UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD

FACULTATEA DE INGINERIE
INGINERIE INDUSTRIALA – PRODUCTICA SISTEMELOR INDUSTRIALE

TRADUCTOARE DE TEMPERATURĂ
SISTEME SENZORIALE DE PROCES

DR. ING. SIMA GHEORGHE

STUDENT MASTER
ANGHELINA CATALIN
ANUL 2
 TRADUCTOARE DE TEMPERATURĂ

Notiuni generale despre masurarea temperaturii

Masurarea a permis omului sa avanseze neincetat pe calea cunoasterii, fiind principalul

criteriu in verificarea ipotezelor sale.
Pana la aparitia microprocesorului preluarea informatiilor de masurare, precum si luarea
deciziilor se faceau in exteriorul mijlocului de masurare, de catre operatorul uman sau cu ajutorul
unui calculator conectat prin citcuit de interfata.
In interiorul unui mijloc de masurare poate fi insa incorporat un microcalculator (bazat pe
microprocesor); astfel, actiunile operatorului sau ale calculatorului extern sunt prelucrate, partial
sau total, de mijlocul de masurare acesta coportandu-se ca un mijloc de masurare inteligent.
Masurarea unei marimi fizice presupune, in primul rand, determinarea sa.
Prin metode de masurare se intelege ansamblul relatiilor teoretice si operatiilor
experimentale pe care le presupune masurarea.
Printre metodele de masurare putem aminti:
 metoda directa;

 metoda indirecta;

 metoda de comparatie;

 metoda diferentiala;

 metoda de zero;

 metoda substitutiei (Borda);

 metoda perturbarii (Gauss);

 metoda de multiplicare (de raport);

 metoda prin coincidenta;

 metoda prin interpolare;

 metoda prin extrapolare;

 medoda prin esantionare;

 metoda prin corelatie (autocorelatie).

 Elementele sensibile care detecteaza marimea de masurat sunt denumite senzori. Senzorul
este elementul sensibil cu rolul de a detecta marimea de masurat, aplicata la intrarea sa, si de a o
converti intr-o alta marime fizica, de aceiasi natura sau de natura diferita.

Ansamblul format din elementul sensibil ( senzorul ) si elementele de adaptare si prelucrare

( conditionare si tratare ale semnalului ) se numeste traductor. Traductorul poate avea in structura sa
mai multi senzori, capabili sa efectueze conversia marimii de masurat intr-o marime electrica,
indirect, prin mai multe etape intermediare.

Senzorii si traductoarele se pot clasifica dupa mai multe criterii :

1.Dupa natura marimii de intrare se disting :

a.senzori de deplasare

b.senzori de temperatura

c.senzori de radiatii ionizante

2.Dupa natura marimii de iesire se disting :

a.senzori rezistivi

b.senzori inductivi

c.senzori capacitivi

3.Dupa modul de obtinere a energiei necesare formarii semnaului metrologic se disting :

a.senzori activi sau senzori generatori ( energetici )

b.senzori pasivi sau senzori parametrici ( modulatori )

4.Dupa modul de variatie a marimii de iesire se disting :

a.senzori analogici

b.senzori digitali

Traductoarele de temperatura cu termorezistenta isi bazeaza functionarea pe proprietatea

metalelor (materiale conductoare) de a produce o sarcina electrica spontana ca rezultat al
modificarii bruste a temperaturii (efectul piro-electric). S-au folosit mai ales informatii legate de
rezistivitate, inversul conductibilitatii, rezultand dezvoltarea traductoarelor de temperatura cu
termorezistenta. Fiecare metal are o rezistivitate specifica ce poate fi determinata experimental.
Aceasta rezistenta (R) este direct proportionala cu lungimea firului (l) si invers proportionala cu aria
sectiunii transversale (S). In cazul unui conductor omogen formula este:
R= (1)

unde r = de proportionalitate sau rezistivitatea materialului.

Elementele sensibile rezistive isi bazeaza functionarea pe proprietatea unor materiale

(metale, aliaje, oxizi metalici) de a-si modifica rezistenta electrica in functie de temperatura
mediului de lucru in care sunt introduse. Variatiile de rezistenta electrica sunt preluate de catre un
adaptor, care le converteste in semnal electric de iesire.

Traductoarele de temperatura cu termorezistenta sunt realizate din metale a caror rezistenta

creste cu temperatura. Pentru o variatie mica de temperatura rezistivitatea creste liniar cu
temperatura:
rt=r0[1+a(t-t0)](2)

unde rt = rezistivitatea la temperatura t;

r0 = rezistivitatea la temperatura t0;

a=coeficient de temperatura al termorezistentei (°C-1).

