CAP.1.

UTILIZAREA DECIBELILOR
ÎN RADIOCOMUNICAŢII

În acest capitol se urmăreşte familiarizarea cu utilizarea

decibelului ca unitate de măsură pentru exprimarea rapoartelor de
mărimi de acelaşi fel, folosite în domeniul radiocomunicaţiilor,
precum şi cu calculele în decibeli.
Sunt prezentate definiţia decibelului, formulele de transformare valoare
absolută / decibeli, echivalenţe între valori și formule de calcule cu decibeli.
Se mai prezintă exprimarea în decibeli a principalelor rapoarte de mărimi
folosite în radiocomunicaţii: rapoarte de puteri, amplificări şi atenuări, câştigul
antenelor, rapoartele de tensiune și altele.
Sunt prezentate exemple de aplicaţii numerice care folosesc decibelii,
utile în rezolvarea unor probleme care intervin în domeniul radiocomunicațiilor.
În final se prezintă şi soluţii de măsurători radio care utilizează decibelii
pentru reprezentarea nivelului de tensiune recepţionat de la diverse posturi radio
şi alte surse de semnal radio, exprimate în decibeli şi valori absolute.

1.1. INTRODUCERE

1.1.1. DEFINIŢII

● Bel-ul (B) este o unitate adimensională care exprimă raportul dintre două
mărimi de acelaşi fel, A1/A2 = a, folosind logaritmii zecimali:
A1
x[ Bel ]  x[ B ]  log 10  lg a . (1.1)
A2
Decibel-ul (dB) este un submultiplu al Bel-ului:
1[ B ]  10 [ dB ] , (1.2)
adică:
2 1. UTILIZAREA DECIBELILOR ÎN RADIOCOMUNICAŢII

A1
x[deciBel]  x[dB]  10  log 10  10  lg a .
A2
(1.3)
● Observaţii:
- Bel-ul (respectiv decibel-ul) este o unitate logaritmică utilizată într-o multitudine de
domenii (electronică, radiocomunicaţii, acustică, optică etc.);
- din punct de vedere al radiocomunicaţiilor, sunt de mare interes cele care se referă la
rapoarte de puteri, tensiuni, câştiguri şi atenuări;
- în domeniul radiocomunicaţiilor se pretează utilizarea dB;
- mărimea A2 este de multe ori o mărime luată ca referinţă.

1.1.2. EXPRIMAREA RAPORTULUI DE PUTERI, TENSIUNI ȘI

CURENȚI

a) Exprimarea raportului de puteri

În multe cazuri, decibelul se utilizează pentru exprimarea unui raport de puteri,
conform relaţiei (1.3).
 P1  P1
   10  log 10 . (1.4)
 P2  dB P2

De multe ori, puterea P2 reprezintă o putere de referinţă, Pref. În funcţie de

valoarea acestei puteri de referinţă, se pot defini mai multe variante de decibeli, dintre
care cele mai importante sunt prezentate în continuare.
Dacă se foloseşte ca valoare de referinţă P2 = Pref = 1 mW, raportul de puteri
poate fi exprimat în dBm:
P1
P[ dBm]  10  lg . (1.5)
1mW
Observaţii:
- dBm reprezintă tot decibeli, dar “m” specifică faptul că puterea de referinţă (P2) este
de 1 mW;
- dB este o unitate adimensională (cuantizează un raport între două mărimi de același
fel), în timp ce dBm este o unitate absolută (cuantizează tot un raport între două
mărimi de același fel, dar una dintre ele este precizată);
- se pot aduna (scădea) dBm cu dB; rezultatul operaţiei este exprimat în dB;
- această unitate este cel mai des utilizată în radiocomunicaţii;
- mai există şi alte variante de rapoarte de puteri, exprimate în decibeli, în funcţie de
puterea utilizată ca referinţă: dBf (puterea relativ la 1 fW - femto Watt), dBW (puterea
relativ la 1 W), dBk (puterea relativ la 1 kW).
În tabelul 1.1 se prezintă câteva valori uzuale întâlnite pentru sistemele de
radiocomunicaţii.
1.2. 3

