Ann Vernon Pasaport Pentru Succes PDF

Programul
PAŞAPORT PENTRU SUCCES
în Dezvoltarea Emoţională, Socială, Cognitivă şi

Personală a copiilor din clasele I-V
ANN VERNON
Romanian
Psychological
Testing
CUPRINS
Fişe de lucru...........................................................................................................................5
Cuvânt înainte ...................................................................................................................... 6
Mulţumiri................................................................................................................................ 7
Introducere............................................................................................................................ 8
Clasa I
Dezvoltare personală
Activitate
1. Eu pot, ei pot .................................................................................................................. 13
2. Îmi place să fiu eu însumi .............................................................................................. 15
3.Sunt în creştere .............................................................................................................. 17
4. Doar unul e ca mine ..................................................................................................... 19
Dezvoltarea emoţională
Activitate
1.Sentimente grozave ........................................................................................................ 21
2. Sentimente mai puţin grozave ....................................................................................... 24
3. Acţionând pe baza sentimentelor ................................................................................. 27
4. Îmi este frică ................................................................................................................... 29
Dezvoltarea socială
Activitate
1. Construind prietenii ........................................................................................................ 31
2. Îmi fac prieteni, pe care îi păstrez ................................................................................. 32
3. Hai să împărţim în mod egal ......................................................................................... 34
4. Vrei să fi prietenul meu? ................................................................................................ 36
Dezvoltarea cognitivă
Activitate
1. Pot oare să aleg? .......................................................................................................... 38
2. Ce este o consecinţă?..................................................................................................... 40
3. Soluţii, soluţii ................................................................................................................. 43
4. Ce ar trebui să fac? ...................................................................................................... 45
Clasa a Il-a
Activitate
1.Format! ,,M" pentru ,,MINE...............................................................................................48
2.Sunt eu! ............. ............................................................................................................. 49
3. Eu sunt important .................................... .................................................................... 50
4. Arată-mi mâinile .................... ........................................................................................ 52
Activitate
1. Experienţe noi .................................................................................................................. 53
2. Mă simt prost.................................................................................................................... 55
3. Un management nepotrivit .............................................................................................. 57
4. Mult sau puţin? ................................................................................................................. 59
Activitate
1. Familii de toate felurile ..................................................................................................... 61
2. Dovezi de prietenie .......................................................................................................... 62
3. Prietenii vin sub diferite forme şi mărimi ......................................................................... 64
4. Cercuri de prieteni ............................................................................................................ 67
Activitate
1. Care este problema? .................................................................................................... 69
2. Este aceasta o dovadă? ............................................................................................... 73
3. Decizii, decizii, decizii .................................................................................................... 75
4. Alte opţiuni ...................................................................................................................... 77
Clasa a Ill-a
Activitate
1. Cine sunt eu, cum acţionez eu ......................................................................................... 80
2. A fi perfect în adevăratul sens al cuvântului ................................................................... 82
3. Unu, doi, trei, eu ............................................................................................................... 84
4. Cine, eu? Da tu! ............................................................................................................... 85
Activitate
1. Cum mă simt eu? .............................................................................................................. 88
2. Repararea emoţiilor noastre ........................................................................................... 92
3. A fi anxios .......................................................................................................................... 94
4. A te simţi bine, puţin bine, sau deloc bine ....................................................................... 96
Activitate
1. Băieţii fac, fetele fac ........................................................................................................... 97
2. Împreuna este mai bine .................................................................................................... 100
3. Găseşte un prieten ............................................................................................................ 104
4. Ei nu m-au ales pe mine ................................................................................................... 106
Activitate
1. Decizii mari, mici, sau între ele .......................................................................................... 110
2. Ce se întâmplă dacă? ........................................................................................................ 113
3. Rezolvă ............................................................................................................................... 115
4. Gândirea face să fie aşa ..................................................................................................... 119
Clasa a IV-a
Activitate
1. Este doar o greşeală ............................................................................................................ 122
2. Totul despre mine ................................................................................................................. 125
3. Ştampila de aprobare ........................................................................................................... 128
4. Sunt cineva care ................................................................................................................. 132
Activitate
1. Toleranţa la tachinare ........................................................................................................... 134
2. Războiul împotriva îngrijorărilor ............................................................................................ 135
3.Nu pot să fac ....................................... ................................................................................... 137
4. Soluţii pentru sentimente neplăcute ..................................................................................... 143
Activitate
1. Împreună putem ..................................................................................................................... 145
2. Nu te lua de mine ................................................................................................................. 147
3. Sugestii ajutătoare pentru evaluări negative ......................................................................... 150
4. Reguli pentru relaţii ................................................................................................................. 152
Activitate
1. Viziunea de tunel ................................................................................................................... 155
2.Pe termen lung sau scurt ....................................................................................................... 157
3. Cu adevărat raţional ............................................................................................................ 160
4. Probleme şi soluţii ............................................................................................................... 163
Clasa a V-a
Activitate
1. Se caută: un copil ca mine .................................................................................................... 166
2. Greşeala mea ........................................................................................................................ 168
3. Eu, nu eu ............................................................................................................................. 169
4. Care sunt eu? ..................................................................................................................... 171
Dezvoltarea emotională
Activitate
1. Rămas singur şi pe dinafară ................................................................................................ 173
2. Ei nu te pot face să simţi ....................................................................................................... 175
3.De ce mă simt aşa? .............................................................................................................. 179
4. Ridiculizat şi respins .............................................................................................................. 183
Activitate
1. Este nevoie de cooperare .................................................................................................... 185
2. Certuri cu prieteni ................................................................................................................. 186
3. A nu acorda atenţie tachinărilor .......................................................................................... 189
4. Din punctul lor de vedere ..................................................................................................... 192
Activitate
1. Este vorba de alegere .......................................................................................................... 195
2. Are vreun sens? ................................................................................................................... 197
3. Reacţie în lanţ ........................................................................................................................201
4. Decizii nesigure .....................................................................................................................203
Despre autor ............................................................................................................................. 204

FlŞE DE LUCRU
Clasa I______________________________
1. Sunt în creştere - Fişă de lucru ........................................................................................... 18
2. Doar unul e ca mine - Fişă de lucru .................................................................................... 20
3. Sentimente grozave - Cartonaşe ........................................................................................ 23
4. Sentimente mai puţin grozave - Cartonaşe ........................................................................ 26
5. Hai sa impărţim în mod egal - Tabel ................................................................................... 35
6. Care este consecinţa - Tabel .............................................................................................. 42
Clasa a Il-a__________________________
1. Eu sunt important - Tabel .................................................................................................... 51
2. Prietenii vin sub diferite forme şi mărimi - Fişă de lucru ..................................................... 65
3. Cercuri de prieteni - Comportamente pozitive şi negative....................................................68
4. Care este problema? – Fişă de lucru ................................................................................. 71
5. Decizii, decizii, decizii - Fişă de vânătoare ...........................................................................76
Clasa a III-a__________________________
1. Cine eu? Da tu! –Tablă de joc ............................................................................................ 87
2. Cum mă simt eu? - Fişă de înregistrare ............................................................................. 90
3. Băieţii fac, fetele fac - Tabel ................................................................................................ 99
4. Împreună este mai bine - Instrucţiuni pentru echipă ......................................................... 102
5. Împreună este mai bine - Fişa observatorului ................................................................... 103
6. Găseşte un prieten - Afirmaţii şi răspunsuri ...................................................................... 105
7. Ei nu m-au ales pe mine - Poveste ................................................................................. 108
8. Decizii mari, mici, sau între ele - Scara deciziilor ............................................................. 112
9. Ce se întâmplă dacă? - Situaţii ......................................................................................... 114
10. Rezolvă - Paşi în rezolvarea de probleme ...................................................................... 117
11. Rezolvă - Probleme .......................................................................................................... 118
Clasa a IV-a_________________________
1. Este doar o greşeală - Cartonaşe cu sugestii .....................................................................123
2. Totul despre mine - Diagramă ............................................................................................ 127
3. Ştampila de aprobare - Categorii ........................................................................................ 130
4. Ştampila de aprobare - Certificat.......................................................................................... 131
5. Războiul împotriva îngrijorărilor - Poveste .......................................................................... 136
6. Nu pot să fac - Poster 1 ....................................................................................................... 139
7. Nu pot să fac - Poster 2 ...................................................................................................... 140
8. Nu pot să fac - Tablă de joc...................................................................................................141
9. Nu pot să fac - Cartonaşe de joc ..........................................................................................142
10. Soluţii pentru sentimentele nedorite - Fişă de lucru ...........................................................144
11. Împreună putem - Lista observatorului .............................................................................. 146
12. Nu te lua de mine - Scenarii ...............................................................................................148
13. Reguli pentru relaţii - Tablă de joc ..................................................................................... 154
14. Pe termen lung sau scurt - Tablă de joc ............................................................................ 158
15. Pe termen lung sau scurt - Fişe cu răspunsuri .................................................................. 159
16. Cu adevărat raţional - Situaţii de joc de rol ........................................................................ 162
17. Probleme şi soluţii - Paşi în rezolvarea de probleme ....................................................... 164
Clasa a V-a__________________________
1. Se caută: un copil ca mine - Propoziţii ............................................................................... 167
2. Eu, nu eu - Afirmaţii ............................................................................................................. 170
3. Care sunt eu? - Studii de caz .............................................................................................. 172
4. Rămas singur şi pe dinafară - Fişă de lucru ....................................................................... 174
5. Ei nu te pot face să simţi - Scenarii ..................................................................................... 177
6. Ei nu te pot face să simţi - Fişă de lucru .............................................................................. 178
7. De ce ma simt aşa? - Tablă de joc ...................................................................................... 180
8. De ce ma simt aşa? - Fişa cu situaţii ................................................................................... 181
9. Ridiculizat şi respins - Poveste ............................................................................................ 184
10. Certuri §i prieteni - Roata rezolvarii de probleme .............................................................. 187
11. Certuri cu prieteni - Cartonaşe cu conflicte ....................................................................... 188
12. A nu acorda atenţie tachinărilor - Fişa de lucru ............................................................... 190
13. Din punctul lor de vedere - Fişa de lucru ........................................................................... 194
14. Are vreun sens? - Poster cu semne de avertizare .......................................................... 199
15. Are vreun sens? - Cartonaşe de joc .................................................................................. 200
CUVÂNT ÎNAINTE
La începutul anilor 1970 Educaţia Raţional Emotivă (REE) era o licărire în ochii lui Albert Ellis.
Unul dintre primele programe de implementare a REE s-a derulat în cadrul ,,Living School", o şcoală
pionier condusă de ,,Institute for a Rational Living" din New York.
De atunci s-au făcut salturi imense în utilizarea gândirii raţionale şi a abilităţilor de self-
management emoţional de către educatorii şi profesioniştii din domeniu, în scopul optimizării
sănătăţii mentale a copiilor şi adolescenţilor. Printre cele mai ample şi creative contribuţii sunt cele
aduse de Ann Vernon, unul dintre cei mai remarcabili consilieri educaţionali din ţară, a cărei volume
anterioare asupra curriculei REE se bucură de o vastă utilizare în şcolile şi cabinetele de consiliere
din SUA şi alte ţări.
În această importantă nouă lucrare, Dr. Vernon oferă perspectiva ei asupra modului în care îi
putem ajuta pe copii să devină fericiţi, să aibă o acceptare de sine necondiţionată şi să devină adulţi
care funcţionează la parametrii optimi. În prezent, copiii nu se confruntă doar cu problemele normale
ale dezvoltării ci şi cu o mulţime de stresori care nu apăreau la generaţiile anterioare şi care îi pot
copleşi. Ca educatori, părinţi şi profesionişti în domeniul sănătăţii mentale, vom avea cu siguranţă
nevoie de toate resursele pe care le putem aduna pentru a salva copiii de evaluarea globală
negativă, de gândirea iraţională, de emoţiile disfuncţionale şi de comportamentele distinctive.
Un aspect unic al acestei cărţi este acela că oferă o paletă de vignete şi situaţii din viaţa reală
care sunt aplicabile copiilor din toate mediile socio-economice şi culturale. Sunt abordate situaţii
variate: performanţe slabe la teste sau la şcoală, confruntarea cu incorectitudinea şi respingerea,
copingul cu situaţii familiale disruptive şi îndemnarea la consumul de droguri de către grupul de
prieteni. Dr. Vernon are o capacitate extraordinară de a intra în lumea copiilor şi adolescenţilor. Multe
din vignete sunt relatări elocvente, de primă mână, a unor copii care vorbesc despre problemele lor
şi despre cum au reuşit să utilizeze abilităţile de gândire raţională pentru a dezvolta o acceptare de
sine necondiţionată, pentru a se confrunta cu emoţii problematice şi pentru a renunţa la
comportamentele distinctive. Sunt oferite ,,lecţii" captivante - adaptabile atât cadrului educaţional cât
şi celui de consiliere - care prezintă o activitate stimul adecvată nivelului de dezvoltare, abilităţile
necesare pentru a face faţă acestui stimul, întrebări de sumarizare şi activităţi care permit copiilor sa
facă tranziţia de la insight intelectual la aplicarea directă a conceptelor şi abilităţilor în viaţa reală.
Aceste resurse practice vor constitui un avantaj substanţial pentru toţi cei care doresc să
ajute la dezvoltarea unor copiii şi adolescenţi care sunt siguri de ei şi de valorile lor, sunt puternici şi
flexibili în confruntarea cu stresorii şi provocările vieţii, sunt capabili să se relaţioneze eficient şi
responsabil cu alţii şi să-şi urmeze visele.
Janet L. Wolfe, PH.D.
Director Executiv
Institutul Albert Ellis
MULŢUMIRI
Acest volum şi cele care îl acompaniază, cel pentru clasele I-V şi cel pentru clasele IX-XII,
sunt rezultatul convingerii că nu putem lăsa dezvoltarea copiilor pe seama norocului. Dimpotrivă,
este nevoie să îi învăţăm sistematic cum să navigheze prin fiecare stadiu de dezvoltare, astfel încât
să nu renunţe înainte de a se maturiza. După părerea mea, pentru a obţine acest lucru, nu există o
altă modalitate mai bună decât a-i învăţa pe cei mici cum să aplice principiile Terapiei Raţional-
Emotive şi Comportamentale. Am utilizat REBT la copii şi adolescenţi timp de mulţi ani şi vreau să le
mulţumesc lui Albert Ellis, Janet Wolfe, Ray DiGiuseppe şi Ray DiMattia pentru că mi-au împărtăşit
cunoştinţele şi experienţa lor şi pentru că mi-au susţinut eforturile de a aplica aceste concepte în
cadru educaţioal.
Vreau să mulţumesc colegului meu David Martino pentru verificarea minuţioasă şi pentru
criticile valoroase aduse acestui material, în plus, mulţumesc consilierilor educaţionali, mulţi dintre ei
fiind foşti elevi ai mei, care au utilizat aceste materiale în forma pilot şi mi-au oferit sugestii utile.
Mulţumesc mult personalului de la Research Press - Ann Wendel, Russ Pence şi Karen
Steiner - pentru susţinerea entuziastă a acestui proiect şi pentru că mi-au oferit sugestii utile,
susţinându-mă de-a lungul întregului proces. Este într-adevăr o plăcere să lucrezi cu ei.
În sfârşit, dar nu în ultimul rând, vreau să-mi exprim aprecierea pentru părinţii clienţilor mei,
care au avut încredere în mine şi mi-au oferit privilegiul de a lucra cu copiii lor în practica mea
privată. Recunoştinţa mea supremă se îndreaptă spre copiii care mi-au fost clienţi. Multe idei din
aceste volume provin din munca cu ei. Am învăţat lecţii valoroase de la ei şi a fost o satisfacţie să
văd că ei se pot gândi, simţi şi comporta în modalităţi mai sănătoase ca rezultat al intervenţiei. Toate
povestirile şi poeziile din acest volum sunt scrise de adolescenţi, care au sperat că „spunându-şi
povestea" vor ajuta alţi copii de vârsta lor de-a lungul procesului de dezvoltare.
INTRODUCERE:
PERSPECTIVA DEVELOPMENTALĂ
Aşa era atunci, asta este acum. Unele lucruri se schimbă şi altele rămân la fel. Aceste două
fraze descriu acurat o parte din ceea ce gândesc eu când reflectez asupra dezvoltării mele în
copilărie şi adolescenţă, în anumite privinţe, a fi copil azi este altfel decât era pe vremea când eram
noi mici. Pe atunci utilizam medicamente doar când aveam o problemă fizică. Acum mulţi copii sau
tineri utilizează medicamente pentru a-şi ameliora suferinţele emoţionale. Pe atunci violenţa era ceva
care se întâmpla ocazional în marile oraşe. Acum violenţa este peste tot şi are un impact major
asupra vieţii copiilor şi adolescenţilor. Pe atunci depresia la copii era rară. Acum este aproape
epidemică. Pe atunci majoritatea familiilor erau ca şi familia Cleaver din Leave it to Beaver. Acum
majoritatea copiilor cresc în familii în care ambii părinţi lucrează şi, la un moment dat în viaţa lor, pot
trăi în familii monoparentale sau în familii mixte. Pe atunci auzeai foarte rar de suicid la copii sau
adolescenţi. Acum este a doua cauză de mortalitate la adolescenţi.
Aceste comparaţii ar putea continua, în anumite privinţe, viaţa copiilor şi adolescenţilor este
foarte diferită, în alte privinţe, multe aspecte sunt la fel. îmi amintesc o discuţie cu fiul meu, legată de
vacanţa de vară de după ultimul an de liceu. Se plângea că mergem în Wisconsin într-o vacanţă de
familie. „Mamă, pur şi simplu nu înţelegi. Vreau să stau acasă cu prietenii pentru că este ultima mea
vară şi prietenii mei sunt foarte importanţi pentru mine. Nu vreau să pierd toate lucrurile interesante
pentru că sunt plecat". Părea convins că eu nu o să înţeleg, dar cele spuse de el mi-au amintit brusc
de ceva. Fără a spune un cuvânt, m-am dus la fişier şi am scos o scrisoare pe care i-o scrisesem
mamei în vara de după ultimul an de liceu, în legătură cu petrecerea vacanţei la cabana noastră. I-
am dat-o lui Eric. „Dragă mamă", scria în scrisoare, „Pur şi simplu trebuie să stau acasă vara asta.
Ştii că nu am nimic de făcut la cabană. Probabil că tu nu-ţi poţi imagina, dar copiii vor acţiune. Nu ne
putem schimba, pur şi simplu aşa suntem. Trebuie să stau cu prietenii mei. Te rog nu mă obliga să
merg".
După asta, nu s-a mai spus nimic. Eric, tatăl lui şi cu mine am negociat cât timp va sta Eric cu
noi şi nu-mi imaginez că a pierdut mai mult decât am pierdut eu „stând departe de acţiune" pentru
câteva zile. Dar bineînţeles că nici unul din noi nu priveam aşa lucrurile la 18 ani. Acesta este doar
un exemplu referitor la faptul că unele lucruri rămân la fel. Mai mult, când îi ascult pe copii şi
adolescenţi exprimându-şi gândurile şi emoţiile în şedinţele mele de consiliere îmi amintesc constant
de faptul că stadiile developmentale au rămas relativ constante. Este imperativ să cunoaştem
stadiile developmentale şi caracteristicile acestora. Fără a înţelege ce înseamnă dezvoltarea riscăm
să reacţionăm exagerat sau să nu reacţionăm la simptome problematice; putem să nu identificăm
corect natura unei situaţii. Acest aspect mi-a devenit evident când ascultam o casetă audio
prezentată de una din studentele mele aflate în supervizare. Studenta mea considera că respectiva
clientă s-ar putea afla într-o relaţie abuzivă cu mama sa. „Hai să ascultăm caseta", i-am spus
studentei. Şi pe măsură ce ascultam, am auzit o adolescentă de 15 ani descriind relaţia conflictuală
cu mama ei. Spunea că mama ei n-o lasă să facă niciodată nimic, că striga întotdeauna la ea şi că o
obliga tot timpul să facă lucruri pe care ea nu vroia să le facă. Mi-am întrebat studenta dacă a cerut
exemple specifice, explicându-i că suprageneralizarea şi gândirea dihotomică sunt caracteristice
adolescenţilor: fie pot face ce vor, fie nu pot face nimic, de exemplu. Cu siguranţă nu am vrut să
sugerez că este exclusă o relaţie abuzivă în acest caz, dar am avertizat studenta să privească
problema prin lentile multiple, să ceară exemple specifice şi să ia în considerare ce ştim despre
adolescente — că multe au relaţii de dragoste-ură cu mamele lor, că de obicei se simt constrânse şi
că, în general, nu vor să fie obligate să facă nimic deoarece acest lucru stă în calea nevoii lor tot mai
mari de independenţă. Studenta mea s-a întors la clientă, înarmată cu noi perspective. De-a lungul
câtorva şedinţe, din care una cu mama şi fiica, a devenit evident că acest caz era un exemplu tipic
adolescenţei, nu un caz de abuz.
Este necesar să luăm în considerare caracteristicile developmentale nu doar atunci când
evaluăm problemele ci şi atunci când vrem să evaluăm cum interpretează tinerii evenimentele. Un
copil de clasa a IlI-a a scris un testament pentru a desemna care dintre prietenii săi va intra în
posesia lucrurilor sale valoroase dacă se va întâmpla ceva cu el. Părinţii săi au fost îngrijoraţi,
gândindu-se că băieţelul lor contemplează ideea suicidului. După cum s-a dovedit, el a scris
testamentul deoarece învăţătorul le-a povestit despre nişte copii care au rămas captivi într-o peşteră.
Acest copil a presupus că dacă a putut să se întâmple aşa ceva altor copiii, i se poate întâmpla şi lui,
şi a vrut să se asigure că prietenii lui vor primii obiectele sale preferate. Copiii mici interpretează ad
literam lucrurile deoarece ei gândesc concret. In acest caz, dezvoltarea cognitivă a copilului a limitat
modul în care acesta a interpretat situaţia, iar această interpretare i-a influenţat la rândul ei
comportamentul.
Trebuie de asemenea să ne amintim că deşi stadiile şi caracteristicile developmentale nu s-

au schimbat prea mult de-a lungul deceniilor, au apărut schimbări ale factorilor culturali şi sociali care
afectează viaţa copiilor. Copiii din societatea de azi cresc mai repede. După cum a scris Mary Pipher,
autor al cărţii Reviving Ophelia: „Locul protectiv în spaţiu şi timp pe care odinioară îl numeam
copilărie a devenit tot mai scurt " (1994, p. 28). Acum, pe lângă confruntarea cu problemele tipice
dezvoltării, care şi singure pot constitui provocări şi pot genera confuzie, copiii şi adolescenţii au mult
mai multe probleme cu care sunt nevoiţi să se confrunte. Mulţi cresc în sărăcie, sunt victime ale
abuzurilor sau se confruntă cu divorţul şi recăsătorirea părinţilor. Suprapuneţi aceste probleme peste
problemele normale ale dezvoltării şi nu este surprinzător faptul că mult prea mulţi copii au modalităţi
nesănătoase de a face faţă problemelor lor. în parte, răspunsurile nesănătoase reflectă de
asemenea şi capacităţile corespunzătoare nivelului de dezvoltare. Pentru adolescenţi, la care timpul
înseamnă aici şi acum şi a căror gândire este în cea mai mare parte concretă, ameliorarea suferinţei
cu alcool sau droguri pare cel mai uşor lucru de făcut atunci când viaţa devine copleşitoare. Ei pot să
nu aibă capacitatea de a lua în considerare, cu atenţie, consecinţele.
Ceea ce este înspăimântător în legătură cu modul în care copiii şi adolescenţii fac faţă
problemelor developmentale este că acest lucru are consecinţe de lungă durată, ce pot avea un
impact profund negativ asupra vieţii lor. Dar, deoarece ei trăiesc în prezent şi nu se pot proiecta prea
departe în viitor, mulţi copii fac faţă acestor stresori pe cât de bine pot, în funcţie de nivelul lor
developmental. In alte cuvinte, dacă nu au abilitatea de a privi din altă perspectivă sau de a vedea
alte alternative, este adesea dificil pentru ei să aibă gândirea raţională pe care noi, adulţii, credem că
ar trebui să o poată utiliza. Este nevoie să ne amintim că cei mici interpretează lumea altfel decât
noi.
Deşi mulţi copii şi tineri sunt capabili să facă faţă provocărilor dezvoltării, probabil că ne
amintim din experienţa noastră că ne întrebam dacă „suntem normali" - dacă ceea ce ni se întâmplă
este tipic. Clienţii mei răsuflă uşuraţi când îi asigur că sunt normali şi îi ajut să înţeleagă de ce
gândesc, simt şi se comportă aşa cum o fac, având în vedere nivelul lor de dezvoltare. Se pare că
greşim considerând că cei mici ştiu ce este normal - ei de fapt nu au nici o idee. Această asumpţie
generează anxietate şi confuzie. Dacă această teamă nu este abordată, poate duce la alte probleme
şi cei mici pot deveni copleşiţi şi descurajaţi. Acesta este punctul în care avem cel mai mult nevoie de
o intervenţie.
O curriculă a sănătăţii emoţionale
Acest volum din Programul Paşaport pentru Succes oferă educatorilor şi profesioniştilor o
curriculă comprehensivă pentru a ajuta adolescenţii să înveţe concepte pozitive legate de sănătatea
mentală şi să navigheze printre problemele situaţionale şi de dezvoltare. Această carte prezintă 60
de activităţi testate, pentru copiii din clasele VI-VIII. Aceste activităţi sunt concepute nu doar pentru a-
i învăţa pe copii ce este normal, ci şi pentru a-i ajuta să înveţe strategii eficiente de confruntare cu
problemele caracteristice grupului lor de vârstă. Organizate pe clase, aceste activităţi acoperă 4
domenii: Dezvoltare Personală, Dezvoltare Emoţională, Dezvoltare Socială şi Dezvoltare Cognitivă.
Activităţile sunt secvenţiale şi dacă sunt utilizate împreună cu volumele adiacente, pentru
nivelul primar şi pentru liceu, oferă o curriculă developmentală comprehensivă pentru clasele I-XII.
Fiecare activitate conţine câteva informaţii despre perspectiva developmentală, obiectivele specifice,
o lecţie pas cu pas şi întrebări de conţinut şi de personalizare, întrebările de conţinut sunt direct
legate de conţinutul activităţilor stimul şi au rolul de a asigura dobândirea conceptelor şi procesarea
activităţilor, întrebările de personalizare încurajează adolescenţii să aplice aceste concepte în viaţa
lor. Aceste întrebări fac transferul de la insightul intelectual privind conceptele învăţate la integrarea
acestora în viaţa reală, în centrul fiecărei activităţi se află o procedură-stimul creativă, adecvată din
punct de vedere developmental, care se pliază pe obiective şi oferă oportunitatea ca adolescenţii să
înveţe mai mult despre problemele developmentale tipice la această vârstă, precum şi să
stăpânească abilităţile de a se confrunta cu problemele respective. La sfârşitul fiecărei lecţii există o
activitate de follow-up, care întăreşte conceptele printr-o varietate de modalităţi, inclusiv prin
practicarea abilităţilor.
Fundamente teoretice
O caracteristică importantă a acestei curricule se referă la faptul că ea este ţine cont de
aspectele ^developmentale şi are la bază Terapia Raţional-Emotivă şi Comportamentală. In
continuare urmează o sumarizare a acestor teorii, iar cititorii interesaţi de alte aspecte teoretice sunt
încurajaţi să îşi extindă lectura prin consultarea referinţelor de la sfârşitul acestei introduceri.
Caracteristici developmentale: Perioada copilăriei mijlocii
Unii experţi susţin că perioada copilăriei mijlocii, cuprinsă între 6 şi 11 ani, este cea mai bună
perioadă de dezvoltare, în parte datorită faptului că este o perioadă de creştere relativ lentă,
regulată. Copilăria mijlocie este strâns asociată cu stăpânirea sarcinilor şi este numită vârsta gândirii
operaţionale concrete, un termen care reflectă modul în care copiii procesează, la această vârstă,
informaţia. Pe parcursul acestei perioade de dezvoltare, copiii devin din ce în ce mai puţin
dependenţi de părinţii lor şi îşi canalizează energiile spre învăţare şi exploatare, înţelegerea de sine
a copiilor se extinde, socializarea în contextul unui grup de copii devine un lucru central, şi se
dezvoltă abilităţile de rezolvare a problemelor. Aceasta este o perioadă a multor situaţii "prime":
pierderea unui dinte, a sta departe de casă pentru prima dată, sau învăţarea unor lucruri noi.
Deşi mulţi susţin că această perioadă de dezvoltare este cel mai puţin problematică, Elkind
(1988) afirmă că există prea multe presiuni asupra copiilor pentru a creşte "prea repede, prea
curând" şi acel număr mare de copii experienţiază probleme sociale, emoţionale, şi
comportamentale. Datorită faptului că ei sunt oarecum limitaţi de capacitatea lor de a conceptualiza
şi verbaliza ceea ce ei experienţiază, copiii au nevoie de sprijin nu doar pentru provocările zilnice ale
creşterii, dar şi pentru factorii siruaţionali mai problematici. Ca şi adulţi, ne este uşor, uneori, să uităm
că o ceartă cu un prieten sau anxietatea de a citi în faţa clasei sunt la fel de importante ca şi
problemele şi stresorii pe care îi avem noi de confruntat.
Principiile Terapiei Raţional-Emotive şi Comportamentale
Terapia Raţional-Emotivă şi Comportamentală (REBT), dezvoltată de Albert Ellis (Ellis, 1994;
Ellis & Dryden, 1997), se bazează pe asumpţia că ceea ce gândim determină în mod direct ceea ce
simţim şi modul în care ne comportăm. Ellis a creat modelul A-B-C al problemelor emoţionale pentru
a explica relaţia dintre evenimente activatoare (A), convingeri (B) şi consecinţe emoţionale sau
comportamentale (C). Conform acestei teorii, evenimentul activator nu creează probleme
emoţionale deoarece doi oameni pot experienţia acelaşi eveniment şi să reacţioneze diferit la el. Mai
degrabă, ceea ce credem despre evenimente ne determină reacţiile emoţionale şi comportamentale.
Ellis susţine că emoţiile negative, disfiincţionale, sunt cauzate de gânduri absolutiste, rigide, pe care
le etichetează ca iraţionale. Gândurile iraţionale pot fi incluse în trei categorii: ar trebui, trebuie, este
imperativ, care reflectă cerinţe nerealiste asupra situaţiilor sau oamenilor; evaluarea valorii, care
reflectă nevoia de performanţă şi de a câştiga aprobarea celorlalţi pentru a te considera o persoană
valoroasă; nevoile absolutiste, care se referă la convingerea că e absolut nevoie ca viaţa să fie
confortabilă şi lipsită de frustrare. Pentru copii şi adolescenţi, ar trebui, trebuie, este imperativ sunt
transpuse în forma expectanţelor: ar trebui să fac întotdeauna ce vreau, oamenii ar trebui să mă
trateze exact cum vreau eu şi totul în viaţă trebuie să fie întotdeauna corect. Evaluarea valorii, este
transpusă în judecăţi evaluative: trebuie să fiu perfect, nu trebuie să fac greşeli, dacă alţii mă resping
sau dacă nu am performanţă înseamnă că sunt un copil lipsit de valoare. Nevoile absolutiste reflectă
convingerile iraţionale conform cărora totul în viaţă trebuie să fie uşor: nu ar trebui să lucrez prea
mult sau să fac lucruri care sunt plictisitoare, nu suport disconfortul. Aceste credinţe iraţionale au ca
rezultat emoţii negative intense, care împiedică adolescenţii să-şi rezolve eficient problemele.
Pentru sănătatea psihică este important să înlocuim credinţele iraţionale cu credinţe raţionale.
Credinţele raţionale au ca rezultat emoţii moderate, funcţionale. Procesul prin care sunt identificate
credinţele raţionale se numeşte disputare (D). Disputarea implică o varietate de tehnici de modificare
a gândurilor, emoţiilor şi comportamentelor. Principalele metode de disputare includ detectarea
credinţelor ilogice, nerealiste, punerea unor întrebări destinate contestării acestora, utilizarea
imageriei raţional-emotive şi utilizarea auto-dialogului. In plus, sunt utilizate metode comportamentale
ca oferirea de întăriri, trainingul abilităţilor şi sarcinile pentru acasă.
Odată ce credinţele iraţionale au fost identificate, emoţiile problematice vor fi reduse. Acest
lucru nu înseamnă că oamenii trec de la depresie la fericire sau de la furie la o uşoară iritare. Totuşi,
intensitatea emoţiei este redusă pe măsură ce gândurile ilogice, iraţionale sunt înlocuite cu gânduri
mai raţionale. De exemplu, dacă o adolescentă nu este invitată la o zi de naştere şi se gândeşte în
mod iraţional că nimeni nu o place, că nu va avea prieteni niciodată sau că este lipsită de valoare
deoarece a fost respinsă, ar putea să se simtă extrem de tristă. Dacă îşi dă seama, în urma
disputării, că ea este în continuare valoroasă chiar dacă nu a fost invitată la acea petrecere şi că nu
există nici o dovadă că nimeni nu o place sau că nu va avea prieteni niciodată, ea va simţi în
continuare tristeţe, dar nu atât de intens. Şi, în timp ce dacă ar fi foarte tristă ar petrece zile
mohorâte, dacă ar fi mai puţin tristă ar putea să găsească modalităţi de a se distra şi în alte feluri şi
ar găsi plăcere în asta. Stadiile finale ale modelului sunt E (o filosofic nouă, eficientă) şi F (noile
emoţii).
REBT este de mult timp utilizată pentru copii şi adolescenţi, atât în cadru educaţional cât şi în
cadru terapeutic. Principiile pot fi uşor adaptate pentru copiii mai mici şi au fost aplicate pentru o arie
vastă de probleme. Ellis, un susţinător îndelungat al utilizării REBT în cadru educaţional,
accentuează importanţa unei curricule destinate să ajute adolescenţii să-şi rezolve problemele prin
învăţarea unor concepte relaţionate cu sănătatea mentală. Educaţia Raţional-Emotivă (REE) este o
abordare curriculară sistematică a educaţiei emoţionale, în cadrul căreia sunt realizate lecţii
planificate, secvenţiale. Obiectivul major al REE este să-i înveţe pe copii abilităţi de gândire raţională,
pentru ca aceştia să-şi rezolve mai eficient problemele, să câştige insight emoţional şi să înveţe
strategii raţionale de coping pentru a minimaliza distresul emoţional experienţiat adesea în copilărie.
Obiectivul fundamental al acestei curricule este să-i ajute pe copii să se facă bine, nu doar să se
simtă bine, şi să le ofere instrumentele emoţionale şi comportamentale pentru a face faţă
problemelor prezente şi viitoare. Activităţile prezentate în acest volum sunt bazate pe principiile
fundamentale ale REE şi accentuează aplicarea acestor concepte pentru rezolvarea problemelor
developmentale.
Utilizarea materialelor programului
Luând în considerare că a fi copil şi adolescent este mult mai dificil decât era înainte, este
extrem de importantă o curriculă preventivă. Programele de sănătate mentală centrate pe prevenţie
facilitează toate aspectele dezvoltării şi ajută copiii să-şi dezvolte acceptarea necondiţionată de sine,
abilităţile de relaţionare interpersonală, strategiile de rezolvare de probleme şi de luare a deciziilor,
abilităţile de a face faţă emoţiilor problematice şi o perspectivă mai flexibilă asupra vieţii. Dacă sunt
utilizate secvenţial şi intenţionat, aceste programe pot oferi copiilor informaţii şi abilităţi care pot
minimiza intensitatea, severitatea şi durata problemelor, chiar dacă, în mod cert, nu le vor elimina pe
toate.
Activităţile din acest volum sunt concepute pentru a fi utilizate în clase sau în cadrul consilierii
în grupuri mici. Cu schimbări minore, acestea pot fi utilizate în consilierea individuală, în şcoli sau în
unităţi de sănătate mentală. Conceptele developmentale sunt aplicabile tuturor adolescenţilor, dar
procesul şi natura unei activităţi poate necesita adaptarea la populaţii specifice, întrebările care
urmează după fiecare activitate sunt destinate să stimuleze discuţii ulterioare; liderul extinde sau
modifică aceste întrebări în funcţie de cerinţele individuale sau de cele ale grupului.
Activităţile stimul sunt concepute să dureze 20-30 de minute şi sunt urmate de discuţii.
Evident, durata discuţiilor depinde de grup. Poate fi nevoie ca unele lecţii să fie divizate astfel încât
activitatea este realizată într-o zi, iar discuţiile au loc în ziua următoare. Discuţiile sunt o parte critică
a lecţiilor deoarece întăresc atingerea obiectivelor şi permit adolescenţilor să aplice aceste concepte
în viaţa lor. Deoarece multe din aceste activităţi încurajează auto-dezvăluirile, este esenţială
stabilirea unei atmosfere de încredere şi coeziune înainte de implementarea programului. Deşi multe
din activităţi sunt relativ non-ameninţătoare, participanţii trebuie să aibă dreptul de a nu participa la
discuţie dacă nu se simt confortabil cu tema acesteia. Ascultarea altor participanţi care îşi
împărtăşesc experienţele facilitează normalizarea emoţiilor adolescenţilor, ei învăţând din experienţă.
Stabilirea unor reguli de bază poate asigura respectul pentru opiniile altora. Participanţii trebuie să
Înţeleagă că discuţiile sunt confidenţiale şi trebuie să rămână între membrii grupului, că au dreptul să
nu participe la discuţie şi că nu vor exista jigniri. Regulile de bază oferă un loc sigur de a învăţa şi de
a aplica principiile legate de sănătatea mentală.
Ca educatori şi practicieni în domeniul sănătăţii mentale, este nevoie să facem tot ce putem
pentru a proteja copiii şi adolescenţii de evaluarea globală negativă, de gândirea iraţională, de emoţii
problematice şi de comportamente auto-vătămătoare. Trebuie să-i ajutăm să devină mai rezistenţi
prin a-i învăţa cum să gândească, să simtă şi să se comporte sănătos. Oferirea acestor instrumente
ar trebui să fie o prioritate: este mult mai uşor să previi decât să tratezi problema după ce a apărut.
Implementarea acestei curricule este un pas spre facilitarea dezvoltării personale, sociale,
emoţionale şi cognitive a adolescenţilor.
Bibliografie şi lecturi recomandate
DiGiuseppe, R., & Bernard, M. (1990). The application of rational-emotive theory and therapy to
school-aged children. School Psychology Review, 19, 287-293.
Dryden, W., & DiGiuseppe, R. (1990). A primer on Rational-Emotive Therapy. Champaign, ÎL:
Research Press.
Elkind, D. (1988). The hurriedchild. Reading, MĂ: Addison-Wesley. Ellis, A. (1994). Reason and
emotion in psychotherapy. New York: Carol. Ellis, A, & Dryden, W. (1997). The practice ofREBT. New
York: Springer.
Pipher, M. (1994). Reviving Ophelia: Saving the selves of adolescent gir îs. New York: Ballantine.
Vernon, A. (1993). Developmental assessment and intervention with children and adolescents.
Alexandria, VA: American Counseling Association.
Vernon, A., & Al-Mabuk, R. (1995). What growing up is all about: A parent 's guide to child and
adolescent development. Champaign, ÎL: Research Press.
Walen, S., DiGiuseppe, R., & Dryden, W. (1992). A practitioner 's guide to Rational-Emotive Therapy.
New York: Oxford University Press.
Wilde, J. (1992). Raţional counseling with school-agedpopulations: A practicai guide. Muncie, IN:
Accelerated Development.
Programul PAŞAPORT PENTRU SUCCES
Clasa I
ACTIVITATE
1. Eu pot, ei pot
2. îmi place să fiu eu însumi
3. Sunt în creştere
4. Doar unul e ca mine
ACTIVITATE
1. Sentimente grozave
2. Sentimente mai puţin grozave
3. Acţionând pe baza sentimentelor
4 îmi este frică
ACTIVITATE
1. Construind prietenii
2. îmi fac prieteni, pe care îi păstrez
3. Hai să împărţim în mod egal
4. Vrei să fi prietenul meu?
ACTIVITATE
1. Pot oare să aleg?
2. Ce este o consecinţă?
3. Soluţii, soluţii
4. Ce ar trebui să fac?
Eu pot , ei pot
Perspectiva developmentală
Odată cu intrarea în şcoală, copiii întâmpină o serie de sarcini noi. Dacă îndeplinesc cu succes
aceste sarcini, ei îşi dezvoltă un simţ de măiestrie şi împlinire. Dacă eşuează în mod repetat, îşi dezvoltă
sentimente de inadecvare şi incompetenţă. Deoarece ei se află zi de zi, la şcoală, în preajma copiilor de
aceeaşi vârstă cu ei, încep să se compare cu ceilalţi şi să îşi formeze păreri cu privire la abilităţile şi
comportamentul lor în raport cu ceilalţi. Această informaţie este integrată în conceptul lor despre sine. Prin
urmare, este important ca la această vârstă copiii să realizeze că oricine are puncte tari şi puncte slabe, şi
cu toate că întotdeauna există lucruri pe care alţii pot să le facă mai bine decât ei, acest lucru nu înseamnă
că ei sunt incompetenţi sau lispsiţi de valoare.
Obiective
 Să înveţe că toate lumea are puncte tari şi puncte slabe
 Să înveţe că oricine este valoros indiferent de punctele slabe pe care le are
Materiale
 Tablă de scris
 Două bucăţi de lemn sau cărămidă de construit
 masă joasă pe sub care un copil va trebui să se târască
 Ceva cu greutate mare, precum o găleată umplută cu nisip, care ar putea fi ridicată doar de un
copil mai puternic
 coardă de sărit
 Un set de cărţi de joc
 Câteva cuvinte, care trebuie silabisite corect, care să fie prea dificile pentru un copil de clasa I
 Câteva exerciţii de matematică care să fie prea dificile pentru un copil de clasa I
 Hârtie şi creioane pentru fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Înainte de începerea activităţii, aranjaţi sala de clasă astfel:
 Aşezaţi bucăţile de lemn sau de cărămidă pe un raft cât mai sus astfel încât
doar un copil înalt să poată să ajungă la ele.
 Aranjaţi masa astfel încât să fie situată într-un spaţiu îngust şi doar un copil
mic de înălţime să poată să se târască pe sub ea.
 Faceţi ca şi celelalte materiale să fie la îndemână.
2. Începeţi această lecţie rugându-i pe copii să ridice mâna dacă pot să facă următoarele:
 Să meargă pe apă
 Să zboare ca şi păsările
 Să fugă rapid
 Să silabisească cuvinte
 Să fie amabili cu ceilalţi
 Să se caţere pe un munte
3. Scoateţi în evidenţă faptul că există anumite lucruri pe care toată lumea le poate face, anumite lucruri pe
care nimeni nu le poate face, şi anumite lucruri pe care unii oameni pot să le facă, iar alţii nu pot. Spuneţi-le
copiilor că veţi avea nevoie de câţiva voluntari pentru a vă ajuta în câteva sarcini. Aceste sarcini vor dovedi
faptul că oamenii au anumite puncte forte, sau lucruri pe care pot să le facă, precum şi anumite puncte
slabe, sau lucruri pe care nu pot să le facă.
4. Pentru prima sarcină, rugaţi un copil de statură mică şi un copil de statură înaltă să atingă bucăţile de lemn
sau de cărămidă. Cereţi-le copiilor să fie atenţi la ceea ce se întâmplă, înainte de a trece la cea de-a doua
sarcină, discutaţi pe scurt concluziile şi notaţi-le pe tablă. (Utilizaţi această procedură de notare şi pentru
restul sarcinilor.) Pentru cea de-a doua sarcină, solicitaţi un copil mai robust şi unul mai scund să se târască
pe sub masă. Pentru cea de-a treia, chemaţi un copil mai mic şi unul mai puternic să ridice obiectul greoi.
Pentru coarda de sărit şi cărţile de joc, solicitaţi atât un băiat cât şi o fetiţă să folosească aceste obiecte.
Pentru cuvintele care trebuie silabisite, chemaţi doi copii care ştiu să silabisească corect. Pentru problemele
de matematică, invitaţi doi elevi buni la matematică.
5. Desfăşuraţi activitatea utilizând întrebările de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
ÎNTREBĂRI DE CONŢINUT
Instrucţiuni pentru lider: Faceţi trimitere la informaţia notată pe tablă după terminarea fiecărei sarcini.
1. Ce s-a întâmplat în momentul în care cei doi copii s-au întins spre bucăţile de lemn sau cărămidă? Au putut
amândoi să ajungă la fel de uşor? Dacă nu, de ce nu?
2. Ce s-a întâmplat în momentul când cei doi copii s-au târât pe sub masă? Au putut ei să facă acest lucru le
fel de uşor? De ce sau de ce nu?
3. Ce s-a întâmplat în momentul în care cei doi copii au ridicat obiectul greoi? A fost acest lucru la fel de uşor
sau de dificil? De ce sau de ce nu?
4. Ce s-a întâmplat când cei doi copii au încercat să silabisească cuvintele sau să facă exerciţiile la
matematică? A fost uşor pentru amândoi? Dacă nu, de ce credeţi că nu a fost la fel de uşor?
5. Ce s-a întâmplat când cei doi copii au încercat să sară coarda sau să joace cărţi? A fost uşor pentru
amândoi? Dacă nu, de ce credeţi că nu a fost?
6. Credeţi că este posibil ca toată lumea să facă orice lucru la fel de bine? Faptul că alţii pot să facă
anumite lucruri mai bine decât voi, înseamnă acest lucru că nu sunteţi buni de nimic?
7. Să ne închipuim că nu aţi putea să îndepliniţi nici una dintre aceste sarcini. Ar însemna acest lucru
că sunteţi nişte copii, care nu sunt în „stare de nimic"? Ce ar spune acest lucru despre voi?
ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE
1. V-aţi gândit vreodată că alţi copii din clasa voastră sau alţi membrii din familia voastră ar putea să
facă lucrurile mai bine decât aţi putea voi? Dacă credeţi că ar putea, de ce credeţi că pot ei să facă
aceste lucruri? Consideraţi că toţi copii ar trebui să fie capabili să facă orice la fel de bine?
2. Dacă nu puteţi face ceva la fel de bine ca şi unul dintre colegii voştri de clasă sau ca şi fratele sau
sora voastră, ar trebui să vă consideraţi că sunteţi proşti, idioţi, slabi sau răi?
3. Ce vă puteţi spune vouă înşivă data viitoare când începeţi să vă gândiţi că nu sunteţi buni
deoarece nu sunteţi în stare să faceţi ceva?
Activitatea de Follow-up
Solicitaţi copiii să aibă o discuţie cu părinţii sau bunicii pentru a vedea dacă ei cred că, copiii
ar trebui să fie în stare să facă tot ceea ce pot să facă ceilalţi. Ca şi activitate alternativă, puneţi-i pe
copii să împartă o foaie de hârtie în două. Cereţi-le să deseneze, pe o parte, imaginea unui lucru pe
care ei pot să îl facă, şi pe cealaltă parte imaginea a ceva ce nu pot să facă.
Îmi place să fiu eu însumi

Odată ce copiii încep să îşi extindă nivelul de conştiintizare a propriei persoane şi să îşi
compare aptitudinile cu cele ale colegilor lor, ei s-ar putea să trăiască sentimente de incompetenţă
sau nemulţumire, lucru care poate afecta în mod negativ părerea pe care o au despre ei înşişi. Este
foarte important ca în acest stadiu de dezvoltare copiii să fie ajutaţi să înveţe să se accepte pe ei
înşişi.
Obiective
 Să se identifice ceea ce copiilor le place referitor la propria lor persoană
 Să dezvolte o atitudine de auto-acceptare.
Materiale
 Nici unul
Procedură
 Introduceţi lecţia, rugând copiii să ridice mâna dacă s-au prefăcut vreodată că sunt altcineva
sau dacă şi-au dorit să fie diferiţi decât sunt în realitate. Provocaţi-i să vorbească despre
aceste lucruri.
 Spuneţi-le copiilor că le veţi citi o poveste despre un băiat care îşi dorea să fie diferit. Cu toate
că s-a schimbat, nu s-a plăcut nici aşa. După un timp, a învăţat să se preţuiască aşa cum era.
 Citiţi copiilor următoarea poveste cu voce tare, discutând apoi pe baza întrebărilor de
Conţinut şi de Personalizare.
CAMELEONUL LUI GEORGE

de David Martino
George se afla în autobuzul şcolii care îl ducea spre casă, privindu-şi propria reflexie în
geam, gândindu-se la ziua care trecuse, şi simţindu-se destul de trist. „Pur şi simplu nu pot să mă
integrez," s-a gândit George. „Toată lumea poate să facă ceva deosebit în afară de mine." S-a dat
jos din autobuz, şi în timp ce rostogolea cu piciorul o piatră din faţa lui, s-a gândit, „Jimmy se
descurcă minunat la fotbal, Sarah este un geniu la matematică, Pete se pricepe foarte bine să
deseneze benzi animate, şi iată-mă pe mine - nu pot să fac nimic. Mi-aş dori să pot fi ca ei. Dar în
schimb, eu nu sunt decât bunul băiat George, parcă aş fi un câine sau ceva asemănător."
Când George a intrat pe uşa casei lui, era gata gata să leşine când a auzit mai multe voci
strigând dintr-o dată „Surpriză!" Aproape că uitase că azi era ziua lui de naştere! Mama, tata, fratele
mai mare şi sora mai mică stăteau cu toţii în faţa unor cadouri aranjate pe masa din sufragerie.
George spera în secret ca unul dintre cadouri să fie ceea ce el ceruse de luni de zile. „Haide, deschide-le,"
a spus tatăl lui George, şi George a început să rupă ambalajul lor. După ce a găsit o mănuşă de baseball,
o carte cu ilustraţii şi o pereche de blugi, cadoul pe care George îl spera nu se găsea nicăieri. George s-a
forţat să zâmbească şi a spus „Sunt foarte frumoase," timp în care mama lui se întindea în spatele
canapelei spunând, „Mai este încă unul George." A ridicat de jos o cuşcă şi i-a înmânat-o lui George.
înăuntrul cuştii se afla ceea ce George ceruse timp de atâtea luni de zile - un cameleon! „N-am nici o idee,
George, de ce ţi-ai dorit un cameleon," i-a spus mama lui. „Dar, iată-l — la mulţi ani!"
George era mai mult decât fericit. De când a răsfoit o carte despre cameleoni la bibliotecă, a
dobândit un interes şi o fascinaţie adevărată pentru acest animal. Ceea ce lui George îi plăcea cu adevărat
era modul în care cameleonul putea să îşi schimbe culoarea pielii pentru a se amesteca cu mediul în care
se află. Bineînţeles, atunci când George a schimbat fundalul cuştii din albastru în negru, cameleonul şi-a
schimbat culoarea pielii din albastru în negru. Când a schimbat fundalul într-unul pătat, cameleonul s-a
schimbat, de asemenea, într-unul pătat. George era uluit.
George a urcat cu cameleonul său, pe care l-a numit Cammi, în camera sa. George a continuat să
îl privească pe Cammi cum îşi tot schimbă culorile. Imediat după ce şi-a terminat cina, temele de casă şi
baia de seară, George a mers direct în camera sa să se mai joace puţin cu Cammi. Când tatăl lui a venit
să îl verifice în seara aceea l-a găsit pe George adormit în faţa cuştii lui Cammi. Tatăl lui l-a pus în pat şi l-a
acoperit.
În noaptea aceea George a avut un vis. A visat că era la şcoală. Visul a început arătându-l pe
George dimineaţa în curtea şcolii înainte de începerea orelor. Dar, după aceea s-a văzut făcând ceva
foarte straniu. Când s-a apropiat de prietenul său Jimmy, care avea o statură înaltă şi îndesată, George şi-
a simţit propriul corp crescând până când a devenit aproape cât a lui Jimmy. Şi nu doar atât, până şi
hainele pe care George le purta s-au transformat încet până ce s-au potrivit exact cu hainele pe care
Jimmy le purta. Şi de fapt, faţa lui George a şi început să semene cu faţa lui Jimmy. A fost destul de plăcut
la început - i-a plăcut întotdeauna cum arăta Jimmy. George a descoperit că putea să joace fotbal mai bine
decât jucase vreodată, dar îi era, de asemenea, puţin frică deoarece nimeni nu părea să îl recunoască.
Prietenul lui, Brett s-a uitat direct la el şi a întrebat, „Unde este George?"
Înainte ca George să poată răspunde, în vis, clopoţelul de intrare a sunat, şi copiii au intrat
înăuntru. George a stat în banca lui chiar lângă Sarah. Acelaşi lucru a început să se întâmple, din nou.
Corpul său, hainele sale, şi în final faţa sa semănau exact ca şi a lui Sarah. S-a uitat peste problemele sale
de matematică, şi întrebările care, de obiceau, îi ridicau mari probleme, i se păreau acum foarte uşoare.
Dar, din nou, era neliniştit datorită faptului că în urma acestor schimbări, nimeni nu părea să ştie cine este
el. Toată lumea îl privea ca şi cum el era doar o altă Sarah, în loc să îl vadă, dedesubt, pe acelaşi
George pe care îl cunoşteau. George s-a dus să îşi ascută creionul şi s-a întâlnit cu Pete. Imediat,
corpul lui George, hainele şi faţa sa au început să se schimbe pentru a se potrivi cu cele ale lui Pete.
Şi-a ascuţit creionul după care a desenat o imagine extraordinară a unui elefant zburător, desen pe
care îl făcuse mai frumos ca niciodată. Elisabeth a venit aproape pentru a privi desenul lui George şi
i-a spus, „Frumos desen, Pete!"
Lui George i s-a făcut din ce în ce mai frică deoarece indiferent ce încerca, părea că nu poate
să convingă pe nimeni că el era de fapt George. Se apropia de prietenii lui, dar de câte ori făcea
acest lucru se schimba din nou şi din nou. S-a schimbat de atâtea ori, încât a devenit puţin panicat,
şi a început să îşi dorească să nu îşi fi dorit să fie ca şi altcineva. „Sunt eu!" a început să strige
George, „Sunt eu!" Colegii lui l-au privit încurcaţi. George şi-a pus capul în mâini şi a murmurat „îmi
doresc să fiu doar eu, eu, vechiul George, George, George..."
„George, George, George," a spus mama în timp ce îl scutura blând. „Trezeşte-te
somnorosule, este timpul să te pregăteşti pentru şcoală."
„Mamă?" a spus George.
„Te zvârcoleai şi te întorceai pe toate părţile, George. Ai avut un vis rău?"
„Da, mamă."
„Ei bine, a trecut acum. Este timpul să te trezeşti. Şi nu uita să îl hrăneşti pe Cammi."
George s-a dat jos din pat, şi se simţea puţin agitat deoarece visul părea foarte real. George
s-a uitat la Cammi, care stătea apatic în cuşca lui, pierzându-se, ca întotdeauna, în decor. George ar
fi putut să jure că Cammi i-a clipit în acel moment.
Când George a ajuns la şcoală, a trebuit să verifice de două ori pentru a vedea dacă corpul
său, hainele, sau faţa lui nu se schimbă. A ajuns la banca sa şi s-a pierdut în gânduri referitoare la
visul pe care îl avusese în acea noapte. Sarah s-a aplecat înspre el şi a spus: „Hei, George, la ce
visezi?"
„Cum m-ai strigat?" a întrebat George.
„Păi, George, Bineînţeles," a răspuns Sarah. „Acesta este numele tău nu-i aşa?"
„Aşa este," a spus George. „Acesta sunt eu." Şi a zâmbit, dându-şi seama cât de fericit se
simţea fiind el însuşi.
Discuţii
1. De ce îşi dorea George să fie diferit?
2. De ce credea George că el nu avea nimic special?
3. Cum s-a simţit George în legătură cu modul în care s-a transformat în visul său?
4. La sfârşitul poveştii, era George bucuros că era cine era? Dacă da, ce credeţi că şi-a schimbat
părerea?
1. V-aţi dorit vreodată să fiţi altfel decât sunteţi? Dacă da, cum anume v-aţi dori să fiţi?
2. Ce anume vă place la voi?
3. Chiar dacă există anumite lucruri pe care aţi vrea să le schimbaţi la voi înşivă, vă puteţi accepta aşa cum
sunteţi? Sunteţi, precum George, bucuroşi că sunteţi voi?
Cereţi-le copiilor să compună un cântec care să aibă titlul „Ceea ce îmi place la mine." Acordaţi-le
timp, pentru ca ei să le poată cânta celorlalţi copii cântecul pe care l-au compus. Accesul la oale, tigăi, tobe,
echere şi alte obiecte pe care le pot utiliza pe post de instrumente muzicale, le pot spori creativitatea.
Sunt în creştere
Pierderea dinţilor este una dintre cele mai importante schimbări fizice care au loc în această
perioadă de dezvoltare, dar pe lângă acest lucru există şi alte schimbări gradate semnificative în înălţime,
greutate şi putere. Controlul muscular continuă, de asemena, să se dezvolte şi cu toate că, controlul pe
care copiii îl au asupra grupelor de muşchi mai mari este mult mai bun decât controlul pe care îl au asupra
grupelor de muşchi mai mici, controlul muşchilor mici începe gradat să se îmbunătăţească. Abilităţile
locomotorii, agilitatea şi coordonarea se dezvoltă şi ele mult mai mult odată cu maturizarea.
Obiective
 Identificarea modalităţilor în care copiii se dezvoltă şi se schimbă fizic
 Identificarea competenţelor asociate cu schimbările fizice
Materiale
 Trei poze pe care fiecare copil le aduce de acasă (de la vârsta 0-2 ani, vârsta 3-4 ani, şi vârsta 5
ani-prezent)
 copie a Fişei de lucru - Cresc (Fişa de lucru 1) pentru fiecare copil
 foaie albă de desen, un creion grafic, şi creioane colorate pentru fiecare copil
Procedură
1. Rugaţi-i pe copii să pună pe bancă pozele pe care le-au adus pentru această activitate, împărţiţi câte o
copie din Fişa de lucru - Cresc (Fişa de lucru 1) pentru fiecare copil.
2. Revizuiţi apoi cu copiii categoriile din tabel: dinţi, păr, numărul de la picior, mărimea -mâinilor, înălţime,
greutate, şi aspect general. Explicaţi înţelesul cuvintelor neschimbat şi diferit, şi indicaţi faptul că toţi copiii
îşi vor examina pozele şi vor încercui cuvântul neschimbat sau diferit pe parcurs ce dumneavoastră îi
ghidaţi prin activitate.
3. Prima dată, puneţi copiii să compare pozele de când erau bebeluşi cu pozele lor de la vârsta de 3-4 ani.
Citiţi fiecare categorie din tabel şi rugaţi-i pe copii să încercuiască cuvântul neschimbat sau diferit aşa
cum se potriveşte pentru fiecare categorie. Realizaţi aceeaşi procedură pentru comparaţia vârstelor 3-4
ani şi 5 ani-prezent.
4. După ce copiii au terminat de completat tabelul, discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut, împărţiţi apoi
foile de desen şi creioanele de colorat şi rugaţi copiii să deseneze ceva ce ei puteau face la vârsta de 3-
4 ani, dar care nu puteau face când erau mai mici de această vârstă. Pe cealaltă parte a foii cereţi-le să
deseneze ceva ce pot face acum, dar pe care nu îl puteau face la vârsta de 3-4 ani.
5. Discutaţi pe baza întrebărilor de Personalizare
Discuţii
1. Dacă ne uităm peste ceea ce aţi încercuit în tabelul vostru pentru categoriile de vârstă 0-2 ani şi 3-
4 ani, aţi avut mai multe care erau neschimbate sau mai multe care erau schimbate? Dar, în cazul
comparaţiei vârstelor de 3-4 ani şi 5 ani-prezent?
2. Bazându-vă pe ceea ce aţi notat în tabelele voastre, ce aţi învăţat despre modul în care v-aţi
schimbat?
1. Daţi exemplu de un lucru pe care îl puteţi face acum şi pe care nu l-aţi putut face când eraţi între
vârsta de 3 şi 4 ani? Daţi exemplu de un lucru pe care îl puteaţi face când aveaţi vârsta cuprinsă
între 3 şi 4 ani şi pe care nu puteaţi să îl faceţi când eraţi bebeluşi?
2. Puteţi să vă gândiţi la un lucru pe care nu puteţi să îl faceţi acuma, dar pe care să îl fi putut face
când aveaţi între 3 şi 4 ani?
3. Sunteţi fericiţi de faptul că sunteţi în creştere şi în schimbare?Ce vă place cel mai mult la faptul că
sunteţi la această vârstă pe care o aveţi acum?
Expuneţi pozele în clasă. Invitaţi copiii să selecteze una dintre fotografiile lor şi să spună două
lucruri pe care şi le amintesc despre ei referitor la acea vârstă.
Sunt în creştere
FIŞA DE LUCRU
Nume ____________________________________________ Data _____________
între 0-2 ani şi 3-4 ani între 3-4 ani şi 5 ani-prezent

Păr Neschimbat Diferit Neschimbat Diferit
Picioare Neschimbat Diferit Neschimbat Diferit
Mâini Neschimbat Diferit Neschimbat Diferit
înălţime Neschimbat Diferit Neschimbat Diferit
Greutate Neschimbat Diferit Neschimbat Diferit
Aspect general Neschimbat Diferit Neschimbat Diferit

Doar unul e ca mine
Dezvoltarea conştiinţei de sine a copiilor, în această perioadă, este critică în termenii
dezvoltării lor generale. Deoarece prea mulţi copii trăiesc în medii familiale în care se pune prea
puţin accent pe educaţia copiilor în acest sens, întărirea pozitivă, sau sprijinul, este important în
a ajuta copiii să îşi identifice competenţele particulare prin care ei sunt speciali.
Obiective
 Identificarea modalităţilor în care fiecare copil este special
 Recunoaşterea caracterului unic al fiecăruia
Materiale
 O tuşieră (cutie cu tuş pentru ştampile) şi câteva lupe sau sticle care măresc imaginea
 O copie a Fişei de lucru - Doar unul e ca mine (Fişa de lucru 2) pentru fiecare copil
 O farfurie mică de carton, un ac de siguranţă, şi creioane colorate pentru fiecare copil
(pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi această lecţie, rugându-i pe copii să îşi închidă ochii şi să îşi imagineze că sunt în
drum spre magazinul de jucării. Odată ajunşi acolo, ei vor căuta o jucărie care este „specială."
Întrebaţi-i ce înseamnă să găseşti ceva care este unic, special. Provocaţi oferirea de sugestii,
întărind ideea că acest lucru înseamnă că această jucărie are ceva deosebit sau diferit.
Menţionaţi faptul că şi copiii sunt la fel; că există, de obicei, ceva deosebit la fiecare copil, care
nu este la fel la toată lumea.
2. Împărţiţi copii ale Fişei - Doar unul e ca mine (Fişa de lucru 2). Puneţi, apoi, în circulaţie,
tuşieră şi puneţi copiii să îşi introducă degetul mare în tuşieră apăsându-1 şi rugaţi-i să îşi
imprime degetul mare în partea de sus a fişei de lucru.
3. După ce aţi parcurs această parte din activitate, puneţi-i pe copii să îşi găsească câte un
partener cu care să îşi compare amprentele pentru a descoperi dacă sunt exact la fel (pentru
a facilita acest lucru folosiţi lupa). După ce purtaţi câteva discuţii referitoare la faptul că nici o
amprentă nu seamănă exact cu cealaltă - că fiecare copil este unic - raportaţi-vă din nou la
fişa de lucru. Citiţi fiecare frază cu voce tare, rugându-i apoi pe copii să deseneze ceva pentru
a ilustra astfel răspunsul lor.
4. După ce fişa de lucru a fost completată, poftiţi-i să îşi împărtăşească răspunsurile astfel încât
copiii să înveţe mai multe despre modalităţile în care se aseamănă precum se şi deosebesc
de ceilalţi.
5.Continuaţi activitatea discutând pe baza Întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1.Ce aţi observat când aţi comparat amprenta voastră cu cea a partenerului vostru? Prin ce s-au
diferenţiat amprentele voastre?
2. Aţi putut identifica, atunci când i-aţi ascultaţi pe ceilalţi împărtăşind răspunsurile la întrebările de pe
fişa de lucru, lucruri prin care să vă asemănaţi cu ceilalţi? Să vă deosebiţi de ceilalţi?
1. Gândiţi-vă la voi înşivă ca şi cum aţi fi jucăria aceea specială din magazinul cu jucării. Prin ce
anume sunteţi voi speciali sau diferiţi decât celelalte jucării din acest grup?
2. Ce anume vă place cel mai mult la voi înşivă?
Invitaţi-i pe copiii să realizeze o insignă „Doar unul e ca mine" utilizând o farfurie mică de
carton. Puneţi-i să deseneze pe această insignă lucruri care să ilustreze ceea ce consideră ei că au
special la ei înşişi. Apoi, după ce insigna este terminată ei pot să şi-o prindă cu acul de siguranţă de
tricouri.
Doar unul e ca mine

FIŞA DE LUCRU
Nume:_________________________________________Data:____________________
AMPRENTA MEA
Un lucru pe care îl fac pentru a-mi ajuta familia este:_______________________________________
_______________________________________________________________________________
Un lucru pe care îl fac pentru a o ajuta pe doamna învăţătoare este:___________________________
________________________________________________________________________________
Un lucru la care mă pricep bine este:___________________________________________________
________________________________________________________________________________
Sentimente grozave
Copilăria mijlocie a fost adesea descrisă ca fiind „anii cei mai frumoşi" din viaţa unui copil.
Creşterea este mai lentă în această perioadă de dezvoltare, iar copiii sunt expuşi multor experienţe noi şi
captivante: a merge pentru prima dată de unul singur la bunica, a învăţa să mergi pe bicicletă, sau să
participi la diferite activităţi la Clubul Copiilor, în ciuda faptului că unele dintre aceste noi experienţe pot să
creeze anxietate şi nesiguranţă, există multe emoţii pozitive asociate cu această etapă de dezvoltare, dacă
ea nu este eclipsată de stresorii situaţionali.
Obiective
 Identificarea emoţiilor pozitive
 Dezvoltarea unui vocabular emoţional
Materiale
 Tablă de scris
 cutie de carton de lapte tăiată în două, pentru fiecare copil în parte. Utilizaţi jumătatea de jos în
scopul activităţii. (Copiii pot să îşi aducă ei singuri cutiile de lapte, sau puteţi folosi plicuri dacă cutiile
de lapte sunt prea dificil de achiziţionat.)
 Un set de cartonaşe - Sentimente grozave (Fişa de lucru 3), ambalate într-un plic, pentru fiecare
copil în parte.
Procedură
1. Discutaţi diferenţele dintre emoţiile pozitive, care ne fac plăcere să le avem, şi emoţiile negative, care nu
ne fac plăcere să le avem. Rugaţi copiii să vă ofere câteva exemple pentru fiecare în parte.
2. Distribuiţi cartoanele de lapte şi plicurile cu cartonaşe - Sentimente grozave (Fişa de lucru 3). în timp ce
discutaţi semnificaţia cuvintelor aflate în plic, scrieţi-le pe tablă astfel încât copiii să poată să le
recunoască atunci când sunt întrebaţi să selecteze un cuvânt pentru a descrie cum s-ar simţi ei într-o
anumită situaţie.
3. Citiţi primele două scenarii din cele care urmează şi lăsaţi-i pe copii să selecteze cuvinte care să descrie
modul în care s-ar simţi în legătură cu fiecare din aceste situaţii. Spuneţi-le să pună cuvintele în cutiile de
carton. Rugaţi mai mulţi voluntari să împărtăşească cu restul clasei cuvintele pe care le-au selectat.
SCENARII - SENTIMENTE GROZAVE

