CAUTAREA SFINTULUI GRAAL
VENIREA LVI GALAAD. - Pentru numele lui Dumnezeu, izbucni Laneelot, dupa
ASEDIUL PRIMEJDIOS.
TRECEREA GRAALULUl.
YNALTA CAUTARE
In ziua de Rusalii, regele Artus ~i regina Guenievra se
imbracara cu hainele regale ~i,~i pused coroana de aur pe
cap; ~i de buna seama regele era foarte frumos a~a ~i avea
intr,adevar inHitisarea unui barbat leal. Cum se intorcea
de la slujba religioasa, dupa ceasul al treilea din zi, dadu
porunca sa se intinda mesele, ciici, dupa parerea sa, era
de,a binelea vremea pentru masa.
- Sire, spuse sene~alul Keu, am tot vazut cii, la praznicile
mari, nu te a~ezi la masa mare pina dnd nu se petrece vreo
isprava vitejeascii in casa mariei,tale: de,ai face altfel, astazi,
ai calca datina.
- Adevarat graie~ti, Keu.
In timp ce vorbeau a~a, cavalerii se apropiasera de Masa
rotunda. Pe fiecare jil~ se gasea scris numele celui ciiruia i
se ciidea sa ocupe locul acela. Oar, pe eel numit jil~ul pri,
mejdios, intrudt niciodata nu se a~ezase in eI fiin~a orne,
neascii fara sa fie pedepsita de Dumnezeu, bagara de seama
ca ni~te slove de aur de curind scrise (nu s,a aflat niciodata
de ciitre cine anume) graiau a~a:
La patru sute cincizeci ~i patru de ani
dupa Patimirea lui Isus Cristos,
zn ziua de R...usalii,
jilful acesta va avea un stJpzn..
ce repetase aceste cuvinte cu glas tare, face~i socoteala ~i,o
sa vedeti cii e chiar astiizi sorocul!
T oti m~rii vasali ai Coroanei si toti cavalerii Mesei rotunde
ra~asera uluiti de aceasta m~re ~inune si Keu striga:
- Pe via~a m~a, sire, po~i sa prinze~ti acu'm, ciici n,a lipsit
nici fapta eea mare!
- Haide~i! spuse regele.
Dupa ce se intinsera fe~ele de masa ~i se puse apa de spalat
in col~ul mesei, cavalerii se spa lara pe miini in lighene de
aur, apoi regele se a~ezain jil~ul lui inalt ~i fiecare Ia locul
sau; ~i, cum cavalerii Mesei rotunde veniserii eu to~ii, toate
jil~urile fudi ocupate, in afara de jil~ul primejdios. Oar, in
clipa in care urma sa se serveascii primul fel de mincare,
deodata u~ile ~i ferestrele se inchisera singure; apoi, in
mijlocul salii, se ivi un batrin in mantie alba, pe care nll'1
vazuse nimeni intrind, ~i eare ~inea de mina un eavaler
imbriicat intr,o armura de culoarea foeului, dar fara pavaza.
- Paee voua! grai batrinul eu glas atit de raspicat, indt
n,a fost unul eare sa nll'1 auda. Rege Artus, iata,1 pe adeva,
ratul eavaler, eel dorit, eel harazit, purees din inalta vi~a
a regelui Solomon ~i a lui Josif din Arimateea, eel eare va
duce la bun sfir~it ciiutarea Sfintului,Graal ~i va pune eapat
vremii ispravilor eavalere~ti!
- Fie bine venit in mijlocul nostru, spuse regele ridicin'
dU<se, ciici I,am a~teptat vreme indelungata! Niei cii s,a
aflat bucurie mai mare ea bueuria eu eare 11 yom primi noi.
Cavalerul i~i seoase atunci coiful ~i to~i vazura ea era foarte
tinar; ~i a~a eum gherfalduI este mai frumos decit eo~o[ana,
trandafirul dedt urzica ~i argintul dedt plumbul, el era mai
[rumos dedt toti eei care se aflau acolo. Batrinul ii scoase
armura ~i 11 co~duse la jil~ul primejdios, in eare eavalerul

se aseza fara sa sovaie, cu toata siguranta. ~i, cind 11vazura
bar~nii pe baiet~nul acesta cu tunica singerie ~i cu pieptar
rQ~Ude hermina a~ez'indll'se ath de firesc 'in jiltul de care
athia buni si viteji cavaleri se temusera si 'in care se si
petrecusera int'implari ath de deosebite, toti fiira deosebi;e
'iI socotira stap'inul lor, cad se g'indeau ca harul acesta· 'ii
fusese dat 'in vrerea M'intuitorului. Dar ~i mai mare,i fu
bucuria lui Lancelot cind 'i~i dadu seama ca tinerelul acesta
nu era altul decit fiul sau Galaad!
- Rege, spuse batr'inul, astazi vei dob'indi ceamai 'inalta
cinstire ce i,a fost vreodata harazita vreull.ui rege din Bre'
tania, ~i ~tii anume care? Sf'intul,Graal va intra 'in casa ta ~i
'ii va 'indestula pe cavalerii Mesei rotunde.
Dupa aceea, ie~i prill. u~a cea mare, care era totu~i 'inchisa,
si aflati ca nimeni n,avea sa,l mai vada cindva. Numai ce
dispar~se batr'inul, ca ~i izbucni un tunet, apoi 0 raza de
soare strabatu vitraliile, facind sa apara tot ce era 'in sala
'ill.tno lumina de doua ori mai puternica: cei de fata fura
straluminati ca de harul Sf'intului,Duh; dar 'i~i dadura
totodata seama ca dimasesera fara grai,ca jivinele. ~i iata
ca aparu un vas, 'in forma de potir, ascuns sub 0 p'inza alba,
~i care parea ca plutqte 'in aer, caci nimeni nu putea sa
vada cine,l ducea. ~i de 'indata ce acest sf'int vas patrunse
'in sala, palatul se umplu de miresme, de parca s,ar fi 'impra~'
tiat acolo toate placutele mirodenii din lume. ~i, pe masura
ce trecea prill. fata meselor, mesele ram'ineau pline cu m'in,
carile cele mai 'imbietoare; nee are gasi 'in fata lui tocmai
felurile pe care Ie dorea. Apoi, dupa ce toata lumea fu
servita 'in felul acesta, vasul parasi sala a~a cum venise -
n,am putea spune cum anume; atund toti, mari ~i mici,
'i~i recapatara graiul ~i adusera multumiri lui Dumnezeu,
care Ie 'ingaduise sa primeasca vizita Sf'intului,Graal.
- Seniori, spuse regele, Domnul nostru Isus Cristos ne da
desigur 0 'inalta dovada de dragoste venind sa ne potoleasca
foamea cu harul sau 'intno zi ath de mare cum e ziua de
Rusalii!
- Ba 'inca mai este ceva despre care nu ~tii maria,ta 'ii
raspunse monseniorul Gauvain: faptul ca fie~tecare a fost
servit cu felurile pe care Ie dorea ~i Ie jinduia; ~i lucrul
acesta nu s,a mai 'int'implat niciodata 'in alta parte dedt la
curtea regelui Pelles, 'in Castelul 'int'implarilor ciudate.
