Ciocnirea bilelor de biliard

-Ciocnirea elastică-

1. Procesul de ciocnire:
Ciocnirea a două sau mai multe corpuri reprezintă un proces de
interacțiune care durează un timp foarte scurt, astfel încât înainte și după
ciocnire, corpurile nu interacționează.
In momentul atingerii corpurilor care se ciocnesc, viteza lor relativa se
reduce la zero, iar energia cinetica relativa se transforma in energie de
deformare sau alte forme de energie. Dupa ciocnire, deformatiile corpurilor
se reduc, viteza relativa creste si energia cinetica relativa se restituie partial.
Daca deformatiile de dupa ciocnire dispar si energia cinetica relativa se
restituie integral, fara a se transforma in alte forme de energie, ciocnirea se
numeste elastica. Daca deformatiile nu se anuleaza si energia cinetica
relativa nu se restituie integral corpurilor, atunci ciocnirea este neelastica.
Daca in procesul de ciocnire corpurile fuzioneaza, atunci ciocnirea este total
neelastica si evident in acest caz corpurile se vor misca impreuna dupa
ciocnire.

2. Clasificarea proceselor de ciocnire:

Clasificarea ciocnirilor se poate face după mai multe criterii. Astfel
putem avea:
1. în funcţie de energia de reacţie, Q = Ecf - Eci, avem ciocniri de speţa I (Q
< 0,
adică Ecf < Eci), de exemplu ciocnirea plastică, sau ciocniri de speţa a II-a
(Q > 0,
ciocnire exoenergetică). Dacă Q = 0, atunci ciocnirea este perfect elastică
(energia
internă se conservă);
2. ciocniri binare (se ciocnesc doar două corpuri) sau multiple;
3. ciocniri centrale (dreptele suport ale impulsurilor coincid) sau oblice;
4. ciocniri directe sau inverse (explozia este inversul unei ciocniri perfect
plastice).

3. Fazele procesului de ciocnire:

1. Faza comprimarii: in care energia cinetica de miscare relativa a unui
corp fata decelalalt se transforma prin lucrul mecanic al fortelor interne in
energie potentialade deformare si in alte forme de energie nemecanica (in
special caldura). La unmoment dat viteza relativa a unui corp fata de celalalt
devine nula si in acestmoment deformarile sunt maxime. Corpurile au o
viteza comuna;
2. Faza separării: in care corpurile se indeparteaza unul fata de altul, viteza
relativa a unui corp fata de celalalt creste, deformatiile se reduc, corpurile
cauta sa revinala forma initiala. Energia potentiala de deformare se
transforma in energiecinetica relativa a corpurilor (partial sau total). In cazul
in care deformarile dispar total, iar energia cinetica relativa se restituie
integral, ciocnirea se numesteperfect elastica. Un caz particular de ciocnire
este aceea in care corpurile secupleaza si isi continua miscarea impreuna, cu
aceeasi viteza.
În timpul ciocnirii apar forte mari de interactiune, dar ele nu schimba
impulsultotal al sistemului, fiind forte interne. De asemenea, intrucat timpul
de ciocnire estefoarte scurt, impulsul fortelor externe este practic nul si deci
nu poate schimba impulsultotal al sistemului. Prin urmare:
·0 In timpul ciocnirii impulsul total al sistemului se conserva.

·1 Suma vectoriala a impulsurilor corpurilor inainte de ciocnire este

egala cusuma vectoriala a impulsurilor corpurilor dupa ciocnire.
p-> inițial = p->1 + p->2 +....= p->final = p->`1 + p->`2 +.....

4. Ciocnirea perfect elastică:

In ciocnirea perfect elastica energica cinetica se conserva. In natura nu
existaciocnire perfect elastica, dar in multe situatii ciocnirile reale pot fi
considerate elastice(de exemplu ciocnirea a doua bile de otel).
Ciocnirea bilelor in jocul de biliard este un fenomen mecanic, deoarece
aveam de-a face cu o ciocnire perfect elastica.

Sa consideram cazul unidimensional a doua corpuri. Acest caz presupune

ca, atat inainte, cat si dupa ciocnire cele doua corpuri se misca pe aceeasi
dreapta. Din conservarea impulsului si energiei cinetice:
m1v1 + m2v2 = m1v'1 + m2v'2
Ciocnirea perfect elastica este ciocnirea elastica in care se conserva energia
cinetica a corpurilor.
Din conservarea impulsului mecanic si a energiei cinetice rezulta vitezele
celor doua corpuri dupa ciocnire
v′1 = [2(m1v1 + m2v2) / (m1 + m2)] - v1
v′2 = [2(m1v1 + m2v2) / (m1 + m2)] - v2
În caz unidimensional cand corpurile se ciocnesc frontal vitezele se iau in
marime sau modul
v′1 = [2(m1v1 + m2v2) / (m1 + m2)] - v1
v′2 = [2(m1v1 + m2v2) / (m1 + m2)] - v2
Dintre cazurile particulare cel al cionirii cu un perete m2 >> m1
conduce la:
v′1 = 2v2 - v1 si v′2 = v2
În ciocnirea perfect elastică a două corpuri (teoretică) se aplică Legea
conservării impulsului.

5. Legea conservării impulsului:

Dacă sistemul mecanic este izolat, adică asupra punctului material nu
acționează nicio forță sau rezultanta tuturor forțelor aplicate este egal cu
zero, atunci din expresia teoremei impulsului rezultă că derivata impulsului
se anulează.
Enunț:
 Dacă rezultanta tuturor forțelor aplicate asupra unui punct material este
egală cu zero, atunci impulsul se conservă.
Relația p=constant reprezintă o integrală primă vectorială a mișcării,
echivalentă cu trei integrale prime scalare: px = C1* py = C2*pz = C3 Masa
punctului material fiind constantă, rezultă că invarianța impulsului
înseamnă, în fapt, constanța vectorului viteză. Acestă lege este în acord cu
principiul întâi al mecanicii care afirmă că în absența acțiunii unei forțe,
punctul material își păstrează starea de repaus relativ sau de mișcare
rectilinie și uniformă în raport cu un sistem de referință inerțial (principiul
inerției). Existența mărimii mecanice impuls și a legii de conservare a
impulsului este legată de proprietatea de omogenitate a spațiului fizic. Legea
conservării impulsului este una din cele mai importante legi ale fizicii, ea
fiind valabilă nu numai pentru mecanica corpurilor macroscopice ci și în
cazul interacțiunii particulelor microscopice, adică pentru atomi, nuclee
atomice, electroni, etc.

„Pendulul lui Newton”, un dispozitiv didactic care ilustrează legea conservării impulsului.