Tab.1.1.
Puteri Valori absolute Valori în dB
Puteri la emisie 100 W 50 dBm
…
0,01 W 10 dBm
Nivel de referinţă 1 mW 0 dBm
Puteri la recepţie 0,1 mW 10 dBm
…
0,01 pW 110 dBm
Nivel de zgomot 1 fW 120 dBm

b) Exprimarea raportului de tensiuni

Decibelul se poate utiliza şi la exprimarea unui raport între tensiuni, având în
vedere relaţia dintre putere şi tensiune:
P = U2/R. (1.6)
Dacă sarcina, R, este aceeaşi, folosind relaţiile (1.4) şi (1.6), se obţine:
U1
y[dB ]  20  log 10 .
U2
(1.7)
Şi în acest caz, de multe ori, tensiunea U2 reprezintă o tensiune de referinţă.
De interes pentru domeniul radiocomunicaţiilor este unitatea dBu:
U1
y [ dBu ]  20  log 10 , (1.8)
0 ,775Vef
precum și submultiplii săi,
- dBV (tensiunea relativ la 1 Vef, indiferent de impedanţă – folosit pentru
specificațiile amplificatoarelor TV, 60 dBμV = 0 dBmV);
- dBmV (tensiunea relativ la 1m Vef, pentru o sarcină de 75 Ω – folosit în rețelele TV
prin cablu pentru a exprima nivelul semnalului recepționat, 0 dBmV  −48,75 dBm).
Unitatea dBu poate fi utilizată indiferent de impedanţă. Definiţia provine însă
considerând o sarcină de 600 Ω care disipă o putere de 0 dBm (1 mW) – din telefonia
clasică. De aici rezultă tensiunea de referinţă (figura 1.1):
U 2  U ref  R  Pref  600   0 ,001W  0 ,775V . (1.9)
Observaţii:
- factorul 20 provine de la pătratul tensiunii (relația 1.6);
- dBu reprezintă tot decibeli, dar terminația “u” – “unloaded” – specifică tensiunea de
referință, U2 = Uref = 0,775 Vef;
- există şi alte variante de rapoarte de tensiuni, exprimate în decibeli, în funcţie de
tensiunea utilizată ca referinţă, printre care: dBV (tensiunea relativ la 1 Vef, indiferent
de impedanţă).
4 1. UTILIZAREA DECIBELILOR ÎN RADIOCOMUNICAŢII

0 dBu
0 dBm
= R = 600 
(1 mW)
( 0,775 Vef)

Fig.1.1. Schema electrică pentru definiriea dBu.

c) Exprimarea raportului de curenți

Similar, decibelul se poate utiliza şi la exprimarea unui raport între curenți,
având în vedere relaţia dintre putere şi curent:
P = I2R. (1.10)

I1
z [ dB ]  20  log 10 . (1.11)
I2
Considerând o sarcină de 600 Ω care disipă o putere de 0 dBm (1 mW), rezultă
un curent de referinţă:
Pref 0 ,001W
I 2  I ref    1,291mA . (1.12)
R 600

d) Sarcina considerată
- dacă se precizează valoarea rezistenței (impedanței) de sarcină, pentru oricare dintre
tipurile de decibeli exprimați în funcție de o referință (putere, tensiune, curent) se pot
calcula valorile de referință ale celorlalți parametrii care conduc la valori exprimate în
decibeli similare;
- valoarea aleasă pentru sarcină depinde de domeniul de aplicație.

1.1.3. EXPRIMAREA CÂŞTIGULUI ŞI A ATENUĂRII

În cazul unui radioreceptor intervin o serie de blocuri care fie realizează o

amplificare de putere a semnalului util, fie produc o atenuare a acestuia. Acestea
reprezintă tot rapoarte de puteri, între ieşirea şi intrarea blocului, deci pot fi exprimate
în decibeli.

a) Câştigul de putere
Câștigul în putere al unui amplificator este dat de raportul dintre puterea de la
ieşirea acestuia şi puterea de la intrare (figura 1.2):
Pin.1 G1 Pout.1 =Pin.2 G2 Pout.2

A1 A2

G1[dB] G2[dB]
1.2. 5

Fig.1.2. Câştigul amplificatoarelor.

