Misterele Eleusine

Misterele din Eleusis au fost sărbători bianuale ţinute în Grecia

antică în templul din Eleusis, situat la douăzeci de kilometri de Atena, dedicate
zeiţei Demetra, zeiţa agriculturii și fertilităţii și fiicei sale Persefona(Kora), care
este identificată cu sămânţa, din recunoștinţă pentru darul agriculturii. Timp de
două mii de ani, în penumbra templului Demetrei, iniţiaţii în Misterele Eleusine
au practicat în cel mai mare secret riturile unui cult care promitea adepţilor
fericirea în lăcașul morţilor.
Din toate misterele practicate în Grecia antică, cele de la Eleusis sunt cele
mai importante, considerându-se a avea „merite superioare fata de toate actele
religioase” după cum afirmă istoricul Pausanias.
Legenda spune că Persefona a fost furata de Hades, zeul Infernului.
Atunci, Demetra hotărăște să nu se mai întoarcă în Olimp înainte de a-si regăsi
fiica. În timpul căutării sale rătăcitoare, Pământul devine sterp Demetra, „mama
atotputernică” a grecilor și fiica sa, Persefona, dau primul spic de grâu tânărului
Triptolemos, ales de zei pentru a-i învăţa pe oameni cum se cultivă pământul.
Speriat, Zeus decide ca de acum înainte Persefona să stea în timpul iernii
cu soţul său în Infernul subteran, iar primăvara cu mama sa. Această povestire
mitică este o alegorie a întoarcerii perpetue la viaţă a na-turii: pentru a putea
germina sub stăpânirea Demetrei, trebuie ca sămânţa, personificată de Persefona,
să fie băgată în pământ. Mitul, întors în întregime spre credinţa în rege-nerare, a
dat naștere unui cult celebrat iniţial la Eleusis, unde Demetra a pus să se
construiască un templu.
Termenul de “Mistere se referă la o instituție religioasă capabilă de
a asigura iniţierea. Misterele sunt culte iniţiatice secrete. Cuvântul mysterion
trimite în primul rând la verbul myein ("a închide", "a încuia"). Myesis se pare că
desemna, conform acestui înţeles, o iniţiere preliminară în cadrul MISTERELOR
ELEUSIENE. La aspectele privind religia agricolă le adaugă un continut privind
moartea și nemurirea, în perioada dinaintea epocii elenistice. Scopul suprem al
misterului era identificarea neofitului (Mystul sau iniţialul) cu acela al zeului
adorat. La nivelul societăţii rurale, agricultura moștenita din neolitic cu traditia sa
religioasa asigură o unitate care s-a mentinut timp de milenii, în ciuda influențelor
primite din centrele urbane.
Conform mitului, eleusinii erau protejaţi de Demetra pentru ca se
arătaseră primitori faţă de ea când luase înfăţișarea unei bătrâne sărmane, atunci
când o căuta pe fiica sa Persefona.
Asemeni misterelor orfice, alături de care probabil s-a dezvoltat în
mod paralel, festivităţile misterelor din Eleusis aveau parţial un caracter esoteric,
care presupunea iniţierea și prin mitul Persefonei denotau credinţa în nemurirea
sufletului. Misterele au fost sărbătorite mai târziu la Eleusis și Dionis, numit acolo
Iachos, era prezent drept reprezentant al forţei creatoare a naturii. Cultul eleusin
s-a răspândit în toată lumea iar relicvele sale se găsesc și în Egipt. Sacerdoţiul
eleusin era transmis ereditar. Principalii celebranţi ai misterelor erau Hierofantul
(preotul suprem), Daducos (purtătorul făcliei), Hierokeryx (crainicul sfănt) și
Epibomios (preotul celebrant). Iniţierea în cult se făcea prin mai multe ceremonii
tainice de purificare și prin rostirea unor formule magice. Ca participanţi au fost
admiși iniţial doar atenienii, mai târziu cercul adepţilor s-a extins și au incluși toţi
cei devotaţi cultului Demetrei.
Cercetările actuale explică popularitatea serbărilor și longevitatea lor
prin implicarea subiectivă a participanţilor, bazată pe o experienţă personală a
transei. Walter Burkert afirmă chiar caracterul prevalent al acestei experienţe în
raport cu doctrina iniţiatică, date fiind preocuparea obsesivă cu moartea și
ritualurile extatice.
 Mitul Persefona în infern-în timp ce adună flori de pe plaiul Nysei,
Kore(Persephone) fiica lui Demeter a fost răpită de Pluton(Hdes), zeul Infernului.
