PLATFORMA

1. Aspecte generale
Cod curs G/G/2/2/09
Denumire curs GEOLOGIA ROMÂNIEI
Tip curs obligatoriu
Durata cursului/credite 1 semestru / 5 credite
Perioada de accesare a februarie 2008 - iunie 2008
cursului Prelegeri: miercuri: 12.30-13.50, Amf. Facultăţii de Geografie – sala A.
Bulevardul Timişoara nr. 58, Sector 6, Bucureşti.
Lucrări practice: marţi 12.30-14.00; miercuri 14.00-15.20, Sala S3 sau S6.
Manual recomandat Marin Cornelia (2008) – Geologia României cu elemente de tectonică.
Note de curs. Biblioteca virtuală (în curs de publicare la editura )
Obiectivul principal al Cursul de Geologia României se adresează studenţilor anului II din
cursului cadrul Facultăţii de Geografie, potrivit planului de învăţământ.
Pentru o bună înţelegerea a aspectului actual al structurilor
geologice din ţara noastră este necesar, pe de o parte, o integrare a
geologiei într-o arie mai largă, continentală şi, pe de altă parte, o
abordare a modelelor privind evoluţia acestor structuri. Însuşirea
elementelor de cartografie geologică şi deprinderea lucrului cu
hărţile geologice; citirea şi interpretarea hărţilor geologice.
Pentru un studiu aprofundat al acestor procese se vor realiza
seminarii la care studenţii de la cursul de zi vor dezbate principalele
teme de la curs şi vor realiza un dosar cu elemente grafice necesare
înţelegerii proceselor tectonice. În testele finale vor fi întrebări cu
exemplificări pe harta geologică a României sc. 1: 200 000.
Modul de stabilire a notei Nota maximă 10 - pentru răspunsul corect la cele 20 de întrebări de tip
grilă (fiecare întrebare 0,5 puncte = 5 % ) la examenul electronic (10
puncte = 100 %).
Consultaţii pentru studenţi miercuri: 13,00 – 15,30
Adresa e-mail c.marin.geo@spiruharet.ro
Titularul cursului Conf. univ.dr Cornelia Marin
Facultatea de Geografie - Bulevardul Timişoara nr.58,
Sector 6, Bucureşti, Tel.: 021/4442085
2. Conţinutul tematic al cursului
Elemente de stratigrafie şi geologie istorică. Epocile geologice. Etaje stratigrafice. Încadrarea
structurală a teritoriului României.
Unităţi geologice precarpatice (de vorland). Platforma Moldovenească; Platforma Valahă;
Platforma sud-dobrogeana; Masivul central-dobrogean; Orogenul Nord-dobrogean; Bazinele
orogenului Nord-dobrogean; Platforma continentală a Mării Negre Obiective geologice cu
valoare turistică în Dobrogea.
Dacide interne. Transilvanide.Pienide. Dacide mediane. Dacide externe. Dacide marginale.
Moldavide. Avanfosa si depresiuni intramontane.
Substanţe minerale utile şi arii naturale cu protecţie geologică
Seminarii
Elemente de cartografie geologică. Măsurarea poziţiei stratelor de roci cu ajutorul busolei
geologice şi transpunerea pe hartă a poziţiilor. Tipuri de hărţi. legenda. Scara geocronologică.
Harta unităţilor structural-geologice ale României.
Harta unităţilor geologice precarpatice (de vorland). Platforma Moldovenească; Platforma
Valahă; Platforma sud-dobrogeana; Masivul central-dobrogean; Orogenul nord-dobrogean;
Obiective geologice cu valoare turistică în Dobrogea.
Elemente de geotectonica pentru domeniul carpatic
Dacide interne. Transilvanide.Pienide. Dacide mediane. Dacide externe. Dacide marginale.
Moldavide. Avanfosa si depresiuni intramontane.
Substanţe minerale utile
Secţiuni geologice şi interpretarea lor
3. Bibliografie minimă obligatorie
Mutihac, V., Stratulat, Maria Iuliana, Fechet, Roxana Magdalena (2004), Geologia României Ed.
Didactică şi pedagogică, R.A. Bucureşti.
Luca, A., Marin, C., Popescu, M. (2000), Geologie generală şi Geologia României (Caiet de lucrări
practice) Edit. Fundaţiei „România de Mâine”.
Săndulescu, M. (1984), Geotectonica Romîniei, Edit. Tehnică, Bucureşti.
4. Bibliografie facultativă
Mutihac V. (1990), Structura geologică a teritoriului României. Ed. Tehnica, Bucureşti.
Ionesi, L., Ionesi, Bica, Barbu, N. (1971), Orizontarea depozitelor fluvio – deltaice din partea vestică a
Podişului Sucevei şi semnificaţia ei paleogeografică, Anal.Univ. Iaşi, sect II, geol. Geogr. XVIII, Iaşi.
Mutihac, V., Dragastan,O., Lăcătuşu, (1972), Cretacicul inferior din Dobrogea de nord. St.
cerc.geol.17, 1, Bucureşti.
Ianovici, V., Borcoş, M., Bleahu, M., Patrulius, D., Lupu, M., Dimitrescu, R., Savu, H. (1976),
Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad.R.S.R. Bucureşti

GEOLOGIA ROMÂNIEI
Capitol 1. Elemente de stratigrafie şi geologie istorică
Introducere. Să încercăm să studiem evoluţia evenimentelor care au marcat
evoluţia geologică a României. Constatăm că un instrument important este reprezentat de
scara geocronologică.
Obiectivul capitolului. Pe baza marilor discordanţe stratigrafice şi a evoluţiei
vieţuitoarelor s-a elaborat o scară geocronologică relativă, împărţind trecutul geologic al
Pământului în ere, perioade şi epoci, iar pe baza metodelor radioactive s-a determinat şi
întinderea în timp a fiecărei ere, perioade, epoci.
Evoluţia florei şi faunei se face în acord cu scara geocronologică. Apariţia omului
se înregistrează pe aceeaşi scară. Apariţia munţilor se localizează în timp tot datorită
existenţei unei astfel de scări. În ţara noastră sunt o serie de formaţiuni geologice, de
vărste diferite, care sunt la suprafaţă, ele putând fi studiate în aflorimente

Concepte cheie: discordanţă, scară geocronologică

Rezumat.

Cele trei ere (Paleozoic, Mezozoic şi Cenozoic) se întind pe 10% din timpul
geologic al scării. Perioada de debut a planetei noastre se numeşte Haden. Istoria
Pământului începe cu 4.5 Ga în urmă. Pentru descrierea şi înţelegerea unor procese
geologice o să detaliem scara geocronologică din Paleozoic spre actual. În tabelul 1 sunt
trecute subdiviziunile Paleozoicului (fără a intra în detalii mai puţin utile pentru un
student la geografie).
 Când se realizează o coloană stratigrafică, pentru o anumită unitate geologică
se onstată că nu există mereu o continuitate a depunerilor de sedimente. Acolo unde
lipsesc sedimente pe un (unul sau mai multe) interval de timp geologic (perioadă, vârstă
etc), se va reprezenta cu o linie şerpuită ( ).
Legat de această situaţie se poate defini discordanţa stratigrafică. Discordanţa
sau lacuna stratigrafică este contactul dintre două strate sau unităţi litolostratigrafice,
separate printr-o întrerupere de sedimentare (perioadă de regresiune), urmată sau sau nu
de eroziune.

ERA PERIOADA Comentarii

Permian Numele a fost dat după numele oraşului Perm

(290 – 248 M.a.) din Munţii Urali.

Carbonifer Numele este legat de marile zăcăminte de

(354 – 290 M.a.) cărbuni cantonate la partea superioară a
depozitelor carbonifere.
Devonian Denumirea vine de la localitate Devonshire,
(417 – 354 M.a.) Anglia, unde formaţiuni de acestă vârstă au
fost studiate pentru prima dată.
Silurian După numele poporului celtic din Ţara
(443 – 417 M.a.) Galilor, silur.
Ordovician După numele poporului celtic din Ţara
(490 – 443 M.a.) Galilor, ordovici
Cambrian Numele este varianta latină a localitaţii
PALEOZOIC

(540 – 490 M.a.) Wales-Cambria

Rocile de aici conţin cele mai timpurii
evidenţe ale complexului de organisme vii
studiate şi care ţin de această perioadă. Acum
există un continent unic, Pangeea.
PRECAMBRIAN
Tabelul 1 – Subdiviziuni ale Paleozoicului

MEZOZOIC

Scara geocronologică pentru Mezozoic se poate urmări în tabelul 2

 PERIOAD Vârsta
EPOC
V Â R S T A absolut
A
ă
A

Maastrichtian 71,3
Campanian 83,5
C R E T A C I C

Senonian
Superior Santonian 85,8
Coniacian 89,9
Turonian 93,5
Cenomanian 98,9
Albian 112,2
Apţian 121
Inferior Barrenian 127
Hauterivian 132
C

Neocomian Valanginian 137

Berriasian 144,2
Tithonian 150,7
I

Malm Kimmeridgian 154,1

J U R A S I C

Oxfordian 159,4
O

Callovian 164,4
Dogger Bathonian 169,2
Bajocian 176,5
Z

Aalenian 180,1
Toarcian 189,6
Pliensbachian 195,3
O

Li a s i c
Sinemurian 201,9
Hettangian 205,7
Rhetian 209,6
Z

Sup. Norian 220,7

TRIASIC

Carnian 220,7
E

Med. Ladinian 234,3

Anisian 241,4
Scythian 242,5
M

(Werfeni
Tabelul 2 – Subdiviziunile Mezozoicului şi vârstele absolute

Cenozoicul (tabelul 3) este era care a debutat acum 65 milioane de ani, imediat după
marea extincţia a dinozaurilor, a amoniţilor, blemniţilor, inoceramilor, retragerea
gimnospermelor de la sfârşitul Cretacicului. Este cea mai scurtă eră geologică
(Cuaternarul are doar 1.8 Ma).
 DENUMIRILE
R A

OAD
VÂRS
EPOCA VÂRSTELOR ÎN
TA
E

- ROMÂNIA
Holocen Versillian Versillian
CUATERN

Pleistoce Thyrrhenia Thyrrhenian

n
Sicilian Sicilian
AR

Calabrian Calabrian
n

Piacenzian Villafranchian
Romanian
Pliocen Dacian
Zanclean
Ponţian
Messinian Meoţian Kersonian
N

Basarabian
Sarmaţian
Tortonian Volhinian
C

Badenian Buglovian
Serravalian
M i o c e n
G
I

Langhian
O

Burdigalian
O

Burdigalia Aquitanian
n
Z

Aquitanian
N

Chattian Chattian
O

Oligocen Rupelian Rupelian

E O G E N
N

Priabonian Lattorfian
Bartonian Priabonian
E

Eocen Lutetian Lutetian

Ypresian Ypresian
C

Tabelul 3 - Cenozoic

Lista subiectelor

1. Periadele Paleozoicului. Localizare pe hartă a prezenţei acestuia pe teritoriul

ţării noastre.
 2. Perioadele şi epocile Mezozoicului. Localizare pe hartă a prezenţei
Triasicului, Jurasicului şi a Cretacicului pe teritoriul ţării noastre.
3. Perioadele şi epocile Cenozoicului. Localizare pe hartă pe teritoriul ţării
noastre.
4. Erele şi perioadele geologice, în ordinea desfăşurării lor pe scara timpului
geologic.