Pout .1
G1  . (1.13)
Pin.1
Fiind vorba de un raport de puteri, câştigul poate fi exprimat şi în decibeli,
conform relaţiei (1.4):
Pout .1
 G1  dB  10  lg . (1.14)
Pin.1
De asemenea, pentru situaţia din figura 1.2, câştigul total pentru cele două
trepte de amplificare este:
Gtot  G1  G2 , (1.15)
relaţie care poate fi transformată şi pentru exprimarea în dB, conform relaţiei (1.6),
paragraful 1.1.5:
 Gtot  dB   G1  dB   G2  dB . (1.16)

b) Atenuarea de putere
Atenuarea (L > 0, de la “loss”) unui circuit din schema radioreceptorului (de
exemplu un filtru, în figura 1.3) poate fi privită ca un câştig negativ dacă ele sunt
exprimate în decibeli, ceea ce conduce la relaţia:
[G1]dB [L2]dB

A1 Filtru2

Fig.1.3. Câştig şi atenuare.

 Gtot  dB   G1  dB   L2  dB . (1.17)

1.1.4. ALTE UTILIZĂRI ALE dB ÎN RADIOCOMUNICAȚII

6 1. UTILIZAREA DECIBELILOR ÎN RADIOCOMUNICAŢII

a) Câştigul antenelor
Reprezintă tot un raport de puteri necesare, aplicate unei antene etalon şi
respectiv antenei considerată, pentru a obţine acelaşi efect; de aceea, câştigul poate fi
exprimat în decibeli.

● Câştigul unei antene relativ la antena izotropă (gain, G), reprezintă

raportul dintre puterea ce trebuie introdusă într-o antenă izotropă (etalon) şi puterea ce
trebuie introdusă într-o antenă directivă (reală) pentru a obţine o aceeaşi intensitate a
câmpului electric într-un punct situat pe axa principală a acestei antene:
pizo
Gi  . (1.18)
pdir
Acest câştig se poate exprima şi în decibeli, în forma:
pizo
Gi  dBi   10  lg , (1.19)
p dir
unde “i” este indicaţia că se face raportarea la antena izotropă.

● Similar, câştigul unei antene relativ la dipolul elementar se obţine prin

raportare la un dipol elementar (dipol cu lungimea l = /2, unde  este lungimea de
undă):
p dip
Gd  , (1.20)
p dir
respectiv, în decibeli:
p dip
G d  dBd   10  lg ,
p dir
(1.21)
unde “d” este indicaţia că se face raportarea la dipolul elementar.

● Câştigul antenei dipol elementar este mai mare decât cel al antenei izotrope
cu valoarea:
0 dBd = 2,15 dBi, (1.22)
deci relaţia de legătură între ele este dată de relaţia:
Gi [dBi] = Gd [dBd] + 2,15 dB. (1.23)

● Observaţii:
1.2. 7

- dBi şi dBd reprezintă tot decibeli, litera finală indicând referinţa (antenă izotropă sau
dipol elementar);
- în general relaţiile de calcul utilizate în radiocomunicații folosesc câştigul exprimat în
dBi; se pot aduna (scădea) dBi cu dB; rezultatul operaţiei este exprimat în dB.
- în unele cataloage de antene, câştigul este dat în dBd, de aceea este necesară
conversia, folosind relaţia (1.28).
- există şi alte variante, mai rar utilizate: dBiC (“isotopic circular”, relativ la o antenă
izotropă polarizată circular), dBq (“quaterwave”, relativ la o antenă baston în sfert de
undă).

b) Atenuarea de propagare

În studiul propagării undelor radio şi al antenelor de emisie – recepţie intervine

o mărime numită atenuare de propagare (a undei radio), ap, care în valoare absolută
este dată de relaţia:
2
 4   r 
ap    , (1.24)
  
unde: r este distanţa de recepţie şi  este lungimea de undă radio.
Atenuarea de propagare poate fi exprimată şi în decibeli, conform relaţiei (1.2).
Această mărime intervine şi în calculul raportului dintre puterea de emisie şi
cea de recepţie dintre două antene (emiţător – receptor), conform relaţiei:
Pe ap
 , (1.25)
Pr Ge  G r
unde: Pe, Pr sunt puteri necesare la emisie / recepţie, Ge, Gr sunt câştigurile antenelor
de emisie / recepţie şi ap este atenuarea de propagare.

1.1.5. CALCULE

a) Transformări şi corespondenţe
Transformările valoare absolută a raportului - valoare în decibeli şi inversă
utilizează relaţiile echivalente:
x[dB ]  10  lg a . (1.26)

x[dB]
. (1.27)
a  10 10

Câteva corespondenţe între valori absolute şi echivalentul exprimat în decibeli,

sunt prezentate în tabelul 1.2.