T otu~i, nimanui dintre noi nu i,a fost 'ingaduit sa zareasca
Sf'intul,Graal sub tesatura care 'iI acoperea. lata de ce eu,
unul, fac juruinta sa pureed 'in cautare m'iine dimineata
~i sa nu ma 'intorc dedt dupa un an ~i 0 zi, ori dupa mai
mult, daca va fi nevoie ~i, orice mi s,ar 'int'impla, nu voi
reveni dedt dupa ce voi fi descoperit adevarul preapretio,
sului vas, afara doar numai daca nu se va putea sau nu se
va cadea sa,mi fie dat a,l cunoa~te: 'in acest caz ma voi
'intoarce.
T oti cavalerii Mesei rotunde se ridicara si facura acelasi
legim'int ca monseniorul Gauvain, jur'ind ~a vor cutreie;a
fara 'incetare mai 'inainte de a se aseza la 'inalta masa, la
care placuta hrana era servita 'in fi~care zi, daca totu~i Ii
s,ar putea 'ingadui lucrul acesta. Dar, ascult'indwi, regele
era cuprins de 0 at'it de mare m'ihnire, 'inch i se umplura
ochii de lacrimi.
- Gauvain, Gauvain, 'ii spuse el, m,ai tradat! Caci dum,
neata mi,ai 'indepartat de llnga mine prietenii, societatea
cea mai frumoasa ~i cea mai leala din cite exista. ~tiu bine
ca oaspetii Mesei rotunde nu se vor mai 'intoarce cu totii
din cautarea lor ~i ca multi dintre ei vor lipsi; desigur,
g'indul acesta ma m'ihne~te mult! I,am ridicat dt am putut
mai sus ~i mi,s dragi ca ~i copiii sau fratii mei. Vai, tare ma
'indoiesc c,am sa,i mai vad vreodata!
- Dar pentru Dumnezeu, sire, ce tot spui? sari Lancelot.
Nu se cade ca un rege sa lase teama sa i se cuibareasca 'in
inima, ci cutezanta ~i speranta. Iar de va fi sa murim 'in
cautarea aceasta, va fi cea mai frumoasa ~i cea mai vrednica
de'dnste dintre toate mortile.
- Lancelot, Lancelot, nu~ai dragostea cea mare pe care 0
nutresc pentru voi toti ma face sa vorbesc a~a! ~i ceea ce

ma umple de jale este faptul ca ~tiu bine ca nu va yeti
intruni la masa Graalului cum va aflati la masa aceasta ~i
ca tare putini VOl'fi ingaduiti la ea!
La cuvintele acestea, nici Lancelot, nici monseniorul Gau,
vain nu raspunsera nimic, cad i~i dadeau bine seama ca
regele avea dreptate ~i ca nici ei, poate, nu VOl'avea loe la
inalta masa a Graalului. Asa inclt monseniorul Gallvain
s'ar fi cait de legamintul lui: daca ar n inddiznit.
Intre timp, toata lumea se sculase. Oaspetii vazura ca jiltlll
cel primejdios avea acum inscris numele lui Galaad, nume
care zbura din gura in gura pina dnd ajunse la mesele la
care minca regina cu doamnele ei de onoare. Ah, dnd afla
cum jurase Lancelot, ca ~i sotii lui, sa purceada in cautarea
tainei Graalului, regina fu atit de amarlta indt crezu ca
are sa lesine.
- Vai, spunea dinsa pllngind, e mare pacat, intrudt cauta,
rea aceasta nu se va termina fara ca atitia viteji sa nll'~i
afle moartea! Ma mil' ca maria,sa regele a incuviintat,o.
Aproape toate doamnele incepura sa plinga odata cu dinsa
si nu e de mirare, caci cele mai multe erau femei casatorite
~au erau iubitele eavalerilor de la Masa rotunda. 'De aceea,
dupa ce se scoasera mesele ~i doamnele de onoare se intru,
nira in sala cu cavalerii, fiecare Ii spuse celui pe care 11
iubea ca voia sa mearga cu eI in cautarea Graalului. Dar
nici unul dintre ei nu se invoi caci toti isi dadeau seama ca
o cautare atit de insemnata, ~i mai ale~ a 'tainelor Domnului
nostru Ism Cristos, nu putea fi intreprinsa la fel cu celelalte
cautari paminte~ti facute de ei pina atunci.
Regina, in vremea aceasta, venise sa ia loc llnga Galaad ~i
il intreba in ce loc se nascuse ~i al cui era. Galaad ii spuse
ee stia eI, dar nu ca era fiul lui Lancelot. Cu toate acestea,
regina ghici dupa asemanarea lor ~i pentru ca auzise VOl"
bindll'se adesea despre copilul nascut de fiica regelui Pelles.
- Vai, seniore, ii spuse dinsa, de ce imi ascunzi numele
tatalui dumitale? In locu,ti, nu mi,ar fi ru~ine sa,1 spun,
cad este cel mai bun si eel mai frumos cavaler din lume.
~i semeni cu el leit, in~lt chiar ~i cel mai nating om \ii,ar
da seama de asta.
- Marita,doamna, raspunse Galaad ro~indu,se, de vrel1.l.e
ce maria,ta il cuno~ti atlt de bine, spune,i numeIe! •
- Pentru numele Domnului, este Lancelot du Lac, cel
mai nobil ~i cel mai iubit cavaler din dti vietuiesc in vremea
noastra.
- Marita,doamna, daca acesta,i adevarul, are s,o afle lumea
in cudnd la palat.
Vorbira astfel vreme indelungata, pina ce veni ceasul cinei.
~i, dupa ce mincara, regele 11 duse pe Galaad in propria
lui camera ~i il ruga sa se culce, in semn de dnstit'e, in
patul in care obi~nuia eI insu~i sa doarma.
PLECAREA CA V ALERILOR
MESEl ROTUNDE
Regina pllnse toata noaptea. Dar a doua zi, de indata: ce
se indura bunul Dumnezeu sa destrame negurile, se duse sa,i
dea de veste regelui ca,1 a\iteapta cavalerii la slujba Iiturghiei.
Regele Artus i~i ~terse ochii, ca sa nu vada lumea dt plin,
sese ~i el, din cauza plecarii prietenilor; apoi se dllse la
biserica insotit 'de cavalerii Mesei rotunde, cu armurile
gata puse, in' afara de coif ~i de manu~ile de nero
Dupa terminarea slujbei liturghiei, cavalerii cautarii SHn,
tului,Graal se stdnsera in sala palatului, ca sa depuna jura'

ffilntul. Ca domn ~i stapln al Mesei rotunde, Galaad Inge,
nunche cel dintli In fata moa~telor ~ijura di nu seva Intoarce
niciodata mai inainte de a aHa adevarul Graalului, dadi ii
va fi dat sa' I cunoasca In vreun chip. Dupa el jurara Lan'
celot, seniorul Gauvain, seniorul Yvain cel mare, Perceval
Ie Gallois, Lionel, Bohor, Hector des Mares, toti cavalerii,
In numar de 0 suta cincizeci, dintre care nu er~ nici unul
frices. Dupa aceea prinzira; apoi i~i prinsera coiful pe cap
~i i~i incinsera spada.