Teste pentru autoevaluare

1. Perioadele Paleozoicului sunt:

a) Cambrian, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian
b) Precambrian, Cambrian, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian
c) Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian
Răspunsul corect este c). Nu este corectă varianta a) deoarece lipseşte Ordovician. În
varianta b) este adăugat Precambrian (ceea ce era înainte de Cambrian) deci nu poate să
fie perioadă din Paleozoic şi lipseşte iar Ordovician

2. Depozitele Paleocene din Dobrogea Centrală aflorează în lungul văii Casimcea.

a) adevărat
b) fals
Răspunsul corect este b). În Dobrogea Centrală nu se află depozite Paleocene.

Temă de casă
1. Studiaţi o hartă geologică şi încercaţi să stabiliţi care este cea mai veche
formaţiune de pe hartă (cărei perioade, ere îi aparţine), cea mai veche formaţiune
mezozoică (cărei ere îi aparţine) şi cea mai nouă formaţiune geologică. Puteţi să şi
redactaţi o lucrare care să cuprindă ocopie a respectivelor formaţiuni şi
concluziile dumneavoastră explicând ce metode de cercetare aţi folosit şi ce
principii se pot aplica.
2. Faceţi un referat prin care să arătaţi extincţia dinozaurilor cu aplicare specială
asupra intervalului de timp geologic cât au fost stăpânii planetei.

Capitol 2. Unităţi geologice precarpatice (de vorland).

Introducere. Platformele sunt unităţi structurale majore ale scoarţei terestre, care
reprezintă o arie întinsă, consolidată, cu relief şters, în alcătuirea căreia intră un etaj
structural inferior, cutat (soclu) şi un etaj superior (cuvertura) format din depozite
cvasiorizontale, depuse ulterior etapei de orogeneză. Vârsta platformei este vârsta ultimei
orogeneze care a afectat soclul.
Din punct de vedere geologic Dobrogea de Nord este o unitate de vorland, un
orogen care a funcţionat ca atare în timpul orogenezei hercinice şi a fost afectat şi de
primele faze ale orogenezi alpine. Nu are caracteristicile unei platforme şi de aceea se
consideră un orogen supus fenomenelor de eroziune.
 Obiectivul capitolului. Cunoaşterea unităţilor geologice precarpatice este
importantă pentru că observaţiile care se pot face la suprafaţă nu aduc informaţii
geologice importante. Se ştie că în domeniul de platformă sedimentele care acoperă
soclul sunt cvasiorizontale (necutate, nederanjate de mişcări tectonice) ceea ce împiedică
studiul prin observaţii directe. Orice student la geografie trebuie să poată face o
prezentare a geologiei unei astfel de unităţi cunoscând mecanismul de formare şi logica
apariţiei unor anumite formaţiuni litologice.

Concepte cheie: platformă, vorland, Platforma Moldovenească, Platforma

Valahă, Dobrogea de Sud, Dobrogea Centrală (Masivul Central Dobrogean), Dobrogea
de Nord.

Rezumat.

Pe cuprinsul României se disting, în cuprinsul Domeniul precarpatic sau vorlandul

carpatic următoarele tipuri de unităţi:
- platforme: Platforma Moldovenească; Platforma Valahă şi Dobrogea de Sud; Masivul
Central Dobrogean;
- orogen: Dobrogea de Nord.
- Domeniul carpatic se caracterizează printr-o evoluţie complexă, prin prezenţa unor
bogăţii importante ale subsolului, are o întindere mai mare şi cuprinde Carpaţii
Meridionali, Munţii Apuseni, Carpaţii Orientali, Bazinul Transilvaniei, Depresiunea
Pannonică.

Platforma Moldovenească
Delimitarea teritoriului aferent Platformei Moldoveneşti se face, la vest, de Carpaţii
Orientali, la est, de râul Prut, la nord de o porţiune din graniţa ţării, iar la sud de
Depresiunea Bârladului.
Din punct de vedere geologic ea reprezintă continuarea spre sud-vest a Platformei Est-
Europene.
Soclul platformei moldoveneşti. În alcătuirea Platformei Moldoveneşti se distinge un etaj
inferior cutat (soclu) şi un etaj structural superior, cuvertura, care corespunde unei etape
în care spaţiul respectiv a evoluat ca domeniu stabilizat (cratonizat).
Soclul Platformei Europei Orientale aflorează în sectorul Cosăuţi raionul Soroca, pe
malul Nistrului, iar la adâncimi mai mari, a fost interceptat de câteva foraje în aria situată
între râurile Prut şi Siret (Bătrâneşti, Todireni, Iaşi, Popeşti).
De exemplu, în zona Iaşului, s-au săpat cinci foraje dintre care două au întâlnit soclul: un foraj,
la nord de gara Socola, a intrat în şisturi cristaline la adâncimea de 1121-1391.4 m pe care le-a
deschis cca. 270 m, stabilind existenţa unei serii de paragnaise: gnaise biotitice, gnaise cu
microclin, asociate cu gnaise oligoclazice leucocrate.
Cuvertura platformei moldoveneşti. Cuvertura platformei debutează cu formaţiuni
riphean superioare-vendiene, peste care se dispun formaţiuni paleozoice inferioare
(cambriene, ordoviciene, siluriene) cu grosimi variabile, mai mari pe treptele afundate ale
soclului. Pe arii restrânse, în sectoarele Bătrâneşti-Iaşi şi Ungheni-Chişinău, forajele au
indicat şi prezenţa formaţiunilor devoniene inferioare, după care succesiunea continuă cu
formaţiuni mezozoice, în principal cretacice (cenomaniene) şi terţiare (neogene).
Cuaternarul este reprezentat prin depozite aluvionare ale teraselor şi se constituie
din pietrişuri, nisipuri şi luturi loessoide.
Pleistocenul este alcătuit din depozite de terasă (luturi loessoide) ce au grosimi
variabile. Pietrişuri, aparţinând tot Pleistocnului, se întâlnesc mai ales în terasele râurilor.
Holocenul este alcătuit din depozite de luncă, constituite din argile nisipoase, nisipuri şi
prundişuri. Acestea sunt completate de cuverturi locale cu luturi aluviale, situate pe
interfluvii şi pe suprafeţele slab înclinate.
Tectonica. Separarea fundamentului platformei în etaje structurale în funcţie de vârsta
cutării este imposibilă la ora actuală, din cauza grosimii mari a cuverturii sedimentare şi a
puţinelor foraje care au interceptat fundamentul. Imaginea structurală acceptată la ora
actuală porneşte de la discontinuităţile majore deduse pe baza discontinuităţilor
paleoreliefului constatate la nivelul fundamentului, prin metode geofizice. În figura 1 este
prezentată o secţiune geologică prin Platforma Moldovenească.
S-a evidenţiat un sistem de discontinuităţi cu caracter regional orientat NNV-SSE cu
vergenţă sud-estică.
Se pot considera următoarelor discontinuităţi:
- falia Siretului este limita
vestică a blocului Botoşani-
Huşi, Boldeşti
Roman E
- falia Solca este V Popeşti
Iaşi Ungheni Comeşti

considerată a fi limita
ică

318
330
358S
S
vestică a blocului Rădăuţi-
pa t

bd - sm S
605 392
545 709
C 703
bd - sm
car

C V
V
Paşcani, K 1411
1000
1100 1045
1083
ri

1524 1370
pe

1340
Problema delimitării 1734 C 1698 1685
Sc
a
l i

1810
C
sudice a Platformei 2003
Fa

2158
K
Moldoveneşti se încearcă a V

se rezolva pe baza unui 3270

Sc

sistem de falii atestate K 0 10 20km

250
geofizic orientate VNV- 3950m
V
ESE, fără o vergenţă 1000m

evidentă pe teritoriul Fig. 1. Secţiune geologică prin Platforma Moldovenească

nostru. Aceste falii, în (după I. Pătruţ şi Th. Dăneţ, 1987): bd-sm = Badenian –
succesiunea de la nord la
Sarmaţian; K = Cretacic; S = Silurian; C = Cambrian; V =
sud sunt:
- falia Vaslui este Vendian (Precambrian); Sc = soclul cristalin
considerată a reprezenta
limita nordică a unui bloc căzut al Platformei Moldoveneşti.
- falia Bistriţei marchează limita sudică a Platformei Moldoveneşti şi contactul acesteia
cu Depresiunea Bârladului care are un fundament paleozoic cutat, delimitată la rândul ei
spre sud de falia Trotuşului care marchează contactul cu orogenul nord-dobrogean. Soclul
prezintă o uşoară înclinare (sub 1°) de la NV spre SE. În ansamblu, se poate afirma că are
o cădere în trepte spre E şi S, ceea ce duce la conturarea unor blocuri alungite N-S
eventual cu o subsidenţă şi ridicări mai mult sau mai puţin independente.
- falia Trotuşului care ar putea delimita la sud un sector ce face legătura între Platforma
Europei Orientale şi Platforma Central Europeană.
Cuaternarul începe printr-o răcire a climei determinată de o puternică glaciaţiune,
urmată de o perioadă de încălzire, adică de primul interglaciar.
Din nou urmează o răcire şi apoi iar o fază interglaciară şi în fine, ultima glaciaţiune,
urmată de un climat care se încălzeşte treptat şi ajunge la cel de astăzi. În perioadele
interglaciare s-a sedimentat loessul.
Substanţe minerale utile. Substanţele utile se găsesc cantonate în depozitele de cuvertură
şi aceste substanţe sunt nemetalifere: argile bentonitice (Crasnaleuca), calcare (zona
Bărbăteşti-Costeşti), gipsuri (în malul drept al Prutului, între Miorcani şi Crasnaleuca),
gresii (ex. Coşula, Hudeşti, Tudora), nisipuri (Miorcani). Ape minerale (Nicolina-Iaşi,
Pârcovaci-Deleni, Răducani).

Platforma Valahă
Compartimentul de la nord de Dunăre şi până la Orogenul carpatic poartă denumirea de
Platforma Valahă şi reprezintă sectorul nordic al Platformei Moesice.
Din punct de vedere geografic, această unitate geologică corespunde Câmpiei Române şi
sudului Piemontului Getic.

