME TE BIROTICE
1
Descrierea CIP a Bibliotecii aţionale a României
MAREŞ, MARIUS DANIEL
Office XP. Instrumente birotice/ Marius Daniel Mareş - Bucureşti,
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004
208p.; 20,5 cm
ISBN 973-725-155-5
I. Fusaru, Doina
II. Mhai, Gabriel
2
U IVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL
OFFICE XP
I STRUME TE BIROTICE
5
1.8. Sistemul de management al relaţiilor cu clienţii …………... 47
1.9. Teste de autoevaluare …………………………………….. 51
2. Editarea şi procesarea textelor şi a imaginilor................................ 52
2.1. Funcţiile unui procesor de texte 52
2.2. Procesorul de texte Microsoft Word 53
2.2.1. Crearea, salvarea şi restaurarea unui document ............................ 59
2.2.2. Formatarea caracterelor 63
2.2.3. Formatarea paragrafelor ................................................................
67
2.2.4. Imprimarea unui document ........................................................... 68
2.2.5. Verificarea unui document ............................................................71
2.2.6. Realizarea antetului şi a subsolului de pagină ............................... 76
2.2.7. Numerotarea paginilor unui document ................................ 77
2.2.8. Editarea unui document pe coloane............................................... 78
2.2.9. Realizarea conturărilor şi a umbrelor ................................ 80
2.2.10. Utilizarea cadrelor ................................................................82
2.2.11. Prelucrarea imaginilor ................................................................
84
2.2.12. Utilizarea componentei WordArt ................................................ 85
2.2.13. Realizarea graficelor ................................................................
86
2.2.14. Utilitarul de desen Microsoft Draw ............................................. 88
2.2.15. Tabele Word ................................................................................
89
2.2.16. Editorul de ecuaţii integrat în Word ................................ 92
2.2.17. Utilizarea glosarului ................................................................
95
2.3. Fuzionarea documentelor Word …………………………….. 96
2.4. Ierarhizarea documentelor Word ………………………….. 100
2.5. Organizarea unui document Word ………………………….. 102
2.5.1. Cuprinsul sau tabela de materii .....................................................
102
2.5.2. Crearea legendei ................................................................ 103
2.5.3. Crearea de indecşi ................................................................104
2.5.4. Referinţe încrucişate ................................................................
106
2.5.5. Crearea tabelei de figuri ................................................................
107
2.6. Comunicarea între aplicaţiile Windows …………………... 108
2.7. Tehnica Clipboard şi Ole …………………………………. 109
2.8. Teste de autoevaluare ……………………………………... 111
3. Procesorul de tabele Excel ……………………………………… 112
3.1. Structura foii de calcul Excel ……………………………….. 113
3.2. Fereastra document …………………………………………. 115
6
3.3. Operaţii de bază cu foaia de calcul Excel 118
3.3.1. Selectarea datelor din foaia de calcul ................................ 118
3.3.2. Introducerea şi editarea datelor ..................................................... 119
3.3.2.1. Introducerea textelor ........................................................ 121
3.3.2.2. Introducerea numerelor .................................................... 122
3.3.2.3. Introducerea datelor calendaristice, oră, minut
secundă .............................................................................
122
3.3.2.4. Introducerea formulelor ................................................... 123
3.3.2.5. Utilizarea facilităţii AutoFill ................................ 126
3.3.3. Modificarea conţinutului unei celule ............................................. 127
3.4. Lucrul cu serii de date sub procesorul de tabele Excel 131
3.4.1. Crearea unei serii de date ..............................................................131
3.4.2. Crearea, modificarea şi ştergerea unei serii de date
particularizate ................................................................................
132
3.4.3. Realizarea unor calcule pe bază de formule matematice ............... 134
3.4.4. Efectele operaţiunii de copiere asupra adreselor relative
şi absolute ale celulelor foi de calcul............................................. 136
3.4.5. Înlocuirea unei formule matematice cu valoarea ei
calculată ........................................................................................
136
3.5. Utilizarea formulelor matriciale în foaia de calcul Excel 137
3.5.1. Introducerea unei formule matriciale ................................ 137
3.5.2. Utilizarea constantelor matriciale .................................................. 138
3.6. Funcţii predefinite ale procesorului de tabele Excel 138
3.6.1. Funcţii matematice şi trigonometrice ................................ 139
3.6.2. Funcţii statistice ................................................................ 142
3.6.3. Funcţii de informare ................................................................ 145
3.6.4. Funcţii logice .................................................................................
147
3.6.5. Funcţii bază de date ................................................................ 148
3.6.6. Funcţii de căutare şi consultare ..................................................... 150
3.6.7. Funcţii de tip dată calendaristică şi oră ................................151
3.6.8. Funcţiile text sau şir de caractere .................................................. 152
3.6.9. Funcţii financiare ................................................................ 153
3.7. Reprezentări grafice ale seriilor de date din foaia de calcul
Excel 155
3.7.1. Organizarea datelor într-un grafic ................................................. 155
3.7.2. Tipuri de grafice ................................................................ 157
7
3.8. Instrumente de previziune …………………………………. 162
3.8.1. Funcţii statistice predefinite .......................................................... 163
3.8.2. Procedură rapidă de autoumplere a celulelor cu
rezultatele prognozei ................................................................ 166
3.8.3. Grafice ...........................................................................................
166
3.9. Teste de autoevaluare ……………………………………... 166
4. Realizarea prezentărilor cu ajutorul instrumentului PowerPoint...................
167
4.1. Caracterizarea instrumentului PowerPoint …………………. 167
4.2. Realizarea automată a unei prezentări ……………………… 168
4.3. Obţinerea unei serii de slide-uri prin folosirea instrumentelor
de lucru specifice PowerPoint ……………………………… 173
4.4. Modalităţi de sporire a atractivităţii prezentării …………... . 178
4.5. Execuţia unei prezentări şi portarea acesteia ……………… 185
4.6. PowerPoint - combinaţii de taste …………………………. 186
4.7. Teste de autoevaluare …………………………………….. 187
Terminologie ................................................................................................ 188
Încheiere .............................................................................................................
202
Lista figurilor ................................................................................................
203
Bibliografie ………………………………………………………... 207
8
Cuvânt introductiv
9
obişnuirii cititorului cu modelele economice, care pot fi transpuse şi
rezolvate cu ajutorul Excel.
Ultimul capitol trece în revistă principalele aspecte practice care
trebuie avute în vedere de utilizatorul unui PC atunci când doreşte a realiza,
cu forţe proprii, prezentări animate ale unei anumite lucrări. Pentru aceasta
se detaliază utilizarea programului PowerPoint XP, componentă a
pachetului Microsoft Office.
La finele fiecărui capitol sunt introduse teste de autoevaluare, pe
baza cărora cititorul poate verifica nivelul de cunoştinţe acumulat.
Lucrarea valorifică cercetările întreprinse de colectivul de autori în
domeniul biroticii şi, în special, în utilizarea şi proiectarea unor diferite
produse-program aplicative realizate.
Evident, prezenta lucrare nu îşi poate propune abordarea
exhaustivă şi, cu atât mai puţin, epuizarea problematicii informaticii, dorind
să constituie punctul de pornire într-un necesar studiu, permanent al
evoluţiei disciplinei.
Din această perspectivă, autorii solicită cititorilor, mai ales
cadrelor didactice şi specialiştilor, să comunice în scris observaţiile pe
adresa Universităţii Spiru Haret, Catedra „Informatică de gestiune şi
statistică” sau pe adresa de e-mail ushmfc@SpiruHaret.ro.
Ţinem să mulţumim şi pe această cale tuturor celor fără al căror
ajutor această lucrare n-ar fi putut vedea lumina tiparului.
Autorii
10
1. IMPLICAŢIILE MA/AGEME/TULUI STRATEGIC
Î/ BIROTICĂ
14
Viziunea firmei se realizează pe termen lung şi foarte lung,
conceptualizând imaginea a ceea ce doresc managerii să devină organizaţia.
Mediul extern este infinit şi de aceea managerul va analiza doar informaţiile
clare, cheie, evenimentele previzibile, precum şi condiţiile care prezintă un
interes deosebit asupra activităţii. În această etapă, birotica, prin instrumentele
sale specifice, permite realizarea memorării-regăsirii informaţiilor
înmagazinate anterior. O analiză obiectivă va reliefa nu numai aspectele
pentru organizaţie, ci şi pe cele care nu prezintă avantaje pentru aceasta.
Studiul mediului concurenţial demarează prin stabilirea firmelor
concurente, incluzând organizaţiile care intenţionează să pătrundă pe piaţă şi
producătorii de produse substitute.
Analiza internă a organizaţiei, prin implicarea funcţiei birotice de
prelucrare şi comandă-control, permite managerului să cunoască punctele
forte, dar şi cele slabe ale firmei, elemente care influenţează puterea
competitivă a organizaţiei. Pentru analiza internă se utilizează auditul
financiar, care permite analizarea exhaustivă a aspectelor pozitive şi negative
specifice fiecărei funcţii majore.
Fundamentarea strategiei permite managerului să adopte soluţii de
dezvoltare a activităţii firmei, să o menţină la acelaşi nivel, sau să o restrângă.
În cazul în care firma acţionează pe mai multe pieţe, cu mai multe unităţi de
afaceri, managerul poate adopta soluţii pentru dezvoltarea anumitor unităţi,
segmente de piaţă, menţinerea la nivelul actual sau lichidarea celorlalte.
1.2. Clasificarea informaţiei
Din multitudinea de criterii posibile pentru clasificarea informaţiei,
alegem forma informaţiei, conţinutul, suportul pe care se află stocată, precum
şi gradul de prelucrare a acesteia.
Având în vedere forma concretă pe care o poate lua informaţia în
momentul stocării pe un suport tehnic, aceasta se poate afla sub formă
analogică şi digitală.
Forma analogică a informaţiei presupune reprezentarea
fenomenelor fizice, imagini fixe, sunete şi imagini în mişcare, aşa cum sunt
ele percepute de dispozitivele tehnice de înregistrare, fără a fi necesară o
conversie sau codificare a acestora, înainte de transmitere sau memorare pe
suporturile tehnice de date.
15
Forma digitală se obţine pornind de la fenomenul real sau de la
forma analogică a acestuia, în ambele cazuri având loc o codificare numerică,
o evaluare cantitativă, o cuantificare a fenomenului care face obiectul
reprezentării. Pe suportul tehnic, informaţia se prezintă ca o succesiune de
valori binare (0 şi 1), ordonate după un sistem de reguli (cod). Informaţia
introdusă în sistemele de calcul, prin folosirea tastaturii sau a altor dispozitive
de introducere manuală sau umană (masă de desen, voce), se transmite şi se
memorează direct în momentul perceperii acesteia, fără o conversie prealabilă
a ei. Pentru procesarea informaţiei analogice este necesară conversia ei în
formă digitală, cu ajutorul unor dispozitive specializate de conversie din
analogic şi digital, acestea putând fi folosite independent sau introduse în
configuraţia unui sistem informatic de birou.
Din punct de vedere al conţinutului informaţiei, se pot identifica
următoarele clase:
♦ Sub formă de date numerice, alfabetice sau alfanumerice;
♦ Sub formă de texte, care sunt organizate în documente, pagini de
texte, paragrafe, fraze şi cuvinte;
♦ Sub formă de documente grafice (imagini fixe), care sunt percepute
prin afişarea pe monitorul calculatorului, prin scrierea lor la
imprimantă sau la dispozitivul de realizat desene (plotter);
♦ Sub formă de secvenţe audio generate de vocea umană, fenomene
din realitate sau sintetizatoare electronice, de voce şi acustice;
♦ Sub formă de secvenţe video de natură animată sau film, percepute
de dispozitive specializate de tipul camerei de luat vederi sau
generate de programe de grafică bi sau tridimensională.
Din punct de vedere al suportului informaţiei, distingem o gamă
largă de suporturi fizice, cum ar fi:
1. Informaţia aflată pe suporturi tehnice, clasificate, la rândul lor,
în:
♦ Suporturi magnetice, ca, de exemplu, caseta magnetică, discul
magnetic, banda magnetică, discul flexibil etc.;
♦ Suporturi cu lectură optică a informaţiei, cum sunt discurile optice de
mare capacitate a căror informaţie digitalizată este citită optic cu
dispozitive laser.
16
Informaţia memorată pe suporturile tehnice este înregistrată şi poate
fi citită numai cu ajutorul unor dispozitive tehnice de citire/scriere.
2. Informaţia aflată pe suporturi grafice, care pot fi:
♦ suporturi opace, cum sunt documentele clasice, documente obţinute
la imprimantă sau realizate cu ajutorul mesei de desen de tip plotter;
♦ suporturi transparente realizate din peliculă fotografică, peliculă
film, microfilm, celită. Acest tip de suport este destinat lecturii
numai după operaţia de mărire a imaginii înregistrate.
În funcţie de gradul de prelucrare, informaţiile se împart în:
1. primare (de bază) – sunt acele informaţii care anterior nu au
suferit un proces de prelucrare informaţională, având un pronunţat
caracter informativ. Acest gen de informaţii sunt cele mai răspândite
la nivelul executanţilor.
2. intermediare – sunt acele informaţii care se află în diferite faze
de prelucrare informaţională, fiind răspândite la nivelul personalului
funcţional şi al şefilor de compartimente.
3. finale – sunt acele informaţii care au parcurs întregul şir de pre-
lucrări informaţionale prevăzute, având un caracter sintetic, complex şi
decizional. Acest tip de informaţii se adresează, de regulă, managerilor.
19
În primăvara anului 2001, Microsoft a aplicat produselor sale
program tehnologia anti-criminalitate Product Activation, pentru început
în pachetul de programe Office’XP şi care ulterior va fi prezentă şi în
sistemul de operare Windows XP, o tehnologie de protecţie a drepturilor
de proprietate intelectuală incorporată în produsele Microsoft din
generaţia XP care previne, la nivel de utilizator, copierea neautorizată a
produselor program distribuite. Această tehnologie a fost testată timp de
doi ani în şapte ţări pilot.
În cazul Office’XP, după a 50-a lansare a unei aplicaţii incluse în
pachetul de programe neactivat, se declanşează un proces de reducere a
funcţiilor, respectiv nu se mai pot crea noi documente, salva etc.
Pentru activarea acestor produse program utilizatorul are două
posibilităţi: prin contactarea telefonică a Microsoft Infocenter, sau direct
pe web la adresa indicată în ecranul de activare. Activarea se realizează
pe baza unui Installation ID care este generat automat, pornind de la
codul unic Product Key. O dată ce Installation ID ajunge în server-ele
Microsoft, utilizatorul primeşte un cod de confirmare, Confirmation ID,
cu care îşi activează produsul. Din acest moment nu i se va mai solicita
activarea produsului. Procedura de activare durează în medie 2-4 minute.
În cazul în care utilizatorul realizează un up-grade minor
hardware, tehnologia va recunoaşte că este vorba despre un up-grade de
sistem şi nu-i va solicita reactivarea produsului Microsoft.
Un dezavantaj major este reprezentat de faptul că respectivul
produs nu poate fi instalat decât individual, pe un singur sistem de calcul,
deoarece în situaţia în care Installation ID-ul expediat către baza de date
Microsoft figurează că a mai fost folosit anterior, validarea este refuzată.
1.4. Funcţiile generale ale unui sistem informatic de birou
Indiferent de conţinutul concret al activităţii, un sistem informatic de
birou îndeplineşte următoarele funcţii generale:
♦ funcţia de introducere a informaţiei în sistem;
♦ funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei;
♦ funcţia de prelucrare a informaţiei;
♦ funcţia de ieşire a informaţiei din sistem;
♦ funcţia de comandă-control a sistemului.
20
Funcţia de introducere a informaţiei în sistem se realizează prin:
• Preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţii naţionale
sau internaţionale, publice sau private;
• Prelucrarea informaţiei provenite din reţeaua locală de date;
• Introducerea manuală a datelor şi textelor sau înregistrarea cu
echipament adecvat a convorbirilor, imaginii şi sunetului.
Informaţia introdusă în sistem se prelucrează imediat, în timp real,
sau se memorează pentru prelucrări ulterioare. Există posibilitatea ca
informaţia să fie transferată la ieşire, fără a fi memorată sau prelucrată de
sistem.
Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei are un rol
important în funcţionarea unui sistem birotic, capacitatea de stocare a
informaţiei şi viteza de acces la date constituind criterii fundamentale de
apreciere a performanţelor unui sistem informatic de birou, în raport cu
durata şi volumul informaţiei memorate.
Informaţia se poate păstra în memoria internă, pentru datele în curs
de prelucrare, în memoria externă datele care se consultă periodic şi în arhiva
electronică, pentru informaţii care sunt consultate foarte rar.
Funcţia de prelucrare se referă la următoarele operaţii şi procese:
♦ Conversia informaţiei din formă analogică în digitală, pentru
memorarea şi procesarea ei cu mijloace informatice, precum şi
operaţia de conversie din digital în analogic, pentru a o face
compatibilă cu echipamentele de tip analogic, pentru redarea,
înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală;
♦ Transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic, optic) pe
altul se numeşte conversie de suport;
♦ Copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport, denumită operaţie de
reproducere a informaţiei şi a documentelor;
♦ Crearea şi încărcarea bazei informaţionale a sistemului birotic
presupun un set de proceduri, prin care se generează structura şi
modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic, încărcarea
bazelor de date;
21
♦ Actualizarea bazei informaţionale, prin eliminarea informaţiilor
inutile, introducerea de informaţii noi, modificarea valorilor
existente;
♦ Tratarea informaţiei care constă în efectuarea de operaţii care privesc
fie forma documentelor şi a imaginilor, fie conţinutul lor;
♦ Consultarea în timp real a informaţiei se realizează prin intermediul
unor programe care permit căutarea, selectarea şi transmiterea
informaţiei solicitate la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor,
imprimantă, echipament de comunicaţie în reţea etc.);
♦ Punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire constă în
prelucrarea datelor pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe,
care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire, în vederea imprimării
lor, afişării la terminal sau a comunicării locale, ori la distanţă, prin
intermediul reţelelor de date.
Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă
anumite cerinţe, corespunzător mai multor aspecte, după cum ar fi:
♦ Natura informaţiei transferate la ieşire: date, texte, secvenţe sonore
sau vizuale, combinaţii ale acestora;
♦ Conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire;
♦ Natura suportului tehnic sau grafic, pe care urmează să fie
transferată informaţia la ieşire;
♦ Forma digitală sau analogică a informaţiei transmise;
♦ Destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat, comunicare care
poate fi în interiorul sistemului, către memoria externă şi arhiva
electronică a sistemului birotic, în afara sistemului către parteneri de
afaceri, instituţii de stat, acţionari, public.
Funcţia de comandă-control a sistemului birotic este reprezentată
de totalitatea atributelor necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării
întregului sistem, a tuturor funcţiilor sale. Alocarea optimă a resurselor
sistemului se referă la echipament, memorie internă, baza de programe şi
baza informaţională, controlul proceselor de intrare, prelucrarea şi ieşirea
informaţiei în funcţie de natura ei.
22
1.5. Impactul tehnicii de calcul şi a telecomunicaţiilor
asupra strategiei firmei
În etapa actuală, dezideratul major al dezvoltării economice îl
constituie oprirea procesului de adâncire a decalajelor care despart România
de ţările dezvoltate sau chiar faţă de unele economii mediu dezvoltate. De
aceea, se pune cu acuitate întrebarea: care sunt resursele care în ultimele
decenii au avut o influenţă benefică în procesul creşterii economice şi
ameliorării condiţiilor de viaţă ale oamenilor?
Aceste resurse se regăsesc în schimbarea strategiei firmei în
economia de piaţă funcţională. Tot mai multe firme îşi vând produsele şi
serviciile pe Internet, canalele tradiţionale de distribuţie sunt pe cale de a fi
desfiinţate. Totodată se constată o reducere substanţială a şomajului, iar
educaţia este într-o permanentă creştere.
Noile tehnologii informaţionale constituie elementele majore ale
unei forţe de schimbare în infrastructura economiei. În ultimii 25 de ani se
constă o adevărată „explozie de noi idei”, „noi aplicaţii” şi apariţia (formarea)
de noi oameni în domeniul economic.
Deşi industria de calculatoare este tânără în comparaţie cu alte
industrii (de exemplu, construcţia de automobile şi transportul aerian),
domeniul calculatoarelor a cunoscut un progres spectaculos într-un timp
scurt. În primele decenii de existenţă sistemele de calcul erau foarte
centralizate, de obicei în interiorul unei singure încăperi. O companie de
mărime mijlocie sau o universitate ar fi putut avea unul sau două calculatoare,
în timp ce instituţiile mari aveau cel mult câteva zeci. Ideea că în mai puţin de
20 de ani calculatoare la fel de puternice, mai mici decât un timbru poştal, vor
fi produse pe scară largă în milioane de exemplare părea desprinsă dintr-un
scenariu ştiinţifico-fantastic.
Astfel, consumatorul final, firma sau persoana privată, se aprovizio-
nează prin Internet în sistem „piaţă virtuală”, neavând importanţă locul unde este
situat magazinul de unde se cumpără. Utilizând sistemul Internet se poate
comanda un produs personalizat, după dorinţă în sistemul la comanda clientului.
Preţul plătit pentru produsul comandat va fi cu 10 – 20% mai mic
decât într-un magazin obişnuit. Ca atare, considerăm că sunt necesare
explicaţii referitoare la tehnologiile informaţiei şi de comunicaţii care stau la
baza acestor noi resurse de dezvoltare şi creştere economică.
23
Telecomunicaţiile sunt definite ca fiind o comunicare la distanţă.
Avansul rapid al transformărilor spre noi parametrii ai tehnologiilor,
multiplicarea funcţiunilor unei tehnologii şi scăderea costurilor determină ca
„telecomunicaţiile” să devină atractive pentru economie.
Un sistem de telecomunicaţii se referă la mediul de transmisie, tipul
informaţiei transmise şi direcţia fluxului de comunicare.
Mediul de transmisie se caracterizează prin: undele radio, impulsuri
electronice vehiculate în liniile de transmisii şi prin semnale fotonice în
fibrele optice.
Tipul informaţiei, respectiv a semnalului transmis poate fi: admis,
video şi date de semnal.
Direcţia fluxului de comunicare (direction flow) are importanţă
primordială în economie. Aceasta poate fi:
• Simplex (one-way), în mod obişnuit emisiile simplex
(unidirecţionale de la emiţător la receptor) sunt denumite comunicaţii top-
down. Semnalele pot fi transmise pe unde electromagnetice către receptor sau
prin sateliţi. Procedeul are direcţia caracterizată prin expresia „de la un punct
la multipuncte (point-to-multi-point). Emisiunile obişnuite de televiziune
constituie un exemplu sugestiv de conumicare simplex (one-way).
• Duplex (two-way). Punctul central de emisie este legat cu alte
numeroase puncte într-o reţea în care procedura bottom-up de conexiuni este
completată cu aşa-numita „comunicare laterală”. În situaţia de mai sus este
posibilă realizarea în timp real a interacţiunii între indivizi aflaţi în două sau
mai multe puncte diferite de poziţia emiţătorului. Acest tip de comunicare
(interactivă) se adresează direct de regulă unei audienţe specifice sub formula
„de la punct la punct” (point-to-point).
1.6. Sfera de cuprindere şi efectele tehnologice informaţionale
Creşterea în ritm deosebit de rapid a procesului de formare a
reţelelor electronice de date, îndeosebi dezvoltarea Internet-ului ca „reţea de
reţele” (network of networks) au condus la extinderea volumului şi structurii
de servicii electronice, deschizându-se noi oportunităţi pentru comerţul şi
diviziunea internaţională a muncii, în direcţia reducerii costurilor
tranzacţionale şi a creşterii eficienţei economice, mai ales pe seama
economiei de timp şi a realizării unei mai bune concordanţe dintre cerere şi
oferta de bunuri şi servicii, pe plan naţional şi transnaţional.
24
Cererea unui cadru legal şi instituţional adecvat tehnologiilor
informaţionale (TI) oferă guvernelor şi agenţilor economici posibilitatea de
a-şi exercita influenţa asupra naturii şi dezvoltării comerţului electronic, chiar
dacă o serie de probleme rămân insuficient sau deloc soluţionate (siguranţa
juridică, impozitarea, protecţia şi securitatea datelor etc.).
Internet-ul s-a dezvoltat iniţial în SUA, în anii 60, ca o reţea de
calculatoare între birourile guvernamentale, laboratoarele de cercetare şi
instituţiile academice.
De la crearea în 1993 a World Wide Web (WWW), Internet-ul s-a
transformat rapid într-un mijloc global pentru telecomunicaţii şi schimb de
informaţii în spaţiu. Prin caracterul său, Internet-ul este un bun public,
deoarece nu există un proprietar care să ceară licenţe sau să impună taxe
pentru utilizarea sa. Un avantaj competitiv decisiv al Internet-ului, faţă de
toate celelalte reţele de servicii oferite de proprietari distincţi, rezidă tocmai în
caracterul său de nonproprietate.
Reţelele electronice schimbă modalităţile folosite în transmiterea
informaţiei, în contextul comerţului cu bunuri şi servicii, necesitând
infrastructuri (hard şi software) şi calificări profesionale tot mai performante
şi superioare şi reprezentând totodată o adevărată „revoluţie” în schimbul
mondial de bunuri şi servicii. Spre deosebire de canalele tradiţionale de
comunicaţii, care presupun oferta de informaţii prin cataloage şi comenzi,
scrisori, telefon sau fax, prin Internet se realizează o interacţiune directă sui
generis între vânzător şi cumpărător, economia de timp şi alte cheltuieli
materiale fiind considerabil mai mare.
Aceasta va crea, desigur, un potenţial substanţial pentru afaceri
comandate prin poşta electronică, agenţii de intermediere şi alte servicii
similare, contribuind la creşterea gradului de diversificare a ofertei şi
rafinarea exigenţelor cererii, combinarea optimă a factorilor de producţie, la
nivel zonal, naţional, regional şi internaţional.
Programele pe calculator se pot schimba în forma digitalizată via
Internet, ceea ce le conferă un grad ridicat de flexibilitate, adaptabilitate şi
inovaţie în deplin consens cu frontul nelimitat al creativităţii umane şi nevoia
de a soluţiona probleme la niveluri individuale, sectoriale şi globale.
Internet-ul reprezintă un potenţial semnificativ pentru serviciile
oferite de către bănci (activităţi bancare electronice, comerţul cu obligaţiuni,
25
numerar electronic) şi societăţile de asigurare pentru servicii de consultanţă
(auditori, consultanţi de management, contabili, programe de software,
telemedicină), ca şi pentru tranzacţiile cu instituţiile publice.
În opinia specialiştilor, comerţul electronic constituie o inovare a
cărei importanţă economică are efecte complexe pe termen lung, încă
insuficient cercetate. Eforturile şi costurile de identificare a partenerilor şi de
informare, (de exemplu, analizele de piaţă) vor fi reduse simţitor, pieţele, în
general, se vor extinde şi intensitatea concurenţei va creşte, în paralel cu
deschiderea de noi oportunităţi de cooperare. Vor fi create noi posibilităţi
pentru diviziunea „intranaţională.”, „supranaţională” şi „internaţională” a
muncii, ceea ce, la rândul său, va conduce la o creştere substanţială a
productivităţii muncii, va promova dezvoltarea de noi produse şi servicii,
concomitent cu schimbarea raporturilor dintre factorii de creştere şi a
structurilor de producţie. Teoria comerţului internaţional bazată pe scheme şi
jocuri strategice cu sumă nulă şi pozitivă va dobândi noi sfere de cercetare,
inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile economico-financiare şi comerciale dintre
ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Prin vocaţia sa globală,
comerţul internaţional va oferi şanse sporite ţărilor slab dezvoltate de a
accede mai rapid pe pieţele internaţionale, deschise cel puţin din punct de
vedere informaţional.
Noi fronturi pentru cercetarea ştiinţifică din domeniul economiei vor
fi deschise mai ales pentru disciplinele care analizează impactul progresului
tehnologic, elaborarea de previziuni şi modelarea riscului.
Folosirea tehnologiilor informaţionale, potrivit unui studiu al OECD,
va conduce la o rată mai înaltă a creşterii productivităţii macroeconomice
totale a factorilor de producţie, pe termen lung, într-un ritm mediu anual de
peste 0,5 puncte procentuale. După cum se ştie, productivitatea totală a
factorilor măsoară nivelul tehnologic al dezvoltării unei economii care nu
poate fi atribuit unor factori de producţie individuali. Acest indicator este
definit ca o relaţie între indicii output-urilor şi input-urilor. În forma sa cea
mai frecvent uzitată, pe care se bazează şi studiul OECD, indicele creşterii
reale a valorii adăugate brute este indicele output-ului, iar cel al inputurilor
este reprezentat de suma cheltuielilor cu munca şi capitalul, ţinând seama de
ponderile valorii adăugate nominale ale acestora.
26
1.7. Intranet şi Internet
Tehnologiile informatice şi de comunicaţii au impus în limbajul
tehnic şi economic o multitudine de termeni dintre care Intranet-ul şi
Internet-ul caracterizează însăşi esenţa revoluţiei informatice.
1.7.1. Conceptul Intranet
Pentru conceptul de Intranet sunt mai multe definiţii:
• tehnologia Intranet utilizată într-o organizaţie pentru a facilita
comunicarea şi accesul la informaţii;
• un mecanism integrat pentru utilizatori, procese şi informaţii din cadrul
unei întreprinderi;
• corporaţia „reţeaua informaţiei”.
Intranet-ul permite comunicarea între utilizatori şi departamente
printr-o interfaţă comună tuturor platformelor şi anume browserul.
Utilizatorii de obicei sunt grupaţi în trei categorii: cei care introduc şi
prelucrează informaţiile (authors), cei care utilizează informaţia (users) şi
furnizorii de informaţii (providers).
Necesitatea Intranet-ului rezidă din volumul imens al datelor şi
informaţiilor care, altfel, ar îngreuna rezolvarea problemelor din cadrul
marilor companii.
Soluţia schimbului de documente în format electronic pare să fie
singura soluţie de a ieşi din impas.
Intranet-ul asigură calea cea mai sigură şi mai rapidă de utilizat
pentru comunicarea inter-departamentală deoarece accesul la orice tip de
informaţie se realizează printr-o interfaţă comună oricăror platforme soft şi
hard şi anume browser-ul.
Actualmente, aproximativ 2/3 din totalul companiilor americane
deţin un Intranet şi, într-un timp relativ scurt va fi extins şi utilizat peste tot.
Dimensiunea Intranet-ului variază de la o firmă la alta în funcţie de
numărul de utilizatori, de politica de proiectare şi implementare peste vechile
sisteme, de orientările firmei. O dată ce documentele sunt într-un format
accesibil prin Web, firma poate rămâne cu personal minim care să prelucreze
aceste informaţii.
Intranet-ul poate fi considerat ca un sistem sigur de diseminare a
informaţiei în cadrul unei firme, sistem care este conceput pe baza unei reţele
27
de calculatoare, a tehnologiilor Internet şi a lucrului în cooperare.
Componentele sale sunt următoarele:
− o reţea de calculatoare care conţine:
• mediul fizic de comunicare între diversele sisteme de calcul ale
firmei;
• echipamente de interconectare ale subreţelelor;
• suitele de protocoale care asigură comunicarea între entităţile
reţelei.
− programele care implementează serviciile de bază Internet;
− aplicaţii pentru implementarea serviciilor Intranet;
− aplicaţii destinate lucrului în cooperare.
− Intranet-ul se individualizează prin serviciile oferite, iar simpla
lor enumerare justifică complexitatea unui asemenea tip de reţea. Sunt
cel puţin 50 de activităţi de interes într-o reţea de tip Intranet, dintre
care enumerăm câteva mai importante:
1. Crearea unor interfeţe standard, universale pentru toate bazele de
date ale firmei pe mai multe platforme (Windows NT, Mac sau Unix) şi
posibilitatea accesului angajaţilor la toate datele de la aceeaşi staţie de lucru.
2. Crearea de formulare bazate pe web pentru colectarea foilor de
pontaj ale angajaţilor.
3. Plasarea on-line a manualelor pentru resurse umane şi de personal.
4. Crearea unor sisteme centralizate de urmărire şi raportare a
vânzărilor.
5. Crearea unor bănci şi sisteme de afişare pentru slujbele şi
serviciile interne.
6. Crearea unor depozite pentru formularele companiei şi sisteme de
distribuţie.
7. Crearea unor calendare cu evenimentele companiei.
8. Crearea unor sisteme centralizate pentru urmărirea cererilor de
cumpărare.
9. Circuitul ştirilor companiei.
10. Afişarea cataloagelor cu furnizorii şi produsele aprobate la un
moment dat.
Deşi sunt de o mare varietate, serviciile Intranet se pot grupa pe
activităţi fundamentate în cadrul fiecărei companii şi anume: marketing şi
28
vânzări; resurse umane; planificare şi organizare; educare, pregătire;
securitate.
Se remarcă în asigurarea acestor servicii rolul bazelor de date prin
care se asigură informaţiile necesare implementării. De asemenea, sunt
indispensabile suitele de programe de conversie, atât pentru elementele de
grafică, cât şi pentru text.
29
Informaţia corectă dată la momentul potrivit, înseamnă de cele mai
multe ori reuşita unei vânzări. În acest sens, un Intranet poate oferi un acces
imediat la informaţii cum sunt: descrierea produselor; grafice care reprezintă
preţurile; produsele cu cele mai mari vânzări; informaţii competitive obţinute
din paginile www ale companiei; liste cu analiza câştiguri-pierderi; calendare-
program pentru documentarea privind activităţile de marketing şi previziunile
vânzărilor; materiale pentru training online; prezentări ale vânzărilor.
Aplicaţiile de tip tranzacţii din cadrul unui client Web browser, care
se asociază cu o bază de date de un standard industrial ajută departamentele
de marketing să întreţină şi să acceseze o bază de date care cuprinde clienţii-
cheie şi referinţe.
Personalul care se ocupă de vânzări poate utiliza aplicaţiile pentru a
formula cereri către furnizori, pentru a verifica starea unei cereri şi pentru a
completa documentele asociate unei vânzări. De exemplu, compania Cadence
Design Systems, în trei luni, şi-a constituit un Intranet destinat activităţii de
marketing, care conţine o bază de date dinamică privind vânzările. Sistemul
evidenţiază pas cu pas ciclul de vânzări în legătură cu resursele privind
vânzările, utilizează formularele Netscape pentru comunicarea cu centrele,
permite folosirea conturilor pentru a distribui informaţiile în mod cert, pune la
dispoziţie un depozit cu instrumente de vânzări şi materiale de referinţă într-o
varietate de formaturi ale documentelor, are legături către site-urile Internet şi
accesează şi distribuie un grup de Ştiri zilnice despre industrie.