In vremea aceasta, regina se retrasese in iatacul ei, unde se
prabu~i in pat, plingind ath de tare inch ~i inimii celei mai
impietrite i s,ar fi facut mila de ea. Lancelot se duse s,o
vada, dar dnd il zari, inarmat cum era ~i gata de plecare,
lacrimile cursera ~iroaie pe fata ei luminoasa.
- Oh, marita,doamna, da,mi invoirea de plecare!
- Nu, n,ai sa pleci cu invoirea mea! Dar, dad. trebuie,
dwte sub paza Celui care s,a lasat rastignit pentru noi!
Sa'ti dilauzeasca EI pa~ii pe unde vei umbla!
- Marita,doamna, deie Domnul, in sfinta lui milostivire!
Spunind a~a, Lancelot se desparti de regina ~i se duse in
curte, unde I~i gasi sotii, multi dintre ei dilare. Regele,
care tocmai sosea atunci, se mira vazlndwl pe Galaad
fara scut.
- Sire, n,a~ face bine de,a~ lua de aici un scut.
- Atunci, Domnul sa te povatuiasca! ii spuse regele.
~i indileca ~i el pe un cal de parada ca sa,i insoteasca pe
cavaleri, pe care ii escorta cu mare tristete pina la castelul
Vagan. Dar acolo Galaad, monseniorul Gauvain, Lancelot
~i toti cavalerii i~i scoasera coiful ~i venira, rind pe rind,
sa,i dea regelui sarutul de bun ramas; dupa care fiecare
porni la drumul lui, in vreme ce regele, mai cople~it de
jale dedt s,ar putea spune, se intorcea la Camaaloth. [... J
CAUTAR.EA LUI GALAAD:
CASTELUL CU FECIOARE
Dupa dteva zile, Galaad ajunse In virful unui delu~or.
Era intr,o dimineata de vara, dnd ciodrlia se desfata dntlnd
cu glasul ei limpede. Era timp frumos ~i luminos, ziua stra,
lucea de lumina: cavalerul se opri sa asculte mierla ~i coto,
fana ~i, cum privea dmpia din jur, zari, la poalele dealului,
un castel fortificat, imprejmuit de un riu lat ~i repede. 0
porni intnacolo, dar dnd se apropie de el, ~apte fete, cu
fata acoperita de valuri dese, ii ie~ira Intru intimpinare.
- Seniore cavaler, Ii spuse una dintre ele, au nu ~tii ca riul
acesta este Avernul ~i fortareata aceasta este Castelul cu
Fecioare? ABa ca la noi nu se pomene~te nici urma de mila.
Ai face mai bine sa te intorci, dici nu te,ai alege de aici
dedt cu rusine.
La toate ac~stea Galaad nu raspunse nimic; dar se asigura
di nu,i lipsea nici una dintre armele de lupta ~i continua
sa inainteze la galop. ~apte cavaleri ie~ira atunci din castel.
- Fere~te'te de noi, ii spuse unul dintre ei, caci fratii mei
~i cu mine nu'ti dam alta asigurare dedt ca,ti vei gasi
moartea aici.
- Cum? Vreti sa luptati impotriva mea toti ~apte
deodatal
Dar cei ~apte frati se ~i avintau, iar cele ~apte lanci ale lor
se izbira impreuna de pavaza lui fara sa,1 clinteasca din ~a,
dar intr,atit de naprasnic, incit ii oprira pe loc calul din
men. Cit despre eI, il dobori la pamint pe eel cu care
vorbise; apoi i~i roti spada stralucitoare ~i se napusti asupra
celorlalti, izbind cu atha putere, inch nu exista armurii
care sa se poata ocroti de loviturile lui. ~i a~a tinu lupta ~i
tot tinu atit inch cei ~apte frati, care erau totu~i de 0 mare
vitejie, se simtira intr,ath de istoviti ca: aproape nu mai
puteau sa se apere. Galaad, dimpotriva, era cu forte la fel
de proaspete ca la inceputul luptei; povestea Graalului
sta marturie ca n,a fost vazut niciodata obosit la vreo isprava
vitejeasca pe care a saviqit,o. Astfel inch cei ~apte cavaleri
i~i dadura seama d nu mai puteau sa,i tina piept ~i 0 rupsera
la fuga.

Cind intra in castel, GaI.aad vazu mi?unind prin el atitea fete,
indt war fi putut sa Ie numere. ~i toate erau imbracate la
fel, in camelota 1 neagra ?i acoperite pe fata cu voal de
in alb.
- Seniore, ii spuneau ele, fii binevenit, caci te tot a?teptiim
de.atit amar de vreme! Domnul fie binecuvintat ca te,a
adus aiei. T rebuie sa asemuim venirea domniei,taJe cu
venirea lui Isus Cristos, caci a?a cum prorocii au vest it
venirea Mintuitorului, a?a ?i calugarii prezic venirea dom,
niei,tale de mai bine de douazeci de ani.
In vremea aceasta, una dintre ele Ii aduse un corn de filde?,
cu bentite de aur bogat?i iscusit Iucrate, ?i il ruga Sa sune
din el. Galaad spuse ca n,are sa sune pina dnd nu va afla
in ce consta reaua deprindere a locului.
- Acum ?apte ani, ii raspunse cineva, cei ?apte frati pe
carei,ai invins domnia,ta au venit. sa ne ceara gazduire in
acest castel, insotiti de ducele Linor, care Ie era suzeran.
Peste noapte au vrut s,o ia cu de,a sila pe fiiea stapinului
~i, pentru ca el Ii s,a impotrivit, I,au ucis. Apoi i,au silit
pe toti cei din partea 10cuIui sa Ii se inchine. «Seniori,
le.a prezis intr,o zi fiiea ducelui, ati d~tigat fortareata
aceasta din pricina unei femei, dar 0 yeti pierde la fel. ~i
yeti fi invin~i toti ~apte debratul unui singur cavaler.»
Tare ciuda ba fost: s,au gindit sa opreasca toate fetele
care vor trece pe acolo, ~i. aceasta pina in ziua dnd un
cavaler avea sa Ie vina la toti ~apte de hac. Din vremea
aceea s,a numit fortareata Castelul cu Fecioare.
Atunci Galaad lua corn~1 de fildes si suna din elath de
tare indt fu auzit bine cale de z~c~ leghe jur imprejur,
astfel inch, putin dupa aceea, vasalii castelului incepura sa
soseasca. Galaad Ii puse sa aduca inchinare fiieei~ducelui
Linor ~i sa jure pe moa~te ca vor renunta la urita:jcleprin'
dere statornicita de cei ~apte frati: dupa care fecioarele
prizoniere plecara, fiecare de unde venise.
A doua zi, dupa ce asculta slujba religioasa, la rindul sau
porni ~i Galaad. ~i, in curind, observa in padure un stejar,
cel mai inalt, cel mai batrin, cel mai stufos din dti vazuse
eI vreodata: in virE, copacul avea 0 cruce, iar pe sub frun,
zele lui pasarelele dntau atit de armonios indt era 0 indn,
tare sa Ie asculti, in timp ce doi copila~i, despuiati ~i fru'
mo~i cum nu se mai poate, in virsta de ~apte ani sau cam
pe,aproape, se jucau ~i alergau din creanga in creanga.