Stratigrafie
Soclul Platformei Valahe. Paleorelieful acestui soclu este alcătuit din zone ridicate şi
depresiuni dintre care mai importante sunt ridicarea Balş – Optaşi şi ridicarea Videle.
Zonele ridicare sunt delimitate de zone depresionare (ex. Depresiunea Alexandriei).
Soclul Platformei Valahe este heterogen din punct de vedere constitutiv.
Cuvertura platformei valahe. Mişcările caledoniene timpurii au marcat trecerea la stadiul
de cratogen. Depozitele sedimentare au mulat relieful soclului astfel încât s-au estompat
denivelările acestuia, la suprafaţă înregistrându-se un relief de câmpie.
S-au diferenţiat patru cicluri de sedimentare importante, corespunzătoare unor
transgresiuni majore, separate între ele prin faze de exondare:
Ciclul Cambrian – Carbonifer. Depozitele sedimentare s-au dispus discordant peste
formaţiunea de soclu.
La sfârşitul Carboniferului începe o fază de exondare care a afectat întreaga platformă şi
a durat până în Permian.
2. Ciclul Permian – Triasic. Procesul de sedimentare s-a reluat la sfârşitul Permianului.
Grosimea acestor depozite se reduce astfel încât în unele zone de elevare a soclului ele nu se
mai întâlnesc (forajele executate pe ridicarea Balş – Optaşi).
Pe parcursul acestui ciclu de sedimentare s-au înregistrat manifestări magmatice efuzive.
Efuziunile de natură bazică (bazalte, andezite bazaltice), asociate depozitelor permo-
triasice inferioare, sunt orientate pe direcţie predominant est – vest.
3. Ciclul Jurasic – Cretacic. Jurasic. Acest al treilea ciclu de sedimentare debutează cu
depozite epiclastice pentru ca apoi să treacă în depozite carbonatice
4. Ciclul Badenian – Pleistocen a început odată cu înaintarea apelor dinspre avanfosa
carpatică, acoperind partea nordică şi vestică a platformei. Sedimentarea Neogenului din
platformă este guvernată în special de subsidenţa accentuată din avanfosa externă.
Depozitele aparţinând acestui ciclu de sedimentare sunt predominant detritic, molasice
Depozitele loessoide sunt siltite şi argile nisipoase de culoare gălbuie, cu o grosime
cuprinsă între 5 şi 40 m. În cuprinsul lor se găsesc câteva intercalaţii roşii sau cărămizii,
argiloase, considerate soluri fosile.
Depozite de terasă. În partea vestică, devenită uscat în Pleistocenul inferior, s-au
acumulat depozite de terasă.
Depozite de dune. Între Craiova şi Dunăre şi în Bărăgan apar nisipuri gălbui, fine până la
grosiere de câţiva metri grosime. Acumularea lor s-a produs în Holocen.
Tectonica
Trecerea Platformei Valahe de la stadiul de regiune labilă la cea de cratogen s-a produs,
se pare, după mişcările assyntice târzii sau caledonice timpurii din Cambrianul inferior.
Faliile care afectează platforma sunt numeroase şi marchează o complexitate a tectonicii
zonei. Cea mai importantă falie este falia intramoesică cunoscută şi sub numele de falia
Fierbinţi care se plasează de pe platforma continentală a Mării Negre până sub Pânza
Getică (cu orientare SE – NV). Limita nordică a Platformei Valahe este marcată de falia
pericarpatică, falie ce pune în evidenţă încălecarea depozitelor Depresiunii Getice peste
formaţiunile de platformă. Această şariere se presupune a se fi realizat în urma fazei
moldavă (fig. 2). Majoritatea fracturilor au afectat soclul platformei fragmentându-l în
blocuri care au suferit mişcări pe verticală conturându-se arii ridicate şi afundări majore.
S
N
   


  

Craiova
Tg.Jiu

0 5 10 Km

+
 ,   -     . 


           

< ? @ A B

< = >

  &   /     % &    %   

        

7 8 9 : ;

        !  "       "       !       0  

3 4 5 6

#        s  %  &   & '

1 2         ' (   )        *  &   &

(   )        *  &   &

(   )      s  %  &   & '

    s    

Fig. 2 – Secţiune geologică la contactul dintre Orogenul Carpatic şi Platforma Valahă

(după Motaş şi Tomescu, 1983, din Ionesi, 1994)
După Pleistocenul mediu partea de NV a platformei a înregistrat o mişcare de ridicare ce
a avut drept consecinţă apariţia uscatului şi a unei reţele hidrografice. Mişcarea a
continuat episodic ceea ce se reflectă şi prin prezenţa unor interfluvii înalte şi a unor văi
adânci. Partea estică a platformei a cunoscut o mişcare de subsidenţă, sedimentarea
desfăşurându-se în regim lacustru (formaţiunea de Coconi – Pleistocen mediu). Din
Holocen se remarcă iar un proces de subsidenţă în sectorul de NE reflectat prin prezenţa
unor interfluvii joase uneori chiar sub nivelul luncilor actuale.
Resurse minerale: argile (în formaţiunile aluvionare din lunca Dunării); nisipuri şi
pietrişuri (depozite cuaternare de terasă); hidrocarburile constituie principala resursă a
Platformei Valahe.

Platforma Dobrogei de sud.

Se delimitează, la nord, de Dobrogea centrală, prin falia Capidava – Ovidiu.
Soclul nu aflorează dar a putut fi cunoscut pe baza datelor oferite de carpotele
extrase din forajele care s-au săpat în partea de NE (între Palazu şi Cernavodă).
 Dobrogea de Sud a avut o evoluţie geologică similară cu Platforma Valahă,
motiv pentru care prezenţa aceloraşi cicluri de sedimentare nu constituie o situaţie
neobişnuită. Există, însă, şi unele deosebiri date de evoluţia comandată de unităţile
învecinate.
Cuaternarul. Are în bază depozite siltitice cu concreţiuni calcaroase şi uneori
cu cristale sau agregate cristaline de ghips (ca pe faleza Mării Negre, La Eforie Sud,
Agigea, Constanţa). Acestea reprezintă produse reziduale de alteraţie, formate pe uscat.
Gipsul pare să se fi acumulat în zone de mlaştină.
Dobrogea Centrală sau Masivul central – dobrogean este situat între falia Capidava –
Ovidiu şi falia Peceneaga – Camena, limitarea de Platforma Valahă făcându-se în lungul
faliei Dunării
Soclul Masivul central-dobrogean În alcătuirea soclului acestei subunităţi intră două
grupe de roci metamorfice, între care se prezintă o discontinuitate stratigrafică:
Grupa şisturilor cristaline mezometamorfice
Grupa şisturilor verzi

L uncaviţa
Fa

D ună
lia

rea
Lu

M ăcin
nc
ev

III
iţa

An T ulcea An
-C

II t. R t. T
on

I ed u lc M ah mudia
IVea
su

ea
l

Falia Teliţei

H orea
D unavăţ
A gighiol
Fa
lia Cârjelari
Pe L.
ce
ne B.
L.

ag
a V Babadag
Ra

-C
am
ze

en
a
lm

Cam ena

Fig. 3 – Schiţă tectonică a Dobrogei de Nord (după hărţile ridicate de O. Şi El.

Mirăuţă, din D. Patrulius et.al., 1974, simplificată): I – pânza Măcin; II – pânza
Consul; III – pânza Niculiţel; IV – pânza Tulcea; V – Platforma Babadag.

Cuvertura
Două caracteristici se pot formula cu privire la cuvertura Masivului central-dobrogean: o
restrângere, ca arie, a depozitelor care alcătuiesc această cuvertură şi extinderea limitată,
în timp geologic, a perioadelor favorabile depunerii de sedimente (zona a fost exondată).
Spre deosebire de cuvertura Platformei Moesice aici nu se poatedescrie decât un singur
ciclu de sedimentare: Jurasic – Cretacic.

Orogenul nord – dobrogean

Se situează la nord de falia Peceneaga – Camena, fără a depăşi falia Sf. Gheorghe. Spre
NV, dincolo de Dunăre, acest sector apare îngropat sub o cuvertură de platformă,
cunoscut fiind sub numele de „Promontoriul nord dobrogean”.
O poziţie aparte o are Orogenul nord - dobrogean deoarece a evoluat ca o arie labilă în
orogeneze prealpine şi a cunoscut o reactivare în orogenezele eo- şi neochimmerică
aparţinând ciclului alpin. Se poate considera că Orogenul nord - dobrogean este alcătuit
din Pânza Măcin, Pânza Niculiţel şi Pânza Tulcea, Podişul Babadag şi Promontoriul nord
dobrogean îngropat (fig. 3).

Pânza Măcin. Se situează în partea vestică a Dobrogei de Nord şi se delimitează prin

falia Dunării, la sud, şi falia Luncaviţa – Consul, la nord.
În alcătuirea acestei pânze intră formaţiuni prealpine. În timpul orogenezei alpine activitatea în
zonă s-a concretizat doar prin consolidarea unor roci eruptive pe filoane.
Fundamentul cristalin este alcătuit din şisturi cristaline care se împart în grupa şisturilor
cristaline mezometamorfice (se cunosc din aflorimente deoarece alcătuiesc dealurile
Orliga şi Sărărica şi intră în alcătuirea dealului Medgina şi sunt reprezentate prin
amfibolite, gnaise, micaşisturi, calcare cristaline provenite prin metamorfozarea în facies
amfibolitic a unor formaţiuni epiclastice şi a unor magmatite bazice în
aliniamentul Priopcea – Piatra Cernei, în culmile Boclugea şi Coşlugea şi a rezultat în
urma unui metamorfism în faciesul şisturilor verzi care a afectat formaţiuni epiclastice).
Magmatite asociate şisturilor cristaline descrise mai sus le străbat pe acestea sub formă
de corpuri intrusive reprezentate, în principal, prin granite şi granitoide, ca de exemplu
granitul de Megina.

