Timpul și veșnicia în teologia paulină

În epistolele sale, Sfântul Apostol Pavel a răspuns la numeroase probleme, actuale în vremea sa,
prin care a reușit să catehizeze poporul lui Dumnezeu și să îl aducă pe calea ce dreaptă.
Majoritatea învățăturilor sale, a faptelor de vitejie răsună până în zilele noastre și vor răsuna
mereu, fiind de mare folos pentru toți cei ce doresc să se mântuiască, cunoscut fiind că Sfântul
Pavel este unul din cei mai mari misionari, dacă nu cel mai mare dintre toți.1 În epistolele sale el
face referire, pe lângă multe altele, la o teologie a timpului și a veșniciei în gândirea ortodoxă.
Din cele citite în epistolele sale am observat cum Sfântul Pavel folosește în limba greacă două
cuvinte diferite pentru a reprezenta timpul : kairos, respectiv chronos.

Care este diferența dintre Kairos și Chronos ?

Kairos reprezintă o realitate eshatologică (eon), nu doar viitoare, ci contemporană nouă, dar care
pare a fi văzută de ochii omenești împlinindu-se într-un timp îndepărtat. „Dumnezeu nu creează
eonul (timpul) eshatologic în momentul Judecăţii de Apoi, ci eonul eshatologic este timpul în
care trăiesc îngerii, din clipa creării lor”.2 Se traduce prin vreme. Așadar, kairos nu exprimă doar
timpul de după timp, ci este și timpul în care lucrează Dumnezeu în lume. ( Dumnezeu nu are
nevoie să măsoare timpul).

Chronos arată timpul din punct de vedere fizic, adică cel de pe pământ în care oamenii își trăiesc
viața, timpul căderii și al ridicării din păcat. Acesta nu poate fi separat de materie și spațiu. El are
o durată exactă și un moment în care se va sfârși. DEX-ul arată că din cuvintele chronos – timp
și logos – studiu s-a format cuvântul cronologie, care se ocupă cu stabilirea epocilor, datelor și
evenimentelor din trecut. (DEX)

Cele două temporalități se întregesc una pe alta, deoarece „atunci când timpul-durată (chronos)
se va sfârși, oamenii trecuţi prin moarte și înviere își vor continua viaţa în eonul (timpul)
eshatologic.”3 Deci „menirea lumii este ca ea să piară pentru a lăsa loc veacului viitor.”4 Pentru
mântuire luptăm în chronos, fiind prezent și kairos, însă plata pe care o primim o vom gusta doar
în kairos (timpul veșniciei).

În ceea ce privește chronos-ul, omul ar trebui să aibă o stare permanentă de pocăință și de

ridicare din păcat, fiind conștient în fiecare clipă de cursele vrăjmașului pentru a păstra legătura
cu Dumnezeu: Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele

1
Conf. Dr. Carmen-Maria Bolocan, „Sfântul Apostol Pavel – Apostol al neamurilor şi iniţiator al pedagogiei
creştine”, pag. 215.
2
Pr. Gabriel Herea, „Glosar util teologilor și istoricilor de artă”, editura Karl A. Romstorfer, Suceava, 2013, pag.
465.
3
Ibidem
4
Pr. Dr. Ioan Valentin Istrati, „Taina veacurilor”, Doxologia, 2010, pag. 91.

1
trupului, veţi fi vii (Romani 8, 13). Acesta este timpul actual în care ne aflăm fiecare, pe care ar
trebui să îl avem în vedere, pentru că alt timp nu mai deținem. Viitorul este în mâna lui
Dumnezeu, doar prezentul ni l-a dăruit nouă. În acest timp suntem nevoiți să căutăm la
Dumnezeu și să tânjim după învierea din moartea păcatelor, căci precum spune un cuvânt:
„Garanția învierii noastre e Învierea lui Hristos”( Mitropolitul Nicolae Mladin - „Asceza și
Mistica paulină”, pag. 33).

Atunci când îndeamnă comunitățile să se lepede de păcate, Apostolul neamurilor o face cu toată
tăria, deoarece el însuși se arată a fi cel mai bun exemplu. Suferințele răbdate în misiunea sa de
propovăduire a Dumnezeului Celui Viu l-au întărit ca, ori de câte ori va fi nevoie, să o facă
iarăși. Nicolae Belea completează: „Jertfelnicia în propovăduire este nota fundamentală a
suferinței pauline.”5 Noi,creștinii, ar trebui să fim pătrunși de prezența lui Hristos din noi, prin
Care putem totul, lăsându-L pe El să ne ghideze viața. Dumnezeiescul Pavel este convins din
toată ființa sa că Hristos nu e „o persoană a trecutului... ci o realitate și o putere a prezentului”6,
care lucrează cu noi doar când îi permitem.

Lăsând la o parte chronos-ul, citatul de mai sus ne trece către kairos, timpul fără durată, în care
găsim o altă lume și o altă gândire: lumea spirituală. Cel mai frecvent acest timp este prezent în
Biserică. Părintele Gheorghe Holbea explicând într-un cuvânt de învățătură la ce se referă kairos
spune că la Sfânta Liturghie și nu numai, noi devenim contemporani cu oamenii Sfinți, ceea ce
cronologic nu este posibil. Când intrăm în acest timp, Sfinții sunt prezenți alături de noi, făcând,
de exemplu la Sfânta Liturghie, o împreună liturghisire cu preotul slujitor. Nu este o comemorare
a lor, ci o lucrare comună. Ei sunt mai contemporani decât contemporanii noștri.7

Este adevărat că în Biserică timpul dispare, însă în kairos suntem întotdeauna atunci când
conștientizăm Veșnicia din noi. Chiar și pomenirea celor adormiți ne scoate din timpul-durată
(chronos) și ne unește duhovnicește cu cei dragi, care spațial nu mai sunt printre noi, însă afectiv
rămân în inima noastră. În acest chip este și evlavia la un Sfânt: ne ridică mintea spre eternitate.
Când discutăm cu prietenii lui Hristos, depășim temporalitatea cu ușurință.