Nouă zile și-a cautat Demeter fiica și nu s-a atins în acest timp de ambrozie,
într-un final Helios i-a spus adevarul că Zeus a hotărât să o căsătorească pe Kore
cu zeul Platon. Supărată fiind pe zei Demeter nu s-a mai întors în Olymp, ci a luat
înfăţișarea unei femei batrâne și s-a dus la Eleusis unde s-a așezat lângă Fântâna
Fecioarelor și le-a spus fetelor regelui că se numește Doso și că a scapat din
mâinile piraţilor care o răpiseră și vroiau să o ducă în Creta. Demeter acceptă să
fie doică pentru ultimul născut al reginei Metaneira. Când a intrat în palat zeiţa s-a
așezat pe un tamburet și și-a ascuns faţa sub văl. Demeter nu a primit cupa cu vin
roșu oferită de Metaneira, ci a cerut ciceon (amestec din boabe de orz, apă și
busuiocul cerbilor). Demeter nu l-a alăptat pe Demophon ci l-a frecat cu ambrozie
iar în timpul nopții îl ascundea ,,ca pe un tăciune” în foc. Copilul a inceput să
semene cu un zeu. Demeter vroia să-l facă nemuritor și veșnic tânăr. Într-o noapte
Metaneira a văzut-o pe Demeter când îl ținea pe Demophon în flăcări si a scos un
ţipăt. Demeter a strigat ,,Oameni neștiutori și smintiţi, care nu vă cunoasteţi nici
norocul, nici nefericirea”. Demophon nu va mai putea deveni nemuritor iar
Demeter s-a revelat în toată splendoarea sa într-o lumină orbitoare. Zeița a cerut
să i se ridice ,,un mare templu cu altar dedesubt” în care ea însăși îi va învăța
riturile pe oameni, apoi a plecat din palat. Cand i s-a cladit templul Demeter s-a
retras înăuntru și fiind cuprinsă de dorul fiicei sale, o cumplită secetă a început să
pârjolească pământul.
Pentru că Demeter refuza să se întoarcă printre zei și nu mai lăsa nimic să
crească pe lume, Zeus este nevoit să-i ceara lui Pluton s-o înapoieze pe
Persephone, iar Pluton se supune, dar îi vârâ Persephonei în gură o sămânță de
rodie și o forțează să o înghită. Acest fapt va determina reîntoarcerea timp de 4
luni în ficare an a Persephonei lângă soțul ei. După ce și-a regăsit fiica Demeter
s-a întors printre zei iar pământul s-a acoperit de verdeață. Înainte de a se
reîntoarce în Olymp zeița și-a dezvăluit riturile și a încredințat misterele sale lui
Triptolemos, Diocles, Eumolpus si Celeus ,,ritualele sfinte sunt cu neputintă de
încalcat, de pătruns ori de divulgat: respectul fata de zeițe este atât de mare încât
îti sugrumă glasul,,.Textul explică întemeierea Misterelor din Eleusis atat prin
regăsirea celor doua zeițe cât și drept consecință de imortalizare a lui Demophon.
Numele de „Mistere Eleusiene” este legat de doua cuvinte grecești:
eleusis, -eos = sosire si mystirion=secret. Asemeni misterelor orfice, alături de
care probabil s-a dezvoltat în mod paralel, festivităţile misterelor din Eleusis
aveau parţial un caracter esoteric, care presupunea iniţierea și prin mitul
Persefonei denotau credinţa în nemurirea sufletului. Oamenii veneau in acest loc
pentru a îndeplini și a lua parte la ritualuri secrete. Misterele erau ținute in cel mai
mare secret. Era interzis să se vorbească despre ce se întampla acolo, iar cine
încalca regula era supus la pedeapsă cu moartea. Toti autorii scriu că participanții
la aceste mistere erau oameni binecuvantați, care ajungeau să își cunoască data
exactă a morții și care dețineau secretul fericirii. Singurele dovezi au fost extrase
din literatură, epigrafie și descoperirile arheologice. S-a stabilit ulterior că secretul
misterelor eleusiene constă de fapt în substante halucinogene administrate
participantilor. Inițierile în Mistrele de la Eleusis erau ceremonii publice și
ritualuri sacre iar inițiații purtau denumirea de mystes, transmisă împreună cu
adjectivul mysticos și cu substantivul mysterion de către dramaturgii greci clasici.
Un alt termen central al cultului de la Eleusis este cel de teleté, înrudit
cu telos ("ţel", scop"), prin care era desemnată atât iniţierea în sine cât și
ritualurile care o însoţeau. Conform acestei semnificaţii templul din Eleusis se
numea Telesterion. Cea mai înaltă treaptă a iniţierii era Epopteia ("vederea de
sus").