Învelişul sedimentar paleozoic se dezvoltă pe o arie destul de mare în cuprinsul pânzei

Măcin şi este reprezentat prin depozite siluriene, devoniene şi carbonifere. Corpuri
magmatice prehercinice străbat şisturile cristaline şi aceste depozite sedimentare,
formând aureole de contact termic cu corneene. Magmatismul se manifestă destul de
pregnant în timpul orogenezei hercinice (granite calcoalcaline se găsesc în alcătuirea
Masivului Greci, granite alcaline se situează pe un aliniament situat la vest de primul şi
intră în alcătuirea Masivului Iacobdeal).
Formaţiuni sedimentare alpine. În fundamentul bazinului Babadag apar, sub cuvertura
cretacică, depozite jurasice (între localităţile Cârjelari şi Camena, în vecinătatea faliei
Peceneaga – Camena). Aceste depozite au un caracter turbiditic şi sunt asociate cu
produse vulcanice.
Falia Luncaviţa – Consul reprezintă linia tectonică după care a avut loc şarierea peste
unitatea de la nord-est. Această pânză are o poziţie elevată faţă de unităţile Niculiţel şi
Tulcea.
Unitatea Măcin se continuă şi la nord – vest de Dunăre, unde suferă o afundare după falia
Dunării şi constituie ceea ce se cunoaşte sub numele de „Promontoriul nord-dobrogean”
dar fiind acoperită de depozite neogene este mai greu de intuit apartenenţa la aceeaşi
unitate.
Individualizarea unităţii Măcin ca pânză s-a făcut primele faze de orogeneză alpine.
Formaţiunile din alcătuirea acestei unităţi au fost afectate şi de orogeneze mai vechi.
Mişcările neochimmerice au făcut să înceteze evoluţia de orogen, zona a devenit un
cratogen supus proceselor de denudare.
Resurse minerale: argile caolinoase (în partea nordică a masivului Priopcea), calcare (la
vest de Cârjelari), cuarţite (în culmea Priopcea), granite (a vest de satul Atmangea,
culmile Iacobdeal şi Dealul lui Manole), porfire cuarţifere (la vest de Turcoaia), şisturi
verzi (la sud şi vest de localitatea Peceneaga).
Pânza Niculiţel. Se situează la NE de pânza Măcin, dincolo de falia Luncaviţa - Consul.
Extinderea acestei pânze se face până la falia Sarica dincolo de care se află pânza Tulcea.
Magmatitele triasice sunt rezultatul unei activităţi magmatice efuzive atât bazică cât şi
acidă.
Vulcanitele bazice se situează mai ales în sectorul nordic al digitaţiei (între Luncaviţa şi
Niculiţel). Sunt reprezentate prin bazalte ce formează curgeri submarine. Vulcanitele
acide au o dezvoltare mai mare în digitaţia Consul dar apar şi în digitaţia Sarica.
Cuaternarul. Acoperă depozite mai vechi şi este reprezentat prin depozite loessoide în
alcătuirea cărora intră prafuri arenito-siltito-argiloase cu grosimi de 2 până la 5 m. Apar
intercalaţii de paleosoluri (soluri fosile).
Resurse minerale: calcare (la sud de Niculiţel), porfire cuarţifere (pe culmea Consul).
Pânza Tulcea. Se delimitează de pânza Niculiţel prin falia Sarica şi de Platforma Scitică,
prin falia Sf. Gheorghe.
Stratigrafia. În alcătuirea pânzei Tulcea intră formaţiuni prealpine, formaţiuni alpine şi
depozite cuaternare care acoperă în mare parte depozitele mai vechi.
Formaţiuni prealpine. Aflorează în Dealul Rediu şi în Colinele Mahmudia – Tulcea (în
fruntea pânzei). Cele mai vechi formaţiuni din anticlinalul Rediu sunt slab metamorfozate,
vârsta lor fiind presiluriană. Între Tulcea şi Mahmudia apar tot depozite slab metamorfozate
reprezentate prin filite verzi cuarţoase, uneori roşietice.
Magmatitele paleozoice asociate acestor depozite sunt roci intrusive cu o prezenţă mai
modestă decât în pânza Măcin. În axul anticlinalului Rediu aflorează granitele de Uzum
Bair.
Formaţiuni alpine. Sunt reprezentate prin depozite sedimentare însoţite de prezenţa unor
roci magmatice ca rezultat al activităţii vulcanice ce a avut loc în acest interval de timp
geologic.
Magmatitele triasice sunt localizate în NV, între Somova şi Malcoci, destul de restrânse
ca arie. La fel ca şi în cazul pânzei Niculiţel, sunt reprezentate prin roci bazice şi acide ca
expresie a unui magmatism bimodal.
Cuaternarul. Depozitele cuaternare acoperă depozitele mai vechi şi sunt reprezentate de
depozite loessoide şi de loess, cu grosimi ce variază între 5 şi 20 m intercalate cu niveluri
brune de paleosoluri. În apropierea Dunării aportul aluvionar a fost determinant. De
asemenea, complexul lacustru Razelm – Sinoe este determinant pentru formarea
depozitelor din vecinătatea acestuia.
Tectonica. Configuraţia actuală este dată de şarierea pânzei Tulcea peste formaţiunile
situate la NE (platforma Scitică), în lungul faliei Sfântu Gheorghe, suportând la rândul ei
şarierea pânzei Niculiţel în lungul faliei Sarica. Această ultimă şariere este postjurasică
(probabil neochimmerică). Structura de pânză este relativ simplă: se recunosc cute anticlinale
drepte, larg dezvoltate între care se dezvoltă sinclinale relativ plate. Orientarea cutelor este
aproximativ NV-SE, cu o tendinţă de evazare spre SE.
Resurse minerale: baritina (filoane şi chiar corp cilindric în Dealul Cortelu), calcare
(exploatarea de la Mahmudia, Zebil, Mineri, Somova), dolomite (în perimetrul localităţii
Mahmudia), gresii (în dealul Carierei - Tulcea, în dealul Denis Tepe), sulfuri
polimetalice (între Somova şi Mineri).
Bazinele posttectonice. În Cretacicul mediu, partea de sud-vestică a orogenului a suferit o
scufundare, rezultând Bazinul Babadag, fenomen petrecut şi în sectorul de nord-vest (în
Badenianul supeior), devenind ceea ce se cunoaşte sub numele de Promontoriu nord-
dobrogean Zonele scufundate au devenit bazine în care sedimentarea a continuat fără ca
depozitele sedimentare acumulate să mai sufere fenomene de deformare importante,
fundamentul lor fiind însă de tip orogenic (cutat).
Lista subiectelor

1. Precizaţi deosebirile care există între unităţile de platformă şi cele de orogen.

2. Comparaţi evoluţia tectonică a Platformei Moldoveneşti cu cea a Platformei
Moesice.
3. Stratigrafia Platformei Moldoveneşti
4. Stratigrafia Platformei Moesice
5. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în Platforma Moldovenească.
6. Resurse minerale din Platforma Valahă
7. Care este semnificaţia unui ciclu de sedimentare?

Teste pentru autoevaluare

1. Vorlandul reprezinta un domeniu:

a. preponderent alcătuit din unitati de platforma
b. preponderent alcătuit din unităţi de orogen
c. alcătuit doar din unităţi de platformă

Răspunsul corect este a). Orogenul Nord-dobrogean face parte din vorland dar ocupă
o arie mică în raport cu platformele.
2. Platforma Moldovenească este constituită din:
a. soclu Precambrian şi cuvertura phanerozoică
b. soclu Paleozoic şi cuvertura mezozoică

Răspunsul corect este a).

3. Platforma Moesică este delimitată de Orogenul nord- dobrogen:

a. printr-o depresiune postectonică
b. printr-o falie crustală
c. printr-o pânză de şariaj
Răspunsul corect este b) deoarece falia Peceneaga-Camena, cea care delimitează cele
două unităţi una de cealaltă, este o falie crustală
Temă de casă

Încercaţi să faceţi diferenţieri între formaţiuni de soclu şi cele din cuvertură.

Revedeţi scara geocronologică.

Asociaţi resursele minerale cu vârsta formaţiunilor care le cantonează.

Realizaţi un referat (cei al căror domiciliu se află pe una din unităţile studiate)
prin care încercaţi să faceţi o caracterizare geologică a unităţii geologice pe care
se află aşezarea de domiciliu. Referatul să nu aibă mai mult de 2-3 pagini şi ar fi
indiat să fie însoţit de poze edificatoare din punct de vedere geologic.

Capitol 3. Platforma continentală a Mării Negre (sectorul românesc)

Introducere. Bazinul Mării Negre cuprinde patru provincii fizico-geografice:

platforma continentală, panta continentală, piemontul continental şi câmpia abisală.
Platforma continentală se întinde de la linia ţărmului până unde începe panta
continentală. Pe sectorul românesc lăţimea sa creşte din sud spre nord şi are circa 120 –
150 km iar adâncimea maximă a apei este de 150. El reprezintă, de fapt, continuarea, pe
sub apele Mării Negre a unităţilor din Dobrogea. Crusta euxinică se caracterizează prin
faptul că suferă o subţiere spre câmpia abisală.
O altă caracteristică a zonei o constituie depozitele sedimentare neozoice care poartă
denumirea de cuvertură euxinică.
Un element morfologic important este pragul euxinic care se poate defini ca fiind un
paleorelief generat probabil într-un proces de flexurare a sectorului euxinic.

Obiectivul capitolului. Din punct de vedere geologic, ne interesează Platforma

continentală care reprezintă continuarea celor trei unităţi din Dobrogea pe sub Marea
Neagră pentru a avea o continuitate a evoluţiei acestor zone şi o explicaţie pentru
tectonica unităţilor studiate.

Concepte cheie: platformă continentală, crustă euxinică, prag euxinic

Rezumat.

Stratigrafia platformei continentale ce continuă structurile Dobrogei de Sud

Soclul nu a fost interceptat de nici un foraj. Se presupune că ar fi la fel cu cel care

intră în alcătuirea Dobrogei de Sud
Cuvertura sedimentară cuprinde depozite care sunt similare cu cele din sectorul
Dobrogei de Sud, depuse în intervalul Cambrian – Turonian, şi sedimente care sunt legate
de stadiul de bazin al Mării Negre (denumite şi cuvertură euxinică), din Senonian până în
prezent.
Cuvertura euxinică este alcătuită din depozite aparţinând mai multor cicluri de
sedimentare.
Ciclul Senonian – Paleogen (formaţiuni predominant carbonatice).
 Ciclul Badenian – Actual (Badenianul şi Sarmaţianul sunt reprezentate prin gresii şi
argile cu intercalaţii calcaroase)
Sedimentarea s-a reluat în Ponţian. S-au depus roci epiclastice (pietrişuri, nisipuri
cuarţoase şi argile calcaroase).
Cuaternarul este marcat de oscilaţii la nivelul bazinului euxinic, tradus prin retrageri
de ape, moment legat de apariţia unei reţele hidrografice şi de acumulări de loess. Marea
Neagră se retrage din zona lacurilor Sinoe şi Smeica.
Tectonica
Şelful românesc de tip sud-dobrogean prezintă, ca şi Dobrogea de Sud, o structură în
blocuri, determinată de existenţa mai multor accidente tectonice.
Resurse minerale
Hidrocarburi. Sunt condiţii propice unei exploatări a acumulărilor de hidrocarburi.

Platforma continentală a Mării Negre din prelungirea Masivul central-

dobrogean
Se delimitează în nord-est de prelungirea faliei Peceneaga-Camena şi spre sud de falia
Capidava-Ovidiu. Spre vest linia ţărmului marchează limita de Masivul central-
dobrogean.