Masurarea temperaturii este esentiala in industrie. Aceasta sarcina revine traductoarelor de

temperatura cu termorezistente care sunt disponibile in configuratii variate, atat in medii normale
(de laborator), cat si in medii cu pericol ridicat de explozie. Combinand ecuatiile (1) si (2), in
conditiile in care t0 este temperatura la 0°C si punand rezultatul sub forma y=mx+b, rezulta clar ca

rezistenta variaza liniar cu temperatura:

=1+at (3)

Cele mai raspandite termorezistente in aplicatiile industriale se obtin prin bobinarea

antiinductiva, pe un suport izolant, rezistent la temperatura; elementul sensibil astfel obtinut se
introduce in teci de protectie, prevazute cu dispozitive de prindere si cutii de borne. Pentru
fabricarea termorezistentelor se foloseste ca suport izolant textolitul, mica sau ceramica. Pe suportul
respectiv se bobineaza neinductiv un fir metalic. Metalele utilizate permit prelucrarea la un
diametru foarte mic si o buna stabilitate in timp sub influenta temperaturii ridicate si agentilor
chimici. Teaca de protectie este destinata pentru a proteja elementul sensibil si firele conductoare de
legatura de actiunea daunatoare a mediului. Se poate executa din diferite materiale. Materialul
tecilor de protectie este conditionat pe langa domeniul de temperatura si natura fluidului a carui
temperatura o masoara. Comportarea in timp a tecilor de protectie este influentata puternic de
factorii locali activi.

Pentru exprimarea si compararea proprietatilor termice ale materialelor folosite la

confectionarea elementelor sensibile se utilizeaza coeficientul de temperatura a0100 , definit pe

intervalul 0°C…100°C prin relatia:

a0100

sau raportul W100 al rezistentelor:

W100=

unde R0,R100 reprezinta rezistentele firului la 0°C, respectiv la 100°C.

S-a observat experimental ca a0100 este cu atat mai mare cu cat puritatea metalului utilizat

este mai ridicata, crescand de asemenea odata cu inlaturare tensiunilor mecanice ale firului rezistiv.

Alte caracteristici care permit compararea termorezistentelor intre ele sunt urmatoarele:

Ø materialul din care este confectionat elementul sensibil(platina, cupru, nichel, mai
rar wolfram si molibden);

Ø valoarea rezistentei la 0°C (R0) si eroarea sa tolerata (se construiesc termorezistente

de 100W±±0.1%, 100W±±0.2%, 50W±±0.1%, 50W±±0.2% , mai rar 46W±±0.1% si

53W±±0.1%);

Ø constanta de timp (se disting termorezistente cu constanta de timp mica T£15s,

medie 15s<T£90s si mare T>90s);

Ø intervalul de masurare, in functie de care exista termorezistente de joasa

temperatura (-200°C…+650°C/+850°C);

Ø gradul de protectie mecanica, climatica, antiexploziva, anticorosiva;

Ø clasa de precizie delimitata prin eroarea tolerata admisa raportului W 100 (clasa intai

±0,0005, clasa a doua ±0,001, clasa a doua ±0,002).

 Teoretic orice metal poate fi folosit la masurarea temperaturii. Metalul ales trebuie sa aiba
un grad inalt de sensibilitate si abilitatea de a reduce efectele corosive. Materialul care indeplineste
aceste cerinte cel mai bine este platina si astfel ea a devenit elementul sensibil ales in
termorezistente. Printre caracteristicile sale se numara de asemenea stabilitatea chimica,
disponibilitate in forma pura si proprietatile electrice care sunt foarte bine redate.

Pentru proprietatile sale(punct de topire ridicat , 1772°C, rezistenta la medii oxidante,

reproductibilitatea foarte buna a valorii rezistentei electrice pentru orice temperatura din domeniul
de utilizare ), platina este metalul cel mai utilizat in realizarea termorezistentelor pentru aplicatii
industriale. Se realizeaza termorezistente etalon din platina pentru reproducerea scarii de
temperatura.

Alte materiale folosite sunt:

Cuprul permite realizarea unei bune reproductibilitati deoarece se poate obtine cu puritate
inaintata pe cale electrolitica, termorezistentele tehnice se utilizeaza in domeniul -50°C…+180°C,
intrucat peste +180°C apare fenomenul de oxidare, producand alterarea ireversibila a proprietatilor
de reproductibilitate.

Nichelul are o buna sensibilitate si liniaritate, dar termorezistentele tehnice se utilizeaza in

domeniul -60°C…+180°C datorita aparitiei fenomenului de oxidare la temperaturi ridicate.

Wolframul prezinta o buna liniaritate si o rezistenta, astfel ca se confectioneaza

termorezistente din fire de diametru mic (10…15μm), utilizate pe domeniul 0m), utilizate pe domeniul 0°C…+600°C;
wolframul este folosit cu predilectie fara teaca de protectie, in medii gazoase cu viteze mari de
curgere, sub forma de elemente sensibile cu fire calde.