Grupurile de Ştiri au ca obiective:
− probleme legate de contractele profitabile, adică punctele slabe
ale concurenţei, contra-argumente şi ultimele tactici ale com-
petitorilor pe care le-a semnalat personalul de vânzări pe teren;
− reacţii şi discuţii asupra unor programe diverse de marketing,
soluţii de lucru şi sugestii pentru îmbunătăţiri;
− discuţii despre probleme care pot ajuta reprezentanţii cu vân-
zările să schimbe informaţii despre un anumit segment de piaţă.
33
convenţională sau telefon, pentru că acestea ajung imediat, nu necesită ca
destinatarul să fie prezent şi nici nu-l întrerupe pe acesta din ceea ce face la un
moment dat. Mesajele pot fi uşor tipărite, salvate pe disc sau trimise către
altcineva, tot prin sistemul e-mail. Toţi utilizatorii de e-mail trebuie să ştie că
urmează să-şi păstreze copii ale mesajelor pe disc sau benzi şi că o
confidenţialitate perfectă nu poate exista.
Prin intermediul internetului, persoane din întreaga lume pot lua parte
la discuţii pe marginea a mii de subiecte din cele mai diverse arii de interes,
formând aşa numitele newsgroups. Toţi utilizatorii reţelei pot afişa mesaje şi
fiecare poate citi mesajele celorlalţi membrii ai grupului care au fost afişate.
World Wide Web a fost cel care a permis transferul şi vizualizarea
documentelor între clienţi şi servere, în mod transparent, utilizând
aproximativ orice tip de calculator şi protocoale standard implementate în
multe platforme hard şi soft. Integrarea serverelor Web cu bazele de date şi cu
aplicaţii distribuite pe platforme independente a creat premisele realizării
reţelelor de tip Intranet. Cercetările efectuate de firma Zona Research au
concluzionat o creştere de patru ori a cheltuielilor cu software-ul pentru
Intranet în comparaţie cu Internet.
Asemănările dintre Intranet şi Internet se pot rezuma la următoarele:
− ambele funcţionează pe baza arhitecturii client-server;
− arhitecturi asemănătoare;
− ambele se bazează pe WWW.
Deosebirile sunt:
− la Intranet, rolul staţiilor de lucru este diminuat, o parte din
datele procesate migrează de pe staţiile de lucru pe servere;
− la Intranet, controlul aplicaţiilor şi al mediilor de operare se face
mai mult prin servere decât prin staţiile de lucru, ambele
comunicând în reţea prin protocoale standard;
− la Intranet, utilizatorii au acces flexibil la date, deşi aplicaţiile,
interfeţele utilizator şi datele sunt sub controlul departamentului IT;
− Internetul este zona informaţiilor publice, iar Intranetul zona
informaţiilor private;
− securitatea Internet-ului este mai restrictivă în sensul că este bazat
pe parole sau alte modalităţi de autentificare;
− Intranet-ul permite difuzarea şi partajarea, lucrul în echipă;
34
− Intranet-ul este mai rapid decât Internet-ul, pentru că operează
local la 10-100 Mbs, iar la distanţă prin linii telefonice la viteza de
56 K sau 256 K. În comparaţie cu el, Internet-ul permite o operare
doar între 14.400-28,8 Kbps;
− Pentru Intranet relaţia cu bazele de date este mai operaţională
decât la Internet, datorită existenţei celor două tipuri de utilizatori.
Trecerea, însă, de la societatea industrială la cea informaţională este
stimulată de Internet, care este de fapt un sistem de reţele de calculatoare
interconectate ce oferă servicii de comunicare a datelor şi acces la informaţie,
cum ar fi: poşta electronică, transferul de fişiere, conectarea la distanţă a
utilizatorilor, grupuri de ştiri, web – care este un serviciu internet complex.
Conceptul iniţial al Web-ului care include hiper-media, deci grafica, sunete,
animaţie, permite utilizatorului să poată „naviga” prin multitudinea
informaţiilor stocate în Internet. Dar Internet-ul este utilizat frecvent în
domeniul economic, ducând la apariţia Intranet-ului, adică reţele proiectate
pentru nevoile interne ale unor organizaţii sau întreprinderi, cu condiţia că
folosesc aceleaşi protocoale, servicii, echipamente şi software ca şi Internet-
ul. Intranet îşi lărgeşte aplicabilitatea prin deschiderea selectivă pentru
furnizori, clienţi, laboratoare de cercetare, devenind astfel un extranet. Dacă o
întreprindere foloseşte în organizarea ei un Intranet sau extranet acestea duc
la cheltuieli de investiţii ridicate, dar care se recuperează rapid. Intranet-ul
reprezintă în domeniul economic „sistemul nervos digital” al întreprinderii.
Necesităţile de comunicare ale organizaţiilor şi întreprinderilor (firmelor)
includ tipuri diverse şi complexe de informaţii şi cunoştinţe, care nu pot fi
transmise eficient prin mijloacele clasice (poştă, fax, telefon).
35
b) sistemul de legi şi reglementări favorabile dezvoltării TIC poate
avea un impact cu mult mai benefic asupra progresului economic şi social
comparativ cu sprijinirea financiară din partea guvernului; înlăturarea
obstacolelor din structurile învechite de reglementare deschide calea pentru
noi agenţi economici care vor să intre pe piaţă – ceea ce prin intensificarea
competenţei reduce costul de casare a serviciilor şi îmbunătăţeşte calitatea
acestora;
c) guvernul poate avea un rol activ ca factor de sprijinire a
mecanismelor pieţei prin culegerea şi prelucrarea de informaţii şi date publice
care pot fi oferite beneficiarilor la un preţ rezonabil. Sistemele TIC oferă cea
mai bună cale de a servi în mod eficient cetăţenii, rapid şi cu datele necesare;
d) guvernul acţionează ca promotor al legilor în acele domenii în
care iniţiativele de piaţă nu funcţionează eficient (educaţie, cercetare, studiul
continuu);
e) societatea informaţională nu are graniţe, ceea ce impune
responsabilităţi pentru guvern în ceea ce priveşte organizarea cooperării
internaţionale la nivelul considerentelor ştiinţifice majore, măsuri de
reglementare şi sprijinire a întreprinzătorilor pentru a funcţiona în mod
confidenţial pe pieţele globale.
Eliminarea obstacolelor din faţa dezvoltării comerţului electronic, în
prezent şi în perspectivă, se referă la următoarele aspecte:
• adoptarea unor măsuri legale care să ajute la întărirea încrederii
între partener mai ales în cazul consumatorilor;
• promovarea unei concurenţe reale de piaţă în scopul diminuării
costului serviciilor telecomunicaţiilor şi Internet-ului;
• sprijinirea şi crearea unui sistem educaţional pentru învăţarea
continuă, ceea ce asigură alfabetizarea digitală pentru toţi;
• asigurarea unei legislaţii coerente şi stimulative pentru TIC;
• asigurarea dezvoltării unui comerţ electronic antrenant din punct
de vedere social;
• luarea de măsuri pentru creşterea disponibilităţii capitalului de
risc în domeniul TIC;
• accelerarea utilizării sistemului TIC în activitatea administraţiei
publice.
36
România cheltuie anual pentru TIC circa 60-80 USD/locuitor, faţă
de media europeană de 2400 USD. Menţinerea monopolului în economie
conduce la obstrucţionarea Internet-ului şi comerţului electronic spre
deosebire de ţări în care acestea au fost liberalizate, ştiut fiind că societatea
informaţională este unul din mijloacele de accelerare a integrării în U.E.
Principalele obiective specifice ale dezvoltării comerţului electronic
în România vizează:
− Conştientizarea factorilor de decizie începând cu factorul politic
privind importanţa de excepţie a domeniului pentru
compatibilizarea cu procesele globalizării pieţelor;
− Asigurarea transparenţei, comunicării conectivităţii şi cooperări;
− Crearea infrastructurii societăţii TIC;
− Asigurarea legislaţiei şi a cadrului instituţional;
− Abordarea sistemică între e-Commerce, e-Business, e-Banking
etc;
− Promovare cercetărilor în domeniul e-Commerce;
− Sprijinirea sistemului de informare profesională, în ştiinţă şi
cultură în domeniul TIC.
Datorită progresului tehnologic rapid, aceste domenii converg în
ritm alert, iar diferenţele între colectarea, transportul, stocarea şi prelucrarea
informaţiei dispar pe zi ce trece. Organizaţii cu sute de birouri răspândite pe o
arie geografică largă se aşteaptă în mod curent să poată examina printr-o
simplă apăsare de buton chiar şi echipamentele lor cele mai îndepărtate. Pe
măsură ce posibilităţile noastre de a colecta, prelucra şi distribui informaţia
cresc tot mai mult, cererea pentru o prelucrare şi mai sofisticată a informaţiei
creşte şi mai rapid.
Deşi industria de calculatoare este tânără în comparaţie cu alte
industrii (de exemplu, construcţia de automobile şi transportul aerian), dome-
niul calculatoarelor a cunoscut un progres spectaculos într-un timp scurt.
Multe organizaţii dispun de un număr semnificativ de calculatoare,
aflate deseori la distanţă unul de altul. De exemplu, o firmă cu mai multe
fabrici poate avea în fiecare unitate de producţie câte un calculator pe care se
ţine evidenţa inventarului, se monitorizează productivitatea şi se calculează
salariile angajaţilor. La început, fiecare din aceste calculatoare putea lucra
37
izolat de celelalte, dar la un moment dat managerii au decis să le conecteze
între ele pentru a putea extrage şi corela informaţii despre întreaga firmă.
În termeni mai generali, subiectul se referă la împărţirea
resurselor, iar scopul este de a face toate programele, echipamentele şi, în
special, datele să fie disponibile pentru oricine din reţea, indiferent de
localizarea fizică a resursei şi a utilizatorului. Cu alte cuvinte, simplul fapt că
un utilizator se întâmplă să fie la 1000 km distanţă de datele sale nu trebuie să
îl împiedice să folosească respectivele date ca şi cum ele ar fi locale. Acest
obiectiv poate fi sintetizat, spunând că reprezintă o încercare de a distruge
,,tirania geografiei”.
Un al doilea scop este asigurarea unei fiabilităţi mari prin accesul la
mai multe echipamente de stocare alternative. De exemplu, fişierele pot fi
copiate pe două sau trei maşini, astfel încât, dacă una din ele nu este
disponibilă (datorită unei defecţiuni hardware), pot fi utilizate celelalte copii.
În plus, prezenţa mai multor procesoare înseamnă că dacă un procesor se
defectează, celelalte pot să preia şi să ducă la bun sfârşit, fie şi cu performanţe
reduse, activitatea respectivului procesor. Pentru domeniile militar şi bancar,
controlul traficului aerian, siguranţa reactoarelor nucleare şi multe alte
asemenea aplicaţii, posibilitatea de a nu întrerupe operarea unor echipamente
în eventualitatea unor probleme hardware este de maximă importanţă.
Un alt scop este economisirea banilor. Calculatoarele mici au un
raport preţ/calitate mult mai bun decât cele mari. Sistemele mari de calcul
(calculatoare de mărimea unei camere) sunt cam de zece ori mai rapide decât
calculatoarele personale, dar costă de o mie de ori mai mult. Acest
dezechilibru i-a determinat pe mulţi proiectanţi să construiască sisteme
formate din calculatoare personale, câte unul pentru fiecare utilizator, datele
din reţea fiind păstrate pe unul sau mai multe servere de fişiere partajate.
În modelul client-server comunicarea ia în general forma unui mesaj
de cerere, prin care clientul solicită serverului executarea unei anumite
acţiuni. Serverul execută cererea, trimite răspunsul înapoi clientului. În mod
uzual există un număr mare de clienţi şi un număr mic de servere.
Un alt scop al conectării în reţele este scalabilitatea: posibilitatea ca
o dată cu volumul de muncă să crească treptat şi performanţa sistemului prin
adăugarea de noi procesoare. În cazul sistemelor mari de calcul centralizate,
atunci când sistemul este încărcat el trebuie înlocuit cu un sistem mai mare,
operaţie ce presupune de obicei costuri mari şi multe neplăceri pentru
38
utilizatori. În modelul client-server pot fi adăugaţi clienţi şi servere noi pe
măsură ce este nevoie de ei.
În sfârşit, punerea în funcţiune a unei reţele de calculatoare serveşte
şi unui scop care nu are de-a face aproape deloc cu tehnologia. O reţea de
calculatoare poate furniza un mediu de comunicare puternic între angajaţii
aflaţi la mare depărtare unii de alţii. Folosind o reţea, este uşor ca două sau
mai multe persoane care trăiesc în locuri diferite să scrie împreună un raport.
Când un angajat schimbă ceva într-un document din reţea, ceilalţi pot vedea
schimbarea imediat, fără a mai aştepta câteva zile o scrisoare în acest scop.
Cooperarea între grupuri de oameni aflaţi la distanţe mari unii faţă de alţii –
un lucru imposibil înainte – devine în acest fel simplă. Pe termen lung,
utilizarea reţelelor pentru a asigura comunicarea inter-umană se va dovedi
probabil mai importantă decât scopurile tehnice de genul creşterii fiabilităţii.
O dată cu apariţia Internetului au apărut o mulţime de servicii şi
aplicaţii noi. Pe lângă serviciile dedicate publicului larg, cum ar fi poşta
electronică (e-mail), serviciul de ştiri (usenet) şi World Wide Web, au apărut
şi servicii dedicate în special firmelor. Astfel au apărut conceptele de e-
commerce, e-demand, e-business, e-banking.
41
unui serviciu cu costuri reduse şi implicit a creşterii profiturilor, realitatea nu
este tocmai bună.
În Statele Unite ale Americi, 76% dintre cei intervievaţi au declarat
că au o instituţie financiară principală, iar în Canada procentul a fost de 85%.
Aceasta se transformă într-o imensă participare la afacere – americanii dau
80% din serviciile financiare către banca centrală sau către furnizorul de
servicii financiare, în timp ce canadienii dau 85%. Aceasta indică fie un simţ
istoric al loialităţii, fie este un rezultat al inerţiei, fie că nu sunt capabili să
găsească alternative atrăgătoare. Această situaţie se schimbă rapid în urma
folosirii Internetului.
Dar de ce sunt consumatorii nord-americani aşa de apropiaţi faţă de
instituţiile financiare? Migrarea cu succes a consumatorilor spre Internet se
află în transformarea relaţiilor off-line, în relaţii on-line. Aceasta cere o
strategie clară pentru o înţelegere a naturii relaţiei cu clienţii şi o apropriere
faţă de arhitectura Web-ului. Absenţa loialităţii şi ataşamentul emoţional a
băncii în mediul activ, pune industria bancară în pericol de a deveni un bun
de larg consum. Multe bănci tradiţionale au transferat informaţiile şi serviciile
pe care le oferă pe Web site-urile lor. Ceea ce nu au reuşit ei să transfere este
loialitatea şi ataşamentul emoţional formulat de interacţiunea oamenilor
atunci când se întâlnesc faţă în faţă. Lipsa acestei interacţiuni fizice duce la
absenţa loialităţii şi a ataşamentelor emoţionale care ameninţă să transforme
serviciile financiare în bunuri de larg consum.
Construind şi menţinând o relaţie sănătoasă cu clienţii reprezintă
punctul cheie al diferenţei. Clar, transformând relaţiile cu clienţii, în relaţii
on-line, cere mai mult decât să fie apt să scrie un cod HTML.
Strategia de bază on-line trebuie să reflecte angajamentul băncii
pentru o relaţie veritabilă, nu tehnologică. Băncile trebuie de asemenea să-şi
dea seama că relaţiile cu clienţii ţinute strict numai on-line nu sunt aşa de
puternice ca relaţiile on-line. Instituţiile financiare trebuie să-şi construiască
Web site-urile împreună cu clienţii, având în minte în special relaţia lor cu
aceşti clienţii şi de asemenea să nu permită ca dezvoltarea site-ului să fie con-
dusă de tehnologie. Instituţiile de servicii financiare trebuie să recunoască că
majoritatea clienţilor caută atât funcţionalul cât şi satisfacţia emoţională. Ce-
rerile funcţionale sunt uşor de atins, furnizând informaţiile pe care clientul le
caută şi realizând un site uşor de folosit şi de consultat. Nevoile emoţionale sunt
direct legate de percepţia clienţilor asupra valorii pe care le-o acordă banca.
42
1.7.4.3. E-demand – dinamizarea canalelor de legătură
între consumatori şi organizaţie
Folosind tehnologia în anii „e”, organizaţiile încearcă să se apropie
de consumatori. Mulţi vorbesc de realizarea unor relaţii de unu la unu în
obiectivele lor. Realitatea este că tehnologia poate să apropie firmele de
clienţi în multe feluri. Întrebarea pe care şi-o pun departamentele de
marketing din cadrul multor organizaţii este: cum poţi cu adevărat să cunoşti
acei consumatori care pot devenii clienţi pentru produsele şi serviciile pe
care firma le poate oferii? Teoria marketingului ne spune că trebuie să
producem ceea ce consumatorii doresc, astfel ei ne vor deveni clienţi.
Un număr mare de studii au arătat că acele organizaţii care adoptă o
orientare spre piaţă (se concentrează pe consumatori) devin mult mai
profitabile. Atunci una din căile majore pe care o organizaţie o are la
îndemână, este aceea de a începe să înţeleagă consumatorii.