Tab.1.2.
8 1. UTILIZAREA DECIBELILOR ÎN RADIOCOMUNICAŢII

Valoare absolută Transformare Valoare în decibeli

1/1000 10-3,0 -30 dB
1/100 10-2,0 -20 dB
1/10 10-1,0 -10 dB
1/5 10-0,7 -7 dB
1/2 10-0,3 -3 dB
1 100,0 0 dB
2 100,3 3 dB
5 100,7 7 dB
10 101,0 10 dB
20 101,3 13 dB
50 101,7 17 dB
100 102,0 20 dB
1000 103,0 30 dB

Observaţii:
- o multiplicare (divizare) cu 10 a valorii absolute duce la o creştere (scădere) cu 10
dB a valorii exprimate în decibeli.
- unele dintre echivalenţe sunt aproximative (3 dB, 7 dB şi echivalentele), dar sunt
suficient de exacte pentru aplicaţiile uzuale.

b) Calcule
Înmulţirea, respectiv divizarea valorilor absolute de rapoarte conduce la o
adunare, respectiv o scădere a valorilor exprimate în decibeli:
10  lg a  b   10  lg a  10  lg b ; (1.28)

10  lg  a / b   10  lg a  10  lg b . (1.29)
Ridicarea la o putere a valorii absolute conduce la înmulţirea cu acea valoare a
celei exprimate în decibeli:
 
10  lg a x  x  10  lg a . (1.30)
În tabelul 1.3 se prezintă câteva exemple de echivalenţe de calcule, folosind
tabelul 1.2.

Tab.1.3.
Calcule în valoare absolută Calcule în dB
22=4 3+3=6 dB
25=10 3+7=10 dB
1.000/2=500 30–3=27 dB
2/1.000=0,002 3–30=–27 dB
22210=80 3+3+3+10=19 dB
2310=80 33+10=19 dB

1.2. APLICAŢII
1.2. 9

1) Dacă mărimile comparate sunt puterile P1 = 1 W şi P2 = 10 mW,

determinaţi valoarea raportului în B, respectiv în dB.

REZOLVARE:
Conform definiţiei (1.1):
P1 1W P  1
   1   log 10  2  log 10 10 2  2 B ,
P2 10 mW  P2  B 10
respectiv conform relaţiei (1.2):
2[ B ]  20[ dB ] ;
sau conform definiţiei (1.3) sau relaţiei (1.4):
P1 1W P  1
   1   10  log 10  2  10  log 10 10 2  20 dB .
P2 10mW  P2  dB 10

2) Calculaţi valoarea tensiunii de referinţă dacă impedanţa este 75 Ω

(valoare utilizată pentru reţelele de televiziune prin cablu).

REZOLVARE:
conform relaţiei (1.9) se obţine:
U ref  75  0,001W  0,724V .

3) Calculaţi câştigul lanţului de blocuri prezentat în figura 1.4, unde Pin.1 =

2 mW, Pout.1 = 2W, L2 = 10 dB, G3 = 2 B.
Pin.1 G1 [dB] Pout.1 =Pin.2 L2 [dB] G3 [dB]

A1 Filtru2 A3

Fig.1.4. Câştigul sistemului.

REZOLVARE:
conform relaţiilor (1.14), (1.17) și (1.2) se obţin:
2W
G1  dB  10  lg  30 dB ,
2  10 3 W
G2 =  L2 = 10 dB,
G3 = 20 dB,
deci:
Gtotal = G1 + G2 + G3 =40 dB.
10 1. UTILIZAREA DECIBELILOR ÎN RADIOCOMUNICAŢII

4) Calculaţi valoarea în dBi a câştigului antenei Yagi YA7-155 (Kathrein Scala

Division (www.kathrein-scala.com/catalog/Broadcast_Catalog_C33-A.pdf), ştiind că
Gd = 7 dBd.

REZOLVARE:
Conform relaţiei (1.23) se obţine:
Gi [dBi] = Gd [dBd] + 2,15 dB = 9,15 dBi.

5) Efectuaţi transformările directă, respectiv cea inversă (verificare)

pentru a =104.

REZOLVARE:
Transformarea directă este, conform relaţiei (1.26):
x[ dB]  10  lg 10 4  10  4  40 dB ,
respectiv cea inversă este, conform relaţiei (1.27):
40

a  10 10
 10.000 .

6) Calculaţi valoarea în decibeli a produsului 2 5=10 şi comparaţi-o cu

valoarea dată în tabelul 1.2.