Galaad ii ruga staruitor, in numele Tatalui, al Fiului ~i al
Sfintului,Duh, sa,i spuna daca erau fapturi ale lui Dum,
nezeu.
- Draga prietene, 11 raspunserii ei, sintem ai Domnului;
venim din Paradisul pamintesc din care a fost izgonit
Adam, ca sa'ti lamurim tilcul celor ce ti s,au intimplat.
ABa ca prin Castelul cu Fecioare trebuie sa intelegi iadul.
Fecioarele acelea sint sufletele bune care erau inchise acolo
pe nedrept dinainte de venirea Mintuitorului, iar cei ~apte
cavaleri sint cele ppte pacate de moarte care, pe atunci,
domneau pe nedrept asupra lumii. Tot astfel precum T atal
Ceresc ~i,a trim is Fiul pe pamint ca saiz.baveasca suBetele
bune, tot astfel te,a trimis ~i pe tine ca pe cavalerul ~i
osta~ul sau, sa Ie sloboze?ti pe fecioarele acelea care sint
curate ~i neprihanite, la fel ca florile de crin ce n,au indurat
caldura zilei. Acum apuca pe drumul acesta, din dreapta,
tot inainte.
In momentul acela, copiii disparura ~i, odata cu ei, stejarul
?i crucea. ~i Galaad se intreba daca nu fusese amagit cumva
de catre V ra~ma~, dnd 0 umbra mare trecu ~i se intoarse
pe dinaintea lui de mai bine de vreo ~apte ori: se inchina,
simtind cum tremura calul 'sub el de frica, ~i in aceea~i
clipa un Glas ie?i. din umbra ~i,i porunci sa dea crezare
copiilor. Atunci apuca pe drumul ce i se aratase.
Dar povestea inceteaza pentru un moment sa mai vorbeasca
despre el, tinind sa spuna ce i s,a intimplat lui Perceval Ie
Gitllois, dupa ce s,a despartit de tovara?ii soli la Crucea
Vagan.

CAVTAREA LVI PERCEVAL:
CALUL CEL NEGRU
Intr,o zi, calul lui Perceval, care mergea de dimineata,
puse copita intr,o scobitura ~i cazu a~a de rau - atit de
frint era de oboseala - inch i~i rupse gitul. Perceval se
ridica ranit, fara sa pateasca cine stie ce, si isi vazu de drum-
pe jos. Merse astfel pi~a se innopta ~i, c~m 'se simtea istovit
~i nu vedea nici adapost, nici casa, se intinse sub un copac
~i adormi.
Ci iata ca, pe la miezul noptii, se trezi: in fata lui. statea 0
femeie, cum nu se poate mai frumoasa ~i mai atragatoare,
care 11 intreba ce faeea aeolo.
- Niei bine, nici rau, raspunse el; dar, daea a~ avea un
eal, a~ pomi la drum eu draga inima.
- Asta nu e mare lueru! Am sa,ti adue indata cel mai
[rumos eal de lupta. ' marginea valurilor, se inalta un pavilion bogat, cu forma
Perceval primi, caci era neprefaeut de felul lui ~i nu se
gindea la vreo viclenie: ~i femeia se mistui in bezna, apoi
se ivi iar, aproape numaidecit, ducind de friu un eal voinie,
eel mai bine faeut ~i eu harna~amentul eel mai bogat din
citi s,au vazut vreodata; aHati intnadevar ea friul ~i scarile
erau din aur eurat ~i oblineurile din filde~ batut eu neste,
mate si smaltuite eu Horieele: oehii ii lueeau ea ni~te earbuni
aprin§i, iar parul 11avea atit de fin ~i de negru, incit era 0
incintare sa,l prive~ti.
Mai intti, cind zari aeest eal de lupta, Perceval simti ea un
fior de groaza; dar, viteaz cum era, sari in ~a eu indraz,
neala, dadu pinteni ~i ealul pomi ea 0 sageata de arbaleta,
a~a inch in seurta vreme ajunse departe de padure. Luna
striilueea, luminoasa, ~i Perceval era uimit vazind eu .ee
iuteala tree pe linga' el padurile ~i cimpurile; dar cind se
vazu la gura und vai intuneeoase, in adineul eareia sclipea
ca 0 oglinda un lac negru, ~i cind i~i dadu seama ea
dobitoeul il dueea ea In zbor drept spre apa aceea pe care
nu se aHa nici pod nici punte, II apuea 0 frica atit de mare,
incit ridica mina ~i se inehina. Numaidecit Neeuratul,
indireat eu povara Crucii, care era prea grea pentru el,
scoase un urlet inspaimintator ~i,~itrinti calaretul la pamint,
apoi sari in lacul acela care sfirii ca un rug aprins peste care
ar cadea un pietroi. Prin aceasta, Perceval intelese ca dia,
volul il clusese in spinare pina acolo.
Se indeparta de apa cit putu mai mult, ca sa scape de asaltul
demonilor, ingenunche ~i, ridicindu,~i miinile catre cer,
ii multumi lui Dumnezeu din toata inima. Pina in zori,
se tot ruga a~a; dar dupa ce soare!e dete ocol cerului ~i
cind ziua, senina ~i fmmoasa, topi roua, Perceval pomi iar
la drum catre rasarit.
CAUTAREA LVI PERCEVAL:
ISPITIREA
Catre seara, Perceval ajunse pe tarmul marii. Acolo, in
rotunda, ca lumea, din care se ivi, de indata ce se apropie
dee!, una dintre ce!e mai frumoase fete care s'au viizut
vreodata prin tinuturile nord ice : aB.ati ca pam I ei parea
mai degraba din aur curat decit par obi~nuit, ath era de
lucitor ~i de viu la culoare; fruntea ii era inalta, plina,
neteda, de parca ar fi facuta din filde~ sau din cristal; avea
sprincene inchise la euloare ~i subtiri; ochii ii erau verzi,
veseli, nici prea deschi~i, nici prea putin deschi~i; nasul,
drept, obrajii albi ~i ro~ii acolo unde trebuie; in sfiqit - ce
sa va mai spun? - era ath de frumoasa, cum n,amai avut
vreodata seaman.
A~a ·cum era, 11 chema pe Perceval cu mare bucurie ~i,
dupa ce,i scoase armura, Ii incheie la gh 0 bogata mantie
din stofa de un ro~u,aprins, imblanita toata cu piei de jder
 ~i de samur; ~i el, care era istovit de dt mersese toata ziua,
zarind un pat, se lungi in eI ~i,l prinse somnul.
Cind se trezi, ii era tare foame ~i ceru ceva de mincare.
Numaidecit, fata il duse la 0 masa plina de mincari ~i de
vinuri atit de imbietoare cum niciodata nu s,au aflat mai
de soi in fata vreunui rege, nici in fata vreunui imparat.