Organizaţiile au colectat date despre consumatori timp de mulţi ani,
fie pe hârtii, fie în format digital. Numai recent mulţi au realizat valoarea
acestor date, date care duc la înţelegerea valorii consumatorului şi a nevoilor
lui. Aceasta a dus în ultimul timp la o accentuare a activităţii de culegere a
datelor despre consumatori. O dată ce aceste date au fost transformate în
informaţii, acestea devin un bun poate mai valoros decât alte bunuri din
cadrul firmei. De aici apare şi termenul de „bunuri digitale”, care se referă, pe
de o parte, la informaţiile despre consumator, şi cunoştinţa acumulată (ca un
capital intelectual) pe de cealaltă parte. Aceste bunuri trebuie să fie
manageriate şi utilizate pentru a îmbunătăţii abilităţile competitive ale
organizaţiei. Unul din primii paşi care trebuie făcuţi pe această cale de a
înţelege valoarea consumatorului este să putem oferi pentru ei.
Valoarea reală poate exista numai când folosim sau când deţinem un
produs. Percepem că un produs are o valoare particulară pentru noi, înainte de
a-l cumpăra, dar putem să-l simţim numai când el este pus la treabă. De
exemplu, o poliţă de asigurări poate fi privită ca un mijloc de a rezolva o
problemă, sau ca o investiţie. Singurul caz în care noi vom sesiza valoarea ei
este atunci când o vom folosi sau când vom încasa banii pe ea. Vechea idee
că nu cumpărăm o lopată că este o lopată, ci o cumpărăm pentru că avem
nevoie de ea pentru a face o groapă este adevărată. Dar noi putem să mergem
mai departe, şi putem spune că motivul pentru care cumpărăm o lopata nu
43
este acela de a face o groapă ci, de exemplu, pentru a construi o casă. Prin
urmare putem privi valoarea ca o parte a unui sistem ierarhic de nevoi care
face ca unii consumatori să achiziţioneze acel obiect.
Dacă analizăm reţeaua Web în contextul valorii consumatorului,
atunci aceste tranzacţii de vânzare/cumpărare sunt determinate de anumite
niveluri de încredere. Pentru a se realiza o tranzacţie, cumpărătorii trebuie să
aibă încredere în valoarea site-ului.
Site-ul Amazon.com a devenit poate cel mai de încredere site prin
permanenţa ofertei şi a unei game largi, de primă clasă, a serviciilor existente
pentru consumatori. Costurile pe care Amazon şi alte organizaţii le-au antrenat
în atragerea de cumpărători trebuie acum transformate în e-loialitate (e-loyalty).
1.7.4.4. E-business – afaceri derulate prin Internet
Soluţiile e-business cuprind multe şi diferite aplicaţii care permit
companiilor să opereze mai mult timp on-line. Noţiunea de e-business ca nou
intrată în teoria economică şi afacerile tradiţionale se întrec între ele,
organizaţiile sunt forţate să reinventeze sisteme şi procese noi. Dar care ar fi
factorii de succes? Cum să evităm revizuirea pe scară largă a tehnologiei la
fiecare 5 ani? Cum putem maximiza profitul? Cum putem furniza produse
complexe către piaţă reducând timpul de fabricaţie?
Economia mondială se află în mijlocul dezbaterilor, iar strategiile
majorităţii companiilor caută să-şi protejeze sau să-şi dezvolte propriile pieţe.
Atât organizaţiile noi, cât şi cele vechi încearcă să creeze modele inovative de
afaceri bazate pe o relaţie electronică, formată împreună cu clienţii, partenerii
şi furnizorii lor. Prospectările sunt imense, promiţând o reducere în costuri a
operaţiilor, precum şi posibilitatea generării de noi venituri. Noile modele s-
au maturizat şi au ocupat un loc important în economia mondială. Pieţele (ca
locuri fizice), licitaţiile publice au doar câteva oportunităţi dintre cele care
răsar din noul mediu comercial. Companiile de succes vor fi acelea care vor
avea agilitatea să răspundă rapid la dinamica pieţei. Ca un stil de viaţă
modern piaţa reuşeşte să crească cererile oamenilor, orice afacere trebuie să
fie disponibilă oriunde este solicitată de consumator. Mai mult, chiar când
cineva doreşte să facă o afacere cu tine, el nu doreşte să aştepte la coadă.
Orice propunere e-business trebuie să conţină şi să suporte un grad ridicat de
disponibilitate pentru informaţii şi servicii.
44
Fiecărui consumator îi place să se simtă valoros indiferent de unde ar
cumpăra, fie că achiziţionează dintr-un magazin scump, fie că el face
cumpărături pe Internet. Când un client intră într-un magazin el doreşte
recunoaştere, primire personală şi o confirmare că respectivul magazin a
înţeles nevoile specifice lui. Pentru a oferi un serviciu personalizat este
necesar să fii apt de a identifica cumpărătorul şi apoi să-i prezinţi informaţii şi
servicii într-o manieră care să-l satisfacă.
Fără o dezvoltare adecvată a proceselor şi tehnologiei, păstrarea
profilului clienţilor poate genera probleme importante de ordin administrativ o
dată ce numărul clienţilor depăşeşte masa critică. Orice e-business trebuie să
delege cât mai mult cu putinţă din aceste treburi administrative către consuma-
torii înşişi, respectând în acelaşi timp confidenţialitatea fiecărei persoane.
Afacerile se construiesc pe reputaţie şi încredere. Dacă consumatorii
nu au încredere în posibilităţile organizaţiei de a-şi ţine promisiunile, ei vor
alege să nu cumpere. Oricum, este important ca o dată ce organizaţia a
încheiat o înţelegere sau un contract cu un cumpărător, partener sau un
furnizor, aceasta trebuie să-şi îndeplinească responsabilităţile.
Consumatorii aleg să cumpere prin Internet pentru a culege
beneficiile reducerii costurilor, a uşurinţei în folosinţă şi a eficienţei acestei
metode. Eşecul sau succesul parţial nu sunt nişte opţiuni în cazul acestui tip
de economie. Ordinele şi înţelegerile trebuie să aibă prioritate şi să fie
monitorizate de-a lungul derulării lor, asigurându-ne, încă o dată, că
aşteptările au fost atinse.
Soluţiile e-business trebuie integrate în sistemul informaţional al
organizaţiei, folosind o configuraţie şi un limbaj de dialog care este simplu
pentru toţi cei interesaţi.
Atâta timp cât tehnologii ca EDI (Electronic Data Interchange) sunt
şi vor rămâne metode standard de comunicare în lumea oamenilor de afaceri,
organizaţiile trebuie să continue să dezvolte propunerile lor de afaceri pentru
a potrivi dialogul şi a fi capabile de a concura cu noile modele de afaceri. În
figura nr. 1.1. este prezentată o infrastructură tipică e-business.
45
Figura 1.1. Reprezentare grafică a infrastructurii e-business
46
În acest exemplu, organizaţia este capabilă să opereze pe patru
canale distincte, dar foloseşte aceleaşi servicii şi acelaşi sistem informaţional
pentru toate cele patru canale. Fiecare canal este servit prompt de un C.R.M.
Hub (Sistem de management al relaţiilor cu clienţii – Customer Relationship
Management) – o grupare logică a tehnologiilor integrate, a produselor şi a
bazei de date. Inima acestui C.R.M. Hub este o bază de date centralizată ce
priveşte clienţii şi care este disponibilă la nivelul întregii organizaţii, oferind o
singură imagine consistentă asupra consumatorului. De la C.R.M. Hub, datele
sunt extrase pentru organizaţie cu autorul unui software. Acest punct central
deţine toate regulile necesare afacerii pentru a asigura o livrare de calitate
pentru toate canalele. Aceasta lasă la latitudinea consumatorilor să aleagă
cum vor dori să intre în legătură cu organizaţia.
1.8. Sistemul de management al relaţiilor cu clienţii
Managementul Relaţiilor cu Clienţii presupune dezvoltarea unei
modalităţi de a identifica, extinde, sprijinii şi reţine clienţii cei mai valoroşi.
Putem definii CRM ca fiind abilitatea unei firme de a obţine un avantaj
competitiv de durată, precum şi sporirea profitabilităţii pe termen lung, prin
concentrarea eforturilor firmei de a satisface nevoile celor mai importanţi
clienţi ai firmei.
Ca disciplină a managementului, CRM se preocupă de modalităţile
în care organizaţiile îşi pot creşte abilitatea de a identifica şi reţine cei mai
profitabili clienţi, concomitent cu reducerea costurilor şi creşterea gradului de
interacţiune, rezultând astfel o creştere a profitului.
Dezvoltarea rapidă a Internetului oferă companiilor noi oportunităţi
în obţinerea unui avantaj competitiv, prin implementarea unei strategii e-
CRM. Acest gen de strategie poate exploata instrumentele interactive oferite
de Web pentru a sprijinii şi dezvolta relaţiile cu clienţii, în special cu cei mai
valoroşi dintre aceştia.
Oportunităţi majore există pentru integrarea marketing-ului,
vânzărilor, e-commerce-ului şi serviciilor oferite consumatorilor într-un
singur Web site, site ce recunoaşte vizitatorii on-line şi personalizează
informaţiile pe care le conţine în concordanţă cu vizitatorul. Mulţi consideră
că un e-CRM va trebui să fie forţa principală, de bază, apărută în urma
aplicării unei strategii e-business. Beneficiile majore vor trebui să includă:
47
o concentrare a eforturilor asupra celor mai valoroşi clienţi; obţinerea unor
informaţii asupra nevoilor consumatorilor prin stabilirea unor relaţii;
îmbunătăţirea livrărilor către clienţi, prin adoptarea unui marketing eficient;
câştigarea sau îmbunătăţirea loialităţii clienţilor; achiziţia de noi clienţi;
creşterea profitabilităţii clienţilor.
Adoptarea unui CRM apropiat unei strategii e-business va trebui să
aibă implicaţii majore asupra Web-site-ului prin: construcţie, conţinut, func-
ţionalitate, interactivitate, personalizare, precum şi prin suportarea unei stra-
tegii care să permită comunicarea electronică (e-mail, list-serv, groups etc.)
O implementare totală a unei strategii e-CRM se realizează într-un
timp relativ lung. Această implementare va schimba fundamental gândirea
angajaţilor, precum şi modul în care este organizată compania. Construcţia
unui Web-site reprezintă doar o parte a acestui proces. Scopul principal va
trebui să fie transformarea companiei într-un lider de piaţă, care să
maximizeze întregul potenţial al e-business-ului; precum şi facilitarea
apariţiei unor noi tehnologii care să suporte şi să dezvolte relaţiile cu clienţii.
Când aceste schimbări radicale se vor întinde pe un termen mediu
sau lung, acestea nu vor trebui să distragă atenţia de la faptul că pot apare
beneficii imediate derivate din implementarea unor măsuri referitoare la
e-CRM. Ceea ce trebuie să evite compania este blocarea organizaţională,
datorată îngrijorării care poate apare asupra scopului activităţilor pe care
firma le are de realizat sau asupra complexităţii acestora.
În această perioadă se identifică o serie de probleme de rezolvat pe
termen lung, firma concentrându-se asupra modului în care o strategie
e-CRM va fi dezvoltată. Obiectivele imediate vor trebui să asigure o
acceptare generală a conceptelor e-CRM la toate nivelurile organizaţionale
ale firmei şi, în acest fel, e-CRM va deveni forţa principală care se va afla la
baza dezvoltărilor ulterioare a unei strategii e-business. O dată ce conceptele
e-CRM au fost acceptate, vom fi siguri că deciziile luate de acum încolo vor
fi compatibile cu obiectivele pe termen lung.
Priorităţile imediate ale firmei vor trebui să fie orientate pe
pregătirea activităţilor de bază care să permită construirea unei fundaţii pentru
implementarea unei strategii e-CRM. Aceasta va trebui să concentreze atenţia
asupra a cinci domenii principale:
a) Inducerea unei mentalităţi de învingător, de reuşită la nivelul
fiecărui angajat – pentru a asigura un succes deplin a implementării unei
48
strategii e-CRM şi pentru a diminua sau evita rezistenţa la schimbare din
partea angajaţilor. Această modificare a mentalităţilor trebuie să se producă la
toate nivelurile organizaţionale.
Schimbarea mentalităţii angajaţilor trebuie începută de la nivelul
decizional şi va trebui extinsă într-un timp foarte scurt la toate nivelurile
organizaţionale ale firmei. Este important ca toţi angajaţii să înţeleagă
conceptele e-CRM; necesitatea introducerii la nivel de firmă a unei structuri
CRM; implicarea tuturor angajaţilor în construcţia Web-site-ului, în
optimizarea funcţionalităţii şi a îmbunătăţirii interacţiunii acestuia; precum şi
impactul pe care îl va avea introducerea unor astfel de schimbări asupra
metodelor de muncă tradiţionale.
Obiectivele specifice care trebuie atinse sunt:
• câştigarea încrederii angajaţilor pentru introducerea conceptelor
e-CRM;
• asigurarea că e-CRM se întemeiază ca o viziune pentru companie
şi pentru Web-site
• perceperea corectă de către angajaţi a necesităţii introducerii e-
CRM urmată de apariţia beneficiilor pentru afacere.
b) Identificarea şi segmentarea clienţilor pe grupuri de interese
pentru a putea adopta şi orienta livrările către un serviciu de 1÷1.
Baza unei bune strategii e-CRM este de a stabilii o relaţie 1÷1,
personalizată cu clienţii, în special cu cei mai valoroşi dintre ei, tratând
diverşii consumatori în ordine preferenţială pentru a creşte loialitatea
acestora. Organizaţia trebuie să îşi dea seama că Internet-ul nu este o piaţă
imensă cu 250 milioane de consumatori, ci reprezintă 250 de milioane de
pieţe constituite dintr-o singură persoană, fiecare având nevoi şi cerinţe unice.
Una dintre cele mai puternice aplicaţii ale tehnologiei Internet-ului o
reprezintă abilitatea de a regla şi personaliza conţinutul Web-site-ului cu
costuri scăzute. Construcţia unei bune strategii e-business se bazează pe
înţelegerea clară a nevoilor şi cerinţelor clienţilor, precum şi pe satisfacerea
deplină a acestora prin utilizarea Intenet-ului.
O clasificare generică a clienţilor pe grupuri de interese este în
general prea largă; nevoile clientului individual trebuie evaluate şi apreciate
corect.
49
O dată ce e-CRM a fost acceptat ca fiind forţa conducătoare a unei
strategii e-business, va trebui realizată o analiză detaliată a clientului. Paşii
care trebuie parcurşi sunt următorii:
• Identificarea clientului – în special a celor mai valoroşi;
• Diferenţierea clienţilor – segmentarea acestor pe grupuri
corespunzând unor criterii, cum ar fi valoarea lor pentru
companie;
• Interacţiunea cu clienţii – stabilirea unei relaţii cu aceştia, oferind
informaţii de bază asupra nevoilor şi cerinţelor acestora.
Unul dintre obiectivele principale ale procesului de implementare a
strategiei e-business este reprezentat de identificarea clienţilor majori şi
transformarea lor în e-clienţi. Organizaţia va trebui să se ocupe la începutul
implementării de clienţii cei mai profitabili, cu toate că tentaţia va fi de a
satisface imediat nevoile tuturor grupurilor. O bună strategie e-business va
trebui concentrată pe termen scurt în satisfacerea nevoilor grupurilor impor-
tante.
c) Localizarea clienţilor – conturarea nevoilor şi a cerinţelor
diferitelor grupuri de clienţi, precum şi găsirea unor modalităţi care să
permită o mai bună satisfacere a cerinţelor utilizând tehnologiile Internet.
Localizarea clienţilor implică stabilirea unui profil detaliat al
nevoilor şi cerinţelor diferitelor grupuri, precum şi cum pot fi acestea
deservite prin intermediul Internet-ului. Localizarea reprezintă un pas critic în
determinarea unui conţinut potrivit al Web-site-ului, a unei interactivităţi şi a
unei funcţionalităţi optime.
Procesul de localizare a clienţilor cere „o ascultare” activă a acestora
prin intermediul chestionarelor, dezvoltate şi focalizate pe discuţii de grup,
asigurându-ne că în procesul de formare a strategiei e-business sunt cu
siguranţă implicaţi clienţii-cheie. Majoritatea companiilor îşi dezvoltă
strategiile e-business în funcţie de ceea ce întreprind ceilalţi competitori. O
apropiere de conceptele e-CRM cere ca strategiile e-business să fie bazate
mai de grabă pe ceea ce caută clienţii, decât pe ceea ce managementul firmei
consideră că vor acei clienţi.
d) cuantificarea performanţei – măsurarea performanţelor Web-site-
ului în termenii obiectivelor e-CRM.
50
e) realizarea unui plan – pregătirea şi realizarea unui plan strategic
detaliat pentru construcţia web-site-ului, din care să reiasă şi schimbările
organizaţionale care vor fi suportates de firmă.
51
2. EDITAREA ŞI PROCESAREA TEXTELOR
ŞI A IMAGI/ILOR
53
Figura 2.1. Fereastra procesorului de texte Word
54
În linia de instrumente există şi spaţii în care utilizatorul poate să-
şi creeze propriile butoane pe baza unor macrocomenzi. Pentru a mări
spaţiul de editare, se poate renunţa (afişa), după caz, la unele linii (View
Toolbars), activând sau dezactivând grupele butoanelor de validare
prezentate în figura 2.2.