REZOLVARE:
a) Conform relaţiei (1.26) se obţine:
2  10∙lg(2) = 3,0103 dB,
5  10∙lg(5) = 6,98973 dB,
 10∙lg(2) + 10∙lg(5) = 10 dB;
10  10∙lg(10) =10∙1=10 dB.
b) Din tabel:
2  3 dB,
5  7 dB,
10  3 + 7 = 10 dB.
Corespondenţele din tabel pentru valorile absolute 2 şi 5 nu sunt exacte; rezultatul
multiplicării (10) este corect.

1.3. EXPERIMENTE
 1.2. 11

1.3.1. MĂSURAREA NIVELULUI DE TENSIUNE CU WMS-4

● Microvoltmetrul WMS-4 este un receptor de măsură selectiv, cu două

schimbări de frecvenţă (frecvenţele intermediare fi1 = 22 MHz şi fi2 = 2,1 MHz),
destinat măsurării de tensiuni sinusoidale şi în impulsuri, în banda 30 MHz ... 300
MHz, nemodulate sau cu modulaţie de amplitudine sau de frecvenţă.
El poate servi la măsurări selective de câmp electromagnetic de radiofrecvenţă
(fiind conectat la o antenă dipol, orientabilă în câmp), determinarea curbei de atenuare
a filtrelor, analiză spectrală a semnalelor, măsurarea selectivă a tensiunilor de înaltă
frecvenţă, ridicarea caracteristicilor impulsurilor perturbatoare, indicarea undelor
staţionare pe liniile de măsurare, indicator de acord etc..
Aparatul oferă trei modalităţi de măsurare a funcţiei anvelopă (etalonarea fiind
făcută pentru valoarea efectivă a semnalului nemodulat):
- detector de valoare medie, care dă o măsură a amplitudinii purtătoarei şi nu depinde
de parametrii de modulaţie (pentru modulaţia MA),
- detector de valoare cvasi-maximă, care permite măsurarea tensiunii echivalente de
zgomot cu spectru cvasi-continuu,
- detector de valoare de vârf, care măsoară cele mai mari valori de anvelopă,
proporţional cu densitatea spectrală a tensiunii perturbatoare şi independent de
frecvenţă.
Semnalul de intrare este atenuat în două trepte, care, împreună, realizează o
dinamică 0 dB ... 100 dB în trepte de 10 dB; de aceea la valoarea citită în dB trebuie
adăugată şi valoarea atenuării introduse de aparat.
Banda de măsură a semnalului se poate comuta pe 20 kHz (adecvat pentru
semnale MA) sau pe 120 kHz (adecvat pentru semnale MF), pentru a putea analiza
spectrul semnalului măsurat.
Pentru conversia din dB în V a valorilor măsurate se poate folosi nomograma
prezentată în figura 1.5.
● Folosind WMS-4 conectat la antena dipol prin intermediul unui cablu
coaxial cu impedanţa caracteristică de 50 , realizaţi acordul pe un post de
radiodifuziune FM, verificând în difuzorul de control recepţia corectă a programului
audio. Măsurarea se efectuează folosind detectorul de valoare medie, filtrul cu lăţimea
de 120 kHz şi scala de măsură LOG (citirea se va face în dB).
Notaţi valoarea frecvenţei şi determinaţi nivelul semnalului în dB (relativ la
1V). Observaţie: nivelul este dat de suma dintre valoarea citită pe instrument şi cea
dată de atenuator.
Calculaţi valoarea în V, folosind relaţia din partea teoretică. Comparaţi
valoarea calculată cu cea determinată din nomogramă.

U 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
[dBV]
U 1 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 1,7 1,8 1,9 2,0 2,2 2,4 2,6 2,8 3,0
[V]

U 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
[dBV]
U 3,16 3,5 4 4,5 5 5,5 6 6,5 7 7,5 8 8,5 9 9,5 10
[V]

U 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120

[dBV] x
U 1 3 10 30 100 300 1103 3103 1104 3104 1105 31051106
[V]
12 1. UTILIZAREA DECIBELILOR ÎN RADIOCOMUNICAŢII

Fig.1.5. Nomograma pentru conversia din dB în V pentru echipamentul WMS-4.

Repetaţi determinarea pentru încă patru frecvenţe.

Alcătuiţi un tabel care să cuprindă aparatul utilizat, frecvenţa postului,
(eventual postul recepţionat), valoarea nivelului măsurată în dB, valoarea absolută a
nivelului calculată şi valoarea absolută a nivelului determinată din nomogramă.