 Nu ţi-ai văzut bunicii de foarte mult timp. Tatăl tău îţi spune că vor veni în vizită.
 Ziua ta de naştere este săptămâna viitoare, şi ai chemat câţiva prieteni la petrecerea ta.
 Tocmai ai primit rezultatul de la testul de matematică, şi observi că ai făcut toate problemele corect.
 Adineaori ai făcut o baie, iar sora ta mai mare îţi citeşte o poveste înainte de culcare.
 Ţi-ai dorit, de mult timp, un pui de pisică. Astăzi, mama ta te va duce la un adăpost de animale pentru a-ţi
alege unul.
 Tocmai ai gătit prima ta prăjitură.
 Mâine, în drum spre şcoală vei merge cu doi dintre cei mai buni prieteni ai tăi.
 Verişorii tăi vin la tine să vă jucaţi împreună.
 Surioara ta nou născută vine mâine acasă de la spital.
 Ai reuşit să scrii corect câteva cuvinte foarte grele.
4. Continuaţi cu această metodă, citind câte două scenarii odată, până când le-aţi citit pe toate şi a-ţi împărtăşit
sentimente. Discutaţi apoi pe baza întrebărilor de Conţinut şi Personalizare.
Discuţii
1. A ales toată lumea aceeaşi emoţie pentru fiecare situaţie? Dacă nu, de ce credeţi că s-a întâmplat acest lucru?
2. Credeţi că se pot folosi mai multe sentimente şi nu doar unul pentru a descrie câteva dintre situaţii. Dacă da,
daţi câteva exemple.
1. Aţi experienţiat şi voi emoţii pozitive asemeni celor descrise în această activitate?
2. Puteţi da exemple referitoare la momentele în care aţi avut astfel de sentimente pozitive?
3. Ce credeţi că puteţi face pentru a experienţia sentimente pozitive?
Cereţi-le copiilor să îşi păstreze cutiile de carton pe bănci sau acasă în camerele lor. Ei pot să introducă
în cutii câte un cuvânt referitor la un sentiment ori de câte ori experienţiază un lucru pozitiv. La sfârşitul zilei, ei pot
să împărtăşească aceste sentimente pozitive cu învăţătorul, un părinte sau cu un frate.
Sentimente grozave
CARTONAŞE
Instrucţiuni pentru lider: Fiecare set trebuie să conţină următoarele cuvinte: mândru (trei cartonaşe},
fericit (trei cartonaşe), entuziasmat (trei cartonaşe), calm (două cartonaşe), vesel (două cartonaşe}, şi
extraordinar (două cartonaşe).
Mândru Mândru Mândru
Fericit Fericit Fericit
Entuziasmat Entuziasmat Entuziasmat
Calm Calm Calm
Vesel Vesel Vesel

Extraordinar Extraordinar Extraordinar
Sentimente mai puţin grozave

Alături de emoţiile extraordinare, care apar pentru prima dată în perioada copilăriei mijlocii, pot
exista de asemenea şi sentimente negative: nesiguranţa legată de realizarea unui lucru nou, anxietate
asociată cu performanţa şcolară, sau frica de a ieşi din spaţiul de siguranţă oferit de familie pentru a
petrece mai mult timp cu prietenii. Bineînţeles că aceste emoţii negative se intensifică dacă există anumiţi
factori situaţionali precum schimbarea circumstanţelor familiale, abuzul, sau alcoolismul părinţilor. Din punct
de vedere developmental, copiii pot să aibă la această vârstă dificultăţi în a-şi verbaliza sentimentele
deoarece ei nu stăpânesc vocabularul emoţiilor, dar ei devin din ce în ce mai receptivi la sentimentele lor şi
a celorlalţi.
Obiective
 Identificarea emoţiilor negative
 Dezvoltarea unui vocabular emoţional
Materiale
 Tablă de scris
 cutie de carton de lapte tăiată în două, pentru fiecare copil în parte. Utilizaţi jumătatea de jos în
scopul activităţii. (Copiii pot să îşi aducă ei singuri cutiile de lapte, sau puteţi folosi plicuri dacă cutiile
de lapte sunt prea dificile de achiziţionat.)
 Un set de cartonaşe - Sentimente mai puţin grozave (Fişa de lucru 4), ambalate într-un plic, pentru
fiecare copil în parte.
Procedură
1.Discutaţi diferenţele dintre emoţiile pozitive (grozave) identificate în activitatea anterioară şi emoţiile
negative: emoţii care nu ne fac plăcere să le avem, pentru că nu ne simţim bine când le avem. Rugaţi
copiii să identifice câteva exemple pentru aceste emoţii negative.
2.Distribuiţi cartoanele de lapte şi plicurile cu cartonaşe - Sentimente mai puţin grozave (Fişa de lucru 4). In
timp ce discutaţi semnificaţia cuvintelor aflate în plic, scrieţi-le pe tablă astfel încât copiii să poată să le
recunoască atunci când sunt întrebaţi să selecteze un cuvânt pentru a descrie cum s-ar simţi ei într-o
anumită situaţie.
3.Citiţi primele două scenarii din cele care urmează şi lăsaţi-i pe copii să selecteze cuvinte care să descrie
modul în care s-ar simţi în legătură cu fiecare din aceste situaţii. Spuneţi-le să pună cuvintele în cutiile de
carton. Rugaţi mai mulţi voluntari să împărtăşească cu restul clasei cuvintele pe care le-au selectat.
(Dacă ar avea emoţii pozitive legate de situaţia respectivă, atunci ei nu selectează un cuvânt din plic
pentru a-1 pune în cutia de carton.)
SCENARII - SENTIMENTE MAI PUŢIN GROZAVE
 Te afli în timpul pauzei, şi unul din prietenii tăi râde de tine pentru că nu ai fugit destul de repede.
 Eşti la piaţă cu mama ta. Îi cumpără sorei tale câteva bomboane, dar ţie nu îţi cumpără nici una.
 Faci cursuri de înot pentru că nu şti să înoţi. Mâine este prima ta oră.
 Ai primit foaia de lucru de la scriere. Nu te-ai descurcat foarte bine.
 Fratele tău îţi ia rolele fără să îţi ceară voie
 Tatăl tău se află la închisoare pentru că a vândut droguri.
 Te muţi într-un cartier nou. Trebuie să îţi iei rămas bun de la toţi prietenii tăi buni.
 Mergi pentru prima dată la şcoală cu autobusul.
 Mama şi tatăl tău divorţează.
 Frăţiorul tău nou născut primeşte toată atenţia părinţilor şi a bunicilor tăi.
4. Continuaţi cu această metodă, citind câte două scenarii odată, până când le-aţi citit pe toate şi s-au
expus emoţiile care ar fi putut avea loc. Discutaţi apoi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
Discuţii
1. A ales toată lumea aceeaşi emoţie pentru fiecare situaţie? Dacă nu, de ce credeţi că s-a întâmplat acest
lucru?
2. Credeţi că se pot folosi mai multe sentimente şi nu doar unul pentru a descrie câteva dintre situaţii. Dacă
da, daţi câteva exemple.
1. Aţi experienţiat şi voi emoţii pozitive asemeni celor descrise în această activitate?
2. Puteţi da exemple referitoare la momentele în care aţi avut astfel de emoţii negative similare cu
acestea?
3. Dacă experienţiaţi emoţii negative, ce puteţi face pentru a vă ajuta să vă simţiţi mai bine?
Instrucţiuni pentru lider: Faceţi o listă cu sugestiile oferite de copii şi amplasaţile în clasă astfel încât copiii
să fac trimitere la ele când este cazul.
Cereţi-le copiilor să îşi păstreze cutiile de carton pe bănci sau acasă în camerele lor. Ei pot să
introducă în cutii câte un cuvânt referitor la un sentiment ori de câte ori experienţiază un lucru negativ. La
sfârşitul zilei, ei pot să împărtăşească aceste sentimente negative cu învăţătorul, un părinte sau cu un
frate.
Sentimente mai puţin grozave
CARTONAŞE
Instrucţiuni pentru lider: Fiecare set trebuie să conţină următoarele cuvinte: supărat (trei cartonaşe},
speriat (trei cartonaşe}, gelos (trei cartonaşe), îngrijorat (două cartonaşe), furios (două cartonaşe), şi
trist (două cartonaşe).
Supărat Supărat Supărat
Speriat Speriat Speriat

Gelos Gelos Gelos
Îngrijorat Îngrijorat Îngrijorat
Furios Furios Furios
Trist Trist Trist
Acţionând pe baza sentimentelor

Copiii trebuie să înveţe faptul că există o relaţie între modul în care se simt şi modul în care
acţionează. De asemenea, trebuie să înveţe că este bine să îşi exprime sentimentele, dar modul în care
aleg să le exprime poate avea un impact pozitiv sau negativ. A învăţa modalităţi adecvate de exprimare a
emoţiilor negative reprezintă o deprindere importantă pentru această etapă de dezvoltare.
Obiective
 Să înveţe legătura dintre emoţii şi comportamente
 Să identifice modalităţi adecvate de exprimare a emoţiilor negative
Materiale
 Tablă de scris
 Două păpuşi (marionete)
 Desene animate înregistrate pe o casetă video sau (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Invitaţi doi voluntari care să îşi asume rolul marionetelor.
2. Luaţi-i pe cei doi voluntari de o parte şi citiţi-le primul scenariu din cele ce urmează. Instruiţi-i că ei vor
interpreta prin gesturi scenariul în faţa celorlalţi colegi. Ca şi alternativă, puteţi interpreta scenariul cu
ajutorul marionetelor în locul voluntarilor.
SCENARII „ACŢIONÂND PE BAZA SENTIMENTELOR"

 Este ziua ta, şi primeşti de la mătuşa ta un tricou nou. Tu consideri că este un tricou, cu adevărat,
urât. Nu spui nimic; faci doar o „mutră" că nu îţi place şi îl vâri rapid în cutie.
 Unul dintre copiii din cartierul tău te invită să iei cina la el acasă. Părinţii lui pregătesc macaroane,
mâncare care ţie nu îţi place deloc. Când masa este servită îi întrebi dacă nu este altceva de
mâncare deoarece tu nu suporţi această mâncare.
 Te afli la şcoală şi una dintre colegele tale s-a oferit să îşi citească povestea în faţa întregii clase.
Consideri că povestea ei este, cu adevărat, stupidă. Când termină de citit, toată lumea, înafară de
tine, o aplaudă şi îi spune ce treabă bună a tăcut.
 Un băiat din cartierul tău, tocmai a primit o nouă bicicletă. El este foarte entuziasmat de acest lucru.
Părinţii tăi nu şi-au permis să îţi cumpere o bicicletă nouă, aşa că ţi-au luat una la mâna a doua.
Eşti gelos pe acest băiat care are o bicicletă nouă, dar nu vrei ca el să ştie acest lucru, îi spui că ţi
se pare că bicicleta lui are o culoare urâtă şi că faci pariu că nu merge la fel de repede ca şi
bicicleta ta.
 Te joci fotbal cu copiii din cartierul tău. Când îţi vine rândul să tragi ratezi poarta. Un copil râde de
tine. Eşti nervos, aşa că îl loveşti.
3. După ce voluntarii au interpretat primul scenariu încercaţi să obţineţi următoarele lucruri de la restul
copiilor:
 Au fost sentimentele manifestate în mod pozitiv sau negativ? Cum vă puteţida seama?
 Care a fost consecinţa pentru modul în care prima marionetă şi-a exprimat sentimentele faţă de a
doua marionetă?
 Ce s-ar fi putut face diferit pentru a schimba această consecinţă dintr-una rea într-una mai bună?
Invitaţi alţi doi noi voluntari pentru a arăta ce s-ar fi putut face diferit pentru a schimba consecinţa dintr-
una rea într-una mai bună. O alternativă ar fi ca fiecare copil să vină pe rând şi să ofere marionetelor
sugestii pentru modalităţi mai adecvate de a face faţă situaţiilor.
4. Continuaţi cu restul scenariilor, utilizând aceaşi procedură descrisă anterior, după care discutaţi pe baza
întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Cum credeţi că vă afectează modul în care simţiţi modul în care acţionaţi?
2. Care credeţi că a fost modalitatea cea mai potrivită de exprimare a sentimentelor: prima sau a
doua? De ce credeţi acest lucru?
3. Care au fost diferenţele dintre prima şi a doua modalitate de a acţiona pe baza sentimentelor?
Instrucţiuni pentru lider: Notaţi diferenţele sugerate pe tabla de scris şi discutaţi-le.
1. Dacă sunteţi fericiţi, cum vă comportaţi având acest sentiment? Dacă sunteţi trişti, cum vă comportaţi?
Dacă sunteţi furioşi, cum vă comportaţi? Dacă sunteţi îngrijoraţi sau speriaţi, cum vă comportaţi?
2. Dacă nu vă comportaţi într-un mod în care să ducă la rezultate pozitive, care ar fi unele modalităţi prin
care aţi putea schimba acest lucru?
Arătaţi copiilor desenele animate înregistrate şi rugaţi-i pe copii să fie atenţi la modul în care
personajele din desene se comportă, ce sentimente ar putea avea, şi ce efect ar putea avea acţiunile lor
asupra celorlalţi.
Îmi este frică
O caracteristică a acestei perioade de vârstă este imaginaţia bogată. Având în vedere că copiii în
vârstă de cinci şi şase ani au încă dificultăţi, uneori, în a face distincţia între fantezie şi realitate, nu este
neobişnuit să le fie frică de întuneric, să îşi imagineze că monştrii îi vor ataca în timp ce dorm. Această frică
se poate generaliza în „omul negru" de care sunt convinşi că se ascunde în curte, gata să îi înhaţe. De
obicei, până la sfârşitul clasei întâi, copiii au depăşit faza acestei frici, dar până atunci această frică este
foarte adevărată şi le afectează somnul sau, în unele cazuri, îi împiedică să iasă afară la joacă. Copiii
trebuie să ştie faptul că deşi temerile lor sunt normale, există anumite lucruri pe care ei le pot face pentru a
fi mai puternici şi pentru a depăşi aceste temeri.
Obiectiv
 Să dezvolte strategii de coping pentru a face faţă fricilor normale
Materiale
 O cutie goală de aerosol (spray) pentru fiecare copil (pentru Activitatea de Foliow-up). (Rugaţi copiii
să aducă de acasă o cutie, sau, în cazul în care cutiile nu sunt disponibile, desenaţi o cutie de
spray şi faceţi copii după ea.)
 Hârtii de construit, lipici, şi carioci sau creioane colorate pentru fiecare copil (pentru Activitatea de
Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi activitatea explicând faptul că multor copii le este frică de unele lucruri precum monştrii sau
omul negru. Precizaţi faptul că deşi aţi fi frică este un lucru normal, este, de asemenea, posibil să faci
ceva pentru a nu-ţi mai fi frică, aşa cum va ilustra povestea pe care o veţi citi.
2. Citiţi copiilor următoarea poveste cu voce tare, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
ÎMI ESTE FRICĂ
Era vara dinainte de clasa I, iar Jason tocmai se mutase într-un cartier nou. Era foarte fericit din
această cauză, deoarece erau mulţi copii de vârsta lui în acel cartier. El şi sora lui aveau o curte mare în
spatele casei în care se puteau juca, iar părinţii lor le-au construit o căsuţă în copac. Singura problemă era
că lui Jason îi era frică să meargă afară de unul singur. La început, tatăl lui a crezut că lui Jason îi este frică
deoarece este nou venit în cartier şi că se teme că se va pierde, însă Jason ştia că nu acesta este
adevăratul motiv. Ştia să se descurce prin cartier, iar dacă prietenii lui erau afară, se simţea în siguranţă.
Problema era de fapt aceasta: lui Jason îi era frică că omul negru va veni şi îl va lua dacă ar fi stat singur
afară, fără să fie nimeni în jur care să îl protejeze.
El nu vroia să spună nimănui acest lucru deoarece se gândea că ceilalţi ar fi râs de el. Bunicii îi
spuneau întotdeauna ce „băiat mare" se făcuse, şi astfel el se gândea că băieţii mari nu ar trebui să se
teamă de lucruri precum omul negru. Prietenii lui nu păreau să se teamă, şi până şi sora lui, care era cu un
an mai mică ca el, nu dădea semne că s-ar teme de aşa ceva. Jason nu ştia ce să facă.
Într-o zi, când sora lui Jason era plecată de acasă şi nici unul din prieteni nu erau afară, Jason se
uita la televizor. Mama lui a intrat în cameră şi i-a spus, „Jason, este o zi minunată. Ar trebui să ieşi afară, să
te joci." „Vreau doar să văd emisiunea aceasta după care voi ieşi," a spus Jason. Dar, în timp ce se uita la
emisiune, a început să îl doară stomacul deoarece era îngrijorat la gândul că va merge afară de unul singur.
Când emisiunea s-a terminat, mama lui a intrat din nou. „Mamă nu pot să merg afară deoarece mă
doare stomacul. Mai bine stau înăuntru şi mă joc," a zis Jason. Mama s-a uitat la el şi i-a spus, „Jason, cred că
îţi este frică să mergi singur afară atunci când nu este nimeni pe stradă. Fac pariu că dacă mi-ai putea
spune de ce anume îţi este frică, am putea găsi o soluţie pentru a te ajuta astfel încât să nu îţi mai fie frică."
Aşa că Jason i-a spus. Mama lui nu a râs de el şi nici nu i-a spus să fie curajos, aşa cum a crezut el că îi
va spune mama lui. în schimb, ea a spus, „Când eram de vârsta ta, îmi era frică să merg la culcare, deoarece
credeam că un monstru va ieşi de sub patul meu şi mă va fura. Cred că înţeleg puţin ceea ce simţi tu. Hai să
vedem dacă ne putem gândi la ceva care să te ajute să te simţi mai în siguranţă atunci când ieşi afară."
Jason şi cu mama lui s-au pus împreună pe gândit. S-au gândit şi iar s-au gândit. Nu a trecut mult
timp până când lui Jason i-a venit o idee! I-a spus mamei lui că ar putea să facă o mască de speriat pe care
să o agate în curte. In felul acesta, omului negru îi va fi frică să intre în curte. Mamei lui i s-a părut că este o
idee fantastică. Ea l-a întrebat ce altceva ar mai putea încerca, iar el a venit cu ideea de a crea un „spray
pentru omul negru" care ar putea să îl folosească în curte înainte să iasă el să se joace. A spus că sprayul ar
putea să îl ţină pe omul negru la depărtare aşa cum sprayul de insecte ţine insectele la depărtare.
Mamei lui i-a plăcut foarte mult şi această idee. „Jason, cred că ar trebui să începi să faci cât mai
repede masca şi sprayul pentru omul negru." Aşa că Jason s-a şi apucat de treabă. Imediat cum a terminat
lucrul, el şi mama lui au agăţat masca şi au făcut curtea cu spray. Lui Jason îi mai era puţin frică, aşa că
mama lui i-a sugerat să încerce să meargă afară de mai multe ori timp de câteva minute doar. Dacă nu ar fi
urmat să se întâmple nimic înfricoşător, el ar putea să îşi spună că din moment ce totul a mers bine timp de
10 minute, de ce să nu încerce să mai stea încă 10 minute în plus?
Jason a decis că este o idee bună şi a mers în căsuţa lui din copac. S-a simţit mult mai bine ştiind că masca
era atârnată şi că folosise sprayul împotriva omului negru. A început să-şi găsească ocupaţie în căsuţa din
copac, şi până să îşi dea seama cât timp trecuse, tatăl lui l-a chemat la masa de prânz. Uitase cu desăvârşire
de timp şi se afla afară, singur, de aproape o oră fără să se simtă speriat! Când a terminat prânzul, s-a gândit,
„Nimic înfricoşător nu mi s-a întâmplat cât am fost afară, aşa că pot încerca să fac acest lucru din nou, fără să
îmi mai fie frică."
Discuţii
1. Credeţi că lui Jason îi va mai fi frică să iasă în curte? De ce sau de ce nu?
2. De ce i-a fost frică lui Jason să le spună părinţilor şi prietenilor lui de ce nu vroia să iasă afară?
3. Ce l-aajutat pe Jason să nu îi mai fie atât de frică?
1. V-a fost, vreodată, frică de ceva, aşa cum le-a fost frică lui Jason şi mamei lui?
2. Ce aţi făcut pentru a nu vă mai fi frică?
3. Ce aţi învăţat din această poveste, care să vă ajute în cazul în care aveţi frici precum a avut Jason sau
mama lui?
Împărţiţi cutiile de aerosol şi cereţi-le copiilor să îşi construiască propriile lor „spray-uri anti-monstru"
acoperind cutiile cu hârtie şi decorându-le. O activitate alternativă ar fi construirea unor măşti pentru a speria
monştrii sau pe omul negru.
Construind prietenii
Relaţiile dintre copiii de aceeaşi vârstă au o funcţie importantă pentru aceştia. Interacţionând cu
ceilalţi, copiii învaţă despre valori, comportamente, şi convingeri care îi va ajuta să devină membrii
funcţionali ai societăţii. Deoarece relaţiile de prietenie joacă un rol esenţial în vieţile lor, a învăţa cum să
dezvolte relaţii optime este o parte vitală din dezvoltarea lor socială.
Obiectiv
 Să identifice modalităţi de dezvoltare a unor relaţii bune cu cei din jur
Materiale
 Două foi de hârtie şi creioane colorate pentru fiecare copil Un rol de bandă adezivă
Procedură
1. Cereţi-le copiilor să ridice mâna dacă au văzut vreodată un zid din cărămidă sau o clădire din cărămidă.
Discutaţi faptul că în construirea unui zid sau a unei clădiri, sunt puse laolaltă multe cărămizi individuale.
Explicaţi-le că în această lecţie ei vor construi un „zid al prieteniei."
2. Daţi fiecărui copil o foaie de hârtie şi explicaţi-le că aceasta reprezintă „cărămida" fiecăruia. Cereţi-le,
apoi, să îşi scoată creioanele de colorat şi să deseneze o imagine (cu foaia aşezată într-o poziţie
orizontală) care să ilustreze una din următoarele situaţii:
 Cum să invite pe cineva să se joace împreună
 Cum să coopereze sau să împartă ceva cu un prieten
 Cum să facă cunoscut unui copil că ar vrea să fie prietenul lui sau al ei
 Ceva frumos ce îl pot face pentru un prieten
3. După ce copiii au terminat de desenat, poftiţi-i, pe rând, să îşi prezinte cărămizile lor de prietenie. Lipiţi
cărămizile astfel încât să formaţi un zid al prieteniei.
4. Dezvoltaţi activitatea discutând pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Arată imaginea pe care aţi desenat-o ceva ce aţi făcut voi într-o situaţie de prietenie?
2. Există şi alte modalităţi de a construi o relaţie de prietenie în afară de cele arătate în imaginile desenate
la această lecţie? (încurajaţi-i să ofere exemple.)
3. Care sunt unele lucruri care consideraţi că nu ajută la construirea unei relaţii de prietenie? (Exemplele
includ lovitul, refuzul de a împărţi ceva, şi aşa mai departe. Subliniaţi faptul că ei nu trebuie să folosească
nume când oferă exemple.)
1. Daţi exemplu de un lucru pe care voi îl faceţi care dovedeşte că sunteţi prieteni buni cu ceilalţi?
2. Aţi învăţat, din desenele celorlalţi copii, lucruri noi despre modul în care se construiesc relaţiile de
prietenie? Dacă da, ce aţi învăţat?
3. Ce idei v-ar plăcea să încercaţi pentru a vă ajuta să deveniţi prieteni mai buni cu cineva?
Cereţi-le copiiilor să deseneze mai multe imagini cu comportamente pozitive de prietenie şi
adăugaţi aceste „cărămizi" zidului de prietenie.
Îmi fac prieteni, pe care îi păstrez

În perioada şcolară mică apar multe schimbări în ceea ce priveşte dezvoltarea socială. Odată cu
creşterea lor, copiii îşi dezvoltă treptat cercurile lor de prieteni şi, prin urmare, trebuie să îşi dezvolte abilităţi
care să îi ajute să îşi facă prieteni, pe care să îi şi păstreze. La această vârstă ei sunt mai puţin egocentrici
şi sunt capabili să înţeleagă concepte precum „dăruieşti, primeşti." Ei devin din ce în ce mai pricepuţi în a
coopera şi a contribui, şi sunt mult mai capabili să înţeleagă semnele sociale, în orice caz, aceste abilităţi
trebuie să fie în permanenţă consolidate. Având în vedere că altercaţiile, insultele, şi remarcile peiorative se
intensifică la această vârstă, scoaterea în evidenţă a impactului negativ pe care aceste comportamente le
au, este, de asemenea, importantă pentru dezvoltarea socială.
Obiective
 Să facă diferenţa între comportamentele care contribuie şi care nu contribuie la crearea şi păstrarea
prietenilor
 Să identifice modalităţi eficiente de a se purta cu copiii de vârstă similară care manifestă
comportamente negative de prietenie
Materiale
 Tablă de scris
 Scaune, farfurii de carton, sau bucăţi de material în formă de pătrate
 Un casetofon şi o casetă cu cântece pentru copii
 foaie de ziar şi un marker
 pungă mare de hârtie
 Creioane colorate şi mai multe foi de hârtie, împăturite şi capsate pentru a forma o carte (câte una
pentru fiecare copil; pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Începeţi lecţia rugând copiii să ridice mâna dacă:
 Le place când un prieten îi strigă în diferite forme
 Le place când un prieten împarte ceva cu ei
 Le place când un prieten se ceartă cu ei
 Le place când un prieten îi invită să se joace cu el
Discutaţi pe scurt răspunsurile date de ei şi menţionaţi că scopul acestei lecţii este de a identifica
comportamente care să îi ajute să îşi facă prieteni şi pe care să îi şi păstreze.
2. Rugaţi copiii să aducă un scaun în faţa clasei. (Dacă spaţiul este limitat sau dacă scaunele sunt prinse de
bănci, ar putea folosi farfuriile de carton sau pătrăţele din material.) Ei ar trebui să aşeze scaunele într-
un cerc mare după care să se aşeze pe ele. Când toată lumea este aşezată, explicaţi-le că ei vor juca
un joc asemănător cu scaunele muzicale şi că, înainte de a începe, dumneavoastră veţi scoate afară
unul dintre scaunele din cerc. După care veţi pune să cânte, la casetofon, o melodie, în momentul în
care muzica se opreşte copiii trebuie să se aşeze pe scaune. Copilul care rămâne în picioare va trebui
să răspundă la unul din punctele de mai jos. Acest copil trebuie să menţioneze dacă el crede că această
modalitate este una bună sau rea de a face şi păstra un prieten, înainte ca muzica să înceapă din nou,
întrebaţi restul copiilor dacă ei sunt de acord cu răspunsul dat de copilul aflat în picioare. Dacă nu sunt
de acord, discutaţi pe baza afirmaţiilor lor şi încercaţi să ajungeţi la un consens înainte de a trece mai
departe. Cereţi copilului aflat în picioare să se alăture din nou cercului, în timp ce ceilalţi se ridică în
picioare şi se mişcă din nou pe fondul muzicii. Când muzica este oprită, copilul rămas în picioare trebuie
să răspundă la următorul punct, şi aşa mai departe până ce toate punctele au fost parcurse.
 Te tachinează
 Te ignoră
 Împarte ceva cu tine
 Te strigă în diferite feluri
 Te îmbrăţişează
 Scoate limba la tine
 Îţi spune o glumă
 Se bagă în faţa ta la rând
 Nu te lasă să te joci
 Râde de hainele tale
 Te invită să te joci cu el
 Te vorbeşte pe la spate
 Te invită să stai lângă el sau ea în pauza de masă
 Te minte
 Îţi spune că îi place să lucreze împreună cu tine la o sarcină
 Îţi spune că eşti deştept
 Îţi spune că ceea ce porţi arată bine
 Te împinge
 Te ameninţă că te va bate
 Faceţi, pe rând, activităţi împreună
 Te lasă să te joci cu ceva foarte special
 Îţi pune piedică
3. Treceţi apoi următoarele lucruri pe tablă:
 Te tachinează
 Scoate limba la tine
 Te ignoră
 Te strigă în diferite feluri
 Te vorbeşte pe la spate
Rugaţi copiii să spună cum se simt atunci când lor li se întâmplă astfel de lucruri. Discutaţi despre modul
în care ei se poartă în astfel de situaţii şi cât de bine funcţionează aceste metode, făcând diferenţa între
modalităţile de răspuns pozitiv şi negativ. Pe parcurs ce copiii îşi împărtăşesc opiniile notaţi sugestiile
pozitive pe un poster şi afişaţi-le astfel încât ei să recurgă la ele când au nevoie.
4. Luaţi apoi punga de hârtie şi puneţi-o pe capul dumneavoastră, întrebaţi copiii dacă cred că puteţi vedea
ceva atunci când purtaţi această pungă. Spuneţi-le că, din moment ce nici urechile nu se află în afara
pungii, nu puteţi nici să auziţi. Solicitaţi cinci voluntari. Cereţi fiecărui voluntar să aleagă unul din
comportamentele negative notate anterior pe tablă şi să vă facă dumneavoastră, pe rând, acel lucru, în
timp ce ei vă fac, pe rând, acele lucruri nu spuneţi nimic şi nu reacţionaţi. După ce toţi cinci au terminat,
daţi-vă jos punga de pe cap şi discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce s-a întâmplat când mi-am pus punga de hârtie pe cap? Am putut să văd ce au făcut ceilalţi? Am putut
să aud ce mi-au spus ei? (Nu uitaţi, punga nu avea „urechi".)
2. Am reacţionat eu la ceva ce au spus sau au făcut voluntarii? Să ne închipuim că acest lucru s-a întâmplat
în viaţa reală - cineva v-a strigat într-un fel şi voi v-aţi prefăcut că aveţi o pungă de hârtie pe cap şi nu aţi
auzit ce v-a spus. Ce credeţi că s-ar întâmpla? Să ne închipuim că cineva s-a strâmbat la voi şi voi v-aţi
prefăcut că aveţi pe cap o pungă şi nu aţi văzut ce a făcut. Ce credeţi că s-ar întâmpla?
3. Credeţi că puteţi să îi opriţi pe ceilalţi să nu vă mai strige în diferite feluri, să nu vă mai tachineze, sau să
nu mai facă altele din comportamentele negative de prietenie identificate pe parcursul jocului? Doar
pentru că oamenii fac aceste lucruri, înseamnă că trebuie să vă supăraţi? Credeţi că ajută să vă supăraţi
sau să vă înfuriaţi atunci când alţii se comportă astfel cu voi?
1. V-aţi aflat vreodată într-o situaţie în care alţii au folosit unele din comportamentele negative de prietenie
discutate în această lecţie?
2. Dacă vi s-a întâmplat acest lucru, aţi folosit câteva din tehnicile sugerate pe parcursul discuţiei noastre?
Cum au funcţionat ele în cazul vostru?
3. Ce lucruri aţi învăţat în această lecţie, care să vă ajute să vă faceţi şi să vă menţineţi prietenii?
4. Ce puteţi face atunci când alţii folosesc comportamente negative de prietenie faţă de voi?
Distribuiţi „cărţile" de hârtie capsate. Cereţi-le copiilor să deseneze imagini pe parcursul săptămânii
care să ilustreze lucrurile pe care ei le fac pentru a-şi face şi menţine prietenii. Acordaţi-le timp pentru a le
putea arăta celorlalţi copii.
Hai să împărţim în mod egal
Până la vârsta de 7 ani, copiii încep să îşi depăşească egocentrismul şi dovedesc mai multe abilităţi
pro sociale, precum împărţirea în mod egal şi manifestarea preocupării faţă de ceilalţi. Totuşi, datorită
faptului că, copiii se dezvoltă în ritmuri diferite, lecţiile cu privire la împărţire facilitează progresul acestei
abilităţi.
Obiectiv
 Să dezvolte abilităţi de împărţire în mod egal
Materiale
 pungă de hârtie de mărime medie, aţă, şi bucăţi de material sau de carton
 Creioane colorate, foarfece, şi lipici pentru fiecare cuplu de copii
 O versiune a tabelului „Hai să împărţim în mod egal" (Fişa de lucru 5; pentru Activitatea de Follow-
up)
Procedură
1. Începeţi lecţia întrebând copiii ce înseamnă a împărţi în mod egal. încercaţi să obţineţi exemple
referitoare la împărţirea în mod egal.
2. Rugaţi copiii să îşi găsească câte un partener. Oferiţi fiecărui cuplu o pungă de hârtie, aţă, bucăţi de
material sau carton, creioane colorate, foarfece, şi lipici. Instruiţi-i să folosească aceste obiecte pentru a
construi o păpuşă.
3. După ce au terminat de realizat păpuşile, cereţi ca fiecare cuplu de parteneri să se alăture unui alt cuplu
de parteneri. Sub forma unui grup de patru persoane, ei trebuie să inventeze o scenetă scurtă cu privire
la un aspect al prieteniei, utilizând cele două păpuşi ale lor. Acordaţi copiilor timp pentru a-şi prezenta
spectacolul cu marionete în faţa celorlalţi copii.
Discuţii
1. Aţi avut, împreună cu partenerul vostru, dificultăţi în a vă împărţi pe obiecte şi pe idei pentru a construi
păpuşa?
2. Cum v-aţi împărţit? Au fost anumite lucruri pe care le-aţi zis sau pe care le-aţi făcut?
3. Ce înseamnă să împărţi ceva?
1. Voi împărţiţi lucruri cu prietenii voştri?
2. Dacă aveţi fraţi sau surori, împărţiţi cu ei ceva?
3. Care este cel mai dificil lucru atunci când împărţi ceva cu cineva?
4. Credeţi că este important să împărţim lucruri cu cineva? Cum vă simţiţi atunci când ceilalţi nu împart cu
voi ceva?
Afişaţi versiunea tabelului „Hai să împărţim în mod egal" (Fişa de lucru 5). Timp de o săptămână, la
sfârşitul programului de şcoală, petreceţi câteva minute extrăgând de la copii idei despre modul în care ei
au împărţit anumite lucruri cu ceilalţi colegi, cu fraţii lor sau cu prietenii lor din vecini. Notaţi răspunsurile lor
în tabel şi lăsaţi la vedere tabelul astfel încât copiii să recurgă la el şi să continue să practice diferite
modalităţi de a împărţi cu ceilalţi.
Hai să împărţim în mod egal
TABEL
Cu prietenii la şcoală Cu fraţii/surorile Cu vecinii
Luni
Marţi
Miercuri
Joi
Vineri
Vrei să fi prietenul meu?
Datorită faptului că relaţiile de prietenie încep să joace un rol din ce în ce mai mare, este important
să îi ajutăm pe copii să îşi dezvolte abilităţi care să le sporească relaţiile interpersonale. înţelegând diferenţa
dintre comportamentele de prietenie pozitive şi cele negative, copiii vor avea mai multe cunoştinţe pe care
să le aplice în interacţiunile sociale.
Obiectiv
 Să facă distincţia între comportamentele de prietenie pozitive şi cele negative
Materiale
 Cretă
 Două păpuşi (marionete)
Procedură
1. Introduceţi lecţia punând în scenă un scurt scenariu cu ajutorul a două marionete pentru a ilustra
modalităţile negative de interacţiune cu ceilalţi (a lovi, a împinge, a nu împărţi, şi aşa mai departe). După
această scurtă demonstraţie, întrebaţi copiii dacă ar vrea să se joace cu aceste păpuşi, şi dacă nu, de ce
nu? Ce anume nu le-au plăcut referitor la modul în care aceste două păpuşi s-au jucat împreună?
2. Invitaţi apoi doi elevi care să folosească păpuşile pentru a demonstra modalităţi mai bune de a se juca.
După ce aceştia au terminat, discutaţi diferenţele dintre cele două jocuri ale marionetelor şi ajutaţi copiii
să identifice, în mod clar, comportamentele pozitive de prietenie versus cele negative (notaţi-le pe tablă).
3. Citiţi copiilor următoarea poveste, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
VREI SĂ FII PRIETENUL MEU?
Prietenoasa Paula a cutreierat toată dimineaţa cartierul în căutarea unui partener dejoacă. Nu putea
să înţeleagă unde se ascundea toată lumea, în cele din urmă, a zărit-o pe Nepoliticoasa Nicoleta aşezată
pe treptele din faţa casei ei. Paula a tăiat de-a curmezişul drumul şi a spus, „Bună, Nicoleta! Am căutat
peste tot pe cineva cu care să mă joc. Vrei să facem ceva împreună?" Nicoleta nu s-a obosit să îi răspundă,
aşa că Paula s-a apropiat mai tare, gândindu-se că, probabil, Nicoleta nu a auzit-o. Ea a încercat din nou:
„Nicoleta, mă întrebam dacă ţi-ar plăcea să vii la mine acasă sau să facem împreună ceva afară?"
Nepoliticoasa Nicoleta i-a aruncat o privire aspră Prietenoasei Paula şi a mormăit, „Nu vreau să mă
joc cu tine. Pleacă din curtea mea." Paula a rămas şocată. „Nicoleta nu înţeleg. Ultima dată când ne-am
jucat împreună mi s-a părut că ne-am distrat foarte bine. Te-am şi lăsat să îmi foloseşti noile role."
Nicoleta a scos limba către Paula şi i-a făcut o mutră. „Ei bine, eu nu m-am distrat, şi nu vreau să
mă joc cu tine. Aşa că, lasă-mă odată în pace," a strigat Nicoleta.
Paula nu înţelegea de ce Nicoleta se comporta în felul acesta cu ea, dar a plecat imediat din curtea
ei şi s-a îndreptat către casă. Pe drum s-a întâlnit cu Grijuliul Grigore. „Bună Paula," i-a spus Grigore. „Ce
pui la cale?"
„Ei bine, am încercat să găsesc pe cineva cu care să mă joc, şi în cele din urmă am văzut-o pe
Nicoleta stând pe treptele casei ei. Am întrebat-o dacă vrea să se joace cu mine, şi pur şi simplu a ţipat la
mine şi mi-a spus că nu vrea să fie cu mine. Nu înţeleg de ce pentru că ultima dată când ne-am jucat
împreună, mi s-a părut că ne-am simţit bine împreună. Mi-a spus că ea nu s-a simţit bine cu mine, aşa că
nu ştiu ce se întâmplă."
„Păi Paula, Nicoleta este, de multe ori, răutăcioasă şi cu mine. Nu am înţeles nici eu de ce pentru
că eu încerc să fiu drăguţ cu ea. Dar ştiu că nu vreau să îmi pierd timpul jucându-mă cu ea dacă ea este
răutăcioasă şi nepoliticoasă. Hai să vedem dacă nu putem face noi doi ceva împreună?" a spus Grigore.
„Asta da idee bună. Poate că Drăguţa Diana a ajuns deja acasă şi i-ar plăcea şi ei să se joace cu
noi," a spus Paula. Aşa că Grigore şi Paula au fugit în josul străzii şi au sunat la uşa lui Diana. Mama lui
Diana a deschis uşa şi le-a spus că Diana se află în curtea din spate dându-se în leagăn. De îndată ce
Grigore şi Paula au intrat în curte, Diana le-a făcut cu mâna şi i-a chemat să se dea pe leagăn. După ce au
făcut acest lucru, pentru câtva timp, Paula i-a întrebat pe Grigore şi pe Diana dacă nu doresc să meargă la
ea acasă şi să se joace cu căsuţa ei de păpuşi. Toţi au fost de acord că este o idee bună, aşa că au plecat.
Când au ajuns acasă la Paula, aceasta i-a întrebat dacă ar dori o gustare, în timp ce îşi luau
gustările, au discutat despre ce ar vrea să se joace în căsuţa de păpuşi.
„Cred că ar fi distractiv să ne jucăm de-a casa," a spus Diana.
„Păi, asta ar fi destul de bine, dar mie mi-ar cam plăcea să ne jucăm de-a spitalul," a spus Grigore.
„Ce ar fi dacă ne-am juca pentru început de-a casa după care să ne jucăm de-a spitalul?" a sugerat
Paula. „Aşa aţi putea să faceţi amândoi ceea ce vă doriţi."
„Dar, tu ce ai vrea să faci, Paula?" a întrebat Grigore. „Nu este corect să ne jucăm doar ce vrem noi.
La urma urmei este casa ta de păpuşi."
„Este în regulă," a spus Paula, „îmi place să mă joc ambele jocuri, şi sunt pur şi simplu bucuroasă
că sunteţi aici şi că ne comportăm frumos unul cu celălalt, în mod sigur nu îmi place să mă joc cu copii care
sunt răutăcioşi aşa cum este Nicoleta."
„Sunt de acord," a spus Diana. „Este mult mai plăcut să te joci cu copii care pot să îşi împartă
lucrurile şi care ştiu să coopereze şi să fie drăguţi unul cu celălalt. Sunt bucuroasă că voi doi sunteţi aşa. Iar
acum ... hai să începem să ne jucăm!"
Discuţii
1.Ce a fost diferit în modul în care Grijuliul Grigore s-a comportat cu Prietenoasa Paula faţă de modul în
care Nepoliticoasa Nicoleta s-a comportat cu Prietenoasa Paula? A cui comportament credeţi că a fost
mai bun, şi de ce?
2. Care au fost câteva din comportamentele de prietenie pozitive practicate de Prietenoasa Paula, Grijuliul
Grigore, şi Drăguţa Diana?
3. Care au fost câteva din comportamentele de prietenie negative manifestate de Nepoliticoasa Nicoleta?
4. Credeţi că Paula a încercat să fie o prietenă bună faţă de Nicoleta? Dacă da, ce a făcut ea ca să
demonstreze comportamente pozitive de prietenie?
1. Aţi cunoscut vreodată pe cineva care să se comporte cu voi în felul în care Nepoliticoasa Nicoleta s-a
comportat cu Prietenoasa Paula? Dacă da, cum v-aţi simţit când aţi fost trataţi în felul acesta?
2. Voi vă comportaţi mai mult ca şi Nepoliticoasa Nicoleta sau ca şi Prietenoasa Paula cu prietenii voştri?
Care tip de comportament vi se pare mai bun?
3. Dacă cineva se comportă cu voi în felul în care Nicoleta s-a comportat cu Paula, înseamnă acest lucru
că nimeni nu vă place? înseamnă că nu puteţi avea prieteni?
4. Aţi învăţat ceva din această lecţie care să vă ajute să fiţi un prieten mai bun?
Invitaţi copiii să lucreze în grupuri mici şi să inventeze scenete care să demonstreze
comportamente pozitive de prietenie.
Pot oare să aleg?
La această vârstă de dezvoltare, copiii încep să gândeacsă într-o manieră mai logică atunci când
ceva le este prezentat într-o formă concretă. Cu toate acestea, datorită faptului că ei trebuie să facă alegeri
cu privire la multe lucruri care sunt mai abstracte, a-i ajuta să înveţe cum să facă alegeri şi cum să facă
diferenţa între alegerile bune, rele şi cele „aşa şi aşa" reprezintă o parte importantă din dezvoltarea lor
cognitivă.
Obiective
 Să înveţe că toată lumea face alegeri care au la bază motive diverse
 Să facă diferenţa între alegeri bune, rele şi „aşa şi aşa"
Materiale
 Tablă de scris
 valiză goală
 plasă care să conţină următoarele lucruri: o umbrelă, o lanternă, o carte, un animal de pluş, câţiva
biscuiţi, o jachetă, o pereche de pijama, şi o maşinuţă de jucărie
 Trei cercuri mari de plastic
 Câte un ecuson pentru fiecare cerc, inscripţionat precum urmează: alegere bună, alegere proastă şi
alegere aşa şi aşa
 Hârtie şi creioane colorate pentru fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1.Introduceţi lecţia, prezentând valiza şi rugându-i pe copii să se prefacă că merg într-o excursie pe timp de
noapte. Faceţi cunoscută plasa cu obiecte şi scoateţi-le una câte una afară din plasă. Spuneţi copiilor că
ei trebuie să vă ajute să alegeţi cinci lucruri pentru a le lua în această excursie scurtă. Pe parcurs ce
prezentaţi fiecare obiect, rugaţi-i să ridice mâna pentru a spune dacă acel obiect arătat de
dumneavoastră este unul din lucrurile pe care ei ar vrea să îl ia sau de care ar avea nevoie. Notaţi
denumirea obiectelor pe tablă şi înregistraţi numărul de copii care au răspuns afirmativ pentru fiecare
dintre acestea.
2.După ce aţi prezentat toate obiectele, aruncaţi o privire asupra obiectelor care au fost alese cel mai
frecvent şi întrebaţi copiii dacă toţi au ales aceleaşi obiecte şi după ce criteriu au făcut selecţia. Subliniaţi
faptul că fiecare a avut de ales cinci obiecte, dar că probabil fiecare a ales din motive diferite. Ajutaţi-i să
identifice diferitele motive pentru care au făcut alegerea: preferinţe (unora le pot place biscuiţii, altora nu),
de ce cred ei că ar avea nevoie (unii ar putea avea nevoie de o lanternă sau de un animal pluşat care să
îi ajute să adoarmă, iar alţii nu), sau ce le-ar plăcea să facă (să citească sau să se joace cu o jucărie).
3.Aşezaţi apoi, cercurile în mijlocul clasei şi puneţi câte un ecuson lângă fiecare cerc. împărţiţi copiii în
grupe de câte cinci. Explicaţi-le că le veţi citi câte o alegere, pe care ei trebuie să îşi imagineze că au
facut-o. După ce citiţi alegerea, primii cinci copii vor decide dacă aceasta ar fi o alegere bună, o alegere
rea sau o alegere aşa şi aşa şi să ia loc în acel cerc care reprezintă opinia lor. Citiţi următoarele două
alegeri şi urmaţi aceeaşi procedură cu aceeaşi cinci copii. Apoi luaţi la rând următorul grup de cinci copii,
citiţi trei alegeri, şi puneţi-i pe aceşti copii să îşi aleagă poziţia. Faceţi acelaşi lucru şi cu cel de-al treilea
grup de copii, şi aşa mai departe. (Numărul de copii din grup şi numărul de alegeri pot să varieze în
funcţie de numărul total de copii.) Pe parcurs ce copiii fac alegerile, notaţi-le alegerile pe tablă, înregistraţi
numărul de copii din fiecare cerc pentru fiecare alegere.
ALEGERI BUNE, RELE ŞI AŞA ŞI-AŞA

 Să alegeţi să vă spălaţi dinţii după fiecare masă
 Să alegeţi să învăţaţi cuvintele necunoscute pentru test
 Să alegeţi să mâncaţi o bomboană chiar înainte de cină
 Să alegeţi să strigaţi pe cineva cu o poreclă
 Să alegeţi să mergeţi afară pe vreme rece fără jachetă
 Să alegeţi să vă tachinaţi fratele mai mic
 Să alegeţi să împărţiţi o jucărie cu un prieten
 Să alegeţi să staţi peste ora voastră de culcare
 Să alegeţi să faceţi o felicitare pentru bunicul vostru, care este bolnav
 Să alegeţi să împingeţi jos pe cineva din leagăn
 Să alegeţi să fugiţi pe coridorul şcolii
 Să alegeţi să spuneţi „mulţumesc" atunci când mama voastră vă spune ce bine arătaţi
 Să alegeţi să vă pieptănaţi părul înainte de poza cu clasa
 Să alegeţi să vă jucaţi în nisip cu hainele de şcoală
 Să alegeţi să beţi la cină un suc gazos în loc de lapte
4. Desfăşuraţi activitatea discutând pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Poate toată lumea să facă alegeri în legătură cu diferite lucruri?
2. în activitatea cu cercuri, cum aţi decis dacă alegerea a fost una bună, una proastă, sau una aşa şi aşa?
3. în această activitate, a decis toată lumea în acelaşi fel? De exemplu, a considerat toată lumea că e o
alegere proastă să mănânci bomboană înainte de cină? (Luaţi un exemplu bazat pe diferenţele reale din
joc.)
1. Daţi exemple de alegeri pe care le faceţi în fiecare zi şi care nu au fost identificate în această activitate?
2. Credeţi că majoritatea alegerilor pe care le faceţi sunt dintre cele bune? Dintre cele rele? Dintre cele aşa
şi-aşa? Cum vă daţi seama care sunt acestea? Ce cred ceilalţi oameni despre alegerile pe care le faceţi?
3. Ce aţi învăţat din această lecţie despre alegeri?
Cereţi copiilor să împartă o foaie de hârtie în două şi să deseneze o imagine reprezentând o
alegere bună şi o alegere proastă. Afişaţi-le în clasă şi organizaţi timpul astfel încât copiii să poată să îşi
prezinte desenele şi să vorbească despre ce ar fi putut face pentru a evita alegerile proaste.
Ce este o consecinţă?
Deşi copiii îşi dezvoltă progresiv capacitatea de înţelegere a acţiunilor logice, a reversibilităţii, şi a
reciprocităţii, ei nu sunt întotdeauna capabili să aplice aceste concepte, într-o manieră consecventă, în
activităţile lor de zi cu zi. Deoarece ei petrec mai mult timp la şcoală şi departe de casă, este important să îi
învăţăm cum să gândească logic şi cum să anticipeze consecinţele.
Obiective
 Să înveţe să identifice consecinţele comportamentelor
 Să înveţe să facă distincţia între consecinţele pozitive şi cele negative
Materiale
 Patru baloane (unul umplut cu apă)
 versiune a tabelului „Care este consecinţa?" (Fişa de lucru 6; pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi lecţia cerând copiilor să prezică ce se va întâmpla în fiecare din cele patru experimente cu
baloane. După ce au făcut acest lucru, efectuaţi experimentele pentru a confirma sau infirma
prezicerile lor.
 Experiment l: Ce se întâmplă dacă umflu acest balon, nu îl leg la capăt, şi îl las să zboare?
 Experiment 2: Ce se întâmplă dacă umflu acest balon, îl leg la capăt, şi îl las să zboare?
Experiment 3: Ce se întâmplă dacă lovesc tare cu mâna acest balon umflat în partea lui
dreaptă? în partea stângă? In partea de jos? în partea de sus?
 Experiment 4: Ce se întâmplă dacă iau acest balon umplut cu apă, îl leg la capăt şi îl arunc pe
jos?
2. întrebaţi-i ce dovedeşte fiecare demonstraţie de baloane. Discutaţi faptul că fiecare situaţie a existat
o consecinţă a acţiunii făcute, şi că mulţi dintre ei a reuşit să prezică cu succes consecinţa.
3. Citiţi următoarele, rugând copiii să prezică o consecinţă pentru fiecare:
 Priviţi pe sora voastră şi scoateţi limba către ea.
 Îi spuneţi pe alţi copii învăţătoarei.
 Sunteţi prietenoşi cu ceilalţi copii.
 Îi ajutaţi pe ceilalţi atunci când au nevoie de ajutor.
 Plângeţi atunci când nu se întâmplă ceva ce vreţi voi
 Puneţi, în permanenţă, întrebări chiar dacă ştiţi răspunsul sau vă puteţi da seama care este.
 Vă bosumflaţi când sunteţi nervoşi.
 Mâncaţi mâncare nesănătoasă atunci când nu aveţi voie.
 Depăşiţi ora voastră de culcare în fiecare seară.
 Propuneţi să vă daţi pe rând pe carusel.
4. în continuare, citiţi copiilor, cu voce tare, următoarea poveste. Opriţi-vă la pauzele stabilite în poveste
pentru a extrage consecinţele.
CE ESTE O CONSECINŢĂ?
Elena tocmai a primit de ziua ei o nouă bicicletă albastră, şi de-abia a aşteptat să se plimbe cu
ea! A implorat-o pe mama ei vitregă să o lase să se plimbe cu bicicleta până în parc, dar mama ei
vitregă i-a spus că din moment ce vor urma să mănânce imediat, Elena nu ar avea suficient timp să
meargă până în parc, dar că poate să se plimbe prin jurul casei dacă promite că nu se opreşte, în
drumul ei, pe la nimeni. „Promit," a spus Elena, care de-abia aştepta să meargă.
Aşa că s-a urcat pe noua ei bicicletă albastră şi a pornit la drum. Se simţea atât de bine că se
putea plimba! Imediat cum a luat colţul străzii i-a văzut pe Pedro şi pe Jose jucându-se cu mingea în
curtea din faţa casei lor. „Hei, băieţi," a strigat Elena. „Ia uitaţi ce am primit de ziua mea de la tata şi
mama mea vitregă!" „Woaw arată tare. Opreşte-te să o vedem şi noi," a spus Pedro. Aşa că Elena s-a
oprit, (extrageţi consecinţe.)
După ce Pedro şi Jose i-au admirat noua bicicletă, Elena le-a spus că trebuie să plece
deoarece se apropia ora cinei. A pedalat în continuare, dar până să ajungă la următorul colţ, a văzut-o
pe prietena ei cea mai bună Megan, fugind în curte după un căţel. Elena a frânat rapid şi s-a dat jos de
pe bicicletă. „Oh, ce căţel scump, este al tău?" a întrebat Elena. „Da, tocmai în după-amiaza aceasta
am adus-o acasă," a spus Megan. „Vrei să o ţii în braţe?" Elena nu a putut rezista tentaţiei, aşa că a
luat în braţe căţeluşa şi a mângâiat-o până ce aceasta a adormit, (extrageţi consecinţe.)
Dintr-o dată Elena, şi-a amintit că trebuia să meargă direct acasă, aşa că a sărit pe bicicleta ei
şi a plecat la drum. Acum ea începea să devină îngrijorată, deoarece se oprise cu Pedro, cu Jose, şi cu
Megan, aşa că pedala din ce în ce mai tare. Urma un alt colţ de stradă pe care ea trebuia să îl ia, dar
până să ajungă la el, ea avea deja o viteză destul de mare. (extrageţi consecinţe.)
Dintr-o dată, a apărut în faţa ei un băieţel într-o maşinuţă de jucărie. Elena a încercat să facă o
manevră în formă de semicerc pentru a lua colţul, dar a fost nevoită să facă o mişcare bruscă pentru a
nu se ciocni cu băieţelul, căzând astfel de pe bicicletă, (extrageţi consecinţe.)
Elena s-a ridicat în picioare. Avea un genunchi julit, iar din cotul ei curgea puţin sânge, încet, s-a
urcat din nou pe bicicleta ei, şi şi-a continuat drumul spre casă. Când a ajuns pe aleea casei lor, tatăl ei
se afla în faţa garajului. (extrageţi consecinţe.)
Elena, a pus bicicleta la o parte, a intrat în casă, s-a spălat, şi s-a aşezat pentru cină. Tatăl şi
mama ei vitregă au discutat cu ea despre ceea ce s- întâmplat şi i-au spus că din moment ce nu a
ascultat, nu va avea voie să se dea cu bicicleta în următoarele două zile. Elena a fost atât de furioasă,
încât a sărit de la masă şi a trântit pe jos paharul cu lapte, (extrageţi consecinţe.)
Elena a fost trimisă în camera ei şi i s-a spus să se gândească la alegerile făcute. Credeţi că a
făcut alegerile bune? Au existat câteva consecinţe negative ca şi rezultat al alegerilor făcute de ea?
(Discutaţi.)
5. Desfăşuraţi activitatea discutând pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţie
1. Ce este o consecinţă? Pot fi consecinţele atât bune cât şi rele?
2. Puteţi voi schimba o consecinţă? Dacă da, cum puteţi face acest lucru?
3. Puteţi să preântâmpinaţi o consecinţă? Dacă da, cum puteţi face acest lucru?
4. De ce este important să ne gândim la consecinţe înainte să facem ceva?
1. Puteţi să vă gândiţi la o alegere pe care aţi facut-o şi care a avut o consecinţă pozitivă? (Provocaţi-i
să ofere exemple.)
2. Puteţi să vă gândiţi la o alegere pe care aţi facut-o şi care a avut o consecinţă negativă? (Provocaţi-i
să ofere exemple.)
3. Dacă aţi avut mai multe consecinţe negative decât pozitive, se poate face ceva ca să schimbaţi acest
lucru? Dacă da, ce trebuie voi să faceţi?
Afişaţi în clasă posterul cu tabelul „Care este consecinţa?" (Fişa de lucru 6). Timp de o
săptămână stabiliţi o oră în care să le cereţi copiilor să identifice comportamentele şi consecinţele
pentru ziua respectivă. Acordaţi timp pentru discuţii referitoare la modul în care comportamentele pot fi
schimbate dacă consecinţele sunt negative.
Ce este o consecinţă?
TABEL
Comportamente Consecinţe
Luni
Marţi
Miercuri
Joi
Vineri
Soluţii, soluţii
Datorită faptului că la această vârstă copiii se află în stadiul gândirii concrete, este adesea dificil
pentru ei să identifice o varietate de alternative. Acest lucru le poate limita, în mod semnificativ,
capacitatea de a rezolva probleme, care, la rândul ei, îi afectează în multe aspecte ale vieţii lor.
Obiective
 Să înţeleagă faptul că multe dintre probleme au soluţii multiple
 Să îşi dezvolte abilităţi în identificarea soluţiilor multiple la problemele tipice
Materiale
 Tablă de scris
 Hârtie şi creion pentru fiecare copil
 Mai multe lupe sau sticle, care măresc imaginea
 Patru plăci mari cu formă: rotundă, pătrată, triunghiulară, şi dreptunghiulară
Procedură
1.Prezentaţi această lecţie informând copiii că vor merge la o vânătoare de forme (afară dacă este
posibil), împărţiţi copiii în patru grupe. Arătaţi forma de cerc şi numiţi un grup care să reprezinte
cercurile. Faceţi la fel pentru următoarele trei forme. Apoi, explicaţi-le că grupele trebuie să se uite
împrejur şi să găsească cât mai multe exemple ale formei reprezentate de grupul lor, într-o perioadă
de 15 minute. (Ei nu le vor colecţiona, totuşi, pe cele care sunt prea mari sau dificil de mişcat.)
Exemplele lor pot fi de mărime mai mare sau mai mică decât formele utilizate pentru demonstraţie, şi
s-ar putea să aibă nevoie de lupă pentru a se ajuta în localizarea exemplelor mai mici.
2.După ce a expirat timpul, adunaţi copiii pentru a împărtăşi ceea ce au descoperit. Conduceţi
demonstraţia obiectelor şi discuţia precum urmează:
 Rugaţi copiii care au fost la vânătoare de cercuri să se ridice în picioare. Cereţi copiilor să vă
arate exemplele găsite de ei şi notaţi-le pe tablă sub imaginea unui cerc.
 Rugaţi copiii care au fost la vânătoare de pătrate să se ridice în picioare. Cereţi copiilor să vă
arate exemplele găsite de ei şi notaţi-le pe tablă sub imaginea unui pătrat.
 Rugaţi copiii care au fost la vânătoare de triunghiuri să se ridice în picioare. Cereţi copiilor să vă
arate exemplele găsite de ei şi notaţi-le pe tablă sub imaginea unui triunghi.
 Rugaţi copiii care au fost la vânătoare de dreptunghiuri să se ridice în picioare. Cereţi copiilor să
vă arate exemplele găsite de ei şi notaţi-le pe tablă sub imaginea unui dreptunghi.
3. Întrebaţi copiii dacă au existat mai multe soluţii sau răspunsuri pentru fiecare formă. Subliniaţi faptul
că majoritatea problemelor au mai multe soluţii şi nu doar una singură, după care cereţi copiilor să
dezvolte pe baza acestui concept aducând câteva exemple de probleme care au mai multe soluţii.
4. Citiţi copiilor, cu voce tare, următoarea poveste. După ce aţi terminat de citit, treceţi pe tablă fiecare
dintre problemele care sunt scrise cu italic. Solicitaţi copiii să genereze cât mai multe soluţii posibile
pentru fiecare element identificat.
Sally avea nevoie de soluţii, în fiecare dimineaţă, mama sau tatăl ei striga la ea din capul
scărilor să se trezească, dar, de cele mai multe ori, Sally adormea la loc. Nu ştia ce să facă pentru a
se trezi la timp. Când, în cele din urmă, se ridica din pat, avea probleme în a se decide cu ce să se
îmbrace. Stătea mult timp în faţa dulapului ei, încercând să descifreze cu ce să se îmbrace. După ce,
în sfârşit, reuşea să se îmbrace, ea stătea mult timp în faţa mesei, pentru micul dejun. Avea de unde
alege, dar nu ştia cum să se decidă ce anume să mănânce. În sfârşit, era aproape gata de şcoală,
dar mai trebuia să decidă ce să ducă la ora de „prezintă şi povesteşte ", unde trebuia să arate un
lucru despre care să vorbească întregii clase.
5. Desfăşuraţi activitatea pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Este posibil ca o problemă să aibă mai multe soluţii de rezolvare?
2. De ce este bine să încercăm, şi să găsim cât mai multe soluţii posibile?
3. Cum puteţi descoperi diferite soluţii pentru probleme?
1. Aveţi vreo problemă la care nu puteţi găsi vreo soluţie? Au fost de ajutor, ideile expuse în această
lecţie, în a găsi soluţii pentru problemele voastre?
2. Dacă aveţi o problemă pentru care nu aveţi o soluţie, ce ar trebui să faceţi? Există alţi oameni care vă
pot ajuta în identificarea soluţiilor?
Timp de o săptămână, la sfârşitul fiecărei zile, rugaţi unul sau doi copii să expună o problemă
pentru care ar vrea să găsească soluţii de rezolvare. Implicaţi ceilalţi copii în generarea mai multor
soluţii.
Ce ar trebui să fac?
Pe parcursul acestei perioade, copiii îşi dezvoltă treptat capacitatea de a gândi într-o manieră
mai logică. Ei nu mai sunt la fel de egocentrici, şi nici nu mai au o vedere magică asupra lumii aşa cum
au avut-o când au fost preşcolari. In ciuda faptului că ei sunt mai buni acum în strângerea şi
organizarea informaţiilor, ei întâmpină tot mai multe provocări odată ce încep să se aventureze şi să
exploreze mai mult mediul înconjurător. A şti ce trebuie făcut poate reprezenta o dilemă.
Obiectiv
 Să îşi dezvolte abilităţile de rezolvare de probleme
Materiale
 Tablă de scris
 Trei semne făcute din carton sau hârtie, marcate precum urmează: opţiuni,consecinţe, şi soluţii
Procedură
1. Deschideţi discuţia cerând copiilor să ridice mâna dacă au avut vreodată probleme în a decide ce
trebuie făcut în legătură cu ceva. Invitaţi-i să ofere exemple.
2. Revizuiţi apoi conceptele de la Activităţile 2 şi 3 referitoare la consecinţe şi la soluţii multiple. Explicaţi-
le faptul că ei vor avea nevoie să folosească această informaţie în această lecţie.
3. Împărţiţi copiii în grupe de câte trei. Explicaţi-le că le veţi citi câteva situaţii problematice. După ce veţi
citi câte o problemă, veţi ridica câte un semn şi fiecare grup va discuta acel aspect al problemei. In
primul rând, ei vor discuta diferitele opţiuni pe care copilul din scenariu le are. Apoi, ei vor discuta
despre consecinţele acestor opţiuni, şi în cele din urmă vor alege ceea ce ei consideră a fi cea mai
bună soluţie pentru problemă.
4. Citiţi primul scenariu. Ridicaţi primul semn (opţiuni) şi acordaţi câteva minute pentru ca membrii
fiecărui grup să poată discuta între ei. Cereţi fiecărui grup să prezinte opţiunile pe care le-au
identificat. Treceţi-le pe tablă. Ridicaţi apoi cel de-al doilea semn (consecinţe) şi puneţi grupele să
identifice consecinţele. Poftiţi, apoi, membrii fiecărui grup să se uite la toate opţiunile şi consecinţele şi
să selecteze ceea ce ei consideră a fi cea mai bună soluţie. Cereţi fiecărui grup să împărtăşească
soluţia găsită de ei şi discutaţi motivul pentru care ei au ales acea opţiune.
SCENARII - CE AR TREBUI SĂ FAC?