Activitatea de redactare a unui document se poate realiza având ca
zonă de editare activă întreaga suprafaţă a ecranului.(View Full Screen),
eliminându-se liniile de titlu, de meniuri, de instrumente, linia de stare şi
cursoarele de deplasare. Revenirea la modalitatea standard de afişare se
obţine prin acţionarea butonului Close Full Screen, prezent pe ecran.
55
Buton Mesaj calculator Semnificaţie Combinaţie Meniu
taste
Bew blank document Deschiderea unui nou Ctrl + N File
document
Open ... Deschidere document Crtl + O File
creat anterior
Save Salvare document Ctrl + S File
E-mail Recipient Creare mesaj poştă
electronică
56
Programul de asistenţă al procesorului de texte poate fi activ şi
afişat în permanenţă pe ecran, prin intermediul unui asistent animat, selectat
de utilizator.
Linia de stiluri are în componenţă următoarele butoane:
57
Buton Mesaj calculator Semnificaţie
Data Form Creare formă
Manage Fields Gestionar de câmpuri
Add Record Adaugă o înregistrare
Sort Ascending Ordonare crescătoare
Sort Descending Ordonare descrescătoare
Database Adaugă o bază de date
Update Fields Actualizează câmpul
Find in Field Localizează o înregistrare
Main Document Fuzionează cu un document
58
Buton Mesaj calculator Semnificaţie
Back Deplasare înapoi Web
Forward Deplasare înainte Web
Stop Current Jump Oprire salt
Refresh Current Page Împrospătează informaţiile
Start page Pagină de început
Search the Web Localizează pe Web
Favorites Pagini Web favorite
Go Deplasare la ....
Show Only Web Afişează doar butoanele Web de
Toolbar navigare
astfel: ).
59
Din meniul File alegeţi comanda Save sau Save As…, dacă doriţi
schimbarea specificatorului de fişier sau din bara de instrumente standard,
60
O parolă poate conţine până la 15 caractere (litere, numere, spaţii –
diferenţiindu-se literele mari de cele mici), iar în timpul tastării parolei, pentru
fiecare caracter, Word va afişa câte un asterisc.
Pentru a modifica sau şterge o parolă asociată unui document, se
procedează astfel:
♦ se deschide documentul respectiv;
♦ din meniul File se alege Save As… şi se acţionează butonul Options;
♦ în rubrica Protection Password sau Write Reservation Password se
selectează asteriscurile care reprezintă parola, după care se tastează
noua parolă sau se şterge prin acţionarea tastei DEL.
62
2.2.2. Formatarea caracterelor
Caracterele sunt reprezentate prin litere, numere, simboluri, semne
de punctuaţie şi spaţii, având anumite caracteristici prezentate în continuare:
♦ tipul caracterului (fontului);
♦ stilul de afişare (normal, îngroşat, înclinat);
♦ dimensiunea caracterelor;
♦ aspectul fontului (subliniat, tăiat, scriere ca exponent, scriere ca indice,
scriere cu majuscule, scriere ascunsă etc.);
♦ culoarea de afişare;
♦ spaţiul dintre caractere;
♦ poziţionarea pe verticală a textului în cadrul liniei.
În Word aceste caracteristici se stabilesc din meniul Format comanda
Font. Fereastra corespunzătoare acestei acţiuni poate fi studiată în figura 2.5.
Există o serie de prelucrări care se pot aplica asupra unui bloc de text,
selectat în prealabil, care sunt disponibile din meniul Format, opţiunea
Change Case. În acest moment, pe ecran se va afişa fereastra Change Case,
prezentată în figura 2.6.
64
Sentence case – va avea drept efect afişarea primei litere a fiecărei
propoziţii cu majusculă; Lowercase – va face toate literele blocului selectat,
cu litere mici; UPPERCASE – toate literele sunt trecute la majuscule; Title
Case – fiecare cuvânt va avea prima literă mare, iar următoarele vor fi litere
mici; tOGGLE cASE – reprezintă inversul lui Title Case, unde fiecare
cuvânt va avea prima literă mică. Combinaţia de taste Shift+F3 va trece prin
toate aceste forme.
Pentru a vizualiza un text ascuns în afişarea normală sau pagină se
acţionează butonul Show/Hide de pe bara standard de instrumente sau
se alege meniul Tools comanda Options şi se alege Hidden Text. Textul
ascuns este afişat cu o linie de subliniere care nu apare la imprimare.
Dimensiunea caracterelor reprezintă mărimea în puncte (un punct
1/72”) a unui caracter şi se stabileşte în rubrica Size. Atât dimensiunea,
fontul, cât şi aspectul caracterelor pot fi rapid alese din baza de instrumente
prezentată în continuare.
65
Figura 2.7. Fişa index Character Spacing
66
2.2.3. Formatarea paragrafelor
În Word, paragraful este o unitate de formatare, iar operaţiunea
este utilă atunci când se doreşte: alinierea paragrafelor; crearea identărilor
pentru liste marcate sau liste numerotate; alinierea coloanelor de text;
interspaţierea liniilor din cadrul paragrafului etc.
Word oferă câteva tehnici alternative de formatare: fie din meniul
Format – Paragraph; fie cu ajutorul butoanelor din bara de instrumente; sau
cu ajutorul combinaţiilor de taste. În Figura 2.8. sunt prezentate cele două
tehnici de formatare.
Cu ajutorul combinaţiilor de taste, se pot realiza următoarele acţiuni:
CTRL+L, pentru a alinia textul la stânga; CTRL+E, pentru a centra textul;
CTRL+R, pentru a alinia textul la dreapta; CTRL+J, pentru a alinia textul
proporţional şi la stânga şi la dreapta. Prin acţionarea opţiunilor din meniul
Format Paragraph, se oferă posibilităţi multiple de combinare a formatării
paragrafelor, alegând corespunzător în caseta de dialog.
Repetarea formatării paragrafelor se realizează prin „moştenirea”
formatării de la un paragraf alăturat la altul, în timpul creării textului.
fie din meniul File – Print Preview sau cu ajutorul butonului , fie
alegând modul de vizualizare pagină (View-Page). Astfel dacă nu este
realizată încadrarea dorită, utilizatorul poate face referire la specificarea
paginii, a marginilor hârtiei, a sursei hârtiei din meniul File – Page Setup. În
figura 2.9. se prezintă această fereastră.
68
Implicit, procesorul de texte Word utilizează anumiţi parametrii
pentru delimitarea corpului de text faţă de marginile fizice ale paginii, aplicaţi
fie întregului document, fie asupra unor anumite părţi ale acestuia.
În acest moment se stabileşte spaţiul alocat pentru antet/subsol de
pagină. O dată cu alterarea parametrilor standard în zona de vizualizare
Preview se prezintă sub o formă schematică utilizatorului modul în care va
apare la imprimare documentul.
Fişa index Paper permite definirea tipului de hârtie pe care se va
obţine documentul, cunoscut fiind faptul că există mai multe tipuri predefinite
(standard), fiecare având anumite dimensiuni exprimate în centimetrii sau în
inch. În figura 2.10. este prezentată fişa index Paper.
butonul .
71
Figura 2.13. Fereastra de localizare a corectorului ortografic
Figura 2.14. Exemplificarea corectării erorilor gramaticale specifice unei anumite limbi
Din meniul apărut se selectează cuvântul corect, sugerat de corector.
În cazul în care cuvântul marcat ca eronat nu se află în dicţionar şi se doreşte
îmbogăţirea acestuia cu noi elemente, utilizatorul selectează opţiunea Add.
Dicţionarul de sinonime este apelat prin selectarea cuvântului dorit
şi executarea secvenţei Tools, Language, Thesaurus, iar pentru activarea
utilitarului de despărţire în silabe a unui cuvânt se execută aceeaşi secvenţă,
dar cu poziţionarea pe Hyphernation, situaţie prezentată în figura 2.15.
74
caseta de dialog a ortografului se activează butonul Options, fereastră
prezentată în figura 2.17.
Verificarea gramaticală permite depistarea frazelor susceptibile de
erori gramaticale şi de stil, precum şi eventualele soluţii de corectare a
acestora. Pentru verificarea gramaticală, Word foloseşte stiluri predefinite,
care includ toate regulile gramaticale specifice unui domeniu. Pentru
realizarea verificării gramaticale, se alege Tools – Language.
76
Figura 2.19. Fereastra Section Start aferentă
definirii de antete şi subsoluri de pagină
77
2.2.8. Editarea unui document pe coloane
În mod normal, editarea unui text se face prin introducerea
paragrafelor unul după altul, pe întreaga lăţime utilă a paginii. S-a dovedit că
pentru a uşura cititul, textul poate fi plasat în coloane paralele, care împart
pagina pe verticală.
Introducerea textului se face considerându-se suprafaţa utilă a
paginii ca fiind o singură coloană. Suprafaţa utilă a paginii poate fi împărţită
în coloane paralele, care vor avea fiecare aceeaşi lăţime şi aceeaşi distanţă
între ele. Lăţimea coloanelor va fi determinată automat de editor, în funcţie de
lăţimea utilă a paginii.
Pentru a se afişa fereastra care permite definirea numărului de
coloane care se doreşte a fi obţinut, din linia de meniuri se alege opţiunea
Format – Columns. Fereastra este prezentată în figura 2.21.
79
• pentru deplasarea la începutul coloanei următoare (precedente),
se poate utiliza combinaţia de taste Alt + săgeată jos (săgeată
sus);
• pentru a forţa ca un paragraf de text să înceapă întotdeauna în
prima linie a unei coloane, se foloseşte combinaţia de taste Ctrl +
Shift + Enter sau se procedează astfel:
1. se alege din meniul Insert opţiunea Break;
2. se alege din caseta de dialog rubrica Column Break;
3. se validează prin acţionarea butonului OK.
O altă modalitate de a forţa trecerea la o coloană nouă a textului
este aceea prin care se inserează o nouă secţiune şi se selectează opţiunea
Start Bew Column din caseta de dialog, obţinută prin comanda Format /
Columns.
Dacă se doreşte ca o coloană să înceapă pe o pagină nouă, se poate
insera, înaintea primului paragraf din coloană, un salt la pagină, prin
combinaţia de taste Ctrl + Enter sau alegeţi din meniul Insert opţiunea
Break / Page Break.
80
prealabil), 3-D (permite realizarea unui contur în trei dimensiuni).
Modalitatea de conturare Custom permite stabilirea de către utilizator a
marginilor care se doresc a fi realizate; Style defineşte tipul de linie şi Width
stabileşte grosimea acesteia; distanţa faţă de text; culoarea de conturare
Color. În figura 2.23. se pot observa opţiunile prezentate anterior pentru
realizarea conturării unui şir de caractere.
Fişa index Shading permite stabilirea modului de umbrire a
fundalului sau a „prim planului”.
81
2.2.10. Utilizarea cadrelor
Cadrele permit poziţionarea adecvată în pagină a textului sau a
graficelor. Un cadru este în mod implicit conturat. Dacă nu se doreşte
afişarea încadrării, aceasta trebuie anulată. Prelucrarea cadrelor se face
întotdeauna în modul de afişare Page Layout.
Utilizatorul poate opta pentru una din cele două posibilităţi de
inserare a unui cadru:
1. în jurul unui text sau grafism existent;
2. iniţial se introduce un cadru gol, în care urmează a se insera textul
sau grafismul dorit.
82
Figura 2.24. Caseta de formatare a cadrelor (Frame)
83
Cadrul este poziţionat în interiorul corpului de text, fiind aliniat faţă
de marginea din stânga al acestuia. Se poate observa că textul conturează
cadrul, delimitându-se prin spaţiu cele două elemente supuse prelucrării.
84
Figura 2.27. Galeria standard de imagini Clip Art
85
în WORD. O imagine creată cu ajutorul WordArt este similară unui desen,
putându-se aplica tehnicile existente în Word pentru modificarea desenului.
WordArt se lansează pentru a insera un obiect sau pentru a modifica
un obiect existent. Se procedează astfel:
♦ se alege din meniul Insert opţiunea Object;
♦ din caseta de dialog se alege MS WordArt şi se validează cu
OK. Pe ecran apare fereastra utilitarului care prezintă o linie de
butoane speciale pentru scrierea artistică.
♦ se creează imaginea (obiectul), utilizând facilităţile WordArt în
caseta Enter Your Text Here. Inserarea obiectului în document
se face, de obicei, în locul corespunzător.
În figura 2.28. se prezintă linia de butoane şi caseta specifică acestui
program.
86
pot fi incluse sub formă de obiecte (procesorul de texte este considerat client),
folosind mecanismul OLE. Lansarea în execuţie a aplicaţiei Microsoft Graph
este semnalată pe ecran, prin apariţia unui meniu şi a unei bare utilitare, a
unui tabel şi a unei reprezentări grafice.
Pentru crearea unui grafic, se va parcurge următoarea procedură:
♦ se selectează datele de reprezentat introduse în tabel (eventual tot
tabelul; cu mouse-ul Table se alege Select Table sau cu ajutorul
tastaturii);
87
Pentru a realiza titlul graficului, etichete, legende, adăugarea unor
săgeţi, care să permită indicarea valorilor maxime minime etc., se aleg
opţiunile corespunzătoare din meniul conjunctural (activat prin acţionarea
butonului drept al mouse-ului); pentru formatarea caracterelor textului,
formatul numerelor se aleg opţiuni respective din meniului Format; iar
pentru a schimba forma graficului se alege forma dorită, prin acţionarea
88
Cu ajutorul acestui program utilitar se pot modifica desene realizate
anterior, prin utilizarea altor utilitare de desenare. De asemenea, se pot
importa desene standard, alegând din meniul IBSERT opţiunea
PICTURE..., completându-se în rubrica FILE BAME discul şi calea în care
se găseşte WORD-ul instalat, subdirectorul CLIPART, unde se găsesc
fişiere cu extensia .WMF, care conţin desene care pot fi folosite ca atare sau
modificate. Revenirea în documentul WORD se face prin acţionarea
butonului mouse-ului în exteriorul imaginii oriunde în document.
89
Modificarea structurii tabelului vizează inserarea, ştergerea de linii
sau coloane, procedându-se astfel:
• se plasează cursorul în tabel în locul unde se doreşte a se insera /
şterge;
• se alege, după caz, din meniul Table opţiunea Insert Cells.../
Delete Cells....
Pentru ştergere se poate selecta o celulă şi apoi se alege din meniul
Table opţiunea Delete Cells..., precizându-se că se va şterge (o linie întreagă,
o coloană ori o celulă).
Pentru a insera o linie vidă la sfârşitul tabelului (menţinând aceleaşi
caracteristici de formatare ca şi linia anterioară), fiind poziţionaţi pe ultima
linie, ultima coloană, se acţionează tasta TAB.
Modificarea mărimii coloanelor se realizează astfel:
• se poziţionează mouse-ul pe latura de modificat până când
prompter-ul de mouse se transformă în săgeată cu dublu sens şi se
menţine butonul apăsat până în poziţia dorită;
• sau se deplasează mouse-ul în riglă şi se deplasează tabulatorul de
coloană până în poziţia finală.
Unirea celulelor se realizează astfel:
• se selectează celulele dorite a fi concatenate;
• se alege din linia de meniuri Table opţiunea Merge Cells.
Scindarea tabelului se realizează astfel:
• se plasează cursorul în locul unde se doreşte scindarea;
• se alege din meniul Table opţiunea Split Cells.
Utilizatorul poate folosi o facilitate oferită de Word, care permite
transformarea unui text într-un tabel, procedând astfel:
• se selectează textul de transformat;
• se alege din meniul Table opţiunea Convert Text to Table, după
care se selectează mijlocul de separare a textului în celule şi apoi
se acţionează butonul OK.
Conturarea unui tabel, în vederea imprimării liniaturii tabelului se
realizează astfel:
• se selectează tabelul (prin activarea opţiunii Select Table din
meniul Table sau cu mouse-ul, ori cu ajutorul tastaturii);
90
• se alege din meniul Format opţiunea Border, după care se
precizează modalitatea de încadrare (Box sau Grid), conturul
liniilor, eventual culoarea.
În interiorul unui tabel se pot efectua calcule între celule, prin
aplicarea următoarei proceduri:
• cu ajutorul opţiunii Formula din meniul Table;
• pe baza funcţiilor şi câmpurilor, folosind adresele de celule;
• folosind expresii aritmetice cu indicatoare sau mărci.
În cazul în care utilizatorul alege a efectua operaţii de calcul pe baza
opţiunii din meniul Table, se vor parcurge următorii paşi:
• se alege opţiunea Formula din meniul Table, pe ecran fiind
afişată fereastra prezentată în figura 2.30;
• se execută clic în rubrica Formula şi se tastează funcţia ori se
aduce funcţia din rubrica Paste Function, iar ca argumente sunt
menţionate adresele celulelor;
• se validează opţiunea, prin acţionarea tastei Enter sau a butonului
OK.
92
• din lista de opţiuni apărută pe ecran în interiorul ferestrei Object
prezentată în figura 2.31. se alege Equation, apoi se acţionează
pe butonul OK;
• se creează ecuaţia dorită, folosind simbolurile din bara de
simboluri;
• se selectează File Exit pentru a închide editorul şi revenire în
document sau se selectează comanda File Update, pentru a insera
ecuaţia editată în document, fără a părăsi editorul.
93
Majoritatea simbolurilor matematice se pot introduce acţionând unul
din butoanele aflate în linia afişată în partea inferioară a meniului de comenzi,
prezentată în figura 2.32.