Ta orgia caracteriză festivităţile secrete în cinstea lui Dionis și a
Demetrei prin accentuarea laturii emoţionale acultului (orgé înseamnă
"înflăcărare", "pasiune", mânie"). Derivat din orgé, orgiazein putea însemna atât
"a sărbători orgii" cât și, mult mai general, "a îndeplini un act solemn". Sensul
profund religios al acestui termen a fost dat uitării datorită orgiilor romane și mai
ales datorită condamnării acestora în literatura creștină. Initierea presupunea o
succesiune de cuvîntări solemne (legomena), reprezentări mitico-rituale
(dromena, cu referire la suferinta Demetrei și răpirea fiicei sale, Kore-Persephona,
de catre zeul infernului) și deignumena (prezentarea unor obiecte sacre,hiera).
Pornind de la o comparatie a lui Plutarh, Paul Foucart reface scenariul inițierii din
telesterion: mystii erau claustrați într-o subterană a sanctuarului, lasați să
rătăcească în întuneric, timp în care le erau infțișate obiecte și figurine divine,
stranii, când terifiante, când liniștitoare, pentru ca apoi să fie duși la etajul
superior, unde erau inundați de o lumină puternică. Astfel, „din regiunea terorii,
mystii treceau pe pajiștile voioase ale Cimpiilor Elizee, peste care își răspindea
razele o lumină minunată. Călatoria lua sfîrșit o dată cu contemplarea. Obiectelor
Sacre, care era punctul final al inițierii“. Foarte probabil, hiera erau niște dublete
primitive din lemn, niște statui ale zeilor, considerate de origine divina (xoana și
kolossoi). Deși reconstrucția lui Paul Foucart este plauzibilă, cel puțin sub aspect
psihologic, ea are un defect major: săpăturile au aratat că telesterionul nu are o
încapere subterană. Mircea Eliade sublinia originea orfică a acestui tip de inițiere
atribuit de Paul Foucart ritualurilor de la Eleusis, iar fragmentele din dialogurile
platoniciene citate de Foucart în sprijinul interpretarii sale confirmă mai degrabă
opinia lui Eliade.
Cei care doreau să fie ințtiati beau o bautură sacră compusă din apă,
făină de orez ți mentă numită kykeon. Un foc mare lumina la un momentdat
sanctuarul din Eleusis. Actul culminant al inițierii, viziunea supremă, se numea
Epopteia. Cei ce se initiau în mister se numea Mysti, iar cei ce participau la
Epopteia se numeau Epopti. Viziunea finală se efectua într-o lumină orbitoare. Se
poate admite că aparitia Persefonei și regasirea cu mama ei Demeter, reprezentă
episodul central al Epopteei și ca experiență religioasă decisivă era provocată
chiar de prezența zeităților. Nu se știe de ce o asemenea viziune putea schimba
radical situația de după moarte a inițiaților. Epoptul percepea, desigur, un secret
divin care îl familiariza cu zeițele. El era întrucâtva adoptat de divinitațile
eleusine. Revelarea continuității misterioase dintre viața și moarte îl împaca pe
Epopt cu inevitabilitatea propriei sale morți.
Textele vechi care se referă la Mistere insistă asupra beatitudinii post
mortem a initiaților. Expresia,,Fericit acela dintre oameni...”din imnul lui
Demeter sugerează că datorită celor vazute la Eleusis sufletul inițiatului se va
bucura după moarte de o existentă fericită. El nu va fi deloc o umbră tristă și
decazută, lipsită de forță și de memorie, condiție temută de eroii homerici.Imnul
lui Demeter face aluzie la agricultură precizând că Triptolemus a fost primul
inițiat in Mistere. Acesta a fost trimis de zeița Demeter să-i învețe agricultura pe
greci. Conform tradiției, primii locuitori din Eleusis erau traci. Eleusis a fost
colonizat intre 1580-1500i. Hr dar primul sanctuar a fost clădit în secolul XV-lea
și tot in acel secol au fost inaugurate Misterele. Aceste Mistere au fost celebrate
vreme de aproape 2000 ani și aceste ceremonii s-au modificat de-a lungul
timpului.
Construcțiile si reconstrucțiile efectuate dupa epoca lui Pisistrate
indică avantul și prestigiul tot mai mare al cultului.Vecinatatea si protecția Atenei
au avut un rol important la situarea Misterelor în centrul vieții religioase
panelenice. Artiștii puteau reprezenta scene eleusiene pe vase și basoreliefuri.