 Puteţi invita doar cinci copii la ziua voastră de naştere, dar sunt opt copii cu care voi vă jucaţi în
mod obişnuit. Ce puteţi face?
 Vă aflaţi, împreună cu verişoara voastră mai mare, într-un parc de distracţii. Ea vrea să se dea
pe montagne russe, dar vouă vă este frică să vă daţi. Nu vreţi ca verişoara voastră să creadă
că sunteţi o pisică fricoasă. Ce puteţi face?
 Mama şi tatăl vostru strigă şi se ceartă. Vă este teamă că tata o va lovi pe mama. Ce puteţi
face? Aţi fost invitaţi de unul din prietenii voştri să dormiţi peste noapte acasă la el, dar nu
sunteţi siguri că vreţi să mergeţi deoarece uneori vi se face frică în timpul nopţii. Ce puteţi face?
 Prietena voastră vă spune un secret pe care promiteţi să nu îl mai spuneţi la nimeni, dar voi vă
gândiţi că poate ar trebui să îl spuneţi pentru că ea a făcut ceva rău. Ce puteţi face?
 Ar trebui să fiţi în pat la ora 8.30 seara, dar părinţii voştri sunt plecaţi şi credeţi că puteţi să o
convingeţi pe cea care are grijă de voi să vă mai lase să vă uitaţi la una dintre emisiunile
voastre preferate de la televizor. Părinţii voştri v-au spus că trebuie să vă culcaţi devreme
deoarece urmează să mergeţi, a doua zi, într-o excursie. Ce puteţi face?
5. Urmaţi aceeaşi procedură şi pentru celelalte scenarii, după care discutaţi pe baza întrebărilor de
Discuţii
1. Ce a fost cel mai greu de identificat în grupul vostru: opţiunile, consecinţele, sau cea mai bună
soluţie?
2. Credeţi că ar fi bine să rezolvaţi o problemă fără să vă gândiţi la toate opţiunile şi consecinţele pe
care le puteţi avea? Ce s-ar putea întâmpla dacă nu aţi face acest lucru?
3. Credeţi că toate problemele au soluţii bune? Vă puteţi gândi la unele care nu ar putea avea soluţii
bune?
1. Atunci când încercaţi să rezolvaţi o problemă vă gândiţi la toate opţiunile şi consecinţele pe care le
puteţi avea?
2. Ce părere aveţi, de obicei, despre soluţiile pe care le aveţi?
3. Care este cea mai dificilă problemă pe care a trebuit vreodată să o rezolvaţi? Ce părere aţi avut
despre acea soluţie?
4. Atunci când aveţi de rezolvat probleme dificile, cereţi ajutorul celorlalţi?
5. Ce lucruri aţi învăţat în această lecţie, care să vă ajute în procesul vostru de rezolvare de probleme?
Aplicaţi acest proces la problemelor care se ivesc în clasă, accentuând procedura în trei paşi de
opţiuni, consecinţe şi soluţii.
Clasa a II-a
ACTIVITATE
1. Formaţi „M" pentru „MINE'
2. Sunt eu!
3. Eu sunt important
4. Arată-mi mâinile
ACTIVITATE
1. Experienţe noi
2. Mă simt prost
3. Un management nepotrivit
4. Mult sau puţin?
ACTIVITATE
1. Familii de toate felurile
2. Dovezi de prietenie
3. Prietenii vin sub diferite forme şi mărimi
4. Cercuri de prieteni
ACTIVITATE
1. Care este problema?
2. Este aceasta o dovadă?
3. Decizii, decizii, decizii
4. Alte opţiuni
Formaţi „M"pentru „Mine"

Pe parcursul perioadei şcolare mici, diferite aspecte ale personalităţii copiilor sunt în
dezvoltare. La această vârstă, copiii sunt mult mai conştienţi de propria evoluţie a abilităţilor lor, şi au
păreri despre propriile lor înfăţişări, aptitudini, şi alte însuşiri. Este important să îi ajutăm să îşi
dezvolte conştiinţa de sine într-o varietate de domenii diferite şi să înveţe să se accepte pe ei înşişi.
Obiective
 Să îşi dezvolte nivelul de conştientizare al aptitudinilor şi însuşirilor
 Să înveţe să se accepte pe sine cu aceste aptitudini şi însuşiri
 Materiale
 Treisprezece cartonaşe indexate de dimensiuni mici cu un şnur ataşat astfel încât să formeze
o agăţătoare. Cartonaşele ar trebui inscripţionate precum urmează (câte o informaţie pe
fiecare cartonaş):
1. A: O activitate pe care o faceţi bine
2. B: Ceva de care sunteţi mândrii în ceea ce priveşte comportamentul vostru
3. C: Ceva ce puteţi face bine la şcoală
4. D: Ceva la care nu vă descurcaţi foarte bine
5. E: Un lucru de care sunteţi entuziasmaţi că o să îl faceţi sau învăţaţi
6. F: Ceva de care vă este frică
7. G: Un punct de vedere în care v-aţi dezvoltat de anul trecut
8. H: Un lucru de care sunteţi fericiţi
9. I: O modalitate în care vă folosiţi imaginaţia
10. J: Ceva la care vă doriţi să fiţi mai buni
11. K: Un lucru bun pe care l-aţi făcut cuiva
12. L: Ceva ce vă place în modul în care vă comportaţi cu ceilalţi
13. M: Un lucru care vă place la voi înşivă
 sticlă de suc
 Cartonaşe indexate adiţionale (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Solicitaţi 13 voluntari, înmânaţi fiecărui voluntar câte un cartonaş cu alfabetul, pe care să îl pună
pe după gât. Dacă sunt mai mulţi jucători, ei pot să stea şi în cerc. Dacă sunt mai puţini, fiecare
voluntar poate să poarte mai multe cartonaşe.
2. Alegeţi un copil care să fie „Acela." Acest copil învârte sticla. Odată ce s-a oprit, copil care este
„Acela" priveşte spre copilul aşezat în locul în care indică vârful sticlei, citeşte cartonaşul pe care
acesta îl poartă la gât, şi răspunde. (Dacă sticla indică spre o persoană fără cartonaş, copilul
învârte sticla din nou.) Continuaţi cu un al doilea copil, care să fie „Acela" şi mergeţi, mai departe,
cu jocul până când toţi copiii au învârtit sticla cel puţin o dată.
3. Pentru a desfăşura activitatea, discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţie
1. A fost dificil să vă gândiţi ce să spuneţi atunci când v-a venit rândul să învârtiţi sticla?
2. Ce aţi învăţat despre altcineva în timp ce v-aţi jucat acest joc?
3. Ce aţi învăţat despre voi înşivă pe parcurs ce aţi jucat acest joc?
1. Ce vă place cel mai mult referitor la aptitudinile şi calităţile voastre?
2. Să ne închipuim că există anumite lucruri pe care v-aţi dori să le faceţi mai bine sau care v-ar
plăcea să le schimbaţi la voi înşivă, înseamnă acest lucru că ar trebui să vă consideraţi ca fiind
groaznici sau teribili, sau înseamnă acest lucru că ar trebui să vă acceptaţi pe voi înşivă ca fiind nişte
copii, care au atât puncte pozitive cât şi negative?
Realizaţi litere şi pentru restul alfabetului şi jucaţi jocul încă o dată.
Sunt eu!
În acest stadiu de dezvoltare, este foarte probabil ca atunci când îi rugaţi pe copii să descrie
modul în care se văd pe ei înşişi, aceştia să vă ofere o listă cu caracteristici concrete şi observabile.
Odată ce cresc, ei vor fi capabili să se raporteze şi la trăsăturile lor psihologice. Nivelul de
conştientizare asupra propriei persoane este în plină desfăşurare în această perioadă, şi datorită
faptului că gândirea lor este foarte concretă este foarte probabil ca ei să se evalueze ca fiind fie buni
sau răi, competenţi sau incompetenţi. Pentru ca ei să poată să îşi dezvolte un concept de sine pozitiv,
dar şi realist, este important să îi ajutăm să se accepte pe ei înşişi atât cu punctele lor tari cât şi cu
limitele pe care le au.
Obiective
 Să recunoască că atât punctele tari cât şi limitele sunt părţi caracteristice ale propriei noastre
persoane
 Să înveţe să nu se discrediteze datorită limitelor pe care le au
Materiale
 Două bucăţi de hârtie tăiate în formă de tricou - forma T (una pentru faţă şi una pentru spate).
Acestea vor fi fixate pe umeri după ce copiii au terminat de realizat activitatea.
 Creioane colorate şi/sau un creion grafic pentru fiecare copil
Procedură
1. Împărţiţi materialele fiecărui copil şi specificaţi faptul că ei vor face un tricou denumit „Sunt eu."
2. Cereţi copiilor să se gândească la modalităţi în care s-ar descrie pe ei înşişi: lucruri care le plac lor
să facă, lucruri la care se pricep, lucruri pe care le învaţă să le facă, şi lucruri pe care nu le pot face
prea bine. Rugaţi-i să deseneze imagini sau să scrie cuvinte pe tricourile lor de hârtie pentru a
ilustra aceste caracteristici.
3. Apoi, la fel ca şi într-o prezentare de modă, chemaţi fiecare copil să vină în faţa clasei, să se
întoarcă încet, şi apoi să meargă până în celălalt capăt al clasei astfel încât toţi copiii să poată
observa ceea ce el sau ea a desenat.
4. Desfăşuraţi activitatea pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce vă place vouă cel mai mult să faceţi?
2. La ce sunteţi cei mai buni?
3. La ce nu sunteţi foarte buni?
4. Ce lucru nou învăţaţi voi să faceţi?
1. Ce părere aveţi despre lucrurile pe care le treceţi pe tricoul vostru? Vă place să fiţi voi înşivă?
2. Dacă există câteva lucruri la care nu vă descurcaţi foarte bine, ce spune acest lucru despre voi?
înseamnă acest lucru că sunteţi nişte copii „buni de nimic?" Credeţi că toţi oamenii se pricep la
unele lucruri mai puţin decât la altele?
Expuneţi tricourile şi încurajaţi copiii să se gândească la modul în care ceilalţi s-au identificat
pe ei înşişi.
Eu sunt important
Perioada şcolară mică reprezintă o perioadă de formare importantă în ceea ce priveşte
conceptul de sine. Părinţii au o mare influenţă asupra perspectivei pe care copii lor o au despre ei
înşişi. Din nefericire, mulţi copii cresc în familii disfuncţionale în care părinţii nu acordă atenţie copiilor.
De aceea este important să îi ajutăm pe copii să vadă că ei sunt importanţi sau speciali pentru mulţi
oameni din viaţa lor, inclusiv pentru ei înşişi.
Obiective
 Să identifice modalităţi prin care fiecare persoană este importantă pentru ceilalţi
 Să înveţe să se accepte pe ei înşişi indiferent de părerile celorlalţi
Materiale
 O copie a tabelului „Eu sunt important" (Fişa de lucru 1) şi un creion pentru fiecare copil
 Următoarea listă lipită pe un poster de hârtie sau pe tablă:
1. A: Este un bun ajutor
2. B: Îşi dă toată silinţa să înveţe diferite lucruri
3. C: Se înţelege bine cu fraţii şi/sau surorile
4. D: Este un bun ascultător
5. E: Îşi împarte jucăriile, cărţile, sau jocurile cu ceilalţi copii
6. F: Îşi aşteaptă rândul la joc
7. G: Spune lucruri frumoase despre ceilalţi oameni
8. H: Are bune maniere (spune „te rog" şi „mulţumesc")
9. I: Face ceea ce i se cere să facă (ar fi să îşi strângă jucăriile, să meargă la culcare)
10. J: Spune adevărul
11. K: Este o persoană cu care îţi place să te joci
Procedură
1. Introduceţi lecţia explicând faptul că există mulţi oameni diferiţi, care fac parte din viaţa copiilor,
care îi consideră importanţi sau speciali, şi că scopul acestei lecţii este acela de a-i ajuta să
identifice prin ce sunt ei importanţi pentru ceilalţi.
2. Oferiţi fiecărui copil un tabel „Eu sunt important" (Fişa de lucru 1). Citiţi categoriile pentru a
familiariza copiii cu ceea ce vor avea ei de făcut în tabel.
3. Explicaţi faptul că dumneavoastră veţi citi primul punct: „Este un bun ajutor" (litera A ). Copiii
trebuie să se gândească la una dintre persoanele care se găsesc în acel tabel, care ar spune
despre ei că sunt un bun ajutor şi că trebuie să pună un Plângă fiecare dintre aceste persoane sub
literal din alfabet (pot fi mai mulţi şi nu doar unul singur). Continuaţi cu cel de-al doilea punct (litera
B din alfabet). Continuaţi până când toţi itemii au fost citiţi şi copiii au completat tabelele lor.
4. Desfăşuraţi activitatea, utilizând întrebările de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. V-a fost greu să identificaţi persoane care ar crede despre voi că sunteţi buni în aceste domenii?
Au fost, unele domenii, mai greu de completat decât altele? (Invitaţi-i să participe.)
2. La care punct aţi pus cei mai mulţi X (număraţi în josul fiecărei litere din alfabet)? La care
punct aţi pus cei mai puţini X?
1. Comparativ cu ceea ce aţi crezut înainte de a face această activitate, acum credeţi, că sunteţi
mai importanţi, pentru mulţi oameni?
2. Credeţi că este posibil ca cineva să fie special sau important în toate domeniile pentru toată
lumea?
3. Chiar dacă altcineva crede că nu sunteţi importanţi sau speciali, înseamnă acest lucru că ceva nu
este în regulă cu voi? Ce înseamnă de fapt?
4. Ce aţi învăţat despre voi înşivă, din această lecţie?
Invitaţi copiii să ceară părinţilor, părinţilor vitregi, bunicilor, sau fraţilor să le spună în ce fel sunt
ei speciali sau importanţi.
Eu sunt important
TABEL
Nume :_____________________________________________ Data:_____________

A B C D E F G H I J K
Mama
Tata
Mama vitregă
Tatăl vitreg
Fratele
Sora
Bunica
Bunicul
Unchiul
Mătuşa
învăţătoarea
Baby-sitter-ul
Prieten
Arată-mi mâinile
Odată ce copiii încep să îşi compare abilităţile şi performanţele cu cele ale celorlalţi, ei pot să
devină foarte critici cu ei înşişi sau să se simtă inferiori celorlalţi, în timpul în care ei caută să dobândească
noi deprinderi, ei sunt supuşi nu doar propriei lor auto-evaluări, dar şi feedback-ului primit din partea
colegilor. Datorită faptului că un concept de sine pozitiv, dar realist reprezintă o temelie atât de
semnificativă în dezvoltare, este important să ajutăm copiii să identifice lucrurile pozitive pe care pot să şi
le amintească despre ei înşişi atunci când se simt vulnerabili.
Obiective
 Să îşi identifice propriile puncte tari
 Să înveţe o strategie care să îi ajute să îşi amintească lucrurile bune despre ei înşişi
Materiale
 foaie de desenat, creion grafic şi creioane colorate pentru fiecare copil
 Hârtie şi creioane colorate (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Începeţi această lecţie, împărţind foile de hârtie şi creioanele, cerând copiilor să facă un contur al
ambelor lor mâini.
2. Pe urmă, discutaţi cu ei despre modul în care, uneori, le este uşor să se simtă prost deoarece cred
că nu pot face anumite lucruri la fel de bine precum colegii lor de clasă sau prietenii lor, sau datorită
faptului că prietenii, colegii de clasă, sau chiar şi adulţii pot să îi facă să se simtă prost spunându-le
că nu sunt foarte pricepuţi la un anumit lucru. Provocaţi copiii să împărtăşească cu restul clasei
despre momentele în care s-au simţit în acest fel.
3. Explicaţi-le faptul că, din moment ce ei nu pot controla ceea ce alţii spun despre ei, este important
ca ei să aibă anumite lucruri pe care ei le pot face pentru a-i ajuta atunci când se simt prost din
cauza capacităţilor, performanţelor, sau comportamentelor lor.
4. Cereţi copiilor să îşi ţină la vedere o mână cu palma în sus. Puneţi-i să se
gândească la cinci lucruri pe care le fac bine, subliniind faptul că nimeni nu face totul perfect. Astfel,
un copil ar putea identifica că „Este un bun alergător," chiar dacă el sau ea ar putea alerga mai
repede şi poate va alerga mai bine când va fi mai mare. După ce copiii s-au gândit la cele cinci
lucruri, ei ar trebui să scrie câte un lucru pe fiecare deget al unei mâini desenate pe hârtie. Repetaţi
procesul şi cereţi-le să facă acelaşi lucru şi pentru cealaltă mână.
5. Cereţi copiilor să îşi ţină ambele mâini la vedere, cu palmele în sus. Indicaţi-le faptul că data
viitoare când cineva le va spune ceva care să îi facă să se simtă prost, ei pot să se gândească la
ceea ce au scris pe mâinile lor desenate şi să îşi amintească toate lucrurile bune despre ei înşişi.
6. Desfăşuraţi activitatea, pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. V-a fost uşor să vă gândiţi la lucrurile pe care le faceţi bine?
2. Dacă nu v-a fost uşor, de ce credeţi că a fost aşa?
3. De ce. credeţi că este important să reţineţi lucrurile pe care le faceţi bine?
4. Chiar dacă cineva spune despre voi lucruri care nu vă plac, înseamnă acest lucru că voi nu sunteţi
buni? Dacă acea persoană spune, de exemplu, că sunteţi proşti la matematică, înseamnă acest
lucru că sunteţi nişte copii proşti, că nu sunteţi buni de nimic, sau că sunteţi chiar proşti la toată
matematica?
1. Ce puteţi face data viitoare când cineva spune ceva despre voi, care vă face să vă simţiţi prost?
2. Ce aţi învăţat din această lecţie?
Rugaţi copiii să scrie o poveste, să deseneze o imagine, sau să compună un cântec despre
un moment în care s-au descurcat bine într-unul din domeniile pe care ei le-au notat pe mâinile lor de
pe hârtie.
Experienţe noi
Pe parcursul acestei perioade de dezvoltare există multe lucruri făcute pentru „prima dată": a
merge la şcoală în fiecare zi şi a avea sarcini şcolare mult mai riguroase, a fi membru unui grup, a
merge la ore, a participa la jocuri de echipă, sau a sta peste noapte la un prieten, în funcţie de copil,
pot exista mai multe nivele de anxietate asociate cu interacţiunile cu ceilaţi copii, cu competiţiile, şi cu
stăpânirea propriilor deprinderi. Copiii trebuie să înveţe cum să îşi asume riscuri şi în acelaşi timp să
îşi exprime şi să îşi controleze emoţiile de anxietate sau de nesiguranţă, care sunt asociate cu aceste
experienţe. Gândirea concretă le îngreunează copiilor posibilitatea de a privi toate aspectele unei
situaţii; cu toate acestea, pentru ca ei să poată face faţă neliniştilor lor, în mod eficient, este important
ca ei să înveţe cum să facă acest lucru.
Obiective
 Să îşi exprime emoţiile în legătură cu noile experienţe
 Să înveţe abilităţi de coping pentru a face faţă noilor experienţe
Materiale
 Patru cutii goale de cereale, fiecare conţinând câte o bucată de hârtie pe care să fie notate
una dintre următoarele situaţii:
1. Dormi pentru prima dată acasă la prietenul tău
2. Eşti la primul tău concurs sportiv sau la primul tău recital de pian
3. Dai prima ta lucrare de control
4. Te alături unui nou grup unde nu cunoşti prea mulţi copii sau nu îl cunoşti
pe lider
 Douăzeci de bucăţi de hârtie goale şi un creion
Procedură
1.Introduceţi activitatea discutând despre experienţa pierderii unui dinte. După ce aţi purtat câteva
discuţii, explicaţi faptul că odată ce cresc ei vor avea parte de multe noi experienţe, unele dintre
care fiind similare cu pierderea unui dinte. Câteodată ei vor fi entuziasmaţi în legătură cu aceste
noi experienţe, dar câteodată ei vor fi puţin speriaţi deoarece nu vor şti cum sunt aceste
experienţe.
2.Prezentaţi prima cutie şi deschideţi-o, luând bucata de hârtie şi citind situaţia. Cereţi-le copiilor să
ridice mâna dacă au experienţiat această situaţie.
3.Discutaţi, apoi, despre modul în care copiii s-au simţit atunci când s-au aflat în această situaţie
pentru prima dată. Luaţi apoi câteva bucăţi de hârtie goală şi invitaţi copiii să prezinte la ce anume
s-au gândit sau s-ar gândi în legătură cu aceste experienţe. (Exemple pentru situaţia în care ar
rămâne peste noapte la un prieten, ar putea fi: „Dacă îmi va fi frică?" „Dacă trebuie să merg la baie
şi nu mai ştiu unde este?" „Dacă nu îmi va plăcea mâncarea pe care o au?" „Dacă îmi va fi dor de
mama sau tata?") Notaţi aceste lucruri pe bucăţile goale de hârtie în timp ce copiii povestesc.
4. Întrebaţi apoi copiii care au trecut prin astfel de experienţe dacă pot oferi
sugestii pentru modul în care au făcut faţă emoţiilor negative pe care s-ar fi putut să le aibă. După ce
şi-au împărtăşit ideile, învăţaţi copiii să folosească formule de coping pentru a se ajuta în viitor.
Formulele de coping împotriva fricilor care au legătură cu dormitul peste noapte la altcineva ar
putea include „Dacă mi se face foarte frică, pot întotdeauna să le spun părinţilor prietenilor mei, şi
ei mă pot ajuta"; „Dacă nu ţin minte unde se află baia, pot să întreb oricând"; „Dacă nu îmi place
mâncarea, pot să mănânc doar puţin sau să o las pur şi simplu în farfurie"; şi „Dacă îmi este dor de
mama sau de tata, pot să îi sun la telefon. Oricum, nu voi fi plecat atât de mult timp."
5. Folosiţi aceeaşi procedură şi pentru celelalte cutii. Cereţi copiilor să identifice formule de coping şi
pentru aceste situaţii, apoi discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce alte exemple de lucruri vă puteţi spune vouă înşivă dacă vă este frică de noile experienţe
despre care am vorbit astăzi?
2. Aţi învăţat ceva de la ceilalţi copii despre modul în care vă puteţi ajuta pe voi înşivă să faceţi faţă
noilor situaţii, într-un mod pozitiv?
1. Daţi exemple de noi situaţii în care v-aţi simţit speriaţi sau nesiguri?
2. Ce aţi făcut în aceste situaţii noi astfel încât să vă ajutaţi să vă simţiţi mai puţin speriaţi sau
nesiguri?
3. Odată ce v-aţi aflat într-o situaţie nouă, v-a fost la fel de frică şi a doua oară? Dacă nu, ce vă
spune acest lucru despre noile experienţe?
Cereţi copiilor să împartă o foaie de hârtie în două. Pe o parte a foii, trebuie să deseneze o
situaţie în care au avut anumite emoţii negative în legătură cu aceasta. Pe cealaltă parte ei trebuie
să scrie cel puţin trei formule de coping pe care le-au folosit sau pe care le-ar putea utiliza pentru a-i
ajuta să facă faţă acestui tip de situaţie.
Mă simt prost
Copiii încep să experienţieze nevoia de perfecţionare atunci când sunt în clasele primare, în
general, aceasta este prima lor întâlnire cu evaluările care vin sub formă de puncte, observaţii, sau
calificative. Printre multe alte lucruri ei învaţă să citească, să scrie, şi să calculeze. Odată cu aceste
noi oportunităţi, poate apărea înţelegerea cu privire la capacitatea lor de a fi stăpâni pe sarcinile
primite, în plus, la această vârstă copiii sunt nişte gânditori concreţi, şi fac rapid asumpţii referitoare
la deprinderile lor sau la expectanţele celorlalţi în ceea ce priveşte performanţa lor. Deoarece,
asumpţiile sunt adesea bazate pe nişte informaţii limitate (rezultat al imposibilităţii lor de a vedea mai
multe alternative) poate apărea starea de anxietate.
Obiective
 Să înveţe modalităţi prin care să îşi controleze starea de anxietate legată de performanţă în
sarcinile relaţionate cu şcoala
 Să înveţe că performanţele slabe nu presupun, neapărat, că cineva este un „copil prost"
Materiale
 O cutie de pantofi, hârtie de construit, creioane colorate, foarfece, şi lipici pentru fiecare copil
(pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1.Recrutaţi trei voluntari, care poartă încălţăminte cu şireturi, care să fie „elevii" şi un voluntar care să
fie "învăţătorul."
2. Cereţi voluntarilor elevi să stea aşezaţi în faţa clasei, iar voluntarul învăţător să stea în picioare în
faţa lor. Voluntarul învăţător îi roagă pe elevi să îşi dezlege şireturile după care să le lege la loc.
înainte ca ei să facă acest lucru, instruiţi-l, în particular, pe voluntarul învăţător să fie rău şi critic cu
un voluntar, să îl laude şi să îi spună ce treabă bună a făcut celui de-al doilea voluntar, iar celui de-
al treilea să nu îi acorde nici o atenţie.
3. După ce s-a terminat jocul de rol, întrebaţi elevii voluntari cum s-au simţit în legătură cu modul în
care învăţătorul voluntar s-a comportat cu ei. S-au gândit că modul în care au fost trataţi are vreo
legătură cu modul în care şi-au legat ei şireturile? S-a simţit elevul care a fost lăudat mai deştept
decât ceilalţi doi? S-a simţit copilul care a fost ignorat şi cel criticat că nu au fost la fel de capabili ca
şi celălalt elev? Atrageţi atenţia asupra faptului că din moment ce toţi trei au ştiut să îşi lege
şireturile, modul în care învăţătorul s-a comportat cu ei nu a însemnat faptul că nu au fost capabili
să îndeplinească sarcina, întrebaţi, „Doar pentru simplul fapt că învăţătorul s-a purtat frumos doar
cu unul dintre ei, înseamnă acest lucru că ceilalţi doi sunt nişte copii răi?" întăriţi ideea că modul în
care altcineva se comportă cu ei nu reflectă, neapărat, performanţele lor, şi că deşi ar avea
performanţe slabe, acest lucru nu înseamnă că sunt copii proşti.
4. Citiţi copiilor următoarea poveste cu voce tare, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut
şi de Personalizare.
MĂ SIMT PROST
Era luna august, chiar cu câteva săptămâni înainte de începerea şcolii. Nicole, care urma să
intre în clasa a Il-a, nici nu vroia să se gândească la acest lucru, învăţătoarea ei din clasa I fusese
rea, iar Nicole s-a gândit că învăţătoarea nu o place deoarece uneori Nicole făcea greşeli atunci când
citea. A văzută-o pe doamna Winters, învăţătoarea ei din clasa I, vorbind cu domnul Rivera, cel care
urma să îi fie învăţător în clasa a Il-a. S-a gândit că doamna Winters i-a spus acestuia despre toate
greşelile pe care Nicole le-a făcut, aşa că a considerat că nici domnul Rivera nu o va plăcea pe ea.
Într-o noapte Nicole nu a putut să adoarmă mult timp deoarece se gândea la această
problemă. Dintr-o dată i-a venit o idee. Poate că ar putea să meargă şi să locuiască împreună cu
tatăl ei şi cu mama ei vitregă. Astfel ea nu ar mai trebui să meargă la şcoala aceasta, şi nu ar mai
trebui să aibă un învăţător care nu o place. Această idee a sunat bine o perioadă, dar apoi s-a gândit
că poate nici o altă învăţătoare de la o altă şcoală nu o va plăcea, deoarece ea făcea câteodată
greşeli. Aşadar, ea se afla, încă o dată, în situaţia în care nu avea nici o soluţie.
În acel week-end a mers să îşi viziteze tatăl. Când el a întrebat-o dacă este entuziasmată de
faptul că va începe clasa a Il-a, ea a început să plângă, în cele din urmă, a reuşit să îi spună tatălui ei
despre cât de rea a fost doamna Winters, şi despre cât de frică îi este că dacă ar face greşeli,
învăţătorul ei din clasa a Il-a va fi rău şi nu o va plăcea. Tatăl ei a ascultat-o, după care s-a ridicat şi s-
a îndreptat spre frigider. S-a întors la masă cu mai multe sortimente de fructe şi cu un coş. Le-a pus
pe toate pe masă şi a rugat-o pe Nicole să se uite atent la fiecare fruct şi să le pună în coş. După ce
a terminat de făcut lucrul acesta, a întrebat-o dacă toate fructele din coş sunt perfecte: Au existat
câteva portocale cu nişte pete maro pe ele? Au existat câteva boabe de struguri care erau mai
zbârcite? Au existat câteva mere roşii şi lucioase? Când Nicole a fost de acord că unele fructe nu
erau perfecte, tatăl ei i-a explicat că şi copiii sunt la fel ca şi fructele: Câteodată ei îşi fac treaba foarte
bine, câteodată ei nu îşi fac treaba chiar perfect, iar câteodată ei nu o fac prea bine. Dar, chiar dacă
copiii se descurcă mai rău, acest lucru nu înseamnă că ei sunt copii proşti, la fel cum fructele din coş
nu sunt toate stricate. El i-a explicat că învăţătorii se aşteaptă ca elevii să facă unele greşeli pentru
că aşa învaţă copiii; nu înseamnă că învăţătorul nu îi place.
După ce a auzit acestea, Nicole s-a simţit puţin mai bine. A decis că îşi va da toată silinţa, dar
chiar dacă nu se va descurca bine întotdeauna, acest lucru nu va presupune faptul că învăţătorul nu
o place. Pentru câteva zile s-a simţit mai bine, dar din când în când îngrijorările îi mai dădeau
târcoale. Nu avea întotdeauna dispoziţia necesară să vorbească despre ele, aşa că s-a hotărât să îşi
construiască o „Cutie de îngrijorări." A găsit o cutie de pantofi şi a îmbrăcat-o în hârtie. I-a făcut o
gaură în partea de deasupra. Ori de câte ori începea să se îngrijoreze din cauza unor lucruri precum
faptul că învăţătorul ei s-ar putea să nu o placă, ea îşi scria îngrijorarea pe o bucată de hârtie şi o
punea în cutie. Dacă se simţea în continuare îngrijorată cu privire la acele lucruri, vorbea cu mama ei
sau cu tatăl ei despre ele, şi acest lucru o făcea să se simtă mai bine. Ţinea minte, în special, ceea
ce îi spusese mama ei odată - chiar dacă doamna Winters fusese câteodată rea cu ea, acest lucru
nu înseamnă că şi domnul Rivera va fi la fel. Acest lucru i se părea lui Nicole că avea sens, aşa că a
continuat să îşi spună acest lucru ori de câte ori începea să se îngrijoreze.
La sfârşitul verii, Nicole simţea că este puţin entuziasmată în legătură cu începutul şcolii. Şi-a
dat seama că clasa a Il-a poate fi diferită de clasa I, şi ştia acum că învăţătorul ei o va place chiar
dacă uneori va face greşeli.
Discuţii
1. De ce s-a simţit Nicole atât de rău în legătură cu clasa a Il-a?
2. Cum a ajutat-o tatăl ei să vadă că nu poate să fie perfectă tot timpul?
3. Ce i-a spus tatăl ei ca să o ajute să vadă că învăţătorii tot îi plac pe copii chiar dacă ei nu fac
întotdeauna totul corect?
4. De ce a început Nicole să se simtă mai bine în legătură cu începerea clasei a doua?
1. V-aţi simţit vreodată la fel cum s-a simţit Nicole?
2. Dacă v-aţi simţit la fel, ce aţi făcut pentru a vă ajuta să vă simţiţi mai bine în legătură cu acea
situaţie?
3. Ce lucruri aţi învăţat din povestea lui Nicole, care să vă ajute în cazul în care veţi avea, vreodată,
probleme ca şi acestea?
Cereţi fiecărui copil să construiască o „Cutie de îngrijorări" şi să o folosească atunci când
este cazul.
Un management nepotrivit
Nu este neobişnuit ca la această vârstă copiii să fie nervoşi, dar ei trebuie să înveţe metode
adecvate de a-şi stăpâni stările de furie astfel încât să nu ajungă să se comporte inadecvat şi să îşi
creeze şi mai multe probleme.
Obiectiv
 Să înveţe modalităţi adecvate de a-şi controla stările de supărare
Materiale
 Păpuşi sau materiale pentru a face păpuşi din pungi de hârtie sau din şosete (pentru
Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Rugaţi copiii să ridice mâna dacă au avut vreodată sentimente de furie. Poftiţi câţiva copii să dea
exemple de câteva situaţii.
2. Citiţi următoarea poveste cu voce tare, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
MOE, ELANUL NERVOS
Era o zi însorită de toamnă în pădurile dinspre nord. Moe era nerăbdător să cutreiere
pădurea şi să aibă o zi fără activităţi. S-a gândit să încerce să o găsească pe prietena lui, elanul
Molly, şi poate ar reuşi să se joace şi cu micul elan Mikey. Aşa că Moe i-a spus mamei lui că se va
întoarce mai târziu, şi plecă imediat.
Acum, majoritatea celorlalţi elani îl plăceau pe Moe deoarece le era uşor să se înţeleagă cu
el. El nu se enerva când cineva nu vroia să se joace cu el; el găsea imediat pe altcineva cu care să
se joace. Nu se enerva dacă ceilalţi nu doreau să se joace jocurile pe care el vroia să le joace; el se
juca orice vroiau ei sau găsea pe altcineva care era interesat de ceea ce vroia el să se joace. Iar
Moe nu se enerva nici măcar dacă un alt elan îi ocupa teritoriul; el doar se ridica şi mergea mai
departe pentru că asta nu însemna mare lucru pentru el.
Dar, în această frumoasă zi însorită de toamnă din pădurile dinspre nord, prietenii lui Moe au
rămas şocaţi pentru că Moe era foarte nervos. Moe era atât de nervos încât tatăl său, care se plimba
prin pădure şi se afla destul de departe de el, l-a auzit mugind. Nu doar tatăl său l-a auzit, dar l-a
auzit şi verişorul său, care locuia de cealaltă parte a lacului. Moe era atât de nervos încât mugea într-
una. Ce credeţi, oare, că l-a făcut pe Moe atât de nervos? (Extrageţi idei de la copii.}
Ei bine, motivul pentru care Moe era atât de nervos, era pentru că atunci când el şi Molly şi
Mikey au fost împreună, trei elani foarte mari cu coarne mari au venit pe terenul lor de joacă şi au
început să îl împungă cu coarnele lor pe micul elan Mikey. Lui Mikey i s-a făcut frică, iar lui Molly şi lui
Moe le-a fost frică că aceşti elani mai mari îi vor face rău micuţului Mikey. Lor nu li se părea corect ca
cei mari să se ia de unul mai mic, şi de aceea era Moe atât de nervos.
Moe îl văzuse pe fratele său Milton când acesta era nervos. Ştia că Milton a fost o dată atât
de nervos încât trântise un alt elan de un copac. Dar când tatăl lor a aflat despre acest lucru, Milton a
încurcat-o. Tata elan i-a spus lui Milton că indiferent cât de nervos ai fi, nu trebuie să răneşti un alt
elan. Moe ştia, de asemenea, că altă dată când Milton a fost nervos a fugit, pur şi simplu, de-acasă.
Din nou tata elan l-a certat aspru pe Milton şi i-a spus că trebuie să îşi găsească modalităţi mai
potrivite de a-şi controla stările de furie. Deci, ce credeţi că a făcut Moe pentru a-şi controla starea de
furie? (Extrageţi idei de la copii.}
Ei bine, în primul rând, ştiţi că el a mugit într-una. Acest lucru l-a ajutat puţin, şi nu a rănit prin
asta pe nimeni. Dar, după ce a mugit, a fugit, de asemenea, prin pădure pentru a mai scăpa de
aceste stări de furie. Dar, el a mai făcut ceva. A mers acasă şi a scris o scrisoare în care îi spunea
elanilor mari că el nu vrea ca ei să îi rănească prietenul. El nu i-a făcut în diferite feluri în scrisoare şi
nici nu le-a spus ceva urât deoarece s-a gândit că acest lucru i-ar înfuria pe elanii mari. După ce a
terminat de scris scrisoarea, el i-a arătat-o mamei lui. I-a plăcut ceea ce a scris şi a fost de acord că
este o idee bună de-a le transmite celorlalţi elani despre ceea ce simte în legătură cu ceea ce ei au
făcut. Ea i-a spus că uneori ceilalţi elani fac lucruri pe care el nu le consideră corecte, dar că de cele
mai multe ori el nu poate schimba ceea ce ei fac. Mama i-a spus că este mândră de modul în care a
ales să îşi controleze emoţiile pentru că atunci când ceva similiar i s-a întâmplat lui Milton, acesta a
înrăutăţit doar lucrurile începând să se bată cu elanul care se legase de prietenul lui. Mama l-a
încurajat pe Moe să se gândească şi la alte metode potrivite prin care să îşi controleze emoţiile aşa
încât să aibă câteva opţiuni la îndemână dacă ar fi fost să se mai enerveze pe viitor.
Discuţii
1. Care au fost cele trei lucruri pe care le-a făcut Moe pentru a-şi controla emoţiile de furie?
2. Ce altceva credeţi că ar mai fi putut face Moe în această situaţie?
3. Sunteţi de acord cu mama şi tata lui Moe că modul în care Milton şi-a controlat emoţiile nu a fost
unul foarte bun? De ce sau de ce nu?
1. Voi aţi fost vreodată furioşi?
2. Atunci când aţi fost furioşi, ce aţi făcut ca să vă controlaţi emoţiile?
3. Aţi învăţat ceva din această poveste care să vă ajute cu emoţiile de furie? Dacă da, ce anume v-ar
plăcea să încercaţi data viitoare când vă simţiţi furioşi?
Împărţiţi copiii în grupuri mici şi puneţi-i să dezvolte o scenetă cu păpuşi despre modalităţile
bune prin care stările de furie pot fi controlate. Oferiţi-le timp pentru a prezenta celorlalte grupe
scenetele cu păpuşi. Discutaţi despre modalităţile adecvate versus cele inadecvate de a controla
emoţiile de furie.
Mult sau puţin ?
La această vârstă copiii au o gândire foarte concretă, în consecinţă, este dificil pentru ei să
înţeleagă conceptul de linie continuă a emoţiilor. Ca şi rezultat, ei presupun adeseori că o persoană
trebuie să fie, ori foarte supărată, ori foarte fericită în legătură cu ceva, fără să recunoască gama
intensităţii emoţiilor. Fără această înţelegere, nu este neobişnuit ca ei să facă interpretări greşite.
Este posibil să îi învăţăm pe copii tehnici prin care să îi ajutăm să vadă o perspectivă mai largă.
Obiective
 Să înveţe să facă diferenţa între intensitatea emoţiilor
 Să înveţe faptul că nu toată lumea simte la fel în legătură cu aceeaşi situaţie
Materiale
 Tablă de scris
 Un liniar, o foaie de hârtie, şi un creion pentru fiecare copil
 altă foaie de hârtie pentru fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi activitatea cerând copiilor să îşi folosească liniarele pentru a desena o linie orizontală de-a
latul foii. (Desenaţi una pe tablă ca şi model.)
2.Pe linia model, scrieţi cuvintele foarte fericit la unul din capete şi cuvintele foarte trist la celălalt capăt.
Scrieţi celelalte cuvinte de-a lungul liniei aşa cum sunt ilustrate în imaginea de mai jos:
foarte fericit destul de fericit destul de trist foarte trist
Cereţi copiilor să scrie aceleaşi cuvinte pe liniile trasate de ei.

3.Rugaţi copiii să asculte cu atenţie următoarele situaţii expuse pe rând. După fiecare situaţie prezentată, ei
trebuie să noteze câte un X pe linie pentru a ilustra cum s-ar simţi ei dacă ar fi în acea situaţie: foarte
fericiţi, destul de fericiţi, destul de trişti, foarte trişti.
 Învăţătoarea îţi spune că ai scris corect toate cuvintele de la test.
 Sora ta are voie să stea trează seara, mai mult timp, decât tine.
 Prietenul tău cel mai bun nu a mers odată cu tine la şcoală.
 Tatăl tău a strigat la tine deoarece nu ţi-ai făcut curat în cameră.
 Câinele vecinilor tăi ţi-a ros noii tăi tenişi.
 Fratele tău mai mare te-a plimbat cu bicicleta lui.
 Verişoara ta te lasă să te dai cu noile ei role.
 Nu poţi să ieşi, în pauză, afară pentru că plouă.
 Clasa ta merge în excursie la grădina zoologică.
 Ai greşit două probleme la testul de matematică.
După ce aţi terminat de citit prima situaţie, cereţi copiilor să ridice o mână dacă au notat la această
situaţie că sunt foarte fericiţi, destul de fericiţi, şi aşa mai departe. Număraţi fiecare răspuns şi notaţi
totalul pe tablă lângă fiecare emoţie de pe linia continuă. Treceţi apoi la următoarea situaţie şi urmaţi
aceeaşi procedură de identificare şi înregistrare a răspunsurilor.
4. După ce toate situaţiile au fost citite şi înregistrate, continuaţi activitatea pe baza întrebărilor de Conţinut
Discuţii
1. Uitându-ne la răspunsurile date, a marcat toată clasa în dreptul cuvintelor foarte fericit, pentru toate
întrebările? A făcut grupul vostru toate însemnările în dreptul cuvintelor foarte trist? De ce credeţi că
fiecare dintre voi a însemnat în diferite locuri pe această linie continuă?
2. A fost greu pentru voi să vă hotărâţi cum v-aţi simţit în unele situaţii? Dacă da, de ce credeţi că v-a fost
greu?
3. Credeţi că toată lumea simte la fel în legătură cu aceleaşi lucruri? De ce sau de ce nu?
1. Gândiţi-vă la ziua pe care aţi avut-o astăzi. V-aţi simţit doar foarte fericiţi sau foarte trişti, sau v-aţi simţit şi
destul de fericiţi şi destul de trişti?
2. Aţi avut vreodată vreo neânţelegere cu cineva deoarece acea persoană a simţit diferit faţă de voi într-o
anumită situaţie? (Invitaţi-i să ofere exemple.)
3. Bazându-ne pe această lecţie, ce anume trebuie să reţineţi despre emoţii?
Activitatea de follow-up
Cereţi copiilor să scoată o altă foaie de hârtie şi să facă aceeaşi linie continuă pe care au facut-o şi
pentru activitate. La sfârşitul zilei, cereţi-le să se gândească la după-amiaza pe care au avut-o şi să
identifice cum s-au simţit în legătură cu mai multe lucruri pe care le-au trăit.
Familii de toate felurile
În societatea din ziua de azi, puţini copii mai trăiesc în familii care au o structură tradiţională. Este
important ca ei să recunoască şi să aprecieze faptul că există multe familii cu o structură diferită. Această
înţelegere îi va ajuta pe copii să evite să se simtă diferiţi sau ruşinaţi din cauza familiilor lor.
Obiective
 Să identifice o varietate largă de structuri de familie
 Să identifice lucruri pe care să le aprecieze la propriile lor familii, indiferent de structrură
Materiale
 Tablă de scris
 copie după povestea de copii „Goldilocks and the Three Bears" (Fetiţa şi cei trei urşi)
 Două foi de hârtie pentru desenat şi două bucăţi de panglică aurie (destul de lungi ca să poată lega
desenele) pentru fiecare copil
 Lipici, foarfece, şi creioane colorate pentru fiecare copil
 Un rol de bandă adezivă
 Mai multe cărţi de copii care ilustrează diferite structuri de familie (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi această lecţie citind cunoscuta poveste „Goldilocks and the three bears." Cereţi copiilor să
descrie structura familiei prezentată în poveste. Scrieţi cuvântul tradiţional pe tablă în timp ce ei descriu
această structură de familie, întrebaţi-i dacă mai cunosc şi alte tipuri de familii, în timp ce copiii descriu
diferite configuraţii de familie, inventaţi un titlu potrivit şi adecvat vârstei copiilor, pentru fiecare, şi notaţi-le
pe tablă (de exemplu, „părinte singur," „familie cu mamă şi tată," sau „familie vitregă cu copii din două
familii").
2. Discutaţi cu copiii despre ce anume face ca o familie să fie o familie - iubire, grijă, împărţire a spaţiului şi a
resurselor, şi aşa mai departe. Notaţi aceste caracteristici pe tablă, în timp ce copii le generează.
3. împărţiţi hârtiile şi celelalte materiale. Cereţi copiilor să deseneze două portrete de familie - primul să fie
cel cu familia lor şi al doilea cu o familie foarte diferită de a lor. Puneţi-i să lipească panglica aurie
împrejurul desenului pentru a face două portrete înrămate.
4. Lipiţi desenele pe perete şi puneţi elevii să treacă în linişte prin faţa fiecăruia ca şi cum ar fi într-o galerie
de artă.
5. Continuaţi activitatea, discutând pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce face ca o familie să fie o familie?
2. Sunt toate familiile la fel?
3. Poate structura unei familii să se schimbe? Dacă da, cum anume?
1. Din care familie v-ar plăcea cel mai mult să faceţi parte? De ce anume?
2. Care sunt unele din lucrurile speciale pe care le are familia voastră?
3. Daţi exemplu de un anumit lucru de care sunteţi foarte mândri la familia voastră?
Citiţi copiilor mai multe poveşti, care să ilustreze diferite structuri de familie. Exemplele includ
Changing Families: A Guidefor Kids and Grown-ups, de David Fassler (Waterfront Books, 1988); Good
Answers to Tough Questions about Stepfamilies, by Joy Berry (Children's Press, 1990); şi Good-bye,
Daddy! De Bridgette Weninger (North-South Books, 1995).
Dovezi de prietenie
Odată cu intrarea copiilor în clasa a Il-a, relaţiile de prietenie devin foarte importante. Cu toate
acestea, multor copii le lipsesc deprinderile de a-şi forma şi menţine relaţii de prietenie. Instrucţiunile
timpurii şi neîntrerupte în acest domeniu critic pot să intensifice relaţiile de prietenie a copiilor şi să ducă
spre rezultate mult mai satisfăcătoare în dezvoltarea lor socială.
Obiectiv
 Să identifice caracteristicile relaţiilor de prietenie
Materiale
 Patru foi de poster cu următoarele categorii notate, fiecare pe câte o foaie de hârtie:
1. Un prieten bun este cineva care...
2. Un prieten bun nu...
3. Problemele pe care prietenii le pot avea sunt...
4. Prietenii pot rezolva probleme prin...
 Doisprezece capace de sticlă, agrafe de hârtie, sau alt gen de obiecte simbolice pentru fiecare copil
 cutie de carton de lapte de jumătate de litru pentru fiecare copil
Procedură
1. Introduceţi lecţia, rugând doi voluntari să joace un joc de rol în care să interpreteze legarea unei noi
prietenii cu un copil, în prima zi de şcoală din clasa a Il-a, în timpul pauzei de masă sau pe terenul de joc.
2. Analizaţi împreună jocul de rol utilizând următoarele întrebări pentru a stimula discuţia:
 Ce au spus cei doi copii pentru a-şi arăta unul altuia că sunt interesaţi să devină prieteni?
 Ce au făcut cei doi copii pentru a-şi arăta unul altuia că doresc să fie prieteni?
3. Afişaţi apoi prima foaie de poster inscripţionată şi provocaţi o discuţie în legătură cu subiectul: „Un
prieten bun este cineva care..." Notaţi pe foaie caracteristicile pe care copiii le expun. Utilizaţi aceeaşi
procedură şi pentru următoarele trei subiecte.
4. După ce aţi terminat discuţia, împărţiţi cutiile de lapte şi simbolurile. Explicaţi faptul că le veţi citi câteva
afirmaţii despre relaţiile de prietenie. Copiii trebuie să asculte cu atenţie şi să decidă dacă ceea ce citiţi
este sau nu o „dovadă" de prietenie (ceva care este adevărat). Dacă este aşa, ei trebuie să pună un
simbol în cutia de carton. Faceţi o pauză după fiecare afirmaţie, pentru a le acorda copiilor timp să pună
câte un simbol dacă consideră că punctul citit reprezintă o dovadă de prietenie.
„DOVEZI" DE PRIETENIE
 Prietenii nu se ceartă niciodată.
 Prietenii trebuie să arate exact ca voi (să aibă aceeaşi culoare de păr, piele, şi aşa mai departe).
 Prietenii se pot ierta între ei dacă s-au certat.
 Prietenii pot să fie mai mari la vârstă, sau mici decât voi.
 Puteţi avea mai mult de un prieten bun, în aceeaşi perioadă de timp.
 Animalele de casă pot să fie prieteni foarte buni.
 Prietenii au uneori probleme între ei.
 Prietenul vostru ar trebui să facă întotdeauna ceea ce vreţi voi să facă.
 Prietenii rămân prieteni pentru totdeauna.
 Prietenii pot să îşi facă lucruri frumoase între ei.
 Prietenilor le place întotdeauna să facă aceleaşi lucruri.
5. Extrageţi de la copii alte exemple şi continuaţi, în funcţie de cât timp aveţi la dispoziţie, după care
discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Câte simboluri aţi avut în cartoanele voastre? Au fost unele "dovezi" asupra cărora v-a fost greu să vă
decideţi? (Iniţiaţi discuţia referitoare la lista dovezilor de prietenie şi discutaţi pe baza opiniilor fiecăruia.)
2. Care dintre punctele de mai sus aţi considerat că nu sunt, în nici un caz, dovezi de prietenie? (Invitaţi
copiii la discuţii, accentuând faptul că relaţiile de prietenie se schimbă pe parcursul timpului, că prietenii
pot fi mai mari la vârstă sau mai mici şi că nu trebuie să arate exact ca şi noi, că se poate să ai mai mult
de un singur bun prieten în acelaşi timp, că prietenii nu trebuie să facă întotdeauna ceea ce ceilalţi vor ca
ei sa facă, şi că sunt momente când prietenii nu se înţeleg bine între ei.)
1. Care este cel mai important lucru pentru voi în ceea ce îi priveşte pe prietenii voştri?
2. Cum puteţi fi nişte prieteni mai buni? In ce sens v-ar plăcea ca prietenii voştri să fie mai buni prieteni
pentru voi?
3. Ce anume aţi învăţat din această lecţie care să vă ajute în relaţiile voastre de prietenie?
Cereţi copiilor să creeze felicitări de prietenie care să oglindească câteva dintre dovezile de
prietenie, încurajaţi copiii să le ofere prietenilor lor speciali.
Prietenii vin sub diferite forme şi mărimi
Pe parcursul acestei perioade şcolare mici modelele de prietenie devin din ce în ce mai rigide,
îngreunând situaţia celor din exterior să intre într-un grup deja stabilit. Mărimea unei reţele de prietenie
începe, de asemenea, să se micşoreze, şi mulţi copii pot fi lăsaţi pe dinafară. A-i ajuta pe copii să îşi
dezvolte conceptul de prietenie poate ajuta la neutralizarea tendinţei lor de a fi rigizi cu privire la aceste
lucruri.
Obiectiv
 Să identifice tipuri diferite de prieteni
Materiale
 Patru plăcuţe mari sub formă de triunghi, pătrat, cerc, şi dreptunghi. Pe fiecare formă, lipiţi una din
următoarele imagini:
1. Un animal
2. Un copil din clasele primare
3. persoană mai în vârstă
4. Un copil al cărui tip de piele să aibă culoarea mai închisă decât culoarea de piele a
majorităţii copiilor din clasă
 copie a Fişei de lucru - Prietenii vin sub diferite forme şi mărimi (Fişa de lucru 2) pentru fiecare copil
 Creioane colorate, foarfece, şi lipici pentru fiecare copil
 Mai multe foi lungi de hârtie de calc, notate cu "Prietenii vin sub diferite forme şi mărimi."
Procedură
1. Introduceţi lecţia ţinând ridicate cele patru forme cu imaginile lipite pe ele. Precizaţi faptul că subiectul de
discuţie va fi cel despre diferitele tipuri de prietenii pe care oamenii le au. Implicaţi copiii într-o discuţie
despre tipurile de prieteni reprezentaţi în aceste imagini: animale, prieteni mai în vârstă, prieteni de
vârsta lor, sau prieteni de rasă sau naţionalitate diferită. Cereţi copiilor să se gândească la alte tipuri de
prieteni, cum ar fi prieteni de acelaşi gen sau diferit de al lor, prieteni dintr-o altă ţară, prieteni care arată
diferit pentru că sunt mai înalţi sau mai scunzi, subţiri sau mai graşi, şi aşa mai departe.
2. împărţiţi Fişa de lucru "Prietenii vin în diferite forme şi mărimi" (Fişa de lucru 2). Cereţi copiilor să îşi
scoată creioanele colorate şi să deseneze, în fiecare formă, imaginea unui tip de prieten diferit pe care ei
îl au, bazându-se pe exemplele din discuţia anterioară.
3. După ce copiii au terminat de desenat, puneţi-i să îşi decupeze formele şi, pe rând, să le treacă pe una
din foile lungi din hârtie de calc pentru a crea un colaj de grup.
4. Acordaţi copiilor timp pentru a privi colajele realizate şi pentru a vorbi despre tipurile lor diferite de
prieteni, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare
Discuţii
1. Arată toţi prietenii la fel?
2. Se comportă toţi prietenii la fel?
3. Gândesc toţi prietenii în acelaşi mod?
4. Faceţi diferite lucruri cu prietenii voştri diferiţi?
5. Credeţi că este important să aveţi multe tipuri diferite de prieteni? Dacă da, de ce credeţi asta?
1. Aveţi mulţi prieteni care sunt diferiţi unii de ceilalţi? (Invitaţi-i să ofere exemple.)
2. Puteţi să vă gândiţi la un tip de prieten pe care nu îl aveţi, dar v-ar plăcea să îl aveţi? Cum aţi putea
deveni prieteni?
Cereţi copiilor să găsească o carte, la bibliotecă, care să ilustreze tipuri diferite de prietenii, şi
pregătiţi o oră în care copiii să poată citi clasei poveştile găsite.
FIŞA DE LUCRU - PAGINA 1


Cercuri de prieteni
La această vârstă, socializarea devine pentru copii, în contextul unui grup de copii de vârstă
similară, o problemă centrală. Acceptarea într-un grup devine foarte importantă. Copiii trebuie să înţeleagă
că modul în care ei se comportă într-o situaţie interpersonală poate să afecteze modul în care alţii se
comportă cu ei. Recunoaşterea comportamentelor pozitive de prietenie reprezintă o parte importantă din
dezvoltarea lor socială.
Obiectiv
 Să facă distincţia între comportamentele pozitive şi negative de prietenie
Materiale
 Două cercuri mari de plastic
 Două pungi cu boabe de fasole
 copie a Fişei „Cercuri de prieteni" — Comportamente pozitive şi negative (Fişa de lucru 3)
 Bucăţi de plăcuţe şi lipici
 Un cartonaş indexat de mărime mică, creioane colorate, şi un ac de siguranţă pentru fiecare copil
(opţional)
 cutie de pantofi inscripţionată „Cercuri de prieteni" şi mai multe foi albe de hârtie (pentru Activitatea
de Follow-up)
Procedură
1.Aşezaţi cele două cercuri pe podea şi explicaţi faptul că acestea reprezintă „cercurile de prietenie."
Plasaţi apoi bucăţile de plăcuţe, pe care dumneavoastră aţi lipit Fişele „Cercuri de prieteni" -
Comportamente pozitive şi negative (Fişa de lucru 3), la întâmplare pe podea, în jurul cercurilor.
2.Împărţiţi copiii în două rânduri pentru a sta în faţa cercurilor. Daţi primului copil din fiecare rând o pungă
cu boabe de fasole. Explicaţi faptul că elevii din fiecare şir, vor arunca, pe rând, punga de fasole, spre
una din foile de hârtie din jurul cercurilor, în momentul în care pungile aterizează, copiii trebuie să treacă
peste ele şi să ridice cea mai apropiată bucată de hârtie. Dumneavoastră veţi citi apoi cu glas tare (sau
copiii pot citi ei, în funcţie de nivelul lor de citire), şi copiii vor decide dacă ceea ce este scris reprezintă un
comportament bun de prietenie. Dacă acest lucru este aşa, ei vor intra în „cercul de prieteni" apropiat
rândului lor. Dacă acest comportament nu este unul bun, ei vor sta în afara cercului. Apoi, următorii doi
jucători aruncă punga de fasole, şi jocul continuă în acest mod până când toţi copiii au ocazia să arunce
punga de fasole şi să ia o decizie dacă să intre sau nu în cercuri.
3.Continuaţi activitatea, pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. A fost dificil să decideţi care comportamente au fost de prietenie şi care nu au fost? Cum v-aţi dat
seama?
2. Care dintre comportamente credeţi că vă vor ajuta să vă faceţi prieteni şi să îi păstraţi? (Faceţi o listă cu
aceste sugestii şi păstraţi-le afişate în clasă astfel încât copiii să poată face trimiteri la ele.)
1. Care comportamente de prietenie consideraţi că le practicaţi cel mai des, mai mult cele pozitive sau mai
mult cele negative? Ce părere aveţi despre acest lucru?
2. Când sunteţi cu cineva care manifestă comportamente negative de prietenie, voi cum vă simţiţi? Vă face
plăcere să vă jucaţi cu alţii care se comportă astfel?
3. Există vreun comportament de prietenie pe care nu îl aplicaţi în prezent, dar v-ar plăcea să îl faceţi?
Dacă da, care este acesta şi cum puteţi să îl învăţaţi? (Opţional: Copiii pot să deseneze imaginea
comportamentului pe care şi l-ar dori să îl aplice pe un cartonaş indexat de dimensiune mică, şi pe care
să îl poarte ca şi un ecuson pentru a-şi aminti de el.)
Îndemnaţi copiii să practice câteva din comportamentele pozitive de prietenie identificate în această
lecţie. Dacă fac un lucru pozitiv, puneţi-i să noteze acest lucru pe o foaie de hârtie şi să o pună în cutia
„Cercuri de prieteni." La sfârşitul fiecărei zile, extrageţi bucăţile de hârtie din cutie şi citiţi comportamentele
pozitive care au fost practicate.
Cercuri de prieteni
COMPORTAMENTE POZITIVE ŞI NEGATIVE
Instrucţiuni pentru lider: Faceţi o copie, după care decupaţi separat fiecare propoziţie. Lipiţi-le pe bucăţi de
plăcuţe diferite.
Îmi place bluza ta. Nu ai voie să te atingi de aia. ..este a mea.
Pot să mă joc şi eu, te rog? Nu vreau să mă joc prostia aia de joc.
Jacheta ta este urâtă. Ai trişat.
Ai prins foarte bine mingea. Este o idee proastă.
Ai greşit multe probleme. Probabil eşti Nu mă joc dacă nu faci ceea ce vreau eu să
prost. facem.
Nu îmi place de tine. Hai să împărţim pe din două.
Vreau să fii prietenul meu. Vrei să te joci cu noua mea jucărie?
Hai, să o invităm să se joace din moment ce Ai idei bune, aşa că sper să ajung să lucrez cu
stă singură. tine.
E foarte distractiv să mă joc cu tine. Nu te voi lăsa niciodată să te joci cu lucrurile

mele.
Vrei să ne jucăm mai întâi jocul tău, după Fugi ciudat; nu te vreau în echipa mea.
care să ne jucăm jocul meu?
Taci din gură. Nu te juca cu el. Miroase urât.
Este rândul tău să decizi ce anume să ne Îţi mulţumesc că mi-ai păstrat secretul.
jucăm.
Care este problema?
La această vârstă copiii încep să ia în considerare mai multe aspecte ale unei situaţii atunci când
au de rezolvat o problemă, dar ei trebuie să înveţe cum să îşi organizeze în mod clar informaţia şi să
identifice paşi specifici în procesul de rezolvare de probleme astfel încât ei să utilizeze în mod eficient
aceste abilităţi cognitive.
Obiective
 Să înveţe să definească în mod clar problemele
 Să identifice paşi în procesul de rezolvare de probleme
Materiale
 Tablă de scris
 copie a Fişei de lucru „Care este problema?" (Fişa de lucru 4) şi un creion pentru fiecare parteneriat
 Un poster care să cuprindă următoarele „Reguli pentru generarea de idei":
1. Gândiţi-vă la cât mai multe idei posibile.
2. Gândiţi-vă la idei nebunatice, ciudate.
3. Nu excludeţi nici o idee care vă vine pe parcursul procesului de generare de idei.
4. Nu eliminaţi ideile celorlalţi.
5. Notaţi fiecare idee care vă vine.
 Următoarele propoziţii: o jachetă, o imagine reprezentând o cameră dezordonată, şi trei tipuri
diferite de bomboane.
Procedură
1. Introduceţi lecţia citind copiilor următoarea poezie. Instruiţi-i să asculte, cu atenţie, pentru a vedea
dacă pot identifica problema:
A fost odată un tânăr pe nume Fred
Care nu putea să se de-a jos din patul său.
Patul său era atât de înalt
Că aproape atingea cerul,
Şi Fred a căzut direct în cap.
Extrageţi de la copii idei în privinţa a ceea ce cred ei că a fost problema lui Fred. Scrieţi apoi problema
pe tablă sub forma unei întrebări: „Cum a putut Fred să se dea jos din pat?"
2. Explicaţi faptul că primul pas în rezolvarea unei probleme este identificarea acelei probleme. Al doilea
pas este să se genereze cât mai multe modalităţi posibile diferite pentru a rezolva problema. Afişaţi
posterul cu „Reguli pentru generarea de idei" şi revizuiţi fiecare regulă. Apoi acordaţi copiilor trei sau
patru minute să genereze, împreună, modalităţi de a rezolva problema lui Fred. In timp ce ei generează
idei, scrieţi ideile pe tablă.
3. Introduceţi apoi al treilea pas din procesul de rezolvare de probleme, şi anume să selecteze acea idee,
care ei consideră că ar funcţiona cel mai bine pentru a rezolva problema. Poftiţi-i pe copii să arunce o
privire la tablă, la ideile pe care ei le-au generat, şi cereţi-le să discute pe baza acestora, să spună care
cred ei că nu ar funcţiona (şi de ce), întrebaţi-i pe ceilalţi copii dacă sunt sau nu de acord cu eliminarea
acestor idei şi trageţi o linie peste ele odată ce majoritatea copiilor au căzut de acord că nu vor funcţiona.
Continuaţi acest proces până când cea mai bună soluţie a fost stabilită.
4. în cele din urmă, introduceţi ultimul pas din procesul de rezolvare de probleme, care este acela de a face
un plan şi de-al îndeplini. Rugaţi copiii să sugereze un plan ipotetic pentru Fred, bazându-se pe soluţia
deja stabilită mai sus.
5. Rugaţi copiii să îşi găsească câte un partener şi oferiţi fiecărui cuplu de copii o copie a Fişei de lucru
„Care este problema?" (Fişa de lucru 4) şi un creion. Explicaţi-le că le veţi da mai multe probleme de
rezolvat. Copiii ar trebui să urmeze paşii din procesul de rezolvare de probleme pentru a găsi o soluţie la
fiecare problemă pe care le-o prezentaţi. Oferiţi-le ajutor atunci când este cazul; acordaţi suficient timp
pentru ca elevii să ajungă la o soluţie pentru o problemă înainte de a trece la următoarea.
 Problema l: Arătaţi-le jacheta. Puneţi-i să îşi imagineze că ei se află într-un magazin mare (mall) şi
că şi-au pierdut jacheta.
 Problema 2: Arătaţi imaginea cu camera dezordonată. Spuneţi-le copiilor să îşi imagineze că
aceasta este camera lor şi că ei trebuie să facă curat în ea.
 Problema 3: Arătaţi cele trei bomboane. Spuneţi-le copiilor să îşi imagineze că ei se află în
magazinul de dulciuri şi că au voie să aleagă doar o singură bomboană.
6. După ce au terminat de completat Fişa de lucru, acordaţi timp partenerilor pentru a-şi împărtăşi
soluţiile cu restul clasei.
7. Continuaţi activitatea, pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Credeţi că paşii din procesul de rezolvare de probleme v-au ajutat să găsiţi o soluţie bună la aceste
probleme? (Invitaţi-i să îşi expună părerile.)
2. Care pas din acest proces vi s-a părut cel mai greu de realizat? Care vi s-a părut cel mai uşor?
3. Cum credeţi că aţi fi găsit soluţii dacă nu aţi fi utilizat acest proces?
ÎNTREBĂRI DE ERSONALIZARE
1. Atunci când aveţi o problemă, cum găsiţi o soluţie?
2. Credeţi că ar fi util să aplicaţi procesul de rezolvare de probleme la problemele pe care le aveţi?
Cereţi copiilor să creeze o poezie despre o problemă, similară cu cea folosită pentru a introduce
lecţia, îndemnaţi-i să îi înmâneze unui partener poezia, care ar trebui să aplice procesul de rezolvare de
probleme şi să ajungă la o soluţie.
Care este problema?
Instrucţiuni: Utilizaţi procesul de rezolvare de probleme pentru a găsi un răspuns la fiecare problema.
Scrieţi ideile voastre în spaţiile libere.
PROBLEMA 1
Pasul 1: Care este problema?
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Pasul 2: Generaţi mai multe răspunsuri.
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Pasul 3: Alegeţi ideea cea mai potrivită.
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Pasul 4: Faceţi un plan.
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
PROBLEMA 2
____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Care este problema?

PROBLEMA 3
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
PROBLEMA 4
____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Este aceasta o dovadă ?

În pofida capacităţilor lor crescute de a gândi în mod logic, copiii eşuează adesea să facă distincţia
între fapte şi supoziţii. Nereuşita de a face acest lucru poate duce la neânţelegeri şi poate crea probleme în
numeroase domenii diferite.
Obiective
 Să facă diferenţa între fapte şi supoziţii.
 Să identifice consecinţele negative care pot fi o urmare a supoziţiilor făcute.
Materiale
 Mai multe imagini sau fotografii din reviste, despre care se poate formula afirmaţii cu fapte concrete
versus afirmaţii cu supoziţii (de exemplu, imagini cu feţe care transmit emoţii, poze cu persoane
implicate în anumite acţiuni, dar fără prea multe detalii de fundal)
 Hârtie şi creion grafic pentru fiecare copil
 Un casetofon şi o casetă cu cântece pentru copii
Procedură
1. Prezentaţi, una câte una, imaginile din reviste sau fotografiile selectate, şi întrebaţi copiii ce cred ei că
simte persoana şi ce cred ei că se întâmplă. Rugaţi-i apoi să vă spună un adevăr cu privire la imagini,
cum ar fi ce culoare are cămaşa pe care persoana o poartă, câţi oameni mai sunt în imagine, sau ce
acţiuni pot să vadă că au loc.
2. Discutaţi diferenţa dintre un fapt (ceva care poţi dovedi că este adevărat) versus o supoziţie (ceva care
crezi că este adevărat). Detaliaţi pe baza acestui concept astfel încât copiii să înţeleagă că supoziţiile
sunt doar nişte presupuneri cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla şi că este foarte comun ca oamenii
să facă supoziţii fără să verifice dovezile.
3. Rugaţi-i apoi pe copii să scoată foi de hârtie şi creioane şi să numeroteze următoarele cifre: de la l la 8,
una sub alta. Specificaţi faptul că le veţi citi câteva situaţii scurte. Sarcina lor este de a decide dacă ceea
ce dumneavoastră citiţi este un fapt sau o supoziţie şi să scrie fie un F de la fapt fie un S de la supoziţie
pe foile lor.
1. Situaţia 1: Justin vorbeşte întotdeauna dimineaţa în clasă, în această dimineaţă este foarte tăcut,
învăţătoarea a vorbit cu el afară, în faţa uşii de la clasă. Probabil că doamna învăţătoare i-a atras
atenţia lui Justin cu ceva ce a făcut. (S)
2. Situaţia 2: Angelina nu stă, de obicei, lângă Stacey la prânz şi nici nu se joacă cu ea în timpul
pauzelor. Astăzi ele au stat una lângă alta şi au vorbit şi au râs tot timpul. Angelina şi cu Stacey sunt
cele mai bune prietene. (S)
3. Situaţia 3: Demetrius mănâncă dimineaţa doar cereale cu bucăţi de ciocolată. In dimineaţa aceasta
când a mers la bucătărie, tatăl lui i-a spus că s-au terminat toate cerealele, aşa că Demetrius a
refuzat să mănânce altceva. (F)
4. Situaţia 4: Marcus şi Joey au fost văzuţi bătându-se pe terenul dejoacă înainte de începerea orelor.
Mai târziu, Jasmine i-a văzut pe cei doi băieţi ieşind din biroul directorului. Ea este sigură că băieţii
nu vor avea voie să vină la picnicul organizat de şcoală, care va avea loc săptămâna viitoare. (S)
5. Situaţia 5: V-aţi căutat noul creion peste tot. L-aţi avut în bancă chiar înainte de a ieşi din clasă şi de
a merge la bibliotecă. Creionul vostru este pierdut.
6. Situaţia 6: învăţătoarea vă zâmbeşte în fiecare dimineaţă. Astăzi ea a trecut chiar pe lângă voi, pe
coridor, şi nu v-a zâmbit. Sunteţi siguri că este supărată pe voi. (S)
7. Situaţia 7: Eraţi gata gata să pierdeţi autobuzul spre şcoală. Când v-aţi urcat, aţi observat că
prietena voastră Kareem stă lângă altcineva. Sunteţi dezamăgiţi. (F)
8. Situaţia 8: Când aţi ajuns la şcoală azi dimineaţă v-aţi pus în bancă două monede de 50 de bani.
Acum, banii lipsesc. Sunteţi siguri că Chad i-a furat, chiar dacă nu l-aţi văzut făcând asta. (S)
4. După ce copiii au terminat de numerotat, luaţi fiecare dintre supoziţii (1, 2,4, 6, şi 8) şi discutaţi de ce
acestea sunt supoziţii şi nu fapte. Implicaţi apoi copiii într-o discuţie despre consecinţele negative care
pot avea loc arunci când oamenii fac supoziţii. De exemplu, dacă cineva presupune că altcineva i-a furat
banii şi îl acuză sau o acuză de acest lucru, acea persoană poate să se supere foarte tare şi să nu mai
fie prieten cu persoana care a acuzat-o. Extrageţi alte exemple de la copii.
5. Rugaţi apoi copiii să aducă în linişte câte un scaun în faţa clasei. Aranjaţi toate scaunele într-un cerc, dar
scoateţi unul afară. Explicaţi-le faptul că veţi pune muzică şi că toţi copiii se vor plimba în jurul cercului de
scaune până când muzica se opreşte. Imediat cum aceasta se opreşte, ei trebuie să găsească un scaun
liber şi să se aşeze pe el. Copilul care rămâne în picioare va asculta ceea ce liderul îi va citi, fie un fapt fie
o supoziţie din lista de mai jos. Copilul va spune cu voce tare părerea lui despre afirmaţia respectivă şi de
ce consideră el că este astfel, iar ceilalţi vor avea ocazia să fie de acord sau în dezacord înainte ca elevul
să se întoarcă în cerc şi ca muzica să înceapă din nou. Următorul copil care rămâne în picioare în
momentul când muzica se opreşte urmează aceeaşi procedură, şi jocul continuă până când toate faptele
şi asumpţiile au fost citite.
ESTE ACEASTA O DOVADĂ?