Butonul se menţine apăsat, iar apoi este tras pentru a selecta din lista
care apare simbolul dorit. Literele şi numerele se introduc în caseta ce apare
la selectarea simbolului matematic. Trecerea de la o casetă la alta se face
utilizând tastele săgeţi sau tasta TAB.
Introducerea unui text în interiorul unei ecuaţii se realizează în
casete, similar cu editarea obişnuită, cu deosebirea că nu se pot introduce
spaţii decât la selectarea opţiunii Text Style din meniul Style.
În funcţie de simbolul matematic selectat, se adaugă casete noi şi
spaţii între simboluri. Editorul permite editarea oricărei ecuaţii (matrice,
radicali, exponenţi, indici, sume, integrale, fracţii, vectori etc.).
Spaţierea simbolurilor ecuaţiei se face utilizând Format Spacing
şi din caseta de dialog care apare se alege spaţierea dorită introducându-se
noua dimensiune. Unitatea de măsură implicită este punctul de imagine,
numit şi pixel (alte unităţi fiind centimetri, milimetri, puncte. inch, pici), apoi
se apasă Apply. Acţionând acest buton, fereastra de dialog nu se închide,
permiţând alte modificări.
Alinierea ecuaţiilor este făcută automat de editor, dar poate fi
modificată. Se selectează mai întâi fragmentul de ecuaţie dorit, apoi se
folosesc următoarele combinaţii de taste pentru a muta fragmentul câte un
pixel:
94
Combinaţie taste Efect
CRTL+săgeată stânga Un pixel stânga
CTRL+săgeată dreapta Un pixel dreapta
CTRL+săgeată jos Un pixel în jos
CTRL+săgeată sus Un pixel în sus
95
• se tastează numele de apel al elementului în zona Bame;
• se selectează opţiunea ADD.
Ştergerea unui element aflat în glosar se realizează astfel:
• se activează Edit / Autotext şi se selectează numele elementului
de şters;
• se selectează opţiunea Delete.
Pentru inserarea într-un text a unui element din glosar, se
procedează astfel:
• se poziţionează cursorul în locul dorit;
• se activează Edit Autotext şi se selectează sau se tastează numele
elementului de inserat;
• se activează opţiunea Insert.
Modificarea glosarului vizează două aspecte: modificarea
conţinutului şi modificarea numelui (redenumire).
Modificarea conţinutului unui element din glosar se face astfel:
• se inserează în text elementul dorit şi se produc modificările
dorite;
• în continuare, se introduce în glosar elementul astfel modificat,
păstrându-se numele pe care-l avea anterior.
Modificarea numelui atribuit unui element din glosar se face
astfel:
• elementul se inserează în glosar cu un nou nume;
• se selectează elementul prin invocarea denumirii vechi şi se cere
ştergerea sa din glosar.
Imprimarea conţinutului glosarului se poate realiza prin activarea
opţiunilor File / Print / Autotext.
96
Poziţiile în care vor apare elementele variabile vor fi marcate
temporar cu spaţii sau pur şi simplu nu se va ţine cont de acestea.
Documentul va fi declarat principal, cu ajutorul opţiunii Mail
Merge, din meniul Tools, opţiune prezentată în figura 2.33.
Figura 2.33. Fereastra Mail Merge care permite declararea documentului principal
97
Figura 2.34. Fereastra Create Data Source
100
Buton Mesaj calculator Acţiune
Promote Promovare titlu pas cu pas
Demote Retrogradare titlu pas cu pas
Demote to Body Retrogradare titlu la nivel corp de text
Text
Move Up Deplasare înainte (în sus) a titlului
Move Down Deplasare înapoi (în jos) a titlului
Expand /Collapse Afişare / restrângere subdocumente
Show Heading 1, 2.. Afişare titlu 1, 2, ...
Show All Headings Afişarea tuturor categoriilor de titluri
Show First Line Afişarea primei linii
Only
Pentru formatarea ierarhiei, utilizatorul va proceda la alegerea din
meniului Format a opţiunii Style. În acest moment, se va afişa pe ecran
fereastra prezentată în figura 2.35.
102
Figura 2.36. Fereastra Index and Tables
103
Figura 2.37. Fereastra Caption
104
Figura 2.38. Activarea opţiunii Index and Tables
♦ se alege butonul Mark Entry, iar apoi din caseta Mark Index
Entry, figura 2.39., se acţionează pentru a marca o intrare asupra
butonului Mark;
♦ se selectează cuvântul care se doreşte a constitui intrare în index,
repetându-se operaţia până la momentul în care nu mai sunt intrări în
index;
♦ se închide caseta Mark Index Entry cu Close, controlul fiind dat
casetei Index and Tables;
♦ se validează acţiunea de indexare cu butonul OK.
Indecşii se pot actualiza prin selectarea textului şi acţionarea tastei
funcţionale F9.
105
Figura 2.39. Fereastra care permite constituirea indecşilor
109
Comenzile de transfer a informaţiilor sunt prezentate în tabelul
următor:
Comanda Descriere
Copy Copiază un obiect dintr-un document în Clipboard
Cut Înlătură un obiect dintr-un document şi îl plasează în
Clipboard
Paste Copiază un obiect din Clipboard în document
PasteLink Inserează o legătură (link) între un document şi fişierul care
conţine un obiect
Link Face posibilă schimbarea opţiunilor de actualizare a
legăturilor, actualizarea obiectelor legate, anularea
legăturilor, repararea legăturilor rupte şi activarea verbelor
asociate cu obiectele legate
Insert Object Startează aplicaţia server aleasă de utilizator dintr-o casetă de
dialog şi include într-un document obiectul produs de server.
Această comandă este opţională
Paste Special Transferă un obiect din Clipboard într-un document sau
inserează o legătură la un obiect, folosind formatul datelor
ales de utilizator dintr-o casetă de dialog. Această comandă
este opţională.
111
3. PROCESORUL DE TABELE EXCEL
112
3.1. Structura foii de calcul Excel
Foaia de calcul reprezintă documentul principal care se utilizează în
EXCEL, pentru a stoca şi manipula date. O foaie de calcul este alcătuită din
celule organizate în linii (16384) şi în coloane (256). Pe un monitor de 15” se
pot afişa simultan 9 coloane şi 18 linii din foaia de calcul. Coloanele au o
lăţime de 2,15 cm. Iar liniile o înălţime de 0,6 cm. Cele 9 coloane reprezintă
4% din lăţimea totală a foii de calcul, iar cele 18 linii reprezintă 0,1% din
lungimea ei totală. Ea face parte întotdeauna dintr-un clasor.
Alături de foile de calcul, dintr-un clasor mai pot face parte: foi
grafice, foi pentru zone de dialog şi module Visual Basic, numărul lor nefiind
limitat decât de memoria disponibilă a calculatorului.
Coloanele sunt identificate prin una sau două litere (A,B,C,
...AA,AB, ...IV), iar liniile prin numere (de la 1 la 16384). O celulă este
identificată prin referinţa sa, adică prin coordonatele coloanei şi liniei la care
se găseşte (de exemplu, A8). Celulele pot fi grupate în câmpuri (blocuri
rectangulare de celule). Un câmp (plajă de celule) este identificat prin
coordonatele a două din colţurile opuse, delimitate prin caracterul ":" (de
exemplu, C4:H12 defineşte câmpul format din 54 de celule, care începe de la
celula C4 şi care se încheie cu celula H12).
O celulă poate conţine informaţii (text, numere, date calendaristice)
sau formule de calcul, elemente prezentate grafic în figura 3.1.
113
Fereastra procesorului de tabele EXCEL prezentată în figura 3.2.
este compusă din următoarele elemente:
114
actuală, iar butonul Restore se transformă în butonul Maximeze
(folosit pentru a readuce fereastra la dimensiunea maximă);
♦ Linia de meniuri ale aplicaţiei conţine meniurile derulante ale
programului Excel;
♦ Linia de instrumente standard are ca scop efectuarea rapidă a
unora dintre operaţiile curente prin activarea cu mouse-ul. Conţine
butoane care îndeplinesc anumite funcţii în momentul în acre este
acţionat mouse-ul. Spre exemplu, primul instrument deschide o nouă
agendă de lucru, al doilea instrument este pentru deschiderea unei
agende de lucru deja existente, al treilea pentru a salva agenda de
lucru curentă, iar al patrulea pentru a tipării agenda de lucru;
♦ Linia de formule: serveşte pentru introducerea datelor, vizualizarea
şi modificarea conţinutului celulelor;
♦ Fereastra de document, aferentă foii de calcul curente (active);
♦ Linia derulantă a reprezentărilor foilor componente ale clasorului;
♦ Linia de stare: furnizează permanent informaţii legate de modul de
lucru curent;
♦ Linia cu instrumente de aranjare în pagină. Sub linia de
instrumente standard se află bara cu instrumente de aranjare în
pagină, numită astfel întrucât butoanele ei sunt folosite, în principal,
pentru aranjarea în pagină a celulelor foii de calcul.
116
Figura 3.3. Modul de activare al unei comenzi din linia de meniuri Excel
119
♦ valoare constantă, reprezentată printr-un text, valoare numerică,
inclusiv o dată calendaristică, oră, fracţie sau o notaţie ştiinţifică;
♦ formulă, reprezentată printr-o secvenţă de valori, adrese de celule,
funcţii sau operatori care produc o nouă valoare.
Formulele, obligatoriu trebuie să înceapă cu semnul =. În timpul
introducerii datelor, linia de formule este activă, afişând concomitent ceea ce
se tastează în celulă. În figura 3.5. se poate observa procedura prezentată
anterior.
120
3.3.2.1. Introducerea textelor
Programul Excel consideră ca fiind text orice dată care nu are forma
unei formule sau a unei valori. Majoritatea datelor de tip text (etichetelor)
constau dintr-o combinaţie de litere şi semne de punctuaţie sau de litere şi
numere, utilizate în foaia de calcul ca titluri şi denumiri.
Procedura începe prin selectarea celulei, tastându-se apoi textul de
maxim 255 caractere. Acesta este aliniat implicit la stânga, iar în cazul în care
depăşeşte dimensiunea de afişare a celulei, el se va deplasa, virtual, în
celulele libere aflate în partea dreaptă. Atunci când celula din dreapta conţine
date, textul este afişat trunchiat. Pentru ca o celulă să poată afişa tot
conţinutul, se poate recurge, fie la redimensionarea coloanei în care se află
celula respectivă, fie la continuarea automată a textului pe rândul următor, dar
în cadrul aceleiaşi celule. În acest caz se parcurge traseul Format, Cells...,
Tab-ul Alignment, marcare prin click a casetei Wrap Text, figura 3.6.,
procedură care va produce continuarea automată a textului pe rândul
următor).
121
Pentru a introduce un număr ca text, el trebuie precedat de un
apostrof (de exemplu ‘34578).
122
Procedura efectivă de introducere a datelor calendaristice este
următoarea:
♦ se selectează celula;
♦ se tastează data/ora, utilizând, de regulă, formatul ll/ zz / aa, respectiv
hh:mm:ss.
Dacă se doreşte introducerea datei şi a orei în aceeaşi celulă, ele
trebuie separate printr-un spaţiu.
Figura 3.7. Introducerea formulei de calcul pentru un produs între două celule
Erorile care sunt semnalate la tastarea sau execuţia unei formule sunt
menţionate în tabelul următor.
125
Eroare Cauza apariţiei erorii
# DIV/01 Formula încearcă să împartă o valoare la o celulă care conţine
valoarea zero sau conţine spaţii.
#GAME? Formula face referiri la un nume de domeniu care nu există în
foaia de calcul. Acest cos apare când se introduce un nume de
domeniu greşit sau când lipsesc ghilimelele la un text utilizat în
formulă, drept pentru care el este considerat ca adresă a unui
nume de domeniu.
#GULL! Apare la introducerea unui caracter spaţiu acolo unde ar trebui să
existe o virgulă, pentru a separa adresele de celule utilizate ca
argumente pentru funcţii.
#GUM! Apare când programul are probleme cu un număr dintr-o
formulă, cum ar fi un argument de alt tip decât cel cerut de
funcţie.
#REF! Apare atunci când programul întâlneşte o adresă a unei celule
invalide.
#VALUE! Apare la utilizarea unui tip incorect de argument într-o funcţie,
un tip incorect de operator sau când se încearcă efectuarea unei
operaţii matematice cu celule care conţin date de tip text.
126
selectate. Acelaşi efect îl are şi indicatorul de celulă în formă de cruce albă
care este tras peste o selecţie de celule.
Când se creează o serie cu indicatorul de umplere, aceasta nu se
poate deplasa simultan în ambele direcţii. De exemplu, se poate extinde seria
spre stânga sau dreapta domeniului de celule care conţine valori iniţiale, sau
se poate extinde deasupra sau dedesubtul domeniului de celule care conţine
valorile iniţiale, dar nu se pot extinde seriile în două direcţii simultan.
Când butonul mouse-ului este eliberat, după extinderea domeniului
cu AutoFill, programul creează o serie (dacă cunoaşte valoarea iniţială a
începutului de serie) în toate celulele selectate sau umple tot domeniul cu
această valoare iniţială.
În figura 3.10 pe rândul 10 se prezintă un exemplu de umplere
automată a unei linii cu lunile anului 2004, iar pe rândul 11 cu umplerea
automată a celulelor din coloanele B, C, D cu anii.
127
Editarea direct în celulă este permisă numai dacă este selectată
caseta Edit Directly in Cell în meniul comenzii Tools; Options....
Indiferent de modul de editare, conţinutul celulei se modifică prin
tehnicile de editare texte cunoscute.
128
Figura 3.11. Fereastra de dialog Paste Special
129
Plaja de celule de copiat este C21-D25, fiind copiată în zona
alăturată acesteia, respectiv E21-F25. Se poate uşor observa delimitarea celor
două zone (sursă şi destinaţie) prin colorarea diferită a fiecăreia.
Deplasarea sau mutarea conţinutului unei celule se realizează, fie cu
ajutorul comenzilor din linia de meniuri, fie cu ajutorul mouse-ului.
În cazul în care utilizatorul apelează la ajutorul comenzilor din linia
de meniuri, se va respecta următoarea procedură:
♦ se selectează celula / plaja de celule de deplasat;
♦ se alege comanda Edit / Cut ( sau se acţionează butonul din linia de
instrumente standard);
♦ se poziţionează cursorul în prima celulă a zonei destinaţie;
♦ se alege comanda Edit / Paste sau se acţionează butonul
corespunzător din linia bara de instrumente standard.
Atunci când se copiază (Copy) sau se decupează (Cut) conţinutul
unei celule / plaje de celule, acesta este plasat într-o zonă de memorie, numită
Clipboard, de unde este preluat ca urmare a comenzii Paste şi introdus în
noua poziţie.
Deplasarea conţinutului unei celule pe o altă locaţie prin utilizarea
mouse-ului se realizează prin parcurgerea următoarelor etape:
♦ se selectează zona de mutat;
♦ se poziţionează cursorul de mouse pe marginea selecţiei,
poziţionarea corectă fiind marcată de schimbarea formei cursorului
de mouse în săgeată;
♦ se apasă butonul din stânga al mouse-ului şi se glisează pe noua
poziţie;
♦ se eliberează butonul.
Deoarece utilizatorul poate folosii atât tastatura, mouse-ul dar şi
combinaţii de taste, considerăm utilă următoarea
Pe măsură ce sunt executate diferite operaţii, prompterul de mouse
îşi modifică stilul de afişare. Autorii prezintă în tabelul următor modul de
afişare al prompterului corelat cu descrierea acţiunii desfăşurate.
130
Acţiune Mod de Descriere operaţie
afişare
Prompter de Se solicită selecţia unei celule, sau a
selecţie unui grup de celule
Prompter de Se introduce în celulă un şir de
introducere caractere, sau o formulă. Se va acţiona
asupra butonului de mouse pentru a se
demara activitatea de introducere
Prompter normal Se poate activa linia de meniuri,
deplasa fereastra sau se modifică
dimensiunile ferestrei
Prompter de Se foloseşte prin alunecare pentru
completare completarea automată a valorilor din
celulă prin funcţia AutoFill
131
3.4.2. Crearea, modificarea şi ştergerea unei serii
de date particularizate
Crearea unei serii de date particularizate se poate realiza în două
moduri:
Modul 1:
♦ prin succesiunea de comenzi Tools / Options; fişa index Custom
Lists acţionată din linia de meniuri a ferestrei.
În figura 3.13 este prezentată fişa index Custom List, aferentă ferestrei
Options.
Figura 3.13. Fereastra Options şi fişa index Custom Lists, aferentă acesteia
1) Copy Cells
2) Fill Series
3) Fill Formats
4) Fill Values
5) Fill Days
6) Fill Week Days
7) Fill Months
8) Fill Years
9) Linear Trend
10) Growth Trend
11) Series ...
133
În cazul selectării ultimei opţiuni Series, selectarea acesteia
determină apariţia unei casete de dialog, prezentate în figura 3.14.
1
Se poate introduce o formulă tastând (+) sau (-) sau @. La validarea formulei, Excel
convertite (+) / (-) în (=), iar funcţiile @ sunt convertite în funcţii Excel echivalente.
134
Dacă se doreşte afişarea formulelor din foaia curentă, se urmează
traseul Tools, Options..., fişa index View, iar în caseta Window Options se
selectează Formulas după cum se poate observa în figura 3.15.
