1.

Ciocnirea elastica si plastica a corpurilor

Ciocnirea a doua sau mai multe corpuri reprezinta un process de
interactiune care dureaza un timp foarte scurt astfel incat inainte si
dupa ciocnire corpurile nu interactioneaza.
In procesul de ciocnire se disting doua faze
 Faza comprimarii-unde energia cinetica de miscare relativa a unui
corp fata de celalalt se transforma prin lucrul mecanic al fortelor
interne in energie potentiala de deformare si in alte forme de
energie mecanica,in special in caldura.La un moment dat viteza
relativa aa unui corp fata de celalalt devine nula si in acest
moment deformarile sunt maxime.Corpurile au o viteza comuna.
 Faza separarii-unde corpurile se indeparteaa unul fara de
celalat,viteza relativa a unui corp fata de celalat
creste,deformatiile se reduc,corpurile cauta sa revina la forma
initiala.Energia potentiala de deformare se transforma in energie
cinetica relativa a corpurilor(partial sau total).In cazul in care
deformarile dispar total,iar energia cinetica relativa se restituie
integral,ciocnirea se numeste perfect eleastica.Un caz particular
de ciocnire este aceea in care corpurile se cupleaza si isi continua
miscarea impreuna,cu aceeasi viteza.
In timpul ciocnirii apar forte mari de interactiune,dar ele nu schimba
impulsul total al sistemului,fiind forte interne.De asemenea,intrucat
timpul de ciocnire este foarte scurt,impulsul fortelor externe este
practice nul si deci nu poate schimba impulsul total al sistemului.
 Ciocnirea perfect elastica
In ciocnirea perfect elastica energica cinetica se conserve.In
natura nu exista ciocnire perfect elastica,dar in multe situatii ciocnirile
reale pot fi considerate elastic ,un exemplu fiind ciocnirea a doua bile
de otel.
Se considera cazul unidimensional a doua corpuri.Acest caz
presupune ca,atat inainte cat si dupa ciocnire ,cele doua corpuri se
misca pe aceeasi dreapta.Din conservarea impulsului si energiei
cinetice

Unde

Ciocnirea cu un perete

In cazul ciocnirii centrice, perfect elastice si frontale,

considerand peretele ca un corp cu masa foarte mare (m2 >> m1)
atunci din (1.74) avem:

 
Consideram un perete in repaus adica  si in acest caz din
(1.75) avem ca , , adica corpul 1 se va intoarce inapoi
cu aceeasi viteza (in modul).

Pentru o ciocnire oblica , perfect elastica, cu un perete in repaus,

vom avea:

Ciocnirea oblica

 (1.76)

si deci

 (1.77)

In acelasi timp se mai poate spune ca    adica unghiul de

incidenta este egal cu unghiul de reflexie.

Ciocnirea plastica
Ciocnirea plastica este ciocnirea in care in urma interactiunii
corpurile devin solidare, continuand sa se miste impreuna ca un singur
corp, ansamblu.
Dezintegrarea privita in sens invers producerii devine o ciocnire plastica.
Consideram doua puncte materiale care au masele m1 si m2 , respectiv
vitezele v1 si v2 in momentul ciocnirii. Deoarece impulsul mecanic se
conserva in orice ciocnire rezulta
p1 + p2 = p, m1v1 + m2v2 = (m1 + m2)v′
v′ = (m1v1 + m2v2) / (m1 + m2)
v′ viteza ansamblului rezultat in urma ciocnirii plastice a celor doua corpuri.
In caz unidimensional corpurile se misca pe aceeasi directie si
v′ = (m1v1 ± m2v2) / (m1 + m2)
unde se ia semnul + cand corpurile se misca in acelasi sens si semnul -
cand cand se misca unul spre celalalt.

In ciocnirea plastica o parte din energia cinetica initiala a corpurilor se

transforma in caldura degajata Q.
Q = - ΔEc , Q = m1m2(v1 - v2)2 / 2(m1 +m2),
Q = μrvr2 / 2,
Unde
μr = m1m2 / (m1 + m2) , este masa redusa a sistemului format din cele doua
puncte materiale si vr =v1 - v2.

2.Conservarea energiei si a impulsului mecanic.

Conservarea energiei
Legea conservării energiei mecanice:

“Energia mecanică a unui corp se conservă dacă asupra sa acționează numai

forțe conservative.“

Energia se transformă dintr-o formă în alta. Ea nu poate fi creată, nici

distrusă. Chimistul francez, Antoine Lavoisier, este autorul expresiei : “În
natură nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă.”
 Conservarea impulsului mecanic
Folosind teorema variației impulsului

Dacă

Adică atunci când rezultanta forțelor externe ce acționează asupra unui

sistem de corpuri este nulă, impulsul total al sistemului este constant sau
impulsul total al sistemului se conservă.