 Porumbul este o legumă. (F)
 Pisicile sunt nişte animale de casă minunate. (S)
 Aceasta este o şcoală extraordinară. (S)
 Vacile sunt animale. (F)
 Matematica este uşoară. (S)
 Mâncarea din pauza de masă este bună. (S)
 Dacă cineva este încruntat, acea persoană este nervoasă. (S)
 Fetele sunt mai deştepte decât băieţii. (S)
 Unii câini muşcă. (F)
 Dacă un prieten nu stă lângă tine în pauză, înseamnă că ea sau el este supărat pe tine. (S)
 Să înveţi să înoţi este greu. (S)
 Dacă nu eşti invitat la o zi de naştere, este pentru că nimeni nu te simpatizează. (S)
 Fiecare oferă câte o felicitare de Sfântul Valentin. (S)
 A pierde un dinte este palpitant. (S)
 Dacă cineva nu te priveşte, înseamnă că acea persoană nu mai este prietenul tău. (S)
 Un măr este un fruct. (F)
 Oraşul Washington, D.C. este capitala Statelor Unite. (F)
 Elevii de clasa a Il-a sunt mai drăguţi decât elevii de clasa a IlI-a. (S)
 Roşu este o culoare. (F)
 Când vântul bate tare înseamnă că va urma o tornadă. (S)
 Dacă cineva este supărat pe tine azi, acea persoană va fi întotdeauna supărată pe tine. (S)
6. Continuaţi activitatea pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce este un fapt?
2. Prin ce diferă un fapt de o supoziţie?
3. Cum puteţi schimba o supoziţie într-un fapt?
4. Care sunt unele lucruri rele care pot avea loc ca şi rezultat al facerii supoziţiilor?
1. Gândiţi-vă la o situaţie în care aţi făcut o supoziţie care nu a fost adevărată. Cum v-aţi simţit, şi care au
fost consecinţele?
2. Aţi făcut vreodată o supoziţie care s-a dovedit a fi adevărată?
3. Ce puteţi face pentru a evita să faceţi supoziţii care pot fi greşite?
4. Cum credeţi că ştiind să faceţi diferenţa între un fapt şi o supoziţie v-ar putea ajuta în relaţiile cu prietenii
voştri? Cu părinţii voştri? Cu profesorii voştri?
Rugaţi copiii să lucreze în pereche şi să creeze mai multe exemple de fapte şi supoziţii. Adunaţi toate
exemplele şi jucaţi-vă jocul scaunelor muzicale din nou, folosind exemplele lor.
Decizii, decizii, decizii

Copiii cresc într-o societate din ce în ce mai complexă. In consecinţă, este foarte probabil ca pe
măsură ce ei se maturizează, vor fi forţaţi să facă numeroase decizii, multe dintre care sunt mult mai dificile şi
au consecinţe mult mai semnificative decât cele făcute de copiii din generaţiile anterioare. A învăţa să
evalueze deciziile este o deprindere pe care copiii trebuie să o înveţe de la o vârstă timpurie.
Obiective
 Să identifice deciziile pe care le fac în viaţa de zi cu zi
 Să înveţe să evalueze deciziile ca fiind bune, acceptabile, sau slabe
Materiale
 O copie a Fişei de vânătoare „Decizii, decizii, decizii" (Fişa de lucru 5) şi un creion pentru fiecare copil
Procedură
1. Introduceţi lecţia explicând copiilor că ei vor merge la o „vânătoare de decizii," dar mai întâi ei vor trebui să
vă spună ce anume este o decizie. Discutaţi faptul că atunci când faceţi o decizie, vă hotărâţi la ceva - de
exemplu, a decide să asculţi când învăţătoarea vorbeşte în loc de a şopti cu colegul. Accentuaţi faptul că
deciziile pot fi bune, acceptabile, sau slabe.
2. înmânaţi câte o Fişă de vânătoare „Decizii, decizii, decizii" (Fişa de lucru 5) fiecărui copil şi asiguraţi-vă că
fiecare dintre ei are un creion. Explicaţi-le faptul că ei se vor plimba prin clasă pentru a găsi colegi care pot
să le semneze unul din spaţiile libere din dreptul unei decizii deoarece ei au luat acea decizie. Pe parcursul
vânătorii, copiii nu au voie să vorbească; ei trebuie doar să se apropie de un alt copil, să le arate hârtia, şi
copilul fie îşi semnează numele în spaţiul liber, fie dă foaia înapoi şi clatină din cap „nu" dacă acel copil nu
are ce să semneze. Spuneţi copiilor că au nevoie doar de o semnătură pe un spaţiu, şi atunci când toate
spaţiile le-au fost semnate ei trebuie să se aşeze la locul lor.
Instrucţiuni pentru lider: In funcţie de nivelul de citire al copiilor, s-ar putea să fiţi nevoiţi să le citiţi copiilor cu
voce tare itemii înainte de a începe.
3. După ce toţi copiii sau majoritatea dintre ei au terminat vânătoarea, discutaţi fiecare decizie şi întrebaţi copiii
dacă ei consideră că acestea au fost decizii bune, acceptabile sau slabe şi de ce consideră astfel. Accentuaţi
importanţa de a se gândi la consecinţă pentru a se ajuta în evaluarea deciziei. Oferiţi un exemplu: Dacă
sunteţi foarte obosiţi (consecinţă) pentru că nu v-aţi culcat decât mult mai târziu de ora voastră de culcare, a
fost o decizie bună să nu vă culcaţi la timp? Dezvoltaţi pe baza acestui concept şi, de asemenea, pe baza
faptului că unele decizii pot fi bune pentru unii copii, dar rele pentru alţii. De exemplu, ar fi în regulă ca un
copil care scrie întotdeauna cuvintele corect, să se uite un timp la televizor în loc să înveţe deoarece el sau
ea nu are nevoie de atât de mult timp pentru a învăţa. Extrageţi alte exemple de la copii.
Discuţii
1. Vi s-a părut dificil să găsiţi alţi copii care să vă semneze foaia?
2. Care sunt alte exemple de decizii obişnuite pe care copiii de vârsta voastră le fac?
3. Cum puteţi decide dacă o decizie este bună, acceptabilă, sau slabă?
1. Atunci când luaţi o decizie, vă gândiţi cu atenţie la ea astfel încât să fie cea mai bună decizie pe care o puteţi
face, sau vă decideţi pur şi simplu repede fără a vă gândi prea mult la ea?
2. Vă puteţi gândi la câteva decizii pe care le-aţi făcut repede deoarece ele nu erau nişte decizii atât de mari?
(Extrageţi exemple, precum ce gust de îngheţată sau
bomboană să îşi cumpere.)
3. Vă puteţi gândi la o decizie pe care aţi luat-o şi care a fost foarte dificilă pentru voi? Ce anume a făcut să fie
atât de dificilă?
Activitatea de Folllow-up
Invitaţi copiii să îşi ducă acasă foile de vânătoare şi să îşi roage părinţii sau fraţii mai mari să îi ajute să se
gândească la alte exemple de decizii pe care le fac în mod repetat. Cereţi copiilor să discute cu ceilalţi dacă
deciziile pe care ei le fac în mod obişnuit sunt bune, acceptabile, sau slabe.
Decizii, decizii, decizii

FIŞA DE VÂNĂTOARE
Nume:_____________________________________________Dată:____________________________
Instrucţiuni: Umblaţi prin clasă fără să vorbiţi, înmânaţi fişele voastre altor copii. Dacă o persoană a luat
una sau mai multe dintre deciziile precizate, ea poate semna în spaţiul liber de pe fişa voastră. Trebuie să
luaţi doar câte o singură semnătură pentru fiecare spaţiu liber.
Nume
1. Ai decis să mănânci cereale în loc ____________________________________________________
de ouă la micul dejun.
2. Ai decis să îţi necăjeşti sora sau ___________________________________________________

fratele în loc să fi drăguţ cu ei.
3. Ai decis să intrii în casă atunci _________________________________________________

când mama te-a strigat în loc să
te mai joci un pic afară.
4. Ai decis să te uiţi la televizor _________________________________________________

după ce ai ieşit de la şcoală în loc
să îţi faci curat în cameră aşa cum
ţi s-a cerut.
5. Ai decis să te duci la culcare la timp, ___________________________________________________

fără a te certa cu părinţii în legătură
cu acest lucru.
6. Ai decis să îţi împărţi jucăriile cu _______________________________________________

fratele sau sora ta fără a te ruga cineva
să faci acest lucru.
7. Ai decis să îi răspunzi urât mamei tale _________________________________________________

atunci când te-a rugat să îţi aduni
jucăriile.
8. Ai decis să te plimbi prin magazin chiar _________________________________________________

dacă părinţii ţi-au spus să stai lângă ei.
Alte opţiuni
Deoarece copiii au, la această vârstă, o gândire concretă, ei iau adesea literalmente lucrurile, şi
este dificil pentru ei să ia în considerare şi alte opţiuni. Această limitare a capacităţii lor cognitive îi
afectează din punct de vedere social, emoţional, şi academic. A-i învăţa să vadă şi alte modalităţi
alternative de a privi o situaţie este o parte esenţială a dezvoltării lor cognitive.
Obiective
 Să identifice opţiuni
 Să înveţe cum modul de a lua în considerare opţiunile poate afecta emoţiile şi comportamentele
Materiale
 Trei păpuşi/marionete
 bandă adezivă
 Hârtie şi creioane colorate pentru fiecare copil
Procedură
1.Introduceţi această lecţie realizând o mică scenetă de păpuşi pentru copii. Prezentaţi personajele; Râul
cel Rigid, Catinca cea Categorică, şi Oliver cel cu Alte Opţiuni. Păpuşile încearcă să decidă ce să facă
în casă din moment ce plouă şi nu se pot juca afară. Râul cel Rigid spune că el vrea să se joace Lego,
iar Catinca cea Categorică spune că ea vrea să deseneze. Amândoi se ceartă cu privire la care idee
este mai bună. Apoi, Oliver cel cu Alte Opţiuni intervine şi spune că sunt multe alte lucruri pe care le pot
face înafară de a se juca Lego sau de a colora. El le sugerează lucruri precum construirea unui castel
din cutii, să realizeze un spectacol cu marionete pentru prietenii lor, sau să creeze monştrii din
plastelină. Celelalte două păpuşi se uită la Oliver şi îi spun că ei nu s-au gândit şi la alte idei precum
acestea.
2.Discutaţi cu copiii depre faptul că uneori privim lucrurile într-o manieră ori-ori în loc să ne gândim şi la
alte opţiuni. Folosiţi exemplul următor: învăţătoarea voastră nu vă roagă să fiţi ajutorul clasei, aşa că vă
gândiţi că ea nu vă consideră un bun sprijin. Dacă v-ar fi ales, v-aţi fi gândit că vă vede ca fiind o
persoană pe care se poate sprijini. Rugaţi copiii să identifice alte motive pentru care învăţătoarea nu i-a
selectat pentru a fi de ajutor. Poate că aţi ajutat-o săptămâna trecută sau învăţătoarea a ales o fetiţă
data trecută aşa că a vrut să aleagă un băiat de data aceasta. Folosiţi un alt exemplu: Un prieten nu vă
invită la ziua lui de naştere. Vă gândiţi că dacă el vă invită, înseamnă că acest prieten vă place, iar dacă
nu vă invită, atunci acest prieten nu vă place. Extrageţi idei de la copii cu privire la alte opţiuni/modalităţi
de a gândi asupra acestui lucru - de exemplu, prietenul a avut voie să invite numai câţiva copii sau
prietenul v-a invitat anul trecut şi a decis să invite pe altcineva anul acesta. Discutaţi ce s-ar putea
întâmpla dacă priviţi situaţia dintr-o perspectivă ori-ori: S-ar putea să vă simţiţi foarte trişti, sau s-ar
putea ca voi să nu îi mai vorbiţi prietenului (şi atunci prietenul nu ar mai vorbi cu voi şi v-aţi putea certa).
Dacă aţi lua în considerare şi alte opţiuni, nu aţi fi probabil la fel de trişti sau supăraţi.
3. Lipiţi o fâşie lungă de bandă adezivă pe podea şi spuneţi copiilor că acest lucru reprezintă un
continuum. Explicaţi că un continuum poate prezenta numeroase opţiuni: La un capăt se află o poziţie,
la celălalt capăt se află o poziţie diferită, şi între ele se găsesc multe alte opţiuni. Cereţi ca doi voluntari
să vină şi să stea lângă linie. Indicaţi faptul că sfârşitul unei linii reprezintă a nu da niciodată ascultare,
iar capătul celălalt al liniei reprezintă a da întotdeauna ascultare. Mijlocul liniei reprezintă a nu da
câteodată ascultare, iar între câteodată şi niciodată/întotdeauna se află a nu da ascultarea de destul
de multe ori şi a asculta de destul de multe ori. Citiţi apoi următoarea situaţie:
Noaptea trecută mama Keishei a fost la o întâlnire, iar Keisha şi fratele ei nu au ascultat-o pe
mama lor. Ei nu aveau voie să mănânce bomboane (dar ei au facut-o), şi trebuiau să se culce la
ora 9:00 (dar ei au convis-o pe cea care îi supraveghea să îi lase să stea treji până la miezul
nopţii).
Întrebaţi-i pe cei doi voluntari să se gândească dacă Keisha şi fratele ei nu ascultau niciodată, ascultau
întotdeauna, sau dacă cred că comportamentul lor se află undeva la mijloc. Puneţi-i pe voluntari să se
situeze, pe linie, în dreptul corespunzător alegerii lor. După ce s-au poziţionat discutaţi despre poziţia pe
care stau şi de ce au ales-o. Accentuaţi faptul că în această situaţie nu există doar două modalităţi de a
gândi cu privire la această situaţie (întotdeauna sau niciodată): Există şi alte opţiuni.
4. Citiţi următoarea situaţie, şi de data aceasta cereţi patru voluntari. Instruiţi grupul să asculte situaţia
următoare:
Tatăl lui Samuel şi-a dorit să îşi petreacă sfârşitul de săptămână împreună cu fiul său, dar Samuel a plecat
vineri în excursie şi a stat până sâmbăta după-amiaza. Samuel a vrut să îşi vadă tatăl, dar a vrut foarte
mult să meargă şi în excursie. La ce opţiuni vă puteţi gândi pentru Samuel?
Indicaţi faptul că la un capăt al liniei să fie a merge cu tatăl lui şi la celălalt capăt a merge în excursie.
Cereţi voluntarilor să se situeze undeva pe linie pentru a reprezenta o opţiune, inclusiv cele două deja
identificate. După ce toţi voluntari s-au poziţionat, puneţi-i să rostească poziţia pe care au luat-o. Pe
parcurs ce obţineţi informaţiile, subliniaţi modalităţile opţionale de a privi situaţia.
5. Cereţi copiilor să îşi scoată foi de hârtie şi creioane colorate. Rugaţi-i să deseneze un personaj din
desene care înfăţişează o situaţie problemă şi modalităţile opţionale de a o privi. Ei pot să folosească
baloane cu conversaţii (ca şi în revistele cu desene animate) pentru a-i ajuta să specifice un fapt.
6. Acordaţi timp copiilor pentru a-şi prezenta desenele, după care discutaţi pe baza întrebărilor de
Discuţii
1. în timp ce aţi desenat personajele din desene, a fost greu să vă gândiţi la modalităţi opţionale de a privi
situaţia?
2. Credeţi că este important să identificaţi puncte de vedere opţionale? De ce sau de ce nu?
3. Care sunt unele lucruri rele care se pot întâmpla dacă nu vă gândiţi la toate opţiunile într-o situaţie?
1. Voi vă gândiţi, de obicei, la alte opţiuni, sau sunteţi un copil de genul „ori-ori"?
2. Aţi avut vreodată emoţii negative sau v-aţi comportat într-un mod nepotrivit pentru că nu aţi identificat
opţiuni sau alte modalităţi de a gândi în legătură cu o situaţie? (Invitaţi-i să povestească despre aceste
lucruri.)
3. Ce aţi învăţat din această lecţie care să vă ajute în viitor?
Păstraţi banda adezivă pe podea şi pe parcurs ce se ivesc incidente, rugaţi copiii să identifice
opţiuni pe linie pentru a-i ajuta să înţeleagă o perspectivă mai bună asupra situaţiei.
Clasa a III-a
ACTIVITATE
1. Cine sunt eu, cum acţionez eu
2. A fi perfect în adevăratul sens al cuvântului
3. Unu, doi, trei, eu
4. Cine, eu? Da tu!
ACTIVITATE
1. Cum mă simt eu?
2. Repararea emoţiilor noastre
3. A fi anxios
4. A te simţi bine, puţin bine, sau deloc bine
ACTIVITATE
1. Băieţii fac, fetele fac
2. împreună este mai bine
3. Găseşte un prieten
4. Ei nu m-au ales pe mine
ACTIVITATE
1. Decizii mari, mici, sau între ele
2. Ce se întâmplă dacă?
3. Rezolvă
4. Gândirea face să fie aşa
Cine sunt eu, cum acţionez eu

Una dintre sarcinile esenţiale de pe parcursul perioadei şcolare mici este dezvoltarea standardelor
şi a expectanţelor pentru propriul comportament, precum şi a strategiilor pentru controlul
comportamentului. Odată ce ei se maturizează, copiii încep să îşi încorporeze standardele lor
comportamentale în conceptele lor de sine. Datorită faptului că ei se află încă în stadiul gândirii concrete,
este uşor pentru ei să îşi egalizeze propria lor valoare de sine cu comportamentul lor. Această egalizare
poate duce la un concept de sine negativ. Este important pentru copii să îşi dezvolte capacitatea de a
vedea că ei îşi pot schimba comportamentul, dar modul în care ei acţionează nu este o reflecţie a valorii
lor ca persoană.
Obiectiv
 Să înveţe că modul în care cineva se comportă nu determină valaorea de sine
Materiale
 Tablă de scris
 Trei căni de tablă pentru fiecare copil pe care să fie lipite câte o etichetă albă (copiii pot aduce
căni de acasă)
 Zece simboluri (bănuţi, agrafe de hârtie, capace de sticlă) pentru fiecare copil
Procedură
1. Introduceţi lecţia cerând copiilor să îşi închidă ochii şi să se gândească la o situaţie în care s-au
comportat foarte bine. Poftiţi-i să ofere exemple cu privire la acele comportamente bune şi să le scrie pe
tablă. Cereţi-le apoi să îşi închidă ochii şi să se gândească la o situaţie în care s-au comportat urât.
Cereţi-le din nou, să dea exemple cu privire la aceste comportamente şi să le scrie pe tablă.
2. împărţiţi apoi cănile de tablă şi simbolurile, la fiecare copil. Rugaţi copiii să scrie cuvântul bun pe o
cană, cuvântul rău pe altă cană, şi destul de bun/destul de rău pe cea de-a treia cană. Indicaţi-le faptul
că le veţi citi câteva scenarii. După ce citiţi fiecare scenariu, copiii trebuie să pună câte un bănuţ sau un
simbol în cana care descrie cel mai bine modul în care ei ar clasifica acel comportament (ca şi bun, rău,
sau destul de bun/destul de rău).
CINE SUNT EU, CUM ACŢIONEZ EU

 După şcoală, mergeţi acasă la prietenul vostru. El vrea să vă jucaţi ceva ce voi nu vreţi, aşa că îi
spuneţi că nu vă simţiţi bine şi plecaţi acasă.
 Sunteţi invitaţi la o zi de naştere. Nu vă place copilul, în mod special, dar mergeţi oricum şi îi
duceţi un cadou frumos.
 vedeţi pe una din prietenele voastre căzând de pe bicicletă. Mergeţi spre ea şi o ajutaţi să îşi
ridice bicicleta şi o întrebaţi dacă s-a rănit.
 Vă aflaţi, în timpul pauzei, pe terenul dejoacă. Un copil de clasa a V-a vine în direcţia voastră şi
încearcă să îi ia mingea unuia dintre colegii voştri de clasă, îl loviţi pe copilul de clasa a V-a în
picior şi îi strigaţi să plece de acolo.
 Voi şi cu verişorul vostru mergeţi la film, împreună cu mătuşa vostră. Mătuşa voastră vă spune că
nu aveţi voie să mâncaţi popcorn pentru că vă va trece pofta de mâncare pentru masa de seară.
Vă bosumflaţi şi îi spuneţi că nu vroiaţi oricum să mergeţi cu ea la filmul acela stupid.
 Aţi auzit-o pe mama voastră spunând că tatăl colegului vostru de clasă se află la închisoare.
Mergeţi a doua zi la şcoală şi spuneţi acest lucru tuturor din grupul vostru de citire.
 Aţi scris toate cuvintele corect, dar fetiţa care stă în dreptul vostru a greşit câteva. O întrebaţi
de ce a greşit atât de multe.
 Bunica voastră este bolnavă, îi faceţi o felicitare şi alegeţi câteva flori din grădină pentru a i le
duce.
 Veţi merge în acest week-end să vă vizitaţi tatăl şi pe soţia acestuia. Când ajungeţi acolo, sora
voastră vitregă vă întreabă dacă se poate juca cu jocul vostru video, îi spuneţi că nu şi îi cereţi
să plece.
3. După ce au fost citite toate scenariile, rugaţi copiii să numere simbolurile din fiecare cană. Puneţi-i să
vă indice numărul acestora şi notaţi-le pe tablă astfel încât să ajungeţi la un total pentru fiecare cană.
Discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut 1-3.
4. Citiţi următoarea poveste, după care discutaţi pe baza celorlalte întrebări de Conţinut rămase şi a
întrebărilor de Personalizare.
CINE SUNT EU, CUM ACŢIONEZ EU - POVESTE
Joshua a mers cu bicicleta până acasă la prietenul său Antonio. La scurt timp după ce Joshua a
ajuns acolo, el şi cu Antonio au început să se certe deoarece Antonio nu vroia să îl lase pe Joshua să îi
folosească rolele. Joshua i-a spus lui Antonio nişte lucruri urâte, iar Antonio l-a spus mamei lui vitrege.
Ea i-a spus lui Joshua că nu mai are voie să se joace la ei acasă dacă se mai comportă în felul acela.
Joshua s-a înfuriat şi a scos limba, iar el i-a spus că trebuie să plece, în timp ce a ieşit pe uşă afară,
el a dat cu piciorul în role şi a trântit uşa.
În loc să meargă direct acasă, Joshua a făcut ture cu bicicleta prin cartier şi s-a oprit să se
joace în parc. El a pierdut noţiunea timpului şi când, în cele din urmă, a mers acasă tatăl lui era foarte
furios. El a sunat acasă la Antonio, şi când a aflat că Joshua a fost trimis acasă, s-a supărat din
această cauză şi s-a îngrijorat deoarece Joshua nu venise direct acasă.
Tatăl lui Joshua l-a trimis direct în camera sa şi i-a spus să se gândească la lucrurile pe care le
făcuse. Joshua nu a vrut să meargă în camera sa, aşa că a început să se certe cu tatăl său. Dar
tatăl său a ridicat mâna, i-a spus să înceteze să se mai certe, şi a spus că vor discuta despre
această situaţie după ce Joshua se va calma.
Joshua a mers, fără nici o tragere de inimă, în camera sa. După un timp, tatăl lui a venit să îl
vadă. S-a aşezat pe pat lângă Joshua şi i-a spus că i se pare că Joshua a avut o zi proastă, cu diferite
frustrări. Tatăl lui i-a explicat că uneori când copiii devin frustraţi, ei nu ştiu ce să facă în legătură cu
acest lucru, aşa că sentimentele se adună şi câteodată copiii se comportă în acelaşi fel în care s-a
comportat şi Joshua. Joshua a fost de acord şi a început să plângă, „întotdeauna fac lucruri rele; sunt
un copil rău," a spus Joshua printre lacrimi. „Nu, nu eşti un copil rău, Joshua," a spus tatăl lui. „Câteodată
te comporţi rău, şi faci lucruri răutăcioase sau neplăcute. Uneori nu cooperezi sau nu urmezi regulile,
dar acest lucru nu înseamnă că eşti un copil rău. înseamnă că trebuie să mai lucrezi asupra
comportamentului tău şi să faci anumite schimbări astfel încât să nu mai faci lucruri rele. Este, de
asemenea, important pentru tine să înveţi câteva modalităţi adecvate de a-ţi controla frustrările," a
spus tatăl lui Joshua.
Joshua s-a gândit la tot ceea ce tatăl lui i-a spus, după care a întrebat, „Dar, mă iubeşti şi arunci
când fac acele lucruri rele?" „Da," a spus tatăl lui. „Te iubesc foarte mult, dar câteodată nu îmi place
ceea ce faci. Chiar dacă faci aceste lucruri rele, tot eşti un copil dulce. Dar nu crezi că ai fi mai fericit
dacă ţi-ai putea schimba comportamentul?" Joshua s-a gândit la acest lucru şi a zis___________
(întrebaţi copiii ce cred ei că ar spune Joshua şi de ce.)
Discuţii
1. Cum aţi decis care comportamente au fost bune, rele, sau destul de bune/destul de rele?
2. A fost, toată lumea din această clasă, de aceeaşi părere asupra căror
comportamente li s-au părut a fi bune, rele, şi destul de bune/destul de rele?
3. Pentru acele comportamente asupra cărora aţi decis că sunt rele., care ar fi fost o opţiune mai
potrivită? (Revizuiţi acele scenarii şi discutaţi despre comportamente opţionale.)
4. Care au fost unele lucruri rele pe care Joshua le-a făcut?
5. Credeţi că Joshua a fost un copil rău pentru că s-a comportat în felul în care s-a comportat?
6. Credeţi că părinţii lui Joshua ar trebui să nu îl mai iubească deoarece s-a comportat în acel fel?
7. Ce i-a spus tatăl lui Joshua despre comportamentul său? Ce părere a avut tatăl lui despre el?
1. Aţi făcut vreodată lucruri pe care voi sau alţi oameni nu le-au agreat?
2. V-a făcut acest lucru să fiţi nişte copii răi, sau a însemnat că sunteţi încă nişte copii buni, dar
comportamentul vostru trebuia să se schimbe?
3. Dacă vă comportaţi urât, cum vă simţiţi? Este ceva anume ce puteţi face pentru a schimba modul în
care vă comportaţi? (Invitaţi-i să îşi expună ideile, dar continuaţi să accentuaţi faptul că dacă copiii se
comportă rău nu înseamnă că sunt nişte copii răi.)
Cereţi copiilor să creeze şi să interpreteze scenete cu marionete sau schiţe care accentueze
faptul că copiii sunt buni şi merită să fie iubiţi indiferent de comportamentul pe care îl au şi să arate că
comportamentul negativ se poate schimba.
A fi perfect în adevăratul sens al cuvântului

Deoarece copiii se află încă în stadiul gândirii concrete, ei privesc lucrurile într-un mod
dihotomic. Ca şi rezultat, ei au tendinţa să se vadă sub forma succeselor sau a eşecurilor pe care le au,
perfecţi sau imperfecţi. Este important să îi ajutăm să vadă că persoanele perfecte nu există. De fapt, ei
trebuie să se accepte pe ei înşişi, atât cu punctele lor tari cât şi cu limitele lor, şi să lucreze să îşi
depăşească limitele atunci când este posibil.
Obiective
 Să înveţe că nimeni nu este perfect
 Să înveţe să se accepte pe ei înşişi ca fiind ceea ce sunt, şi anume nu perfecţi
Materiale
 Nici unul
Procedură
1. Introduceţi ideea de perfecţiune: Ştiu copiii pe cineva care este perfect? Poate cineva să facă totul
perfect tot timpul? Există lucruri rele care pot rezulta din încercarea de a fi perfecţi? Dar, lucruri bune?
2. Citiţi cu voce tare, următoarea poveste, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
PETRECEREA DE CEAI PERFECTĂ A PRISCILLEI
de David Martino
A fost odată o fetiţă pe nume Priscilla. Priscilla era tipul de fetiţă „totul trebuie să fie exact aşa"
deoarece trebuia să aibă totul exact aşa cum vroia ea - părul ei trebuia să stea exact, hainele ei
trebuiau să fie exact aşa, îşi aranja jucăriile exact în acelaşi loc în fiecare seară, şi niciodată nu făcea
niciodată mizerie seara la masă. Ba chiar, într-o seară când mânca mazăre, s-a întâmplat ca un bob să
cadă de pe furculiţa ei pe masă, şi Priscilla a plâns şi a plâns ore în şir. In fiecare seară înainte de
culcare, ea trebuia să respecte exact aceeaşi rutină - să facă baie (să îşi spele mai întâi picioarele,
apoi braţele, apoi faţa- exact aşa) şi să se îmbrace cu pijamaua curată şi împăturită. Apoi, sărea în pat,
trăgea cuvertura, o netezea, trăgea plapuma, o netezea şi pe aceasta, înainte de a-şi aşeza părul
pieptănat (35 de perieri) pe perna ei bătută pentru a sta umflată. Apoi mama ei îi povestea aceleaşi
trei poveşti, în exact aceeaşi ordine, şi îi dădea Priscillei un sărut (pe obrazul stâng) înainte de a
stinge lumina. Priscilla suspina - încă o zi trecuse, exact aşa, şi ziua de mâine, atât de multe lucruri
de făcut pentru a fi totul, din nou, exact aşa.
Dimineaţa, Priscilla îşi repeta în minte toate lucrurile pe care trebuia să le facă în acea zi.
Câteodată, reţeaua construită din fraze precum „TREBUIE să fac aia" sau
„AR TREBUI să fac asta" devenea atât de dificilă încât îi era greu să se mai de-a jos din pat.
Astăzi era ziua petrecerii cu ceai - şi nu orice petrecere de ceai, o perfectă petrecere de ceai.
Priscilla era noua vecină din cartier, şi totul TREBUIA să fie perfect. „TREBUIE să fie perfect pentru că
TREBUIE să îmi găsesc un prieten perfect!" a spus Priscilla. A petrecut ore în şir pregătind totul. A
spălat cel mai bun serviciu de ceai pe care îl avea - nu doar o dată ci de două ori. De fapt, a spălat una
dintre ceşti atât de tare încât s-a rupt. Priscilla a plâns şi iar a plâns, şi i-a spus mamei ei să spună tuturor
că petrecerea de ceai este amânată, dar mama ei a convins-o că o ceaşcă din serviciul ei vechi de ceai
se va potrivi numai bine.
În sfârşit totul era „exact aşa cum trebuia" - adică perfect - iar Priscilla nu vroia nici măcar să
respire pentru că se gândea că ar putea strica lucrurile. Ceainicul lustruit reflecta o lumină
strălucitoare pe frumoasa faţă de masă albă şi făcea ca marginile albastre ale ceştilor să arate ca şi
nişte mici vaporaşe pe o mare argintie. Soneria a sunat, Priscilla şi-a aruncat o ultimă privire în oglindă,
şi-a îndreptat o cută a fustiţei, a cules o scamă invizibilă de pe cămaşa ei, şi a păşit liniştită spre uşă.
Când a deschis uşa, doi băieţi şi o fetiţă au dat buzna înăuntru, rostogolind o minge de fotbal plină de
noroi. „Salut, noi suntem vecinii tăi," a spus unul dintre băieţi, şi şi-a întins mâna care era acoperită de
praf şi ciocolată. Priscilla s-a dat înapoi. Fetiţa i-a aruncat Priscillei mingea stropită, dar Priscilla a
început să strige şi şi-a ridicat mâinile în aer. Mingea a lăsat o mare pată maronie pe fustiţa ei albă
proaspăt călcată. Priscilla era gata să fugă plângând în camera ei când soneria a sunat din nou. Ea a
deschis uşa, şi alţi patru copii - doi băieţi şi două fete - au năvălit înăuntru. „Hey!" a strigat unul dintre
ei, dar era evident că se jucau jocul „de-a prinselea" şi erau foarte ocupaţi în a se evita unul pe celălalt.
Priscilla s-a uitat la hainele lor şifonate şi murdare, la tenişii lor zdrenţuiţi, şi la feţele lor murdare, şi îi
venea să strige. Dar, în schimb, şi-a redobândit, cât de mult a putut, calmul şi a strigat, „Ceaiul... este ...
SERVIT!"
Copiii s-au oprit din ceea ce făceau, s-au uitat la Priscilla, şi s-au aşezat. Dar, nici nu bine s-au
aşezat cu toţii, că cineva a şi vărsat o ceaşcă de ceai pe covorul peste care Priscilla tocmai a dat cu
aspiratorul. Nimeni nu s-a obosit să aducă o cârpă de şters. Mâinile murdare ale copiilor au lăsat urme
maro pe toate ceştile şi pe ceainicul pe care Priscilla tocmai l-a lustruit. Nimeni nu avea bune maniere,
nimeni nu făcea ceea ce ar fi trebuit să facă, nici unul nu era deloc perfect, aşa că Priscilla, care a
atins punctul de fierbere, a ţipat din străfundul plămânilor, „TOATĂ LUMEA AFARĂ!" Toţi s-au uitat fix la
ea, după care ea a mai spus o dată „M-aţi auzit, TOATĂ LUMEA AFARĂ!" Şi apoi Priscilla a început să
plângă şi a fugit în camera ei.
După o perioadă de timp şi multe lacrimi, Priscilla a zbughit-o afară din camera ei. A mers în
camera unde se ţinuse petrecerea de ceai, şi o fetiţă era aşezată la masă, şi bea ceai. Priscilla s-a
îndreptat spre masă, s-a aşezat, şi cu ochii roşii umflaţi a întrebat, „Cum de nu ai plecat împreună cu
ceillaţi copii?"
„Vrei să plec?" a întrebat fetiţa.
„Oh, nu, te rog stai," a insistat Priscilla, după care a început să plângă încet cu suspine.
„Ce s-a întâmplat?" a întrebat fetiţa.
„Oh, petrecerea mea. Am vrut ca totul să fie perfect, şi, şi, uită-te la dezastrul ăsta! Sunt o
adevărată ratată!" Priscilla a început să plângă din nou.
„Ei bine, această petrecere a fost o bombă, dar asta nu înseamnă că eşti o ratată," a spus fetiţa,
care parcă râdea cumva, dar nu într-un mod răutăcios.
„Precis toată lumea mă URĂŞTE acum!" a suspinat Priscilla.
„Oh, nu," a spus fetiţa, „Nu este că nu te-au plăcut. Pur şi simplu nu le-a plăcut petrecerea,
atâta tot."
„Dar totul era atât, atât de PERFECT!" a spus Priscilla.
„Asta este problema," a zâmbit fetiţa. „La ce bun să fie totul perfect, dacă nu poţi să îţi faci de cap
din când în când?"
„Dar dacă nu este perfect, atunci nu voi mai putea să găsesc anumite lucruri, şi nu voi putea să ştiu
la ce să mă aştept, şi..."
„Şi ai putea să petreci mult mai puţin timp îngrijorându-te la ceea ce ar TREBUI să fie şi mult
mai mult timp la ceea ce ar PUTEA să fie," a spus fetiţa. Priscilla s-a gândit la acest lucru şi pentru
prima dată în acea zi, un mic zâmbet a apărut pe buzele ei. „Numele meu este Amy," a spus fetiţa,
„încântată de cunoştiinţă."
„Ce zici de nişte ceai?" a întrebat Priscilla. „Mi-ar face
mare plăcere," a răspuns Amy.
În timp ce Priscilla turna, un strop mare de ceai a ţâşnit din ceaşca ei şi a căzut pe faţa de
masă. Priscilla s-a uitat la pată şi a început să râdă şi iar să râdă. Amy a râs împreună cu ea.
Priscilla a mers să se împrietenească cu mulţi dintre copiii care fuseseră la petrecerea ei mai puţin
perfectă. Ei au învăţat-o cum să îţi trăiască viaţa şi cum să se bucure de ea, iar ea i-a învăţat cum să fie
mai organizaţi şi cum să respecte alţi oameni. Priscilla nu avea să uite niciodată de petrecerea ei de
ceai, unde ea a devenit ceva mai puţin perfectă şi ceva mai mult fericită.
Discuţii
1. Ce s-a întâmplat când Priscilla a încercat să facă totul perfect?
2. Credeţi că ea sau ceilalţi s-au distrat la petrecerea ei de ceai? De ce sau de ce nu?
3. Ce a învăţat-o Amy pe Priscilla în legătură cu faptul că totul trebui să fie perfect?
1. Aţi fost vreodată supăraţi pe voi înşivă când nu aţi făcut ceva perfect?
2. Credeţi că este ceva în neregulă cu voi dacă nu sunteţi perfecţi?
3. Credeţi că sunteţi în continuare nişte copiii buni, chiar dacă nu faceţi lucrurile perfect?
Creaţi, împreună, o poezie în legătură cu a fi perfect sau imperfect. Un exemplu este precum urmează:
Tatăl meu m-a trimis la magazin
pentru a cumpăra macaroane, şi nimic mai mult.
Dar, când am văzut dulciurile
arătau atât de grozave
încât ştiam că trebuie să îmi cumpăr ceva
înainte de a ieşi pe uşă afară.
Unu, doi, trei, eu

Pe parcursul acestei perioade şcolare mici, înţelegerea de sine a copiilor continuă să se
dezvolte, iar conceptele de sine devin din ce în ce mai integrate. Una dintre sarcinile cele mai esenţiale
de auto-acceptare este aceea de a dezvolta o înţelegere de sine relativ stabilă şi comprehensivă, inclusiv
conştientizarea faptului de-a fi „eu" şi „nu eu.
Obiectiv
 Să identifice caracteristici ale propriei persoane, inclusiv plusuri şi minusuri
Materiale
 Trei cutii goale de cereale pentru fiecare copil (copiii pot să aducă cutiile de acasă sau puteţi folosi
plicuri mari dacă cutiile nu sunt disponibile)
 Hârtie de construit, reviste, foarfece, creioane colorate, şi lipici pentru fiecare copil
Procedură
1. Daţi fiecărui copil trei cutii de cereale, foarfece, lipici, creioane colorate, şi o foaie de hârtie de construit.
Rugaţi copiii să taie trei fâşii din hârtia de construit şi să lipească câte una pe fiecare cutie. Apoi, cereţi-
le să noteze pe cutii precum urmează: lucruri care îmi plac, lucruri la care mă pricep bine, şi lucruri la
care nu mă pricep prea bine.
2. Împărţiţi copiilor reviste şi alte câteva foi de construit şi cereţi-le să decupeze poze din reviste sau să
deseneze imagini care reprezintă cel puţin cinci lucruri care lor le plac (de exemplu, lucruri care le plac
să mănânce; lucruri care le plac să facă; jucării, jocuri, animale, sau cărţi care le plac) şi să le pună în
cutiile notate cu lucruri care îmi plac.
3. După ce au terminat cu lucrurile care îmi plac., cereţi-le să găsească cinci imagini cu lucruri la care mă
pricep bine şi cinci imagini cu lucruri la care nu mă pricep prea bine şi să le pună în celelalte două cutii.
4. Împărţiţi copiii în grupe de câte trei şi cereţi-le să îşi arate cutiile, după care discutaţi pe baza
întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1 . Ce a fost mai uşor: să vă gândiţi la lucruri care vă plac, la lucruri la care vă pricepeţi bine, sau la lucruri
la care nu vă pricepeţi prea bine?
2. Au fost unele lucruri pe care le-aţi selectat similare cu lucrurile pe care membrii din alte grupe le-au
spus? Care au fost unele lucruri care au fost diferite?
1. Dintre toate lucrurile la care vă pricepeţi bine, de care sunteţi cei mai mândrii?
2. Dintre toate lucrurile la care nu vă pricepeţi prea bine, pe care credeţi că le puteţi schimba cel mai
uşor? Cum credeţi că puteţi face acest lucru?
3. Dacă sunt anumite lucruri la care nu vă pricepeţi prea bine, ce spune acest lucru despre voi?
4. Ce vă place cel mai mult la voi înşivă? Ce credeţi că le plac celorlalţi cel mai mult la voi înşivă?
Permiteţi-le copiilor să păstreze cutiile şi să continue să adauge în ele lucruri noi, timp de o
săptămână sau două. Stabiliţi o altă oră în care ei să poată spună ceea ce au adăugat în cutii.
Cine eu? Da, tu!

Odată ce copiii încep să se compare cu alţii în termeni de lucruri precum realizări, înfăţişare,
şi acceptare din partea unui grup, ei pot deveni auto-critici şi trebuie să depună eforturi mari
pentru a se accepta pe ei înşişi. Copiii care cresc în familii disfuncţionale primesc adesea foarte
puţine întăriri pozitive sau sprijin şi prin urmare au nevoie să practice complimente de acceptare şi
să identifice lucruri bune la ei înşişi.
Obiective
 Să înveţe să accepte complimente
 Să îşi identifice punctele tari
Materiale
 fişă cu Tabla de joc „Cine eu? Da tu!" pentru fiecare copil (Fişa de lucru 1)
 piesă de joc (bănuţ, agrafa de hârtie, capac de sticlă) pentru fiecare copil
 Foi de hârtie, creioane colorate, şi foarfece (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi lecţia, cerând copiilor să se gândească la un lucru frumos pe care pot să îl spună despre
persoana care stă lângă ei. După o perioadă de gândire de un minut, puneţi-i să facă acest compliment
celuilalt copil, întrebaţi copiii cum s-au simţit în legătură cu acceptarea complimentului şi în legătură cu
faptul că au auzit ceva frumos despre ei.
2. Oferiţi, apoi fiecărui copil o Tablă de joc „Cine eu? Da tu!" (Fişa de lucru 1) şi o piesă cu care să joace.
Explicaţi-le că le veţi citi câteva afirmaţii, şi dacă o afirmaţie este valabilă în cazul lor, ei trebuie să mute
piesele lor de joc un spaţiu pe tabla de joc. Dacă nu consideră că afirmaţia este valabilă în cazul lor, ei
ar trebui să rămână în acelaşi loc. Copiii vor muta piesele lor de joc roată cercului până când toate
afirmaţiile au fost citite.
3. Citiţi următoarele complimente, câte una pe rând. Acordaţi copiilor timp pentru a muta piesele lor de joc
roată cercului.
COMPLIMENTE „CINE EU? DA TU!"

 Ai un zâmbet foarte frumos.
 Lucrezi foarte repede.
 Citeşti foarte bine.
 Cooperezi foarte bine cu ceilalţi.
 Te înţelegi bine cu toată lumea.
 Faci o treabă bună adunându-ţi jucăriile şi făcând curat în camera ta.
 Scrii foarte corect.
 Eşti un bun înotător.
 Faci lucruri frumoase pentru alţi oameni.
 Eşti un bun lider.
 Eşti un copil care este dorit în preajma oamenilor.
 Ai un păr frumos.
 Eşti un alergător rapid.
 Eşti sincer (spui adevărul).
 Ai o imaginaţie bogată.
 Desenezi sau pictezi bine.
 Nu îţi este frică să încerci lucruri noi.
 Mănânci bine (nu eşti pretenţios).
 Eşti un copil cu care este plăcut să te joci.
 Eşti un bun cântăreţ.
 Eşti un copil isteţ.
 Joci corect.
 Spui lucruri amabile celorlalţi şi nu le pui tot felul de nume.
 Eşti un copil drăguţ.
Discuţii
1. A fost uşor sau greu să ştiţi dacă aceste complimente sunt valabile în cazul vostru?
2. Cum aţi ştiut dacă aceste complimente sunt valabile pentru voi?
1. V-a mai făcut vreodată cineva astfel de complimente? Dacă da, cum v-aţi simţit când s-a întâmplat aşa
ceva?
2. Credeţi că vă lăudaţi dacă vorbiţi despre punctele voastre tari? (Accentuaţi diferenţa dintre a fi
conştienţi de punctele lor tari şi a se lăuda cu acestea într-un fel în care îi fac pe ei mari şi pe ceilalţi
nesemnificativi.)
3. Când faceţi ceva de care sunteţi mulţumiţi, vă faceţi vouă complimente? Dacă nu, de ce credeţi că nu
faceţi acest lucru?
4. Consideraţi că sunteţi uneori mai severi cu voi înşivă decât sunt alţii cu ei înşişi? Cu alte cuvinte,
credeţi că alţii văd punctele voastre tari, dar vouă vă vine mai greu să vi le vedeţi?
5. Bazându-vă pe complimentele care s-au aplicat în cazul vostru, care sunt unele din punctele voastre
forte?
Îndemnaţi copiii să creeze un banner cu punctele lor forte. Afişaţi bannerul în clasă.
Cine eu? Da tu!
Instrucţiuni: Dacă o afirmaţie este adevărată pentru voi, mutaţi pionul vostru un spaţiu pe tabla
de joc. Dacă nu este adevărat, rămâneţi pe loc. După ce toate afirmaţiile au fost citite, jocul se
sfârşeşte.
Cum mă simt eu?
Cu toate că la această vârstă copiii sunt mai pricepuţi în recunoaşterea unei varietăţi mai mari de
emoţii decât puteau recunoaşte când erau la grădiniţă, este important să continuăm să îi ajutăm să înveţe
să identifice emoţiile, să înţeleagă că există diverse modalităţi de a le exprima, şi să recunoscă că nu
toată lumea simte neapărat la fel în legătură cu fiecare eveniment. Abilităţile care se dezvoltă la această
vârstă servesc ca un fundament important în procesul de maturare emoţională.
Obiective
 Să înveţe să identifice emoţii
 Să înveţe că oamenii au diferite emoţii în legătură cu acelaşi eveniment
Materiale
 Douăsprezece baloane umflate legate cu o aţă. Cu un marker, scrieţi câte unul din cuvintele
următoare pe fiecare balon: entuziasmat, dezamăgit, îngrijorat, nervos, trist, bosumflat, singuratic,
speriat, supărat, fericit, intimidat, furios.
 Doisprezece voluntari din clasă pentru a ţine baloanele şi un voluntar care să ţină evidenţa
lucrurilor. Dacă grupul este mai mic, folosiţi mai puţini copii şi puneţi-i să ţină mai multe baloane.
 copie a Fişei de înregistrare „Cum mă simt eu?" (Fişa de lucru 2)
 Un balon verde legat cu o aţă
 Tablă de scris
Procedură
1.Explicaţi faptul că elevii vor participa la o activitate creată să îi ajute să înveţe mai multe lucruri despre
emoţii, Solicitaţi 12 voluntari care să vă ajute cu activitatea.
2.Daţi fiecărui voluntar unul sau mai multe baloane, în funcţie de câţi copii participă. Aşezaţi voluntarii, cu
baloanele în mână, în faţa clasei. Revizuiţi cuvintele care exprimă emoţii de pe balonul fiecărui copil şi
asiguraţi-vă că toţi înţeleg sensul cuvintelor.
3.Instruiţi voluntarii că ei trebuie să asculte cu atenţie în timp ce dumneavoastră le citiţi următoarele
situaţii. Apoi, când ridicaţi balonul verde, ei trebui să ridice baloanele în aer şi să iasă din rând dacă
cuvântul descrie modul în care s-ar simţi ei în acea situaţie. Instruiţi copilul care ţine evidenţa să se uite
la cuvintele de pe baloanele copiilor care ies în faţă şi să încercuiască toate aceste cuvinte pe Fişa de
înregistrare „Cum mă simt eu?" (Fişa de lucru 2). Citiţi fiecare situaţie, utilizând această procedură.
SITUAŢII „CUM MĂ SIMT EU?"

 Situaţia 1: Aţi uitat să învăţaţi cum se scriu corect cuvintele noi, iar testul este astăzi.
 Situaţia 2: Aţi fost invitaţi să vă petreceţi noaptea acasă la un prieten.
 Situaţia 3: A trebuit să staţi în clasă în timpul pauzei.
 Situaţia 4: V-aţi pierdut pachetul de mâncare.
 Situaţia 5: Aţi uitat unde trebuia să mergeţi după şcoală.
 Situaţia 6: Aţi dat de necaz pentru că nu v-aţi adunat jucăriile.
 Situaţia 7: Nu aţi găsit pe nimeni cu cine să vă jucaţi după şcoală.
 Situaţia 8: După şcoală, mergeţi să staţi cu o nouă baby-sitter.
 Situaţia 9: Cineva din clasa voastră v-a fiirat învelitoarea unei cărţi.
 Situaţia 10: Mergeţi la bunicii voştri în acest week-end.
 Situaţia 11: Nu v-aţi dus, prea devreme, la culcare ieri seară, şi nu aţi vrut să vă treziţi în
dimineaţa aceasta.
 Situaţia 12: Când aţi ieşit pe uşă azi dimineaţă, un bărbat necunoscut a început să vă
urmărească până la şcoală.
Discuţii
1. Rugaţi copilul care a fost responsabil de înregistrare să citească cuvintele încercuite pentru prima
situaţie, în legătură cu uitatul învăţării, întrebaţi copiii dacă careva dintre ei ar fi avut emoţii diferite în
această situaţie, decât cele identificate deja. Folosiţi aceeaşi procedură şi pentru celelalte situaţii.
2. A fost dificil să identificaţi emoţii pentru aceste situaţii?
3. De ce credeţi că au fost mai multe emoţii şi nu doar una singură care au descris majoritatea (sau toate)
aceste situaţii?
1. Aţi simţit câteva dintre aceste emoţii şi în alte situaţii? (Invitaţi-i să povestească.)
2. Dacă simţiţi într-un anume fel în legătură cu o situaţie, şi prietenul vostru sau părinţii voştri simt într-un
alt fel, cum vă puteţi da seama că el sau ea nu simte în acelaşi fel ca şi voi? (Invitaţi copiii să ofere
exemple.)
3. Ce aţi învăţat astăzi despre emoţii?
Cereţi copiilor să îşi găsească câte un partener. Fiecare cuplu se va întâlni la sfârşitul orelor pentru
a-şi descrie două evenimente care au avut loc şi pentru a-şi spune unul altuia cum s-au simţit faţă de ele.
Invitaţi-i să vorbească despre acestea în faţa întregii clase şi înregistraţi, pe tablă, cuvintele care exprimă
emoţii, pentru a-i ajuta să îşi dezvolte un vocabular al emoţiilor.
Cum mă simt eu?
FIŞA DE ÎNREGISTRARE - PAGINA 1
Situaţia 1 Entuziasmat Dezamăgit îngrijorat Nervos
Trist Bosumflat Singuratic Speriat
Supărat Fericit Intimidat Furios

Cum mă simt eu?

FIŞA DE ÎNREGISTRARE - PAGINA 2

Repararea emoţiilor noastre

În cursul normal al maturizării, copiii trăiesc emoţii diverse, atât pozitive cât şi negative, în
societatea contemporană, tot mai mulţi copii sunt expuşi situaţiilor familiale problematice sau altor
situaţii care stârnesc emoţii negative. Este foarte important să îi ajutăm pe copii să înveţe modalităţi
de a face faţă acestor emoţii negative astfel încât să nu devină copleşiţi sau descurajaţi de ele.
Obiectiv
 Să înveţe modalităţi pozitive de a face faţă emoţilor neplăcute
Materiale
 Hârtie şi creion pentru fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi această activitate explicând faptul că oamenii au tot felul de emoţii. Unele din sunt emoţii
pozitive, care ne fac plăcere să le avem, şi altele sunt emoţii negative care nu ne face plăcere să le
avem. Cereţi copiilor să vă dea câteva exemple din ambele tipuri de emoţii. Spuneţi-le că le veţi citi o
poveste şi că v-ar plăcea ca ei să identifice emoţiile personajului principal, Tania cea tristă.
2. Citiţi cu voce tare următoarea poveste, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
POVESTE - REPARAREA EMOŢIILOR NOASTRE
Era sâmbătă dimineaţa, în mod normal, Taniei, în vârstă de 8 ani, îi place să doarmă, sâmbăta,
mai mult. Dar nu şi astăzi. S-a trezit foarte devreme şi a şi terminat micul dejun pe când tatăl ei vitreg a
coborât de la etaj. De obicei, sâmbăta, Taniei îi place să stea în pijama şi să se uite la desene, dar nu şi
în această dimineaţă. Imediat cum şi-a terminat micul dejun, a fugit sus şi s-a îmbrăcat. S-a îmbrăcat
cu noul ei hanorac şi cu blugii pe care i-a primit de ziua ei, şi şi-a piptănat părul şi l-a legat cu una din
panglicile ei preferate. Apoi, şi-a făcut valiza: câteva haine, lanterna ei, o carte, şi ursuleţul ei de pluş.
Şi-a dus geanta jos şi a pus-o lângă uşa de la intrare. Apoi s-a aşezat într-un scaun lângă fereastră pentru
a-1 aştepta pe tatăl ei să vină să o ia.
După scurt timp, Tania s-a săturat să mai aştepte, aşa că a mers la bucătărie pentru a lua o
gustare. S-a uitat la ceas. Era ora 9:00. „Tata ar trebui să apară în orice moment," s-a gândit Tania. A luat
cu ea gustarea şi a mers în camera de zi şi se uita pe fereastră în josul străzii, în speranţa că în orice
moment va vedea maşina tatălui ei. A trecut şi mai mult timp, şi Tania a început să se îngrijoreze.
„Dacă a avut vreun accident?" s-a gândit ea. S-a întors în bucătărie
pentru a se uita la ceas, care era deja 9:30. A urcat sus şi a întrebat-o pe mama ei dacă ar putea să îl
sune pe tatăl ei pentru a afla dacă este în drum spre ea. „Tania, tatăl tău întârzie întotdeauna atunci când
vine să te ia. El nu vine prea des, aşa că probabil tu nu îţi aminteşti că nu ajunge niciodată la timp. De ce
nu mergi sa te uiţi la nişte desene. Aşa timpul va trece mai repede."
Aşa că Tania s-a aşezat să se uite la desene, dar tot mai mergea din când în când la fereastră
pentru a vedea dacă tatăl ei nu apare pe stradă. De fiecare dată când privea, şi nu îi vedea maşina,
devenea din ce în ce mai neliniştită.
După ce s-a terminat emisiunea ei preferată de desene, Tania a mers înapoi la fereastră şi a stat
acolo. De data aceasta ea plângea. Fusese atât de entuziasmată că îşi va vedea tatăl deoarece el nu
venea foarte des să o ia. Nu înţelegea de ce nu venise, îi era frică că ceva rău i se întâmplase, şi nu
ştia ce anume să facă.
Mama Taniei a găsit-o plângând în faţa geamului şi i-a spus Taniei că îl va suna. Tania a stat
lângă telefon în timp ce mama ei a sunat şi a vorbit cu mama vitregă a Taniei. Când mama ei a închis
telefonul, i-a spus Taniei, „îmi pare rău, scumpete, dar tatăl tău a uitat că acesta era week-endul în care
trebuia să vină după tine." „Atunci, de ce nu poate să vină acum după mine din moment ce l-ai sunat şi
acum ştie?" a strigat Tania. „Tania nu cred că va veni. L-a dus pe fratele tău vitreg într-o excursie week-
endul acesta." Mama a îmbrăţişat-o pe Tania şi a ţinut-o aşa cât timp a plâns şi i-a spus că îi pare rău
că se întâmplase astfel. A întrebat-o pe Tania ce ar putea face pentru a o ajuta, iar Tania a spus că nu
ştia. Se simţea atât de tristă. Se tot întreba „De ce ar uita tata să vină să mă ia? De ce l-a dus pe fratele
meu vitreg într-o excursie şi nu s-a gândit deloc la mine? Nu mă mai iubeşte?"
În curând, a adormit din cauza faptului că plânsese atât de mult. Când s-a trezit a mers să o
găsească pe mama ei. I-a spus mamei că îi va scrie tatălui ei o scrisoare în care îi va scrie cum s-a
simţit. Mama ei i-a spus că i se pare o idee foarte bună şi că asta ar putea să o ajute pe Tania să se simtă
mai bine. Tania nu a fost sigură că o va ajuta, dar a mers totuşi în camera ei şi a scris scrisoarea. I-a
spus tatălui ei că se simţise prost din cauza faptului că el uitase de ea şi se întreba dacă el îl iubeşte mai
mult pe fratele ei vitreg, din moment ce l-a dus în excursie. Ea îi mai scrise că era supărată că nu îi
trimisese o felicitare de ziua ei de naştere, şi că nu înţelegea de ce el nu vroia să o vadă.
După ce a scris scrisoarea, s-a simţit puţin mai bine deoarece dăduse drumul sentimentelor sale.
A coborât şi a întrebat-o pe mama ei dacă ar putea coace prăjituri, din moment ce acesta era unul din
lucrurile ei preferate. După ce prăjiturelele au fost gata, mama a întrebat-o dacă i-ar plăcea să o
însoţească, pentru a-i duce nişte prăjituri, doamnei Beasley, de la casa de bătrâni, care era prietena
specială a Taniei. Doamna Beasley s-a bucurat atât de mult să o vadă, dar a observat că Tania nu era
la fel de fericită ca şi altădată când venea să o viziteze. Tania i-a povestit despre dezamăgirea ei, iar
doamna Beasley a îmbrăţişat-o tare şi i-a spus, „Câteodată este greu să înţelegem de
ce oamenii fac anumite lucruri pe care le fac, Tania. Trebuie doar să ţii minte că sunt mulţi oameni care te
iubesc şi care vor să fie cu tine, şi doar pentru simplul fapt că tatăl tău nu a venit nu înseamnă că nu eşti
un copil drăguţ. Nu ai ce face dacă nu a venit, dar îi poţi spune cum te simţi şi poţi încerca să faci anumite
lucruri care să te ajute să te simţi mai bine, ceea ce tu ai şi făcut în după-amiaza aceasta."
După ce Tania şi mama ei au plecat de la doamna Beasley, Tania s-a simţit un pic şi mai bine. A
mers acasă şi s-a jucat afară cu prietena ei, care a ajutat-o să nu se mai gândească atât de mult la
tatăl ei. Când a venit ora de culcare, ea se mai simţea încă tristă, dar ştia că trebuie doar să înveţe cum
să facă faţă dezamăgirii ei. încă spera că el va veni să o vadă în curând.
Discuţii
1. De ce a fost Tania tristă?
2. Ce alte emoţii în afară de tristeţe a mai avut Tania?
3. Cum a încercat Tania să se ajute pentru a se simţi mai bine? Au funcţionat aceste lucruri?
1. Aţi fost vreodată într-o situaţie similară cu cea a Taniei? Dacă da, v-aţi simţit la fel ca şi ea?
2. Dacă nu aţi fost niciodată într-o situaţie similară cu a ei, aţi avut câteva emoţii asemănătoare cu ale ei?
Puteţi să povestiţi despre o situaţie în care aţi fost trişti? Dezamăgiţi? Tulburaţi?
3. Când aveţi emoţii de acest fel, ce faceţi pentru a încerca şi pentru a vă ajuta să vă simţiţi mai bine?
Credeţi că vreuna din ideile care au funcţionat în cazul Taniei ar putea funcţiona şi la voi?
Cereţi copiilor să scrie propriile lor poveşti despre o experienţă tristă şi depre modul în care şi-au
„reparat" emoţiile.
A fi anxios
La această vârstă, copiii sunt foarte dornici să fie plăcuţi de învăţătorii lor, şi se tem să nu fie
dezaprobaţi. Datorită faptului că gândirea lor în această perioadă de dezvoltare este foarte concretă,
este comun pentru ei să presupună că învăţătorii lor fie îi plac, fie nu îi plac. Această evaluare se
bazează, de obicei, pe un singur fapt de proastă purtare sau pe o performanţă slabă; ei nu înţeleg rapid
că aprobarea sau dezaprobarea nu se bazează, în general, pe incidente izolate. Ei se tem, de asemenea,
de pedepse din partea învăţătorilor. Deoarece vocabularul lor emoţional nu sunt întotdeauna bine
dezvoltat la această vârstă, anxietatea copiilor se poate manifesta sub forma unor dureri de stomac şi
rezistenţă în a merge la şcoală.
Obiectiv
 Să dezvolte abilităţi în a înţelege şi a face faţă anxietăţii asociate cu dezaprobarea
Materiale
 Tablă de scris
 Un ecuson de dimensiunea 30*10 cm pentru fiecare copil. La un capăt al ecusonului, desenaţi
sau plasaţi un sticker cu o faţă fericită; la celălalt capăt, o faţă tristă.
 Opt agrafe colorate pentru fiecare copil
 Un creion pentru fiecare copil
Procedură
1. Distribuiţi câte un ecuson, opt agrafe de hârtie, şi un creion fiecărui copil. Apoi citiţi următoarea situaţie.
După fiecare, cereţi copiilor să pună o agrafa de hârtie undeva pe ecuson pentru a demonstra cum s-ar
simţi un învăţător: fericit, trist, sau undeva la mijloc. Instruiţi copiii să scrie litera corespunzătoare fiecărei
situaţii (A, B, C, şi aşa mai departe) în apropierea agrafei.
 A: Elena a scris toate cuvintele corect.
 B: Tyler a terminat pe primul loc la ştafetă.
 C: Anamaria şi-a uitat acasă banii de mâncare.
 D: Tyrone a rezolvat corect toate problemele de matematică.
 E: Sara a trebuit să citească cu voce tare, şi nu a ştiut toate cuvintele.
 F: Angela a primit o stea de aur pe foaia de lucru de la scriere.
 G: Ethan şi-a pierdut tema de la materia de studii sociale.
 H: Demetrius a fost primul care a terminat testul.
2. Revizuiţi următoarele, cerând copiilor să ridice mâna şi să se uite în jurul lor pentru a vedea modul în
care răspund alţii.
 Aţi avut toate agrafele de hârtie în dreptul feţei zâmbitoare? Dacă da, ridicaţi mâna.
 Aţi avut toate agrafele de hârtie în dreptul feţei triste? Dacă da, ridicaţi mâna.
 A avut cineva câteva agrafe între cele două feţe zâmbitoare şi tristă? Dacă da, ridicaţi mâna.
 Ce litere aţi avut în dreptul feţei fericite?
Pentru a face acest lucru şi mai concret pentru copii, desenaţi, pe tablă, o linie continuă şi notaţi literele
„feţei fericite" în timp ce ei vi le dictează.
3. Urmaţi, apoi, aceeaşi procedură pentru situaţiile „feţei triste".
 Ce litere aţi avut în dreptul feţei triste?
 Vă puteţi gândi la ceva mai rău decât aceste situaţii - care să o fi făcut pe învăţătoare foarte
nefericită?
4. Împărtăşiţi următorul text, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare:
Elena a scris toate cuvintele corect, şi aţi zice că învăţătoarea ar fi fericită pentru acest lucru. Să
presupunem că mâine, Elena greşeşte câteva cuvinte. Ar face acest eveniment ca învăţătoarea să fie
nefericită? Ar însemna acest lucru că învăţătoarea nu o place pe Elena pentru că a greşit câteva
cuvinte? Câteodată credem aşa ... că cineva nu ne va aproba, sau că nu ne va place, dacă facem
greşeli sau dacă nu facem ceva corect. Dar acest lucru nu este adevărat, învăţătorul vostru vă va
plăcea tot la fel de mult chiar dacă faceţi ceva greşit. S-ar putea ca el sau ea să încerce să vă ajute să
faceţi mai bine, dar acest lucru nu înseamnă că învăţătorul nu vă place din cauza faptului că aţi făcut o
greşeală. Uneori, copiii de vârsta voastră au dureri de stomac sau nu vor să meargă la şcoală deoarece
le este frică că nu îşi vor mulţumi învăţătorii. Ceea ce trebuie să ţineţi minte este faptul că învăţătorii şi
profesorii se află în şcoală pentru a vă ajuta. Câteodată nu le place când uitaţi diverse lucruri sau dacă
răniţi pe cineva sau dacă încălcaţi vreo regulă. Dar acest lucru nu înseamnă că ei nu vă plac pe voi.
înseamnă doar că trebuie să vă străduiţi mai tare pentru a respecta regulile şi să munciţi cât de bine
puteţi la sarcinile voastre.
Discuţii
1. Dacă faceţi o greşeală sau uitaţi ceva sau faceţi ceva greşit, înseamnă acest lucru că învăţătorul vostru
nu vă va plăcea? Ce înseamnă acest lucru?
2. Există anumite lucruri pentru care învăţătorii ar fi mult mai nefericiţi decât pentru alte lucruri?
(Rugaţi copiii să ofere exemple.)
1. V-aţi gândit vreodată că învăţătorul vostru nu vă place pentru că aţi făcut ceva greşit?
2. Ce anume trebuie să vă spuneţi vouă înşivă data viitoare când faceţi o greşeală sau faceţi un lucru pe
care consideraţi că învăţătorul îl va dezaproba? Gândiţi-vă la exemplul cu Elena pentru a vă ajuta să
răspundeţi.
Cereţi copiilor să împartă o foaie de hârtie în două. Cereţi-le să deseneze, pe o parte, o imagine
care să ilustreze încălcarea unei reguli, realizarea unei greşeli, sau facerea unui lucru greşit la o temă de
casă. Pe cealaltă parte, cereţi-le să deseneze o imagine pentru a arăta cum ar proceda un învăţător într-
o astfel de situaţie. Ei pot să îşi pună aceste foi în bancă pentru a le reaminti că în timp ce ei ar trebui să
încerce să facă tot ce pot mai bine, profesorii lor nu îi vor antipatiza dacă fac greşeli.
A te simţi bine, puţin bine, sau deloc bine

Având în vedere paternurile lor concrete de gândire, copiii îşi văd adesea, la această vârstă,
emoţiile ca fiind fie la un capăt, fie la celălalt al unei linii continue: bine sau nu bine, fericiţi sau nefericiţi,
nervoşi sau bucuroşi. Ajutând copiii să diferenţieze intensitatea emoţiilor le dă acestora posibilitatea
de a identifica, într-un mod mai acurat, felul în care se simt precum şi să înţeleagă faptul că există
modalităţi diferite de a simţi.
Obiectiv
 Să înveţe să facă diferenţa între emoţii pe baza intesităţii acestora
Materiale
 Un carton de ouă pentru fiecare copil (puneţi copiii să le aducă de acasă)
 Doisprezece bileţele goale de hârtie (într-un plic) şi un creion pentru fiecare copil
Procedură
1. Introduceţi activitatea distribuind cartoanele de ouă şi plicurile care conţin bileţelele de hârtie.
2. Rugaţi copiii să scoată din plic patru bileţele de hârtie şi să scrie pe ele cuvintele în culmea fericirii,
foarte nefericit, furios, tulburat şi cereţi-le să plaseze primele două cuvinte (în culmea fericirii şi foarte
nefericit) la capetele opuse ale unui şir din suportul de ouă şi celelalte două cuvinte (furios şi tulburat)
la capetele opuse ale celuilalt şir.
3. Discutaţi în grup conceptul de a se simţi în culmea fericirii (sau foarte, foarte fericiţi). Rugaţi fiecare
copil să se gândească la o situaţie în care el sau ea s-au simţit în acest mod. Acordaţi ceva timp pentru
a povesti. Apoi, discutaţi conceptul de a se simţi foarte nefericiţi în contrast cu a se simţi în culmea
fericirii. Invitaţi-i să îşi împărtăşească situaţiile în care ei s-au simţit foarte nefericiţi în contrast cu
momentul în care s-au simţit în culmea fericirii. Discutaţi apoi faptul că nu ne putem simţi doar în culmea
fericirii sau doar foarte nefericiţi în legătură cu un eveniment - că vor fi perioade în care ne vom simţi „la
mijloc." Lucraţi cu copiii pentru a descrie acele emoţii care se găsesc le mijloc: în culmea fericirii, foarte
fericiţi, fericiţi, doar puţin fericiţi, puţin nefericiţi, foarte nefericiţi, şi aşa mai departe. Puneţi-i să scrie
aceste cuvinte pe bileţelele de hârtie şi să le plaseze acolo unde le este locul pe continuumul suportului
de ouă.
4. Folosiţi aceeaşi procedură şi cu cuvintele furios şi supărat. După ce copiii au discutat despre situaţiile
în care s-au simţit furioşi sau supăraţi, lucraţi cu ei pentru a identifica cuvintele care se află „la mijloc."
5. Apoi, cereţi-le să identifice o situaţie în care au simţit una dintre emoţiile de la mijloc identificate pe
oricare linie de pe continuumul furios şi până la supărat. Invitaţi copiii să prezinte evenimentele asociate
cu emoţia respectivă, după care întrebaţi-i dacă la început s-au simţit furioşi şi mai târziu au simţit
altceva de pe continuum. Observaţi dacă ei pot verbaliza modul în care acea emoţie s-a schimbat dintr-
una intensă într-una mai puţin intensă. Faceţi acelaşi lucru pentru emoţiile în culmea fericirii şi până la
foarte nefericit de pe acest continuum.
Discuţii
1. Aţi fost surprinşi să vedeţi mai multe cuvinte diferite între cele două extreme?
2. A fost dificil să vă gândiţi la cuvinte pentru a descrie aceste emoţii care se află „la mijloc"?
3. Ce cuvinte noi aţi adăugat astăzi la vocabularul vostru emoţional?
1. Voi trăiţi, de obicei, emoţiile de la un capăt sau altul al liniei continue, sau pe cele de la mijloc?
2. Sunteţi, de obicei, capabili să recunoaşteţi faptul că nu vă simţiţi doar trişti sau bucuroşi, ci că există
multe alte momente diferite la mijloc?
3. Ce aţi învăţat în această activitate care vă poate fi de ajutor în identificarea emoţiilor voastre?
Rugaţi copiii să identifice un set nou de cuvinte pe care să le pună la capetele opuse ale
continuumului şi încurajaţi-i să ghicească emoţiile care se află la mijloc.
Băieţii fac , fetele fac