136
Figura 3.16. Înlocuirea unei formule cu valoarea corespunzătoare calculată
137
Trebuie să remarcăm faptul că nu pot fi şterse sau modificate celule
individuale din zona matricială, deoarece toate celulele rezultate partajează o
singură formulă.
3.5.2. Utilizarea constantelor matriciale
O matrice de valori se numeşte constantă matricială. Pentru a
introduce în formula matricială o constantă matricială, se procedează astfel:
♦ se tastează valorile în formulă şi se închid între acolade;
♦ pentru a separa valorile din coloane diferite, se utilizează virgula;
♦ pentru a separa valorile din linii diferite, se utilizează punct şi
virgulă (;).
Exemplu: {= A2 : A5 * { 4 ; 3.75 ; 3.25 ; 2.5}}
În formula matricială de mai sus constanta este reprezentată de un
vector de 4 elemente : 4; 3.75; 3.25; 2.5
Valorile dintr-o constantă matrice trebuie să fie constante, nu
formule matematice. Ele nu pot conţine caracterele $, %, sau ( ). Am
considerat oportună prezentarea formulelor matriciale, deoarece acestea pot
simplifica foaia de calcul, reducând numărul de formule, dar şi datorită
faptului ca există numeroase funcţii Excel care lucrează cu matrici.
139
care se obţine exprimarea valorică în lei a cifrei de afaceri nete a
unei societăţi comerciale.
141
Figura 3.21. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Roman
142
Figura 3.22. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Max
143
♦ = Average (listă) calculează valoarea medie din listă. Spre
exemplificare, în figura 3.24. se rezolvă solicitarea de calcul a
mediei cantităţilor pe total produse în celula C22.
145
Figura 3.27. Exemplu privitor la aplicarea funcţiei IsBlank
147
♦ = And (evaluare logică 1, evaluare logică 2, .....) returnează
valoarea logică True, dacă toate argumentele sunt adevărate şi
valoarea logică False, dacă unul sau mai multe argumente sunt false.
♦ = Or (evaluare logică 1, evaluare logică 2, .....) returnează valoarea
logică True, dacă orice argument este adevărat şi valoarea logică
False, dacă toate argumentele sunt false.
♦ = Got (evaluare logică) inversează valoarea argumentului,
returnând, după caz, True sau False.
Se exemplifică în figura 3.30. funcţiile logice, descrise anterior.
148
♦ rubrica are semnificaţia de atribut sau proprietate asupra căruia ope-
rează funcţia tip bază de date. Rubrica poate fi identificată prin numele
său sau prin numărul de ordine al acesteia în cadrul bazei de date;
♦ câmp de criterii, care este format din unul sau mai multe câmpuri, în
care se precizează restricţiile, regrupate în criteriile de selecţie la care
trebuie să răspundă respectiva interogare;
♦ = Dsum (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
returnează suma valorilor unei rubrici aferentă unei baze de date, care
răspunde unui criteriu de selecţie;
♦ = Dmax (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
returnează cea mai mare valoare dintr-o rubrică a bazei de date,
corespunzător unui criteriu de selecţie;
♦ = Dmin (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
returnează cea mai mică valoare dintr-o rubrică, corespunzător unui
criteriu de selecţie;
♦ = DAverage (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
calculează media valorilor dintr-o rubrică a unei tabele, potrivit
criteriului de selecţie specificat;
♦ = DCount (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
numără celulele ocupate într-o tabelă bază de date, conform unor
criterii specificate.
În figura 3.31. se poate studia un exemplu complex referitor la
utilizarea funcţiilor bază de date.
Figura 3.31. Exemplu complex referitor la utilizarea principalelor funcţii bază de date
149
3.6.6. Funcţii de căutare şi consultare
Acestea au ca efect localizarea şi referirea conţinutului unei celule.
♦ =Choose (Index numeric; listă de valori) – are ca efect alegerea,
dintr-o listă de valori, a uneia care urmează a fi activată sau
executată, corespunzător unui index numeric şi pe care o returnează.
Indexul numeric indică valoarea de tip text, numeric sau referinţă de
celulă din lista de argumente care va fi selectată; acesta este un
număr cuprins între 0 şi 29.
♦ =Column (referinţă celulară sau câmp) returnează numărul
coloanei care corespunde referinţei celulare sau numărul primei
coloane pentru câmpul specificat.
♦ =Row (referinţă celulară sau câmp) returnează numărul liniei care
corespunde referinţei celulare sau numărul primei linii pentru
câmpul specificat.
♦ =Areas (referinţă celulară) indică numărul de zone compacte
dintr-un câmp.
♦ =Vlookup (cheie; câmp de consultare; coloană de recuperat)
returnează conţinutul unei celule care face parte dintr-o coloană a
unui tablou de consultare verticală. Argumentele acestei funcţii au
următoarele semnificaţii:
− cheia reprezintă valoarea după care are loc căutarea sau
consultarea;
− câmpul de consultare reprezintă zona pentru care are loc
consultarea, ţinând cont de valoarea cheii precizate anterior;
− coloana de recuperat reprezintă numărul de coloană
(numerotarea începe cu 1), de unde va fi recuperată informaţia găsită
în tabelul de consultare, corespunzător cheii de căutare.
Pentru aplicarea acestei funcţii, tabelul de consultare va fi
obligatoriu sortat crescător după coloana care conţine valorile cheii de
consultare (comanda Data Sort), iar în rubrica Sort by se indică numărul sau
numele coloanei după care se face sortarea.
În figura 3.32. se poate studia o aplicaţie economică complexă, în
care sunt aplicate funcţiile de consultare prezentate anterior.
150
Figura 3.32. Exemplu complex privitor la utilizarea principalelor funcţii de consultare
151
Figura 3.33. Exemplu complex privind utilizarea principalelor funcţii
de dată calendaristică
Figura 3.35. Exemplu referitor la afişarea valorii actuale aferente unei sume investite
Figura 3.36. Exemplu privitor la afişarea valorii lunare aferente unui împrumut
154
Figura 3.37. Exemplu complex privind afişarea ratei dobânzii
Figura 3.38. Exemplu practic de organizare a datelor care vor fi reprezentate grafic
155
Pentru a construi automat un grafic, Excel localizează prima celulă
care conţine o valoare, dar care nu este de natura dată calendaristică. În figura
3.39 este vorba de celula B4, şi de la această adresă sunt parcurse liniile şi
coloanele care conţin valori.
Datele numerice care urmează a fi reprezentate grafic pot fi
interpretate ca fiind organizate pe linii sau pe coloane, de dispunerea lor
depinzând organizarea şi aspectul graficului. Seriile de date care se pot
reprezenta grafic pot fi definite, implicit, prin selecţia globală a câmpurilor,
sau explicit, prin selecţia lor particulară. Seriile de date sunt identificate prin
atribuire globală sau particulară de litere, de la A la W.
156
Câmpul X corespunde etichetelor aflate sub formă de valori sau
explicaţii afişate pe axa absciselor (OX). Interferenţa seriilor de date (A-W)
cu câmpul X va genera reprezentarea grafică, în sensul că prima celulă a
câmpului de date conţine valoarea Y asociată primei apariţii a câmpului X
etc. De cele mai multe ori, datele sunt regrupate într-un tablou de analiză
prezent în foaia de calcul, câmp care conţine seriile de date şi câmpul X.
Datele care trebuie reprezentate grafic, ca şi câmpul X trebuie să fie contigue
(învecinate).
În figura 3.39. este prezentat un exemplu referitor la principiile
seriilor de date organizate pe linii. Dacă câmpul selectat pentru a fi
reprezentat grafic conţine mai multe coloane de date decât linii de date, sau
acelaşi număr de linii şi coloane, Excel va genera o reprezentare grafică
bazată pe serii de date organizate pe linii de valori.
Astfel, prima linie aflată deasupra seriei de valori va fi interpretată ca
fiind eticheta axei X-ilor, iar prima coloană care conţine text va fi automat
considerată legenda graficului. Seriile de date vor fi reprezentate grafic pe
linie. Similar acestei proceduri, datele pot fi organizate şi pe coloane. În acest
caz, prima linie de deasupra seriei de valori va fi interpretată ca fiind text care
va reprezenta legenda, iar prima coloană va conţine etichetele axei X.
Schimbarea modului de reprezentare grafică de la organizarea pe
linie la cea pe coloană sau invers, se face alegând din meniul contextual
Chart, opţiunea Data range şi apoi Columns sau Row, în funcţie de
orientarea linie sau coloană.
157
♦ Grafice lineare prezintă în două sau trei dimensiuni seriile de valori.
Acest tip de grafic are o multitudine de variate prezentate în tabelul
următor:
158
♦ Grafice coloană. Acest tip de grafic are o multitudine de variate
prezentate sub formă de dreptunghi, con (Cone), cilindru
(Cylinder), piramidă (Pyramid). În tabelul următor sunt evidenţiate
subtipurile de grafice coloană de tip dreptunghi, care se utilizează, în
special, la rapoartele de afaceri.
159
♦ Grafic de tip sectorial. Acest tip de grafic este utilizat atunci când
se doreşte evidenţierea părţilor faţă de întreg.
160
♦ Grafice de tip nor de puncte (XY- Scater). Acestea sunt
reprezentări grafice lineare care permit punerea în evidenţă a
variaţiei valorilor unele faţă de altele.
161
Figura 3.40. Exemplu complex de reprezentare grafică a unei serii de valori
162
Modalităţile în care se pot executa previziunile sunt:
1. Funcţii statistice predefinite, cum ar fi:
♦ LINEST, TREND, FORECAST, în cazul regresiei lineare;
♦ LOGEST, GROWTH, pentru regresie exponenţială;
♦ LOGREG, pentru regresie logaritmică.
2. Procedură rapidă de autoumplere a celulelor cu rezultatele
prognozei;
3. Grafice.
3.8.3. Grafice
Graficul (de tendinţă) se construieşte, în mod obişnuit, selectând
seriile de date pe linie sau pe coloană. În selecţie se vor alege atât datele
existente pe care se construieşte prognoza, cât şi câmpul care se va estima
prin previziune.
Pentru construirea graficului de tendinţă se selectează tipul de
reprezentare grafică (numai linear sau histogramă), iar din meniul contextual
Chart se alege opţiunea Add Trendline.
166
4. REALIZAREA PREZEGTĂRILOR CU AJUTORUL
IGSTRUMEGTULUI POWERPOIGT
167
• prezentarea nu este un „text” obişnuit, elaborat, sau care conţine
explicaţii lungi şi inteligente;
• diapozitivele (slide-uri) reprezintă un suport vizual strict necesar
reţinerii atenţiei;
• rolul prezentării constă în menţinerea atenţiei auditorului;
• fiecare slide al grupajului trebuie să conţină obligatoriu un titlu, fapt
care acordă o „osatură” expunerii;
• prezentaţi ideile principale, scurt şi la obiect, eliminând detaliile
suplimentare pe care le veţi aborda doar verbal;
• nu aglomeraţi un slide cu „n” idei sau noţiuni, deoarece este posibil
ca auditoriul să nu le reţină;
• străduiţi-vă ca numărul de rânduri al unui slide să nu depăşească
valoarea 8;
• în cazul în care nu se poate expune într-un singur slide un subiect,
repetaţi titlul pe cel mult 3-4 diapozitive;
• utilizaţi pe deplin elementele de procesare de text şi grafica,
urmărind evidenţierea titlului prin dimensiunea fontului, stil şi
culoare;
• atribuiţi principalelor idei pe care le transmiteţi o dimensiune a
caracterelor care să permită o lecturare facilă, dar nu pierdeţi din
vedere faptul că textul trebuie scris cu o dimensiune mai redusă faţă
de titlu;
• nu utilizaţi excesiv paleta de culori, recomandându-se un număr
maxim de 4. Riscaţi să generaţi o oboseală vizuală a auditoriului şi
bineînţeles „pierderea” acestuia.
168
AutoContent Wizard (figura 4.1) controlul derulării operaţiei de creare este
sub asistenţa programului „vrăjitor” care va ghida în permanenţă activitatea.
169
Utilizatorul trebuie să urmărească cu atenţie mesajele care vor fi
afişate, având la dispoziţie în permanenţă trei butoane active dintr-un grup de
4. Acţiunea acestora este următoarea: Cancel – se renunţă la execuţia
procedurii automate de creare a setului de diapozitive; Back – permite
deplasarea înapoi la etapa parcursă; -ext – trecerea la următoarea fază de
realizare şi Finish care permite oprirea execuţiei procedurii automate la
cererea utilizatorului cu salvarea elementelor parcurse anterior.
Primul pas care este parcurs constă în alegerea unui anumit model
(şablon) de prezentare dintr-o bibliotecă predefinită disponibilă. Colecţia de
prezentări predefinite este structurată pe 6 criterii de organizare selectabile de
utilizator. Din aceasta menţionăm: comunicarea unei anumite strategii de
urmat; aducerea la cunoştinţă a unor elemente nu tocmai plăcute; prezentarea
unui plan de afaceri ; realizarea unor modificări în structura firmei etc.
Utilizatorul va selecta modelul pe care îl consideră cel mai
reprezentativ pentru specificul problemei sale şi va confirma alegerea prin
acţionarea butonului Next. În figura 4.3. este prezentată fereastra specifică
acestui pas.
170
Etapa care trebuie parcursă în continuare este materializată prin
stabilirea stilului sau a modului de valorificare a prezentării. Valorificarea
succesiunii de diapozitive se poate realiza prin execuţia şi afişarea pe ecranul
calculatorului propriu (On-screen presentation); utilizarea „on line” prin
intermediul reţelei Internet sau aplicaţiei Internet Explorer (Web
presentation); realizarea unor diapozitive fotografice orientate alb-negru sau
color (Black and white overheads, Color overheads); obţinerea unui film
cinematografic de 35 mm (35 mm slides). În figura 4.4. se prezintă grafic
această etapă şi opţiunile disponibile utilizatorului.
171
Figura 4.5. Definirea elementelor specifice prezentării
172
Prin studierea figurii 4.6. se poate identifica plasarea informaţiilor
solicitate până în acest moment în la nivelul slide-ului de gardă. Implicit
acesta este urmat de 11 diapozitive subordonate, utilizatorul putând intervenii
pentru micşorarea sau mărirea numărului slide-urilor.
173
Prezentările se pot realiza prin una sau mai multe pagini de
prezentare, numite slide. Paginile fundamentale, principalele modele
predefinite se regăsesc la iniţierea unui slide nou, după cum se poate observa
în figura 4.8. dintre aceste modele utilizatorul trebuie să selecteze unul.
Variantele posibile cuprind: 1- pagini care conţin doar titlu, 2- ecrane
formate din titlu şi text, textul fiind amplasat pe una sau două coloane,
3- slide cu titlu, grafic, tabel, organigramă şi eventual secvenţă video
amplasate pe coloane sau rânduri diferite, 4- titlu, grafic, 5- titlu şi
organigramă, 6- pagini cu titlu în care textul este combinat cu o imagine,
grafic sau secvenţă video. La acestea se adaugă şi pagina „blank” în care
construcţia este lăsată integral la latitudinea utilizatorului.
174
Prezentările cu formate şi conţinuturi predefinite se pot selecta la
definirea unei prezentări noi şi conţin, în majoritate, atât formele standard dar
şi modelele utilizate în prezentările specifice internet-ului (numite „online”).
Pentru a putea face o alegere corespunzătoare dorinţei utilizatorului, la
selectarea unei anumite forme de prezentare, în fereastra de selecţie se
produce o vizualizare a prezentării selectate în zona Preview (figura 4.9.).
Prezentările sunt grupate în pagini distincte, „Prezentation
Designs” cuprinzând construcţii care se utilizează doar în prezentările directe,
„Prezentation” în care se regăsesc atât forme standard cât şi corespondentele
lor online şi „Web Pages” în care sunt cuprinse modele exemplificative.
Figura 4.10. Crearea unei prezentări noi sau apelarea uneia creată anterior
176
În continuare vă supunem atenţiei o exemplificare referitoare la
reţeaua Internet. Slide-ul principal conţine 2 obiecte: titlul prezentării şi o
casetă de text (vezi figura 4.8. modelul 2) în care se tastează principalele
repere anuale ale acesteia. Asupra celor două corpuri de text, după etapa de
tastare utilizatorul aplică procedeele de formatare cunoscute din capitolul 2
referitor la Word (selectare tip de caracter, dimensiunea şi stilul fontului,
culoare cu care are loc scrierea, alinierea şi spaţierea paragrafelor, etc.). În
figura 4.11. este prezentat rezultatul prelucrării titlului şi a textului aferent.
178
selectarea unui anumit tip de animaţie (Animations Schemes) care se va
aplica prezentării realizate.
180
Figura 4.16. Stabilirea efectelor de animaţie aplicate slide-ului
181
Figura 4.17. Caseta de bază a înregistratorului de secvenţe audio
183
Figura 4.19. Fereastra Slide Transition
Selectarea unui buton din cele enumerate mai sus trebuie urmată de
un click în pagina de prezentare, în locul unde dorim să introducem butonul,
acesta urmând a fi vizibil în pagina respectivă. După introducerea butonului
în pagina de prezentare se dă controlul la o fereastră de specificare a acţiunii
184
care urmează a fi luată fie la deplasarea cursorului deasupra butonului
(Mouse Over), fie la acţionarea cu click asupra butonului (Mouse Click).