Stratigrafia
Datele privind alcătuirea geologică au fost furnizate de foraje şi de interpretarea
oferită de prospecţiunea seismică.
Soclul
S-a descris grupul şisturilor verzi reprezentat prin gresii cuarţoase cenuşii-verzui
siltite sericitice, graywacke cu matricea bogată în sericit şi clorit.
Cuvertura
Sedimentele care alcătuiesc cuvertura platformei continentale în acest sector
debutează la sfârşitul Dogger-ului. S-au individualizat patru cicluri de sedimentare
separate de discordanţe stratigrafice: sfârşitul Dogger-ului – Apţian (roci epiclastice cu
ciment calcaros, calcare, apoi urmează o serie evaporitică în care se disting anhidrite alb-
cenuşii, asociate cu ghips, sare gemă albă şi o succesiune carbonatică); Albian – Cretacic
superior(din Albian începe formarea cuverturii euxinice-gresii, argile, marne, calcare şi
iar gresii); Paleogen (argile calcaroase şi nisip)şi Badenian (Depozitele corespunzătoare
celui de-al treilea ciclu de sedimentare sunt similare cu cele de la sud motiv pentru care
nu se vor mai descrie încă o dată).

Tectonica
Soclul, în sectorul vestic, aflorează pe suprafeţe întinse ceea ce şi explică folosirea
numelui de „masiv”. Soclul şi depozitele sedimentare anterioare bazinului euxinic au
suferit o fragmentare ca urmare a prezenţei a două sisteme de falii cu orientări distincte:
un sistem de falii cu orientare generală N-S şi un al doilea sistem cu orientare
preferenţială est-vest. Sedimentele cuverturii euxinice suferă o subţiere până la dispariţie
spre vest. De reţinut efilarea (subţierea până la dispariţie) depozitelor spre vest.
Resurse minerale
 Deoarece acest sector al Platformei continentale se află la exteriorul Pragului euxinic
nu s-au creat condiţiile favorabile acumulării de hidrocarburi. Acest aspect s-a suprapus
situaţiei în care nici rocile generatoare de hidrocarburi nu sunt prea bine reprezentate.

Platforma continentală a Mării Negre din prelungirea Orogenul nord -

dobrogean
Se delimitează spre sud prin falia Peceneaga-Camena (prin intermediul cărora se
desparte de Masivul central-dobrogean). În partea de nord se limitează la falia Sf.
Gheorghe (delimitarea se face faţă de sectorul de platforma ce corespunde Deltei
Dunării).
În alcătuirea acestui sector intră fundamentul (care aparţine Orogenul nord -
dobrogean) peste care stau sedimente formate în etapa Marea Neagră (cuvertura
euxinică).
Stratigrafia
Fundamentul este de tipul celui ce intră în alcătuirea pânzei Tulcea.
Cuvertura, ca şi în cazul celorlalte două sectoare ale platformei continentale, conţine
sedimente depuse ulterior fazei de orogeneză care a definitivat configuraţia de orogen a
Dobrogei d Nord.
Cuvertura euxinică s-a format ca urmare a depunerilor rezultate în cursul celor trei
cicluri de sedimentare, similare celor descrise pentru sectorul median.
- Ciclul Albian – Cretacic superior. În Albian bazinul Istria era un bazin închis, abia
format.
Cretacicul superior (aceste depozite se prelungesc cu depozitele aparţinând bazinului
Babadag). În Cenomanian şi Turonian sedimentarea a avut un caracter detritic-carbonatic
Ciclul Paleogen (predominant carbonatic)
Ciclul Badenian – Actual se poate considera ca având aceleaşi caracteristici ca şi în
cazul şelfului corespunzător celorlalte două unităţi dobrogene.
Tectonica
Fundamentul platformei continentale a Mării Negre din continuarea Orogenul nord -
dobrogean este reprezentat prin prelungirea spre est a pânzei de Tulcea
Resurse minerale
Platformei continentală a Mării Negre din continuarea Orogenul nord - dobrogean
este considerată cea mai importantă din punct de vedere economic

Lista subiectelor

1. Precizaţi deosebirile care există între cele trei platforme continentale prezentate
2. Comparaţi evoluţia tectonică a Dobrogei de Sud cu cea a platformei continentale a
Mării Negre din continuarea sa
3. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în cuprinsul Platformei continentale a
Mării Negre (sectorul românesc)

Teste pentru autoevaluare

 1. Cuvertura euxinică a Platformei continentale din prelungirea Orogenului Nord
dobrogea conţine:
a. sedimente depuse simultan fazei de orogeneză care a definitivat configuraţia de
orogen a Dobrogei d Nord.
b. sedimente depuse ulterior fazei de orogeneză care a definitivat configuraţia de
orogen a Dobrogei d Nord.
c. sedimente depuse simultan şi ulterior fazei de orogeneză care a definitivat
configuraţia de orogen a Dobrogei d Nord.

Răspunsul corect este b). A se reveni asupra depozitelor cretacice din bazinele post-
tectonice ale Orogenului Nord-dobrogean.

2. Sectorul Platformei continentale din continuarea Dobrogei Centrale

a. conţine acumulării de hidrocarburi deoarece au fost condiţii favorabile depunerii
acestora
b. nu conţine acumulării de hidrocarburi deoarece nu au fost condiţii favorabile
depunerii acestora

Răspunsul corect este b) deoarece sectorul acesta se află la exteriorul Pragului euxinic
şi nu s-au creat condiţiile favorabile acumulării de hidrocarburi. Acest aspect s-a
suprapus situaţiei în care nici rocile generatoare de hidrocarburi nu sunt prea bine
reprezentate.

Temă de casă

Realizaţi un referat nu mai mare de 2 pagini prin care să urmăriţi continuarea
formaţiunilor descrise în Dobrogea şi pe sectorul românesc al Platformei
continentale a Mării Negre, spre est.

Capitolul 4. OROGENUL CARPATIC

Întroducere.
Domeniul Carpatic, delimitat de cel Precarpatic prin Falia Pericarpatică, se
caracterizează printr-o evoluţie complexă prin prezenţa unor bogăţii importante ale
subsolului şi are o întindere mai mare. Orogenul carpatic, la marginea externă, se
delimitează de Domeniul precarpatic prin falia pericarpatică. Unităţile tectonice majore
care intră în alcătuirea Carpaţilor româneşti se vor descrie de la interior spre exterior şi se
va face o corelare cu unităţile geologice aşa cum sunt ele cunoscute şi utilizate (v.
Mutihac, 1990). Fazele de tectogenezã care au reprezentat procese de compresiune au
conturat unitãţi geostructurale dinspre interiorul arcului carpatic spre exterior. Astfel, s-a
utilizat termenul de Dacide pentru unitãţile care s-au edificat în urma tectogenezelor
cretacice (I. Dumitrescu et al, 1962) şi de Moldavide pentru unitãţile formate ca urmare a
tectogenezelor neogene.
Obiectivul capitolului. Orogenul carpatic, ca unitate alpină, reprezintă o arie întinsă pe
care studenţii o tratează din punct de vedere geografic. Pentru a înţelege aspectul actual al
acestei unităţi trebuie să cunoască modul de formare şi evoluţia în timpul fazelor de
orogeneză.

Concepte cheie:
- dacide interne
- transilvanide
- pienide
- dacide mediane
- dacide externe
- dacide marginale
- moldavide

Rezumat.

1. DACIDELE INTERNE
Dacidele interne de pe teritoriul ţării noastre aflorează pe arii extinse în Munţii
Apuseni. Şisturile cristaline din Munţii Apuseni şi ivirile de soclu din aşa numitul „jug
someşan” intră în alcătuirea acestei unităţi tectonice. Dacidele interne se extind pe sub
Bazinul Transilvaniei dar şi pe sub Depresiunea Pannonică. Dacidele interne din Munţii
Apuseni cuprind structuri de ordin inferior, marcate de procese de şariaj şi sunt alcătuite
din: unitatea de Bihor (sau Autohtonul de Bihor) şi sistemul pânzelor de Codru şi Biharia
(Bleahu M., 1976; Mutihac V., 1990). Din punct de vedere geologic, unitatea de Bihor,
sistemul pânzelor de Codru şi a celor de Biharia, alcătuiesc unitatea numită Apusenii de
Nord.
Magmatitele laramice
Exodantarea Apusenilor de Nord la sfârşitul Cretacicului s-a datorat
diastrofismului1 laramic. Faza laramică a fost marcată şi de un magmatism care a generat
atât corpuri intrusive cât şi curgeri de lave.
Cel mai important corp magmatic este în Munţii Vlădeasa, dar magmatite laramice
se mai găsesc şi în Munţii Drocea, în Masivul Bihor (sub formă de dyke-uri), în Masivul
Drocea.
Substanţe minerale utile şi arii naturale protejate
De ciclul hercinic sunt legate mineralizaţiile cuprifere de natură hidrotermală care
apar în Munţii Highiş, la Soimuş, în legătură cu granitoidele din pânza de Highiş –
Poiana.
Aici, granitele argilizate sunt impregnate sau străbătute de filoane cu o mineralizaţie
de calcopirită, glauconit, cobaltină, bismut, blendă,. Importanţa lor economică este
redusă.
Alte resurse neregenerabile sunt:
Roci de construcţie:
- granitele si granadioritele din perimetrele Păulis, Şoimoş;

1
Diastrofism este un termen care defineşte totalitatea deformărilor şi adislocărilor pe care le suferă stratele
sub acţiunea mişcărilor tectonice.
- calcarele si marnocalcarele cantonate în zăcămintele identificate la Moneasa,
Căprioara;
- andezitele puse în evidenţă în perimetrele Dieci, Vârfurile, Leasa, Tălagiu;
- zăcămintele de diabaze de la Bâta;
- zăcămintele de nisip şi pietriş cantonate în depozitele aluvionare ale Crişului Alb.
2. DACIDELE TRANSILVANE (TRANSILVANIDE)
Transilvanidele şi Pienidele reprezintă (Săndulescu, 1984) sutura2 majoră tethysiană
din aria carpatică. Transilvanidele sau Dacidele transilvane includ complexe ofiolitice şi
sedimentar asociat acestora precum şi pânzele transilvane. Aceste Transilvanide se
identifică cu Apusenii de Sud şi cu pânzele transilvane din Carpaţii Orientali. Se
presupune că s-ar prelungi prin fundamentul Depresiunii Transilvaniei şi al Depresiunii
Pannonice.
 Apusenii de Sud se extind până la sistemul pânzelor de Biharia -în nord-
iar la sud, se delimitează de alte unităţi geologice, prin culoarul Mureşului.
Structura Apusenilor de Sud se caracterizează prin dezvoltarea unui sistem de pânze
de obducţie costituite din roci magmatice şi din roci sedimentare mezozoice.
 Pânzele transilvane din Carpaţii Orientali
Sunt pânze de obducţie şi sunt poziţionate în nordul Carpaţilor Orientali. În
alcătuirea lor intră ofiolite şi sedimente mezozoice. În urma unor studii complexe
(Rădulescu et.al, 1976; Săndulescu, Visarion, 1978) s-a argumentat faptul că aria de
provenienţă a acestor pânze se situează sub Depresiunea Transilvaniei ca urmare a
expansiunii domeniului oceanic. Propunerea şi dezvoltarea modelului în pânze al zonei
cristalino-mezozoice din Carpaţii Orientali a aparţinut academicianului Mircea
Săndulescu. Depunerea sedimentelor în domeniul ocenic s-a realizat în timp (sedimentele
pot avea succesiune completă, din momentul începerii procesului de riftare până la
încetarea funcţionării ca bazin de sedimentare, pe marginea bazinului) astfel încât
sedimentele vor avea vârste diferite.
Aceste pânze sunt şariate peste pânza bucovinică din alcătuirea pânzelor central-est-
carpatice.
Pânzele transilvane sunt: pânza de Hăghimaş, pânza de Perşani şi pânza de Olt.

