Sunteți pe pagina 1din 5

Clonarea reproductivă şi terapeutică.

Performanţe şi riscuri

Clonarea: fenomenul prin care o celula sau un organism viu se inmulteste pe


cale asexuata;

- fenomen natural (microbi, alge, licheni, muschi, protozoare, plante,


viermi, furnici, mamifere)
- omul a practicat clonarea (indeletnicire) la nivelul plantelor (butasire,
marcotaj, altoire), pentru reproducerea si inmultirea unora sau pentru
imbunatatirea calitatii lor
- notiunea de „clonare” (gr. = butas, ramura)
- clona: celula, un anumit grup de celule sau un anumit organism obtinut pe
cale naturala/artificiala dintr-o singura celula sau dintr-un singur
organism, printr-un procedeu de reproducere asexuata
- J.P.S. Haldane: numele de „clonare”

Clonarea ca reproducere si inmultire asexuata in laborator:

1. Sciziunea sau fisiunea gamelara (Twining)


- Sectionarea zigotului (starea de totipotenta); celule desprinse vor evolua
separat ca un zigot identic din pdv genetic cu primul

2. Transplantul de nucleu
- Se inlocuieste nucleul unui ovul denucleat cu nucleul altei celule
germinale de la alt individ sau al unei celule somatice de la alt individ sau
acelasi individ
- Rata de succes: 1-2%
- La clone se constata o serie de anomalii inca de la nastere
- Clona este mai batrana inca de la nastere decat un exemplar nascut in mod
natural
- Mai bine de 50% din clone au probleme imunitare, cardiace sau
malformatii ale epiteliului respirator
- Clonarea prin transfer de nucleu: clona, exemplar aproape identic din pdv
genetic cu celula, grupul de celule sau organismul din care s-a realizat

Eventuala clona nu poate fi identica cu originalul (nici la nivelul


memoriei, al caracteristicilor personale ale omului; nici la nivel genetic)
3. Clonarea moleculara
- Tehnologia recombinarii mocromoleculei ADN in vederea producerii
artificiale a unor enzime, hormoni sau anticorpi
- Clonarea: izolarea si apoi multiplicarea bacteriei purtatoare a ADN care se
incearca sa fie amplificata; ADN-ul recombinat si multiplicat, va fi
introdus in genomul altor structuri vii
- 1993: savantii Jerry Hall si Robert Stillman, au clonat embrioni umani
prin clonarea orizontala (fisiunea embrionara) – experiment intrerupt din
ratiuni etice (Biserica Romano Catolica a protestat, Parlamentul European
a votat interzicerea clonarii)
- 1970: clonarea verticala – savantii Laski si Gurdon, obtin embrioni
introducand in ovule de broasca denucleate nuclee din celule somatice
- 1981: clonare verticala – primul mamifer (soarece)
- 1984: Steed Willadsen – aplica aceasta metoda la oaie, vaca si maimuta
- 5 iulie 1996: savantii Jan Wilmut si Keith Campell, prin transferul
nucleului unei celule somatice, prelevata din glanda mamara a unei oi, in
ovulul denucleat al altei oi: oita Dolly (din cei 277 zigoti obtinuti au
supravietuit 29; implantati in 13 mame purtatoare, a rezultat numai un
miel)
- Jan Wilmut: „experiente similare pe fiintele umane sunt de neconceput”

Clonarea umana reproductiva

Clonarea reproductiva umana: obtinerea de copii (diviziune embrionara/tehnica


transferului nuclear)

- Indiferent de procedura folosita in reproducerea prin clonare a


mamiferelor, cheltuielile sunt mari, iar procentul de reusita este foarte mic
(anomalii si malformatii; sindromul progeniturii gigant – clona prematur
batrana)
- Savantii responsabili consideraca (eventualii) oameni clonati ar putea
avea nevoie de proteza de sold (din adolescenta) si ar putea fi atinsi de
senilitate inaintea varstei de 20 de ani
- Rata ridicata a esecurilor in proc.clonarii (98-99%), puternica mortalitate
prematura a clonelor si anomaliile din timpul evolutiei foetale (si de dupa
nastere): NU CLONARE UMANA!
- O clona este aproape identica, nu o copie conforma totalmente (integrala
din pdv genetic)
Factorii (clona nu este o copie realmente conforma cu originalul):

a. Genomul mitocondrial (16000 baze, gene pt sinteza ARN-ului ribosomal)


b. Efectele epigenetice (numeroase evenimete - diferentieri fenotipice)
c. Efectele uterine (medii uterine diverse)
d. Sindromul fetusului gigant (tulburare epigenetica)
e. Mutatii din cadrul procesului de repliere
f. Ereditatea culturala

In anul 1997, UNESCO a elaborat „Declaratia universala cu privire la genomul


uman si la Drepturile omului” (adoptata in 1998 de Adunarea Generala a ONU)
– „clonarea cu scopul de a reproduce fiinte umane nu trebuie acceptata”; „este
inacceptabila din pdv etic si contrar demnitatii si integritatii persoanei umane”.