WMS frecvenţă (post) nivel [dB] calculat [V] nomogramă [V]

semnal 1
semnal 2
semnal 3
semnal 4
semnal 5

● Pentru unul dintre posturile recepţionate (cu recepţie optimă), rotiţi antena
dipol în plan orizontal până la obţinerea unui nivel maxim şi notaţi valoarea în dB.
Considerând această poziţie unghiulară ca referinţă, rotiţi antena cu câte 30 în
sens orar şi măsuraţi nivelul semnalului în decibeli în fiecare caz.
Alcătuiţi un tabel care să cuprindă aparatul utilizat şi frecvenţa postului,
poziţia unghiulară relativă şi nivelul semnalului recepţionat, exprimat în dB şi V (doar
din nomogramă).

WMS, 0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330
______Hz       

nivel [dB]
nomo [V]

1.3.2. MĂSURAREA NIVELULUI DE TENSIUNE CU LMZ-4/50

Interferenţmetrul LMZ-4/50 este un receptor de măsură selectiv, cu o

schimbare de frecvenţă (frecvenţa intermediară fi = 2,1 MHz), destinat măsurării de
1.2. 13

tensiuni sinusoidale şi în impulsuri, în banda 0,14 MHz ... 30 MHz, nemodulate sau cu
modulaţie de amplitudine.
El se poate utiliza cu două accesorii distincte:
- o reţea artificială de alimentare (SMZ-6/50), care permite realizarea de măsurători ale
tensiunilor de interferenţă generate de surse spre reţeaua de alimentare mono- sau tri-
fazată din care sunt alimentate;
- un set de antene (AMZ-3A/50), care permite măsurarea intensităţii componentei
magnetice (prin trei antene de tip buclă compensată), respectiv a intensităţii
componentei electrice (printr-o antenă baston) ale câmpului electromagnetic; antenele
se conectează la o cutie de adaptare, care conţine filtre pe subdomeniile de frecvenţă şi
un reglaj continuu de frecvenţă.
Şi acest echipament oferă trei modalităţi de măsurare a funcţiei anvelopă
(etalonarea fiind făcută pentru valoarea efectivă a semnalului sinusoidal nemodulat):
- detector de valoare medie, care dă o măsură a amplitudinii purtătoarei şi nu depinde
de parametrii modulaţiei de amplitudine,
- detector de valoare cvasi-maximă, care permite măsurarea tensiunii echivalente de
interferenţă a spectrului cvasi-vârf,
- detector de valoare de vârf, care măsoară cele mai mari valori de anvelopă.
Semnalul de intrare este atenuat de un atenuator de intrare compus din 7 celule,
care, împreună realizează o dinamică 0 dB ... 115 dB în trepte de 5 dB, de aceea la
valoarea citită în dB trebuie adăugată şi valoarea atenuării introduse de aparat.
Nomograma pentru conversia din dB în V/mV pentru acest aparat este redată
pe panoul frontal.

● Folosind LMZ-4/50 conectat la sistemul de antene prin intermediul unui

cablu coaxial cu impedanţa caracteristică de 50 , realizaţi acordul pe un post de
radiodifuziune AM (sau pe un alt semnal), verificând în difuzorul de control recepţia
corectă a programului audio (atenţie, la comutarea gamei de frecvenţe de pe aparat,
trebuie realizată aceeaşi comutare şi la sistemul de antene). Măsurarea se efectuează
folosind detectorul de valoare medie şi scala de măsură LOG (citirea se va face în dB).
Notaţi valoarea frecvenţei şi determinaţi nivelul semnalului în dB. Observație:
nivelul este dat de suma dintre valoarea citită pe instrument şi cea dată de atenuator.
Calculaţi valoarea în V, folosind relaţia din partea teoretică. Comparaţi
valoarea calculată cu cea determinată din nomogramă.
Repetaţi determinarea pentru încă patru semnale.
Alcătuiţi un tabel care să cuprindă aparatul utilizat, frecvenţa postului,
(eventual postul recepţionat), valoarea nivelului măsurată în dB, valoarea absolută a
nivelului calculată şi valoarea absolută a nivelului determinată din nomogramă.

