Iancu Jianu, (N)1787 - (D) 14 decembrie 1842

Iancu Jianu este o figură legendară în istoria romanilor, numele său fiind asociat cu cel al lui Tudor
Vladimirescu. A fost un boier devenit haiduc ce s-a născut în Caracal, Oltenia, în 1787. Născut în
familia lui Costache Jianu, paharnic și ispravnic al județului Romanați, Iancu Jianu a mai avut încă trei
fraţi: Amza, Dumitrache şi Mihalache. Jienii au fost un mare neam boieresc, cu ramificaţii în mai
multe judeţe ale ţării, mai ales în cele din dreapta Oltului: Dolj, Gorj, Mehedinţi, Romanaţi şi Vâlcea,
care, din punct de vedere administrativ, formau Oltenia.

Anii copilăriei şi ai adolescenţei şi i-a petrecut văzând modul de viaţă şi de muncă, greutăţile şi
neajunsurile ţăranilor care lucrau proprietăţile Jienilor sau ale altor boieri. De aici se explică atitudinea
protectoare pentru ţărănime şi sprijinirea luptei pentru emancipare socială şi naţională a acesteia. În
jurul haiducului Jianu se adunau răzvrătiţi, iar satele îl protejau la rândul lor şi îl ajutau. A fost un om
cu dragoste pentru oamenii de rând ce munceau greu pământul.

Era un om curajos, foarte îndemânatic cu armele, energic, foarte bun călăreţ dar şi un erudit. A învăţat
carte la şcoala de pe lângă Biserica Domnească din Caracal, ajungând să vorbească chiar şi limbile
slavonă şi greacă.

A declanşat lupta împotriva regimului fanariot, prin anii 1809-1810. Haiducii lui Iancu Jianu au atacat
şi jefuit boieri, neguţători şi arendaşi încât "nimeni nu mai îndrăznea să mai iasă afară din casă",
consemnează Dana Nicula, doctor în istorie şi director al Muzeului Romanatiului din Caracal.

Iancu Jianu nu s-a făcut haiduc din cauza sărăciei. Avea 14 robi ţigani, trei moşii şi o vie în Fălcoiu.
Potrivit lui Petre V. Năsturel, general, publicist şi istoric, ceea ce l-a făcut pe Iancu Jianu să devină
haiduc a fost un zapciu care a impus colectarea impozitelor la timp. Iancu l-a ucis pe colecționarul de
taxe și a devenit fugar.

La începutul secolului al XIX lea, Iancu Jianu a ajuns să conducă 3.000 de haiduci și deţinea trei
tunuri. Acțiunile sale erau îndreptate nu numai împotriva boierilor, ci aveau și un puternic caracter
național: antifanariot, antihabsburgic, dar mai ales antiotoman. A substituit o perioadă puterea
domnească din regiune.

Memorabila este campania dusă de haiduci în 1809 la sud de Dunăre. Vidinul și Plevna au fost
incendiate iar paşa din Vidin ce atacase Craiova și mai multe sate din Oltenia a fost ucis. A distrus din
temelii raiaua turcească de la Turnu pe care turcii n-au mai reușit s-o reconstruiască niciodată.

În toamna anului 1815, Iancu Jianu era chemat în judecată la Divanul Craiovei. I se cer despăgubiri
pentru daunele provocate de ceata lui Iancu Jianu, evaluate la 20.000 de taleri. Istoricul Paul Barbu
arată în lucrarea „Iancu Jianu - luptător pentru dreptate socială şi naţională “, publicată în volumul
„Arhivele Olteniei “, că Iancu Jianu s-a comportat demn şi-a recunoscut faptele. Divanul a decis ca
întreaga avere a haiducului să fie confiscata iar păgubiţii să fie recompensaţi pentru pierderile lor.

„În realitate, hotărârea Divanului Craiovei, deşi întărită de Caragea Vodă, nu a fost pusă în aplicare,
evident, de teama unei puternici reacţii populare. Spre a da totuşi satisfacţie celor păgubiţi de Jianu,
domnitorul revocă porunca anterioară, prin care îl iertase pe Iancu Jianu, condamnându-l la şase luni
de detenţie, la ocna Telega “, consemnează tot Paul Barbu.

În februarie 1816, haiducul a evadat, şi-a reîntregit ceaţa şi a atacat ocna Telga, eliberând şi alţi
haiduci, printre care şi haiducul sârb Nicolae Abraş, cu care s-a întovărăşit, apoi, acţionând împreună.