Perceval m'inca ~i bau pe saturate ~i cum avea mirodenii
cite voia, iar fata 'ii tot turna vin, ba alb, ba ro~u, purpuriu,
vechi, nou, fiert sau porfiriu, se 'incinse mai mult decit ar
fi trebuit. Ci, cu cit bea mai mult, cu atit i se parea ca fata
e mai frumoasa; 'in acela~i timp, ~a 'ii tot spunea ~oapte
dulci, a~a 'inch, 'in cele din urma, 0 pofti sa faca dragoste
cu el. Ea se 'impotrivi la 'inceput ~i se apara 'intrucitva, ca
sa,l 'inflacareze ~i mai mult, dar, dnd socoti ca e momentul
potrivit, 'ii surlse.
Perceval tocmai se Intinsese lInga ea, dnd 'i~i vazu spada
pe jos. I~i 'intinse m'ina s'o ridice ~i s'o rezeme de pat; dar
pe dnd 0 ridica, zari crucea ro~ie care era gravata pe miner
si asta Ii aduse aminte sa se 'inchine: 'isi facu deci semnul
~rucii pe frunte. ' inscrise euvinte 'intru preamarirea Domnului.
In aceea~i clip ita, pavilionul si femeia se mistuira: nu
mai ramase 'in jurul lui dedt ~n bu~neag de fum negru
si 0 duhoare de iad.
~ Isuse Cristoase, preabunule Parinte care te,ai nascut din
Fecioara Maria, spuse el cu glas tare, nespus de 'inspai,
mlntat, ajuta,ma cu harul tau sau slnt pierdut!
La cuvintele acestea, fumul pieri; dar el ramase ath de
'intristat, ca mai bine s,ar fi ~tiut mort. I~i scoase din teaca
sabia care,l izbavise ~i I~i izbi cu ea coapsa st'inga atlt de
puternic, 'incit tl~ni s'ingele. Apoi, vaz'indwse aproape
gol, cu hainele intr,o parte ~i cu armele in alta, izbucni 'in
plins.
- Vai, becisnicul de mine, spunea el gemind, pacatos ce
sint, care am ajuns ath de repede sa,mi pierd neprihanirea
trupului, cu care nu te mai intilne~ti niciodata!
In vremea aceasta, i$i ~tergea spada ~i i~i tragea nadragii
~i haina; apoi, cind termina, il ruga pe Domnul nostru Isus
Cristos sa,l lumineze cu 0 povata ~i sa,~i pogoare asupra lui
maread milostivire; in sf1r~it, se intinse pe tarm, caci rana
nu,l lasa sa mearga, ~i toata noaptea se jeli amarnic ~i 11
implora pe Dumnezeu sa,l apere eu mila lui, pentru ea
diavolul sa nu,1 mai duca In ispita.
Cind se lumina de ziua, descoperi pe mare 0 corabie care
se indrepta catre el, cu vintul dins pre pupa, ~i care parea
ca zboara ea 0 pasare, atit de repede plutea. Cind nava fu
aproape, Perceval vazu ca avea p'inze din matase alba, ea
floarea 'imbobocita; ~i, pe scindura bordajului, se putea eiti
o inscriptie cu slove de aur:
Oh, omule care vrei sa intri In mine,
fire~te'te s,o faci,
daca nu e~ti cu stifletuI plin de credinfa,
~i tif/a ca n,am sa te mai sWfin
~i cd am sa te parasesc,
dacd ve,i cadea vreodata In necredinfa.
La prora se afla un batrin inve~mintat ca un preot eu sutana
alba ~i cu stiharul alb; dar pe cap purta, In chip de coroana,
o f1~ie de matase alba, lata de doua degete, pe care erau
- Perceval, spuse 'inteleptul mo~neag, vei fi oare mereu
sarac ea duhul? Urca,te 'in corabia aceasta si du,te unde
te va duce rostul tau. Domnul nostru Isus 'Cristos te va
calauzi, daca vei avea credinta 'in el.
Spun'ind a~a, mo~neagul dispa~u ~i Perceval se tiri la corabie
si, de 'indata ce intra 'in ea, simti ca i se vindecase rana.
bar povestea se 'intrerupe aici, 'ea sa ne depene despre
Lancelot du Lac.
CAVTAR.EA LVI LANCELOT:
COROANA SEMETIEl.
NAPASTUIREA
Dupa ee ditacise vreme 'indelungata prin 'intuneeimea
padurii, Lancelot ajunse, earn pe la vremea ehindiei, la 0
rascruee de doua drumuri; acolo se 'inalta 0 cruce, pe care
o inscriptie cu litere sapate glasuia a~a:

Cavalere ratacitor,
care ai pornit in eautare de Japte marcIe,
iata doua drumuri. Amlndoua slnt primejdioase. Dar pe eel
din stmga sa n,o apuei, eaei ar trebui saJii prea viteaz.
Lance/ot ;;tia destula carte Inch putea cu mare u;;urinta
sa Inteleaga un lucru scris. Fara sa ;;ovaie, Lancelot 0 apuca
la stlnga, ;;i nu trecu mult plna ce vazu pe 0 masa In mijlocul
unui lumini;;, 0 coroana de aur nespus de bogata, pe care
o lua numaidedt ;;i 0 puse sub brat, glndindwse ca ar fi
frumos s'o poarte In fata oamenilor din popor. Oar nici
nu Hicuse 0 jumatate de leghe, dnd auzi codrul frematlnd
In urma, ca ;;i cum s,ar fi stlrnit 0 furtuna: era un cavaler
cu armura alba, care se napustea asupra lui In goana calului.
Oa ;;i e/ pinteni, la rlndul sau; dar, la intllnire, lancea i se
rupe ca 0 creanga uscata, in vreme ce adversarul 1l azvlrle
pe deasupra crupei calului sau de lupta cu u;;urinta cu care
ar fi azvirlit un copil; iar Lance/ot ramine la pamint, ranit
;;i naucit, in vreme ce biruitorul lui descaleca, Ii ia coroana
;;i se departeaza fara sa se mai uite la el.
Tare amarlt, Lance/ot incaleca din nou cum putu pe calul
sau ;;i rataci pina ce se innopta, fara sa gaseasca nici casa,
nici vreun adapost. Atunci scoase ;;aua de pe cal ;;i ii lua
capastrul; cu spada, Ii taie iarba frumoasa ;;i deasa in loc
de fin, il freaca pe cap ;;i pe spate cu tunica de matase;
dupa aceea i;;i agata scutul Intr'un copac, i;;i scoase coiful,
i;;i descinsespada ;;i adormi cu armura pe eI sub un stejar.
Ci iata ca, in vis, se facea ca vine 0 lectica, pe care se aHa
un cavaler bolnav, ;;i lectica se oprea linga 0 capela din
vremuri stravechi, ajunsa in ruina. Acolo era coborlt bolna<
vul care gemea sa'ti rupa inima de mila nu altceva, rugin,
dwse cu lacrimi de Oumnezeu sad trimita pretiosul vas
care l,ar vindeca, ;;i se ruga ath de Induio;;ator, inch era
cu neputinta sa hu fii mi;;cat auzindll1l. Atunci, .In fundul
capelei se ivi un sfe;;nic mare de argint In care ardeau ;;ase
luminari ;;i, indaratul cavalerului, pe 0 masa tot de argint,
SHntul,Graal acoperit cu 0 tesatura alba. Sprijinindwse
In coate, dt 1l ajutau puterile, bolnavul se tirl ;;i se tot
stradui pina dnd ajunse sa sarute masa ~i 0 atinse cu
pleoapele.