3. PIENIDELE
Se dezvoltă în partea nordică a Carpaţilor Orientali, în Maramureş şi sunt pânze de
cuvertură. Mişcările tectonice care au afectat domeniul pienidelor au fost cele cretacice
(mişcări de compresiune în Cretacicul mediu şi în cel superior) şi paleocene şi/sau
eocene. Cel mai important element din alcătuirea pienidelor este reprezentat de zona
klippelor pienine. Klippele pienine se extind pe o fâşie îngustă (2-20km) de la Viena până
în Maramureş (Poiana Botizei). În alcătuirea pienidelor mai intră: pânza de Botiza (în
fruntea acestei pânze aflându-se solzi şi klippe de tip pienin) şi pânza wildflysch-ului.
Resurse minerle şi protecţia mediului
În Munţii Pădurea Craiului (Apusenii de Nord) şi în zona Sohodol (Apusenii de
Sud) se întâlnesc bauxite.

2
Sutură, în geologie, reprezintă contactul dintre două unităţi geologice care au caracteristici diferite (de
exemplu crustă continentală şi crustă oceanică), şi/sau au fost separate anterior printr-un rift
 Minereurile de fier cu conţinut scăzut se cunosc doar in judeţul Hunedoara, de
exemplu la Ciungani – Căzăneşti în gabbrouri.

4. PÂNZELE MEDIANE

Dezvoltarea pânzelor mediane se poate urmări de-a lungul arcului carpatic, pe

teritoriul ţării noastre, în estul acestuia alcătuind unitatea numită sistemul pânzelor
central-est-carpatice şi în sudul acestui orogen unde se regăsesc în unităţile cunoscute
sub denumire de unitatea getic-supragetică. În alcătuirea acestor pânze intră roci
metamorfice, în care pot fi incluse corpuri de granitoide, şi depozite sedimentare.
Dacidele mediane sunt de vârstă cretacică. Ea este formată din mai multe unităţi tectonice
Alpine, cu vergenţa estică, şariate în tectogeneza Austrică.
 Sistemul pânzelor central-carpatice, pe teritoriul ţării noastre cuprinde
următoarele masive: Rodna, Bistriţa, Gurghiu, Perşani. Din punct de vedere geologic,
aceste pânze sunt cuprinse în unitatea cristalino-mezozoică (denumirea de cristalino-
mezozoică provine de la prezenţa şisturilor cristaline şi a sedimentarului de vârstă
mezozoică în alcătuirea acestei unităţi) din Carpaţii Orientali. Sunt considerate pânze de
forfecare al căror material provine din marginea forfecată a cratonului aflat în
fundamentul depresiunii Transilvaniei. Sunt pânze cu vergenţă estică şariate în
tectogeneza austrică şi se succed, de la ultima pânză şariată (pânză care suportă resturi
din pânzele transilvane), astfel:

Pânza bucovinică

Pânza sub-bucovinică

Pânza infrabucovinică
Substanţe minerale utile şi arii naturale protejate
Unităţii central-est-carpatice se caracterizează prin prezenţa unor mineralizaţii de
fier, sulfuri, baritină formate în timpul procesului de convergenţă (considerată ca fiind o
metalogeneză metamorfică). Minereurile constituie o importantă resursă pentru industria
metalurgică.
 Unitatea getic-supragetică
Carpaţii Meridionali cuprind pânze de şariaj de vârstă alpină care aflorează pe
suprafeţe mari şi asigură un relief accidentat. Domeniul getic reprezintă marginea
forfecată a cratonului getic. În domeniul getic intră pânzele getică şi supragetice.
Asemănarea cu pânzele central-est-carpatice a determinat mai mulţi cercetători să
considere că zona de racordare între cele două sisteme de pânze se află în interiorul
curburii Carpaţilor româneşti.
Substanţe minerale utile şi arii protejate
Ciclul sedimentar-magmatic din Proterozoicul inferior a favorizat formarea diferitelor
mineralizaţii: de plumb, de zinc, de minereuri de mangan, de minerale de nichel.
Cel mai important aspect legat de activitatea metalogenetică a ciclului hercinic este cel al
formării mineralizaţiilor de fier din Munţii Poiana Ruscă (Teliuc, Ghelar, Vadu Dobrei,
Pârâul cu Raci).
Metalogeneza banatitică (realizată în timpul ciclului alpin) s-a manifestat în Munţii
Dognecea (Ocna de Fier), la contactul dintre roci carbonatice tithonic-neocomiene şi
granodiorite rezultate în faza laramică, rezultând o mineralizaţie având un caracter
predominant ferifer (Fe, Pb, Zn, Cu).
 5. DACIDELE EXTERNE
Reprezintă următoarea unitate tectonică al cărei contur se poate urmări în lungul
arcului carpatic, din Ucraina subcarpatică până la est de Timoc. Pe teritoriul ţării noastre
se evidenţiază de la graniţa de nord cu Ucraina (Obcina Mestecănişului) până în valea
Dâmboviţei şi în platoul Mehedinţi. Unităţile Dacidelor externe sunt pânze alcătuite din
formaţiuni sediemntare, în cea mai mare parte fliş cărora li se pot asocia roci eruptive
bazice (chiar ultrabazice). Această unitate reprezintă o a doua sutură care provine din
riftarea din interiorul unei margini continentale (Săndulescu, 1984). Următoarele pânze
intră în alcătuirea acestor dacide:
- Pânza flişului negru
- Pânza de Ceahlău
- Pânza de Severin
-
6. DACIDELE MARGINALE
Dacidele marginale sunt reprezentate de domeniul danubian (autohtonul
danubian) având o poziţie tectonică actuală intermediară între Dacidele externe (Pânza de
Severin) şi Platforma Moesică.
Domeniul danubian a suferit şarijul pânzei de Severin şi al pânzei getice. Ceea ce
se poate observa astăzi, deoarece aflorează pe suprafeţe destul de întinse între Valea
Olteţului şi Dunăre (Munţii Parâng, Retezat, Vâlcan, Cernei, Platoul Mehedinţi şi Munţii
Almăj), este rezultatul erodării pânzei getice. De menţionat este faptul că în Platoul
Meheinţi este şariat de pânza de Severin şi că în Munţii Godeanu, cum s-a mai descris, se
pare că este un rest din pânza getică.
Raportul tectonic dintre dacidele marginale şi Platforma Moesică. Depresiunea
Getică. Datele care au stat la baza elaborării modelului tectonic au fost oferite de forajele
realizate în zonă precum şi de metode de observare indirectă (măsurători geofizice).
Depresiunea Getică se întinde din regiunea Văii Târgului până în Valea Dunării. Spre sud
vine în contact cu Platforma Valahă de care este separată prin Falia pericarpatică
.Depresiunea Getică are un fundament mixt: de origine carpatică în partea nordică şi de
tip platformă în partea sudică. Limita dintre aceste două tipuri de fundament nu a putut fi
detctată găsindu-se la mare adâncime.
Substanţe minerale utile
Zăcăminte de minereuri sunt mai slab reprezentate: minereuri de fier la Ghelari, Teliuc,
Dognecea-Ocna de Fier, sulfuri polimetalice la Ruşchiţa (Poiana Ruscă), Minereuri de
cupru la Moldova Nouă, Minereuri de mangan la Delineşti (Munţii Semenic).
Hidrocarburi. Acumulări mai importante sunt în depozite mio-plocene din Depresiunea
Getică.
Cărbuni. În Depresiunea Getică sunt numai cărbuni inferiori (de exemplu lignit în
Oltenia – Tismana, Peştera) dar în zona montană a Carpaţilor Meridionali sunt cărbuni
superiori (antracit la Schela şi Lupac, huilă la Anina, Bigăr şi Cozla.
Sare gemă. La Ocnele Mari
Ape minerale naturale. La Lipova şi Buziaş.
Roci utile. Calcare exploatate la Arnota-Bistriţa, Runcu; dolomite la Teliuc; marmură la
Ruşchiţa; travertin la Geoagiu şi Cărpiniş; granite pe Vala Cernei; andezite la Pietroasa şi
Dealul Măgura; grafit pe valea Olteţului; azbest în Munţii Almăjului; talc în Munţii
Semenic; muscovit la Voineasa.
 Lista subiectelor

1. Caracterizaţi, din punct de vedere stratigrafic, Autohtonul Danubian

2. Comparaţi evoluţia Autohtonului Danubian cu cea a Panzei Getice
3. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în cuprinsul Carpaţilor Meridionali
4. Caracterizaţi, din punct de vedere stratigrafic, Apusenii de Nord. Delimitaţi
principalele subunităţi
5. Caracterizaţi, din punct de vedere stratigrafic, Apusenii de Sud
6. Comparaţi evoluţia Munţilor Apuseni cu a Carpaţilor Meridionali
7. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în cuprinsul Munţilor Apuseni
8. Comparaţi evoluţia Munţilor Apuseni cu a Carpaţilor Meridionali
9. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în cuprinsul Munţilor Apuseni

Teste pentru autoevaluare

1. În cadrul structurii tectonice a Carpaţilor Meridionali, Danubianul ocupă o poziţie:

a) superioară b) inferioară c) intermediară

Răspunsul corect este b). Peste Autohtonul Danubian şariază Pânza Getică

2. Magmatitele laramice mai sunt cunoscute sub denumirea de:

a) banatite b) ofiolite c) granitoide

Răspunsul corect este a).