Copiii care se află la perioada copilăriei mijlocii, îşi dezvoltă treptat paternuri de prietenii tot
mai rigide şi au tendinţa de a-şi alege prieteni de acelaşi gen ca şi ei. Acest lucru are nu doar un efect
restrictiv asupra alegerii lor de prieteni, dar întăreşte, de asemenea, şi gândirea stereotipică, care poate
afecta în mod negativ relaţiile odată cu maturizarea copiilor.
Obiective
 Să identifice exemple de stereotipii
 Să inveţe că stereotipiile nu dictează ceea ce băieţii şi fetele pot şi nu pot face
Materiale
 Tablă de scris
 Două plicuri mari, pe unul notat băieţi, iar pe celalalt fete
 Reviste, foarfece, două foi de hârtie, şi creioane colorate pentru fiecare copil
 Un rol de bandă adezivă
 Două bucăţi de hârtie. Pe una să scrie eu fac. Iar pe cealaltă, eu nu fac.
 O versiune a Tabelului „Băieţii fac, fetele fac" (Fişa de lucru 3)
 O hârtie mare de calc (pentru Activitatea de Follow-up)
 Reviste, foarfece, şi lipici pentru fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi activitatea împărţind revistele, foarfecele, hârtia, şi creioanele colorate. Instruiţi copiii să se uite
peste reviste şi să găsească două imagini cu lucruri pe care lor le place să le facă şi să le decupeze.
Dacă nu găsesc imagini corespunzătoare, pot folosi hârtia şi creioanele colorate pentru a desena aceste
imagini.
2. După ce toată lumea a găsit sau a desenat două exemple, daţi să circule plicul notat cu fete şi rugaţi doar
fetele să pună imaginile înăuntru. Daţi apoi să circule plicul cu notat cu băieţi, cerând ca doar băieţii să pună
imaginile înăuntru.
3. Apoi, invitaţi copiii să stea într-un cerc în jurul dumneavoastră. Deschideţi primul plic şi rugaţi un voluntar să
scoată afară imaginile, una câte una, şi să descrie ceea ce vede. Scrieţi aceste situaţii pe tablă sub titlul fete.
Faceţi acelaşi lucru pentru plicul băieţilor notând situaţiile sub titlul băieţi.
4. După ce au fost arătate toate imaginile, priviţi lista. Desenaţi un cerc în jurul tuturor punctelor care apar pe
ambele liste. Discutaţi apoi pe baza întrebărilor de Conţinut l şi 2.
5. Următorul lucru, afişaţi semnul eu fac într-un colţ al clasei şi semnul eu nu fac în celălalt colţ al clasei.
Plasaţi apoi versiunea tabelului „Băieţii fac, fetele fac" (Fişa de lucru 3) astfel încât toată lumea să o vadă.
Specificaţi copiilor că le veţi citi câteva puncte din tabel. Pe parcurs ce dumneavoastră citiţi primul punct,
copiii ar trebui (fără să vorbească) să se mişte fie spre colţul cu eu fac, fie spre cel cu eu nu fac. înainte
de a citi următorul punct, înregistraţi în tabel, numărul de băieţi şi numărul de fete care stau în ficeare
colţ. Continuaţi cu această procedură până când toate punctele au fost citite şi înregistrate. Apoi,
discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut 3 şi 4. 6. Discutaţi pe baza celorlalte întrebări de Conţinut şi de
Personalizare.
Discuţii
1. A fost vreun punct comun pe ambele liste?
2. Câte puncte au fost diferite?
3. Dintre cei care au putut face majoritatea punctelor din tabel, au fost atât băieţi cât şi fete?
4. A existat vreun punct pe care nici un băiat nu l-a putut face? A existat vreun punct pe care nici o fată nu
l-a putut face?
5. Auziţi vreodată copii care spun că „băieţii nu pot face aia" sau că „fetele nu pot face aia"? Credeţi că
acest lucru este adevărat - şi anume că sunt anumite lucruri pe care nu le puteţi face pentru că sunteţi
băieţi sau pe care nu le puteţi face pentru că sunteţi fete? (Invitaţi-i să dea exemple, încercaţi să ajutaţi
copiii să se gândească la excepţii întrebând membrii sexului opus dacă ei fac vreodată lucruri despre
care se discută sau cunosc pe cineva de genul lor care face aceste lucruri.)
1. Vă gândiţi vreodată că sunt anumite lucruri pe care nu le puteţi face pentru că sunteţi băieţi sau fete?
Dacă da, ce părere aveţi despre acest lucru?
2. Credeţi că este într-adevăr adevărat faptul că nu puteţi face anumite lucruri, sau credeţi doar că nu le
puteţi face deoarece aţi văzut reclame care arătau doar băieţi sau doar fete făcând aceste lucruri, sau
pentru că cineva v-a spus că doar băieţii sau doar fetele fac aceste lucruri?
3. Ce aţi învăţat din această lecţie?
Luaţi o hârtie mare de calc şi afişaţi-o în clasă. Denumiţi-o băieţii şi fetele fac. Invitaţi-i pe
copii să decupeze sau să deseneze imagini ale lucrurilor pe care ei le fac şi să lipească aceste imagini pe
această hârtie pentru a crea un colaj.
Băieţii fac, fetele fac
TABEL
Băieţii fac Fetele fac
A fugi repede
A urca într-un copac
A sări coarda
A înota
A folosi imaginaţia
A scrie cuvinte
A se plimba cu bicicleta
A se da cu rolele
A se juca de-a şcoala
A se juca de-a casa
Împreună este mai bine

Perioada şcolară mică presupune achiziţionarea multor deprinderi. A învăţa să lucreze bine
împreună cu ceilalţi este o deprindere importantă pentru dezvoltarea cognitivă precum şi pentru cea
socială a copiilor. Prin munca alături de ceilalţi ei învaţă deprinderile de „a da şi a lua", arta
compromisului, şi satisfacţia care vine din contribuţia pe care au adus-o la scopurile echipei.
Obiective
 Să facă distincţia între comportamentele de cooperare şi cele de necooperare
 Să practice comportamentele cooperative
Materiale
 Mai multe foi mari de hârtie de calc (sau ziare)
 Două bande adezive (una pentru fiecare grup)
 copie a Fişei de instrucţiuni pentru echipă - „împreună este mai bine" (Fişa de lucru 4) pentru
echipa 1 şi echipa 2
 copie a fişei de observaţie - „împreună este mai bine" (Fişa de lucru 5) şi un creion pentru fiecare
copil care nu se află în vreo echipă
 cameră video (opţional)
 versiune nouă a Fişei de observaţie - „împreună este mai bine" (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi lecţia explicând faptul că două echipe vor demonstra două modalităţi diferite de a lucra la un
proiect. Copiii trebuie să privească cu atenţie şi să fie pregătiţi să discute diferenţele dintre modalităţile
de lucru ale celor două echipe.
2. Selectaţi două echipe cu câte cinci copii fiecare. Daţi primei echipe Instrucţiunile de echipă - împreună
este mai bine" - pentru echipa l (Fişa de lucru 4) şi revizuiţi-le pe scurt astfel încât ceilalţi din clasă să
nu le poată auzi. Faceţi acelaşi lucru cu instrucţiunile pentru echipa 2.
3. Accentuaţi faptul că cei care nu sunt în vreo echipă au un rol important ca şi observatori. Daţi fiecărui
copil care nu se află într-o echipă o Fişă de observaţie - „împreună este mai bine" (Fişa de lucru 5).
Revizuiţi fişa astfel încât observatorii să înţeleagă cum să răspundă.
4. Cereţi echipei l să facă ei mai întâi proiectul. Acordaţi-le aproximativ 15 minute. După ce au terminat,
cereţi observatorilor să îşi expună observaţiile. Extrageţi exemple specifice de comportamente pozitive
şi negative, şi discutaţi despre modul în care aceste comportamente au afectat rezultatul, întrebaţi-i pe
membrii echipei despre părerea pe care o au referitoare la produsul lor final şi despre participarea lor în
echipă.
5. Cereţi echipei 2 să îşi facă proiectul. Utilizaţi aceeaşi procedură, punându-i apoi pe observatori să îşi
prezinte rapoartele după aproximativ 15 minute. (Acest grup nu îşi va termina sarcina.)
Informaţie pentru lider: Dacă este disponibilă o cameră video, echipele pot fi filmate în timp ce lucrează şi
apoi ea poate fi arătată copiilor pentru a urmări exemple de comportamente cooperative şi
noncooperative.
Discuţii
1. Ce tipuri de comportamente trebuie să demonstraţi pentru a lucra într-un mod cooperativ ca şi membru
al echipei?
2. Dacă aţi fi noncooperativi, ce tipuri de comportamente aţi demonstra?
3. Când lucraţi cu alţii, vă gândiţi că este important să cooperaţi? De ce sau de ce nu?
4. Care sunt unele motive pentru care oamenii nu cooperează?
1. Care vi se pare cel mai dificil lucru referitor la cooperare şi la a lucra ca un bun membru al echipei?
2. în ce sens sunteţi buni în comportamentele voastre de cooperare şi de membru al echipei?
3. Dacă nu sunteţi un membru de echipă foarte bun, ce comportamente v-ar ajuta să vă îmbunătăţiţi?
Afişaţi versiunea nouă a Fişei de observaţie - „împreună este mai bine". Rugaţi copiii să
lucreze în grupuri la proiectele de la ştiinţele naturii, matematică, sau altele, şi cereţi-le să facă
referire la această fişă pentru a se ajuta în identificarea comportamentelor cooperative versus
noncooperative.
INSTRUCŢIUNI PENTRU ECHIPĂ
Instrucţiuni pentru lider: Faceţi o copie şi apoi decupaţi separat; daţi câte un set de instrucţiuni
fiecărei echipe.
ECHIPA 1
Alegeţi un lider pentru grupul vostru prin indicarea lui cu mâna. Liderul va
trebui să prezinte în mod clar problema: să construiţi un tunel scurt din hârtie şi
bandă adezivă, suficient de spaţios încât membrii echipei să se târască prin el, câte
unul pe rând. Fiecare din grup trebuie să îşi spună ideile despre cum să construiţi
tunelul înainte ca echipa să înceapă să lucreze. Liderul va alege ideea cea mai
potrivită dintre cele sugerate, şi echipa va începe să lucreze după ce liderul le-a
dat câte o sarcină fiecăruia. Membrii echipei vor lucra într-un mod cooperativ
până la sfârşitul tunelului.
ECHIPA 2
Fiecare începe să spună deodată cu ceilalţi că el vrea să fie liderul echipei.

Certaţi-vă pe acest motiv timp de un minut, după care decideţi că nu aveţi
neapărat nevoie de un lider. După aceea un copil va citi sarcina: să construiţi un
tunel scurt din hârtie şi bandă adezivă, suficient de spaţios încât membrii echipei
să se târască prin el, câte unul pe rând. Fiecare din grup trebuie să înceapă să
strige idei. Nimeni nu ascultă pe nimeni, în cele din urmă, un copil er trebui să
spună că grupul ar trebui să încerce ideea lui sau a ei. Ceilalţi sunt de acord, dar
ei nu termină tunelul deoarece ei nu cooperează (ei nu împart unul cu altul banda
adezivă, ei le spun celorlalţi că ideile lor sunt proaste, şi aşa nai departe.)
FIŞA OBSERVATORULUI
Nume:______________________________________________________ Dată:_______________________
Instrucţiuni: Observaţi modul în care fiecare echipă lucrează. Puneţi câte un X lângă fiecare
comportament pe care vedeţi că membrii echipei îl fac.
ECHIPA l ECHIPA 2
Împărtăşesc idei
Cooperează
Strigă
Se ceartă
Împart între ei materialele de lucru
Sunt de acord cu alţii
Îi ascultă pe alţii
Termină sarcina
Găseşte un prieten
Socializarea în contextul unui grup de copii de vârste similare reprezintă o problemă centrală pe
parcursul perioadei şcolare mici. Problemele de genul acceptare şi „cel mai bun prieten" consumă mare
parte din energia copiilor. Deoarece conflictele şi emoţiile negative sunt adesea relaţionate cu situaţiile de
prietenie, sporirea abilităţilor de a-şi face şi de a-şi menţine prietenii este importantă în această
perioadă de dezvoltare socială.
Obiective
 Să îşi sporească abilităţile de aşi face prieteni şi de a-i păstra
 Să practice comportamente de prietenie
Materiale
 Tablă de scris
 Un set de afirmaţii şi răspunsuri - „Găseşte un prieten" (Fişa de lucru 6)
Procedură
1.Cereţi copiilor să se gândească la un prieten bun de-al lor şi la un lucru pe care acest prieten îl face, un
lucru pe care ei îl consideră a fi un exemplu de abilitate de prietenie. Cereţi copiilor să vină cu idei rară să
specifice nume.
2.Distribuiţi apoi, în mod aleator Fişa cu afirmaţii şi răspunsuri - „Găseşte un prieten" (Fişa de lucru 6),
câte una la fiecare copil. Explicaţi-le faptul că ei va trebui să se plimbe prin clasă în linişte şi să îşi arate
unul altuia bucăţile de hârtie. Când ei consideră că au găsit un copil al cărui bilet se potriveşte cu a lui, ei
trebuie să găsească un loc unde să se aşeze împreună şi să discute despre cum să fi un prieten bun.
După ce toţi copiii au avut şansa să discute pe scurt, poftiţi-i să povestească în faţa întregii clase şi notaţi-
le ideile pe tablă.
3.Pentru a continua activitatea, bazaţi-vă pe întrebările de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. V-a fost greu să găsiţi un partener?
2. Credeţi că majoritatea copiilor practică abilităţi pozitive de prietenie? Dacă nu, credeţi că copiii s-ar
înţelege mai bine dacă ar face acest lucru?
1. Credeţi că abilităţile voastre de prietenie sunt pozitive sau negative?
2. Ce idei aţi identificat împreună cu partenerul vostru sau cu alţii din clasă, care consideraţi că le veţi
practica cu scopul de a vă face sau de a vă menţine prietenii?
Invitaţi copiii să identifice două comportamente de prietenie pe care le vor practica pe parcursul
săptămânii şi pe care să le scrie pe spatele bileţelelor lor de prietenie. Stabiliţi o oră în care ei să îşi
poată expună modalităţile în care această practică le-a afectat relaţia cu ceilalţi.
Găseşte un prieten
AFIRMAŢII ŞI RĂSPUNSURI
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi afirmaţiile şi răspunsurile în bileţele separate; daţi fiecărui copil câte
un bileţel.
Afirmaţii Răspunsuri
Îmi place jacheta ta. Mulţumesc.
Vrei să ne jucăm cu mingea? Sigur- mulţumesc că m-ai întrebat
Mi-au plăcut ideile tale pentru proiectul de grup. Şi mie mi-au plăcut ideile tale.
Poţi să vii la ziua mea de naştere? Da - mulţumesc că m-ai invitat.
M-am simţit bine acasă la tine, ieri. Şi eu m-am simţit bine.
Vrei câţiva din biscuiţii mei? Nu, mulţumesc.
Ea stă singură. Hai să o chemăm să stea cu noi. Este o idee bună.
Ieri, ne-am jucat ceea ce eu am vrut, aşa că astăzi Îmi place să facem cu schimbul.
este rândul tău să alegi.
Trebuie să îţi spun un secret. Nu am să îl spun nimănui.
Îmi pare rău că nu ai putut veni la ziua mea de Şi mie îmi pare rău-dar mă bucur că m-ai
naştere. invitat.
Mă bucur că ai câştigat alegerile pentru a fi şeful Mulţumesc că mi-ai spus.

al clasei.
Îmi place să mă joc cu tine. Şi mie îmi place să mă joc cu tine.

Ei nu m-au ales pe mine
Pe parcurs ce copiii îşi extind reţelele de prieteni, riscul respingerii creşte tot mai mult. Pentru mulţi
copii, respingerea poate fi resimţită ca foarte dificilă. Cu toate acestea, din moment ce respingerea este
un fenomen comun pe care copiii vor continua să îl experienţieze în diferite modalităţi pe parcursul
copilăriei şi adolescenţei, ei trebuie să înveţe metode sănătoase de a face faţă acestora.
Obiective
 Să identifice metode de a face faţă respingerii
 Să recunoască că o persoană nu este lipsită de valoare dacă este respinsă de ceilalţi
Materiale
 Tablă de scris
 O pereche de jucării, adecvate vârstei lor, la fel de dezirabile (dar diferite)
 Mai multe reclame pentru diferite tipuri de cereale (sau chiar cutiile în sine)
 O copie a Poveştii - „Ei nu m-au ales pe mine" (Fişa de lucru 7). Aceasta poate fi citită copiilor
sau fiecare copil poate avea o copie pe care să o citească, în funcţie de performanţele lor la citire.
Procedură
1.Prezentaţi perechea de obiecte şi încurajaţi o discuţie despre care dintre cele două jucării preferă copiii.
Subliniaţi faptul că copiii fac diferite alegeri bazându-se pe preferinţele lor, dar acest lucru nu înseamnă
că este ceva în neregulă cu jucăria pe care unii copiii nu au selectat-o. Extinde-ţi acest lucru pentru a
include modul în care copiii îşi selectează prietenii: Este ceva în neregulă cu cineva doar pentru că unii
oameni nu îl aleg ca şi prieten?
2.Extrageţi şi notaţi pe tablă situaţii în care copiii sunt aleşi: ca şi partener de studiu, ca şi membru al
echipei, ca şi cel mai bun prieten, sau ca cineva pe care să îl invite la o petrecere, de exemplu. Discutaţi
de ce copiii fac alegerile pe care le fac: De exemplu, în alegerea unui partener de studiu, ei ar vrea pe
cineva care ştie multe despre subiect şi căruia îi place să lucreze. In alegerea celui mai bun prieten, ei ar
vrea probabil pe cineva care să nu le divulge secretele, pe cineva cu care le place să se joace, şi aşa
mai departe. Scoateţi în evidenţă faptul că alegem oamenii din jurul nostru din motive diferite.
3.Prezentaţi reclamele la cereale sau cutiile în sine, câte una pe rând. Cereţi copiilor să ridice mâna dacă
acele cereale prezentate sunt preferatele lor - cea mai preferată cutie de cereale, care ar alege-o
înainte de toate, în timp ce prezentaţi fiecare cutie de cereale, rugaţi un copil să înregistreze, pe tablă,
numele cerelalelor şi numărul de copii care au indicat faptul că acestea erau preferatele lor. După ce aţi
prezentat toate cerealele, revizuiţi constatările. Implicaţi copiii într-o discuţie scurtă despre faptul că
fiecare are motive diferite pentru a alege ceva. întrebaţi-i dacă celelalte cereale nu sunt deloc bune doar
din cauza faptului că oamenii nu le-au ales. Specificaţi faptul că acelaşi lucru se aplică şi oamenilor:
Dacă cineva nu îi selectează pentru ceva anume, nu înseamnă că sunt lipsiţi de valoare sau că nu sunt
buni de nimic. 4. 4.Invitaţi copiii să citească sau să asculte povestea - „Ei nu m-au ales" (Fişa de lucru
7). Continuaţi cu întrebările de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Cum s-a simţit Elena pentru că nu a fost aleasă ca şi lider de grup şi a fost aleasă ultima în grup?
2. La ce s-a gândit Elena referitor la faptul că nu a fost aleasă lider de grup şi că a fost aleasă ultima în
grup?
3. Credeţi că ceea ce Elena gândea era adevărat (că numeni nu o place, că avea idei proaste, şi aşa mai
departe)?
4. Credeţi că alţi copii de vârsta voastră experienţiază aceleaşi tipuri de gânduri şi emoţii pe care le-a avut
şi Elena, dacă ei sunt aleşi ultimii sau nu sunt selectaţi deloc pentru ceva anume?
5. Ce lucru a spus Carmen, care a ajutat-o pe Elena să se simtă puţin mai bine în legătură cu situaţia?
1. Aţi experienţiat vreodată ceva similar ca şi Elena?
2. Dacă aţi fi fost aleşi ultimii sau nu aţi fi fost aleşi deloc, aţi fi avut aceleaşi tipuri de gânduri şi emoţii ca şi
cele ale Elenei? (Invitaţi-i să vorbească.)
3. Dacă aţi fi fost aleşi ultimii sau nu aţi fi fost aleşi deloc cum aţi fi făcut faţă situaţiei?
4. Ce anume vă puteţi spune vouă pentru a vă ajuta să faceţi faţă faptului că nu sunteţi aleşi, dacă acest
lucru se mai întâmplă din nou?
Invitaţi copiii să îşi intervieveze părinţii sau fraţii mai mari pentru a vedea dacă ei au fost vreodată
respinşi. Cereţi-le copiilor să pună întrebări precum urmează:
1. Ai fost vreodată respins sau ales ultimul pentru ceva anume?
2. Cum te-ai simţit când ţi s-a întâmplat acest lucru?
3. Te-ai gândit că nimeni nu te place sau că nu eşti bun de nimic? Erau aceste lucruri adevărate?
4. Cum ai făcut faţă situaţiei?
Puneţi copiii să scrie un raport scurt sau o poveste despre interviul pe care l-au luat pentru a-1
prezenta la clasă.
Ei nu m-au ales pe mine
POVESTE
Elena de-abia aştepta să se termine orele de şcoală pentru a putea merge acasă pentru a da
familiei ei nişte veşti bune! Astăzi învăţătorul ei, domnul Herrea, şi-a informat clasa că ei vor lucra la nişte
proiecte pentru a strânge bani astfel încât ei să facă o excursie la grădina zoologică şi la muzeul natural
de istorie. Elena era foarte entuziasmată deoarece ea mai fusese doar o singură dată la grădina
zoologică, şi fusese prea mică pentru a-şi aminti multe lucruri. Ea nu mai fusese niciodată la un muzeu, şi
învăţătorul ei le spusese că acesta era unul dintre cele mai frumoase deoarece avea o expoziţie uriaşă
de dinozauri şi multe alte lucruri interesante.
A doua zi la şcoală, domnul Herrera le-a explicat mai multe despre proiectele lor. Le-a spus că
mai întâi ei vor lucra în grupuri pentru a se gândi la modalităţi pentru a câştiga suficienţi bani pentru a plăti
biletul de autobuz, biletele de intrare la grădina zoologică şi la muzeu, şi pentru masa de prânz şi
gustare. După ce grupele au venit cu diferite idei, întreaga clasă trebuia să aleagă cinci idei care păreau
cele mai bune pentru a strânge cei mai mulţi bani. Domnul Herrera a spus clasei că ei vor lucra în grupuri
după pauza mare.
În acea zi, în pauză, Elena a stat lângă Juanita. Ea şi Juanita nu erau cele mai bune prietene,
dar câteodată stăteau una lângă alta în timp ce mâncau. Astăzi amândouă erau entuziasmate în
legătură cu excursia şi cu proiectele. Pe tot parcursul pauzei ele au vorbit despre ideile lor.
După ce s-au întors din pauză în clasă, domnul Herrera a ales patru elevi pentru a fi lideri de
grup: Juanita, Peter, Ramon, şi Chelsea. Elena era foarte supărată. Ea îşi dorise să fie lider. S-a întrebat
de ce domnul Herrera nu a ales-o pe ea: Nu o plăcea? Credea că nu este suficient de deşteaptă pentru a
fi un bun lider? Oare pentru că nu era la fel de populară precum elevii pe care i-a ales? Toate aceste
gânduri continuau să facă gălăgie în mintea ei. O deranja faptul că nu a fost aleasă; nu putea înţelege
ce anume era în neregulă cu ea. (Opriţi-vă şi întrebaţi copiii de ce cred ei că Elena nu a fost aleasă.
Notaţi ideile lor pe tablă.)
Apoi liderii de grupuri au început să îşi aleagă echipele. Elena îşi ţinea degetele încrucişate ca
Juanita să o aleagă pe ea, dar Juanita a ales-o prima dată pe Kelly. „De ce nu m-a ales pe mine?" s-a
întrebat Elena. „Ştie că am câteva idei pentru că am vorbit despre ele în pauză. A crezut că sunt
prosteşti? Am făcut ceva care să o supere?" Elena nu înţelegea ce se întâmplă şi devenea din ce în ce
mai nefericită. (Opriţi-vă şi întrebaţi copiii de ce cred ei că Juanita nu a ales-o pe Elena.)
Pe parcurs ce ceilalţi lideri ai grupelor au început să îşi aleagă membrii, Elena a devenit din ce
în ce mai nervoasă. Ramon l-a ales pe Tony, Peter a ales-o pe Serita, şi Chelsea a ales-o pe Carmen.
După aceea, a venit din nou rândul Juanitei să aleagă. Elena şi-a ţinut respiraţia, sperând că va fi
următoarea pe care o va alege Juanita. Dar apoi a auzit-o pe Juanita strigând numele lui Grigoreos. Elena
şi-a ţinut lacrimile să nu îi curgă şi a ascultat cum fiecare lider alegea câte o altă persoană. Nimeni nu îi
rostea numele. Elenei îi venea să fugă pe uşă afară. Ii era atât de jenă să mai stea acolo pe loc când
ceilalţi se alăturau grupelor. Elenei îi venea să se târască până pe hol.
În cele din urmă, au mai rămas trei elevi: Elena, Jonathan, şi Mark. Era rândul lui Chelsea să
aleagă. Ea a strigat numele lui Mark. Apoi a fost rândul lui Ramon să aleagă. I-a cerut lui Jonathan să se
alăture grupului lui. Elena a fost singura care a mai rămas. Se simţea atât de rău încât de-abia şi-a putut
mişca picioarele când Peter i-a strigat numele. Ştia că el nu a avut de ales din moment ce toată lumea
se afla deja într-un grup, şi îşi dorea să se facă nevăzută.
Dar, Elena nu s-a făcut nevăzută, şi a trebuit să intre în grup. îşi ţinea capul aplecat pentru
ca ceilalţi copiii să nu vadă cât de tare îi venea să plângă. Şi-a dus un scaun în mijlocul grupului şi a
stat pur şi simplu acolo. Domnul Herrera a anunţat că toate grupele ar trebui să înceapă să se gândească
la proiecte pentru a strânge bani şi să îşi noteze ideile. Elena a tăcut în tot acest timp; nu se simţea
capabilă să îşi expună ideile. De fapt, nici nu îi păsa dacă mai mergea vreodată la grădina zoologică sau
la muzeu.
Aşa că, în timp ce ceilalţi copii aşteptau, cu nerăbdare, să îşi expună ideile, Elena stătea acolo ca
un bolovan, în sfârşit a venit timpul să iasă de la şcoală şi să plece acasă. Elena şi-a adunat în linişte
cărţile şi a ieşit pe uşă, târându-şi picioarele cu capul aplecat. Se afla la jumătatea terenului dejoacă,
când Carmen a ajuns-o din urmă. „Elena, ce s-a întâmplat? Nu m-ai aşteptat aşa cum faci de obicei," a
spus Carmen.
„M-am gândit că nu ai vrea să mergi împreună cu mine spre casă," a spus Elena.
„De ce zici asta?" a întrebat Carmen.
„Ei bine, de ce ai vrea tu să mergi împreună cu mine acasă din moment ce nimeni altcineva nu vrea
să fie cu mine," a spus Elena.
„Ce vrei să spui?" a întrebat Carmen.

„Ştii bine ce vreau să spun. Am fost ultima aleasă pentru a fi într-o echipă. Nimeni nu a vrut
să lucreze cu mine. Trebuie să fie ceva în neregulă cu mine. Nici măcar domnului Herrera nu îi place
de mine pentru că nu m-a ales să fiu lider de echipă. Urăsc toată ideea aceasta cu proiectele de grup.
Nici măcar nu vreau să merg în această excursie."
„Elena, doar pentru că ai fost aleasă ultima nu înseamnă că nimeni nu te place. Câteodată aşa
stau lucrurile. Ieri am fost aproape ultima aleasă pentru jocul de la ora de sport. Nu mi-a plăcut acest lucru,
dar cineva tot trebuie să fie ultimul ales. Aşa că astăzi am fost una dintre primii aleşi. Aşa se întâmplă uneori.
Din câte îmi amintesc, ieri, ai fost aleasă înaintea mea, nu-i aşa?"
Elena a dat uşor din cap. „Da, cam aşa a fost. Dar, astăzi a fost mult mai important. Pur şi simplu, m-
am simţit atât de prost stând acolo când toţi ceilalţi deveneau membrii unui grup."
„Ştiu," a spus Carmen. „Şi eu m-am simţit aşa. Dar chiar crezi că nimeni nu te place doar pentru
că ai fost ultima care a fost aleasă astăzi? Cum poate fi acest lucru adevărat dacă eu merg împreună cu
tine acasă şi dacă Juanita a stat alături de tine în pauza de masă. Sigur ai fost ultima aleasă astăzi, dar
acest lucru nu înseamnă că vei fi întotdeauna ultima, nu-i aşa?"
„Ei bine, poate că nu," a spus Elena. „Dar, m-am simţit atât de ciudat stând acolo practic de una
singură. M-a făcut să mă simt ca şi cum aş avea microbi sau ceva."
„Ei bine, nu ai microbi, şi nu poţi să continui să te gândeşti că vei fi întotdeauna aleasă ultima pentru că
atunci vei fi tristă tot timpul şi nimeni nu va vrea să se mai joace cu tine sau să te aibă în echipa lor. Aşa că
începe să te gândeşti la ideile tale şi cât de mult ne vom distra în excursie," a încurajat-o Carmen.
A doua zi Elena s-a alăturat grupului ei. Şi-a amintit despre ceea ce ea şi Carmen au vorbit în
drumul lor spre casă, aşa că şi-a expus ideile grupului. Ei au considerat că ideile Elenei sunt foarte bune, şi
Elena a sperat ca măcar una dintre ideile ei să fie un proiect pe care toată clasa îl va face pentru a strânge bani
pentru excursie.
Decizii mari, mici sau între ele
Odată ce copiii se maturizează, ei vor lua tot mai multe decizii, care le va afecta vieţile.
Deoarece încă ei gândesc într-un mod concret, copiii au adesea dificultăţi în a vedea mai mulţi factori
diferiţi implicaţi în procesul de luare de decizie şi în a face diferenţa între deciziile majore şi cele minore.
Obiective
 Să înceapă să facă diferenţa între deciziile mari, mici, şi cele care se află între ele
 Să identifice diferiţi factori pe care să îi ia în considerare atunci când iau diferite tipuri de decizii
Materiale
 Două pachete de gumă (de tipuri diferite)
 bancnotă de 10RON
 poză cu preşedintele României
 copie cu Scările de Decizie - Decizii mari, mici şi între ele (Fişa de lucru 8) şi creioane colorate
pentru fiecare parteneriat
 altă copie a Scărilor de Decizie şi creioane colorate pentru fiecare copil (pentru Activitatea de
Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi lecţia arătându-le copiilor cele două tipuri diferite de gumă. Rugaţi copiii să ridice mâna dacă
preferă primul tip de gumă, iar apoi să ridice mâna copiii care preferă al doilea tip de gumă. Apoi,
întrebaţi-i dacă cred că a decide ce tip de gumă vor să mestece este o decizie mare, o decizie mică,
sau o decizie mijlocie.
2. Apoi, arătaţi-le bancnota de 10 RON. Spuneţi-le copiilor să îşi imagineze că dumneavoastră le daţi
fiecăruia această sumă de bani şi că ei trebuie să decidă în ce mod să îi cheltuiască, întrebaţi-i dacă
cred că aceasta este o decizie mare, o decizie mică, sau o decizie mijlocie.
3. În continuare, arătaţi-le fotografia preşedintelui României. Spuneţi-le copiilor să îşi imagineze că ei sunt
preşedintele şi trebuie să hotărască dacă ţara să meargă în război împotriva altei ţări. încă o dată,
puneţi-i să evalueze acest lucru ca fiind o decizie mare, mică, sau mijlocie.
4. Discutaţi diferenţa dintre aceste trei tipuri de decizii, în primul rând, întrebaţi copiii dacă ei cred că toată
lumea este de acord în ceea ce priveşte faptul dacă o decizie este mare, mică, sau mijlocie. Discutaţi
faptul că în timp ce există de obicei anumite decizii pe care majoritatea oamenilor le-ar considera mari
sau mici, fie că cineva consideră o decizie ca fiind mare, mică, sau mijlocie, acest lucru depinde de acea
persoană. Extrageţi alţi factori care deosebesc aceste tipuri de decizii. De exemplu:
 Deciziile mici s-ar putea să nu aibă un efect dăunător asupra multor oameni.
 Deciziile mici nu sunt, de obicei, la fel de importante ca şi deciziile mari.
 Deciziile mici s-ar putea să nu aibă la fel de multe consecinţe ca şi deciziile mari.
 Consecinţele deciziilor mici nu sunt, de obicei, la fel de importante ca şi consecinţele deciziilor
mari.
Subliniaţi faptul că unele decizii pot să se afle între deciziile mari şi cele mici. Rugaţi copiii să îşi
găsească câte un partener, împărţiţi câte o copie a fişei cu Scara de Decizii - Decizii mari, mici, sau
între ele (Fişa de lucru 8) fiecărui parteneriat. Anunţaţi copiii că le veţi citi câteva decizii, în timp ce citiţi
una câte una, partenerii trebuie să discute dacă consideră această decizie ca fiind una mare, mică, sau
mijlocie, să scrie numărul deciziei pe Scara Deciziei care reprezintă opţiunea acceptată de ambii
parteneri (mare, mică, sau între ele), şi pe rând să coloreze spaţiile, de pe scară, care se potrivesc cu
opţiunea lor.
DECIZII MARI, MICI, SAU ÎNTRE ELE

 Decizia l: Vă aflaţi la magazinul de dulciuri, şi vreţi neapărat o ciocolată. Nu vă puteţi decide dacă
să luaţi o ciocolată când vânzătorul nu vă vede sau să ieşiţi pur şi simplu fără nici una.
 Decizia 2: Nu vă puteţi decide dacă să purtaţi, la şcoală, hanoracul pe care scrie Winnie sau
hanoracul pe care scrie Mikey Mouse.
 Decizia 3: Vă jucaţi cu un prieten. Nu vă puteţi decide dacă să vă jucaţi afară sau în casă.
 Decizia 4: Sunteţi la magazin cu mama voastră. Nu vă puteţi decide dacă ar trebui să staţi lângă
ea aşa cum v-a spus să faceţi sau să mergeţi să vă uitaţi la animale, aşa cum vă doriţi să faceţi.
 Decizia 5: La bufetul cu autoservire puteţi alege un hoţ dog sau un sandviş cu caşcaval. Nu vă
puteţi decide pe care îl vreţi.
 Decizia 6: Mama voastră vitregă a spus că puteţi duce cu voi un prieten atunci când veţi merge
să vă petreceţi week-end-ul acasă la tatăl şi la mama voastră vitregă. Nu vă puteţi decide pe care
prieten să îl invitaţi.
 Decizia 7: Cea mai puţin plăcută materie a voastră este matematica. Copilul care stă în faţa
voastră este foarte bun la matematică, încercaţi să vă decideţi dacă să vă uitaţi peste umărul lui
pentru a vedea răspunsurile lui.
 Decizia 8: Un prieten v-a spus secretul lui şi voi aţi promis să nu mai spuneţi la nimeni, dar un alt
prieten vă întreabă de acel secret, încercaţi să vă decideţi dacă ar trebui să îi spuneţi sau nu.
 Decizia 9: Ar trebui să mergeţi de la şcoală direct acasă, dar voi vreţi să vă jucaţi în parc. Trebuie
să luaţi repede o decizie deoarece prietenii voştri aşteaptă un răspuns de la voi.
 Decizia 10: Nu vă puteţi decide dacă vreţi îngheţată de vanilie sau de ciocolată.
Discuţie
1. Care au fost majoritatea tipurilor de decizii pe care le-aţi avut împreună cu partenerul vostru?
2. Cum aţi decis ce tip de decizie să alegeţi? Ce lucruri a trebuit să luaţi în considerare pentru a vă hotăra
asupra deciziei?
3. Ce face ca o decizie să devină o decizie mare? Dar o decizie mică? Dar o decizie mijlocie?
l . A trebuit să luaţi, vreodată, o decizie mare? De ce a fost aceasta mare pentru voi?
2. Care sunt unele decizii mici pe care le-aţi luat?
3. Atunci când trebuie să luaţi o decizie mare, o luaţi, de obicei, de unii singuri, sau vă ajută şi alţii?
4. Credeţi că faceţi decizii bune? Dacă nu, ce puteţi face pentru a schimba acest lucru?
Cereţi elevilor să facă o listă cu deciziile mari., mici şi mijlocii pe care le fac într-o
săptămâna. Puineţi-i sa coloreze spaţiile corespunzătoare pe o altă copie a Scării de Decizii pentru
a-i ajuta să înveţe mai multe despre tipurile de decizii pe care le fac, în general. Acordaţi-le copiilor timp
pentru a-şi expune deciziile într-o discuţie ulterioară.
Decizii mari, mici sau între ele
SCARA DECIZIILOR
Ce se întâmplă dacă?
Chiar dacă în această perioadă de dezvoltare au loc foarte multe schimbări cognitive importante,
copiii care au această vârstă sunt încă ghidaţi mai mult de emoţiile pe care le au decât de raţiune. De
asemenea, ei nu reuşesc să îşi integreze experienţele şi nu văd legăturile complexe dintre evenimente.
Este, prin urmare, important să îi învăţăm să anticipeze consecinţele astfel încât ei să nu experienţieze
repercursiuni.
Obiectiv
 Să înveţe să anticipeze consecinţele
Materiale
 Opt cartonaşe mari cu cuvinte (unul pentru fiecare cuvânt: a împinge, a urmări,a găsi, a asculta, a
învăţa, a mânca, a creşte)
 bandă adezivă
 Situaţie „Ce se întâmplă dacă?" (Fişa de lucru 9) pentru fiecare grup format din patru copii
 Hârtie şi un creion pentru fiecare copil (Pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi lecţia prezentând, la întâmplare, unul după altul, cartonaşele cu cuvinte, în timp ce prezentaţi
fiecare cuvânt, lipiţi-1 pe perete şi rugaţi copiii să îl citească cu voce tare. După ce toate cuvintele au fost
prezentate, întrebaţi copiii care cuvinte ar putea forma o pereche deoarece o acţiune ar decurge, în mod
logic, într-o altă acţiune. Rearanjaţi cuvintele în perechi, în timp ce copiii le identifică: a împinge/a cădea, a
urmări/a găsi, a asculta/a învăţa, a mânca/a creşte.
2. Discutaţi conceptul de consecinţe logice: a fi capabili să anticipeze ce se poate întâmpla de pe urma unei
acţiuni. De exemplu, dacă auzim tunetul, putem prezice în mod logic că va ploua. Cereţi copiilor alte
exemple, cum ar fi anticiparea faptului că învăţătoarea se va supăra dacă le spune copiilor să nu
vorbească şi ei încep să vorbească, întrebaţi copiii ce s-ar putea întâmpla mai mult ca sigur dacă s-ar
schimba acţiunea îniţială. De exemplu, dacă nu aţi tot vorbi, s-ar mai supăra învăţătoarea? Cereţi copiilor
să dea alte exemple.
3. împărţiţi apoi copiii în grupe de câte patru. Daţi fiecărui grup câte o fişă cu Situaţiile „Ce se întâmplă
dacă?" (Fişa de lucru 9). Spuneţi-le copiilor că sarcina lor este să se gândească ce anume s-ar întâmpla
pe baza informaţiei primite şi dezvoltaţi o scurtă scenetă pentru a manifesta acest lucru. (Ar fi bine să
demonstraţi acest proces rugând mai mulţi copii să vină în faţa clasei şi să asculte în timp ce
dumneavoastră citiţi, pe rând, câte o situaţie. Apoi, puneţi-i să discute cine cred ei că ar trebui să joace
personajele din scenetă, cine i-ar spune cui şi ce, şi cum ar putea personajele să le transmită şi celorlalţi
punctul lor de vedere.)
4. După ce fiecare grup termină de prezentat, recitiţi situaţiile lor şi discutaţi şi despre alte posibile
consecinţe logice.
5. Pentru a conţinu activitatea, discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Cum a decis grupul vostru ceea ce se va întâmpla bazându-vă pe informaţia pe care aţi avut-o din
situaţia voastră?
2. Credeţi că este o idee bună să vă gândiţi înainte la ceea ce s-ar putea întâmpla dacă faceţi ceva? Dacă
da, de ce credeţi că ar fi bine să faceţi acest lucru?
ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE l
1.Vă puteţi aduce aminte de o situaţie în care aţi putut anticipa ceea ce s-ar fi putut întâmpla dacă făceaţi
ceva? V-a schimbat acest lucru comportamentul în vreun fel?
2. Aţi uitat vreodată să anticipaţi ceea ce s-ar putea întâmpla? Dacă da, ce s-a întâmplat când nu aţi
anticipat?
3. Ce anume aţi învăţat din această lecţie care vă va putea ajuta în situaţiile viitoare?
Invitaţi-i pe copiii să scrie două povestioare scurte: una despre un personaj care nu se gândeşte
la ceea ce i s-ar putea întâmpla dacă ar face ceva, şi cealaltă despre un personaj care se gândeşte la
ceea ce i s-ar putea întâmpla şi care ar fi rezultatul dacă ar face ceva. Acordaţi-le copiilor timp pentru a-şi
expune povestioarele.
Ce se întâmplă dacă?
SITUAŢII
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi separat situaţiile; oferiţi fiecărui grup format din patru copii câte o situaţie.
SITUAŢIA 1 SITUAŢIA 4
Vă aflaţi în faţa şcolii voastre şi un străin se Trebuie să fiţi acasă pentru cina de la ora 18:00,
îndreaptă spre voi. El spune că lucrează cu mama dar vă aflaţi chiar în mijlocul unui joc cu mingea.
voastră şi ea a trebuit să mai stea la serviciu, aşa că Ce s-ar putea întâmpla dacă staţi suficient de
l-a rugat pe el să vă ia de la şcoală şi să vă ducă mult timp pentru a vă termina jocul (încă 15
acasă. Dacă mergeţi cu el, ce s-ar putea întâmpla? minute)?
Grupul vostru de la biserică intenţionează să doarmă Tatăl vostru vă spune că trebuie să vă faceţi
în corturi în spatele bisericii. Vă este frică să dormiţi curat în cameră înainte de a pleca la film. Vă
într-un cort, dar nu vreţi să le spuneţi prietenilor uitaţi la televizor, iar timpul trece repede. Ce se
voştri că vă este frică. Ce s-ar putea întâmpla dacă întâmplă dacă vă îndesaţi toate lucrurile sub pat
le-aţi spune? şi îi spuneţi că aţi terminat de făcut ordine?
Părinţii voştri au fost nevoiţi să lucreze până târziu, ei Vreţi neapărat să vă cumpăraţi o bicicletă, dar
v-au sunat şi v-au spus să staţi în casă şi să nu nu aveţi suficienţi bani. Când aţi fost în camera
deschideţi la nimeni. Unul din prietenii voştri vă sună fratelui vostru, aţi observat nişte bani pe noptiera
şi vă întreabă dacă poate să vină la voi să vă jucaţi lui. Ce s-ar putea întâmpla dacă i-aţi lua?
împreună. Dacă acceptaţi, ce s-ar putea întâmpla?
Rezolvă
În această etapă de dezvoltare, copiii sunt mult mai capabili de a strânge şi de a organiza
informaţiile şi pot să privească lucrurile într-un mod mult mai logic. Ei sunt capabili să rezolve
probleme mult mai solicitante şi să utilizeze strategii de memorare, întărirea acestor abilităţi poate să le
sporească dezvoltarea cognitivă.
Obiectiv
 Să recunoască şi să utilizeze strategii de rezolvare de probleme
Materiale
 Tablă de scris
 Multe imagini, din reviste, despre un produs alimentar sau despre o jucărie pentru jumătate dintre
copiii din clasă
 bandă adezivă
 versiune nouă a fişei cu Paşii de rezolvare de probleme - Rezolvă (Fişa de lucru 10)
 fişă cu Dileme - Rezolvă (Fişa de lucru 11) pentru fiecare grup format din trei copii
 copie a fişei cu Paşii de rezolvare de probleme - Rezolvă, pentru fiecare copil (pentru Activitatea
de Follow-up)
Procedură
1. începeţi lecţia prin împărţirea copiilor în două grupe. Luaţi unul din aceste grupe şi lipiţi o poză din
reviste pe spatele fiecărui copil. (Copiii nu trebuie să vadă aceste poze.) Cereţi, apoi, fiecărui copil care
nu are o poză lipită pe spate să găsească un copil care are. Instruiţi perechile să găsească un loc în
clasă pentru a se aşeza. Atenţionaţi copilul care nu are poză să nu îi spună partenerului ce imagine are
lipită pe spate. Explicaţi faptul că elevii cu poze trebuie să afle ce reprezintă acestea punând întrebări
partenerilor lor. Indicaţi faptul că imaginile sunt fie a unei jucării, fie a ceva ce se mănâncă. Copiii cu poze
ar trebui să îşi formuleze întrebările într-un astfel de mod încât partenerii lor să le poată da „indicii." De
exemplu, în loc să întrebe, „Este un pistol de jucărie?" ei ar trebui să pună o întrebare mai clară, cum ar fi
„Este o jucărie cu care te joci, de obicei, afară sau înăuntru?"
2. Acordaţi copiilor câtva timp pentru a încerca să ghicească imaginile lipite pe spatele lor, după care
adunaţi copiii laolaltă şi discutaţi ce strategii au folosit m încercarea de a rezolva această problemă.
3. Prezentaţi versiunea nouă a fişei cu Paşii de rezolvare de probleme - Rezolvă (Fişa de lucru 10).
Introduceţi aceşti paşi şi atrageţi-le atenţia că ei sunt notaţi sub formă de întrebări pe care să le pună
atunci când rezolvă o problemă. Discutaţi paşii în raport cu problema pe care copiii tocmai au rezolvat-o,
aşa cum este sugerat de întrebările şi explicaţiile marcate cu italic.
 Pasul l: Care este problema?
 Problema este aceea de a găsi ce anume sugerează imaginea.
 Pasul 2: De ce informaţie aveţi nevoie?
Strângerea de informaţii: De exemplu, întrebaţi, „Se joacă, cu acest obiect, înăuntru sau afară?"
 Pasul 3: Care sunt soluţiile posibile?
Este o jucărie cu care se joacă atât băieţii cât şi fetele.
 Pasul 4: Care ar putea fi consecinţele pentru fiecare dintre aceste soluţii? Nici una în această
simulare; folosiţi un alt exemplu pentru a ilustra conceptul.
 Pasul 5: Ce soluţii veţi elimina?
De exemplu, întrebaţi-vă, „Dacă nu este o jucărie cu care să te joci afară, atunci trebuie să fie (o
jucărie cu care să te joci înăuntru)."
 Pasul 6: Ce soluţii veţi alege?
Ajungeţi la o soluţie după ce aţi eliminat opţiunile. (Cereţi copiilor să menţioneze ce semnificau
imaginile lor.)
4. împărţiţi copiii în grupe de câte trei şi distribuiţi o fişă cu Dileme - Rezolvă, fiecărui grup (vezi Fişa de
lucru 11). (Mai multe grupe poate să aibă aceeaşi dilemă.) Cereţi-le să facă referire la paşii de rezolvare
de probleme, aşa cum sunt ei scrişi pe foaia de hârtie, şi să utilizeze procesul de rezolvare de probleme
pentru a ajunge la o soluţie.
5. Acordaţi timp grupelor de copiii pentru a-şi expune soluţiile şi pentru a revizui paşii din procesul de
rezolvare de probleme, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Cum a funcţionat procesul de rezolvare de probleme la grupul vostru?
2. Care pas este cel mai dificil? Care este cel mai uşor?
3. Care pas credeţi că este cel mai important?
1. Atuncă când încercaţi să rezolvaţi o problemă, folosiţi un proces de genul acesta? Dacă nu, cum
ajungeţi să obţineţi o soluţie?
2. Atunci când aveţi de rezolvat o problemă, luaţi în considerare mai multe soluţii sau doar câteva? Care
metodă credeţi că este cea mai bună?
3. Atunci când rezolvaţi o problemă, ce părere aveţi, de obicei, în legătură cu soluţiile voastre?
Daţi copiilor o copie a fişei cu Paşii de rezolvare de probleme - Rezolvă, pentru a o duce acasă.
Cereţi-le să le ia un interviu, părinţilor sau fraţilor mai mari, despre modul în care ei folosesc acest proces
pentru a-şi rezolva problemele. Acordaţi copiilor timp pentru a expune concluziile interviurilor pe care le-au
luat. Păstraţi versiunea fişei cu Paşii pentru rezolvarea de probleme, afişată în clasă astfel încât copiii să
poată face trimitere la ea atunci când au de rezolvat o problemă.
Rezolvă
PAŞI ÎN REZOLVAREA DE PROBLEME
PASUL 1 Care este problema?

PASUL 2 De ce informaţii aveţi nevoie?
PASUL 3 Care sunt soluţiile posibile?
PASUL 4 Care ar putea fi consecinţele pentru fiecare dintre aceste soluţii?
PASUL 5 Ce soluţii veţi elimina?
PASUL 6 Ce soluţii veţi alege?
Rezolvă
PROBLEME
Informaţie pentru lider: Decupaţi separat problemele; daţi fiecărui grup format din trei copii câte o
problemă.
PROBLEMA 1 PROBLEMA 3
Sunteţi copilul de serviciu pe şcoală, care Tatăl şi mama voastră vitregă vă invită să
are sarcina de a ajuta elevii care vin la mergeţi într-o excursie împreună cu ei, dar
şcoală să treacă trecerea de pietoni, în are loc exact în aceeaşi perioadă în care
fiecare zi după orele de şcoală câţiva copii mama voastră şi-a propus să vă ducă într-
mai mari vin la voi, vă tachinează şi vă un parc de distracţii.
ameninţă. Vă gândiţi că dacă îi spuneţi
directorului, copiii mai mari s-ar putea să vă
găsească.
PROBLEMA 2 PROBLEMA 4
Daţi un test. Observaţi că elevul de lângă Bunicii voştri v-au făcut cadou, de ziua
voi se uită în foaia altcuiva. Vă gândiţi că a voastră de naştere, o bicicletă nouă. Părinţii
trişa nu este bine, şi consideraţi că acest voştri v-au avertizat să nu o lăsaţi în curte,
copil nu ar trebui să scape nepedepsit. dar v-aţi grăbit şi aţi lăsat-o peste noapte
afară, în dimineaţa aceasta, când aţi ieşit
afară bicicleta voastră nu mai era. Bunicii
voştri vin, în seara aceasta, pentru a vă
vedea cum mergeţi cu noua voastră
bicicletă.
Gândirea face să fie aşa

În ciuda numeroaselor schimbări cognitive care au loc pe parcursul perioadei şcolare mici, copiii
sunt încă, la această vârstă, ghidaţi mai mult de sentimente decât de raţiune. Acest lucru afectează procesul
lor de luare de decizii precum şi comportamentul lor. Sporirea capacităţii lor de judeca şi de a lua decizii
raţionale reprezintă un aspect important al dezvoltării lor.
Obiective
 Să identifice modul în care gândirea influenţează emoţiile şi acţiunile
 Să identifice consecinţele negative care apar atunci când se acţionează pe baza gândurilor, fără
ca acestea să fie verificate.
Materiale
 Nici unul
Procedură
1. Introduceţi lecţia cerând copiilor să îşi închidă ochii şi să îşi imagineze că urmează să se mute într-un
oraş mare în altă parte a ţării. Rugaţi ca toţi copiii care sunt entuziasmaţi la gândul că se vor muta să se
ridice în picioare, ţinându-şi în continuare ochii închişi. Apoi, rugaţi copiii care nu ar vrea să se mute să
ridice o mână. Cereţi-le copiilor să îşi deschidă ochii şi să numere câţi copii stau în picioare şi câţi au
mâinile ridicate. Angrenaţi-i pe copii să vorbească de ce au simţit diferit în legătură cu acelaşi
eveniment. De exemplu, copiii care sunt entuziasmaţi ar putea considera acest lucru ca fiind o
aventură, sau s-ar putea ca lor să nu le placă locul în care locuiesc în prezent. Copiii care nu vor să se
mute, s-ar putea să nu dorească să îşi părăsească cartierul, prietenii, şi aşa mai departe.
2. Accentuaţi faptul că modul în care gândim în legătură cu ceva anume afectează modul în care simţim
referitor la acel lucru, aşa cum este exemplificat. Modul în care gândim influenţează, de asemenea, şi
ceea ce facem în legătură cu acel lucru. Pentru a demonstra acest lucru, cereţi doi voluntari să iasă în
faţa clasei, în particular, cereţi-i unui voluntar să dea cu putere cu piciorul în podea şi să facă o criză de
furie ca răspuns la situaţia pe care o veţi prezenta. Celălalt voluntar va trebui doar să se arate
dezamăgit sau trist. Apoi, explicaţi clasei că aceşti doi voluntari vor reacţiona, pe rând, ca răspuns la
ceea ce dumneavoastră le veţi spune, întoarceţi-vă spre cei doi voluntari şi spuneţi, „Nu veţi putea
merge la patinoar deoarece nu v-aţi făcut curat în cameră şi nu aţi hrănit animalele aşa cum era sarcina
voastră." Arătaţi spre primul voluntar care are o criză de nervi, şi apoi spre al doilea voluntar care arată
trist şi dezamăgit. Discutaţi cu copiii despre diferenţele în care voluntarul l şi voluntarul 2 s-au
comportat, întrebaţi-i de ce cred ei că cei doi voluntari s-au comporta în mod diferit: La ce s-a putut
gândi primul voluntar pentru a fi atât de supărat încât să facă o criză? La ce s-a putut gândi cel de-al
doilea voluntar pentru a se manifesta doar trist sau dezamăgit? Accentuaţi legătura dintre gânduri şi
acţiuni.
3. Pasul următor, cereţi-le copiilor să asculte în timp ce le citiţi următoarea poveste, despre modul în care
gândurile unei fetiţe de clasa a IlI-a i-au influenţat acţiunile. După ce terminaţi de citit povestea, discutaţi
pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
POVESTE - GÂNDIREA FACE SĂ FIE AŞA
Era luni dimineaţa. Jenny nu s-a culcat, ieri seară, decât târziu pentru că părinţii ei se certau şi ţipau
unul la altul, iar ea nu a putut adormi. Era adâncită în gândurile ei, în momentul în care s-a urcat în
autobuz, şi s-a aşezat pe primul loc liber pe care l-a văzut. Nici măcar nu a observat-o pe prietena ei
Dawn, care stătea cu două locuri în spatele ei. Dar, Dawn a văzut-o pe Jenny şi s-a supărat imediat
pentru că Jenny nu s-a aşezat lângă ea; ele stăteau întotdeauna una lângă alta în autobuz. Dawn a
crezut că Jenny era supărată pe ea şi că nu mai dorea să fie prietene.
După ce au ajuns la şcoală, Jenny a coborât, pur şi simplu, din autobuz şi nu a aşteptat-o pe
Dawn. A mers direct în clasă şi s-a aşezat în banca ei. Mai târziu, în dimineaţa aceea, învăţătoarea le-a
cerut să îşi găsească câte un partener cu care să lucreze împreună la matematică. De obicei, Dawn
şi Jenny lucrau împreună, dar astăzi Dawn a ales un alt partener deoarece Jenny nu se aşezase lângă
ea.
Lui Jenny i s-a părut ciudat că Dawn nu a rugat-o să fie partenera ei, dar se simţea încă tristă
din cauza certei părinţilor ei, aşa că nu s-a gândit foarte mult la acest lucru. Când a venit pauza de
masă, pe Jenny o durea stomacul, şi nu avea chef să vorbească, aşa că s-a aşezat, într-un colţ, de
una singură. Dawn a văzut-o pe Jenny stând de una singură, dar s-a alăturat unui alt grup de fete. În
curând, ele râdeau şi arătau spre Jenny. Jenny a observat că acestea făceau glume pe seama ei, dar
le-a ignorat.
După pauză, învăţătoarea a spus clasei că ei vor lucra la proiectele lor de ştiinţe ale naturii şi
că ea va stabili cine cu cine va lucra împreună. Le-a pus pe Dawn şi Jenny împreună. Jenny şi-a luat
cartea şi s-a dus la banca lui Dawn. Dawn a refuzat să se uite la Jenny şi a ignorat-o, cu totul. Jenny
începea să se enerveze deoarece ele trebuiau să comunice pentru ca ele să poată termina proiectul.
Nu ştia ce să facă. I-a pus lui Dawn câteva întrebări despre modul în care ar trebui să facă prima lor
sarcină, când Dawn a izbucnit, „Nu vreau să lucrez cu tine. Rezolvă de una singură." Jenny era gata
gata să izbucnească în lacrimi. Nu ştia de ce Dawn se comporta în acest fel, iar acum era momentul
când avea mare nevoie de un prieten din moment ce acasă lucrurile mergeau atât de prost, într-un
final, ea s-a decis să o roage pe învăţătoare să o lase să meargă la cabinetul medical pentru restul
zilei.
La sfârţitul orelor, când a venit vremea să se urce în autobuz, Dawn a văzut-o pe Jenny aşezată la
locul lor obişnuit şi a ales, în mod intenţionat, un alt loc unde să se aşeze. Ele nu şi-au vorbit când s-au
dat jos din autobuz, iar a doua zi dimineaţa lucrurile erau neschimbate; Dawn continua să o ignore.
Dar ele au trebuit să lucreze, din nou, împreună la proiectul lor, şi deja Jenny nu mai suporta această
atmosferă.
„Dawn, de ce te comporţi în felul acesta cu mine? Ce am făcut?"
„Nu te-ai aşezat lângă mine în autobuz, ieri, asta este ce ai făcut," a spus Dawn.
„Motivul pentru care nu m-am aşezat lângă tine a fost pentru că nu te-am văzut unde eşti, şi,
pur şi simplu, nu am vrut să stau lângă nimeni. Eram foarte supărată pentru că părinţii mei s-au
certat şi au strigat unul la altul toată noaptea, şi îmi este frică că vor divorţa. Nu a avut nici o legătură cu
tine."
„Oh," a spus Dawn. „îmi pare foarte rău. Am crezut că nu mai vrei să fi prietena mea, şi asta
m-a înfuriat."
„Ei bine, asta nu este adevărat," a spus Jenny. „Pur şi simplu, am avut prea multe lucruri care
m-au îngrijorat. Mi-aş fi dorit să mă fi întrebat, pur şi simplu, ce se întâmplase şi aşa am fi evitat
toată această problemă."
„Îmi pare rău, presupun că ar fi trebuit să verific înainte de a începe să mă comport în acest fel."
Discuţii
1. Cum au afectat gândurile lui Dawn acţiunile ei?
2. Ce credeţi că s-ar fi întâmplat dacă Dawn nu ar fi presupus că Jenny nu mai vrea să fie prietena ei
deoarece Jenny nu s-a aşezat lângă ea? Cum ar fi schimbat acest lucru întreaga poveste?
3. Ce ar fi putut face Dawn altfel decât modul în care s-a comportat faţă de Jenny?
1. Aţi avut vreodată gânduri asemănătoare celor ale lui Dawn, care v-au influenţat acţiunile? Dacă da, ce
s-a întâmplat?
2. Ce credeţi că veţi reţine din această lecţie, care să vă ajute să luaţi decizii mai bune în legătură cu
modul în care vă comportaţi?
Cereţi copiilor să inventeze scenete scurte pentru a ilustra modul în care gândurile pot influenţa
comportamentele. Acordaţi-le timp pentru a le prezenta clasei. Accentuaţi legătura importantă dintre
gânduri şi comportamente.
Clasa a IV-a
ACTIVITATE
1. Este doar o greşeală
2. Totul despre mine
3. Ştampila de aprobare
4. Sunt cineva care ...
ACTIVITATE
1. Toleranţa la tachinare
2. Războiul împotriva îngrijorărilor
3. Nu pot să fac
4. Soluţii pentru sentimente neplăcute
ACTIVITATE
1. împreună putem
2. Nu te lua de mine
3. Sugestii ajutătoare pentru evaluări negative
4. Reguli pentru relaţii
ACTIVITATE
1. Viziunea de tunel
2. Pe termen lung sau scurt
3. Cu adevărat raţional
4. Probleme şi soluţii
Este doar o greşeală
La această vârstă, copiii îşi compară abilităţile şi realizările cu cele ale altora. Simţul lor de
competiţie creşte. Ei tind să se evalueze foarte repede negativ sau consideră că nu ar trebui să facă
niciodată greşeli. Este important pentru copii să fie conştienţi de faptul că ei nu pot fi perfecţi şi că vor face
greşeli, dar că acest lucru nu le diminuează propria valoare.
Obiective
 Să înveţe că a face greşeli este normal
 Să înveţe că a face greşeli nu o face pe acea persoană să fie o persoană rea
Materiale
 Un pahar, un ulcior cu apă, şi un pulover sau o jachetă cu cinci sau mai mulţi butoni
 Un Cartonaş cu sugestii - O singură greşeală (Fişa de lucru 1) pentru fiecare grup format din trei
copii
Procedură
1. Introduceţi lecţia turnând apă într-un pahar. Priviţi în altă parte şi „accidental" răsturnaţi apă pe masă.
încercaţi să provocaţi o discuţie despre ceea ce s-a întâmplat, introducând cuvântul accidental. Cereţi
copiilor să dea exemple de lucruri pe care le-au făcut din greşeală.
2. Luaţi în continuare, o jachetă sau un pulover. Rugaţi un copil să vă cronometreze pentru a vedea cât
de repede puteţi încheia nasturii. Datorită faptului că vă grăbiţi, faceţi în aşa fel încât să omiteţi unul din
nasturi sau să îi încheiaţi greşit. Cereţi-le copiilor o definiţie pentru cuvântul greşeală (o acţiune greşită
sau o eroare), încurajaţi o discuţie referitoare la motivele pentru care oamenii fac greşeli: de exemplu,
deoarece ei se grăbesc, înţeleg greşit instrucţiunile, nu verifică ceea ce au făcut, uită ceva accidental,
sau nu sunt siguri ce anume trebuie să facă.
3. Împărţiţi copiii în grupe de câte trei şi distribuiţi Cartonaşele cu sugestii - Este doar o greşeală (Fişa de
lucru 1), unul fiecărui grup. Cereţi copiilor să îşi citească cartonaşele şi să creeze o scenetă scurtă,
bazându-se pe acea informaţie.
4. După ce timpul stabilit s-a scurs, cereţi grupelor să îşi prezinte scenetele.
5. Pentru a continua activitatea, discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce greşeli s-au făcut în aceste scenete?
2. Dintre aceste greşeli a fost vreuna pe care aţi considera-o a fi o greşeală serioasă?
3. Sunt copiii, care au făcut aceste greşeli, „răi" pentru că au făcut greşeli?
4. Credeţi că este posibil să învăţăm din greşeli? Dacă da, cum anume?
5. Credeţi că ar trebui să repetaţi aceleaşi greşeli de nenumărate ori?
6. Credeţi că toată lumea face greşeli uneori?
1. Faceţi vreodată greşeli? (Invitaţi copiii să ofere exemple.)
2. Atunci când faceţi o greşeală, cum vă simţiţi? Vă evaluaţi negativ din cauză că aţi făcut această
greşeală?
3. Credeţi că voi sau oricine altcineva poate fi perfect şi să nu greşească niciodată?
4. Ce anume vă puteţi spune vouă data viitoare când faceţi o greşeală astfel încât să nu vă evaluaţi
„negativ" sau să vă gândiţi că sunteţi o persoană rea pentru că aţi făcut acest lucru?
Cereţi copiilor să îşi imagineze că cineva la care ţin foarte mult a făcut o greşeală. Puneţi-i să îi
scrie acelei persoane o scrisoare prin care să îi explice că toată lumea face greşeli, că persoana poate
învăţa din greşeli, şi ce anume poate persoana să îşi spună pentru a evita să se evalueze negativ pentru
că a făcut acea greşeală.