- Ooamne Oumnezeule, grai el atunci, mi;;cat, laudat sa
fie nume/e tau! Ma simt acum ath de curat ~i de sanatos,
de parca n,a;; fi suferit niciodata!
~i, in vreme ce pretiosul vas s~ indeparta, in urma cande,
labrului, fara sa se poata vedea cine Ie ducea, necunoscutul
se scula vindecat ;;i, intordndwse catre Lancelot care dormea,
izbucni:
- Pesemne ca e tare mlnjit de pacate cavaleru! acesta, de
vreme ce Oumnezeu nu i,a ingaduit sa se trezeasca ;;i sa se
Inchine in fata Sfintului,Graal! Ce ru;;ine pentru el!
Spunlnd a~a, puse stapinire pe lancea, pe spada, pe scutul
;;i pe coiful lui Lancelot, a;;a cum se face cu un excomunicat,
a;;eza ;;aua pe cal, incaleca pe e! ~i dadu pinteni.
Cind se trezi din somn ;;i se ridica in capul oase/or, Lan,
celot nu vazu nici urma de capela, nici de cavaler, dar nici
urma de arme ;;i de cal, ci auzi un Glas care ii striga:
- Lancelot, tu care e;;ti mai tare dedt piatra, mai amar
dedt veninul, mai gol dedt smochinul, cum de qti oare
atlt de lndraznet inch sa te apropii de locurile in care se
gase;;te Graalul? Pleaca! T otul este intinat aici de pre,
zenta tal
Au~ind cuvintele acestea, Lancelot se scula in picioare ;;i
porni pe jos prin padure, cu capul plecat, fara coif, fara
scut, fara lance, fara spada. In zadar incepea soarele sa
straluceasca: timpul placut ;;i dntecul pasarele/or, departe
de a,1 invese/i, Ii sporeau jalea ;;i, la gindul ca Faurarul sau
11 ura, i;;i spunea in sinea lui:
- Vai, Ooamne Oumnezeule, Necuratul nu m,a lasat sa
ma inchin la Sfintul,Graal, ;;i nu e de mirare, caci, de dnd
am fost investit cavaler, ll1a fost ceas in care sa nu fi fost
cuprins de neguri ~i de pacate de moarte: au n,am trait In
desfrlu? [... ]
 CAVTAR.EA LVI LANCELOT:·
CAVALERII ALBl ~I CAVALERII NEGRl.
APA DE NETRECUT
Nu mersese cine ~tie dt, dnd intilni doua cete de cavaleri,
unii imbracati cu armuri negre, iar altii imbracati cu
armuri albe, 'care se luptau. EI dadu fuga intru ap~rarea
cetei celor imbracati in negru, care era cea mai slaba, ~i
incepu sa faca minuni de vitejie impotriva cavalerilor albi,
a~a inch toata lumea i,ar fi acordat premiul turnirului. ~i
cu toate acestea nu putea dobori pe nici unul dintre cei
atacati; in zadar lovea in ei ca intnun butuc: aceia parca
nici nu simteau loviturile; a~a inch, in cele din urma, se
simti atit de istovit, ca nu,~i mai putea duce armura in
spinare, nici tine spada in mina. Atunci cavalerii in alb
pusera mina pe eI ~i iI tinuratoata noaptea sub paza: apoi,
dnd se lumina de,a hinelea de ziua - 0 zi frumoasa si
luminoasa - iI lasara sa piece. ' ~i mai IntH ca nu se spovedise de patrusprezece ani.
Lancelot se departa, gindindu'se cu tristete ca i~i pierduse
pina ~i vlaga trupului; de vreme ce se vazuse prizonier, eI,
care nu venise niciodata la un turnir fara sa nu piece biru'
itor. ~i pomi a~a calare, atit de abatut, inch abia daca mai
~tia ce facea, pina la ceasul chindiei, dnd simti ca i s,a oprit
calul: la picioarele lui curgea un riu larg ~i involburat.
Privi in jur: se afla intr,o vilcea adinca, prinsa intre doua
stinci prapastioase. Era gata sa se intoarca pe unde venise,
dnd un cavaler negru ie~i pe nea~teptate din apa ~i,i ucise
calu!. Lancelot inainta atunci pina pe malul fluviului ~i
se opri acolo: in fata lui, apa cu neputinta de trecut; la
dreapta ~i la stinga lui, stinci pe care nu aveai cum te
catara; in urma, padurea pustie, In care ar fi murit de
sute de ori de foame. r~i scoase armura, se intinse pe pamint,
cu bratele in cruce, cu capul indreptat spre rasarit, ~i
incepu sa se roage, hotarit sa a~tepte acolo ca Domnul
avea sa,i trimita ajutor.
Dar povestea iI parase~te acum pe Lancelot, ca sa depene
despre monseniorul Gauvain, nepotul regelui Artus, despre
care n'a vorbit de multa vreme.
CAVTAR.EA LVI GAVVAIN.
PESCARUL iNVETERA T.
MOARTEA LUI YVAIN CEL MARE
Dupa ce,~i parasi confratii, Gauvain calari vreme de mai
multe zile fara sa aiba prilej de vreo aventura care sa merite
a fi povestita. Intr,o seara, ajunse linga 0 pustnicie, la care
ceru gazduire in numele sfintei milostenii. Pustnicul, care
era batrin ~i de mu[ta vreme schivnic, iI pofti inauntru, ~i
dupa ce,l ospatii, intram yorba cu eI ~i,l indemna sa se spove,
deasca, citindu,i frumoase pilde din Evanghelie ~i spunin'
dwi sa se gindeasca la ziua cea mare a Judecatii de Apoi,
in care pina ~i sfintii vor tremura ca frunza smochinului,
dnd Isus Cristos i~i va arata ranile ~i Ie va face sa singereze.
Monseniorul Gauvain se uita la eel care II povatuia a~a ~i,
vazlndwl om atlt de evlavios, Ii marturisi toate faptele de
care se simtea vinovat fata de Domnul nostru Isus Cristos,
- Seniore, Ii spuse preotul, dnd ai primit ordinul cava.
lerilor, nu hi primit ca sa ajungi in slujba Necuratului, ci
ca sa fii aparatorul lui Dumnezeu ~i sa,i dai Inapoi Creato.
rului tezaurul pe care ti,1 incredintase spre pastrare: sufletul
domniei,tale. ~i iata ca viata domniei tale a fost cea nl.ai
rea ~i cea mai plina de prihana din dte a dus vreodata
vreun cavaler! Cu toate acestea, daca ai vrea sa te indrepti,
ai mai putea inca sa te impaci cu Domnul nostru Isus
Cristos, dar numai daca 0 sa te caie~ti de pacatele savlqite.
