Planeta ideala

Lumea ideală e lumea unde putem fi fericiti.

Aş popula lumea ideală cu toate lucrurile ce mă bucură.
Acum, aici, sunt fericit când sunt cu familia mea. Într-o oglindă a timpului mă văd peste
cativa ani adult, cu vise împlinite, alături de cei dragi, uşor îmbătrâniti.
Aş făuri o lume ideală unde să păstrez formula familiei: cu frati, surori, părinti şi bunici.
Acum, dacă pasesc dincolo de casa mea, văd multe lucruri care mă umplu de fericire, dar şi de
tristete. În tara mea, cu climă blândă, oriunde mergi, e o natură minunată, dar mutilată de fapte
necugetate şi neglijente ale oamenilor.
În lumea ideală ar fi mult verde, copaci şi flori, păsări şi animale, cer albastru şi ploi liniştite
după care să răsară curcubeul.
Acum, pe Pământ sunt oameni care uneori îşi pierd speranta. Aş aduce din lumea ideală un
glob luminos pe care l-aş dărui fiecărui nou născut – globul sperantei. Iar oamenii, când cred că au
pierdut totul şi viata lor nu are rost, punând mâinile pe acest glob, să simtă că se deschide o
fereastră, chiar dacă s-a închis o uşă.
În lumea ideală toti oamenii s-ar naşte cu speranta, aşa cum ne naştem cu corp şi organe
vitale.
Acolo nu ar fi oameni care trăiesc greu, sunt bolnavi sau trişti. În lumea ideală oamenii s-ar
sprijini pe cunoştintele, învătătura şi experientele acumulate într-o viată ca pe un baston; nu ar fi
oameni inteligenti umiliti în sărăcie, nici muribunzi pentru că n-au medicamente, nici oameni oneşti
înşelati de hoti.
În lumea ideală conştiinta oamenilor ar fi mult mai ridicată decât acum, aici.
Iubirea între oameni ar exista cu adevărat şi n-ar lăsa prilej pentru ură şi războaie.
Până să putem construi o lume ideală în afara noastră, într-un loc pe Pământ sau altundeva în
Univers, putem să făurim o lume ideală în interiorul nostru. Sunt convinsă că aceia care vor reuşi
acest lucru vor fi făuritorii lumii ideale în afară, în viitor.