Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS ELECTRORETINOGRAFIE Prez PDF
CURS ELECTRORETINOGRAFIE Prez PDF
Hariton COSTIN
ELECTRORETINOGRAFIE ȘI ELECTROOCULOGRAFIE
1. INTRODUCERE
Retina este un strat subțire de celule din globul ocular, care sunt responsabile de transformarea
luminii în semnale nervoase, la vertebrate și o parte din cefalopode.
La vertebrate stratul neuronal care transmite informațiile către creier este așezat pe
partea anterioară a retinei, astfel încât lumina trece întâi prin el, înainte de a ajunge la celulele
fotosensibile; aceasta este și cauza pentru care există o „pată oarbă” pe retină, o zonă fără
fotoreceptori (nu se poate percepe lumina în acea zonă), pe unde neuronii ajung în spatele
ochiului, pentru a forma nervul optic.
În centrul retinei (acolo unde este intersectată de axul optic) se găsește o zonă în care
celulele fotosensibile sunt foarte concentrate, numită pată galbenă, care furnizează creierului
cea mai clară imagine.
Raza de lumină străbate retina, alcătuită din retina epitelială sau pigmentată și retina
neuronală care se continuă cu nervul optic, care conduce impulsurile prin chiasma optică la
centrul optic din creier. Lumina străbate în prealabil cornea, corpul apos, deschiderea irisului,
pupila, lentila, cristalinul și corpul vitros.
Structura retinei
Prin observarea retinei la microscop se poate vedea stratificarea acesteia, ea având mai
multe tipuri de celule.
1
Curs: ELECTRORETINOGRAFIE ȘI ELECTROOCULOGRAFIE – Prof. Hariton COSTIN
2. ELECTRORETINOGRAFIE
400 μV
200 μV
0V
0 100ms
Figura 2. (a) Aparat Ganzfeld pentru ERG; (b) subiectul poziționat; (c) imagine în
infraroșu, cu care se monitorizează poziția ochilor și deschiderea lor în timpul adaptărilor
la lumină și întuneric. Electrozii corneali sunt din foiță de aur, pe frunte este electrodul de
masă iar pe tâmple se află electrozii de referință
3
Curs: ELECTRORETINOGRAFIE ȘI ELECTROOCULOGRAFIE – Prof. Hariton COSTIN
ERG TIP ”PATTERN” (PERG)
mfERG produce informație spațială privind funcționarea celulelor con în retina centrală. Stimulul
folosit de obicei constă în multiple hexagoane afișate pe ecran (Fig. 4), fiecare din ele ”clipind”
după o secvență pseudo-aleatoare binară (secvență M). mfERG pune în evidență dereglări ale
funcției maculare (a ”petei galbene”) și evaluează implicarea retinei centrale în diverse boli
retinale. Analiza depinde însă puternic de fixația redusă a ochiului pe parcursul înregistrării,
ceea ce-i scade semnificația clinică. Este deci necesar un sistem de control al furnizării
semnalului-răspuns în funcție de poziția globului ocular, lucru realizat de dispozitive care
urmăresc automat mișcarea ochiului (‘‘eye-tracking’’) și de vizualizarea directă a fundului de
ochi pe durata stimulării.
Figura 4. (a) stimulul tipic pentru ERG multifocală; (b) subiect normal; (c) distrofie
maculară (pierdere în răspunsul la hexagoanele centrale); (d) distrofie retiniană cu
scăderea funcției maculare centrale și cu pierdere în răspuns la periferie
4
Curs: ELECTRORETINOGRAFIE ȘI ELECTROOCULOGRAFIE – Prof. Hariton COSTIN
Analiza mișcărilor oculare este o nouă modalitate de a recunoaște activitatea umană. Studiile
efectuate cu sisteme EOG purtate de subiecți au evidențiat 90 de trăsături diferite, bazate pe
principalele tipuri de mișcări oculare: sacade, fixații și clipiri. Trăsăturile selectate combină
redundanța minimă cu maxima relevanță a selecției acestora. Metodele de
recunoaștere/clasificare a activității umane se pot baza pe clasificatori puternici, cum sunt
6
Curs: ELECTRORETINOGRAFIE ȘI ELECTROOCULOGRAFIE – Prof. Hariton COSTIN
rețelele neuronale sau clasificatorii ”support vector machine” (SVM). Metoda de identificare a
activității umane poate fi validată considerându-se un experiment cu cinci clase de activitate
specifică: copierea unui text, citirea unei lucrări tipărite, luarea de notițe scrise de mână, privitul
la un film și navigarea pe internet. De asemenea, o a șasea clasă include perioade cu nicio
activitate specifică (clasa de rejecție în teoria clasificării). Antrenarea sistemului trebuie făcută
după o strategie independentă de persoană (”leave-one-out”). Performanțele globale ale
identificării tipului de activitate sunt în jurul unei precizii de 80%, pentru cele șase clase avute în
vedere și pentru toți participanții la experiment (8-10 persoane), ceea ce indică o bună
capacitate de identificare obiectivă și complet automată a activității umane (intelectuale) doar pe
baza analizei mișcărilor (involuntare) ale globilor oculari.
7
Curs: ELECTRORETINOGRAFIE ȘI ELECTROOCULOGRAFIE – Prof. Hariton COSTIN
centrală. Aceste poziții fiind constante, orice schimbare a potențialelor înregistrate au drept
cauză o modificare a potențialului de repaus.
Nistagmusul patologic
Fenomen spontan sau provocat, congenital sau dobândit, caracterizat prin mișcări involuntare și
sacadate ale ochilor, de mică amplitudine, de cele mai multe ori orizontale, dar uneori verticale
sau circulare. Un nistagmus poate fi de natură fiziologică sau patologică. Cel patologic rezultă
din deteriorarea unuia sau mai multor componente ale sistemului vestibular, cum sunt canalele
semicirculare, organele otolitice sau cerebelului vestibular. În general, nistagmusul patologic
produce tulburări de vedere de diverse tipuri și severități. Nistagmusul este o boală relativ
comună, afectând una din 5.000 – 10.000 de indivizi.
Dispozitivele medicale specifice pentru înregistrarea și cuantificarea acestei boli se
numesc electronistagmografe, care sunt variante de electrooculografe.
Boli care prezintă nistagmusul ca semn patologic:
(a) neurologice: vertigo pozițional benign paroxistic, diverse traume ale capului, atac
vascular cerebral (AVC); boala Ménière și alte tulburări de echilibru; scleroză multiplă; tumori
cerebrale (Medulloblastoma, Astrocytoma, alte tumori în fosa posterioară); sindromul Wernicke-
Korsakoff; sindromul medular lateral; hipoplazia nervului optic; albinism; boala Pelizaeus-
Merzbacher; fenomenul Tullio; boala lui Whipple etc.
(b) toxice și metabolice: intoxicație cu alcool; litium; barbiturice; fenitoin (dilantin); salicylates;
benzodiazepine; ketamine; alte anticonvulsive sau sedative; metilendioximetamfetamine
(MDMA); metilendioxiamfetamine (MDA); encefalopatia Wernicke; deficiența tiaminei.
(c) tulburări ale sistemului nervos central. Dacă nistagmusul patologic are origine în sistemul
nervos central (de exemplu în zona cerebelului), mișcările de tip nistagmus pot fi în orice
direcție, inclusiv cea orizontală.
Cauzele nistagmusului cu originea în sistemul nervos central pot fi: hemoragie talamică;
tumori; AVC; traume; scleroză multiplă; ataxie cerebrală; malformația Chiari .
”ȘI EU AM NISTAGMUS ?”
8