CARTONAŞE CU SUGESTII - PAGINA 1
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi-le; oferiţi fiecărui grup format din trei copii câte un cartonaş cu sugestii.
CARTONAŞ CU SUGESTII 1
Jane vrea ca prietena ei Joanne să o sune acasă la bunica ei. Din moment ce Joanne nu ştie
numărul de telefon, îi cere lui Jane să i-l noteze. Când Joanne ajunge acasă şi încearcă să sune la
acel număr de telefon, nu nimereşte la bunica ... nimereşte la o voce morocănoasă de bărbat, care
nu este bunicul lui Jane. Joanne se gândeşte că a greşit atunci când a format numărul, aşa că mai
încearcă încă o dată. Aceeaşi persoană răspunde. Din moment ce Joanne nu ştie numele de familie
al bunicii, nu poate căuta numărul în cartea de telefoane, aşa că renunţă. A doua zi la şcoală
Joanne o vede pe Jane şi îi explică ceea ce s-a întâmplat. Jane se uită la numărul pe care i l-a scris
şi îşi dă seama că a făcut o greşeală inversând două numere.
Personaje: Jane, Joanne, şi bărbatul cu voce morocănoasă
Tatăl lui Todd îi spune acestuia să îi dea neapărat de mâncare pisicii imediat cum se întoarce de la
şcoală. Cu toate acestea, când Todd ajunge acasă, telefonul sună, şi este prietenul său Ryan, care
îl roagă pe Todd să se întâlnească cu el în căsuţa lor din copac. Todd îşi schimbă repede hainele şi
fuge afară, uitând de pisică. Când tatăl lui Todd îl întreabă mai târziu dacă Tomcat a fost hrănit,
Todd trebuie să recunoască că a uitat.
Personaje: Todd, Ryan, şi tatăl
Mama lui Sheniquaîi spune acesteia că poate să invite cinci fete pentru petrecerea în pijama.
Sheniquei îi este greu să se decidă pe cine să invite, dar în final alege şi trimite invitaţiile. Câteva
zile mai târziu prietena ei cea mai bună Shantel refuză să se mai joace cu ea. Sheniqua o întreabă de
ce, iar Shantel îi spune că este din cauză că ea nu a fost invitată la petrecerea lui Sheniqua.
Sheniqua este nedumerită deoarece este sigură că i-a trimis lui Shantel o invitaţie. Singurul lucru la
care se poate gândi este că invitaţia s-a pierdut la poştă, în seara aceea, când ajunge acasă îi
spune mamei ei ceea ce s-a întâmplat, şi ele caută să vadă dacă invitaţia nu a fost pusă din
greşeală în altă parte în casă. Ele nu o găsesc. A doua zi, Shantel îi spune că invitaţia tocmai a sosit,
dar a întârziat deoarece Sheniqua o trimisese la o adresă greşită.
Personaje: Sheniqua, Shantel, şi mama

CARTONAŞE CU SUGESTII - PAGINA 2
Adam are test de dictare mâine, aşa că îl roagă pe fratele său mai mare Sam să îl ajute cu câteva
cuvinte. Sam este de acord să îi dicteze cuvintele lui Adam, iar la prima încercare Adam le scrie
corect pe toate în afară de unul. Sam îl ajută pe Adam să exerseze de câteva ori acel cuvânt, şi
încearcă din nou. De data aceasta Adam le scrie corect pe toate, în dimineaţa următoare, înainte
de a pleca la şcoală mama lui Adam mai parcurge odată împreună cu el lista de cuvinte, şi el le
scrie pe toate corect, în timp ce se pregăteşte să iasă din casă, mama lui îi spune că dacă reuşeşte
azi să le scrie corect pe toate, îl va scoate la o îngheţată. Aşa că Adam dă testul, dar este puţin
agitat. Când primeşte lucrarea înapoi el observă că a greşit un cuvânt deoarece a pus un z în loc
de s la cuvântul desert.
Personaje: Adam, Sam, şi mama
Allison vrea să meargă să înoate, dar mama ei vitregă îi spune că trebuie să îşi facă curat în
cameră şi să exerseze la pian înainte ca ea să poată pleca. Allison îşi face rapid patul, îşi adună
hainele murdare, şi şterge praful de pe mobilă. Ea îşi îndeasă câteva jucării sub pat şi se grăbeşte
să coboare la parter ca să exerseze. Ea termină primul cântec şi trece la cel deal doilea. Ea cântă
repede şi omite câteva note muzicale, dar ea nu se opreşte deoarece se grăbeşte să plece. Chiar
când să termine ultimul ei cântec, tatăl ei intră în cameră şi îi cere să îl mai cânte o dată pentru că
ştie că ea nu cântă notele corecte. Aşa că Allison începe din nou şi cântă cu o viteză mai mică. Ea
omite doar câteva note de data aceasta.
Personaje: Allison, mama vitregă, şi tata

Totul despre mine
Odată ce copiii devin tot mai conştienţi de aptitudinile lor, ei pot deveni auto-critici. Deoarece ei
gândesc într-o manieră foarte concretă, ei au tendinţa de a se evalua ca fiind „buni" sau „răi" şi nu
reuşesc să ia în considerare faptul că ei au plusuri şi minusuri în multe domenii. Este important să îi
ajutăm pe copii să privească imaginea în ansamblu şi nu să se evalueze per total din cauza unui singur
domeniu.
Obiective
 Să identifice plusurile şi minusurile din domeniile de dezvoltare fizică, socială, şi intelectuală
 Să înveţe să nu îşi sprijine valoarea propriei persoane pe baza unui singur aspect al performanţei
Materiale
 Trei copii cu Diagrama - Totul despre mine (Fişa de lucru 2) şi un creion pentru fiecare copil
Procedură
1. Pentru a introduce această lecţie, invitaţi copiii să povestească despre o situaţie în care au făcut ceva
fizic de care ei au fost foarte mândrii, cum ar fi să alerge foarte repede, să prindă o minge foarte bine,
sau să dea un coş bun la baschet. Apoi, cereţi-le să se gândească la o situaţie în care ei nu au făcut
ceva foarte bine. Poftiţi-i să povestească despre aceste experienţe. Discutaţi faptul că toată lumea face
anumite lucruri bine şi alte lucruri mai puţin bine, dar a face lucrurile bine nu înseamnă că eşti o
persoană bună şi a face lucrurile mai puţin bine nu înseamnă că eşti o persoană rea.
2.Distribuiţi Diagramele - Totul despre mine (Fişa de lucru 2), câte trei de copil. Rugaţi copiii să îşi scoată
creioanele, în primul cerc ei trebuie să scrie cuvântul fizic, în partea de sus. în cel de-al doilea cerc ei
trebuie să scrie cuvântul social, iar în cel de-al treilea cerc, cuvântul intelectual (de exemplu,
performanţă şcolară, luare de decizii).
3. Spuneţi-le copiilor să înceapă cu foaia pe care scrie fizic, în dreptul fiecărui semn plus, ei trebuie să
noteze lucruri pe care ei le fac bine în domeniul fizic, în dreptul fiecărui semn minus, ei trebuie să noteze
lucrurile la care nu sunt atât de pricepuţi sau pe care le-ar putea face mai bine. Puneţi-i să facă acelaşi
lucru pentru cercul social şi pentru cercul intelectual. De exemplu, ei pot să alerge bine (plus fizic), dar
nu sunt buni prinzători de minge (minus fizic), în domeniul social, ei pot să îşi facă prieteni repede (plus
social), dar nu cooperează întotdeauna (minus social), în domeniul intelectual, ei pot fi specialişti la
matematică (plus intelectual), dar au dificultăţi la citit (minus intelectual).
4. Când copiii au terminat de scris, împărţiţi-i în grupe de câte trei pentru a-şi împărtăşi răspunsurile,
după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. La ce v-a fost cel mai uşor să vă gândiţi: la ceea ce faceţi bine sau la ceea ce nu faceţi atât de bine?
Cum v-aţi simţit când v-aţi gândit la lucrurile pe care k faceţi bine? Şi la cele pe care nu le faceţi la fel
de bine?
2. În care domeniu (fizic, social, intelectual) v-a fost cel mai greu să vă identificaţi minusurile şi/sau
plusurile?
3. De ce credeţi că este important să vă gândiţi la lucrurile pe care le faceţi bine şi la lucrurile pe care nu
le faceţi la fel de bine?
1. Să presupunem că nu sunteţi prea buni la nimic care implică activitate fizică, înseamnă acest lucru că
nu sunteţi deloc buni la nimic?
2. Să peresupunem că nu sunteţi prea pricepuţi la ceva intelectual, cum ar fi matematica, sau la ceva
social, cum ar fi să fiţi prietenoşi. Ce ar spune acest lucru despre voi? Ar însemna că nu sunteţi deloc
buni la nimic?
3. Ce anume vă puteţi spune vouă astfel încât să nu vă evaluaţi negativ dacă nu sunteţi la fel de buni la
anumite lucruri, precum cum v-ar plăcea să fiţi?
4. Dacă aveţi limite în anumite domenii, se poate face ceva pentru a vă
perfecţiona? Dacă nu aţi reuşi să vă perfecţionaţi niciodată, ar însemna acest lucru că sunteţi o persoană
detestabilă?
Invitaţi copiii să îşi stabilească un scop de două ori mai mare, pentru a îmbunăti|i ceva într-unul din
aceste domenii, dar, în acelaşi timp, să exerseze să îşi spună că tm este nici o problemă dacă nu sunt
buni la acel lucru.
Totul despre mine
DIAGRAMĂ
Nume:_______________________________________________________Dată:_____________________
Ştampila de aprobare
În această perioadă de dezvoltare, prietenii devin o parte din ce în ce mai importantă pentru lumea
copiilor. Aprobarea colegilor, precum şi aprobarea profesorilor şi a părinţilor, este foarte importantă. Cu
toate acestea este, de asemenea, important să îi ajutăm pe copii să reuşească să îşi acorde propria
aprobare fără a fi dependenţi de aprobarea celorlalţi şi să îi ajutăm să vadă că aprobarea dată de ceilalţi nu
îi face să fie mai valoroşi.
Obiective
 Să identifice modalităţi de a obţine aprobare din partea celorlalţi şi modalităţi de a se aproba pe ei înşişi
 Să înveţe că aprobarea din partea altora nu este necesară pentru a fi o persoană valoroasă
Materiale
 O foaie de hârtie şi o ştampilă de cauciuc pe care scrie aprobat
 O sticlă de suc
 O pungă de hârtie
 O copie a fişei Categorii - Ştampila de aprobare (Fişa de lucru 3)
 O foaie de hârtie şi un creion pentru fiecare copil
 Creioane colorate şi o copie a Certificatului - Ştampila de aprobare (Fişa de lucru 4) pentru fiecare
copil (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi lecţia ţinând spre clasă o foaie de hârtie cu cuvântul aprobat ştampilat pe ea. Discutaţi înţelesul
acestui cuvânt: a gândi în mod favorabil despre ceva, a gândi că este bun. Explicaţi faptul că este posibil să
obţină aprobare din nenumărate părţi: de la ei înşişi, de la părinţi, profesori, şi aşa mai departe.
2. Apoi, cereţi-le copiilor să se aşeze pe jos în formă de cerc. Arătaţi-le punga de hârtie în care aţi pus
Categoriile - Ştampila de aprobare (Fişa de lucru 3).
3. Solicitaţi doi voluntari: Explicaţi-le că voluntarul l va învârti sticla, şi voluntarul 2 va scoate din pungă un
bileţel de hârtie pe care este scrisă o categorie. După ce voluntarul l învârte sticla, copilul spre care arată
vârful sticlei trebuie să răspundă la categoria care este citită de voluntarul 2. De exemplu, dacă categoria
este aprobare din partea mamei, copilul va sugera ceva ce el sau ea ar face sau o modalitate prin care el
sau ea ar acţiona pentru a obţine aprobare în acea categorie, cum ar fi să se ofere să supravegheze copilul
în timp ce mama are de îndeplinit câteva sarcini. După ce acel copil a răspuns, voluntarul l învârte sticla din
nou, şi un alt copil răspunde la aceeaşi categorie. Această procedură continuă, voluntarul 2 extrăgând un alt
bileţel cu o categorie şi doi copii răspunzând la noua categorie, până când toate bileţelele au fost extrase din
pungă.
4. După ce aţi terminat activitatea, rugaţi copiii să scrie o poveste scurtă despre cineva de vârsta lor care
nu a primit niciodată aprobare din partea nimănui. Spuneţi-le să se refere la următoarele lucruri:
 Cum s-ar simţi ei dacă nu ar fi primit niciodată aprobare din partea nimănui?
 Ce ar spune despre ei faptul că nimeni nu i-a aprobat niciodată cu privire la ceea ce au făcut sau
la cum s-au comportat? Ar însemna că sunt lipsiţi de valoare?
 Cum ar putea să îşi ofere lor însuşi aprobare în cazul în care ceilalţi nu le oferă acest lucru?
5. Acordaţi copiilor timp să îşi împărtăşească poveştile în grupe de câte patru, sau puneţi-i să îşi citească
poveştile în faţa clasei.
6. Continuaţi activitatea discutând pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce credeţi că înseamnă dacă nu primiţi niciodată aprobare din partea nimănui? Se poate face ceva
pentru a schimba acest lucru?
2. Să presupunem că cineva vă spune că sunteţi nişte copii groaznici şi de proastă calitate dacă nu
obţineţi niciodată aprobare din partea altora. Credeţi că acest lucru este adevărat? De ce sau de ce nu?
3. Credeţi că faptul că cineva vă aprobă vă f ace să fiţi valoroşi? De ce sau de ce nu?
4. Credeţi că este important să vă aprobaţi pe voi înşivă?
1. Primiţi multe aprobări din partea celorlalţi?
2. Care sunt unele lucruri pe care le faceţi pentru a încerca să câştigaţi aprobarea celorlalţi?
3. Vă evaluaţi vreodată negativ şi vă gândiţi că nu sunteţi buni de nimic dacă nu obţineţi aprobare din
partea celorlalţi? Dacă da, care sunt lucrurile pe care trebuie să vi le amintiţi astfel încât să nu depindeţi
de aprobarea altora pentru a vă considera valoroşi?
4. Voi vă acordaţi aprobare vouă înşivă? (Invitaţi-i pe copii să dea exemple referitoare la modul în
care ei îşi oferă aprobare lor înşişi.)
Folosiţi ştampila de cauciuc şi faceţi o ştampilă cu cuvântul aprobat pe mâna fiecărui copil. Apoi daţi fiecărui
copil un Certificat - Ştampila de aprobare (Fişa de lucru 4). Cereţi-le copiilor să îl completeze cu numele lor
şi cu două sau trei din cele mai bune calităţi ale lor, după care să decoreze certificatul pentru a-1 duce
acasă şi pentru a-1 arăta membrilor familiei.
CATEGORII
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi separat, după care puneţi bileţelele într-o pungă de hârtie.
..Aprobare din partea ta " apare, în mod intenţionat, de trei ori.
Aprobare din partea ta Aprobare din partea unui prieten
Aprobare din partea ta Aprobare din partea unei personae care te

supraveghează
Aprobare din partea ta Aprobare din partea unui bunic/ bunică
Aprobare din partea mamei Aprobare din partea unui copil mai mare
Aprobare din partea tatălui Aprobare din partea unui vecin
Aprobare din partea unui membru al jocului Aprobare din partea unui preot, predicator,
(într-un joc, într-o echipă) sau rabin
Aprobare din partea profesoarei de muzică Aprobare din partea unui frate sau soră mai
(pian, alt instrument) mare
Aprobare din partea unui lider (a unei echipe) Aprobare din partea unui frate sau soră mai
mică
Aprobare din partea unui părinte vitreg Aprobare din partea unui animal de casă
Aprobare din partea unui învăţător/ profesor Aprobare din partea unui coleg de clasă
CERTIFICAT
Sunt cineva care
Pe parcursul acestei perioade de dezvoltare, schimbările cognitive şi viaţa socială care se
află în plină expansiune contribuie, în mod semnificativ, la dezvoltarea personalităţii copiilor. Pe
parcurs ce ei experienţiază lucruri noi, îşi corectează mereu şi îşi extind percepţiile pe care le au asupra
propriei lor persoane. A învăţa să îşi identifice caracteristicile personale ajută la dezvoltarea propriei
persoane.
Obiectiv
 Să înveţe mai multe despre preferinţele, caracteristicile şi aptitudinile individuale
Materiale
 Un scaun pentru fiecare copil
Procedură
1. Împărţiţi clasa în jumătate şi puneţi fiecare copil să îşi ia câte un scaun. Cereţi membrilor grupului l să
îşi aranjeze scaunele într-un rând drept şi membrilor grupului 2 să îşi aranjeze scaunele într-un rând
paralel cu primul. Permiteţi spaţiu suficient între scaunele din fiecare rând.
2. Rugaţi copiii să se aşeze, după care să îşi tragă scaunele suficient de tare, astfel încât să fie foarte
aproape de partenerii din celălalt rând. Desemnaţi un rând ca fiind A şi un altul ca fiind B. Explicaţi-le
faptul că le veţi da un subiect de discuţie, în primul rând, toţi copiii din rândul A vor vorbi (în acelaşi
timp) cu partenerii lor din rândul B (cu care stau faţă în faţă) despre acest subiect timp de 30 de
secunde (veţi spune „ajunge"), după care va fi rândul şirului B să le răspundă partenerilor lor despre
acelaşi subiect. După ce au expirat cele 30 de secunde, cereţi-le copiilor din rândul A să se mute mai
în spate cu un scaun astfel încât fiecare să aibă un nou partener. Repetaţi procedura până când toate
subiectele au fost discutate.
SUBIECTE DE DISCUŢIE
 Ceea ce îmi place cel mai mult să fac sâmbăta este ...
 Una dintre mâncărurile mele preferate este ...
 Ceva ce mă îngrijorează este ...
 Ceva ce n-am făcut niciodată, dar care mi-ar plăcea să fac este ..
 Un lucru la care sunt bun este ...
 Un lucru la care nu sunt bun este ...
 Un lucru pe care îl am în comun cu alţi copii de vârsta mea este
 Un mod prin care sunt diferit de alţi copii de vârsta mea este ...
 Unul din lucrurile mele cele mai valoroase este ...
 Îmi place vârsta pe care o am pentru că ...
 greşeală pe care am facut-o este ...
 Un lucru pe care l-am făcut şi de care sunt foarte mândru este ...
 Un lucru care mi se pare greu să fac este ...
 Ceva la care sunt bun la şcoală este ...
 Ceva la care m-aş putea perfecţiona la şcoală este ...
 Culoarea mea preferată este ...
 Dacă aş putea fi un animal mi-ar plăcea să fiu ... pentru că ...
 Îmi place să fiu (un băiat sau o fată) pentru că ...
 Ceva care cred că mi-ar place să fiu când voi creşte mare ar fi ...
 Dacă casa mea ar lua foc, un lucru care aş vrea să salvez ar fi ...
 Una dintre modalităţile mele preferate de a petrece timpul este ...
 Ceva fără de care, pur şi simplu, nu cred că aş putea trăi este ...
Discuţii
1. Ce părere aveţi despre faptul că aţi participat la această activitate?
2. A fost greu pentru voi să vă gândiţi la ceea ce să spuneţi? Au fost unele subiecte mai dificile pentru voi
decât altele?
3. Au fost răspunsurile voastre similare cu cele ale partenerilor voştri? în care domenii au existat
diferenţe?
1. Aţi învăţat ceva lucruri noi despre voi înşivă în timp ce vă gândeaţi la ce răspunsuri să daţi la
aceste subiecte? (Invitaţi-i să dea exemple.)
2. Pe baza a ceea ce aţi spus în această activitate, puteţi identifica trei cuvinte sau expresii care descriu,
cu precizie, cine sunteţi voi? Care sunt acestea?
Îndemnaţi copiii să scrie o poveste sau o poezie cu titlul „Eu sunt cineva care ..."
Toleranţa la tachinare
Datorită faptului că prietenii joacă un rol din ce în ce mai important în viaţa copiilor, a-i ajuta pe copii
să înveţe cum să facă faţă emoţiilor negative asociate adesea cu tachinările din partea colegilor este
foarte important. Cu toate că ar fi foarte frumos dacă copiii nu s-ar tachina unul pe celălalt, realitatea este
că ei fac acest lucru. Decât să permitem ca elevii care sunt tachinaţi să devină victimele sentimentelor lor
dureroase, ar fi de preferat să îi ajutăm să îşi dezvolte „Toleranţa la tachinare." Dacă emoţiile lor negative sunt
minimizate, le va fi mai uşor să identifice alternative de coping pentru acele situaţii.
Obiectiv
 Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă emoţiilor în legătură cu faptul că sunt tachinaţi
Materiale
 mască urâtă
 oglindă mică
Procedură
1. Puneţi-vă pe faţă masca. Cereţi-le copiilor să vă spună cum arătaţi. Cereţi cuvinte precum urât, prost,
groaznic, şi aşa mai departe.
2. Pasul următor, cereţi copiilor să spună cum s-ar simţi ei dacă cineva i-ar striga urâtule, prostule, şi aşa mai
departe.
3. Spuneţi-le copiilor că îi veţi ajuta să înveţe că dacă cineva îi strigă sub diferite forme sau îi tachinează, ei să
nu se simtă prost. Asta nu înseamnă că le va place să fie tachinaţi, ci doar că ei nu trebuie să fie foarte
supăraţi din această cauză. Tehnica se numeşte Toleranţa la Tachinare, şi decurge precum urmează:
 Cineva vă strigă într-un fel, cum ar fi „porc urât."
 Vă priviţi în oglindă şi vă întrebaţi: „Sunt eu urât? Sunt eu un porc?"
 Dacă răspunsul este nu, vă spuneţi astfel: „Nu sunt urât, şi nu sunt porc pentru că nu am piele roz şi
nici bot. Aşa că dacă nu sunt ceea ce ei spun că sunt, de ce să mă întristez?"
 Dacă răspunsul este da (şi anume că sunteţi ceea ce ei spun că sunteţi), tot nu trebuie să vă întristaţi
din această cauză pentru că s-ar putea să fie doar una sau puţine persoane care spun lucrurile
acestea, şi asta nu înseamnă că nu sunteţi nişte copii buni doar pentru că cineva v-a poreclit.
4. Puneţi o pereche de copii să demonstreze tehnica, în faţa clasei, cereţi-i unui copil să îl tachineze pe
celălalt sau să îl poreclească. Apoi, ajutaţi-1 pe acel copil să exerseze tehnica Toleranţei la tachinare, care a
fost descrisă adineaori.
5. Repetaţi această procedură cu mai mulţi voluntari, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
Discuţii
1. Dacă cineva îl strigă pe un alt copil cu un nume, înseamnă că ceea ce el spune este adevărat?
2. Ce este tehnica Toleranţei la tachinare?
3. Chiar dacă ceea ce spune altcineva despre voi este adevărat (de exemplu, dacă ar spune că sunteţi
proşti la matematică şi nu luaţi note bune la matematică) ce anume vă puteţi spune vouă înşivă
astfel încât să nu vă întristaţi?
1. Pe voi v-a strigat cineva în diferite feluri? Dacă da, cum v-aţi simţit în legătură cu acest lucru?
2. Aţi folosit vreodată tehnica Toleranţei la tachinare? Dacă da, a funcţionat în cazul vostru?
3. Există şi alte lucruri pe care le-aţi folosit pentru a vă controla emoţiile în legătură cu faptul că sunteţi
tachinaţi? (Invitaţi-i să ofere sugestii.)
Cereţi copiilor să scrie o poveste despre un moment în care au fost tachinaţi. Puneţi-i să scrie două finaluri
pentru poveste, în primul final, să scrie ceea ce ei au făcut (sau ceea ce ar fi făcut) care să nu fie o
modalitate prea potrivită de a face faţă emoţiilor lor cu privire la tachinare. In cel de-al doilea final, să
scrie despre ceea ce au făcut sau ceea ce ar fi putut face pentru a-şi controla, într-un mod mai bun,
emoţiile cu privire la tachinare. Oferiţi-le ocazii pentru a-şi expune poveştile în faţa celorlalţi.
Războiul împotriva îngrijorărilor
Sentimentul de îngrijorare nu este deloc neobişnuit pentru copiii care termină clasele primare.
Multe dintre aceste îngrijorări sunt legate de experienţe normale de dezvoltare, în timp ce altele sunt legate
de factori situaţionali asociaţi cu mutarea, divorţul sau separarea parentală, bani, sau violenţă sau abuz.
De obicei, la această vârstă, copiii nu au la îndemână mecanisme adecvate de coping. In plus, datorită
nivelului lor de dezvoltare cognitivă, se întâmplă ca ei să nu vadă toate aspectele unei situaţii, care i-ar putea
ajuta să facă faţă emoţiilor lor, într-un mod mai eficient. A-i învăţa pe copii cum să aprecieze situaţiile şi să
găsească modalităţi mai bune pentru a face faţă acestor îngrijorări este important pentru dezvoltarea lor
emoţională.
Obiectiv
 Să înveţe strategii eficiente de a face faţă îngrijorărilor
Materiale
 O copie a Poveştii - Război împotriva îngrijorărilor (Fişa de lucru 5). Aceasta poate fi citită copiilor sau
fiecare poate avea o copie din care să citească, în funcţie de aptitudinile lor.
Procedură
1. Înainte de citirea poveştii, discutaţi faptul că din când în când, fiecare persoană are îngrijorări. Rugaţi copiii
să se gândească la un moment recent în care s-au simţit îngrijoraţi. Invitaţi-i să îşi împărtăşească
îngrijorarea în faţa unui partener sau în faţa întregii clase.
2. După ce aţi acordat timp acestor expuneri, poftiţi-i să citească sau să asculte Povestea - Război împotriva
îngrijorărilor (Fişa de lucru 5) pentru a învăţa metode noi de a face faţă îngrijorărilor.
3. Pentru a continua activitatea, recurgeţi la întrebările de Conţinut şi de Personalizare.
1. Cum l-a ajutat învăţătoarea pe Trevor să facă faţă îngrijorărilor referitoare la tatăl său?
2. Ce a învăţat Trevor de la învăţătoarea lui?
1. Aţi avut vreodată îngrijorări similare cu cele ale lui Trevor? Dacă da, ce v-a ajutat să învăţaţi să vă îngrijoraţi
mai puţin?
2. Ce sfat i-aţi da unui prieten care este îngrijorat de ceva anume? Cum i-aţi sugera ca el sau ea să îşi „atace"
acele îngrijorări?
Cereţi-le copiilor să identifice o îngrijorare şi să utilizeze strategia cu „linia de îngrijorări" care
este descrisă în poveste pentru a identifica modalităţi de estimare a situaţiei şi de reducere a nivelului de
îngrijorare.
Războiul împotriva îngrijorărilor
POVESTE
Trevor, un copil de clasa a IV-a, reuşea cu greu să adoarmă seara. Ori de câte ori închidea ochii şi
încerca să adoarmă, îi venea în minte ideea că ceva rău i se va întâmpla tatălui său. Uneori, Trevor se
gândea că tatăl său s-ar putea îmbolnăvi foarte rău şi ar putea muri, dar de cele mai multe ori el se
îngrijora la gândul că tatăl lui ar putea avea un accident grav de maşină. Cu toate că, de cele mai multe
ori, se gândea la aceste lucruri când era ora lui de culcare, el se îngrijora şi când era la şcoală. Dacă tatăl
lui întârzia să îl ia de la şcoală, Trevor se gândea imediat că tatăl lui a avut un accident.
Trevor nu dorea ca învăţătoarea lui, domnişoara Capella, sau prietenii lui să râdă de el pe seama
îngrijorărilor lui, aşa că încercase să le ţină pentru el. Totuşi, într-o zi, tatăl său întârziase mai mult de
doar câteva minute, şi Trevor nu mai putea de frică. Intrase de câteva ori în clasă şi îşi întrebase
învăţătoarea dacă poate folosi telefonul pentru a suna acasă, în cele din urmă, învăţătoarea a spus,
„Trevor, pari a fi foarte îngrijorat. Iţi este frică că i s-a întâmplat ceva tatălui tău?" Trevor a izbucnit în
lacrimi şi i-a spus învăţătoarei cât de îngrijorat a fost adineaori. Domnişoara Capella l-a ascultat pe
Trevor, după care i-a spus că nu este deloc neobişnuit ca el să aibă astfel de îngrijorări la această
vârstă. Totuşi, domnişoara Capella i-a sugerat că dacă el ar vorbi despre asta ar putea ca acest lucru să
îl ajute şi poate că împreună ar putea găsi anumite modalităţi pentru a-1 ajuta să îşi controleze
îngrijorările.
După ce Trevor a descris ceea ce a crezut el că i s-ar fi putut întâmpla tatălui său,
domnişoara Capella a luat o foaie de hârtie şi a tras o linie orizontală prin mijlocul paginii. I-a cerut lui
Trevor să identifice cel mai rău lucru posibil care s-ar putea întâmpla, care era acela ca tatăl lui să aibă un
accident grav şi să moară. Domnişoara Capella ascris acest lucru la unul din capetele liniei. După aceea l-
a întrebat pe Trevor care ar fi cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla, şi Trevor a spus că acesta ar fi
dacă tatăl său nu ar avea nici un accident. Domnişoara Capella a scris acest lucru la celălalt capăt al
liniei. După aceea i-a explicat lui Trevor faptul că există şi alte posibiliăţi: de exemplu tatăl său ar putea
avea accident dar să nu se rănească, sau că ar putea avea un accident şi să se rănească, după care să
se însănătoşească. Domnişoara Capella i-a cerut lui Trevor să se gândească şi la alte posibilităţi, şi
Trevor s-a gândit că maşina s-ar putea accidenta, dar tatăl lui să aibă doar o zgârietură. Trevor şi
domnişoara Capella au discutat despre locul unde trebuie plasată, pe linie, fiecare dintre aceste
posibilităţi.
După ce toată linia a fost completată, domnişoara Capella l-a ajutat pe Trevor să vadă că unul
dintre motivele pentru care se îngrijora atât de mult era pentru că vedea doar două posibilităţi: fie că
tatăl lui va muri, fie că nu va avea nici un accident. Domnişoara Capella i-a explicat, de asemenea, lui
Trevor că este important să priveşti spre trecut. A avut vreodată tatăl lui un accident grav de
maşină? Chiar dacă a avut, este evident că a supravieţuit şi că este bine. Domnişoara Capella i-a
subliniat lui Trevor faptul că este important să ia în considerare toate aceste lucruri dacă nu mai vrea
să fie îngrijorat în legătură cu orice. După ce domnişoara Capella i-a explicat acest lucru, Trevor s-a
simţit mult mai bine. A decis să păstreze foaia de hârtie pentru a-i aminti să nu se mai gândească doar
la lucrurile bune sau la cele rele.
A doua zi, Trevor nu s-a mai îngrijorat atât de mult în legătură cu tatăl său, dar a fost îngrijorat
referitor la sarcinile lui şcolare. S-a decis să folosească ceea ce domnişoara Capella l-a învăţat şi să
vadă dacă ar putea funcţiona şi în cazul acestei probleme. S-a aşezat şi a trasat o linie şi a identificat
poziţiile diferite. Şi-a dat seama de faptul că se gândise la cel mai rău lucru posibil, şi că erau multe alte
posibilităţi. După ce a înşirat toate posibilităţile de-a lungul liniei, s-a simţit mult mai bine. S-a gândit că ar
putea să folosească această idee chiar şi în cazul în care ar fi avut probleme cu prietenii săi. Trevor era
bucuros că învăţase o nouă metodă prin care să îşi facă faţă îngrijorărilor.
N u pot să fac
La această vârstă, copiii se îngrijorează adesea în ceea ce priveşte performanţa lor şcolară: Se
vor descurca ei bine? Vor lua ei note bune la teste? Sunt ei la fel de deştepţi precum alţi colegi de
clasă? în această perioadă de dezvoltare, este foarte important să se minimalizeze competiţia şi copiii să
nu fie clasificaţi astfel încât unii să fie etichetaţi ca fiind „mai deştepţi" decât alţii. Acest lucru poate ajuta
la reducerea anxietăţii de performanţă.
Obiectiv
 Să înveţe strategii eficiente de a reduce gândurile şi emoţiile negative legate de performanţa şcolară.
Materiale
 Tablă de scris
 bandă adezivă
 versiune a Posterului l - Nu pot să fac (Fişa de lucru 6) şi a posterului 2 – Nu pot să fac (Fişa de
lucru 7)
 copie a Tablei de joc - Nu pot să fac (Fişa de lucru 8) pentru fiecare parteneriat
 Un set de Cărţi de joc - Nu pot să fac (Fişa de lucru 9), puse într-un plic, şi două piese de joc (de
exemplu, agrafe de hârtie de culori diferite) pentru fiecare parteneriat
Procedură
1. Introduceţi lecţia scriind următoarele lucruri pe tablă:
 Aţi greşit 10 din 12 răspunsuri un test.
 V-aţi uitat acasă o temă importantă.
 Aţi uitat să faceţi ultima parte din tema de casă.
 Aţi citit un paragraf, cu voce tare, şi nu aţi ştiut cum se pronunţă mai multe cuvinte.
Întrebaţi copiii dacă au trecut vreodată printr-unul sau prin mai multe astfel de evenimente, şi dacă da, cum
s-au simţit. După aceea afişaţi Posterul l - Nu pot să fac (Fişa de lucru 6) şi explicaţi copiilor că atunci când
se simt furioşi, trişti, prost, sau supăraţi în legătură cu anumite situaţii similare din exemplele date, se simt
astfel pentru că ei îşi spun ceva lor înşişi. Prezentaţi diferitele formulări pe care copilul din poster şi le spune
şi întrebaţi-i pe copii dacă se pot gândi la alte lucruri negative pe care şi le spun lor înşişi în legătură cu
performanţa lor şcolară.
2. Explicaţi apoi copiilor că ei nu trebuie să continue să aibă sentimente negative în ceea ce priveşte
performanţa şcolară sau în alte situaţii deoarece ei îşi pot schimba mesajul din capul lor. Afişaţi Posterul
2 - Nu pot să fac (Fişa de lucru 7) şi prezentaţi mesajele. Invitaţi copiii să găsească asemănări şi
diferenţe între mesajele celor două postere.
3. Cereţi-le copiilor să îşi găsească câte un partener, după care împărţiţi Tabla de joc - Nu pot să fac
(Fişa de lucru 8), un plic cu Cărţile de joc - Nu pot să fac (Fişa de lucru 9), şi două piese de joc pentru
fiecare parteneriat. Explicaţi faptul că partenerii vor trage pe rând câte o carte. Dacă instrucţiunile de pe
cartea de joc spun mergi înainte, ei trebuie să citească situaţia de pe carte şi să inventeze un lucru
pozitiv pe care şi-1 pot spune lor înşişi, astfel încât ei să nu se evalueze negativ în acest domeniu de
performanţă şcolară. Dacă trag o carte pe care scrie mergi înapoi, ei trebuie să găsească un exemplu
de auto-dialog negativ pe care şi-1 pot spune, care crează emoţii neplăcute în legătură cu performanţa
şcolară. Faceţi referire la cele două postere şi la discuţia de la începutul lecţiei pentru ca ei să poată
da exemple din cele două tipuri de formulări pe care şi le spun.
4. Acordaţi copiilor timp pentru a juca jocul, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
Discuţii
1. Gândiţi-vă de câte ori a trebuit să mergeţi înapoi în timp ce v-aţi jucat. Care sunt unele din exemplele
de formulări negative pe care le-aţi dat?
2. Gândiţi-vă de câte ori aţi putut merge înainte în timp ce v-aţi jucat. Care sunt unele din exemplele
de formulări pozitive pe care le-aţi dat?
3. Cum credeţi că vă pot ajuta formulările pozitive să faceţi faţă emoţiilor negative referitoare la
performanţa şcolară sau la alte probleme?
1. Aţi avut vreodată vreunul din gândurile şi emoţiile negative care au fost identificate pe parcursul
jocului? Vă gândiţi vreodată că nu puteţi face ceva anume?
2. Cum vă simţiţşi atunci când vă gândiţi că nu puteţi face ceva sau când învăţaţi ceva nou şi este
greu?
3. Daţi câteva exemple de lucruri pe care vi le puteţi spune vouă înşivă pentru a nu vă da bătuţi sau
pentru a nu vă întrista în legătură cu performanţele voastre şcolare?
Lucraţi cu copiii pentru a compune un cântec sau o poezie pentru a-i ajuta să înveţe să nu se
supere pe ei înşişi sau să nu se întristeze în legătură cu performanţele lor şcolare. Un exemplu este
precum urmează:
Mâine este testul de dictare.
Voi încerca să scriu cât mai corect.
Dar dacă greşesc ceva
Ştiu că nu sunt prost-
Va trebui doar să depun mai mult efort.
Nu pot să fac
Poster 1
Nu pot să fac
Poster2
Nu pot să fac
TABLĂ DE JOC
Instrucţiuni: Ca şi parteneri, extrageţi pe rând câte o carte din plic. Daca pe cartea de joc scrie mergi
înainte, daţi un exemplu de formulare pozitiva şi mutaţi piesa de joc atâtea spaţii câte indica numărul de
pe carte. Daca pe canea de joc scrie mergi înapoi, daţi un exemplu de formulare negativa şi mutaţi piesa
de joc atâtea spaţii câte indica numărul de pe carte.
Nu pot să fac
CARTONAŞE DE JOC
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi cărţile de joc separat şi puneţi-le într-un plic; daţi câte un set fiecărui
cuplu de copii.
Ieri ai avut un test la gramatică cu toate cuvintele Cerinţele de la problemele de matematică la care
noi învăţate. Cuvintele sunt foarte grele, şi eşti lucrezi par dificile. Nu înţelegi ce trebuie să faci.
îngrijorat.
MERGI ÎNAINTE 2 MERGI ÎNAPOI 2
Profesorul de sport anunţă că liderii echipelor îşi vor

Ai uitat să îţi faci câteva din problemele de la alege membrii de echipă pentru baschet, îţi este
matematică. frică că toţi ceilalţi vor fi aleşi înaintea ta.
MERGI ÎNAPOI 1 MERGI ÎNAINTE 1
Eşti la ora de română, învăţătoarea îţi cere să citeşti Ai de citit o nouă poveste, şi sunt multe cuvinte
cu voce tare, şi îţi este frică că nu vei putea citi dificile. Te simţi puţin speriat.
corect toate cuvintele.
MERGI ÎNAINTE 3 MERGI ÎNAINTE 3
Nu înţelegi instrucţiunile pe care învăţătoarea ţi le Greşeşti două cuvinte la testul de ştiinţe.

cere la clasă pentru un exerciţiu, dar îţi este frică să
o întrebi pentru că s-ar putea să creadă că eşti prost.
MERGI ÎNAPOI 1 MERGI ÎNAPOI 2
Învăţătoarea ta tocmai a adus desenele la care aţi În pauză, se aleg echipele pentru un joc. Aproape
lucrat săptămâna trecută. Tu ai primit o stea pe toată lumea ajunge să fie aleasă înaintea ta.
desenul tău, iar băiatul care stă în faţa ta a primit
două stele, începi să te întristezi.
MERGI ÎNAINTE 2 MERGI ÎNAINTE 2

Soluţii pentru sentimente neplăcute
În funcţie de circumstanţe, copiii pot experienţia, în mod frecvent, la această vârstă emoţii
neplăcute. Datorită faptului că ei se află încă în procesul de dezvoltare a unui vocabular de emoţii şi că
învaţă modalităţi de a-şi exprima emoţiile, s-ar putea ca ei să nu fie capabili să identifice metode
eficiente pentru a face faţă stărilor lor de tristeţe. Lecţiile învăţate în această activitate îi vor ajuta pe copii
să identifice lucruri specifice pe care le pot face pentru a se simţi mai puţin trişti.
Obiectiv
 Să identifice modalităţi specifice de a face faţă emoţiile neplăcute
Materiale
 fişă cu Soluţii pentru Sentimente Neplăcute (Fişa de lucru 10) şi un creion la câte doi copii
 Foaie de poster şi marker
Procedură
1. Împărţiţi copiii în perechi.
2. Distribuiţi fişa cu Soluţii pentru Sentimente Neplăcute (Fişa de lucru 10) fiecărei perechi de copii.
Explicaţi-le că le veţi citi câteva situaţii triste, iar sarcina lor este de a se gândi la metode prin care să îl
ajute pe copilul care se află în acea situaţie să se simtă mai puţin trist. După ce aţi citit prima situaţie,
acordaţi-le partenerilor puţin timp pentru a discuta ce soluţii ar avea pentru a face faţă sentimentelor
neplăcute (ei pot să scrie aceste lucruri pe fişa de lucru sau pot, pur şi simplu, sa vorbească despre
aceste idei). Apoi cereţi-le să îşi expună ideile în faţa clasei, în timp ce ei îşi expun ideile, scrieţi
sugestiile oferite de ei pe foaia de poster.
3. Citiţi următoarea situaţie şi utilizaţi aceeaşi procedură până când le-aţi citit pe toate, după care discutaţi
pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Credeţi că toţi oamenii se simt trişti din cauza aceloraşi lucruri? Dacă nu, de ce credeţi că nu se simt
trişti?
2. Aţi fost uimiţi de cât de multe idei diferite aţi generat pentru a face faţă sentimentelor neplăcute?
3. Credeţi că este posibil să vă simţiţi mai puţin trişti din cauza unei situaţii triste dacă găsiţi modalităţi
potrivite care să vă ajute să le faceţi faţă?
1. Aţi încercat vreuna din sugestiile care au fost prezentate astăzi aici? Dacă da, care dintre ele au
funcţionat cel mai bine în cazul vostru?
2. Din ideile care au fost prezentatea astăzi, care v-ar plăcea să le încercaţi data viitoare când vă veţi simţi
trişti?
Păstraţi lista compusă la vedere pentru ca toţi copiii să o poată vedea. La sfârşitul orelor,
întrebaţi-i pe copii dacă s-au simţit trişti, şi dacă da, care dintre sugestii le-au încercat.
Soluţii pentru sentimente neplăcute
FIŞA DE LUCRU
Câinele lui Grigoreos, care avea 8 ani, tocmai Prietena cea mai bună a Teresei se mută într-
a fost călcat de o maşină. Ce i-aţi putea un alt oraş. Ce i-aţi putea sugera Teresei
sugera lui Grigoreos, pentru a se simţi mai pentru a se simţi mai puţin tristă?
puţin trist?
__________________________________ __________________________________
__________________________________ __________________________________
__________________________________ __________________________________
__________________________________ __________________________________
Bunica lui Annie a căzut şi şi-a rupt piciorul. Tatăl lui Demi se află la închisoare. Ea nu I-a
Ea este în spital. Ce i-aţi putea sugera lui văzut de mult timp. Ce i-aţi putea sugera lui
Annie pentru a se simţi mai puţin tristă? Demi pentru a se simţi mai puţin tristă?
__________________________________ __________________________________
__________________________________ __________________________________
__________________________________ __________________________________
__________________________________ __________________________________
Sora lui Miguel a fugit de acasă. Ea şi-a Familia lui Daryl trebuie să se mute
sunat părinţii şi le-a spus că şi-a găsit un loc deoarece ei nu îşi mai permit să locuiască în
de muncă într-un alt oraş şi că nu mai avea casa în care trăiesc în prezent. Daryl nu
să se întoarcă niciodată acasă. Ce i-aţi putea doreşte să se mute din cartierul său. Ce i-aţi
sugera lui Miguel pentru a se simţi mai puţin putea sugera lui Daryl pentru a se simţi mai
trist? puţin trist?
__________________________________ __________________________________
__________________________________ __________________________________
__________________________________ __________________________________
__________________________________ __________________________________
Împreună putem
Odată ce copiii intră în ultima parte a perioadei copilăriei mici şi devin tot mai activi în
sporturile de echipă şi activităţile de grup, nu este neobişnuit ca spiritul de competiţie să se intensifice.
Competiţia poate avea aspecte negative în sensul că unii copii vor face tot posibilul pentru a fi „cei mai
buni." Relaţiile pot deveni încordate dacă copiii recurg la evaluări negative şi la alte comportamente
negative pentru a-şi menţine statutul. Datorită faptului că ei vor trebui să lucreze cu diferiţi oameni pe
parcursul vieţii, copiii trebuie să îşi dezvolte abilităţi pentru a lucra într-un mod cooperativ.
Obiectiv
 Să îşi intensifice deprinderile în a lucra într-un mod cooperativ cu ceilalţi
Materiale
 O pungă de hârtie pentru fiecare grup format din cinci copii. Fiecare pungă ar trebui să conţină 6-
8 obiecte pe care copiii să le includă într-o scenetă despre prietenie - de exemplu, o minge, o
mănuşă, jucării adecvate vârstei, cărţi, casete sau CD-uri, animale pluşate, un obiect de
îmbrăcăminte, materiale de şcoală, şi casete video. (Obiectele pot fi diferite pentru fiecare pungă.)
 O copie a Listei observatorului - împreună putem (Fişa de lucru 11) şi un creion pentru fiecare
observator al grupurilor
 Cuburi (sau ziare şi o bandă adezivă; pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi lecţia cerând copiilor să sugereze ceva ce cred ei că ar putea face mai bine dacă ar lucra
într-un grup şi nu de unii singuri.
2. După ce au fost spuse mai multe exemple, împărţiţi copiii în grupe de câte cinci (patru participanţi şi un
observator) şi distribuiţi, fiecărui grup, o pungă de hârtie cu obiecte. Explicaţi-le că sarcina fiecărui grup
este acela de a folosi toate obiectele din pungă pentru a crea o mică scenetă pentru a demonstra
anumite aspecte ale prieteniei.
3. Cereţi fiecărui grup să îşi aleagă un observator. Daţi fiecărui observator Lista observatorului -
împreună putem (Fişa de observaţie 11). Explicaţi-le că observatorii vor căuta exemple ale tipurilor de
comportamente indicate în fişă şi le vor bifa odată ce au loc. Aceste fişe nu ar trebui arătate altor
membri ai grupului.
4. Acordaţi copiilor timp pentru planificare şi exersare, după care cereţi-le să îşi prezinte scenetele în faţa
clasei. După prezentarea scenetelor, discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Cum a decis grupul vostru ce să facă?
2. A trebuit careva din grupul vostru să facă compromisuri pentru a se putea coopera? Dacă da, a fost acest
lucru uşor sau dificil?
3. Consideraţi că membrii grupului vostru au cooperat unii cu ceilalţi? Dacă da, care sunt unele dintre aceste
exemple de comportamente de cooperare?
4. Credeţi că aţi fi putut veni de unii singuri cu idei pentru această scenetă, sau a fost mai bine să lucraţi
împreună?
1. Atunci când lucraţi în grup cu cineva, cooperaţi unii cu alţii? Dacă nu, ce anume vi se pare dificil în a
coopera?
2. Aţi învăţat ceva astăzi despre cooperare care să vă ajute la şcoală, acasă, sau atunci când sunteţi cu
Materiale
prietenii? Dacă da, ce anume aţi învăţat şi cum veţi aplica voi acest lucru?
O copie cu scenariile „Nu te lua de mine" (Fişa de lucru 12) pentru fiecare copil
Mai multe foi
Activitatea dede poster, un marker, şi o bandă adezivă
Follow-up
O farfurieÎmpărţiţi
mică dincopiii
carton,
în creioane colorate
grupuri mici sau carioci,
şi oferiţi-le alte şi un ac de
sarcini de cooperare,
siguranţă pentru
cum fiecare copil
ar fi construirea unui
turn din cuburi sau realizarea unui pod din ziare şi bandă adezivă. Stabiliţi un observator pentru fiecare grup
Procedură
pentru a nota exemplele de colaborare între parteneri.
1. Rugaţi-i pe copii să spună ce cred ei că înseamnă un copil agresiv (cineva care îi împinge pe alţii, care
intimidează sau se leagă de alţi copii care ar putea fi mai slabi ca şi el). Subliniaţi faptul că a agresa este
un lucru pe care toată lumea este capabilă să îl facăputem
Împreună şi că agresarea poate avea loc în diferite forme;
unii copii îi pot agresa doar ocazional pe alţii, iar alţii se pot comporta în acest fel aproape tot timpul.
Indicaţi faptul că scopul acestei lecţii este de a identifica modalităţi care să îi ajute pe copii să evite să fie
afectaţi de comportamentele de agresare LISTAsau să evite să devină nişte copii care îi agresează pe ceilalţi.
OBSERVATORULUI
2. Distribuiţi scenariile „Nu te lua de mine" (Fişa de lucru 12) fiecărui copil. Cereţi-le copiilor să citească
fiecare scenariu şi să răspundă la primele două întrebări. Apoi, stabiliţi grupe de câte trei copii şi puneţi-i
să genereze sugestii pentru ceea ce aceşti copii din scenarii ar fi putut face pentru a se apăra de cei
care i-au agresat şi notaţi aceste răspunsuri sub cea de-a treia întrebare de pe fiecare fişă de lucru.
3. După ce grupele au terminat de generat sugestii, discutaţi despre comportamentele agresive şi despre
ideile grupelor cu privire la ceea ce se poate face pentru a se apăra împotriva acestor tipuri de
comportamente. Notaţi aceste idei pe o foaie de poster astfel încât acestea să poată fi afişate pentru a
se face referire la ele atunci când este nevoie.
4. Distribuiţi o farfurie mică de carton, creioane colorate sau carioci, şi un ac de siguranţă fiecărui copil.
Cereţi-le copiilor să facă o insignă cu inscripţia „Eu nu sunt un copil agresiv" sau o insignă pe care să
scrie „Nu te lua de mine" în care să includă ideile discutate în grupul lor. Dacă aleg să poarte insigna,
acesta va reprezenta „contractul" făcut de ei de a nu se lua de nici un alt copil sau poate reprezenta acel
ceva care să le amintească de ceea ce pot face pentru a se proteja pe ei înşişi de agresiunile celorlalţi.
Discuţii
1. Ce înseamnă a agresa pe cineva?
2. De ce credeţi că unii copiii îi agresează pe alţii?
3. Ce puteţi face pentru a vă proteja de agresiunile celorlalţi?
1. V-a agresat vreodată cineva? Dacă da, cum v-aţi simţit în legătură cu acest lucru?
2. Ce puteţi face pentru a încerca şi a-i împiedica pe alţii să vă mai agreseze?
3. Dacă nu îi puteţi împiedica pe alţii să vă agreseze, ce puteţi face odată ce lucrul acesta s-a întâmplat? La
cine vă puteţi adresa pentru a primi ajutor?
4. Aţi învăţat ceva din această lecţie care vă poate ajuta dacă sunteţi unul din acei copii agresivi sau unul din
acei copii care sunt agresaţi? (Cereţi-le să îşi dea cu părerea.)
Puneţi copiii să lucreze în grupe mici şi să pregătească o scurtă prezentare pe care să o ţină în faţa
elevilor mai mici referitor la agresarea copiilor şi la modul cum se pot proteja împotriva acestui comportament.
Nu te lua de mine
SCENARII - PAGINA 1
Nume: __________________________________________________________Data:______________________
SCENARIUL 1
Allison şi Amy se îndreptau spre casă, de la bibliotecă. Cum au luat colţul, Allison a observat cum două fete
mai mari se apropie, din spate, înspre ele. A recunoscut-o pe una dintre fete ca fiind colega de clasă a
surorii ei. In curând, una dintre fetele mai mari a început să păşească mai repede şi să o calce într-una
pe Amy, pe partea din spate a pantofilor. Amy s-a întors spre ea şi a rugat-o să se oprească. Fata cea
mare a râs şi a continuat să o calce. Dintr-o dată fata mai mare le-a împins puternic pe Allison şi pe
Amy şi a fugit râzând şi strigând, „Pe curând, fraiere mici ce sunteţi."
1. Comportamente de agresare:__________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
2.. Ce a făcut Allison şi Amy pentru a se apăra de aceste fete?__________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
3. Ce altceva credeţi că ar mai fi putut ele face? ____________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
SCENARIUL 2
Corey se plimba cu bicicleta prin cartier şi se gândea să se oprească la prietenul său Adam
pentru a-1 vizita, în timp ce se îndrepta spre casa lui Adam, fratele mai mare a lui Adam a ieşit din garaj şi
i-a blocat drumul lui Corey. „Ce crezi că faci pe proprietatea mea, copilule?" a zbierat fratele lui Adam. „Am
vrut doar să văd dacă Adam este acasă," a spus Corey. „Ei bine, nu este, şi nu am de gând să îl las să
se joace cu tine. Cară-te de aici. Dacă te mai prind prin apropiere, o să-ţi pară rău."
1. Comportamente de agresiune:________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
2. Ce a făcut Corey pentru a se apăra de fratele lui Adam?_____________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
3. Ce altceva credeţi că ar fi putut face el?________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Nu te lua de mine
SCENARII - PAGINA 2
SCENARIUL 3
Charlie a stat lângă Ann la şcoală. In fiecare zi, se uita fix la ea, îi spunea lucruri urâte, şi o
ameninţa că o va bate după ore. Lui Ann îi era frică, aşa că întotdeauna se asigura că are lângă ea o
prietenă cu care să meargă acasă, într-o zi a trebuit să rămână după ore, aşa că nu avea pe nimeni cu
cine să meargă acasă. A ieşit din clasă şi s-a îndreptat spre uşa din faţă a şcolii. Cum a deschis-o l-a văzut
pe Charlie şi pe prietenul lui aşteptând-o. Ea s-a întors rapid înăuntru şi a fugit pe coridor spre o altă uşă. A
deschis-o şi a aruncat o privire afară. Ea nu i-a văzut pe cei doi băieţi, aşa că a fugit cât de repede a putut
spre capătul străzii. Dintr-o dată i-a auzit ţipând şi a ştiut că aceştia se aflau în spatele ei. Ea a fugit din ce
în ce mai repede, şi a reuşit să intre în curtea ei înainte ca ei să o ajungă. Mama ei stătea la fereastră,
aşa că băieţii au plecat, dar i-au spus că vor „pune mâna pe ea" mai târziu.
1. Comportamente de agresiune:_________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
2. Ce a făcut Ann pentru a se proteja de băieţi?_____________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
SCENARIUL 4
Phillip şi Pam se îndreptau pe bicicletă spre casă de la şcoală. Dintr-o dată, Phillip a simţit pe cineva
intrând în partea din spate a bicicletei lui. El s-a întors şi l-a recunoscut pe copil ca fiind din clasa a V-a. La
început, Phillip a crezut că băiatul a intrat din greşeală în el, dar elevul de clasa a V-a i-a spus, „Dă-te din calea
mea. Nu te vrem pe strada asta." Pam a spus, „Şi noi avem dreptul de a trece pe aici. Nu facem nimic rău."
Copilul s-a uitat crunt la ea şi i-a spus să tacă din gură. „Acesta este cartierul meu, şi dacă nu plecaţi de aici, vă
voi face zile fripte."
1. Comportamente de agresare:_________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
2. Ce a făcut Phillip şi Pam pentru a se apăra?______________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
3. Ce altceva credeţi că ar fi putut face ei?_________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Sugestii ajutătoare pentru evaluări negative

Datorită faptului că interacţiunile sociale sunt din ce în ce mai multe în perioada copilăriei mijlocii,
la fel sunt şi conflictele interpersonale. La această vârstă, copiii devin tot mai competitivi şi sunt mult mai
preocupaţi să facă comparaţie între ei şi ceilalţi. Unii dintre ei nu ştiu să privească în perspectivă. Toţi aceşti
factori contribuie la comportamente de evaluare negativă, care pot avea un impact negativ asupra
acceptării de sine.
Obiective
 Să îşi dezvolte abilităţi de a face faţă evaluărilor negative din partea altora
 Să înveţe că valoarea unei persoane nu este contingenţă cu ceea ce alţii spun despre acea
persoană
Materiale
 Tablă de scris
 Ecusoane pe care să scrie următoarele cuvinte: prost, urât, pămpălău, ratat,grăsan
 bandă adezivă
 Un cartonaş indexat de mărime mică şi un creion pentru fiecare copil
Procedură
1. Introduceţi lecţia selectând cinci voluntari. Cereţi-le să se ridice în picioare şi să se întoarcă cu faţa spre
restul clasei. Lipiţi câte un ecuson pe spatele fiecărui voluntar. Voluntarii nu trebuie să îşi vadă ecusoanele,
şi deocamdată nici restul copiilor.
2. Rugaţi-i pe copiii din clasă să vă spună trei lucruri despre fiecare voluntar. Notaţi aceste caracteristici pe
tablă sub numele fiecărui copil. După ce aţi trecut toate adjectivele, cereţi-le voluntarilor să se întoarcă cu
spatele pentru a-şi arăta ecusoanele. Intrebaţi-i pe copii dacă cuvintele de pe tablă corespund cu cele de
pe ecusoane. Subliniaţi faptul că unii copii folosesc aceste cuvinte de pe ecusoane pentru a-i face pe alţii
să se simtă prost, dar că ceea ce scrie pe ecusoane este rareori adevărat, aşa cum a dovedit şi această
activitate.
3. Următorul pas, împărţiţi copiii în grupe de câte cinci şi cereţi-le să creeze o scenetă pentru a ilustra
conceptul de evaluare negativă, ce cred şi simt copiii când alţii îi evaluează negativ, şi cum să facă faţă
acestor evaluări negative. Acordaţi-le timp pentru proiect, după care cereţi-le să îşi prezinte schiţele.
4. Introduceţi conceptul de dialog cu sine ca şi o modalitate de a face faţă
evaluărilor negative. Explicaţi-le că dialogul cu sine este ceea ce îşi pot spune ei lor înşişi astfel încât să nu
mai fie atât de afectaţi din cauza evaluărilor negative. Exemple:
 Ramurile şi pietrele pot să îmi rupă oasele, dar cuvintele nu mă pot afecta decât dacă le las eu.
 Sunt eu ceea ce ei spun că sunt?
 Nu îmi place ceea ce ei spun, dar pot să fac faţă acestora fără a mă întrista deoarece ştiu că ceea
ce ei spun nu este adevărat.
 Dacă mă enervez le voi arăta doar că ceea ce ei spun mă deranjează.
5. Distribuiţi cartonaşele indexate şi creioanele, câte unul pentru fiecare copil. Cereţi-le copiilor să se
gândească la alte exemple de auto-dialog şi să creeze „sloganuri" pe care la pot reţine uşor ca să îi ajute
să îşi amintească ceea ce pot să îşi spună data viitoare când se simt evaluaţi negativ de către alţii.
6. Acordaţi-le copiilor timp pentru a-şi expune sloganele, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut
Discuţii
1. Credeţi că evaluările negative sunt des întâlnite?
2. De ce credeţi că copiii îi evaluează negativ pe alţi copii?
3. Doar pentru că cineva vă evaluează negativ, sunteţi voi ceea ce spune acea persoană că sunteţi?
1. Data viitoare când cineva vă evaluează negativ, cum vă puteţi comporta astfel încât să nu vă afecteze
foarte tare?
2. Aţi folosit vreodată dialogul cu voi înşivă ca şi o modalitate de a face faţă evaluărilor negative? Dacă
da, au funcţionat în cazul vostru?
3. Aţi învăţat ceva din această lecţie, care să puteţi aplica în relaţiile pe care le aveţi ceilalţi?
Cereţi-le copiilor să continue să îşi creeze slogane de dialog cu sine şi să exerseze acest dialog dacă se
întâmplă să experienţieze evaluări negative din partea altora.
Reguli pentru relaţii
Odată ce copiii se maturizează şi îşi extind relaţiile sociale, ei vor avea de-a face, în mod inevitabil,
cu oameni care se vor comporta urât cu ei într-un fel sau altul. Deşi ar fi de preferat ca fiecare să se
comporte într-un mod pozitiv cu ceilalţi, de obicei nu este posibil să îi controlăm pe ceilalţi. De aceea, a-i
ajuta pe copii să identifice abilităţi eficiente de a face faţă situaţiilor negative din relaţii este o modalitate de a-
i face mai conştienţi de resursele pe care le au.
Obiective
 Să identifice abilităţi de coping eficiente pentru a face faţă comportamentului urât pe care alţii îl au
faţă de ei
 Să înveţe ceea ce o persoană poate şi ceea ce nu poate controla în situaţiile interpersonale
Materiale
 tablă de joc - Reguli pentru relaţii (Fişa de lucru 13) pentru fiecare grup format din patru copii
 agrara de hârtie colorată sau un alt tip de piesă de joc pentru fiecare copil din grup
 Un plic care să conţină patru bileţele mici de hârtie, numerotate de la l la 4, pentru fiecare grup
 Şase foi de poster, notate precum urmează:
Modalităţi eficiente de a face faţă dacă cineva vă tachinează
Modalităţi eficiente de a face faţă dacă cineva vă respinge
Modalităţi eficiente de a face faţă dacă cineva vă împinge sau vă răneşte
Modalităţi eficiente de a face faţă dacă cineva râde de voi
Modalităţi eficiente de a face faţă dacă cineva va pune o poreclă
Modalităţi eficiente de a face faţă dacă cineva începe să se certe cu voi
 bandă adezivă
Procedură
1. Angajaţi copiii într-o discuţie generală despre lucruri pe care alţii le fac şi lor nu le plac. (Puneţi accent pe
faptul că nu trebuie să se facă referiri de nume.) Discutaţi cu copiii despre faptul că deşi lumea ar fi, tară
îndoială, un loc mai bun dacă toată lumea s-ar comporta cu ei în felul în care şi-ar dori să fie trataţi, acest
lucru nu se întâmplă de obicei în realitate. Rugaţi copiii să ridice o mână dacă ei consideră că au, de obicei,
succes în a-i împiedica pe alţi copii să le pună porecle, să îi tachineze, să râdă de ei, şi aşa mai departe.
Intrebaţi-i pe cinspot ei controla dacă ei nu pot să îi oprească pe alţii să le mai facă acest gen de lucruri.
Indicaţi faptul că scopul acestei lecţii este acela de a-i ajuta să identifice lucruri la care se pot gândi, pe care
le pot simţi, sau pe care le pot face pentru a-i ajuta să facă faţă relaţiilor negative, într-un mod mult mai
eficient.
2. Împărţiţi copiii în grupe de câte patru. Distribuiţi Tabla de joc - Reguli pentru relaţii (Fişa de lucru 13), patru
agrafe pentru hârtie de culori diferite (sau alte piese de joc), şi un plic cu bileţelele numerotate de la l la 4,
fiecărui grup. Revizuiţi instrucţiunile de pe tabla de joc.
3. Alocaţi suficient timp pentru ca copiii să poată juca jocul, după care discutaţi pe baza întrebărilor de
Conţinut. Pe parcurs ce copiii oferă sugestii pentru fiecare întrebare, notaţi-le pe alte foi separate de poster.
4. Revizuiţi informaţia de la Activitatea 3, „Sugestii ajutătoare pentru evaluări negative", accentuând utilitatea
auto-dialogului şi importanţa neîncrederii în ceea ce alţii spun rău despre ei, ca şi modalităţi eficiente
pentru a reduce tulburările emoţionale şi a face faţă situaţiilor negative care apar în relaţii.
5. Discutaţi pe baza întrebărilor de Personalizare.
Discuţii
1. Care au fost unele dintre sugestiile pe care grupul vostru le-a găsit pentru a face faţă în mod eficient
tachinăriil
2. Care au fost unele dintre sugestiile pe care grupul vostru le-a găsit pentru a face faţă în mod eficient
respingerii din partea unui prieten?
3. Care au fost unele dintre sugestiile pe care grupul vostru le-a găsit pentru a face faţă în mod eficient cuiva
care vă împinge sau care vă răneştel
care râde de voi?
care vă pune o poreclă ?
care începe o ceartă cu voi?
1. Aţi experienţiaţ vreuna dintre aceste situaţii în relaţiile cu prietenii voştri? Dacă da, ce a funcţionat cel mai
bine în cazul vostru?
2. Aţi putut să îi opriţi pe alţii să nu vă tachineze sau să nu vă respingă? Dacă da, ce aţi făcut? Dacă nu, cum
v-aţi comportat?
3. Vă supăraţi sau vă enervaţi, de obicei, când cineva vă tachinează, râde de voi, sau vă pune o poreclă?
Credeţi că faptul că vă supăraţi vă ajută? Sunteţi vei ceea ce alţii spun despre voi că sunteţi? Trebuie să
credeţi că ceea ce ei spun este adevărat?
4. Aţi învăţat ceva din acesată lecţie care să vă ajute data viitoare când cineva se comportă cu voi într-un fel
în care nu vă place? (Invitaţi-i să îşi dea cu părerea.)
Păstraţi afişate posterele cu sugestii, îndcmnaţi-i pe copii să încerce aceste sugestii şi la sfârşitul
săptămânii să scrie im raport scurt despre modui în care acestea an funcţionat sau nu.
Reguli pentru relaţii
Instrucţiuni: Extrageţi, pe rând, câte un număr din plic şi mutaţi piesa voastră de joc atâtea spaţii câte
indică cifra. Când ajungeţi pe locul care trebuie, potriviţi litera inscripţionată în acel spaţiu cu litera din lista
următoare. Gândiţi-vă la o modalitate pozitivă în care aţi putea face faţă situaţiei.
T Ceva ce aţi putea face pentru a face faţă tachinării.