Seniorul Gauvain raspunse insa ca nu putea suferi ispa~irea,
iar cucernicul inceta de a,i mai vorbi, vazlnd ca ar fi truda
zadarnica.
A doua zi, Gauvain pomi iar la drum; apoi calari fara sa
faca vreo isprava vitejeasca plnam ziua Sfintei Magdalena 1
dnd illntilni pe Hector des Mares. ~i desigur, amtndoi se
hucurara mult vazlndwse teferi ~isanato~i!
- Pe legea mea, spuse Hector, tn zadar am strabatut
meleaguri tndepartate, tari stdl.ine, paduri salbatice ~i am

dipus vreo zece cai ~i mai bine, dintre care cel mai diu
facea 0 groaza de bani, ca tot n,am avut parte de nici 0
aventura. tn vremea asta am intilnit vreo cincisprezece
sau vreo douazeci dintre ai no~tri: nici unul nu a fost mai
norocos dedt mine.
Ciici aceasta a fost soarta cavalerilor Mesei rotunde dnd
au purces intru cautarea Sfintului,Graal: in afara de Galaad,
de Perceval, de Bohor ~ide Lancelot, nu Ii s,a intimplat ceva
care sa merite a fi povestit intr.o carte, ~i au fost tare uimiti,
cad se gindisera ca intr,o cautare de aceasta inalta insemna,
tate vor putea face numeroase fapte cavalere~ti.
Seniorul Gauvain ~i Hector se hotarira sa mearga impre,
una dtva timp. tntr,o zi, pe dnd treceau printflo fineata
de toata frumusetea, zarira un cavaler inarmat pina in
dinti, care Ie striga de dt de departe ii zari:
- La Iupta! La lupta!
- Pentru numele lui Dumnezeu, spuse senior'ul Gauvain,
e primul priIej de lupta cu Iancea pe care il am de la pIe.
carea mea din Camaaloth. tntrudt asta umbla dupa lupta,
de Iupta 0 sa aiba parte.
- Draga seniore, lasa,1 in seama mea, te rog, ii ceru Hector.
- Nu, pe legea mea! . - Draga prietene, lti cer acum sa'ti scoti spada din trupul
Spunind a~a, seniorul Gauvain i~i puse Iancea in pozitie
de lupta ~i se avinta, vijelios ca un vultur, in vreme ce necUl
noscutul pornea intru intimpinarea lui. Amindoi i~i impin.
sera lancile inainte ~i apasara pe ele cu atha putere, ca
suprachingile, chingile, pieptarele hamurilor ~i oblincurilor
se rupsera ~i ei fura zvirliti jos, cu ~aua intre picioare, ath
de naprasnic, inch era dt pe ce sa Ie plesneasca inima in
piept. Oar, de indata ce putura, se ridicara de jos ~ise napus'
tira unul asupra celuilalt, cu spada trasa. De la prima lui
lovitura, cavalerul ii despica scutul pina la catarama ~i ii
atinse coiful, din care ii sarira podoabele ~i nestematele.
Gauvain simti lovitura, dar asta ii spori curajul: i~i rididi
arma ~i 0 napusti, la rindul sau, atit de tare, indt taie scutul
adversarului in doua, taie coiful, boneta de zale ~i pielea
craniului. tn aceIa~i timp adversarul lui, printflo intoarcere
a spadei, ii rupea doi dinti, fadnd sa,i ti~neasca singele ro~u
din gudi. Dar vremea se apropia de amiaza ~i cu asemenea
dar era inzestrat seniorul Gauvain, ca pe la slujba treia
din zi i se dubla puterea, iar la namiaza se impatrea: furios,
il apuca pe cavaler in brate ~i iI strinse atit de tare, indt
celalalt era gata sa le~ine de durere, ~i dfid il vazu a~a, ii
dadu drumul jos ~i Ii infipse spada in piept, apoi, fara sa.~i
traga spada, dintr,o lovitura, ii smulse coiful rupindUli
~urul. ~i in c1ipa aceea il recunoscu pe monseniorul Yvain
cel mare, fiul regelui Urien.
Simti atunci cum i se stringe sufletul ~i ochii i se umplura
de lacrimi. t~i ridica u~urel vechiul tovara~; il a~eza pe
propriul sau cal ~i, sustinindUlI din coaste, urmat de Hector,
care tinea, plingind, coiful ranitului, il duse la 0 abatie
cu zidurile albe, care se inalta nu departe de acoio.
- Draga seniore, ii spuse, dnd ajunsera, seniorul Yvain,
prin vrerea Mintuitorului ~i pentru pacatele mele m,ai
dipus ~i eu te iert din toat.a inima. Pentru numele Iui Dum.
nezeu, daca te vei intoarce Ia curtea regelui Artus, saluta,i
din partea mea pe cavalerii Mesei rotunde care se vor
intoarce in viata din aceasta lnalta cautare si cere,le sa se
roage Domnul~i nostru Isus' Cristos sa se lndure de mine.
Apoi i~i spovedi pacatele In fata unui calugar ~i primi
Sflnta imparta~anie, dupa care adauga:
meu.
Pilngind, seniorul Gauvain apuca spada de miner ~i, lnce,
ti~or, scoase lama pe care 0 lmpllntasein pieptul priete,
nului sau. Dar ranitul se Iasa de groaza In bratele lui Hector
si lsi dete sufletul.
Cei' doi cavaleri se glndira atunci la atitea fapte de vitejie
pe care Ie savlqise sub ochii lor ~i se lasara cople~iti de
cea mai covlr1iitoare jale din dte s,a auzit pomenindUlse
vreodata: aflati ca seniorul Gauvain a lesinat de durere
de t;ei ori pe 'rind. Apoi i~i lnvelira priete~ul lntr,un cear,

~af foarte bogat de matase, pe care 11 adusera calugarii,
dnd aflara ca raposatul era fiu de rege. ~i mai aflati ca
monseniorul Yvain a fost inmormintat in fata altarului
principal intr<un frumos mormint, pe a dirui' lespede s,a
scris numele lui ~i al acelui care l,a dipus.
Oar povestea se intrerupe aici ca sa arate ce i s,a intimplat
lui Bohor din Gannes.
CAUTAR.EA LUI BOHOR.:
SPOVEDANIA
dintre cele mai bune nobile din lume. Vorba zicalei: ce
na~te din pisica . . .
- Cucernice parinte, un om nascut din vita rea este schim.
bat dintr'un lucru amar intr,o fiinta placuta, de indata
ce a primit botezul: de aceea eu cred ca bunatatea sau
rautatea lui nu tine de tatal sau de maica lui, ci de inima
lui. Inima omului este asemenea vislelor care conduc corabia
fie la liman, fie la primejdie.
Tot stind a\>a de yorba, ajunsera la coJiba pustnicului,
unde Bohor i\>imarturisi jignirile pe care Ie adusese Crea,
torului; dar, cu toate ca vietuise in virtejul smintelilor
lume~ti, nu era patat de nici un alt pacat trupesc in afara
de cel pe care il savir\>ise odinioara cu fiica regelui Bran,
gore d'Estrangore, din care se nascuse fiul sau Helain cel
alb, \>ipreotul se minuna; totu~i, ii porunei sa nu manince
dedt piine cu apa \>isa poarte in loc de cama~a 0 stofa de
d1ti aspra, alba, pe sub 0 mantie ro~ie, pina la sfir~itul
cautarii Graalului. ~i Bohor primi cuminecatura; apoi i~i
relua drumul, inarmat asa cum se cuvine sa fie un cavaler
ceresc \>i bine aparat impotriva Necuratului.