3. Munţii Apuseni de nord au o structură:
a) simetrică b) în pânze de şariaj c) fragmentată prin falii orientată nord-sud

Răspunsul corect este b). Citiţi evoluţia tectonică

Temă de casă

Utilizând hărţi geologice şi de geografie fizică, încercaţi, într-un referat de 1-2
pagini să precizaţi care este suprapunerea unităţilor geologice din cuprinsul
Carpaţilor Meridionali peste unităţile geografice (cu limite)

Utilizând hărţi geologice şi de geografie fizică, încercaţi, într-un referat de 1-2
pagini să precizaţi care este suprapunerea unităţilor geologice din cuprinsul
Munţilor Apuseni peste unităţile geografice (cu limite)
Revedeţi noţiunile de la Geologie generală cu privire la fliş şi molasă

Utilizând hărţi geologice şi de geografie fizică, încercaţi, într-un referat de 1-2
pagini să precizaţi care este suprapunerea unităţilor geologice din cuprinsul
Carpaţilor Orientali peste unităţile geografice (cu limite)
 7. MOLDAVIDELE
Se situează la exteriorul Carpaţilor Orientali şi reprezintă unităţile a căror tectogeneză
majoră a avut loc în Miocen (Săndulescu, 1985). Balintoni (1994) a criticat a clasificrea
pe care a abordat-o şi propus-o M. Săndulescu. Argumentul a fost acela că nu este corect
să se utilizeze timpul (elemnt al scării geocronologice ce marchează o tectogeneză) ca
nume principal în clasificarea unităţilor tectonice, ci spaţiul, adică locul de provenienţă.
Vom urma prezentarea unităţilor tectonice potrivit clasificării realizate de M. Săndulescu,
preluată şi completată de alţi specialişti.
Clasificarea unităţilor din componenţa Moldavidelor este următoarea:
- Moldavidele interne care grupează pânza flişului curbicortical, pânza de Macla şi
pânza de Audia;
- Moldavidele externe în care intră pânza de Tarcău, pânza cutelor marginale şi
pânza subcarpatică

Substanţe minerale utile şi arii protejate geologic

 Ca substanţe minerale utile neregenerabile se pot menţiona următoarele
substanţe minerale:

- calcarele
- Diatomitele - Pătârlagele (jud. Buzău).
- Argilele - Coasta Perdelii (jud. Neamţ).
- Sulful, - Valea Teleajen şi Valea Doftanei şi la Tg, Ocna.
- Nisipul cuarţos -Pătârlagele (Buzău), Soloneţ-Pleşa (jud Suceava).
- Ghips şi anhidrit - între Valea
Teleajenului şi Valea Drajnei.
- Chihlimbarul - la Târgu Ocna, în Valea
Vărbilău (jud. Prahova).
- Sarea este prezentă (pe arealul analizat)
prin două formaţiuni salifere neogene. Muntelui
de sare de Slănic Prahova (vezi fig. 4).
- Petrolul şi gazele naturale -Filipeştii de
Pădure-Floreşti-Băicoi-Ţintea, Podenii Vechi-
Fig. 4 - Muntele de sare de Slănic Prahova Boldeşti Scăeni şi Urlaţi-Ceptura;
- cărbunele - mina Ceptura.

CAPITOLUL 5. DEPRESIUNILE DOMENIULUI CARPATIC

 AVANFOSA
Din punct de vedere tectonic, în faţa Carpaţilor se dezvoltă o arie numită avanfosă. Ea se
prezintă ca o depresiune marginală în cadrul sistemului orogenic, cu o poziţie
intermediară între orogen şi ariile de platformă. Sedimentele acumulate pe acestă arie
sunt tipic de molasă, materialul provenind din eroziunea catenei muntoase.
Ridicarea părţii interne a zonei de molasa este compensată de o subsidenţă
accentuată la E unde are loc depunerea depozitelor mio – pliocene, sub forma unei
structuri monoclinale. Astfel se poate considera că avanfosa se împarte în avanfosa
internă, cutată suprapusă elementelor cutate ale orogenului şi avanfosa externă, necutată
suprapusă, de regulă, platformelor. În alcătuirea ei intră depozite sarmato-pliocene (a se
analiza zona de curbură) dar şi sedimente mai vechi (paleogene) ca în cazul Carpaţilor
Meridionali unde ultima fază de orogeneză care a afectat depozitele sedimentare ale
acestor munţi a fost tectogeneza laramică.
Avanfosa internă se dezvoltă la vest şi sud de Valea Râmnicu Sărat şi corespunde zonei
cutelor diapire cu prelungire în Depresiunea Getică (sub forma depozitelor de miocene
cutate) (Săndulescu, 1984). Prezenţa masivelor de sare supuse forţelor tangenţiale a
determinat formarea unor structuri speciale pe care L. Mrazec le-a denumit cute diapire –
anticlinale foarte strânse cu sâmburi de sare.
Avanfosa externă se poate analiza în cazul Depresiunii Focşani. Flancul intern se
sprijină pe fruntea pânzei subcarpatice, depozitele acestei pânze fiind, o parte importantă,
şariate peste sedimentarul avanfosei şi o mică parte intră în alcătuirea subasemntului
avanfosei. Şarierea zonei de molasa peste unitatile de vorland, în lungul faliei
pericarpatice, a fost pusă în evidenţă de foraje săpate până la adâncimi de 8 km. Avanfosa
externă se îngustează mai ales la nord de Valea Trotuşului (Săndulescu, 1984).

 BAZINUL TRANSILVANIEI
Introducere.
Reprezintă, din punct de vedere geologic, un bazin intracarpatic. Este încadrat, la sud, de
Carpaţii Meridionali, la vest, de Munţii Apuseni şi elevaţia Şimleu- Preluca, iar în partea
de nord şi de est de Carpaţii Orientali. Este un bazin post-tectonic deoarece s-a format în
urma edificării Orogenului Carpatic.

Obiectivul capitolului. Bazinul Transilvaniei este o unitate mai deosebită a Domeniului

carpatic. Studiul său este util şi pentru a explica zăcămintele pe care le prezintă

Concepte cheie: bazin post -tectonic, criptodiapire

Rezumat.

Reprezintă, din punct de vedere geologic, un bazin intracarpatic. Este încadrat, la sud, de
Carpaţii Meridionali, la vest, de Munţii Apuseni şi elevaţia Şimleu- Preluca, iar în partea
de nord şi de est de Carpaţii Orientali. Este un bazin post-tectonic deoarece s-a format în
urma edificării Orogenului Carpatic.
Conturarea Depresiunii a început în Paleogen, continuând şi în Miocen şi Pliocen.
Fundamentul. Bazinului Transilvaniei este puternic tectonizat şi compartimentat, cu o
sedimentare diferenţiată în diversele arii de scufundare sau de ridicare ale acestuia şi în
care nu se poate vorbi de continuitate de sedimentare şi eventual de subsidenţă decât de la

Fig. 6 – Secţiune geologică prin Bazinul Transilvaniei

Tortonian în sus (în fig. 6 este prezentată o secţiune geologică prin Bazinul Transilvaniei)
În zona centrală, fundamentul prezintă patru sectoare de ridicare, cu denivelări diferite.
În alcătuirea geologică a cuverturii sedimentare intră
- formaţiuni paleocene detritice: conglomerate, gresii, argile;
o formaţiune calcaroasă la trecerea de la paleocen la oligocen;
- depozite epicontinentale marine;
- formaţiuni miocene care au un caracter de molasă, conţinând gresii, argile, marne; în
Badenianul inferior s-a depus sarea; Tuful de Dej, de sub formaţiunea sării marchează
începutul unei subsidenţe generale în Bazinul Transilvaniei care va duce la forma actuală;
după depunerea sării, sedimentarea a continuat, depozitele aparţinând Badenianului
superior, Buglovianului, Sarmaţianului;
- la partea superioară Miocenul este predominant nisipos.
În ciclurile Miocenului superior şi Pliocenului, stilul tectonic îmbracă forma domurilor de sare
criptodiapiră în regiunea centrală a bazinului, cu cupole gazeifere, şi de cute diapire cu sâmbure
de sare, de-a lungul unei centuri periferice, la est, nord şi vest.
Elementele structurale ale sării îmbracă forme variate sub acţiunea combinată a factorilor
tectonici şi izostatici: în partea nordică a bazinului sarea îşi păstrează caracterul
stratiform, fiind discordantă faţă de relieful prebadenian care are o structură destul de
complicată şi suportă totodată depozitele prebadeniene cu aşezare monoclinală; în partea
centrală a bazinului sunt prezente două domuri ce au în nuclee sare şi care suportă
formaţiunile postbadeniene boltite, formând cupola domurilor; în partea estică a bazinului
se întâlnesc cute diapire cu sâmbure de sare cu formaţiuni postbadeniene puternic
tectonizate.
Substanţe minerale utile
Hidrocarburi sub formă de gaze naturale, la nord şi sud de Mureş.
Cărbuni sunt slab reprezentaţi (Depresiunea Lugojului şi în depresiunile Baia Mare,
Borod, Beiuş)
Sarea. Apare pe zonele de margine sub forma unor cute diapire
Roci utile: bentonite (Ocna-Mureş, Breaza), gipsuri (în depozite miocene)

Listă de subiecte

Completaţi informaţiile oferite de hărţile unităţilor studiate

Faceţi o comparaţie între resursele minerale care se găsesc în Bazinul
Transilvaniei şi cele din Depresiunea Getică

Localizaţi zona cutelor diapire, în Bazinul Transilvaniei

Stabiliţi unităţile geologice care delimitează bazinul Transilvaniei

Identificaţi, utilizând harta, ariile elevate.

Exemple de teste
1. Depresiunea Transilvaniei este alcătuită din:
a. Fundament cristalino-mezozoic şi înveliş cenozoic
b. Fundament mezozoic şi înveliş neogen
Răspunsul corect este a). Urmăriţi secţiunea geologică prin Bazinul Transilvaniei.
2. Depresiunea Transilvaniei este:
a. bazin post-tectonic
 b. bazin sintectonic

Răspuns corect a). S-a format după consolidarea orogenului carpatic.