R Ceva ce aţi putea face dacă un prieten vă respinge.
P Ceva ce aţi putea face dacă cineva vă împinge sau vă răneşte.
L Ceva ce aţi putea face dacă cineva râde de voi.
C Ceva ce aţi putea face dacă cineva vă pune o poreclă.
S Ceva ce aţi putea face dacă cineva începe o ceartă cu voi.
Viziunea de tunel
Din cauza faptului că ei au o gândire concretă, copiii iau, încă la această vârstă, lucrurile destul
de literalmente şi nu reuşesc să observe mai multe perspective. Ca şi rezultat, ei nu se înţeleg, adesea,
cu ceilalţi sau se supără din cauza faptului că ei nu văd toate aspectele unei probleme. A învăţa această
deprindere este o parte importantă a dezvoltării lor cognitive.
Obiective
 Să facă diferenţa între a face o presupunere şi a lua în considerare mai multe perspective
 Să înţeleagă efectele negative în cazul realizării presupunerilor
 Să înveţe cum să verifice presupunerile
Materiale
 Unul sau mai multe caleidoscoape de jucărie
Procedură
1. Introduceţi lecţia rotind caleidoscoapele, acordând timp pentru explorare, întrebaţi-i pe copii dacă văd doar
un singur lucru atunci când privesc prin caleidoscop, sau dacă văd o varietate de modele care se schimbă.
Apoi, întrebaţi copiii dacă ştiu ce înseamnă dacă i se pune unui animal ochelari de cal: Ce se întâmplă cu
vederea acelui animal? Discutaţi despre diferenţa dintre a avea ochelari de cal şi a privi printr-un
caleidoscop, accentuând faptul că uneori oamenii se comportă ca şi cum ar avea ochelari de cai şi văd
doar un singur aspect al situaţiei. Ei presupun, de obicei, că ceva este adevărat şi nu încearcă să verifice
dacă acel lucru este adevărat sau să ia în considerare alte posibilităţi. Introduceţi termenul de viziune de
tunel, explicând că folosim acest termen atunci când oamenii se comportă ca şi cum ar avea ochelari de
cal, fac presupuneri, şi îşi limitează gândirea la o singură posibilitate. Discutaţi despre modul în care a avea
o viziune de tunel ar putea crea probleme acasă, la şcoală, sau cu prietenii. Puneţi accentul pe diferenţa
dintre a avea viziune de tunel şi a lua în considerare o varietate de perspective, aşa cum ar fi cazul viziunii
de caleidoscop.
2. Citiţi următoarea situaţie cu voce tare:
Vă aflaţi la şcoală şi este timpul pentru pauză. Este rândul vostru să duceţi mingea în curte, aşa
că vă îndreptaţi spre dulap pentru a o lua. De îndată ce luaţi colţul pentru a ajunge la dulap, o
vedeţi pe Kelly fugind în cealaltă direcţie a holului. Arată ca şi cum ar ţine ceva în mâini.
Cereţi-le elevilor să îşi inchipuie că au viziunea de tunel (că se gândesc doar la un aspect al situaţiei şi că
fac presupuneri). Cum ar putea ei interpreta această situaţie dacă ar gândi în acest mod? (Majoritatea vor
spune că Kelly a luat mingea.) Apoi, cereţi-le să îşi imagineze că privesc printr-un caleidoscop şi că văd
multe perspective sau posibilităţi diferite. Cereţi-le copiilor să spună care ar fi unele dintre acestea: că s-a
întâmplat ca, pur şi simplu, Kelly să se afle pe hol şi că nu a luat mingea, că Kelly a crezut că este ziua ei
să ducă mingea în curte şi nu şi-a dat seama că făcea ceva greşit, şi aşa mai departe. Accentuaţi diferenţa
dintre cele două modalităţi de gândire; rugaţi-i pe copii să identifice consecinţek negative care ar putea
rezulta din a avea viziune de tunel.
3. În continuare, împărţiţi copiii în două grupe şi puneţi-i să se ridice în picioare şi să formeze două coloane.
Numiţi un grup ca fiind Grupul cu Viziune de Tunel şi celălalt ca fiind Grupul cu Viziune de Caleidoscop.
Explicaţi-le că le veţi citi câteva situaţii. In timp ce o citiţi pe prima, primul copil din Grupul cu Viziune de
Tunel va face o presupunere cu privire la situaţie şi o va spune cu voce tare. Primul copil din Grupul cu
Viziune de Caleidoscop va spune cel puţin două puncte de vedere posibile, diferite. Copilul din Grupul cu
Viziune de Tunel care a făcut presupunerea, o verifică apoi rugându-vă să citiţi ce s-a întâmplat în realitate.
Dacă presupunerea făcută este corectă, copilul poate să rămână în picioare, dar trece în spatele coloanei.
Dacă presupunerea nu este corectă, el sau ea trebuie să se aşeze. Primul copil din Grupul cu Viziune de
Caleidoscop trece, de asemenea, la capătul coloanei, iar următorii doi jucători fac acelaşi lucru. Jocul
continuă până când toate situaţiile au fost citite şi toate presupunerile verificate.
SITUAŢII PENTRU VIZIUNEA DE TUNEL

 Situaţie 1: Tom trebuia să fie acasă la ora 17:00, dar nu a ajuns decât la 18:00. Mama lui a presupus
că ... (Realitate: Şi-a pierdut ceasul şi nu a ştiut cât este ora.)
 Situaţie 2: Shiron a luat o notă mică la testul de la ştiinţele naturii. Învăţătoarea lui a presupus că ...
(Realitate: Iepuraşul pe care îl avea Shiron acasă a murit cu o noapte înainte, şi el s-a gândit la acest
lucru şi nu s-a putut concentra.)
 Situaţie 3: Daphne avea 5 lei pe măsuţa din camera ei. Când s-a pregătit de culcare a observat că
banii nu mai erau acolo. Daphne a presupus că ... (Realitate: Fereastra a fost deschisă şi vântul i-a
suflat banii pe covor, unde nu i-a văzut.)
 Situaţie 4: Doniţa nu a stat lângă prietena ei Betsy în autobuz. Betsy a presupus că ... (Realitate:
Doniţa nu a văzut locul liber de lângă Betsy.)
 Situaţie 5: Terrance nu a mers la ziua de naştere a lui Josh. Josh a presupus că ... (Realitate:
Terrance a fost pedepsit pentru că şi-a minţit mama.)
 Situaţie 6: Aaron nu s-a dus la antrenamentul de fotbal, seara trecută. Antrenorul a presupus că ...
(Realitate: Aaron s-a hotărât să nu mai joace fotbal.)
 Situaţie 7: Darcy nu a mai sunat-o înapoi pe prietena sa Megan, după ce Megan i-a lăsat prin mama
lui Darcy un mesaj prin care o ruga să o sune. Megan a presupus că ... (Realitate: Mama lui Megan
nu i-a transmis mesajul.)
 Situaţie 8: Molly a ignorat-o pe Serita când se aflau pe terenul dejoacă. Serita a presupus că ...
(Realitate: Molly nu a văzut-o.)
 Situaţie 9: Jonathan i-a spus lui Ben că se va juca cu el după ore, dar când Ben l-a strigat, Jonathan
nu era acasă. Ben a presupus că ... (Realitate: Jonathan a trebuit să meargă undeva împreună cu
mama lui şi a uitat să îl sune pe Ben.)
 Situaţie 10: Javier i-a spus lui Gabriel că urma să plece din oraş în week-end. Sâmbăta Gabriel l-a
văzut pe Javier într-un autobuz în oraş. Gabriel a presupus că ... (Realitate: Mama lui Javier s-a
răzgândit.)
 Situaţie 11: Terri nu le-a invitat niciodată pe prietenele ei să se joace sau să doarmă la ea acasă.
Prietenele ei au presupus ... (Realitate: Mama lui Terri bea foarte mult, şi lui Terri îi este ruşine să
cheme pe cineva la ea acasă.)
 Situaţie 12: Jessica a luat o notă foarte proastă la testul ei de la ştiinţele naturii, învăţătoarea a
presupus că ... (Realitate: Jessica nu a învăţat deloc.)
4. Pentru a continua activitatea, utilizaţi întrebările de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Care este diferenţa dintre o persoană care are o gândire de genul viziunii de tunel şi una care are o
gândire de genul viziunii caleidoscopice?
2. Care tip de gândire credeţi că este cel mai bun?
3. în această activitate, a fost dificil să vă gândiţi la mai multe perspective?
4. în această activitate, au fost multe dintre presupuneri corecte? Dacă nu, ce vă spune acest lucru despre a
face presupuneri?
1. Voi aveţi mai mult o gândire de genul viziunii de tunel sau mai mult o gândire de genul viziunii
caleidoscopice?
2. Atunci când faceţi presupuneri, se întâmplă să aibă loc consecinţe negative? Consecinţe pozitive? (Invitaţi-i
să dea exemple.)
3. Dacă aveţi o gândire de genul viziunii de tunel, sunteţi mulţumiţi de acest lucru? Dacă nu, ce puteţi face
pentru a vă schimba gândirea?
Cereţi-le copiilor să scrie o povestioară despre a face presupuneri şi despre lucrurile negative care pot
rezulta din acestea. O activitate opţională ar fi aceea de a citi The True Story ofthe Three Little Pigs, de
John Scieszka (New York: First Scholastic Printing, 1989) şi să discutaţi pe baza diferitelor puncte de
vedere.
Pe termen lung sau scurt

Una dintre cele mai problematice sarcini developmentale este aceea de a învăţa să se ia în
considerare consecinţele. Gândind într-o manieră concretă, copiii la această vârstă au dificultăţi în a se
proiecta dincolo de prezent. Cu toate acestea, ei trebuie să îşi dezvolte această abilitate pentru a putea lua
decizii adecvate.
Obiective
 Să identifice consecinţele
 Să facă diferenţa între consecinţele de scurtă durată şi cele de lungă durată
Materiale
 Tabla de joc - Pe termen lung sau scurt (Fişa de lucru 14) pentru fiecare grup format din trei copii
 Pentru fiecare grup, un set de răspunsuri din Fişele cu Răspunsuri - Pe termen lung sau scurt (Fişa
de lucru 15)
Procedură
1. La începutul lecţiei, rugaţi trei voluntari să interpreteze două roluri foarte scurte. Instruiţi primul voluntar să
se prefacă că este un elev care intră în clasă şi o anunţă pe învăţătoare (un alt voluntar) că şi-a uitat tema
acasă. Instruiţi-1 pe cel de-al treilea voluntar să se prefacă că este un elev care se furişează în clasă şi fură
o sumă mare de bani din geanta învăţătoarei (sau din pormoneu) într-un moment în care învăţătoarea nu
este atentă.
2. Rugaţi voluntarii să înceapă să îşi interpreteze rolurile. După aceea angajaţi copiii într-o discuţie despre
posibilele consecinţe ale fiecăreia dintre aceste acţiuni. Faceţi distincţia între consecinţele pe termen scurt
şi cele pe termen lung, subliniind faptul că în cel de-al doilea joc de rol, consecinţele ar putea avea efect pe
termen lung dacă acest furt ar fi înregistrat în dosarul de la şcoală al copilului, el sau ea ar putea fi
exmatriculat, şi aşa mai departe.
3. Cereţi-le copiilor să ofere şi alte exemple de consecinţe pe termen scurt şi lung pentru a demonstra că ei
au înţeles această diferenţă. Apoi, împărţiţi copiii în grupe de câte trei. Distribuiţi Tabla de joc - Pe termen
lung sau scurt (Fişa de lucru 14) fiecărui grup. Explicaţi-le că un copil este judecătorul, care va stabili dacă
răspunsul este corect. Daţi fiecărui judecător Fişa cu răspunsuri corespunzătoare - Pe termen lung sau
scurt (Fişa de lucru 15). Ceilalţi doi jucători îşi aleg pe rând câte un pătrat, afirmând dacă este o
consecinţă de scurtă durată sau una de lungă durată, verificând acest lucru împreună cu judecătorul, şi
făcând fie un semn S (de la scurtă durată) fie un semn L (de la lungă durată) în acel pătrat dacă răspunsul
este corect. Jocul se termină când un jucător are trei L - uri sau trei S- uri unul după altul pe tabla de joc.
Jucaţi de trei ori acest joc pentru ca toată lumea să poată să îl joace şi să fie şi judecător.
4. Pentru a continua activitatea, recurgeţi la întrebările de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce sunt consecinţele?
2. Care este diferenţa dintre consecinţele pe termen scurt şi cele pe termen lung?
3. Credeţi că este important să luaţi în considerare consecinţele atunci când să faceţi un lucru?
4. Puteţi face ceva pentru a schimba aceste consecinţe?
5. Ce ar putea fi mai dificil de schimbat, consecinţele pe termen scurt sau consecinţele pe termen
lung? De ce?
1. Ce vă este mai uşor să identificaţi: consecinţele pe termen scurt sau cele pe termen lung?
2. Sunteţi, de obicei, buni în a prezice consecinţele? Dacă da, credeţi că acest lucru afectează
comportamentul vostru?
3. Aţi cunoscut vreodată pe cineva care nu se pricepea să prezică consecinţele? Dacă da, ce efect a avut
acest lucru asupra acelei persoane?
Elevii îşi pot crea propriul lor joc folosind consecinţe pe termen scurt şi lung similare cu cele folosite în această
lecţie. Puneţi-i pe copii să negocieze jocuri şi să le joace, în care inventatorul jocului să fie pe post de
judecător pentru propriul său joc.

TABLE DE JOC - PAGINA 1
Alegeţi pe rând câte un pătrat, citiţi ceea ce scrie înăuntrul lui, şi identificaţi consecinţele ca fiind
fie pe termen scurt (S), fie pe termen lung (L). După rândul fiecăruia, judecătorul vă va spune dacă răspunsul
vostru este corect sau nu. Dacă este corect, marcaţi pătratul cu S sau cu L. Jocul se termină când un
jucător reuşeşte să aibă, consecutiv, trei de S sau trei de L.
JOCUL 1
1. Eşti pedepsit pentru o zi pentru 2. Timp de trei luni de zile trebuie 3. Ai citit mult timp fără o lumină
că ai întârziat la cină. să stai pe acelaşi loc în autobuzul bună, iar acum trebuie să porţi
de la şcoală pentru că te-ai bătut ochelari.
de prea multe ori cu alţii.
4. Ai făcut prăjituri pentru bunica 5. l-ai dat căţelului tău de 6. Te-ai uitat la televizor şi nu ţi-
ta, şi ea ţi-a dat cinci iei. mâncare pentru că ţi s-a amintit ai făcut temele. A trebuit să
întotdeauna să faci acest lucru, stai în pauză la şcoală pentru a
iar ieri nu ai hrănit-o deloc. Tatăl ţi le termina.
tău va da câinele altcuiva.
7. 7.Te-ai jucat afară fără a avea o 8. Ai furat câteva bomboane de la 9. Fratele tău te-a lovit în stomac
jachetă pe tine, şi acum eşti răcit. standul din faţa bazinului de înot, şi trebuie să îşi petreacă restul
în prima zi când bazinul s-a dup-amiezii în camera sa.
deschis. Nu mai poţi merge la
bazin pentru tot restul verii.
JOCUL 2
1. Învăţătoarea ta te roagă să fii 2. Astăzi, prietena ta şi-a 3. Ai luat o notă bună la test
elevul de serviciu pe coridor pe împărţit desertul cu tine pentru pentru că ai învăţat mult.
tot parcursul anului şcolar că tu i-ai dat ieri un fursec.
deoarece te-ai descurcat foarte
bine în primele două luni de
şcoală.
4. Nu ai avut voie să ieşi să te 5. Timp de o săptămână, mama 6. Eşti tachinat de câţiva copii
joci pentru că nu ai învăţat. ta te trimite devreme la culcare agresivi, deoarece nu te-ai
pentru că v-aţi certat în legătură alăturat farselor răutăcioase pe
cu programele pe care să le care ei le fac.
urmăriţi la televizor.
7. Câştigi un premiu pentru că ai 8. Te înfurii şi dai cu pumnul în 9. Eşti ales şeful clasei pentru
găsit răspunsul la o întrebare sticla unei uşi. Ţi-ai rupt mâna. anul care vine pentru că ai avut
dificilă de la concursul de un discurs bun.
întrebări de la şcoală.
TABLE DE JOC - PAGINA 2
JOCUL 3
1. Alţi copii au râs de tine pentru 2. Oamenii au fost prietenoşi cu 3. Prietenii tăi te-au ajutat cu
că ei au crezut că ai dat un tine pentru că le-ai zâmbit. sarcinile pentru că şi tu i-ai ajutat
răspuns stupid. pe ei săptămâna trecută.
4. Eşti pedepsit pentru că nu ai 5. Primeşti un desert în plus 6. Fratele tău a făcut treburile
ascultat-o pe mama. pentru că ai mâncat bine la cină. casnice în locul tău pentru că I-ai
ajutat.
7. Nu te poţi juca fotbal aceasta 8. Ai furat bicicleta unui copil şi 9. Ai câştigat un premiu pentru că
pentru că ai note mici la ştiinţe şi i trebuie să lucrezi în fiecare te-ai comportat frumos cu
matematică anul trecut itrebuie să sâmbătă, tot restul anului, pentru oamenii mai în vârstă de la
mergi la i la de vară. a-i cumpăra acestuia o bicicletă centrul de îngrijire a vârstnicilor.
nouă. Premiul tău va fi afişat în
permanenţă la şcoală.
FIŞA CU RĂSPUNSURI
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi fiecare set de răspunsuri separat astfel încât judecătorii să vadă doar
răspunsurile pentru jocul pe care îl judecă.
JOCUL 1:RĂSPUNSURI JOCUL 2:RĂSPUNSURI JOCUL 3:RASPUNSURI
Jucătorii vor alege pe rând câte un Jucătorii vor alege pe rând câte un Jucătorii vor alege pe rând câte un
pătrat, vor citi ceea ce scrie pătrat, vor citi ceea ce scrie pătrat, vor citi ceea ce scrie
înăuntrul lui, şi vor identifica înăuntrul lui, şi vor identifica înăuntrul lui, şi vor identifica
consecinţele ca fiind fie pe termen consecinţele ca fiind fie pe termen consecinţele ca fiind fie pe termen
scurt (S), fie pe termen lung (L). scurt (S), fie pe termen lung (/.). scurt (S), fie pe termen lung (/.).
După fiecare rundă, veţi judeca După fiecare rundă, veţi judeca După fiecare rundă, veţi judeca
răspunsul fiecărui jucător ca fiind răspunsul fiecărui jucător ca fiind răspunsul fiecărui jucător ca fiind
corect sau incorect. corect sau incorect. corect sau incorect.
1. De scurtă durată 1. De lungă durată 1. De scurtă durată
2. De lungă durată 2. De scurtă durată 2. De scurtă durată
4. De scurtă durată 4. De scurtă durată 4. De scurtă durată
6. De scurtă durată 6. De scurtă durată 6. De scurtă durată
7. De scurtă durată 7. De scurtă durată 7. De lungă durată
8. De lungă durată 8. De lungă durată 8. De lungă durată
9. De scurtă durată 9. De lungă durată 9. De lungă durată
Cu adevărat raţional
Cu toate că la această vârstă copiii sunt capabili să gândească mai logic şi să judece într-un mod
mai realist, este, totuşi, foarte comun pentru ei să facă presupuneri, suprageneralizări, şi să interpreteze
greşit informaţia. A învăţa deprinderi de a gândi raţional este o parte importantă a dezvoltării lor cognitive.
Obiective
 Să înţeleagă conceptul de credinţe iraţionale
 Să înveţe să identifice credinţele iraţionale
Materiale
 Situaţia de joc de rol - Cu adevărat raţional (Fişa de lucru 16) pentru fiecare grup format din patru
copii
Procedură
1. Începeţi lecţia solicitând trei voluntari: unul să îl joace pe director şi alţi doi care să joace rolurile de elevi.
Explicaţi-le voluntarilor, între patru ochi, că directorul va intra în clasă trăgând după el doi elevi care s-au
bătut pe terenul dejoacă. Dumeneavoastră veţi juca rolul învăţătoarei. Când directorul aduce copiii în
clasă, acesta ar trebui să spună ceva de genul: „Nu puteţi să îi controlaţi pe aceşti doi elevi? Ei se băteau
pe terenul dejoacă. Elevii nu ar trebui să facă lucruri din acestea."
2. Stabiliţi care rol să revină cui. După ce directorul vă vorbeşte, le spuneţi elevilor:
Oh, sunt o învăţătoare atât de groaznică, şi voi sunteţi nişte elevi groaznici pentru că vă comportaţi
astfel. De ce nu ascultaţi niciodată! Acum, directorul nu va mai lăsa niciodată clasa mea să se joace
pe terenul dejoacă, şi directorul va crede pentru totdeauna că sunt o învăţătoare groaznică datorită
faptului că nu pot să îmi controlez elevii. Nu ar fi trebuit să mă fac niciodată învăţătoare. Ştiu că toate
celelalte învăţătoare vor vorbi despre mine şi toţi elevii de pe terenul dejoacă vor vorbi despre cât de
groaznici sunteţi voi doi. Voi doi ar trebui să ştiţi, până la vârsta asta, cum să vă comportaţi; la urma
urmei sunteţi în clasa a IV-a. Aceata este o situaţie atât de rea; nu îmi pot imagina nimic mai rău.
3. Cereţi-le copiilor să analizeze reacţia dumneavoastră: Cred ei că aţi exagerat? Dacă da, cum? Ce
anume din ce aţi spus ar fi putut fi o exagerare (a face ca ceva să fie mult mai grav decât este)? Ce
anume aţi spus care să nu fi fost, probabil, realist? încurajaţi-i să fie specifici. Ca şi rezultat al discuţiei,
identificaţi următoarele credinţe iraţionale, ilustrându-le cu aceste exemple:
 Suprageneralizări: a face să sune ca şi cum situaţia este întotdeauna în felul acesta. Exemple:
Directorul nu ne va mai lăsa niciodată să mergem pe terenul dejoacă; directorul va crede
întotdeauna că sunt o învăţătoare groaznică.
 Exagerări: a face ca lucrurile să pară mai grave decât sunt. Exemple: Toate învăţătoarele vor vorbi
despre mine şi toţi elevii vor vorbi despre cât de groaznici sunteţi voi doi; Nu îmi pot imagina o
situaţie mai rea.
 Autoevaluare negativă: a te gândi că eşti groaznic din cauza a ceea ce s-a întâmplat. Exemple:
Sunt o învăţătoare atât de groaznică; Nu ar y? trebuit să mă fac niciodată învăţătoare.
 Cerinţe absolutiste: standarde rigide pe care dumneavoastră sau alţii trebuie să le îndepliniţi.
Exemple: Voi doi ar trebui să ştiţi cum să vă comportaţi până la această vârstă.
Accentuaţi faptul că multe credinţe iraţionale conţin cuvinte precum întotdeauna sau niciodată. Ele nu
reflectă realitatea. De exemplu, sunt elevii cu adevărat groaznici dacă, se întâmplă, ca ei să se bată o
dată? Este învăţătoarea groaznică datorită faptului că elevii ei se poartă urât?
4. Intrebaţi-i pe copii dacă ei cred că acest tip de gândire este de ajutor. Apoi, demonstraţi-le cum puteţi să
atacaţi gândurile de acest gen printr-un proces cunoscut sub numele de disputare. Atunci când faceţi o
disputare, vă puneţi întrebări de genul: „Unde este dovada că eu sunt o învăţătoare groaznică doar pentru
că doi dintre elevii mei s-au bătut? Şi doar din cauza faptului că ei au avut această problemă, înseamnă
acest lucru că toată lumea va vorbi despre mine sau vor gândi că sunt groaznică? Nu fac eu, de obicei, o
treabă bună ca şi învăţătoare? Este acesta, într-adevăr, cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla?"
5. Împărţiţi copiii în grupe de câte patru. Daţi fiecărui grup una dintre Situaţiile cu jocurile de rol - Cu
adevărat raţional (Fişa de lucru 16). Rugaţi grupele să interpreteze situaţiile fiind foarte nerealişti şi
iraţionali. După ce au exersat câtva timp, puneţi copiii să îşi prezinte scenetele. După fiecare, implicaţi
restul grupului în identificarea credinţelor iraţionale. După ce toate grupele au prezentat şi au discutat,
cereţi fiecărui grup să îşi prezinte din nou sceneta, de data aceasta demonstrând credinţe raţionale şi/sau
disputări.
Discuţii
1. Care sunt câteva exemple de credinţe iraţionale?
2. Credeţi că este bine sau rău să aveţi credinţe iraţionale?
3. Cum puteţi să scăpaţi de credinţele iraţionale?
1. Aveţi voi sau altcineva pe care cunoaşteţi astfel de gânduri iraţionale?
2. Când aţi avut gânduri iraţionale, s-a dovedit a fi situaţia la fel de groaznică sau teribilă aşa cum aţi crezut
la început că va fi?
3. Reuşiţi să vă disputaţi cu succes credinţele iraţionale?
Dezvoltaţi o listă cu credinţe iraţionale. Aşezaţi-i pe copii în două coloane. Citiţi-i primului copil din Coloana
l o credinţă iraţională şi cereţi-i să vă dea un exemplu de disputare a acelei credinţe. Apoi, cereţi-i copilului
din Coloana 2 să vă dea un alt exemplu de disputare. Aceşti copii trec apoi la capătul coloanei, şi această
procedură continuă cu o altă credinţă iraţională pentru următorii doi copii, şi aşa mai departe până când
toate credinţele au fost citite şi disputate.
Cu adevărat raţional
SITUAŢII CU JOC DE ROL
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi separat astfel încât fiecare grup format din patru copii să
primească o situaţie cu joc de rol.
Tu şi cu fratele tău nu v-aţi făcut paturile şi tatăl şi Sora ta mai mică a intrat în camera ta şi a luat una
mama voastră sunt foarte supăraţi din această din cărţile tale. îţi dai seama de acest lucru şi eşti
cauză. (Exemplu: Voi doi, nu puteţi face niciodată furios. Fugi la părinţii tăi să le spui.
ceva bine?) (Exemplu: Ea este cea mai rea soră din lume).
Tu împreună cu cei doi prieteni ai tăi luaţi un S pe Trebuia să îţi hrăneşti câinele, dar ai uitat. Fratele
proiectul de la ştiinţe, la care aţi lucrat din greu. tău trebuia să schimbe cutia cu nisip a pisicii, dar nu
învăţătoarei nu îi vine să creadă că aţi luat această a făcut-o. Tatăl vostru şi mama vitregă sunt foarte
notă. supăraţi cu privire la cât de iresponsabili sunteţi voi
(Exemplu: Suntem atât de proşti; probabil, vom doi. (Exemplu: Sunteţi întotdeauna iresponsabili.)
rămâne corigenţi la ştiinţe.)
Prietenul tău cel mai bun stă cu altcineva în timpul Eşti într-un club în care oamenii se dau cu rolele, şi
pauzei şi continuă să se uite spre tine şi la persoana antrenorul tocmai te-a învăţat cum să faci o
cu care stai tu. săritură, îţi spune ţie şi altor doi copii să încercaţi să
(Exemplu: Persoana spune lucruri îngrozitoare faceţi săritura. Lor le iese bine, şi ţie nu.
despre mine.) (Exemplu: Nu voi învăţa niciodată să sar.)
Probleme şi soluţii
În această perioadă de dezvoltare, copii sunt capabili să facă inferenţe şi să ia în considerare mai multe
perspective în rezolvarea unei probleme. Ei au, în general, o gândire mai logică, şi privesc dintr-un punct de vedere
mai realist. Cu toate acestea, odată ce ei se maturizează şi au de-a face cu probleme tot mai complexe, ei trebuie
să fie capabili să pună în aplicare un proces de rezolvare de probleme.
Obiective
 Să înveţe un proces de rezolvare de probleme
 Să exerseze să utilizeze abilităţi de rezolvare de probleme
Materiale
 Tablă de scris
 cutie de scobitori, o foaie de hârtie, şi o cutie de lipici la fiecare patru copii
 bandă adezivă
 versiune a Paşilor în rezolvarea de probleme - Probleme şi soluţii (Fişa de lucru 17)
Procedură
1. Cereţi copiilor să se gândească la o problemă recentă pe care au avut-o şi ce paşi au parcurs ei pentru a rezolva
problema. Extrageţi idei şi notaţi paşii de rezolvare de probleme pe tablă.
2. Menţionaţi că scopul acestei lecţii este de a le oferi copiilor experienţă în practicarea rezolvării de probleme,
împărţiţi copiii în grupe de câte patru şi distribuiţi o cutie de scobitori, o foaie de hârtie, şi o cutie de lipici fiecărui
grup. Explicaţi-le că sarcina lor ca şi grup este acea de a construi un turn din scobitori, folosind hârtia ca şi bază a
turnului, dar să lipească de hârtie doar scobitorile care sunt la bază (cu alte cuvinte, să nu lipească celelalte
scobitori care ajută la construirea turnului). Acordaţi aproximativ 15 minute pentru ca grupele să poată lucra.
Acordaţi-le timp pentru a-şi expune turnurile în faţa clasei.
3. În continuare, afişaţi posterul cu Paşi în rezolvarea de probleme - Probleme şi soluţii (Fişa de lucru 17). Citiţi şi
descrieţi cu atenţie fiecare pas din proces, în timp ce faceţi acest lucru, cereţi-le copiilor să ofere exemple spcifice
despre modul în care au urmat sau nu au urmat acest proces în timp ce au construit turnurile.
4. Apoi, citiţi cu voce tare următoarea dilemă. Rugaţi-i pe copii să asculte cu atenţie, în continuare, cu toată clasa,
lucraţi cu ajutorul fiecărui pas din procesul de rezolvare de probleme aşa cum s-ar aplica acestei dileme.
Brad se afla în magazin căutând după o casetă video pe care să o închirieze. Mama lui vitregă se afla pe un
alt culoar. Nu departe de Brad se afla un bărbat care se uita şi el la casetele video. O fetiţă a venit spre bărbat
(care în mod aparent era tatăl ei) şi i-a cerut bani pentru a-şi cumpăra bomboane. Bărbatul a scos o bancnotă
de cinci lei pe care i-a înmânat-o. în timp ce a făcut acest lucru, o bancnotă de zece lei a căzut pe jos. Brad nu
a observat imediat acest lucru şi chiar în timpul în care se uita în jos, bărbatul ieşea din magazin. Brad a ridicat
cei zece lei. Ce să facă? El îşi dorea o maşină în miniatură ... şi cu cei zece lei ar fi putut să şi-o cumpere.
Cum aţi rezolva această problemă?
5. Continuaţi activitatea, discutând pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Aţi urmat paşii din procesul de rezolvare de probleme, în timp ce construiaţi turnul? La care paşi s-a descurcat bine
grupul vostru? La care paşi nu s-a descurcat bine grupul vostru?
2. Credeţi că a fost mai uşor sau mai greu să aplicaţi acest proces în cazul dilemei cu Brad?
3. Credeţi că un proces ca acesta este util în rezolvarea de probleme? De ce sau de ce nu?
1. Când aveţi de rezolvat o problemă, utilizaţi paşi similari cu cei prezentaţi în această lecţie? Dacă da, cum vă ajută în
rezolvarea problemelor voastre din „viaţa reală"? Cum credeţi că utilizarea unui proces ca acesta vă afectează
capacitatea de a rezolva probleme?
2. Dacă aveţi de rezolvat o problemă, încercaţi, de obicei, să o rezolvaţi de unii singuri, sau cereţi ajutorul cuiva? Dacă
cereţi ajutorul, i-1 cereţi unui adult, unui prieten, sau unui frate sau soră?
3. Ce aţi învăţat din această lecţie despre rezolvarea de probleme, care v-ar putea ajuta?
Puneţi copiii să lucreze în grupe mici pentru a dezvolta o scenetă care să ilustreze modul de aplicare al
procesului de rezolvare de probleme în cazul unei probleme tipice pentru un copil de clasa a IV-a (de exemplu,
certuri cu prietenii sau a fi ales ultimul într-o echipă).
Probleme şi soluţii
PAŞI IN REZOLVAREA DE PROBLEME
P Definiţi clar problema.
R Apreciaţi problema într-un mod realist: Este o problemă mare sau o problemă mică?
O Gândiţi-vă la toate opţiunile.
B Fiţi conştienţi de consecinţe.
L Ascultaţi opţiunile oferite de alte persoane.
E Eliminaţi opţiuni.
M Realizaţi un plan de rezolvare a problemei.
Clasa a V-a
ACTIVITATE
1. Se caută: un copil ca mine
2. Greşeala mea
3. Eu, nu eu
4. Care sunt eu?
ACTIVITATE
1. Rămas singur şi pe dinafară
2. Ei nu te pot face să simţi
3. De ce mă simt aşa?
4. Ridiculizat şi respins
ACTIVITATE
1. Este nevoie de cooperare
2. Certuri cu prieteni
3. A nu acorda atenţie tachinărilor
4. Din punctul lor de vedere
ACTIVITATE
1. Este vorba de alegere
2. Are vreun sens?
3. Reacţie în lanţ
4. Decizii nesigure
Se caută: un copil ca mine

Un factor major care afectează dezvoltarea personală în această perioadă de vârstă şcolară este influenţa
colegilor. In timp ce copiii caută să dobândească noi deprinderi, ei sunt supuşi nu doar propriei auto-evaluări, ci şi
feedback-ului primit din partea colegilor. O dată ce ei devin conştienţi de domeniile specifice în care sunt competenţi,
ei pot, de asemenea, să experienţieze lipsa încrederii în sine, care îi poate afecta în diferite modalităţi.
Obiectiv
 Să îşi identifice propriile însuşiri pozitive
Materiale
 Un plic cu Propoziţii - Se caută: un copil ca mine (Fişa de lucru 1) pentru fiecare copil. O alternativă ar fi să
faceţi o copie a Fişei de lucru l, cerând copiilor să îşi selecteze caracteristicile din această listă.
 Obiecte de construit pentru fiecare copil precum: creioane grafice, creioane colorate, lipici, foarfece, hârtie de
construit, reviste, aţă, şi aşa mai departe.
 Un umeraş şi obiecte adiţionale de construit pentru Activitatea de Follow-up
Procedură
1. Întrebaţi-i pe copii dacă au văzut vreodată un afiş cu o persoană care este căutată. De obicei, persoana căutată
este un criminal sau o persoană dispărută. Explicaţi-le că ei vor face propriile postere cu ei fiind persoana căutată,
accentuându-şi calităţile pozitive. Discutaţi faptul că, de multe ori, ne gândim la lucruri pe care nu le putem face sau
care nu ne plac la noi înşine, şi când ne gândim într-un astfel de mod, este posibil să nu încercăm lucruri noi şi nici
să ne simţim foarte fericiţi. Puneţi accent pe faptul că nimeni nu este perfect: Toată lumea are atât calităţi cât şi
defecte, dar scopul acestei activităţi este de a se concentra asupra lucrurilor pozitive.
2. Distribuiţi plicurile cu Propoziţii - Se caută: Un copil ca mine (Fişa de lucru 1) şi obiectele de construit. Precizaţi-le
faptul că ei vor citi bileţelele de hârtie din plic şi vor alege l O pe care să le folosească pentru a-şi crea posterul. Ei
pot folosi obiectele de construit în orice fel vor ei, dar rezultatul final trebuie să fie un poster care să ilustreze într-
un fel conţinutul propoziţiei pe care au ales-o.
3. Acordaţi-le copiilor timp pentru a-şi prezenta posterele în grupuri mici, după care discutaţi pe baza întrebărilor de
Discuţii
1. Ce v-a plăcut sau nu v-a plăcut în legătură cu acesată activitate?
2. Cum vi s-a părut că a trebuit să identificaţi lucruri pozitive la voi înşişi pentru a vă prezenta altora?
1. Vă gândiţi mai mult la ceea ce nu vă place la voi înşivă decât la ceea ce vă place? Dacă da, de ce credeţi că faceţi
acest lucru? Este acesta un lucru pe care aţi vrea să îl schimbaţi?
2. Dacă alţii din clasa voastră sunt mai buni la anumite lucruri decât voi, ce spune acest lucru despre voi? Vă răpeşte
acest lucru calităţile pe care voi le aveţi în alte domenii?
3. Aţi învăţat ceva despre voi înşivă din această activitate? Dacă da, ce anume?
Invitaţi copiii să utilizeze umeraşul şi materialele adiţionale de construit pentru a crea un mobil cu lucrurile
pe care ei le apreciază la ei înşişi.
Se caută: un copil ca mine

PROPOZIŢII
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi separat itemii şi puneţi-i într-unplic; daţi câte un set la fiecare copil.
Ceva la care sunt foarte bun este ... Ceva la care îmi pot folosi creierul este
Un lucru pe care am învăţat de curând sa îl fac Un lucru care îmi place la simţul meu de umor
este ... este...
Ceva care îmi place foarte mult la mine este... Ceva care îmi place din modul în care arăt este...
Ceva care pot face din punct de vedere fizic Trei cuvinte care m-ar descrie cel mai bine ar fi...
(cum ar fi a fugi repede, a sări) este…
Un lucru pozitiv despre modul în care mă Un lucru pe care alţii îl apreciază la mine este…
înţeleg cu ceilalţi de vârsta mea este...
Un lucru pozitiv despre modul în care mă Un lucru pe care îl fac şi care dovedeşte că sunt
înţeleg cu adulţii (părinţi, profesori) este… sensibil şi bun cu oamenii sau animelele este ...
Ceva care cred că mă face unic sau diferit de Un lucru care îmi place la modul în care arat este ...
ceilalţi este ...
Ceva la care m-am perfecţionat este... O realizare de care sunt mandru este..
Greşeala mea
Pe parcusrul acestei perioade de dezvoltare, învăţarea şi cunoaşterea reprezintă sarcini importante.
Copiii trebuie să înţeleagă că ei nu vor face totul perfect şi că o parte a învăţării este aceea de a face greşeli.
Deoarece ei au tendinţa de a fi destul de critici cu ei înşişi la această vârstă, este important să îi învăţăm să vadă că
ei nu sunt neadecvaţi sau proşti atunci când nu fac totul corect.
Obiectiv
 Să facă diferenţa între a face greşeli şi a avea un eşec total
Materiale
 Tablă de scris
 Hârtie şi creion grafic pentru fiecare copil
 Un balon, o minge, şi un ac de gămălie
Procedură
1. Introduceţi această lecţie, cerând copiilor să îşi scoată o foaie de hârtie şi să numeroteze pe ea de la l la 5. Ei vor
răspunde cu adevărat sau fals la următoarele propoziţii:
 Întrebarea 1: Dacă o persoană face o greşeală, înseamnă că este o persoană proastă.
 Întrebarea 2: Există în lume oameni care nu greşesc niciodată.
 Întrebarea 3: A face o greşeală este ceva foarte rău.
 Întrebarea 4: Adulţii nu fac greşeli.
 Întrebarea 5: Dacă faci o dată o greşeală, o să continui să tot faci greşeli.
2. În continuare, notaţi pe tablă data şi ora greşită. Apoi, numiţi mai mulţi copii şi cereţi-le să vă prezinte răspunsurile
lor date propoziţiilor. Numiţi-i, în mod intenţionat, cu nume greşite. Apoi, notaţi pe tablă subiectul lecţiei şi scrieţi
greşit un cuvânt.
3. Cereţi-le copiilor să vă ajute să definiţi cuvântul greşeala, întrebaţi-i ce spune despre o persoană faptul că ea a
făcut o greşeală. Dacă ei nu v-au atras atenţia cu privire la greşelile pe care le-aţi făcut, atrageţi-le atenţia şi
discutaţi despre ele făcând trimitere la întrebările: Sunteţi proşti din cauza faptului că aţi făcut greşeli? A fost foarte
rău faptul că aţi făcut aceste greşeli? înseamnă acest lucru că veţi continua să tot faceţi greşeli? Este normal să
faceţi greşeli?
4. Pasul următor, luaţi balonul şi spargeţi-1. Cereţi unui copil să ţină în mână balonul şi să se prefacă că el sau ea
este acel balon. Puneţi-1 pe copil să vorbească despre o perioadă în care el sau ea a făcut o greşeală. Imediat
cum greşeala a fost descrisă, spargeţi balonul. Apoi, cereţi copilului să ţină în mâini mingea şi să vorbească despre
aceeaşi greşeală. De îndată ce greşeala a fost descrisă, înfigeţi acul în minge. Explicaţi copiilor că, uneori, când
oamenii fac greşeli ei consideră că sunt nişte rataţi - că dacă greşesc ei sunt nişte „nimicuri". Asemeni balonului
care a fost distrus cu o singură greşeală. Puneţi acest lucru în comparaţie cu mingea: s-a făcut o greşeală, dar
mingea nu a dispărut. Au existat câteva găuri mici în ea, dar acest lucru nu a însemnat că întreaga minge a fost
distrusă. Explicaţi că aşa stau lucrurile când oamenii fac greşeli: ei nu sunt nişte rataţi, şi că ei nu vor fi distruşi
dacă fac o greşeală.
5. Cereţi-le copiilor să îşi întoarcă foile şi să scrie despre o situaţie când au făcut o greşeală şi ce anume au învăţat
din ea.
Discuţii
1. Ce spune despre voi faptul că faceţi greşeli?
2. Consideraţi că majoritatea oamenilor fac greşeli din când în când?
3. Există vreo diferenţă între a face o greşeală şi a nu încerca să faci ceva? Cum aţi explica această diferenţă? Ce
credeţi că este mai rău - a face o greşeală sau a nu încerca deloc?
1. Cum vă simţiţi atunci când faceţi greşeli?
2. Vă auto-culpabilizaţi pentru greşelile voastre? Dacă da, credeţi că vă ajută să faceţi acest lucru? Ce anume vă
puteţi spune astfel încât să nu vă culpabilizaţi data viitoare când faceţi o greşeală?
3. Ce aţi învăţat din această activitate despre a face greşeli?
Puneţi-i pe copii să le ia un interviu părinţilor lor sau fraţilor mai mari despre o greşeală pe care aceştia
au facut-o şi ce anume au învăţat din ea?
Eu, nu eu
Pe parcursul acestei perioade deveiopmentale copiii îşi dezvoltă treptat o înţelegere de sine stabilă şi
comprehensivă. A înţelege ce anume este „eu" şi „nu eu" reprezintă o parte importantă al acestui proces.
Obiectiv
 Să identifice caracteristici specifice care sunt similare sau nu sunt similare cu ale lor
Materiale
 Trei plicuri goale şi un creion pentru fiecare copil
 Pentru fiecare copil, un plic cu Afirmaţiile - Eu, nu eu (Fişa de lucru 2)
Procedură
1. Daţi fiecărui copil trei plicuri goale şi un creion. Prima dată, cereţi-le copiilor să ia unul dintre cele trei plicuri goale
şi să scrie pe el eu, pe altul nu eu, şi pe cel de-al treilea într-unfel eu, înir-unfel nu eu. Apoi, împărţiţi plicurile care
conţin Afirmaţiile - Eu, nu eu (Fişa de lucru 2). Explicaţi copiilor că ei trebuie să citească fiecare afirmaţie din
aceste plicuri. Dacă sunt de acord cu o afirmaţie, ei trebuie să pună bileţelul în plicul pe care scrie eu. Dacă nu
sunt de acord, ei trebuie să îl pună în plicul pe care scrie nu eu. Dacă afirmaţia li se potriveşte puţin, dar nu prea
mult, ei trebuie să pună bileţelul în plicul pe care scrie într-un fel eu, într-unfel nu eu.
2. După ce copii şi-au sortat bileţelele, cereţi-le să îşi împărtăşească rezultatele cu un partener.
Discuţii
1 . A fost dificil pentru voi să decideţi ce să puneţi în plicuri? Au fost unele afirmaţii mai dificile decât altele?
2. Aţi rămaşi surprinşi de unele răspunsuri pe care le-aţi dat?
1 . Ce aţi învăţat despre voi înşivă ca şi rezultat al acestei lecţii?
2. Credeţi că modul în care aţi răspuns la unele dintre aceste propoziţii se va schimba odată ce veţi creşte? (Invitaţi-i
să dea exemple referitor la ce anume s-ar putea schimba şi de ce.)
Puneţi copiii să lucreze în grupe şi să creeze scenete bazându-se pe caracteristicile eu, nu eu, şi într-unfel
eu, într-unfel nu eu.
Eu, nu eu
AFIRMAŢII
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi separat propoziţiile şi puneţi-le într-un plic; daţi fiecărui copil câte un
set.
Prefer să mă uit la televizor decât să mă joc afară. Sunt mai mult timid decât dezgheţat în situaţiile noi.
Aş prefera să îmi petrec timpul cu prietenii decât să Aş prefera să fiu mai înalt decât mai scund decât
mă duc undeva cu unul dintre părinţi. prietenii mei.
Aş prefera să merg la şcoală decât să stau acasă. Aş prefera să merg la biserică decât să stau acasă.
Sunt mai bun la matematică decât la citire sau la Mai degrabă trişez pentru a câştiga un joc decât să
limbi. fiu cinstit şi să pierd.
Îmi plac mai mult câinii decât pisicile. Îmi place mai mult pizza decât hamburgerii.
Îmi place mai mult să trăiesc la oraş decât la ţară. Aş spune o minciună în loc să spun adevărul.
Aş prefera să fiu singur la părinţi decât să am fraţi şi Aş prefera să am mai degrabă o cameră curată decât
surori. una dezordonată.
Aş prefera să mă joc cu un singur prieten decât cu Cred că este mai bine să nu consumi droguri decât să
mai mulţi. consumi.
Aş prefera să înot decât să mă joc baschet. Cred că este mai bine să nu fumezi decât să fumezi.
Mă pricep mai bine să cânt decât să fac vreun sport. Sunt mai apropiat de mama mea decât de tatăl meu.
Care sunt eu?

Datorită faptului că ritmul de dezvoltare este atât de variat până la vârsta de 10 sau 11 ani, nu este
ieşit din comun să vezi nişte copii de clasa a V-a foarte sofisticaţi, în timp ce alţii se bucură de activităţile
caracteristice copiilor mai mici. Diferenţele de maturare pot provoca confuzie şi zăpăceală, în timp ce copiii
depun eforturi pentru a-şi da seama cine sunt.
Obiectiv
 Să identifice emoţii asociate cu ritmuri diferite de dezvoltare
Materiale
 Un creion şi o copie a Studiului de caz - Care sunt eu? (Fişa de lucru 3) pentru fiecare copil
 Mai multe cărţi de ficţiune şi de non-ficţiune care să descrie procesul de maturare (pentru Activitatea
de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi această lecţie discutând faptul că oamenii cresc în ritmuri diferite şi, ca şi rezultat, nu este
neobişnuit ca unor copii de vârsta lor să le placă să se joace jocurile pe care le-au jucat când erau mai
mici, în timp ce alţii sunt mai interesaţi în a face lucruri pe care le fac copiii mai mari. Accentuaţi faptul că
toată lumea are dreptul de a fi aşa cum este. Oamenii nu trebuie să se schimbe doar pentru că alţii de
vârsta lor consideră că aşa ar trebui.
2. Distribuiţi Studiile de caz - Care sunt eu? (Fişa de lucru 3), câte unul la fiecare copil. Cereţi-le copiilor să le
citească şi să răspundă la întrebările de la sfârşit. Asiguraţi-i pe copii că ei nu vor trebui să împărtăşească
răspunsurile lor cu restul clasei decât dacă ei vor.
3. Pentru a continua activitatea, puneţi întrebările de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce aţi învăţat din ceea ce aţi citit în studiile de caz?
2. Există ceva în aceste istorioare cu care sunteţi de acord, în mod special? Cu care nu sunteţi de acord?
(Invitaţi-i să de exemple.)
1. Ce consideraţi că este distractiv în a fi mai matur?
2. Ce anume, din copilul care eraţi odată, vă lipseşte?
3. Ce aţi învăţat din această lecţie care se aplică în cazul vostru şi în viaţa voastră?
Invitaţi-i pe copii să citească cărţi de ficţiune şi de non-ficţiune care descriu ritmuri diferite în procesul de
creştere. Exemplele includ Whafs Happening to Me? The Answer to Some ofthe World^s Most
Embarrassing Questions, de P. Mayle (Lyle Stuart, 1975), şi Ifs O.K. to Be You: A Frank and Funny
Guide to Growing Up (Tricycle Press, 1988).
Care sunt eu?
STUDII DE CAZ
Nume:__________________________________________________Data:________________________
Cazul Annei
Anna are aproape 11 ani. Ei încă îi mai place să se joace cu păpuşi şi deseori alege să îşi
petreacă timpul cu surioara ei mai mică şi cu prietena acesteia, împreună lor le place să îşi spioneze
vecinii, să se joace de-a şcoala, şi să se dea cu bicicletele. Totuşi, în ultima perioadă Anna s-a simţit
puţin ciudat din cauza faptului că se juca cu surioara ei şi cu prietena acesteia. Nu îi place să fie văzută
în cartier cu ele două deoarece se teme că unii copii din clasa ei se vor întreba de ce se joacă cu copii
mai mici. Ea nu le-ar spune niciodată colegilor ei de clasă că încă îi place să se joace cu păpuşile; îi este
frică că ar striga-o bebeluş. Totul pare foarte încurcat.
Săptămâna trecută Anna a fost invitată să doarmă acasă la o prietenă. La început a fost
distractiv pentru că au mers să se dea cu rolele şi au mâncat pizza. Dar după aceea, mai multe fete au
început să vorbească despre cum este să săruţi un băiat, şi apoi au început să îi sune pe băieţi la
telefon. Anna s-a simţit ciudat - era ca şi cum aceste fete erau mult mai mature decât ea. Ea nu îşi putea
imagina sărutând un băiat - şi chiar dacă avea câţiva prieteni care erau băieţi, ea nu se gândea la ei în
acelaşi mod în care unele din fetele de aici o făceau. Se întreba dacă era ceva în neregulă cu ea.
Întrebări
1. Cu cine semănaţi mai mult? Cu Anna sau cu prietenele ei?
2. Vă place să mai faceţi încă anumite lucruri pe care le făceaţi când eraţi mai mici?
3. Cunoaşteţi alţi copii de vârsta voastră care au aceleaşi pasiuni ca şi voi?
4. Doar pentru că unor copii de vârsta voastră le place să facă lucruri mai mature, sau doar pentru
că unor copii de vârsta voastră nu le place, înseamnă acest lucru că sunteţi ciudaţi, sau înseamnă, pur şi
simplu, că creşteţi într-un ritm diferit decât alţii de vârsta voastră?
Cazul lui Terrell

Terrell şi Tyrone locuiau în acelaşi cartier. Ei erau cei mai buni prieteni încă de la grădiniţă.
Totuşi, acum, că ei aveau aproape 11 ani, nu mai petreceau atât de mult timp împreună. Un prim lucru
ce s-a întâmplat, într-o zi când ei mergeau spre casă de la şcoală, a fost că Tyrone i-a oferit lui Terrell o
ţigară. Terrell a rămas şocat... el nu era la curent cu Tyrone făcând vreodată aşa ceva. La început a
refuzat, dar Tyrone a spus, "Ce eşti tu, un copil?" Aşa că Terrell a luat una.
Următoarea dată când Terrell l-a întrebat pe Tyrone dacă vrea să se dea cu bicicletele sau să se
joace un joc cu mingea, Tyrone a râs de el şi a spus că lucrurile acelea sunt pentru copii mici; mai
degrabă s-ar plimba prin mall, pe la magazine. Terrell s-a simţit foarte prost. Ei fuseseră prieteni mult
timp, dar era ca şi cum ei nu mai aveau nimic în comun. Tyrone se comporta într-un mod mult mai matur
decât simţea Terrell că poate.
Întrebări
1. Cu cine semănaţi mai mult? Cu Tyrone sau cu Terrell?
2. Vă place să mai faceţi încă anumite lucruri pe care le făceaţi când eraţi mai mici?
3. Cunoaşteţi alţi copii de vârsta voastră care au aceleaşi pasiuni ca şi voi?
4. Doar pentru că unor copii de vârsta voastră le place să facă lucruri mai mature, sau doar pentru
că unor copii de vârsta voastră nu le place, înseamnă acest lucru că sunteţi ciudaţi, sau înseamnă, pur şi
simplu, că creşteţi într-un ritm diferit decât alţii de vârsta voastră?
Rămas singur şi p e dinafară

Odată cu intrarea copiilor în ultima parte a copilăriei mijlocii, acceptarea din partea colegilor
devine din ce în ce mai importantă pentru ei. în relaţie cu acest lucru apare frica de a fi exclus sau de a
nu fi ales (sau ales ultimul) într-o echipă. De multe ori copiii sunt ezitanţi sau nu sunt capabili să
exprime verbal ceea ce simt şi, prin urmare, ei presupun că sunt singurii care se simt lăsaţi pe dinafară
şi sunt singuri. Este important să îi ajutăm pe copii să înveţe că ei nu sunt singurii care se simt în acest
fel şi să le oferim câteva instrumente pentru a-şi controla aceste emoţii.
Obiective
 Să înveţe că şi alţii experienţiază respingerea şi sentimentul de singurătate
 Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă respingerii şi sentimentului de singurătate
Materiale
 copie a Fişei de lucru - Rămas singur şi pe dinafară (Fişa de lucru 4), şi un creion pentru fiecare
copil
Procedură
1. Distribuiţi Fişele - Rămas singur şi pe dinafară (Fişa de lucru 4), câte una pentru fiecare copil. Explicaţi
copiilor că ei vor participa la o Vânătoare Rămas singur şi pe dinafară, unde obiectivul este de a vedea
dacă ei pot găsi şi alte persoane care au experienţiat aceleaşi situaţii din cele listate pe fişa de lucru.
2. Odată ce copiii au fişele lor completate (sau după o perioadă de timp în care majoritatea dintre ei au
reuşit să adune semnăturile), continuaţi activitatea, pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
INTREBĂRI DE CONŢINUT
1. A fost dificil să găsiţi oameni care să vă semneze fişele?
2. Aţi fost surprinşi că atât de mulţi oameni s-au simţit lăsaţi afară şi singuri?
INTREBĂRI DE PERSONALIZARE
1. V-aţi simţit vreodată lăsaţi pe dinafară şi singuri? Dacă da, cum a fost acest lucru pentru voi?
2. Aţi inclus vreodată pe cineva în activităţile voastre atunci când acea persoană a rămas pe dinafară? V-
a inclus vreodată pe voi cineva?
3. Ce anume faceţi pentru a vă ajuta să vă controlaţi emoţiile atunci când vă simţiţi singuri pentru că aţi fost
lăsaţi pe dinafară?
4. Dacă sunteţi lăsaţi pe dinafară, înseamnă acest lucru că nimeni nu vă place? Ce înseamnă acest lucru?
Cereţi-le copiilor să reflecteze asupra ideii de a invita pe cineva care pare a fi singur sau care a fost lăsat
pe dinafară, într-o activitate de-a lor.
Rămas singur şi p e dinafară
FIŞA DE LUCRU
Nume:__________________________________________ Data:__________________________
Instrucţiuni: Scrieţi-vă numele şi data în locul destinat acestora. Apoi, plimbaţi-vă prin clasă şi
întrebaţi-vă colegii dacă au experienţiat vreodată vreuna din situaţiile listate. Dacă da, rugaţi-i să îşi
semneze numele pe una din liniile prevăzute. Nici o persoană nu poate să semneze pe foaia voastră
mai mult de două spaţii. După ce toate spaţiile voastre au fost semnate, aşezaţi-vă la locul vostru.
Nume
1. A fost ales ultimul într-o echipă de _______________________________

sport.
2. Nu a fost invitat la ziua de naştere al ________________________________

unui prieten.
3. Nu a fost invitat să doarmă acasă la un _______________________________

prieten.
4. Nu a fost ales, în pauză, să facă parte _________________________________

din vreo echipă a colegilor.
5. A fost lăsat pe dinafară dintr-o _________________________________

activitate de grup de la clasă.
6. Nu a reuşit să meargă la o ieşire de

familie atunci când un frate sau o soră a _________________________________
putut să mergă
7. Nu a fost invitat să stea lângă __________________________________

prietenul cel mai bun, în pauză.
8. A fost ales ultimul la un concurs de __________________________________

scriere.
9. Nu a fost ales să fie ajutorul clasei. ___________________________________

10. A rămas pe dinafară la un joc cu ___________________________________
mingea.
Ei nu te pot face să simţi

Chiar dacă la această vârstă copii încep să realizeze faptul că ei nu sunt cauza directă a
disconfortului emoţional al unei alte persoane, este încă foarte firesc pentru ei să gândească că ceva
sau cineva „i-a făcut" să se simtă într-un anumit fel. Odată ce trebuie să se perfecţioneze în sarcinile
şcolare, să facă faţă relaţiilor colegiale, şi competitivităţii din sporturile de echipă de la cluburi, sau din
alte activităţi, copiii încep să experienţieze tot mai multe emoţii negative. Prin urmare, este important să îi
ajutăm să înţeleagă că ei au totuşi un control emoţional.
Obiective
 Să înveţe că nimeni nu te „face" să te simţi în felul în care te simţi
 Să înţeleagă legătura dintre gânduri şi emoţii
Materiale
 O copie după Scenariile - Ei nu te pot face să simţi (Fişa de lucru 5) şi un creion la fiecare copil
 O copie a fişei de lucru - Ei nu te pot face să simţi (Fişa de lucru 6) pentru fiecare parteneriat
Procedură
1. Introduceţi lecţia întrebând copiii dacă ei cred că oamenii au întotdeauna aceleaşi sentimente, cu privire
la aceleaşi situaţii. Dacă ei sunt de acord că oamenii nu au întotdeauna aceleaşi sentimente, întrebaţi-i
care cred ei că este cauza acestei diferenţe, prezentând ideea că modul în care gândim despre lucruri
influenţează emoţiile noastre. De exemplu, dacă trăiţi într-un climat în care nu ninge aproape niciodată,
aţi fi entuziasmaţi dacă aţi auzi că se pregăteşte să vină o ninsoare deoarece nu reuşiţi prea des să vă
daţi cu sania sau cu schiurile. Pe de altă parte, dacă trăiţi într-un climat unde ninge mult, v-aţi sătura de
zăpadă şi v-aţi plictisi de dat cu sania şi cu schiurile, aşa că aţi fi dezamăgiţi să auziţi că urmează să
vină o ninsoare.
2. Daţi fiecărui copil câte o copie cu Scenariile - Ei nu te pot face să simţi (Fişa de lucru 5). Cereţi copiilor
să citească scenariile şi să îşi noteze atât gândurile cât şi emoţiile pe linia liberă. După ce termină,
puneţi-i să discute despre gândurile şi emoţiile lor cu un partener.
3. După ce au terminat de împărtăşit aceste lucruri cu partenerii lor, discutaţi pe baza întrebărilor de
Conţinut împreună cu clasa.
4. După terminarea discuţiilor pe baza întrebărilor de Conţinut, distribuiţi o copie a Fişei de lucru - Ei nu te
pot face să simţi (Fişa de lucru 6) fiecărui parteneriat. Cereţi-le partenerilor să răspundă la întrebările
de la sfârşitul Părţii l. Revizuiţi răspunsurile date întrebărilor de către parteneri şi sumarizaţi conceptul
principal precum urmează:
în viaţa reală, modul în care vă gândiţi la o situaţie afectează modul în care vă simţiţi în legătură cu ea.
Dacă vă spuneţi că situaţia este groaznică şi teribilă şi că nu o puteţi suporta, vă veţi simţi, probabil,
foarte nervoşi, supăraţi, sau frustraţi. Pe de altă parte, dacă vă spuneţi că situaţia nu vă place, dar că nu
este sfârşitul lumii şi că nu trebuie să îi acordaţi atenţie sau să vă supăraţi din cauza ei, vă veţi simţi
dezamăgiţi sau puţin supăraţi, dar nu vă veţi simţi super supăraţi sau nervoşi.
5. Cereţi-le partenerilor să completeze Partea 2: Fiecare se gândeşte la o situaţie în care el sau ea a
experienţiat stări de nervozitate sau supărare. După ce ei descriu pe scurt aceste situaţii, ei vor lucra
împreună pentru a vedea dacă îşi pot schimba emoţiile gândind în mod diferit, folosind exemplele din
Partea l din Fişa de lucru pentru a-i ajuta să facă acest lucru.
6. Acordaţi timp astfel încât partenerii să îşi împărtăşească ideile şi comentaţi pe baza procesului, după
care discutaţi pe baza întrebărilor de Personalizare.
Discuţii
1. Aţi căzut de acord asupra emoţiilor pentru fiecare scenariu împreună cu partenerii voştri? Dacă nu aţi
căzut de acord, de ce credeţi că nu aţi reuşit?
2. Cum vi s-ar părea dacă cineva v-ar spune că prima situaţie îi face întotdeauna pe copii să se simtă
furioşi? Credeţi că este adevărat?
3. Credeţi că oamenii sau situaţiile va fac să vă simţiţi în modul în care vă simţiţi, sau aveţi posibilitatea
de a alege?
4. Care este legătura dintre gândurile voastre şi emoţiile voastre?
1. Aţi spus vreodată ceva de genul: „Ea m-a înfuriat atât de tare" sau „Acel lucru chiar m-a durut"?
2. Chiar credeţi că altcineva poate să vă înfurie sau să vă rănească, sau faceţi voi să vă simţiţi astfel?
Dacă credeţi că vă faceţi voi pe voi să vă simţiţi astfel, cum se întâmplă acest lucru?
3. Ce anume puteţi reţine din această lecţie care să vă ajute în viitor când veţi întâmpina probleme cu
emoţiile voastre?
Invitaţi copiii să îşi asculte limbajul pe care îl folosesc. De fiecare dată când îşi dau seama că zic lucruri
de genul „Ea m-a tăcut să mă simt..." sau „Ei m-au enervat atât de tare," cereţi-le să îşi schimbe limbajul
în „M-am simţit nervos în legătură cu ..." într-un mod politicos, ei pot să dispute şi limbajul celorlalţi în
acest sens, astfel încât toată lumea să devină mai conştientă de faptul că nu ceilalţi sunt cei care ne fac să
ne simţim într-un anumit fel.
SCENARII
Nume:__________________________________________________ Data:__________________
Instrucţiuni: Citeşte fiecare din următoarele scenarii, încearcă, în primul rând, să identifici ce crezi tu
despre această situaţie. De exemplu, dacă crezi că copiii mai mari nu ar trebui să îţi spună ce să faci, s-
ar putea să fi supărat sau nervos în legătură cu primul scenariu, dar dacă ai alte preocupări şi nu te
interesează în mod special dacă te joci sau nu, te-ai putea simţi aşa şi aşa — nu ar fi mare lucru. După ce
ţi-ai identificat gândurile, notează, în spaţiul liber, modul în care te-ai simţi.
1. Te joci cu mingea în cartierul tău. Unul dintre copiii mai mari vine spre tine şi îţi spune că nu ai voie să
te joci.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
2. Te afli la magazin cu mama ta. Tu vrei să îţi cumpere nişte dulciuri, iar ea spune că de-abia îi ajung
banii pentru lapte şi cereale.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
3. Clasa ta va juca într-un spectacol organizat de şcoală. Diriginta voastră vă spune să vă îmbrăcaţi cu cele
mai bune haine şi încălţăminte pe care le aveţi. Nu ai nici o haină frumoasă şi ai doar o pereche de
încălţăminte.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
4. Tatăl tău a încălcat legea şi trebuie să meargă la închisoare. Copiii de la şcoală află şi încep să te
tachineze cu acest lucru.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
5. Eşti în pauza mare. Vrei să te joci baschet, dar sunt deja prea mulţi copii care joacă.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
6. Două dintre prietenele tale stau împreună de unele singure în sala de mese. Ele se uită la tine şi încep să
chicotească şi să şuşotească.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
7. Aseară, te-ai tuns. îţi place foarte mult. Astăzi copiii te tachinează şi îţi spun cât de rău îţi stă.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
8. Cineva de la tine din clasă te cheamă să vă daţi împreună, sâmbătă, cu rolele, dar mama ta vitregă nu îţi
dă voie.
Te gândeşti:___________________________________________________________
Te simţi:______________________________________________________________
9. Câţiva copii din cartierul tău merg la picnic. Ei nu te invită şi pe tine.