Cele mai multe state au dat legi prin care interzic clonarea fiintei umane ci scop
reproductiv.

In Romania (art. 74 din Constitutie 2001), au fost ratificate documentele


internationale referitoare la protejarea genomului uman si a demnitatii umane.

Clonarea umana terapeutica

- Clonarea aminoacizilor/a genelor si introducerea genomului modificat in


structura gentica a unor animale in vederea obtinerii de produse bogate in
anumite tipuri de medicamente
- Realizarea animalelor transgenice in vederea obtinerii de organe pentru
transplan (ex. Vitelul pampero, Argentina)
- Orice forma de reproducere asexuata in vederea vindecarii de vreo
maladie = Clonare terapeutica
- Anglia, Australia, Istrael etc, au aprobat clonarea cu scop terapeutic

Clonarea terapeutica (mari probleme de ordin moral):


1. Fiinta creata nu are suflet – clone ca banci de organe in vederea
transplantului (extirparea telencefalului la 6 saptamani – fara creier,
clona nu va mai fi om) – viziune pur utilitarista, foarte sadica!
2. In vederea obtinerii celulelor STEM (1984 – descoperite la om; 1998 –
izolate celule STEM embrionare umane)
Biserica nu va accepta niciodata ca embrionul uman ar fi un simplu produs de
concepte asupra caruia se va putea intreprinde orice operatie. Embrionul uman
este fiinta umana.

Biserica nu accepta ca in numele savarsirii unui bine sa savarsim un rau.

Rezolutia Comisiei pentru probleme de bioetica a Parlamentului Europei din 7


sept. 2000, interzice utilizarea embrionilor umani pentru producerea celulelor
STEM.

Clonarea verticala cu caracter terapeutic este sustinuta de adeptii clonarii


reproductive. Cloarea terapeutica presupune clonarea reproductiva si distrugerea
de embrioni - o minte sanatoasa si responsabila NU poate accepta!

Savantii au descoperit celule STEM si in celule somatice (maduva osoasa,


sangele placentar, grasimea umana etc) – aceste celule sunt mai fiabile si mai
eficiente decat cele embrionare!

Tratamentul cu celule STEM: un anumit tip de transplant

O evaluare din punct de vedere moral

Clonarea reproductiva nu permite speciilor sa se dezvolte in mod variat pe cale


naturala (nu imbunatateste genomul, ci il duplica cu toate imperfectiunile lui).

Clonarea poate scoate in evidenta deficiente pe care reproducerea sexuata le


mentine in stare latenta sau le tempereaza.

Clonarea poate inlatura comportamentul normal in procesul de procreare umana


(n-ar mai fi nevoie de doua sexe).

Embrionul ar fi un simplu produs de laborator (nu materializarea vietii in


dragoste si prin dragoste).

Clonarea va genera probleme de ordin psiho-social si de ordin juridic (calitatea


raporturilor de inrudire a clonei cu mama sa sau tatal)

Clonarea ar permite homosexualilor si lesbienelor sa aiba copii.

Clonarea reproductiva va expune speciile la riscul consangvinitatii, cu


consecintele care decurg de aici: boli genetici, boli metabolice etc.
Clonarea va stimula trufia si megalomania anumitor indivizi sau crea visul sa se
identifice perpetuarea biologica a trupului cu nemurirea sufletului.

Concluzii:

1. Oamenii de stiinta trebuie sa fie animati si de idei morale


2. Trebuie aratat respectul cuvenit pentru om
3. Nu este recomandat sa se intervina asupra calitatii si formei
caracteristicilor omului decat cu scop de preventie si terapeutic
4. Trebuie sa se respecte variabilitatea genetica umana in numele Drepturilor
Omului
5. Trebuie sa se respecte sacralitatea vietii umane: fiinta umana de la
concepere pana la moarte este o existenta irepetabila si de neinlocuit; are
drepturi si obligatii specifice.

Biserica nu se opune performantelor biotehnologiei, dar atrage atentia factorilor


responsabili ca s-ar putea face greseli care ar costa foarte mult omenirea, daca
curiozitatea stiintifica nu va lua in calcul si considerentele morale si demnitatea
omului din momentul conceperii sale si pana la moarte.

S-ar putea să vă placă și