Acţiune Combinaţie
Deschiderea unei prezentări creată anterior <Ctrl> + <O>
Salvarea unei prezentări <Ctrl> + <S>
Imprimarea unei prezentări <Ctrl> + <P>
Închiderea prezentării <Ctrl> + <W>
Anularea ultimei modificări efectuate <Ctrl> + <Z>
Repetarea modificării anulate efectuate anterior <Ctrl> + <Y>
asupra slide-ului
Introducerea unui nou slide <Ctrl> + <M>
Apelarea programului de asistenţă <F1>
Trecerea la slide-ul anterior <Page Up>
Trecerea la slide-ul următor <Page Down>
Deplasarea la primul slide din prezentare <Ctrl> + <Home>
Deplasarea la ultimul slide din prezentare <Ctrl> + <End>
186
4.7. Teste de autoevaluare
1. Prezentaţi şi explicaţi 6 reguli care trebuie respectate la momentul în
care se folosesc prezentări.
2. Ce este un „slide principal” şi care este rolul său?
3. Prezentaţi principalele operaţiuni care permit realizarea unei
prezentări.
4. Ce înseamnă „efect de animaţie” şi care sunt acestea?
5. Prezentaţi procedura prin care se defineşte trecerea de la un
diapozitiv la altul şi caracterizaţi modalităţile de trecere.
6. Care sunt principalele butoane de acţiune care pot fi inserate într-un
slide şi care este procedura de inserare?
7. Explicaţi noţiunea „Pack and Go”.
8. Enumeraţi şi caracterizaţi etapele procesului de împachetare.
187
Terminologie
Limba română Limba engleză Acţiune
Meniul Fişier
Fişier File Conţine comenzi sau
submeniuri referitoare la
activitatea cu fişierele
Nou -ew Deschide un document nou
Deschidere Open Deschide un document deja
creat şi care se află salvat pe
un suport de stocare a datelor
Închidere Close Închide documentul activ
Salvare Save Salvează documentul pe un
suport de stocare
Salvare ca Save As Salvează un document în care
s-au făcut modificări, operaţia
realizându-se sub un alt nume
188
Limba română Limba engleză Acţiune
Destinatar Mail recipient (for Trimite întregul document ca
corespondenţă (ca Review) anexă a unui mesaj de poştă
ataşare) electronică
Participant la Online Meeting Trimite întregul document
întâlnirea Participant către participanţii la o întâlnire
interactivă interactivă
Destinatar Fax Fax Recipient Trimite întregul document
spre un fax
Microsoft Power Microsoft Power Point Deschide documentul activ în
Point Microsoft Power Point
Meniul Editare
Anulare Undo Anulează ultima comandă, sau
ultima intrare tastată
Repetare Repeat Repetă ultima acţiune sau
comandă
Decupare Cut Elimină selecţia dintr-un
document şi o plasează în
clipboard
Copiere Copy Copiază selecţia în clipboard
Lipire Paste Lipeşte conţinutul clipboard-
ului în punctul de selecţie
190
Limba română Limba engleză Acţiune
Antet şi subsol Header and Footer Adaugă sau modifică textul
care apare în partea de sus sau
de jos a fiecărei pagini
Note de subsol Footnotes Introducere note de subsol
Comentarii Markup Realizarea de comentarii
Ecran complet Full Screen Ascunde cele mai multe
elemente ale ecranului astfel
încât utilizatorul sa poată
vizualiza cât mai bine
documentul
Panoramare Zoom Controlează scara de afişare
pe ecran a documentului
Meniul Inserare
Întrerupere Break Inserează un sfârşit de pagină
sau de coloană
Numere de Page -umbers Introducere număr de pagină
pagină
Data şi ora Date and Time Inserează data şi ora curentă a
sistemului
Auto Text AutoText Inserează sau creează o
înregistrare auto text
Câmp Field Inserează un câmp în punctul
de inserare
Simbol Symbol Inserează un simbol ASCII
191
Limba română Limba engleză Acţiune
Legendă Caption Inserează legende pentru
tabele, ecuaţii, figuri sau alte
obiecte
Referinţă Cross-reference Inserează referinţo încrucişată
încrucişată
Index şi tabele Index and Tables Creează cuprins automat,
indecşi, tabele de figuri, etc.
Imagine Picture Conţine un submeniu cu
diferite comenzi pentru
inserţia de obiecte
Miniatură Clip Art Deschide colecţia de miniaturi
din care utilizatorul poate
selecta miniatura dorită a fi
inserată
Din fişier From File Inserează o imagine salvată
într-un alt fişier
Forme automate AutoShapes Afişează categoriile de forme
automate
Word Art WordArt Creează efecte de text
Din Scanner sau From Scanner or Camera Încarcă o imagine dintr-un
Aparat foto scanner sau aparat foto
Diagramă Chart Creează un grafic cu ajutorul
programului Microsoft Chart
Casetă text Text Box Inserează o casetă de text
Fişier File Inserează fişierul specificat, în
documentul activ la punctul de
inserţie
Obiect Object Inserează un obiect cum ar fi o
imagine sau o ecuaţie
Marcaj în Bookmark Creează marcaje în document
document
192
Limba română Limba engleză Acţiune
Hyperlink Hyperlink Creează un hiperlink nou sau
editează legătura selectată
Meniul Format
Font Font Modifică tipul de font şi
spaţierea dintre fonturi
Paragraf Paragraph Modifică formatul
paragrafului activ
Marcatori şi Bullets and -umbering Adaugă marcatori sau numere
numerotare paragrafelor selectate şi
modifică formatul
marcatorilor şi a numerotării
Borduri şi Borders and Shading Adaugă contururi şi umbre
umbrire textului
Coloane Columns Creează sau modifică numărul
de coloane dintr-un document
193
Limba română Limba engleză Acţiune
Mai multe culori More Colors Deschide caseta de dialog
Culori din care utilizatorul
poate alege sau crea o nuanţă
de culori diferită
Efecte de umplere Fill Efects Deschide caseta de dialog
Efecte de umplere
Temă Theme Aplică o temă nouă într-un
document. O temă reprezintă
un set de elemente unificate de
formă şi scheme de culoare
pentru imagini, marcatori,
fonturi, linii şi alte elemente de
document
194
Limba română Limba engleză Acţiune
Limbă Language Conţine un submeniu cu
opţiunile Stabilire limbă,
Lexicon, Despărţire în silabe
Stabilire limbă Set Language Stabileşte limba în care va fi
tehnoredactat textul
Lexicon Thesaurus Înlocuieşte un cuvânt cu un
sinonim sau antonim
Despărţire în Hypenation Desparte un cuvânt ajuns la
silabe marginea din dreapta a
documentului în silabe
Reparare text rupt Fix Broken Text Lansează în execuţie un
program inclus la cerere sau o
macrocomandă particularizată
195
Limba română Limba engleză Acţiune
Comparare Compare Documents Compară cu originalul un
documente document deschis, marchează
diferenţele în documentul
editat
Îmbinare Merge Documents Îmbină modificările urmărite
documente din documentul specificat în
documentul activ
197
Limba română Limba engleză Acţiune
Selectare Select Conţine un submeniu cu
comenzi de selectare a
tabelului, coloanelor,
rândurilor sau celulelor
Îmbinare celule Merge Cells Îmbină conţinutul a două sau
mai multe celule adiacente
198
Limba română Limba engleză Acţiune
Ascundere linii Hide Gridlines Afişează sau ascunde liniile
de grilă din grilă
Proprietăţi tabel Table Properties Stabileşte proprietăţi ale
tabelului cum ar fi lăţimea
coloanei sau înălţimea
rândului.
Meniul Fereastră
Fereastră nouă -ew Window Deschide o fereastră nouă cu
acelaşi conţinut ca şi fereastra
activă.
Aranjare totală Arrange All Afişează toate fişierele
deschise în ferestre distincte
Scindare Split Împarte fereastra activă în mai
multe ferestre
Meniul Ajutor
Ajutor pentru Microsoft Word Help Apelarea programului de
Microsoft Word asistenţă
Afişare Asistent Show the Office Assistant Afişează sau elimină asistentul
Office Office
Ce este aceasta? What, This?
Office pe Web Office on the Web Conectează utilizatorul la site-
ul Microsoft Office de unde se
prezintă sugestii referitoare la
o anumită problemă
199
Limba română Limba engleză Acţiune
Despre Microsoft About Microsoft Word Afişează versiunea de
Word program precum şi drepturile
de autor
Fereastra Stabilire Pagină
Margini Margins Opţiuni de stabilire a
distanţelor dintre marginea
paginii şi textul tipărit
200
Limba română Limba engleză Acţiune
Tip portret Portrait Imprimă documentul astfel
încât latura mai scurtă a foii să
fie în partea de sus a paginii
201
Încheiere
Autorii,
202
LISTA FIGURILOR
203
Figura 2.20. Ferestrele corespunzătoare acţiunii de numerotare a
paginilor unui document ................................................................ 77
Figura 2.21. Fereastra corespunzătoare editării pe coloane a unui
text ...........................................................................................................
78
Figura 2.22. Modalităţi active de conturare .................................................... 80
Figura 2.23. Fereastra corespunzătoare opţiunii de conturare a unui
şir de caractere ......................................................................................... 81
Figura 2.24. Caseta de formatare a cadrelor (Frame)................................ 83
Figura 2.25. Introducerea unui cadru în corpul de text ................................83
Figura 2.26. Opţiuni de import imagine .......................................................... 84
Figura 2.27. Galeria standard de imagini Clip Art ................................ 85
Figura 2.28. Linia de butoane şi caseta specifică WordArt ............................ 86
Figura 2.29. Fereastra implicită a editorului de grafice ................................ 87
Figura 2.30. Fereastra Formula ................................................................ 91
Figura 2.31. Fereastra Object care permite apelarea editorului de
ecuaţii ................................................................................................ 93
Figura 2.32. Linia de butoane care permite introducerea ecuaţiilor ............... 94
Figura 2.33. Fereastra Mail Merge care permite declararea
documentului principal........................................................................... 97
Figura 2.34. Fereastra Create Data Source ................................................... 98
Figura 2.35. Fereastra Style care permite stabilirea ierarhiei ........................ 101
Figura 2.36. Fereastra Index and Tables ....................................................... 103
Figura 2.37. Fereastra Caption................................................................ 104
Figura 2.38. Activarea opţiunii Index and Tables ......................................... 105
Figura 2.39. Fereastra care permite constituirea indecşilor .......................... 106
Figura 2.40. Fereastra Cross-Reference ........................................................ 106
Figura 2.41. Fereastra Index and Tables-Tables of Figure ........................... 107
Figura 3.1. Posibilul conţinut al unei celule al foi de calcul Excel ............... 113
Figura 3.2. Fereastra procesorului de tabele Excel ................................ 114
Figura 3.3. Modul de activare al unei comenzi din linia de meniuri
Excel ................................................................................................ 117
Figura 3.4. Selectarea celulelor sau a obiectelor din foia de calcul .............. 118
Figura 3.5. Tastare în foaia de calcul a unor valori constante şi a
formulelor ..............................................................................................120
Figura 3.6. Fişa index Alignment aferentă ferestrei Format Cells................. 121
Figura 3.7. Introducerea formulei de calcul pentru un produs între
două celule .............................................................................................123
Figura 3.8. Rezultatul aplicării procedurii de realizare a produsului ............ 124
204
Figura 3.9. Exemplificare privind introducerea tipurilor de date
într-o formulă ......................................................................................... 125
Figura 3.10. Exemplu de completare automată cu lunile anului 2004 .......... 127
Figura 3.11. Fereastra de dialog Paste Special ............................................. 129
Figura 3.12. Procedura de copiere a conţinutului unei celule ....................... 129
Figura 3.13. Fereastra Options şi fişa index Custom Lists, aferentă
acesteia ................................................................................................132
Figura 3.14. Caseta de dialog Series ............................................................. 134
Figura 3.15. Fereastra Options şi fişa index View ................................ 135
Figura 3.16. Înlocuirea unei formule cu valoarea corespunzătoare
calculată ................................................................................................137
Figura 3.17. Prezentarea realizării operaţiunii de însumare .......................... 139
Figura 3.18. Exemplu de multiplicare a valorilor conţinute într-o
listă .........................................................................................................
140
Figura 3.19. Exemplu practic de aplicare a funcţiei SumProduct ................. 140
Figura 3.20. Exemplu practic de aplicare a funcţiei SumIf ........................... 141
Figura 3.21. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Roman ......................... 142
Figura 3.22. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Max ............................. 143
Figura 3.23. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Min .............................. 143
Figura 3.24. Exemplu de calcul al unei valori medii................................ 144
Figura 3.25. Exemplu de contorizare a celulelor ocupate ............................. 144
Figura 3.26. Exemplu de numărare a celulelor libere sau neocupate ............ 145
Figura 3.27. Exemplu privitor la aplicarea funcţiei IsBlank ......................... 146
Figura 3.28 Exemplu vizând aplicarea funcţiei IsText................................ 146
Figura 3.29. Exemplu referitor la utilizarea funcţiei If ................................ 147
Figura 3.30. Exemplu complex privitor la utilizarea principalelor
funcţii logice .......................................................................................... 148
Figura 3.31. Exemplu complex referitor la utilizarea principalelor
funcţii bază de date ................................................................................ 149
Figura 3.32. Exemplu complex privitor la utilizarea principalelor
funcţii de consultare ............................................................................... 151
Figura 3.33. Exemplu complex privind utilizarea principalelor
funcţii de dată calendaristică ................................................................ 152
Figura 3.34. Exemplu complex de utilizare a principalelor funcţii de
tip text ................................................................................................153
Figura 3.35. Exemplu referitor la afişarea valorii actuale aferente
unei sume investite ................................................................................. 154
205
Figura 3.36. Exemplu privitor la afişarea valorii lunare aferente
unui împrumut ........................................................................................ 154
Figura 3.37. Exemplu complex privind afişarea ratei dobânzii..................... 155
Figura 3.38. Exemplu practic de organizare a datelor care vor fi
reprezentate grafic .................................................................................. 155
Figura 3.39. Exemplu complex privitor la afişarea valorii actuale
aferente unei sume investite ................................................................156
Figura 3.40. Exemplu complex de reprezentare grafică a unei serii
de valori ................................................................................................
162
Figura 3.41. Forma generală a funcţiei statistice LINEST ............................ 163
Figura 3.42. Formatul general al funcţiei statistice FORECAST .................. 164
Figura 3.43. Formatul general al funcţiei statistice TREND ......................... 164
Figura 3.44. Formatul general al funcţiei statistice LOGEST ....................... 165
Figura 3.45. Formatul general al funcţiei statistice GROWTH..................... 165
Figura 4.1 Apelarea programului de asistenţă............................................... 169
Figura 4.2. Fereastra AutoContent Wizard aferentă PowerPoint .................. 169
Figura 4.3. Definirea prin intermediul „vrăjitorului” a modelului
prezentării ..............................................................................................
170
Figura 4.4. Stabilirea modului de valorificare .............................................. 171
Figura 4.5. Definirea elementelor specifice prezentării ................................ 172
Figura 4.6. Slide-ul de gardă obţinut prin programul de asistenţă ................ 172
Figura 4.7. Casete de activităţi specifice prezentărilor ................................ 173
Figura 4.8. Deschiderea unei pagini elementare (slide) de prezentare 174
Figura 4.9. Selectarea formei predefinite pentru o prezentare ...................... 175
Figura 4.10. Crearea unei prezentări noi sau apelarea uneia creată
anterior ................................................................................................176
Figura 4.11. Macheta slide-ului principal ..................................................... 177
Figura 4.12. Macheta slide-ului 12 care conţine şi 3 imagini ....................... 178
Figura 4.13. Fereastra care permite definirea fundalului .............................. 179
Figura 4.14. Caseta Color Schemes aferentă ferestrei Slide Design ............. 179
Figura 4.15. Lista de şabloane de animaţie disponibile utilizatorului ........... 180
Figura 4.16. Stabilirea efectelor de animaţie aplicate slide-ului ................... 181
Figura 4.17. Caseta de bază a înregistratorului de secvenţe audio ................ 182
Figura 4.18. Stabilirea caracteristicilor de vizualizare a prezentării ............. 182
Figura 4.19. Fereastra Slide Transition ........................................................ 184
Figura 4.20. Butoane de acţiune ................................................................184
Figura 4.21. Fereastra Pack and Go Wizard ................................................. 185
206
BIBLIOGRAFIE
207
William M. şi colab., Computers and information processing, Editura Prentice-Hall,
New Jersy, 1989.
Zaman Gh., Comerţul electronic, Revista de economie, Bucureşti, 2000.
*** Byte România, Computer Press Agora, Târgu Mureş, colecţia 1993-2004.
*** Chip Computer Magazine, Vogel Publishing SRL, Braşov, colecţia 1992-2004.
*** Computerworld, International Data Group România, colecţia 1992-2004.
*** http://giswww.pok.ibm.com/glosstext.html
*** http://www.adminresourcesplus.com/
*** http://www.data-force.net/
*** http://www.dhv-speyer.de/rei/PUBLICA
*** http://www.encyclopedia.com/articles
*** http://www.geocities.com/Eureka/Office
*** http://www.gsm.bsf.alcatel.fr
*** http://www.microsoft.com/office/word/
*** http://www.whdconsulting.on.ca/
*** http://www.wordperfect.com/
*** Infoworld, International Data Group, SUA, colecţia 1993-2004.
*** PC Report, Editura Computer Press AGORA. Târgu Mureş, colecţia 1991-2004.
*** PC World, Bucureşti, colecţia 1992-2004.
208