Te gândeşti:____________________________________________________________
Te simţi:_______________________________________________________________
10. Fratele tău mai mic intră în camera ta cât timp eşti tu plecat şi îţi ia unul din jocurile de calculator
pentru a se juca el.
Te gândeşti:_____________________________________________________________
Te simţi:________________________________________________________________

FIŞA DE LUCRU
PARTEA l
Instrucţiuni: Citiţi şi discutaţi următoarele două situaţii, după care răspundeţi la întrebări împreună cu
partenerul vostru.
Sheniqua şi Shantel
Sheniqua şi Shantel stau la coadă pentru a-şi cumpăra de mâncare. Cele două fete din faţa lor se tot
întorc spre ele, după care încep să chicotească şi să şuşotească.
Să presupunem că tu eşti Sheniqua. Tu:
 Le vezi pe cele două fete uitându-se la voi.
 Le auzi cum chicotesc şi şuşotesc.
 Te gândeşti: „Ele chicotesc şi şuşotesc despre noi, şi acest lucru este groaznic. Ele nu ar trebui să
râdă de noi."
 Te simţi... furioasă.
Acum să presupunem că eşti Shantel. Tu:
 Le vezi pe cele două fete uitându-se la voi.
 Le auzi cum chicotesc şi şuşotesc.
 Te gândeşti: „Ele chicotesc şi şuşotesc despre noi. Nu îmi place, dar nu trebuie să acord atenţie
acestui lucru."
 Te simţi... puţin iritată.
Tyler şi Thomas
Tyler şi Thomas se joacă Nintendo. Fratele lor mai mare intră în cameră şi începe să ţipe la ei,
cerându-le să meargă să se spele pe mâini pentru masa de seară.
Să presupunem că tu eşti Tyler. Tu:
 Îl vezi pe fratele tău intrând în cameră.
 Îl auzi cum ţipă la tine.
 Te gândeşti: „Nu are nici un drept să ţipe la noi. Este întotdeauna atât de rău. Nu suport modul în care
se comportă."
 Te simţi... furios.
Acum să presupunem că eşti Thomas. Tu:
 Îl vezi pe fratele tău intrând în cameră.
 Îl auzi cum ţipă la tine.
 Te gândeşti: „Nu îmi place când face aşa. Ţipă prea mult. Nu înţeleg de ce nu ne poate ruga, pur şi
simplu, în loc să ţipe să mergem să ne spălăm."
 Te simţi... iritat.
PARTEA 2
Instrucţiuni: Gândiţi-vă la o situaţie (fiecare partener la câte una) în care aţi experienţiat emoţii de furie
sau de supărare. Scrieţi aceste situaţii dedesubt. Apoi, lucraţi împreună pentru a vedea dacă vă puteţi
schimba emoţiile gândind diferit. Folosiţi exemplele de la Partea l pentru a vă ajuta.
Partener 1
Situaţia mea:______________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________
Partener 2
Situaţia mea
:______________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________________________________
De ce mă simt aşa?
În ciuda faptului că perioada copilăriei mijlocii a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai
uşoare perioade de dezvoltare, mulţi copii trăiesc în situaţii familiale disfuncţionale. Aceşti copii
trebuie să se lupte nu numai cu experienţele şi stresorii normali din această perioadă. Mulţi copii se luptă
să facă faţă emoţiilor supărătoare care apar în conjuncţie cu aceste situaţii. Este important să îi
ajutăm să înveţe să identifice emoţiile, să le exprime, şi să facă faţă acestora într-un mod eficient.
Obiective
 Să identifice emoţiile supărătoare des experienţiate
 Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă emoţiilor supărătoare
Materiale
 Tablă de joc - De ce mă simt aşa? (Fişa de lucru 7) şi o Fişă cu situaţii - De ce mă simt aşa?
(Fişa de lucru 8) la fiecare patru copii
 piesă de joc şi un bănuţ la fiecare doi copii
Procedură
1. Împărţiţi copiii în echipe de câte patru şi distribuiţi Tabla de joc - De ce mă simt aşa? (Fişa de lucru 7)
şi Fişa cu situaţii (Fişa de lucru 8). în interiorul fiecărei grupe de patru copii, daţi fiecărei perechi de
parteneri câte o piesă de joc şi un bănuţ.
2. Explicaţi procedura jocului: Ca şi echipă, copiii citesc prima situaţie, vorbesc despre modul în care ei s-
ar simţi, şi apoi selectează una dintre modalităţi pentru a face faţă situaţiei (sau vin cu o idee proprie).
Apoi, un membru din fiecare cuplu de câte doi aruncă cu banul pentru a stabili câte spaţii pot partenerii
lor să mute (cap = 2 spaţii, coadă = 1 spaţiu).
3. Puneţi-i pe copii să continue să se joace până când toate situaţiile au fost citite sau un set de parteneri
ajunge la capătul tablei de joc.
Discuţii
îNTREBĂRI DE CONŢINUT
1. Ce emoţii aţi identificat cel mai des?
2. Au existat situaţii în care aţi fi putut avea mai mult de o singură emoţie? (Invitaţi-i să dea exemple.)
3. A fost dificil să vă gândiţi la modul cum aţi face faţă acestor emoţii? Au fost unele situaţii mai dificile
decât altele? (Să dea exemple.)
1. Aţi avut voi sau cineva pe care cunoaşteţi unele dintre experienţele acestea? (Invitaţi-i să povestească.)
2. Aţi experienţiat vreodată emoţii similare cu cele identificate în aceste situaţii?
3. Cum faceţi faţă voi, sau cineva cunoscut, situaţiilor de familie în care vă simţiţi nervoşi, îngrijoraţi, sau
ruşinaţi?
4. Credeţi că dacă v-aţi schimba gândurile, acest lucru v-ar ajuta şi în modul în care vă simţiţi? De
exemplu, dacă tatăl vostru trebuia să vă ia în week-end la el şi nu a mai venit, aţi putea să vă simţiţi
foarte trişti dacă vă gândiţi că tatăl vostru s-ar putea să nu vă iubească pentru că nu a venit după voi.
Dacă vă schimbaţi gândul cu „Doar pentru că nu a apărut nu înseamnă că nu mă iubeşte," s-ar putea
să nu mai fiţi la fel de trişti. (Invitaţi copiii să ofere exemple despre modul în care ei ar putea folosi
acest proces.)
Citiţi-le copiilor o poveste în care se ilustrează modalităţi pozitive de coping cu situaţiile
familiale nefavorabile. Poveşti bune pe care le-aţi putea încerca sunt Living with a Single Parent, de M.
Rosenberg (Bradbury Press, 1992) şi A Birthday Present for Daniel: A Child^s Story ofLoss, de J.
Rothman (Prometheus Books, 1996).
TABLA DE JOC
Instrucţiuni: Ca şi grup, uitaţi-vă peste prima situaţie din Fişa cu situaţii — De ce mă simt aşa?
Discutaţi despre modul în care voi v-aţi simţi în această situaţie şi cum i-aţi face faţă, fie selectând una
dintre opţiunile oferite, fie venind cu propriile voastre soluţii. Un membru din fiecare cuplu trebuie să
arunce cu banul pentru a vedea câte spaţii poate muta partenerul (cap = 2 spaţii, coadă = l spaţiu).
Continuaţi să jucaţi până când toate situaţiile au fost citite sau unul dintre cupluri ajunge la capătul tablei
de joc.
Start
FIŞA CU SITUAŢII - PAGINA 1
1. Părinţii tăi ţipă şi se ceartă din nou. Tu te simţi _________ şi tu

 Stai în camera ta şi încerci să te concentrezi la altceva.
 Intervii între ei şi îi implori să nu se mai certe.
 îţi spui că este problema lor.
 (Soluţia ta.) ______________________
2. Familia ta nu are mulţi bani, şi tu ai distribuit ziare ca să îţi poţi cumpăra propria ta bicicletă, în sfârşit, ai
proprii tăi bani pentru a-ţi cumpăra bicicleta pe care ţi-o doreşti. Bunica ta te va lua de la şcoală ca să
mergeţi la magazin, aşa că îţi iei banii cu tine la şcoală. Când te uiţi în bancă la sfârşitul orelor, banii
au dispărut. Te simţi __________ şi tu ...
 O rogi pe diriginta ta să întrebe în clasă cine ţi-a luat banii.
 Te prefaci că nu e mare lucru ce s-a întâmplat.
 O abordezi pe persoana care consideri că i-a luat.
 (Soluţia ta.) _________________________________________
3. În drumul tău spre casă de la şcoală ai de trecut pe lângă barul din apropiere. Vezi maşina tatălui tău
şi ştii precis că el se află înăuntru şi bea. Te simţi _______ şi tu ...
 Intri pe uşă şi îl rogi să meargă cu tine acasă.
 Pleci mai departe spre casă şi te preocupi de ceva ca să nu te mai gândeşti la lucrul acesta.
 Iţi spui că nu poţi să îl schimbi.
 (Soluţia ta.) _________________________________________
4. Ţi-ai făcut o nouă prietenă la şcoală şi o inviţi să doarmă la tine. Când vine la tine fratele tău nu vă lasă
în pace. Părinţii tăi ţipă în continuu la tine să te joci cu el şi îţi spun că dacă nu te joci, prietena ta
trebuie să plece. Te simţi __________ şi tu ...
 Îţi ceri scuze de la prietena ta că se întâmplă acest lucru.
 Te prefaci că nu te deranjează nimic.
 Vorbeşti cu prietena ta despre problema din familia ta.
 (Soluţia ta.) _________________________________________
5. Părinţii tăi sunt divorţaţi. Nu îţi vezi mama foarte des, dar ea a promis să te ia de ziua ta să mergeţi
să mâncaţi în oraş. în ziua în care trebuie să vină, tu stai la fereastră şi o aştepţi, dar ea nu apare.
O suni, dar nu răspunde nimeni. Te simţi ____________ şi tu ...
 Mergi în camera ta şi plângi.
 Suni un prieten şi mergi afară să te joci astfel încât să te gândeşti la altceva.
 Te gândeşti că mama ta te iubeşte chiar dacă nu se comportă ca şi cum te-ar iubi.
 (Soluţia ta.) ___________________________________________
6. Tatăl tău tocmai a rămas fără serviciu, şi nu aveţi suficienţi bani pentru a cumpăra haine noi. Mama
ta a luat nişte haine de la un magazin de mâna a doua, şi câţiva copii de la şcoală te-au necăjit
legându-se de modul în care araţi. Te simţi ________ şi tu ...
 Încerci să îi ignori.
 Te legi de modul în care arată ei.
 Îţi spui că araţi bine indiferent de ce ar spune ei.
 (Soluţia ta.) ___________________________________________
FIŞA CU SITUAŢII - PAGINA 2
7. Mama ta s-a căsătorit, recent, şi v-aţi mutat în casa tatălui vitreg împreună cu cei doi fii ai lui. L-ai prins
pe unul dintre fii fumând în spatele casei, şi te-a ameninţat că te va bate dacă îi spui tatălui său. Te
simţi _________ şi tu ...
 Îi spui mamei tale şi îi ceri să te ajute.
 Te prefaci că nu ai văzut nimic.
 Îi spui tatălui tău vitreg.
 (Soluţia ta.) _________________________________________
8. Nu de mult a început şcoala şi diriginta îi întreabă pe elevi să povestească despre locurile în care au
fost în vacanţa de vară. Părinţii tăi nu şi-au permis să mergeţi într-o vacanţă aşa că unicul loc în care ai
fost a fost în parc. Te simţi _______ şi tu ...
 Inventezi o poveste despre locul unde ai fost.
 Spui adevărul.
 Spui, pur şi simplu, că nu prea vrei să povesteşti despre asta.
 (Soluţia ta.) ________________________________________
9. Ai uitat să îţi faci patul şi să îţi faci curat în cameră. Mama ta vitregă începe să ţipe la tine, spunându-ţi că nu
faci niciodată nimic cum trebuie şi că ea şi tatăl tău ar fi mai fericiţi dacă ai merge să locuieşti cu mama ta.
Te simţi _________ şi tu ...
 Te înfurii pe ea şi îi spui că nu are dreptate.
 Îi spui tatălui tău ceea ce ţi-a spus ea.
 Faci, pur şi simplu, ceea ce îţi cere să faci.
 (Soluţia ta.) _________________________________________
10. Fratele tău mai mare a fost prins furând o maşină şi conducând după ce băuse. El trebuie să petreacă
ceva timp la închisoare. Te simţi _________ şi tu ...
 Mergi să îl vizitezi ori de câte ori poţi.
 Te comporţi ca şi cum el nu ar face parte din familie.
 Îţi spui că el este în continuare fratele tău şi că ţii încă la el chiar dacă comportamentul lui a fost greşit..
 (Soluţia ta.) _________________________________________
11. Mama ta are un nou prieten. El vine întotdeauna în camera ta şi vrea să te sărute de noapte bună. Nu îl
cunoşti prea bine, şi nu vine niciodată împreună cu mama ta. Te simţi _____ __ şi tu...
 Îi spui mamei tale ce se întâmplă.
 Îi spui lui să te lase în pace.
 Îl laşi, pur şi simplu, să te sărute.
 (Soluţia ta.) ___________
12. Mama ta vine târziu de la serviciu, şi crezi că a băut. Te grăbeşti şi începi să pregăteşti cina şi să ai grijă de
sora ta pentru că nu vrei ca tatăl tău să se înfurie când ajunge acasă. Te simţi _____________ şi tu...
 O implori pe mama ta să înceteze să mai bea înainte ca tatăl tău să ajungă acasă.
 Pregăteşti, pur şi simplu cina, şi te prefaci că totul este în regulă.
 Admiţi că nu poţi să o opreşti pe mama ta să nu mai bea.
 (Soluţia ta.) _______________________________________
Ridiculizat şi respins
La această vârstă copiii se implică din ce în ce mai mult în relaţiile cu colegii, dar odată cu
această implicare apare şi frica de a fi respins şi ridiculizat. Este important să îi ajutăm pe copii să
observe că mulţi alţi copii au aceleaşi temeri şi să observe modalităţi de a face faţă acestor emoţii.
Obiectiv
 Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă ridiculizării şi respingerii
Materiale
 copie după Povestea - Ridiculizat şi respins (Fişa de lucru 9) pentru fiecare copil
 Un creion şi o foaie de hârtie la fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Cereţi-le copiilor să ridice mâna dacă una dintre următoarele situaţii li s-au întâmplat lor:
 Cineva a râs de modul în care arătaţi.
 Cineva a râs de modul în care umblaţi, fugiţi, aruncaţi, sau prindeţi.
 Cineva v-a spus că el sau ea nu vrea să vă fie niciodată prieten/ă.
 Cineva v-a spus că el sau ea nu vă place.
 Cineva v-a spus că sunteţi urâţi sau că mirosiţi urât.
2. Discutaţi cu copiii despre faptul că mulţi dintre ei au experienţiat ce înseamnă a fi respins sau ridiculizat
de către alţii. Cereţi-le copiilor să identifice cuvinte care descriu modul în care se simt când acest lucru
are loc.
3. Citiţi Povestea - Ridiculizat şi respins (Fişa de lucru 9), sau puneţi-i pe copii să citească povestea pentru
ei.
4. După ce povestea a fost citită, discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Cine s-a simţit ridiculizat şi respins în această poveste?
2. Ce a ajutat-o pe Măria atunci când a fost tratată în acest mod?
3. De ce credeţi că Carolina i-a spus acele lucruri Martei?
4. Ce părere aveţi despre modul în care Măria s-a comportat cu Marta? Dar despre modul în care Carolina
s-a comportat cu Marta?
1. S-a comportat vreodată cineva cu voi în modul în care Carolina s-a comportat cu Măria şi cu Marta?
Dacă da, cum v-aţi simţit?
2. V-aţi comportat vreodată cu cineva în felul în care Carolina s-a comportat cu Marta? Dacă da, de ce
credeţi că aţi făcut acest lucru, şi cum v-aţi simţit când aţi făcut acest lucru?
3. Dacă aţi fi ridiculizaţi sau respinşi, cum v-aţi controla emoţiile?
4. Credeţi că vreuna dintre ideile pe care Măria i le-a spus Martei ar funcţiona în cazul vostru? Ce altceva
aţi putea face pentru a vă controla emoţiile dacă aţi fi ridiculizaţi sau respinşi?
Cereţi-le copiilor să scrie un articol cu sfaturi pentru un aşa-zis ziar local, în care să expună idei
despre modul în care cineva poate să facă faţă situaţiilor dacă este ridiculizat şi respins.
Ridiculizat şi respins
POVESTE
Maria, o fetiţă de clasa a V-a, îşi lua prânzul cu Marta, o fetiţă de clasa a IV-a. Ele aproape că
terminaseră când Carolina a ajuns la masa lor. „Maria de ce mănânci împreună cu fraiera asta?" a
întrebat ea, uitându-se la Marta. „Nu ştii că minte şi trişează? De ce vrei să stai lângă ea când poţi avea
prieteni mai buni? Pe lângă asta, este doar în clasa a IV-a. De ce îţi petreci timpul cu copii mici?"
Maria era şocată că Carolina poate să spună aşa ceva. Ea i-a aruncat o privire Martei şi a
observat că are lacrimi în ochi. Maria nu ştia ce să facă sau ce să spună. Nu o ştia pe Marta de mult
timp, dar ea era partenera ei la cercurile de citire, care se ţineau chiar înainte de masa de prânz, aşa
că ele se obişnuiseră să meargă împreună în sala de mese după oră. Maria nu o văzuse niciodată pe
Marta trişând, şi nu avea nici un motiv pentru care să creadă că ea minte. Nu ştia de ce Carolina ar spune
acele lucruri despre ea.
Cu toate acestea, Maria ştia cum este să fi în situaţia în care era acum Marta. Anul trecut i se
întâmplase şi ei ceva similar. Maria nu greşise cu nimic, din câte îşi amintea ea, dar dintr-o dată unul dintre
colegii ei de clasă a început să o strige cu diferite nume şi i-a spus că nu are voie să meargă, după ore, la
întâlnirile din căsuţa din copac din cartier. Când Maria i-a spus mamei ei acest lucru, mama ei i-a spus
că lucrurile acestea se întâmplă câteodată în clasele a IV-a, a V-a şi a Vl-a pentru că nimeni nu se
gândeşte la modul în care cealaltă persoană s-ar putea simţi înainte de a spune diferite lucruri. Ea i-a
explicat lui Maria că, uneori, la această vârstă copiii devin geloşi unii pe alţii, ceea ce înseamnă că
probabil le este frică că cineva este mai popular decât ei sau are haine mai frumoase sau este mai
deştept sau mai mult plăcut de învăţătoare. Aşa că pentru a se simţi mai bine, ei încearcă să rănească pe
altcineva prin a-i respinge sau prin a-i ridiculiza. Mama Măriei i-a spus că doar pentru că cineva îţi face
acest lucru nu înseamnă că şi tu trebuie să îi faci la fel şi că trebuie să te opreşti şi să te întrebi dacă ceea
ce spun oamenii despre tine este adevărat. Dacă nu este, atunci trebuie să ţii minte „beţele şi pietrele
îţi pot rupe oasele, dar cuvintele nu te pot răni niciodată - decât dacă le laşi tu să facă acest lucru."
Maria a înţeles ceea ce i-a spus mama ei, dar se simţea în continuare tristă. Ea nu înţelegea de
ce i-ar face cineva aşa ceva, pentru că ea nu încercase să se dea mare sau să iasă în evidenţă. Ea nu
spusese lucruri urâte despre oameni, aşa că nu înţelegea de ce i-ar face ei acest lucru. Maria era atât
de tristă şi confuză în legătură cu acest lucru încât a mers să vorbească cu consilierul şcolar. Consiliera a
ascultat ceea ce i s-a întâmplat şi i-a cerut lui Maria să îşi întindă o mână pe masă. Consiliera i-a
cerut lui Maria să ridice, pe rând, câte un deget şi să identifice ceva ce îi place (sau ceea ce altora le
place la ea). După ce a menţionat cinci lucruri, consiliera a pus-o să îşi strângă pumnul şi să îl ţină în faţa
ei. Ea i-a explicat lui Maria că acestea sunt calităţile ei pozitive şi că nimeni nu i le poate lua. Indiferent cât
de mulţi copii ar fi ridiculizat-o sau respins-o, acest lucru nu i-ar lua calităţile ei pozitive. Ea i-a sugerat
Măriei că data viitoare când i s-ar mai fi întâmplat acest lucru, ea să îşi amintească lista şi să îşi ridice
pumnul pentru a-şi aminti că are calităţi pozitive, chiar dacă unii oameni nu cred lucrul acesta. Consiliera
i-a mai explicat şi faptul că, de multe ori, copiii de vârsta ei sunt foarte nemiloşi, şi cu toate că s-ar putea
să nu îi putem controla, am înrăutăţi doar situaţia dacă le-am face şi lor acelaşi lucru. Ea i-a spus Măriei
că probabil, în timp, situaţia se va rezolva de la sine dar dacă avea să continue, atunci va trebui să se
facă ceva mai mult decât atât. Consiliera a întrebat-o pe Maria ce anume crede că ar putea face între
timp pentru a nu se mai simţi atât de tristă. Maria i-a spus că se va gândi la toţi oamenii care i-au spus că
o plac şi i-au spus lucruri frumoase în loc să se gândească la cei care sunt răi cu ea.
Aşa că, în timp ce Maria stătea cu noua ei prietenă, şi-a amintit cum a fost pentru ea anul trecut. I-a
spus lui Marta ceea ce consiliera i-a spus ei, gândindu-se că acest lucru ar ajuta-o pe Marta. I-a mai
spus lui Marta că cu cât se va gândi mai mult la acest lucru cu atât mai nefericită va fi, aşa că i-a sugerat
să meargă în pauză şi să găsească ceva ce să facă împreună. Dacă celelalte fete nu doreau să se joace cu
ele, păcat. Ele îşi vor găsi ceva de tăcut şi nu vor sta şi vor fi nefericite din această cauză.
Este nevoie de cooperare

Odată ce copii devin mai prietenoşi, ei pot să facă diferite activităţi la cluburi, pot să participe la
sporturi de echipă, sau să meargă în tabere. Ca şi rezultat, nevoia lor de a-şi dezvolta comportamente
de cooperare creşte. Oferirea unor instrucţiuni specifice referitoare la rolurile pe care copiii le au atunci
când aparţin unui grup le poate facilita dezvoltarea socială.
Obiective
 Să identifice comportamente de cooperare
 Să practice comportamente de cooperare
Materiale
 Trei mingi de Ping-Pong şi o găleată mică sau un recipient din plastic pentru fiecare echipă formată
din 5-6 copii
 lingură pentru fiecare membru al echipei
 bandă adezivă lungă întinsă dintr-un capăt al clasei până la celălalt capăt
Procedură
1. Stabiliţi echipe formate din câte 5-6 membrii şi distribuiţi câte trei mingi de Ping-Pong şi o găleată mică
sau un recipient din plastic la fiecare echipă. Daţi fiecărui membru al echipei câte o lingură.
2. Instruiţi fiecare echipă că sarcina lor este de a muta cele trei mingi de Ping-Pong (câte o minge pe rând)
pe care le are fiecare echipă în găleata ce se află în capătul clasei. Pentru a face acest lucru, fiecare
jucător trebuie să îşi pună o mână la spate şi să paseze mingea pe lingura următorului membru al
echipei. Dacă mingea este scăpată, membrii echipei trebuie să discute ce să facă şi să lucreze împreună
pentru a pune mingea înapoi pe lingură. Pentru a pune mingea pe lingură, ei trebuie să îşi folosească
lingurile şi doar câte o mână a fiecărui copil. Membrii echipei vor continua să dea mai departe mingea
până ajunge la ultimul membru al echipei, care se lasă pe genunchi, apoi aruncă mingea de pe lingură în
găleată.
Discuţii
1. Cum aţi cooperat împreună cu membrii echipei voastre în scopul de a muta mingile de Ping-Pong în
găleţi?
2. Au existat exemple de comportament necooperativ? Dacă da, cum credeţi că a afectat acest lucru
întregul proces?
3. Care sunt alte exemple de comportamente cooperative pe care nu le-aţi folosit în această activitate, dar
care v-ar fi de folos în viitoarele activităţi?
1. Credeţi că sunteţi, în general, persoane care cooperează bine?
2. Ce comportamente de cooperare folosiţi cel mai des?
3. Aţi fost în situaţii în care alţi copii nu au fost cooperativi? Dacă da, cum v-aţi simţit? Vă place să lucraţi
sau să vă jucaţi cu oameni care nu cooperează?
4. Ce anume v-ar plăcea să continuaţi să faceţi (sau să schimbaţi) referitor la comportamentul vostru
cooperativ?
Îndemnaţi-i pe copii să inventeze jocuri în care ar avea nevoie să coopereze pentru a putea
îndeplini o sarcină. Acordaţi-le timp pentru a-şi prezenta jocurile în faţa clasei şi pentru a-i implica pe alţii în
procesul de cooperare.
Certuri cu prieteni
În ultima parte a copilăriei mijlocii, copiii au un repertoriu mai larg de abilităţi sociale, în ciuda
acestui fapt, copiii continuă să îi excludă pe alţii şi pot fi nemiloşi în tachinarea altora. Conflictele apar
rapid deoarece există mai multă presiune din partea colegilor de a se angaja în activităţi
necorespunzătoare, şi nevoia copiilor de a se remarca poate duce, adesea, la o competiţie nesănătoasă.
Certurile cu prietenii sunt obişnuite şi reprezintă o sursă majoră de frustrare.
Obiectiv
 Să înveţe abilităţi eficiente de management al conflictului
Materiale
 Tablă de scris
 copie a Roţii rezolvării de probleme - Certuri cu prieteni (Fişa de lucru 10) şi un creion pentru
fiecare copil
 Un set de Cartonaşe cu conflicte - Certuri cu prieteni (Fişa de lucru 11) pentru fiecare grup format
din trei copii
Procedură
1. Introduceţi lecţia cerându-le copiilor să se gândească la ultima discuţie aprinsă, conflict, sau ceartă pe
care au avut-o cu un prieten. Fără a da numele altora, invitaţi-i să poarte o discuţie despre tipurile de
conflicte şi modul în care copiii le rezolvă.
2. împărţiţi copiii în grupe de câte trei. Distribuiţi fiecărui copil Roata rezolvării de probleme - Certuri cu
prieteni (Fişa de lucru 10) şi fiecărui grup un set de Cartonaşe cu conflicte - Certuri cu prieteni (Fişa de
lucru 11). Instruiţi-i pe copii să extragă pe rând câte un cartonaş cu conflicte şi să îl citească cu voce tare.
Ca şi grup, ei trebuie să genereze idei despre modalităţile de a face faţă unui conflict. Copilul care a
extras cartonaşul completează „spiţele," de pe propria sa fişă cu Roata conflictelor, cu alternativele
discutate. Apoi, puneţi-i pe copii să identifice aspectele pozitive şi negative a fiecărei alternative. Copilul
care a extras cartonaşul pune un asterix (*) în dreptul alternativei pe care el sau ea o consideră a fi cea
mai bună pentru a face faţă conflictului.
3. Continuaţi procedura, urmând ca un alt copil să extragă un cartonaş cu conflict, apoi discutaţi opţiunile
cu clasa, completaţi spiţele roţii, şi alegeţi cea mai bună alternativă după ce aţi luat în considerare
aspectele pozitive şi negative ale fiecăreia.
Discuţii
1. Au existat conflicte pentru care v-a fost mai greu să identificaţi alternative decât pentru altele? (Invitaţi-i să
povestească despre situaţii specifice.)
2. Ca şi grup, aţi putut să identificaţi ceea ce voi aţi considerat a fi alternative bune? (Cereţi exemple
şi notaţi-le pe tablă. Pe parcurs ce sunt menţionate alternativele, cereţi-le copiilor să le evalueze ca
fiind modalităţi bune, acceptabile, sau proaste de a rezolva un conflict.)
3. Ce credeţi că îi împiedică pe unii copii în a selecta modalităţi mai bune de a-şi rezolva conflictele pe
care le au?
1. Atunci când aveţi conflicte cu prietenii, folosiţi unele din alternativele pe care le-aţi identificat?
(Invitaţi copiii să ofere exemple.)
2. Atunci când vă certaţi cu prietenii, din ce cauză vă certaţi, de obicei? Cum vă simţiţi atunci când vă certaţi?
3. Care sunt unele lucruri pe care vi le puteţi spune vouă sau pe care le puteţi face pentru a evita certurile cu
prietenii?
Invitaţi-i pe copii să selecteze trei dintre strategiile identificate în această lecţie pentru a le încerca atunci
când au conflicte cu prietenii. Sugeraţi-le să scrie un raport scurt în care să descrie succesul sau
eşecul acestor strategii.
Certuri cu prieteni
ROATA REZOLVĂRII DE PROBLEME
Nume: _______________________________________________________Data:________________
Instrucţiuni: Extrageţi, pe rând, câte un Cartonaş cu conflicte - Certuri cu prietenii, citiţi-l cu voce tare, şi generaţi
idei împreună cu ceilalţi membrii ai grupului despre modalităţi de a controla conflictul. Persoana care
extrage cartonaşul completează „spiţele", din propria fişă cu Roata conflictului, cu ideile pe care membrii
grupului le identifică, discută aspectele pozitive şi negative ale fiecărei idei, după car e pune un asterix (*)
lângă fiecare idee pe care el sau ea o consideră cea mai potrivită.
Certuri cu prieteni
CARTONAŞE CU CONFLICTE
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi separat; daţi câte un set de cartonaşe fiecărui grup format din trei
copii.
Un bun prieten de-al tău te ignoră în pauza de Unul din colegii cu care rezolvi o problemă de
masă. matematică te face prost.
Cineva îl place pe băiatul de care ţie îţi place. Prietena ta îţi spune că nu vrea să se joace cu
(Pentru băieţi: Cineva o place pe fata de care tine după ore.
ţie îţi place.)
Un coleg de clasă spune lucruri urâte despre Două prietene dau o petrecere, şi ele invită pe
mama ta. toată lumea din clasă cu excepţia ta.
Doi dintre prietenii tăi şuşotesc şi se uită la Te cerţi cu prietenul tău cu privire la regulile
tine. unui joc.
Copilul care stă în spatele tău loveşte întruna, Prietenul tău şi cu tine nu puteţi cădea de acord
cu piciorul, în scaunul tău. asupra locului unde să vă daţi cu bicicletele.
Copiii cu care te joci cu mingea te face trişor. (Inventaţi voi un conflict.)
A nu acorda atenţie tachinărilor

Pe parcursul acestei perioade de dezvoltare, când relaţiile de prietenie sunt atât de importante,
nu este neobişnuit ca copiii să se simtă devastaţi atunci când sunt excluşi, tachinaţi, sau când sunt evaluaţi
negativ. Şi datorită faptului că ei încă mai au o gândire concretă, ei nu observă prompt că există
modalităţi alternative de a gândi, simţi, şi de a se comporta în aceste situaţii. A dobândi o perspectivă
mai largă este un aspect important în dezvoltarea socială a copiilor.
Obiective
 Să identifice comportamente personale care pot duce la excludere, tachinare, sau evaluări
negative
 Să identifice o varietate de modalităţi de a gândi, simţi, şi comporta atunci când sunt excluşi,
tachinaţi, sau evaluaţi negativ
 Să recunoască că modul în care cineva îşi controlează gândirea afectează modul în care acea
persoană simte şi se comportă în situaţiile de conflict
Materiale
 copie a Fişei - A nu acorda atenţie tachinărilor (Fişa de lucru 12) pentru fiecare parteneriat
 Hârtie şi un creion pentru fiecare copil
Procedură
1. Introduceţi această lecţie cerând copiilor să îşi scoată o foaie de hârtie şi un creion şi să identifice
următoarele:
 O situaţie în care au fost excluşi, tachinaţi, sau evaluaţi negativ de către colegi
 Modul în care s-au simţiţi în legătură cu această situaţie
 Modul în care au făcut faţă situaţiei
 Dacă s-au comportat într-un mod care ar fi putut să îi influenţeze pe ceilalţi să reacţioneze în acel
mod faţă de ei (i-a strigat ei în diferite feluri, mai întâi, i-a tachinat, şi aşa mai departe)
2. Discutaţi pe baza mai multor exemple pe care copiii le-au identificat, incluzând emoţii şi ce au făcut copiii
în acele situaţii. Vorbiţi, apoi despre comportamentele care ar putea să influenţeze reacţiile celorlalţi. De
exemplu, dacă ei strigă pe cineva cu diferite nume, nu ar trebui să fie foarte surprinşi dacă cineva le face
şi lor acelaşi lucru, încurajaţi o discuţie cu privire la ceea ce copiii pot şi ceea ce nu pot controla în
relaţiile cu ceilalţi: Ei îşi pot controla propriul comportament (astfel că ei nu trebuie să iniţieze nimic sau
nici măcar să răspundă la ceea ce alţii fac sau spun), dar ei nu pot controla ceea ce alţii aleg să facă.
3. Cereţi-le copiilor să îşi găsească un partener şi daţi fiecărui parteneriat o Fişă - A nu acorda atenţie
tachinărilor (Fişa de lucru 12). Cereţi partenerilor să citească aceste situaţii şi să identifice răspunsuri
4. Discutaţi răspunsurile date la fişa de lucru identificând înainte orice comportament „declanşator" care ar
fi putut cauza reacţia. Apoi, discutaţi dacă copiii au controlul propriilor lor comportamente şi dacă trebuie
să răspundă la comportamentele declanşatoare ale altora. Utilizaţi următoarea explicaţie ca şi o
modalitate de a ilustra modul în care copiii îşi pot controla propriul comportament, chiar dacă ei nu pot
controla ceea ce alţii spun sau fac:
Ori de câte ori cineva face ceva care vă enervează sau vă irită şi supără, puteţi face alegeri. Puteţi
reacţiona, comportament care de obicei declanşează o altă reacţie de la acea persoană, sau puteţi
să îi faceţi faţă pe cont propriu. De exemplu, să presupunem că cineva vine la voi şi vă pune o
poreclă. V-aţi putea spune în gând: „Sunt eu ceea ce ei spun că sunt? Şi chiar dacă sunt înseamnă
acest lucru că nu sunt bun de nimic? La ce mă ajută dacă mă supăr? La ce mă ajută să îl/o
lovesc? Care sunt celelate opţiuni pe care le am?" Gândind lucrurile în acest mod veţi vedea că nu
trebuie să fiţi supăraţi. Asta nu înseamnă că trebuie să vă placă atunci când oamenii vă tachinează,
vă evaluează negativ, sau vă exclud. Dar, nu trebuie să reacţionaţi în moduri care ar putea înrăutăţi
situaţia.
5. Cereţi-le partenerilor, să facă din nou trimitere la Fişa - A nu acorda atenţie tachinărilor. Puneţi-i să
aleagă două exemple şi să identifice ce şi-ar fi putut spune copii pentru a nu fi atât de supăraţi de ceva
ce altcineva a spus sau a făcut. Acordaţi-le partenerilor timp pentru a prezenta în faţa întregii clase.
Discuţii
1. Credeţi că puteţi controla, de obicei, modul în care ceilalţi se comportă cu voi? Există situaţii în care
comportamentul vostru îi poate influenţa pe alţii să se comporte în felul în care ei se comportă? Dacă da,
aveţi control asupra a ceea ce faceţi?
2. Trebuie să credeţi ceea ce alţii pot spune despre voi atunci când vă tachinează sau vă evaluează
negativ?
1. Vă supăraţi sau enervaţi dacă cineva vă evaluează negativ, vă tachinează, sau vă exclude?
2. Cum credeţi că v-ar ajuta auto-dialogul pentru a face faţă unor situaţii de acest gen?
3. Există ceva la comportamentul vostru care trebuie schimbat astfel încât să existe posibilităţi mai mici
pentru a declanşa o reacţie din partea altora? Dacă da, care este acest comportament, şi cum îl veţi
schimba?
Împărţiţi elevii în grupuri mici şi puneţi-i să inventeze scenete pentru a ilustra problemele
tratate în această lecţie.
A nu acorda atenţie tachinărilor
FIŞA DE LUCRU
Instrucţiuni: Citiţi fiecare situaţie. Discutaţi-le împreună cu partenerul vostru, după care completaţi
spaţiile libere.
SITUAŢIA 1
Tanya stă de una singură pe terenul de joacă. Două fete trec pe lângă ea şi îi spun, într-un
mod obraznic, că ele nu o vor în apropierea lor pentru că este săracă şi pentru că tatăl ei bea.
Întrebări
1. A făcut Tanya ceva care le-ar fi putut influenţa pe cele două fete să se comporte astfel?_________
Dacă da, ce a făcut ea?
_________________________________________________________________
2. Poate Tanya să controleze ceea ce îi spun aceste fete?__________________________________
Dacă da, cum?__________________________________________________________________
3. Poate Tanya să îşi controleze modul în care reacţionează faţă de aceste fete?__________________
Dacă da, cum?__________________________________
SITUAŢIA 2
Kareem şi-a terminat lucrarea la matematică, iar profesoara i-a spus că a rezolvat bine
problemele. Colega lui de bancă încă mai scria la lucrarea ei. Kareem s-a întors în banca lui şi i-a spus,
„Ha, ha, am terminat înaintea ta, şi le-am făcut şi bine." Colega lui de bancă i-a spus, „Mare lucru. Data
trecută ai luat o notă mică, aşa că nu eşti atât de deştept precum crezi."
Întrebări
1. A făcut Kareem ceva care ar fi putut să o influenţeze pe colega lui să reacţioneze astfel?_________
Dacă da, ce anume a făcut el? ___________________________________________________________
2. Poate colega lui Kareem să controleze ceea ce Kareem îi spune?___________________________
Dacă da, cum?__________________________________________________________________
3. Poate Kareem să controleze ceea ce el face? ________________________________________
Dacă da, cum?__________________________________________________________________
SITUAŢIA 3
Philip se uita la televizor, iar fratele său mai mare a venit şi a început să se lege de el. Philip şi-a
pierdut răbdarea şi i-a tras un pumn fratelui său.
Întrebări
1. A făcut fratele lui Philip ceva care l-ar fi putut influenţa pe Philip să se comporte astfel?______________
Dacă da, ce anume a făcut?______________________________________________________________
2. Poate Philip să controleze ceea ce face fratele său?_____________________________________
Dacă da, cum?________________________________________________________________________
3. Poate Philip să controleze ceea ce el face?___________________________________________
Dacă da, cum?__________________________________________________________________
SITUAŢIA 4
Shiron aştepta la rând să bea apă de la ţâşnitoare, când Mart a venit şi l-a împins din calea lui,
spunând că oamenii proşti trebuie să stea la capătul rândului.
Întrebări
1. A făcut Shiron ceva care l-ar fi putut influenţa pe Mart să se comporte astfel?________________
Dacă da, ce anume a făcut?______________________________________________________________
2. Poate Shiron să controleze ceea ce face Mart?________________________________________
Dacă da, cum?__________________________________________________________________
3. Poate Shiron să controleze ceea ce face el?__________________________________________
Dacă da, cum?__________________________________________________________________
Din punctul lor de vedere
Deşi, la această vârstă copiii sunt mai puţin egocentrici decât înainte şi au, în mare parte,
capacitatea să vadă lumea dintr-o altă perspectivă, adesea, ei nu reuşesc să aplice aceste deprinderi
în mod consistent. Ca şi rezultat, neânţelegerile cu părinţii, profesorii şi cu colegii nu sunt ieşite din comun.
Consolidarea deprinderilor pentru perspectivele viitoare poate spori relaţiile interpersonale.
Obiectiv
 Să îşi dezvolte abilităţi de a vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă
Materiale
 O copie a Fişei - Din punctul lor de vedere (Fişa de lucru 13) şi un creion pentru fiecare copil
 O pereche de ochelari de vedere vechi, împreună cu două perechi de forme care pot fi aplicate
peste lentile, construite din hârtie, o pereche de culoare galbenă şi o pereche de culoare albastră
Procedură
1. Introduceţi lecţia solicitând doi voluntari. Instruiţi-i, în particular, pe aceşti voluntari că dumneavoastră
veţi citi un scurt scenariu. După ce terminaţi de citit îi veţi da unuia dintre ei perechea de ochelari (cu
lentile galbene). Acel voluntar va vorbi, cu el însuşi, cu voce tare - ca şi cum totul în legătură cu situaţia
este minunat - lucrurile vor fi bine, nimic nu va reprezenta o problemă, şi aşa mai departe. Daţi un
exemplu: Dacă în scenariu se spune că mâine va fi un test greu la şcoală, copilul cu lentile galbene va
spune, „Sunt sigur că mă voi descurca. Este probabil un test uşor. Chiar dacă nu mă descurc bine, nu
îmi voi face griji din această cauză, iar lucrurile vor fi, pur şi simplu, minunate." Apoi, explicaţi faptul că
după ce primul voluntar şi-a exprimat părerea, veţi citi acelaşi scenariu încă o dată. De data aceasta îi
veţi da ochelarii (cu lentile albastre) celui deal doilea voluntar. Monologul acestui voluntar va fi mohorât,
trist, teribil, nefavorabil, şi aşa mai departe: „Voi cădea testul pentru că sunt atât de prost. Nimic din ceea
ce fac nu iese vreodată bine. Totul este, pur şi simplu, groaznic."
2. Explicaţi-le celorlalţi copii că dumneavoastră veţi citi o situaţie la care cei doi voluntari vor reacţiona într-
un fel. Copiii trebuie să asculte cu atenţie pentru a vedea modul în care perspectiva se schimbă, în
funcţie de culoarea lentilelor ochelarilor pe care voluntarii îi poartă.
3. Citiţi următorul scenariu voluntarului 1, care va purta ochelarii cu lentilele galbene:
Mama mea pleacă din oraş, şi pe mine mă duce să stau cu mătuşa mea. Mătuşa mea nu are copii
de vârsta mea, şi trăieşte la ţară. Voi sta acolo timp de trei zile cu verişorii mei care sunt bebeluşi.
După ce Voluntarul 1 răspunde cu monologul său, aplicaţi lentilele albastre pe ochelari şi înmânaţi-i
Voluntarului 2, care va răspunde dintr-o perspectivă opusă.
4. După această demonstraţie, discutaţi diferenţa dintre cele două puncte de vedere şi introduceţi ideea
de adoptare a unei perspective, sau de a vedea ceva din punctul de vedere al altcuiva, în exemplu, doi
oameni au „văzut" aceeaşi situaţie în moduri foarte diferite, întrebaţi-i pe copii dacă ei cred că acest
lucru se întâmplă vreodată în rândul oamenilor şi cereţi să vi se dea câteva exemple. De exemplu, voi
consideraţi că aveţi voie să staţi treji până seara târziu deoarece mâine este sâmbătă, dar părinţii voştri
sunt de părere că ar trebui să mergeţi la culcare la ora voastră obişnuită pentru a nu fi morocănoşi a
doua zi.
5. Distribuiţi fiecărui copil o copie a Fişei - Din punctul lor de vedere (Fişa de lucru 13). Cereţi fiecărui copil
să îşi găsească un partener şi să lucreze împreună pentru a identifica cele două perspective diferite.
6. După ce partenerii au terminat de făcut acest lucru, acordaţi câteva minute pentru a-şi împărtăşi
răspunsurile cu restul clasei, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce înseamnă a privi dintr-o altă perspectiva sau a lua în considerare un alt punct de vedere?
2. De ce credeţi că uneori oamenii au perspective sau puncte de vedere diferite cu privire la aceeaşi
situaţie? (Accentuaţi ideea că modul în care oamenii gândesc despre o situaţie determină perspectiva pe
care ei o adoptă.)
3. Aţi întâmpinat dificultăţi în a identifica puncte de vedere diferite în timp ce voi împreună cu partenerii
voştri aţi completat fişa de lucru?
4. Cum consideraţi că s-ar îmbunătăţi relaţia voastră cu ceilalţi dacă aţi fi mult mai capabili de a vedea
perspectivele lor?
1. Aţi avut vreodată probleme în a vă înţelege cu cineva din cauza faptului că amândoi aţi avut perspective
foarte diferite cu privire la aceeaşi situaţie? Dacă da, cum aţi rezolvat problema?
2. Cum credeţi că veţi aplica ceea ce voi aţi învăţat în această lecţie în interacţiunile cu prietenii voştri? Cu
părinţii? Cu profesorii?
Cereţi-le copiilor să îşi selecteze emisiunea de televiziune preferată pe care să o vizioneze,
încurajaţi-i să încerce să vadă dacă pot identifica diferite perspective ale personajelor implicate.
Din punctul lor de vedere
FIŞA DE LUCRU
Instrucţiuni: Citiţi fiecare situaţie de mai jos împreună cu partenerul vostru, după care decideţi de care
punct de vedere vă ocupaţi fiecare dintre voi. Fiecare partener scrie ceea ce el sau ea crede că este
punctul de vedere al acelei persoane. După ce aţi terminat amândoi de scris, discutaţi punctele
voastre de vedere.
1. Sara are dificultăţi la matematică. Tatăl ei vrea să o ducă la meditaţii, dar lui Sara nu îi surâde această
idee.
Punctul de vedere al lui Sara:__________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Punctul de vedere al tatălui ei: :________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
2. Allison şi cu Emily se ceartă pentru că Allison nu a stat lângă Emily la întrunirea de la şcoală.
Punctul de vedere al lui Allison: :_______________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Punctul de vedere al lui Emily:
:_________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
3. Părinţii lui Damian i-a dat voie fratelui său, care este cu un an mai mare, să facă mai multe lucruri
decât are el voie.
Punctul de vedere al lui Damian: :_______________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Punctul de vedere al părinţilor lui: :______________________________________________________
___________________________________________________________________________________
4. Nick şi cu partenerul său din tabără nu se înţeleg în privinţa faptului care dintre ei ar trebui să doarmă în
cortul cel mai mare.
Punctul de vedere al lui Nick: :_______________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Punctul de vedere al partenerului lui: :___________________________________________________
___________________________________________________________________________________
5. Amber are test la ştiinţe mâine. Ea vrea să meargă să se dea cu rolele în seara aceasta, dar părinţii
ei sunt de părere că ea ar trebui să stea acasă şi să înveţe.
Punctul de vedere al lui Amber: :_______________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Punctul de vedere al părinţilor ei: :______________________________________________________
___________________________________________________________________________________
6. Tatăl lui Gabriel nu vrea ca el să meargă cu bicicleta până la terenul de hochei de-a lungul unei străzi
aglomerate. Gabriel nu înţelege de ce nu poate face acest lucru.
Punctul de vedere al lui Gabriel: :_______________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Punctul de vedere al tatălui lui: :_______________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Este vorba de alegere

Odată ce ajung la sfârşitul copilăriei mijlocii, copiii au ocazii tot mai frecvente de a face alegeri. A
înţelege cum să identifice şi să aprecieze importanţa opţiunilor este o abilitate cognitivă care îi va pregăti să
facă faţă problemelor şi mai complexe.
Obiective
 Să înveţe să identifice opţiunile
 Să înveţe să aprecieze nivelul de importanţă al opţiunilor
Materiale
 O foaie mare de hârtie albă şi un creion pentru fiecare copil
 O cutie de lipici, o pereche de foarfece, şi mai multe reviste vechi pentru fiecare pereche de copii
Procedură
1. Introduceţi această lecţie, cerându-le elevilor să definească cuvântul opţiune. Indicaţi faptul că le veţi
cere să se gândească la anumite aspecte ale opţiunilor. Dacă ei sunt puternic de acord cu ceea ce
dumneavoastră afirmaţi, ei trebuie să ridice, sus de tot, o mână. Dacă ei sunt parţial de acord cu ceea ce
afirmaţi, trebuie să ridice mâna la jumătate, iar dacă ei nu sunt de acord cu ceea ce afirmaţi, ei trebuie să
lase mâna jos.
 Toată lumea are opţiuni.
 Noi luăm multe decizii zi de zi.
 Cu cât eşti mai mare, cu atât mai multe opţiuni ai.
 A face alegeri poate fi dificil.
Unele alegeri sunt mai importante ca altele.
2. Pasul următor, cereţi fiecărui elev să îşi găsească câte un partener. Distribuiţi o foaie de hârtie mare şi
un creion la fiecare copil. Daţi câte o cutie de lipici, o pereche de foarfece, şi mai multe reviste vechi la
fiecare pereche de copii.
3. Cereţi partenerilor să frunzărească prin revistele lor şi să decupeze patru imagini care par mai atractive
sau care îi interesează pe ei. Cereţi fiecărui copil să lipească două dintre aceste imagini pe foaia de
hârtie. Apoi, ca şi parteneri, puneţi-i să discute referitor la ce opţiuni sunt asociate cu fiecare imagine şi
notaţi cel puţin trei opţiuni făcute pe fiecare imagine. (De exemplu, ei ar putea să decupeze poza cuiva
care bea lapte. Exemple de opţiuni pot fi: dacă să bei sau nu lapte, cât de des să îl bei, de la ce
companie să bei lapte, şi dacă ar trebui să fie degresat, cu 2 % grăsime, sau lapte integral.)
4. După ce au terminat de scris opţiunile lor, cereţi fiecărui cuplu să se alăture unui alt cuplu pentru a
discuta despre imaginile lor şi despre opţiunile prezentate.
5. După ce au povestit despre opţiunile lor, rugaţi copiii să rămână în grupurile lor de câte patru şi să se
uite peste toate opţiunile lor. Acum, ei ar trebui să încerce să îşi aranjeze, într-o ordine, opţiunile
reprezentate în imagini de la cele mai importante la cele mai puţin importante. Pentru a face acest lucru,
ei vor trebui să discute astfel de factori precum cum îi afectează decizia luată de ei în prezent şi în viitor,
valoarea corespunzătoare pe care ei o acordă acelei decizii, şi dacă decizia va avea, în general, un
impact major sau minor asupra vieţii lor. Acordaţi 10-15 minute pentru această gradare.
Discuţii
1. A fost dificil să vă gândiţi la deciziile asociate cu fiecare imagine? Au fost unele poze mai dificile decât
altele? Dacă da, ce credeţi că le-a făcut să fie mai dificile?
2. Vă gândiţi, de obicei, la toate alegerile pe care le faceţi ca fiind asociate cu ceva anume? Dacă nu,
vedeţi vreun avantaj în a face acest lucru? (Invitaţi-i să împărtăşească.)
3. Ce anume aţi experienţiat în timp ce aţi încercat să stabiliţi o ordine pentru opţiunile voastre? Ce factori
aţi luat în considerare în timp ce aţi realizat această ordine? (Acordaţi copiilor timp pentru a oferi exemple
despre modul în care ei şi-au aranjat opţiunile şi despre modul în care ei au făcut aceste decizii.)
1. Atunci când faceţi o alegere, vă gândiţi cu atenţie la toţi factorii implicaţi, sau faceţi propria alegere rapid
fără a lua în considerare toate aspectele? Care dintre metode credeţi că este cea mai bună?
2. După părerea voastră, există unele lucruri asupra cărora vă puteţi decide repede şi altele care necesită
mai multă prudenţă? (Invitaţi-i să ofere exemple.)
3. Credeţi că, data viitoare când veţi avea de făcut o alegere, veţi face ceva diferit bazându-vă pe ceea ce
aţi învăţat în această lecţie? Dacă da, ce?
Cereţi-le copiilor să scrie cuvântul OPŢIUNE în partea stângă din josul paginii. Lângă fiecare
literă puneţi-i să deseneze o imagine sau să scrie un cuvânt asociat cu luarea de decizie şi care începe cu
acea literă.
Are vreun sens?
În ciuda capacităţii lor de a folosi abilităţi de gândire complexe, copiii care se află în perioada
copilăriei mijlocii pot să interpreteze încă situaţiile destul de literalmente, contribuind astfel la tendinţa de a
gândi iraţional. Gândirea iraţională afectează, în mod negativ, copiii în toate aspectele dezvoltării lor. A-i
ajuta să înveţe să gândească raţional contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea lor cognitivă.
Obiective
 Să facă distincţia între credinţele raţionale şi iraţionale
 Să înveţe cum să aplice credinţele raţionale la situaţiile personale
Materiale
 Un poster cu Senine de avertizare - Are vreun sens? (Fişa de lucru 14)
 Un plic cu Cartonaşe de joc - Are vreun sens? (Fişa de lucru 15) pentru fiecare grup de câte patru
copii
Procedură
1. Introduceţi lecţia afişând Posterul cu semne de avertizare - Are vreun sens? (Fişa de lucru 14). Utilizaţi
următoarele exemple ca şi modalitate de a ilustra fiecare semn:
 Cineva refuză să stea alături de voi în pauza mare. Voi vă gândiţi: „Nimeni nu vrea să stea
niciodată lângă mine în pauza de masă." (Supra-generalizare)
 Fratele vostru mai mare nu vă împrumută noul său CD. Vă gândiţi: „Este un frate atât de rău. El ar
trebui să fie mai drăguţ cu mine." (Cerinţe absolutiste)
 Profesoara voastră pare să vă urmărească cu privirea în timp ce daţi un test. Vă gândiţi: „Ea crede
că copiez la testul acesta" (Citirea gândurilor)
 Cineva vă fură, din bancă, banii de mâncare. Vă gândiţi: „Cine ar fi putut să-mi facă un lucru ca
acesta? Cineva trebuie să mă urască mult pentru a putea fi atât de rău." (Personalizare)
 Părinţii voştri vă spun că familia voastră se mută într-un alt oraş. Vă gândiţi: „Dacă trebuie să mă
mut într-un alt oraş, nu voi putea suporta acest lucru. Va fi prea greu să îmi părăsesc toţi prietenii.
Voi fi atât de nefericit/ă tot timpul şi nu voi avea chef de nimic." (Exagerare/ toleranţă scăzută la
frustrare)
2. Definiţi şi discutaţi termenii de raţional şi iraţional. Explicaţi faptul că credinţele raţionale au, de obicei,
sens şi se „potrivesc" cu realitatea. Ele nu rezultă în emoţii supărătoare. Pe de altă parte, credinţele
iraţionale implică suprageneralizarea (a gândi că ceva este întodeauna fie într-un fel, fie într-altul),
cerinţele absolutiste (a cere ceva referitor la o situaţie sau la modul în care alţii se comportă). Credinţele
iraţionale implică, de asemenea, personalizarea (a gândi că tu eşti cauza anumitor lucruri sau că tot ceea
ce se întâmplă este din cauza ta), exagerarea (a face lucrurile mai mari decât sunt), şi toleranţa scăzută
la frustrare (a gândi că nu poţi suporta un lucru pentru că este prea greu sau prea supărător). Cereţi-le
copiilor să identifice ce anume face ca fiecare din exemplele de mai sus să fie iraţionale şi rugaţi-i să se
gândească la mai multe răspunsuri raţionale, cum ar fi „Doar pentru că cineva nu stă lângă mine astăzi,
nu înseamnă că nimeni nu va sta niciodată."
3. Cereţi-le copiilor să formeze grupe de câte patru şi oferiţi fiecărui grup un set de Cartonaşe de joc - Are
vreun sens? (Fişa de lucru 15). Explicaţi-le următoarele reguli pentru a juca jocul:
Cel care face cărţile împarte câte opt cărţi fiecăruia dintre cei patru jucători. Jucătorii extrag, pe rând,
câte o carte de la jucătorul care se află în dreapta lor. Scopul jocului este acela de a împerechea
cărţile „iraţionale" cu perechile lor raţionale. Când un jucător consideră că are o pereche, acel jucător
pune jos perechea şi explică de ce cartea iraţională este iraţională şi de ce cartea raţională are sens.
Acel jucător trebuie să descrie, de asemenea, o situaţie de viaţă reală în care credinţa raţională ar
putea fi folosită. (De exemplu, dacă cartea raţională este „Nu pot face totul perfect," răspunsul ar
putea fi că jucătorul îşi poate aminti de acest lucru, data viitoare, înainte de a se supăra pentru că a
făcut o greşeală.) Jocul continuă până când doi din cei patru jucători au terminat de împerecheat
toate cărţile pe care le-au avut (cu alte cuvinte, au pus jos toate cărţile).
4. Acordaţi timp grupelor pentru a juca jocul, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
Discuţii
1. Care este diferenţa dintre gândirea raţională şi cea iraţională?
2. Care tip de gândire este mai potrivită: cea raţională sau cea iraţională? Susţineţi-vă răspunsurile.
3. Credeţi că există consecinţe negative pentru gândirea iraţională? (Invitaţi-i să ofere exemple.)
4. Credeţi că există consecinţe negative pentru gândirea raţională?
5. Ce tip de emoţii sunt asociate cu gândirea iraţională? Dar cu gândirea raţională?
1. Voi gândiţi mai mult raţional sau iraţional?
2. Aţi experienţiat vreo consecinţă negativă din cauza gândirii iraţionale? (Invitaţi-i să ofere exemple.)
3. Cum puteţi să nu mai aveţi o gândire iraţională?
Cereţi-le copiilor să scrie o „poveste iraţională" despre un copil care are întotdeauna gânduri
iraţionale şi despre modul în care acest lucru îi afectează viaţa. Puneţi-i să scrie două finaluri pentru
această poveste: una iraţională şi una raţională.
Are vreun sens?
POSTER CU SEMNE DE AVERTIZARE
Are vreun sens?
CARTONAŞE DE JOC
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi cărţile separat şi puneţi fiecare set într-unplic; daţi fiecărui grup format din
patru copii câte un set.
Acest lucru mi se întâmplă întotdeauna mie. Doar pentru că acest lucru se întâmplă câteodată nu
înseamnă că se întâmplă întotdeauna.
Totul este întotdeauna nedrept. Uneori, lucrurile nu sunt corecte; asta este viaţa.
Nimeni nu mă place Doar pentru că unii oameni nu mă plac, acest lucru

nu înseamnă că nimeni nu mă place.
Acesta este cel mai rău lucru care s-ar putea Chiar dacă acesta este un lucru rău, nu este cel mai
întâmpla. rău lucru care mi s-ar putea întâmpla vreodată.
Nu reuşesc să fac niciodată nimic din ceea ce vreau Uneori, nu reuşesc să fac lucrurile pe care mi le
să fac. doresc să le fac.
Toată lumea mă tachinează tot timpul. Unii copii mă tachinează uneori.
Sunt întotdeauna o persoană care pierde. Câteoată, nu fac lucrurile bine, dar acest lucru nu
înseamnă că sunt o persoană ratată.
O să mor dacă nu pot să mă duc la petrecere. Mi-aş dori să pot merge la petrecere, dar nu voi muri
dacă nu pot merge.
Iar s-a uitat la mine. Ştiu sigur că mă urăşte. Doar pentru că ea s-a uitat la mine nu înseamnă că
mă urăşte.
Prietenii mei ar trebui să se joace întotdeauna ceea Ar fi plăcut ca prietenii mei să mă lase întotdeauna să
ce vreau eu să mă joc. mă joc ceea ce vreau eu, dar nu există nici o lege
care spune că ei trebuie să facă acest lucru.
Părinţii mei nu mă lasă niciodată să fac nimic Din când în când, părinţii mei mă lasă să fac lucruri
distractiv. distractive.
Nu o să pot suporta dacă trebuie să lucrez în grup cu Nu îmi plac copiii din acel grup, dar pot suporta să
proştii ăia. lucrez cu ei.
Nu pot suporta mâncărurile de la şcoală. O să mor Nu îmi plac Nu îmi plac mâncărurile de la şcoală, dar
dacă trebuie să mai mănânc vreuna. nu voi muri dacă le mănânc.
Matematica este prea grea. Nu suport să fac aceste Matematica este grea pentru mine, aşa că va trebui
probleme. să lucrez mai mult pentru a rezolva problemele.
Părinţii mei ar trebui să mă lase să fac întotdeauna Aş vrea ca părinţii mei să mă lase întotdeauna să fac
ceea ce vreau eu. ceea ce vreau eu, dar probabil că nici un părinte nu
este aşa.
Dacă nu voi fi ales în acea echipă, nu îl voi ierta Voi fi dezamăgit dacă nu voi fi ales în acea echipă, dar
niciodată pe căpitanul de echipă. cred că va trebui să suport acest lucru.
Reacţie în lanţ
Cu toate că până la această vârstă copiii au aptitudini cognitive mult mai bine dezvoltate,
ei se află, de asemenea, la o vârstă la care vor avea de luat decizii din ce în ce mai dificile. Datorită
faptului că ei au încă tendinţa de a gândi în prezent şi nu se proiectează în viitor, ei au nevoie să
exerseze pentru a învăţa să ia în considerarare consecinţele deciziilor pe care le fac.
Obiective
 Să înveţe faptul că luarea de decizii are consecinţe
 Să identifice consecinţele pozitive şi negative ale deciziilor făcute
Materiale
 Trei lanţuri făcute din hârtie (cel puţin şase verigi pe un lanţ)
 Trei mari foi de hârtie, trei perechi de foarfece, trei creioane, şi lipici pentru fiecare grup format
din trei copii
Procedură
1. Ridicaţi un lanţ făcut din hârtie şi indicaţi modul în care piesele sunt legate între ele. Discutaţi
conceptul de reacţie în lanţ, în care un lucru declanşează realizarea unui alt lucru. Indicaţi faptul că
astfel stau lucrurile cu deciziile şi consecinţele. Pentru a ilustra relaţia, folosiţi exemplele următoare,
ţinând un lanţ în mână şi lăsând să cadă câte o verigă în timp ce citiţi fiecare decizie şi consecinţă.
 Situaţia 1: Nu v-aţi făcut temele, aşa că în drum spre şcoală aţi întrebat o colegă dacă vă lasă
să copiaţi temele de la ea. Ea v-a lăsat să faceţi acest lucru. Câteva zile mai târziu profesoara
v-a dat un test neaşteptat. Din moment ce nu aţi citit materialul deoarece aţi copiat tema de la
colega voastră, nu aţi avut nici o idee ce să răspundeţi la întrebările de la test. Ca şi rezultat,
aţi picat la test. Datorită faptului că v-aţi picat testul, părinţii voştri v-au pus să învăţaţi în fiecare
seară, după şcoală, câte o oră.
 Situaţia 2: V-aţi amintit cât de singuri v-aţi simţit când aţi ajuns la această şcoală, aşa că
atunci când un copil nou a venit la voi în clasă, l-aţi chemat să stea cu voi în pauza mare şi să
se joace cu voi în celelalte pauze. La sfârşitul acelei săptămâni l-aţi invitat să vină cu voi şi cu
încă doi prieteni la o plimbare prin pădure. Toţi v-aţi simţit minunat împreună. Aţi continuat să îl
includeţi la şcoală şi l-aţi încurajat să se alăture trupei voastre de cercetaşi. După câteva
săptămâni de la venirea lui în oraş, v-a chemat să mergeţi împreună cu el, cu mama lui şi cu
tatăl lui vitreg la un parc imens de distracţii, care se afla la câteva ore distanţă. Aţi stat la un
motel cu piscină şi aţi mers şi la câteva muzee frumoase. Nu v-a venit să credeţi că v-a
chemat într-o astfel de excursie plăcută, dar el v-a spus că v-a invitat pentru că v-aţi comportat
atât de frumos cu el.
 Situaţia 3: Aţi decis să îi lăsaţi pe prietenii voştri să se joace cu aparatul stereo al fratelui
vostru mai mare, în timp ce nimeni nu era acasă. Unul dintre prieteni a avut impresia că ştie
multe despre aparatele stereo şi a spus că firele de la boxe nu sunt legate cum trebuie, în timp
ce voi aţi mers să răspundeţi la telefon, el a schimbat firele. Mai târziu, când aţi deschis
volumul, boxele au explodat. Aţi decis să nu îi spuneţi nimic fratelui vostru şi aţi sperat ca el să
nu afle că voi şi prietenii voştri aţi fost în camera lui. Cu toate acestea, imediat ce fratele vostru
a dat drumul la stereo, v-a acuzat imediat şi v-a spus că trebuie să plătiţi pentru alte boxe noi.
Părinţii voştri au fost de acord, chiar dacă le-aţi spus că prietenul vostru a fost responsabil
pentru ceea ce s-a întâmplat. Părinţii voştri v-au pus să lucraţi în fiecare sâmbătă până când aţi
avut destui bani pentru a înlocui boxele.
2. Discutaţi despre aceste exemple, accentuând faptul că deciziile pot avea atât consecinţe pozitive
cât şi negative, aşa cum s-a demonstrat. Cereţi-le copiilor să ofere exemple atât de consecinţe
pozitive cât şi negative a unei decizii pe care au facut-o de curând.
3. împărţiţi copiii în grupe de câte trei. Daţi fiecărui grup trei bucăţi mari de hârtie, trei perechi de
foarfece, trei creioane, şi lipici. Instruiţi grupele să taie cel puţin 12 fâşii de hârtie pentru a crea un
lanţ din hârtie. După ce au tăiat fâşiile, puneţi-i să se gândească la cel puţin trei decizii pe care le-au
făcut (fiecare copil câte una) şi să le scrie pe fâşii diferite de hârtie, punând un asterix (*) într-un colţ
al hârtiei. Fiecare copil ia apoi decizia lui şi identifică toate consecinţele, atât pozitive cât şi negative,
şi le scrie pe alte fâşii separate, încurajaţi-i pe copii să discute despre deciziile lor cu alţii din grupul
lor, care pot să identifice alte consecinţe care ar fi putut avea loc.
4. După ce au realizat acest lucru, grupele trebuie să înceapă cu prima decizie şi cu consecinţele (în
ordine) şi să lege fâşiile una de alta pentru a forma un lanţ din hârtie. Ei trebuie să facă acelaşi lucru
şi pentru celelalte decizii şi consecinţe astfel încât ei să aibă un lanţ lung de decizii (asterixul
marchează fiecare nouă decizie).
5. Acordaţi timp pentru ca grupele să împărtăşească exemplele deciziilor şi consecinţelor lor, după care
discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Cum sunt relaţionate deciziile şi consecinţele?
2. Este posibil să preziceţi consecinţele? Dacă da, cum faceţi acest lucru?
3. Când vă gândiţi la consecinţe, vă gândiţi, de obicei, la cele negative sau la cele pozitive? Credeţi că
este important să le luaţi în considerare pe amândouă?
4. Credeţi că majoritatea copiilor de vârsta voastră se gândesc la consecinţele deciziilor lor? Dacă nu,
credeţi că acest lucru este bine sau rău?
1. Voi vă gândiţi, de obicei, la consecinţe înainte de a lua o decizie? Dacă da, cum credeţi că afectează
acest lucru deciziile pe care le luaţi? Dacă nu, cum credeţi că afectează acest lucru deciziile pe care
le luaţi?
2. Ce anume aţi învăţat din această lecţie care ar putea să afecteze deciziile voastre viitoare?
Cereţi-le copiilor să îşi întrebe părinţii sau fraţii mai mari următoarele:
 Credeţi că este important să luaţi în considerare consecinţele înainte de a lua o decizie? Dacă
da, de ce este important? Dacă nu, de ce nu este important?
 Vă puteţi gândi la o decizie pe care aţi luat-o la care nu aţi anticipat consecinţele? Ce s-a
întâmplat?
 Credeţi că viaţa voastră este mai bună dacă vă gândiţi la consecinţe? Daţi un exemplu.
Sugeraţi-le să îşi noteze interviurile pe care le iau şi să împărtăşească rezultatele cu restul clasei. O
activitate opţională ar fi ca copiii să caute exemple de consecinţe/ reacţii în lanţ la emisiunile de la
televizor şi să discute exemplele cu restul clasei.
Decizii nesigure
La sfârşitul copilăriei mijlocii, copiii încep să se confrunte cu decizii care implică judecăţi morale şi
care au consecinţe mult mai serioase. Constrângerea din partea colegilor, faptul că ei sunt mai puternici
la această vârstă, toate acestea pot afecta deciziile pe care copiii pe fac. A învăţa mai multe despre
problemele cu care copiii pot să se confrunte poate facilita mai bine procesul de luare a deciziilor.
Obiectiv
 Să înveţe mai multe despre lucrurile dificile care pot afecta deciziile viitoare
Materiale
 Tablă de scris
 Hârtie şi creioane pentru fiecare grup format din cinci copii
 Materiale de referinţă despre alcool, droguri, ţigări, şi furt
Instrucţiuni pentru lider: Materialele de referinţă sunt disponibile în ziare, reviste şi la agenţiile locale pentru
abuz de substanţe.
Procedură
1. Împărţiţi copiii în grupe de câte cinci. Cereţi fiecărui grup să genereze idei şi să noteze în ordine primele cinci
lucruri pe care ei le consideră necesare pentru a lua decizii odată ce intră în clasele generale. Acordaţi câteva
minute pentru discuţii, după care puneţi fiecare grup să îşi expună ideile. Notaţi ideile pe tablă.
2. în grup mare, încercaţi să ajungeţi la un consens în legătură cu acele lucruri care ar putea avea consecinţele
cele mai negative, atât pe termen lung cât şi pe termen scurt. Atribuiţi fiecărui grup câte unul din aceste lucruri şi
puneţi-i să genereze posibile efecte negative care ar putea rezulta din luarea unor decizii slabe în fiecare din
aceste domenii.
3. În pasul următor, destinaţi fiecărui grup unul din următoarele lucruri pentru a-1 cerceta mai în detaliu: alcool,
droguri, ţigări, şi furt. Explicaţi-le că fiecare grup va trebui să ţină o prezentare de 15 minute pe baza subiectului
lor, folosind următorul ghid:
 Toţi membrii grupului trebuie să participe activ la lecţie.
 Informaţiile prezentate trebuie să includă dovezi care depăşesc cunoştinţele comune.
 Fiecare lecţie trebuie să cuprindă cel puţin un grafic de un anumit fel (tabel, diagramă, afiş, sau poster).
 Fiecare prezentare trebuie să includă o scurtă activitate creativă relaţionată cu subiectul pentru a
sumariza şi susţine informaţia prezentată (de exemplu, un concurs despre lucruri minore „cine ştie
câştigă", puzzle cu cuvinte încrucişate, un concurs cu cine are cele mai multe etichete/acţibilduri cu
mesaje.
4. Acordaţi mai multe zile pentru ca grupele să îşi pregătească prezentările înainte de a le susţine în faţa
clasei. După prezentări, continuaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce aţi învăţat din prezentările făcute? (încurajaţi-i să se refere la fapte specifice în legătură cu fiecare
subiect.)
2. Aţi constatat vreo consecinţă negativă care să fie asociată cu vreuna dintre aceste chestiuni?
3. De ce credeţi că copiii aleg să facă lucruri care pot fi potenţial periculoase pentru ei?
1. Credeţi că prin faptul că ştiţi mai multe despre aceste chestiuni va influenţa capacitatea voastră de a lua,
în viitor, decizii bune cu privire la ele?
2. Cunoaşteţi pe cineva care a luat decizii proaste în legătură cu vreuna dintre aceste chestiuni? Dacă da,
care au fost consecinţele?
3. Ce credeţi că trebuie să ţineţi minte pentru a lua decizii bune în legătură cu acestea sau cu alte decizii
dificile pe care trebuie să le faceţi?
Invitaţi la clasă copii mai mari pentru a vorbi despre alegerile dificile pe care ei au trebuit să le facă şi
să ofere sfaturi bazându-se pe experienţa lor.
DESPRE AUTOR
Ann Vernon, Ph.D., este profesor şi coordonatorul programului de consiliere

psihologică la Department of Educaţional Leadership, Counseling, and
Postsecondary Education, la Universitatea Northern lowa din Cedar Falls. Pe lângă
faptul că predă la universitate, Dr. Vernon are o practică în consilierea privată, fiind
specializată în munca cu copiii, adolescenţii, şi cu părinţii acestora. Ea este autoarea a
numeroase articole şi a mai multor cărţi, printre care Counseling Children and
Adolescents; Developmental Assessment and Intervention with Children and
Adolescents; Thinking, Feeling, Behaving: An Emoţional Education Curriculum for
Children and Adolescents; şi What Growing Up is AII About: A Parent^s Guide to
Child and Adolescent Development (coautor Radhi Al-Mabuk). Dr. Vernon este, de
asemenea, director al Midwest Center for Rational-Emotive Behavior Therapy (Centrul
Midwest pentru Terapie Raţional-Emotivă şi Comportamentală) şi susţine workshop-
uri în Statele Unite şi în Canada, despre aplicarea REBT-ului la copii şi adolescenţi,
precum şi despre alte subiecte în domeniul consilierii tinerilor.

Ann Vernon Pasaport Pentru Succes PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ann Vernon Pasaport Pentru Succes PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Programul

PAŞAPORT PENTRU SUCCES

în Dezvoltarea Emoţională, Socială, Cognitivă şi

Despre autor ............................................................................................................................. 204

Trebuie de asemenea să ne amintim că deşi stadiile şi caracteristicile developmentale nu s-

Programul PAŞAPORT PENTRU SUCCES

Îmi place să fiu eu însumi

CAMELEONUL LUI GEORGE

Nume ____________________________________________ Data _____________

între 0-2 ani şi 3-4 ani între 3-4 ani şi 5 ani-prezent

Picioare Neschimbat Diferit Neschimbat Diferit

Mâini Neschimbat Diferit Neschimbat Diferit

înălţime Neschimbat Diferit Neschimbat Diferit

Greutate Neschimbat Diferit Neschimbat Diferit

Aspect general Neschimbat Diferit Neschimbat Diferit

Doar unul e ca mine

Un lucru pe care îl fac pentru a-mi ajuta familia este:_______________________________________

Un lucru pe care îl fac pentru a o ajuta pe doamna învăţătoare este:___________________________

Un lucru la care mă pricep bine este:___________________________________________________

SCENARII - SENTIMENTE GROZAVE

Mândru Mândru Mândru

Fericit Fericit Fericit

Entuziasmat Entuziasmat Entuziasmat

Calm Calm Calm

Vesel Vesel Vesel

Sentimente mai puţin grozave

Supărat Supărat Supărat

Speriat Speriat Speriat

Îngrijorat Îngrijorat Îngrijorat

Furios Furios Furios

Trist Trist Trist

Acţionând pe baza sentimentelor

SCENARII „ACŢIONÂND PE BAZA SENTIMENTELOR"

Îmi fac prieteni, pe care îi păstrez

Cu prietenii la şcoală Cu fraţii/surorile Cu vecinii

VREI SĂ FII PRIETENUL MEU?

ALEGERI BUNE, RELE ŞI AŞA ŞI-AŞA

SCENARII - CE AR TREBUI SĂ FAC?

Formaţi „M"pentru „Mine"

Nume :_____________________________________________ Data:_____________

foarte fericit destul de fericit destul de trist foarte trist

Cereţi copiilor să scrie aceleaşi cuvinte pe liniile trasate de ei.

Prietenii vin sub diferite forme şi mărimi

FIŞA DE LUCRU - PAGINA 1

FIŞA DE LUCRU - PAGINA 2

Îmi place bluza ta. Nu ai voie să te atingi de aia. ..este a mea.

Pot să mă joc şi eu, te rog? Nu vreau să mă joc prostia aia de joc.

Jacheta ta este urâtă. Ai trişat.

Ai prins foarte bine mingea. Este o idee proastă.

Nu îmi place de tine. Hai să împărţim pe din două.

Vreau să fii prietenul meu. Vrei să te joci cu noua mea jucărie?

E foarte distractiv să mă joc cu tine. Nu te voi lăsa niciodată să te joci cu lucrurile

Taci din gură. Nu te juca cu el. Miroase urât.

Care este problema?

Este aceasta o dovadă ?

ESTE ACEASTA O DOVADĂ?

Decizii, decizii, decizii

Decizii, decizii, decizii

2. Ai decis să îţi necăjeşti sora sau ___________________________________________________

3. Ai decis să intrii în casă atunci _________________________________________________

4. Ai decis să te uiţi la televizor _________________________________________________

5. Ai decis să te duci la culcare la timp, ___________________________________________________

6. Ai decis să îţi împărţi jucăriile cu _______________________________________________

Nume ________________________________ Data _

Nume :_________________________________ Data:_