 DEPRESIUNEA PANNONICĂ ŞI DEPRESIUNILE INTRAMONTANE

ADIACENTE

Pe teritoriul ţării noastre se află segmentul estic al Depresiunii Pannonice. Se aseamănă cu

Depresiunea Transilvaniei prin aceea că este o depresiune neogenă ale cărei depozite s-au
poziţionat atât peste formaţiuni cutate ale marginii vestice a orogenului carpatic cât şi peste
sedimentele post-tectonice din acelaşi sector. Subsidenţa s-a intensificat în Badenian şi a favorizat
apariţia unor „intrânduri” în structura orogenului (de exemplu, Borod, Beiuş, Caransebeş-
Mehadia, Brad). Se întinde până la grupa nordică a munţilor Oaş-Gutâi şi acoperă, în sectorul
nordic, depozite ale Dacidelor interne, ale Pienidelor, ale Transilvanidelor şi ale Dacidelor
mediane. Deşi seamănă cu Depresiunea Transilvaniei, ca evoluţie, structurile diapire nu se
întâlnesc în cuprinsul ei. Deformările depozitelor de molasă sunt datorate deformărilor rupturale
şi tasărilor diferenţiate.
Ca urmare a evoluţiei post-tectonice a orogenului carpatic s-au format arii depresionare care
au fost acoperite de apă devenind astfel mici bazine de sedimentare. Depozitele acumulate în
astfel de bazine sunt depozite neogene grosiere cu intercalaţii de material piroclastic sau doar
depozite pliocen-cuaternare.
Depresiunea Baia Mare a evoluat din Badenian până în Pliocen.
Depresiunea Simleul Silvaniei este rezultatul afundării unei arii cuprinse între Munţii Plopiş
şi Munţii Mezeş. De remarcat este prezenţa la zi a soclului sub forma unui horst.
Depresiunea Borodului se dezvoltă în lungul Crişului Repede şi a rezultat ca urmare a
afundării unei părţi din Apusenii de Nord.
Depresiunea Beiuşului se poziţionează între Munţii Pădurea Craiului şi Munţii Codru-Moma.
Sedimentele conţin o cantitate mare de fosile ceea ce a permis atribuirea Eosarmaţianului,
Meoţianului şi Ponţianului.
Depresiunea Zarandului, situată între Munţii Zarand (la sud) şi Munţii Codru-Moma, se
caracterizează prin prezenţa, în cantitate destul de mare a piroclastitelor.
Depresiunea Făget, situată la sud de Mureş, conţine sedimente badeniene(marne argile,
calcare). Sarmaţianul este argilo-nisipos iar Pliocenul nisipos-argilos.
Depresiunea Lugojului se situează între Munţii Poiana Ruscă, Dognecea şi Munţii Semenic.
Se uneşte cu Depresiunea Caransebeş-Mehadia. Sedimentele conţin şi calcare intens fosilizate.
Depresiunea Oraviţa s-a format prin afundarea unei margini a Munţilor Banatului.
Sedimentele sunt grosiere cu o secvenţă mediană de calcare recifale. Ponţianul este reprezentat
prin nisipuri şi marne.
Depresiunea Baraolt, este alcătuită din depozite ponţiene peste care sedimentarea continuă
până în Cuaternar.
Depresiunea Sfântu Gheorghe debutează în Romanian.
Depresiunea Breţcu a debutat tot ca urmare a unei subsidenţe şi primele sedimente depuse
aici sunt aparţin Pleistocenului inferior.
Depresiunea Ciucului şi depresiunea Gheorghieni se situează în exteriorul zonei vulcanice,
pe marginea acesteia.
Depresiuni intramontane din Munţii Apuseni. Ca urmare a fazelor de orogeneză ce au avut loc în
Neogen s-au produs o serie de fracturi care au fracturat zona Apusenilor de Sud, mai ales. Aceste
fracturi dispuse sub forma unui sistem au permis subsidenţa intensivă a unor sectoare care au
funcţionat în continuare ca arii de sedimentare. Depresiunile intramontane care s-au format sunt :
 - Depresiunea Brad-Săcărâmb care este situată pe cursul superior al Crişului Alb iar
sedimentele tipice de bazin conţin pietrişuri şi argile cu cărbuni badeniene, peste care se dispun
conglemerate, marne, tufuri, argile bituminoase samaţiene.
- Depresiunea Zlatna – Almaş; se poziţionează pe cursul Ampoiului şi include depozite
badeniene (conglomerate, pietrişuri). Peste acestea se adaugă material piroclastic.
- Depresiunea Roşia Montană se află la est de Abrud şi include depozite badeniene şi
sarmaţiene (conglomerate, gresii, marne tufacee).
Depozitele din aceste depresiuni sunt similare celor din Bazinul Transilvaniei?
Resurse minerale
Hidrocarburi. Gazele naturale sunt cantonate în Depresiunea Transilvaniei în câmpuri de
domuri situate la nord şi sud de Mureş. Acumulări de petrol de mică importanţă se găsesc în
Depresiunea Pannonică (la nV de Arad şi la NV de Oradea). Se consideră că ar putea să existe
structuri purtătoare de hidrocarburi în treapta a doua de adâcime care, pentru a fi exploatate, este
necesar să se utilizeze o tehnologie mai avansată de forare.
Cărbunii. Cărbune brun se găseşte în depozite paleogene din Depresiunea Transilvaniei. În
Depresiunea Lugojului şi în Depresiunea Baia Mare, se găseşte cărbune cantonat în depozite
pliocene.
Sarea este prezentă frecvent în Depresiunea Transilvaniei. La zi apare sub forma unor cute
diapire deschise pe marginile depresiunii.
Bentonitele legate de depozite vulcanice se găsesc la Ocna-Mureş.
Gipsurile sunt cantonate fie în depozite paleogene fie în depozite miocene.

CAPITOLUL 6. MAGMATISMUL NEOGEN

Magmatismul neogen care s-a înregistrat, pe teritoriul ţării noastre, şi analizat prin
produsele rezultate, este legat de ultimile faze tectonice ale orogenezei alpine.
Manifestarea acestui magmatism s-a produs în Munţii Apuseni de Sud şi în Carpaţii
Orinetali.
Magmatismul neogen în Apusenii de Sud
În Badenian, ca urmare a mişcărilor tectonice, s-au deschis câteva alinimente
orientate nord-vest-sud-est, situate la nord de Mureş, care au reprezentat locul de
manifestare a acestui magmatism. Principalele aliniamente de vulcanism sunt dispuse
astfel :
- aliniamentul suprapus Depresiunii Brad – Săcărâmb (produse vulcanice se
pot urmări până la Gurahonţ);
- aliniamentul suprapus Depresiunii Zlatna – Stănija (poziţionat la NE de
primul);
- aliniamentul nordic dintre Bucium – Roşia Montana până la Baia de Arieş;
- aliniamentul sudic aproape paralel cu Valea Mureşului, între Deva şi
Căpâlnaş.
Se apreciază (Mutihac, 1990) că două treimi din materialul magmatic iniţial a fost
îndepărtat prin eroziune. Prin analiza materialului rămas s-a putut stabili că magmatismul
care s-a produs aici a fost de tip acid şi intermediar (produse magmatice: riolite, dacite,
andezite,andezite cuarţifere).
Corpurile magmatice se prezintă sub forma unor structuri înrădăcinate, a unor
curgeri de lave sau a unor corpuri vulcanogen-sedimentare. Structurile înrădăcinate,
aproape verticale, sugerează legătura cu sursa de alimentare (de exemplu vulcanii din
dealul Conţu, din dealul Cetraş, de la Cîinel-Măgura Băii). Curgeri de lavă sunt prezente
în jurul vulcanilor iar depozitele vulcanogen-sedimentare se desfăşoară pe suprafeţe
întinse la NV de Munţii Drocea şi Zarand.

Magmatismul neogen din Carpaţii Orientali

Ultimile faze de orogeneză, care au marcat şi ultimile transformări la nivelul
structurilor carpatice, produse simultan cu desfăşurarea proceselor de morfogeneză, au
determinat apariţia unui magmatism. Cauza producerii acestei activităţi magmatice este
procesul de subducţie a Platformei Est-europene pe sub orogen (revedeţi manulul de
Geologie generală). Activitatea magmatică s-a desfăşurat din Badenian până în
Cuaternar. Produsele magmatice sunt în majoritate vulcanice generând lanţul muntos
Oaş-Gutâi-Ţibleş, Călimani-Gurghiu-Harghita. Mai ales în Munţii Bârgăului s-au pus în
evidenţă şi corpuri intrusive rezultate ale aceleiaşi activităţi magmatice.
Substanţe minerale utile
Metalogeneza legată de vulcanismul neogen este importantă pentru că a dat naştere
la s.m.u. variate şi bogate. În Apusenii de Sud se pot aminti:
Zăcăminte aurifere Brad-Săcărâmb-Roşia Montană
Zăcăminte de sulfuri polimetalice (Almaşu Nou-Stănija sau de la Bia de Arieş)
Zăcăminte cuprifere (lângă Bucium şi lângă Deva).
În Carpaţii Orientali, cea mai mare importanţă o au mineralizaţiile asociate magmatitelor
neogene, în marea lor majoritate hidrotermale.
Acumulările aurifere se regăsesc în Munţii Oaş (Bixad, Cămârzana), Munţii Gutâi (Săsar,
Racşa, Valea Roşie) şi îin Munţii Călimani (Stânceni).
Acumulări aurifer – polimetalice s-au format în Munţii Gutâi (Ilba – Handal, Cicârlău,
Dealul Crucii,Baia Sprie, Şuior).
Acumulari polimetalice cu caracter aurifer au luat naştere în Munţii Oaş (Ghezuri,
Penigher), Munţii Gutâi (Valea Băii Nord, Tyuzosa, Băiţa, Herja, Baia Sprie, Cavnic), Munţii
Ţibles (Ţibles), Munţii Maramureş (Toroiaga) şi Munţii Călimani (Colibiţa).

Test de autoevaluare
Vulcanitele neogene din Apusenii de Sud sunt aferente unor:
a) bazine post-tectonice orientate nord vest – sud est
b) falii est – vest
c) cute anticlinale
Răspunsul corect este a).
Magmatismul Neogen al C. Orientali este:
a) bazaltic; b) andezitic; c) granitic.

Răspunsul corect este b).

Bibliografie obligatorie
Mutihac, V., Stratulat, Maria Iuliana, Fechet, Roxana Magdalena (2004), Geologia
României Ed. Didactică şi pedagogică, R.A. Bucureşti.
Luca, A., Marin, C., Popescu, M. (2000), Geologie generală şi Geologia României
(Caiet de lucrări practice) Edit. Fundaţiei „România de Mâine”.
Atanasiu N., Grigorescu D., Mutihac V., Popescu GH. C. (1998) Dicţionar de
geologie. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Bibliografie facultativă
Mutihac V. (1990), Structura geologică a teritoriului României. Ed. Tehnica, Bucureşti.
Ionesi, L., Ionesi, Bica, Barbu, N. (1971), Orizontarea depozitelor fluvio – deltaice din
partea vestică a Podişului Sucevei şi semnificaţia ei paleogeografică, Anal.Univ. Iaşi,
sect II, geol. Geogr. XVIII, Iaşi.
Mutihac, V., Dragastan,O., Lăcătuşu, (1972), Cretacicul inferior din Dobrogea de
nord. St. Cerc.geol.17, 1, Bucureşti.
Ianovici, V., Borcoş, M., Bleahu, M., Patrulius, D., Lupu, M., Dimitrescu,
R., Savu, H. (1976), Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad.R.S.R. Bucureşti
Săndulescu, M. (1984), Geotectonica Romîniei, Edit. Tehnică, Bucureşti.