Politehnica Bucuresti

Facultate de Inginerie Electrica

Energia Mareelor

Netu Dimitrie
113B
1.Introducere ....................................................................................................................... 2
2.Energia amenajărilor maree-motrice................................................................................ 3
2.1.1.Sursa de energie ......................................................................................................... 3
2.1.2.Scala tehnologică şi amplasamentul .......................................................................... 3
2.1.3.Tipuri de tehnologie ................................................................................................... 3
2.1.4.Amplasarea resurselor ................................................................................................ 5
2.1.5.Istoric şi evoluţie ........................................................................................................ 7
3.Bibliografie ...................................................................................................................... 7
[3.1] http://www.instalatii.ro/energii-neconventionale/energia-mareelor .......................... 7
[3.2] http://pdfcast.org/pdf/energia-mareelor...................................................................... 7

1
1.Introducere

In acest raport am sa va prezint surse de energie, tipuri de tehnologie, amplasarea

resurselor, scurt istoric si evolutie .
[3.1] Energia mareelor este energia ce poate fi captata prin exploatarea energiei
potentiale rezultate din deplasarea pe verticala a masei de apa la diferite niveluri sau a
energiei cinetice datorate curentilor de maree. Energia mareelor rezulta din fortele
gravitationale ale Soarelui si Lunii, precum si ca urmare a rotatiei terestre.
Apele Oceanului Planetar deţin un imens potenţial energetic care poate fi valorificat
pentru producerea de energie electrică. Principalele surse de energie luate în considerare,
cel puţin la nivelul tehnicii actuale, se referă la: maree, curenţi, valuri, diferenţele de
temperatură ale structurilor de apă marină şi hidrogenul.
Mareele se produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu
amplitudini care pot ajunge uneori la 14 -18 m, determinând oscilaţii lente de nivel ale
apelor marine. Principiul de utilizare u energiei mareelor în centrale mareomolrice, de altfel
singura sursă folosită în prezent din cele enumerate mai sus, constă în amenajarea unor
bazine îndiguite care să facă posibilă captarea energiei apei, declanşată de aceste oscilaţii,
atât la umplere (la flux), cat si la golire (la reflux).
Pentru o valorificare eficientă a energiei mareelor sunt necesare şi anumite condiţii
naturale; în primul rând, amplitudinea mareelor să fie de cel puţin 8 m, iar, în al doilea
rând, să existe un bazin natural (de regulă un estuar), care să comunice cu oceanul printr-o
deschidere foarte îngustă. Aceste condiţii naturale apar numai în 20 de zone ale globului
(ca, de exemplu: ţărmurile atlantice ale Franţei, Marii Britanii, SUA, Canadei, în Nordul
Australiei, în estul Chinei.).
Cantitatea de energie disponibilă la această sursă, dacă ar putea fi valorificată
integral în centrele electrice mareomotrice, ar produce de circa 100.000 de ori mai multă
energie electrică decât toate hidrocentralele aflate în funcţiune în prezent pe glob. Alte
calcule apreciază că energia furnizată anual de maree ar putea echivala cu cea obţinută prin
arderea a peste 70 mii tone de cărbune.
Curenţii marini sunt purtătorii unor energii cinetice deosebit de mari. Astfel, s-a
calculat că un curent oceanic cu o lăţime de circa 100 m, 10 m adâncime şi o viteză de l
m/s, pe timp de un an ar putea oferi o energie cinetică de circa 2 mii. kwh.
Sunt în studiu şi unele proiecte ce urmăresc valorificarea energiei mării prin
utilizarea diferenţei de temperatură dintre diferitele straturi ale apei Oceanului Planetar, în
mod frecvent, în apele mărilor calde, sunt diferenţe mari de temperatură între straturile de
la suprafaţă si cele de adâncime, diferenţe care ar permite funcţionarea unor instalaţii
energetice pe baza folosirii a două surse de căldură cu temperaturi diferite.
Utilizând acest principiu al diferenţelor de temperatură, care uneori poate fi de 15-
20° C, au fost construite două uzine: una în Cuba (la Matanzas), în 1940, si alta în Coasta
de Fildeş (la Abidjan), câţiva ani mai târziu, dar care au funcţionat doar câţivaani. în
prezent, în SUA se află, înlr-o fază avansată, un proiect care prevede construirea unei astfel
de uzine în SUA, pe ţărmul Golfului Mexic, cu o putere de 400 MW. Specialiştii au calculat
că aceste centrale ar echivala cu o hidrocentrală construită pe un fluviu cu un baraj înalt de
30 m, livrând astfel energie electrică convenabilă ca preţ.

2
2.Energia amenajărilor maree-motrice
2.1.1.Sursa de energie

[3.2] Mareele sunt produse de atracţia gravitaţională exercitată de Lună şi Soare

asupra mărilor şi oceanelor (fig.1). Acest fenomen creează un ciclu cotidian de ridicări şi
coborâri ale nivelului mării, rezultând inundări şi retenţii de apă în estuare de râuri şi în
incinte inundabile. Tehnologiile ce vizează acumularea apei provenite din maree folosesc
energia gravitaţională potenţială a presiunii apei acumulate în bazine pentru a genera
energie.

fig.1 (atractia gravitationala)

2.1.2.Scala tehnologică şi amplasamentul

Barajele şi lagunele mareice sunt instalaţii unice mari, spre deosebire de alte
tehnologii, cum ar fi dispozitivele pentru valuri sau turbinele eoliene amplasate în larg,
care sunt dispozitive modulare relativ mici, adesea amplasate pe suprafeţe extinse sau în
grupuri. Dimensiunile zonei care poate fi acumulată, atât în cazul proiectelor cu baraje cât
şi a celor cu lagune sunt specifice locului ales, şi vor depinde în principal de topografia
locală, de mediu şi de costuri. Barajele mareice existente variază ca dimensiuni între câteva
sute de kilowati şi 240 megawati în cazul centralei mareice La Rance Tidal din Bretagne,
Franţa. Câteva proiecte noi de baraje şi lagune mareice au fost luate în discuţie în lume,
având dimensiuni între câţiva megawaţi şi câţiva gigawaţi.