LMZ frecvenţă (post) nivel [dB] calculat [V] nomogramă [V]

semnal 1
semnal 2
semnal 3
semnal 4
14 1. UTILIZAREA DECIBELILOR ÎN RADIOCOMUNICAŢII

semnal 5

● Pentru unul dintre posturile recepţionate (cu recepţie optimă), rotiţi antena
dipol în plan orizontal până la obţinerea unui nivel maxim şi notaţi valoarea în dB.
Considerând această poziţie unghiulară ca referinţă, rotiţi antena cu câte 30 în
sens orar şi măsuraţi nivelul semnalului în decibeli în fiecare caz.
Alcătuiţi un tabel care să cuprindă aparatul utilizat şi frecvenţa postului,
poziţia unghiulară relativă şi nivelul semnalului recepţionat, exprimat în dB şi V (doar
din nomogramă).

LMZ, 0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330
______Hz       

nivel [dB]
nomo [V]

1.3.3. REALIZAREA CONVERSIILOR TENSIUNE - PUTERE

Aplicația Excel Conversii tensiune – putere realizează calculul pentru

conversii tensiune (valoare absolută, dBu, dBV ) - putere (valoare absolută,
dBm) considerând o sarcină Z = 600 .

● Alcătuiți un tabel care cuprinde rezultatele pentru 3 valori particulare ale

fiecărui parametru variabil, printre care valorile particulare:
U1(abs) = 0,775 V, 1 V;
U1 (dBu) = 0 dBu, 6 dBu;
U1 (dBV) = 0 dBV;
P1 (W) = 0,00167 W, 1W;
P1 (dBm) = 2.21936 dBm, 6 dBm.

U1 (abs) U1 (dBu) U1 (dBV) P1(W) P1(dBm)

[V] [dBu] [dBV] [W] [dBm]
U1 (abs)
U1 (dBu)
U1 (dBV)
P1(W)
P1(dBm)
1.2. 15

ÎNTREBĂRI

● Care sunt unităţile logaritmice de interes în domeniul radiocomunicaţiilor?

● Care este principalul avantaj al utilizării decibelilor?
● Care dintre corespondenţele date în tabelul 1.2 sunt riguros exacte? Se pot
utiliza aproximările în aplicaţiile uzuale?
● Se pot aduna B şi dB?
● Care este deosebirea dintre dB şi dBm?
● Se pot aduna dB cu dBm? Dar înmulţi?
● Cum se poate exprima atenuarea ca şi câştig?
● Se pot aduna dB cu dBi? Dar cu dBd?
● Relaţiile de calcul folosesc câştigul antenei raportat la antena izotropă sau la
dipolul elementar?
● Explicați diferența dintre factorii anteriori logaritmului la definirea raportului
tensiunilor, respectiv al puterilor.
● Unitatea dBu poate fi utilizată indiferent de impedanţă, sau presupune o sarcină
de 600 Ω?
● Exprimați atenuarea de propagare în dB, în forma cea mai simplă.

● Folosind tabelele 1.2 şi 1.3, găsiţi valoarea absolută pentru: 23 dB; 39 dB; 4
dB.
● Folosind tabelele 1.2 şi 1.3, găsiţi valoarea exprimată în decibeli pentru: 500;
400; 2,5.
● Un lanţ de amplificatoare de putere este alcătuit din trei trepte de amplificare.
Prima treaptă asigură un câştig G1 = 17 dB, a doua oferă un câştig de G2 = 2 B şi
a treia treaptă, pentru o putere de intrare Pin.3 =2 W, oferă la ieşire o putere Pout.3 =
20 W. Cât este câştigul total, Gtot, în dB?
● Pentru situaţia anterioară, care este puterea de ieşire, considerând o putere de
intrare Pin.1 = 1 mW?
● Comparaţi valorile: 6 dBm şi 6 dBu, considerând o sarcină de 600 Ω.
● Calculaţi valoarea în dBμV pentru o putere de 1 W și o sarcină de 600 Ω.

● Ce se poate măsura cu microvoltmetrul selectiv WMS-4? Ce se măsoară efectiv

în cadrul părţii practice cu WMS-4?
● Ce se poate măsura cu interferenţmetrul LMZ-4/50? Ce se măsoară efectiv în
cadrul părţii practice cu LMZ-4/50?
● Ce fel de antene folosesc WMS-4 şi LMZ-4/50?
● Ce reprezintă o nomogramă?
● Justificaţi diferenţele dintre rezultatele calculate şi cele obţinute folosind
nomograma.
● Care este scopul rotirii antenei în plan orizontal?