Părintele Ioan Valentin Istrati susține că măsurarea lui nu este posibilă, deoarece kairos este
timpul unit cu veșnicia lui Dumnezeu. Deci „ceasul lui Dumnezeu”, așa cum a fost numit kairos-
ul, se îndumnezeiește prin Cel ce este dincolo de timp, și devine în Biserică timp euharistic prin
care Hristos se sălășluiește în oameni, schimbând întregul univers al gândirii noastre.8

5
Revista Teologică, nr. 1, anul 1932, pag. 143.
6
Mitropolitul Nicolae Mladin, „Asceza și Mistica paulină”, Deisis, 1996, pag. 35.
7
https://www.crestinortodox.ro/predici-audio-mp3/parintele-gheorghe-holbea/anamneza-intre-chronos-kairos-pr-
gheorghe-holbea-695.html
8
Pr. Dr. Ioan Valentin Istrati, „Taina veacurilor”, Doxologia, 2010, pag. 92-93.

2
Câteva versete din epistolele Pauline ce cuprind cuvântul kairos :
Romani 13, 11: Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp (καιρόν) ne găsim, căci este chiar ceasul
să vă treziţi din somn;

În versetul de față Sfântul Apostol Pavel le pune înainte romanilor nevoia de a conștientiza și a
se ridica din neștiință și fărădelege, folosind cuvântul καιρόν pentru a arăta timpul sacru, și
anume venirea Mântuitorului Hristos la Judecată, ceea ce înseamnă timpul răsplătirii. Ei ar trebui
să Îl aștepte pe Stăpânul cu candelele sufletului aprinse - pentru aceasta zice „ să vă treziți din
somn”.

I Corinteni 7, 5: Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp

(καιρὸν), ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu
vă ispitească satana.

Aici Sfântul Pavel face referire la timpul duhovnicesc pe care, dacă se învoiesc împreună, soții ar
trebuie să îl petreacă mai intens în rugăciune, smerenie, milostenie, etc. Este adevărat că
rugăciunea este necesară mereu, însă Sfântul Ioan Hrisostom spune că „asemenea rugăciune
devine mai exactă prin înfrânare.”9 În καιρὸν menționat de apostol soții se întăresc spiritual, însă
nu trebuie să se exagereze, ci trebuie parcurs cu discernământ. Același Gură de Aur întreabă
retoric: „Care este folosul postului și a înfânărei, dacă dragostea este sfâșieată?”10

Efeseni 5, 16 : Răscumpărând vremea (καιρόν), căci zilele rele sunt.

Răscumpărarea se referă la redobândirea unui lucru pierdut pentru o sumă de bani. Redobândirea
stării harice prin jertfa cea de toate zilele. Tâlcuind acest cuvânt, Sfântul Nicolae Velimirovici îl
citează pe Fericitul Teofan Zăvorâtul spunând: „ A întoarce vremea în propriul folos spre
propriile scopuri veşnice”11. Deci, a făptui cele bune căutând mântuirea. Este vorba despre o
răscumpărare a vremii pierdute în zadar (chronos), pentru a dobândi vremea veșnică (kairos). Iar
aceasta se împlinește atunci când ne lepădăm de cele materiale în folosul sufletului care trebuie
îngijit cu orice preț.

►
Făcând o analiză asupra teologiei Pauline, am observat că Dumnezeiescul Pavel a folosit în
scrierile sale de cel puțin zece ori cuvântul kairos, pe când chronos l-am întâlnit de trei ori. Prin
urmare, acest fapt duce la concluzia că marele Apostol exprimă o cugetare adâncă, lăsând
deoparte timpul-durată și axându-se în general pe timpul eshatologic, pe vremea veșniciei.

9
Sfântul Ioan Hrisostom, „Comentariile sau explicarea epistolei I cătră Corintheni”, Atelierele grafice SOCEC &
Co., Societatea anonimă, București, 1908, pag. 242.
10
Ibidem, pag. 241.
11
https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/despre-intelesul-cuvintelor-sfantul-apostol-pavel-rascumparati-vremea

3
 Bibliografie:

• Pr. Dr. Ioan Valentin Istrati, „Taina veacurilor”, Doxologia, 2010

• Mitropolitul Nicolae Mladin, „Asceza și Mistica paulină”, Deisis, 1996

• Conf. Dr. Carmen-Maria Bolocan, „Sfântul Apostol Pavel – Apostol al neamurilor şi iniţiator
al pedagogiei creştine” (PDF)

• . Gabriel Herea, „Glosar util teologilor și istoricilor de artă”, editura Karl A. Romstorfer,
Suceava, 2013 (PDF)

• Revista Teologică, nr. 1, anul 1932

• Sfântul Ioan Hrisostom, „Comentariile sau explicarea epistolei I cătră Corintheni”, Atelierele
grafice SOCEC & Co., Societatea anonimă, București, 1908 (PDF).

• http://www.greekbible.com/index.php