2.1.3.Tipuri de tehnologie

Conceptul de bază al centralelor electrice ce valorifică energia mareelor este

acumularea unor volume mari de apă într-o zonă în care să se poată crea o anumită
presiune, urmând apoi, ca apa să curgă în, sau din această incintă prin turbine hidroelectrice
de cădere joasă. Centralele pot fi operate la flux, la reflux, sau în ambele situaţii. Cea mai
des utilizată metodă este generarea la reflux. În acest caz, pe măsura ce fluxul avansează,
apa intră în incintă prin porţile unei ecluze. Acestea sunt apoi închise şi se instalează
refluxul. Când nivelul apei din afara barajului este suficient de scăzut pentru a creea o

3
presiune adecvată, porţile se deschid iar apa din zona indiguită este lasată să curgă înapoi
în mare, trecând prin turbine.
Există 2 tipuri de tehnologii utilizate pentru stocarea apelor mareice, barajele si
lagunele.
Lagunele mareice se clasifică în lagune indiguite (fig.2-fig.3) şi lagune în larg
(fig.4).
Barajele mareice se realizează prin construirea unui baraj care traversează un estuar
cu o arie mareică semnificativă, creînd, prin urmare, o acumulare de apă în amonte de baraj.
Centralele electrice de tip baraj mareic funcţionează în mare parte pe baza aceluiaşi concept
ca şi centralele hidro-electrice convenţionale cu baraj de cădere joasă şi sunt similare ca
aspect.

fig.2 (lagune mareice indiguite tip1 )

Lagunele mareice îndiguite (fig.2-fig.3) sunt acumulări construite pe malurile unui

estuar sau bazin mareic, în zone cu apă puţin adâncă. Operează asemănător cu barajele
mareice, numai că nu obstrucţionează total estuarul.

fig.3 (lagune mareice indiguite tip2)

Lagunele mareice în larg (fig.4) constituie cea mai recentă idee, şi, dacă se vor
dovedi aplicabile, vor putea trece dincolo de barierele strict geografice ale estuarelor şi
bazinelor mareice. Ele sunt acumulări complet artificiale, în larg, şi ar fi construite în zone
de mare calmă pe arii mareice largi.

fig.4 (lagune mareice in larg)

4
 Lagunele mareice (fig.5) în larg sunt cu bazine multiple şi sunt construite în zone
cu variaţii importante ale mareei.

fig.5 (lagune mareice in larg)

2.1.4.Amplasarea resurselor

Tehnologiile ce vizează acumularea apei provenite din maree îşi găsesc cel mai bun
amplasament în apele puţin adânci care au o rată mare de acoperire la flux şi reflux.
Aceste zone sunt substanţial mai numeroase în apropierea coastei (fig.6).
Topografie locală poate spori acoperirea mareică în anumite locuri spre a produce
puncte cheie locale, mai ales în estuarele mari unde se află cele mai adecvate diferenţe de
nivel la flux/reflux. Cauza principală este terasarea fundului mării şi curgerea tip pâlnie a
apei în estuare.
Presiunea utilă a apei se poate crea în zone cu eficienţă mareică mare, acumulând
apa la flux sau reflux, pe măsură ce nivelul apei creşte sau scade.

5
 fig.6 (amplasarea resurselor)

Eficienţa creşte substanţial în zone cum ar fi estuarele (fig.7), unde, la flux, apele
sunt forţate să intre pe un canal relativ îngust în formă de pâlnie.

fig.7 (eficienta estuarelor)

Presiunea utilă a apei se poate crea în zone cu eficienţă mareică mare (fig.8),
acumulând apa la flux sau reflux, pe măsură ce nivelul apei creşte sau scade.

fig.8 (zona de eficienta mareica mare)

6
2.1.5.Istoric şi evoluţie

Energia mareelor este folosită de mai bine de un mileniu, în special pentru

măcinarea grânelor cu ajutorul morilor de apă. Aceste mori primitive care foloseau energia
mareelor erau situate în estuarul unui râu sau la comunicarea cu o incintă inundabilă. Fluxul
umplea un bazin iar apa era stocată când începea refluxul. Ulterior această apă era deversată
astfel încât să învârtă o moară.
Conceptul este în mare parte acelaşi în cazul centralelor moderne care utilizează
forţa mareelor; locul primitivelor roţi de moară a fost luat de turbine hidroelectrice foarte
eficiente, implementate în secolul al XIX-lea. De atunci a apărut ideea de a construi baraje
pentru a exploata energia mareelor la o scară extinsă. Construcţia primei centrale moderne
care să folosească energia mareelor la scara comercială a fost încheiată in 1967 şi se
situează în estuarul râului Rance în Bretagne, Franţa. Folosirea energiei valurilor mării în
centrale mareemotrice (ca aceea de La Rance ) a prilejuit apariţia expresiei "cărbunele
verde".

3.Bibliografie

[3.1] http://www.instalatii.ro/energii-neconventionale/energia-mareelor

[3.2] http://pdfcast.org/pdf/energia-mareelor