In mod uzual pe acelasi suport izolant se realizeaza unu sau doua elemente sensibile; pentru
protectia la agresivitatea mediului de lucru, tecile de protectie pentru termorezistente se
confectioneaza din:

Ø cupru (indicate pentru masurarea temperaturilor joase),

Ø otel de constructie OLT 45 (recomandate pentru temperaturi pozitive in medii

neutre),

Ø otel inoxidabil (indicate la temperaturi pozitive in medii oxidante sau reducatoare).

In functie de forma si dimensiunile tecii de protectie, ca si de restrictiile mediului in care se

face masurarea, se poate face o clasificare a termorezistentelor in:

Ø termorezistente subminiatura,
 Ø termorezistente miniatura,

Ø termorezistente rapide,

Ø termorezistente normale,

Ø termorezistente cu cot,

Ø termorezistente pentru presiuni inalte,

Ø termorezistente multiteaca,

Ø termorezistente pentru suprafete plane.

Cand discutam despre traductoare de temperatura cu termorezistente trebuie luate in

considerare urmatoarele aspecte:
Ø autoincalzirea sau efectul Joule. Temperatura indicata de senzor este un pic mai
mare datorita acestuia. Totodata, autoincalzirea depinde puternic de mediul in care este
imersata termorezistenta;

Ø precizia masurarii. Exista doua seturi de tolerante: clasa A (-200¸+650oC) - se

aplica doar termorezistentelor in conexiune pe trei sau patru fire si clasa B (-
200¸+850oC);
Ø stabilitatea o proprietate a senzorilor de a mentine iesirea cand avem la intrare o
tensiune . Modificarile fizice sau chimice pot duce la aparitia unor curenti de calibrare.
Proportiile acestor curenti specificate de producatori sunt tipic de 0.05oC/an ;
Ø repetabilitatea. Este proprietatea unui senzor de a da acelasi rezultat la iesire, la
efectuarea repetata a masurarii in aceleasi conditii;
Ø raspunsul in timp. Este capacitatea senzorului de a reactiona la variatia
temperaturii si acest raspuns in timp depinde de masa senzorului si a materialului
testat. Specificatiile termorezistentei contin si constantele de timp ale acesteia definita
ca perioada de timp care ii trebuie termorezistentei sa atinga valoarea de 2/3 din
valoarea de echilibru atunci cand termorezistenta este supusa unei trepte de
temperatura;
Ø configuratia instalatiei electrice. In functie de modul de conectare a surselor si a
iesirii traductorului se disting 3 variante de conexiune: pe 4 fire, pe 3 fire (deviata din
cea de 4 fire cu observatia ca e posibila o legatura comuna intre alimentare si iesirea
traductorului) si pe 2 fire (specifice traductoarelor cu iesirea in curent unificat. Cele
doua fire de conectare sunt folosite atat pentru alimentare cat si pentru obtinerea
semnalului de iesire. In acest caz exista doua surse de curent: una cu iesire si cealalta
cu iesire comandata de circuitul de intrare CI.)
 3.Schema bloc a traductorului

Instructiuni de instalare si montaj

Termorezistentele sint detectoare de precizie ridicata si sensibilitate mare si pentru a asigura

performantele nominale se recomanda ca manipularea si montarea sa se faca de catre personal
autorizat, iar locul si pozitia de montare sa se faca astfel incit masurarea sa nu fie influentata de
factori externi.

In figura de mai jos sint indicate o serie de pozitii de montare iar in tabelul anexat figurii sint
prezentate erorile care intervin la fiecare pozitie in parte.

Ca regula generala se recomanda ca termorezistentele sa fie montate cit mai adinc in mediul
a carui temperatura se masoara.
Pozitia de montare conform figurii A B C D E
Eroarea in grade C -15 -2 -1 0 -15

Montajul termorezistenta se va face in asa fel in cit temperatura la cutia de borne sa nu

depaseasca 150°C.
Presiunea maxima de lucru pentru termorezistentele cu dispozitive de fixare sudate (flansa,
niplu) este de 1Gx105N/m .
Pentru presiuni mai mari se va folosi o teaca de protectie suplimentara.

Punerea in functiune a termorezistentelor se va face respectind prescriptiile aparatelor

indicatoare sau inregistratoare.
In cazul in care in circuitul de masurare apare un defect se controleaza daca suruburile din
circuitul de masura sint bine strinse, daca defectul continua sa persiste se va controla continuitatea
cablurilor de legatura. Daca si continuitatea cablurilor este buna se va inlocui termorezistenta din
circuit cu alta termorezistenta a carei verificare metrologica este valabila.
Verificarile metrologice ale termorezistentelor trebuie sa corespunda instructiunilor
elaborate de i.N.M. Bucuresti.