Ion Druta

(03.09.1928 – ...)

Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, județul interbelic
Soroca, Regatul României (în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova). A absolvit
școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură "Maxim
Gorki" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1960 locuiește la Moscova, Rusia. Primele
povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4
volume, "Frunze de dor", "Balade din câmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătății
noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărânii în pământ", "Biserica albă", "Toiagul
păstoriei" ș.a. fac parte din fondul de aur al literaturii naționale contemporane.Din 1987 Ion
Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, post în care a
fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și
medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, scrie piesa "Casa Mare", nuvela
"Ultima lună de toamnă" și romanul "Balade din câmpie" (prima parte a dilogiei "Povara
bunătății noastre"), Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldovenești. În 1990 fost
ales ca membru de onoare al Academiei Române[2], iar la 30 decembrie 1992 membru titular
al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume
pentru anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995).

Creația druțiană este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai

Cimpoi, "Prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță ... este în total o expresie a
rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul". În anii
regimului totalitar comunist sovietic, Ion Druță a avut curajul să se ridice deasupra
principiului abordării realității de pe poziții de clasă.

La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de „Laureat al
Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii ș i
literaturii naționale și universale.

La 11 septembrie 2009 Ion Druță a devenit primul cavaler al Ordinului “Bogdan

Întemeietorul”. Președintele Republicii Moldova Vladimir Voronin l-a decorat pe Druță în
semn de profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la renașterea națională, pentru
merite în dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă în vederea
sporirii prestigiului Moldovei pe plan internațional.

Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” și la revista

„Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, „La noi în sat”, apare în anul 1953,
urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele „Frunze de dor”, „Povara bunătății
noastre”. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova

Opera

Nuvelist

La noi în sat (1953), volum de schițe și nuvele

Ultima lună de toamnă, nuvelă

Samariteanca, nuvelă

Horodiște

Romancier

Frunze de dor (ediția I, Editura de Stat a Moldovei, 1957)- reeditat de mai multe ori

Povara bunătății noastre - dilogie (1963; 1968) (prima carte intitulată Balade din câmpie a
apărut în 1963, iar dilogia integrală a apărut în 1968 la Moscova)

Clopotnița

Întoarcerea țărânii în pământ

Biserica albă

Toiagul păstoriei

Păsările tinereții noastre (1971)

Sania

Sursa Wikipedia, enciclopedia liberă