1
Pentru că puterea celor doi crescuse, luptele împotriva poterilor se încheiau cu victoria haiducului.
Iancu Jianu a rezistat până în iarna anului 1817 când printr-un şiretlic este prins şi încarcerat,
domnitorul Caragea Voda condamnându-l la moarte.

A fost iertat de la osândirea la moarte datorită unei legi a pământului care spunea că dacă o fată de
neam cerea de soț un osândit, acesta era iertat. Iancu Jianu s-a căsătorit cu Sultana Gălășescu, o
domniţă din anturajul domniței Ralu, fiica domnitorului Caragea. Au trăit ca soț si soție până la moarte
si au avut mai multi copii.

În anul 1818, Caragea Voda pe fondul tumulturilor vremurilor, părăseşte tronul, fugind în Italia cu o
avere imensă. În locul său vine Alexandru Şuţu, care se dovedeşte aprig la încasarea birurilor. Iancu
Jianu era în colimatorul noului domnitor ca urmare a trecutului său. Adiţional, frământările creşteau în
rândul populaţiei. Pentru a-l distrage de mişcările de revolta ale populaţiei, nouă domnie i-a acordat
funcţia de judecător de Romanaţi.

„Planul autorităţilor va eşua. Într-adevăr, anii petrecuţi în haiducie l-au făcut pe Jianu să înţeleagă că
schimbările structurale în ţările române nu se putea produce decât printr-o ridicare generală a
poporului român, adică printr-o revoluţie care să ducă la făurirea unui stat naţional unitar independent
şi democratic, în limitele unei noi orânduiri, cea burgheză “, consemnează istoricul Paul Barbu.

A devenit un mărunt boier de țară, cu moșii în Romanați și cu mai multe case și conace risipite prin
Craiova, București, Caracal și Slatina.

În 1821 Iancu Jianu, s-a alăturat lui Tudor Vladimirescu. Cetele de haiduci strânse de Jianu au făcut
joncțiunea la Slatina cu armata lui Tudor și s-au alăturat pandurilor.

Un moment istoric este acela când Tudor Vladimirescul-a folosit pe Iancu Jianu ca diplomat. Divanul
i-a înmanat lui Iancu Jianu şi stolnicului Constantin Borănescu 500 de taleri si i-a trimis la paşa de la
Silistra cu un document destinat Porţii în care era descris scopul revoluţiei, acela de luptă împotriva
regimului fanariot şi nu împotriva ocupaţiei otomane. Paşa a primit înscrisul, dar i-a şi reţinut
temporar pe cei doi emisari. Revoluţia lui Tudor însă a fost înăbuşită. Revenit în ţară, Iancu Jianu s-a
adăpostit la Braşov, după care la Chilii, un sat pe malul Oltului, unde îşi construise o casă fortificată,
aflată la zece kilometri de Caracal, unde s-a ocupat de agricultură. Incepe să haiducească din nou in
1823, fiind ulterior arestat. Este eliberat şi se reîntoarce la la casa sa de Chilii, unde continuă să se
ocupe cu agricultură.

Primul steag al României, a fost realizat de Petrache Poenaru și purtat de Tudor Vladimirescu la
intrarea în București. Este expus la muzeul Cercului Militar Central București, fiind donat guvernului
României de un urmaș al Jienilor. După moartea lui Tudor Vladimirescu steagul a fost dus de un
pandur lui Iancu Jianu, care l-a zidit ca pe un lucru de mare preț în pereții casei unuia dintre fiii săi,
unde steagul a stat peste o sută de ani.

Iancu Jianu a murit din cauze naturale, în dec 1842, la 55 de ani. Mormântul său se află în Biserica
Adormirea Maicii Domnului din orașul Caracal, ctitorită de familia Jianu.

Arhaisme:

Paharnic: rang românesc istoric, unul dintre non - poziții ereditare atribuite aristocrației boierești din
Moldova și Țara Românească (Principatele dunărene).

2
Ispravnic: a fost, în principatele dunărene, titlul deținut de un grefier sau de un boier responsabil de
aplicarea legii într-un anumit județ. Inițial, în timpul epocii mijlocii, ispravnicii erau oameni care
îndeplinesc ordinele domnilor. Ulterior, ispravnics au devenit administratori locali și au fost acuzați
de conducerea autorităților locale de aplicare a legii.

Zapciu: în Evul Mediu în Tara Românească, era un rang de conducător, însărcinat cu strângerea
dărilor (taxelor).