Treptele inițierii sunt: micile mistere, riturile marilor mistere, experiența finală.
Micile mistere erau celebrate odata pe an primavara, in luna Anthesterion.
Ceremoniile aveau loc la Eleusinionul din Agra(cartier din Atena) si presupuneau
riri(posturi, purificări, sacrificii) efectuate sub conducerea unui mystagog. Erau
probabil realizate unele episoade ale mitului celor două zeițe de către aspiranții la
inițiere. Tot o dată pe an în Boedromion(septembreie-octombrie) se celebrau
Marile Mistere. Participanţii trebuiau să-și anunţe cu mult timp înainte venirea, își
asumau cheltuieli însemnate din cauza animalelor destinate sacrificiilor și erau
obligaţi să postească înaintea procesiunii timp de nouă zile. Ceremoniile se țineau
timp de 8 zile si ,,toți cei care aveau mâinile pure” (erau exclusi cei care au varsat
sânge omenesc) și vorbeau greaca, inclusiv femeile și sclavii aveau dreptul să
participe la ele dacă îndepliniseră ritualurile preliminare, primavara la Agra.
În prima zi, sărbătoarea avea loc în Elesionul din Atena, unde, în ajun, fuseseră
solemn aduse din Eleusis obiectele sacre. În ziua a doua, procesiunea se îndrepta
către mare. Fiecare aspirant aducea un purceluș pe care-l spala în valuri și îl
sacrifica la întoarcerea la Atena, în ziua urmatoare, în prezența poporului atenian.
În ziua a treia aveau loc sacrificiile. În ziua a patra se purta în procesiune statuia
Persefonei sau un "copil divin" într- un recipient (Kalathos) ornat cu șerpi, care
simboliza coșul cu flori al zeiţei. Răpirea ei de către Hades era deci repetată în
mod alegoric. În procesiuni nu lipseau simboluri ale fertilităţii precum spice de
grâu sau embleme falice. In ziua a cinceain zori pornea din Atena o procesiune
mare alcatuită din neofitii, tutorii lor si numerosi atenieni le insoteau pe preotesele
care aduceau obiectele sacre, hiera. La sfarsitul dupa-amiezii procesiunea traversa
un pod pe raul Kifisios, unde oameni mascați aruncau insulte asupra figurilor
celor mai de seamă ale orașului. La venirea serii pelerinii patrundeau în curtea
exterioară a sactuarului avînd în mâini torțe aprinse. În ziua a șasea, festivităţile
ajungeau la apogeu: era strămutată columna lui Dionis-Iachos de la Atena la
Eleusis de către o mare mulţime de oameni. Noaptea începeau iniţierile în mistere,
care constau și în dezvăluirea soartei celor drepţi și a celor blestemaţi în lumea de
apoi. Iniţierile erau făcute, ca și purificările, de către sacerdoţi mascaţi ca nimfe,
satiri și sileni. Ceremoniile erau însoţite atât de muzica fluierelor frigiene și a
timpanelor cât și de dans, creându-se astfel prin ritmuri monotone o atmosferă
extatică. În ziua a șaptea se organizau întreceri în onoarea zeiţelor. Ziua a opta era
consacrata riturilor și libațiilor pentru morți, iar in cea de a noua zi mystii se
întorceau la Atena.
Initiații în Misterele de la Eleusis nu formau o,,biserică” sau o
asociație secretă precum cea a Misterelor din epoca elenistică, întorși acasă,
mystii și epopții continuau să participe la cultele publice.
Misterele Eleusine au fost celebrate aproximativ doua mii de ani înainte de
a dispărea, în 391, când creştinismul devine religia oficială a Imperiului Roman.
Cinci ani mai târziu, sanctuarul este devastat de trupele lui Alaric, regele goţilor,
conţinutul exact al secretelor care se comunicau iniţiaţilor trecând în uitare…
Bibliogragie:
1. Maurice Briant: Misteriile din Eleusis. Originea si natura lor.Ritualul de
initiere, Herald, Bucuresti, 2009
2. Burkert Walter:Ancient Mistery Cults,Havard UniversityPress,Cambridge,
Massachusetts an London,England,1987
3. Mircea Eliade: Istoria credinţelor și ideilor religioase, Univers
Enciclopedic,Bucuresti,2004 ,capitolul 12:Misterele din Eleusis.
4. Paul Foucart:Misterele de la Eleusis,Dacia, Cluj-Napoca,2005

Student,

Biliciuc Vlad Alexandru