In padure, Bohor intilni un calugar care calarea cu umi,

linta pe magarul lui, nefiind insotit de slugi sau de valeti
~i, dupa ce,l intreba pe cucernic daca era preot, ii ceru CAUTAR.EA LUI BOHOR.:
voie sa i se spovedeasca: caci Bohor nu era smintit sa pur< LIONEL FARA AJUTOR.
ceada intru cautarea Sfintului,Graal atit de minjit ~i de
. FALSUL CALUGAR
negru de pacate.
- Pentru numele lui Dumnezeu, ii raspunse calugarul,
daca wa~ primi ~i daca domnia,ta ai muri in pacat de Catre vremea chindiei, Bohor vazu 0 pasare alba ca un
moarte, din Jipsa de ajutor, m,ai putea chema in ziua cea caier de lina care sosi in zbor ~i se a~eza intr'un copac.
mare a ]udecatii de Apoi inaintea chipului lui Isus Cristos. Acolo, gasindw\>i puii tepeni ~i reei in cuibul lor, pasarea
De aceea, te voi povatui dt voi putea mai bine. Cine e~ti incepu sa se tinguiasca amarnic pe limba ei; apoi i~i izbi
domnia,ta? pieptul cu ciocul ei ascutit \>itaios, atit de tare, inch incepu
- Bohor din Gannes, fiul regelui Bohor ~i varullui Lancelot sa,i ti\>neasca singele. ~i pui~orii, scaldati in singe cald. reca'
du Lac. patara viata, in timp ce mama lor mtirea intre ei.
- Dsigur, Bohor, dumniata trebuie sa fii un om bun, Bohor i\>i vazu de drum mai departe, chibzuind asupra
daca, a~a cum spune Domnul nostru Isus Cristos, pomul cel ~ tilcului acestei intimplari; dar nu facuse niei 0 leghe galeza,
bun da rod bun, caci parintele domniei,tale a fost un om dnd vazu trednddoi in~i in armura care il duceaupe
foarte cucernic, \>iregina Evaine, mama domniei,tale, una fratele sau, Lionel, i'mbracat doar in nadragi, cu miinile
 legate, pe un cal Inalt ~i puternic; ~i II bateau la singe, dar
fara sa,i smulga un ripat, atlt de curajos era. ~i Bohor fu
gata sa se aVlnte In ajutorul fratelui sau, dnd zari In alta
parte un cavaler Inarmat plnam dinri, care ducea cu de,a
sila 0 fecioara spre inima padurii.
- Sfinta Fecioara, striga ea, nu ma lasa! Ajutor!
Bohor puse atunci dragostea pentru Oomnul nostru Isus
Cristos mai presus de simramintele lui fire~ti ~i, fara sa,i
mai poarte de grija fratelui sau, se aVlnta pe urmele cavales
rului care 0 rapea pe fata; aflari ca a fost una din faptele
pentru care Oomnul nostru Isus Cristos I,a privit cu mai
multa dragoste.
II Invinse fara greutate pe rapitor; dar, dnd voi sa,i ajunga
din urma pe cei care II duceau pe Lionel, nu izbuti sa dea
de ei. Ratiici vreme Indelungata pe sub copaci; In cele din
urma, Int1lni un om Imbracat ca un calugar ~i Incalecat pe
un cal mai negru dedt mura, care 11Intreba ce cauta.
- Pai, cucernice, pe fratele meu!
- Pofteste cu mine si 11 vei vedea.
~i a~a,zi~ul calugar II' duse la oarecare departare de acolo,
unde E arata, Intr,un hari~, trupul lui Lionel, care zacea
strapuns de Impunsaturi ~i plin de singe. Clnd II vazu, un
mare zbucium cotropi inima Illi Bohor. Cizu la pamlnt,
Ie~inat.
- Vai, draga frate, Incepu el sa se tlnguiasca, dupa ce,~i
reveni In. fire, au cine te,a adus In halul asta? In vecii vecilor
n'o sa mai vreau sa aud de vreo bucurie!
Spunlnd a~a, lua mortulln brare ~i 11strinse la piept, cople~it
de ° negra ita jale, Inclt ri,era mai mare mila vazlndusl.
-In sfir~it, Intreba daca era prin Imprejurimi vreo capel a
In care sa poata fi Inmormlntat Lionel.
- Urmeaza,ma, Ii raspunse insul Imbracat In sutana de
calugar. Dar mai Intli afla ca durerea aceasta ti'a venit ca
pedeapsa pentru Infumurarea ta fara friu. Caci e~ti asemenea
acelui fariseu care spunea dnd intra In templu: « Doamne
Dumnezeule, Iri mulrumesc ca nu slnt ~i eu atlt de diu ca
vecinii mei ». ~i afla ca pasarea aceea pe care ai vazut,o
~i care venea spre tine In zbor Inseamna 0 fata bogata,
frumoasa ~i de neam ales, care te va iubi Cll dragoste adeva'
rata ~i care te va ruga sa fii iubitul ei: daca 0 vei respinge,
va muri de suparare. lar pui~orii care ~i,au recapatat viara
dnd au fost scaldari In slngele parintesc .Inseamna pacatele
la care va duce moartea ei: Intnadevar, nu din frica lui
Oumnezeu 0 vei respinge, ci ca sa fii preamarit In lumea
asta pamlnteasca ~i sa te bucuri de de~arta glorie a lumii.
~i a~a vei fi plin de Inglmfare ~i de doua od nelegiuit, caci
I,ai ucis ~i pe fratele tau, pe care nu I,ai ajutat dnd ai rinut
S'O scapi pe fata aceea care nici nu e macar ruda cu tine.
Vezi acum daca era mai bine sa fie fata siluita, sau ca unul
dintre cei mai buni cavaleri din lume sa fie rapus!
Ascultlnd asemenea cuvinte, Bohor se simtea foarte tulburat.
~i calauza lui Ii arata curind un fel de c~pela foarte veche
~i darapanata, In mijlocul careia se Intindea 0 lespede de
marmura: a~eza deasupra le~ul lui Lionel ~i porni sa caute
agheasma, dar nu gasi nici picatura.
- Bohor, Ii spuse omul Imbracat cu ve~minte de calugar,
am sa ma Intorc mline pentru slujba de Inmormlntare a
fratelui tau. Plna atunci, yom locui In casa Invecinata.
Cavalerul se temu ca, refuzlnd sa,i dea ascultare cucerni,
cului, sa nu cada iar In pacatul Inglmfarii, ~i II Insoti la un
castel care se Inalta nu prea departe de acolo ~i In care 0
doamna, Inzestratii Cll toata frumllserea pamlnteasca, Ie
facu ° primire aleasa.
CAUTAREA LUI BOHOR:
ISPITIREA
Ci iata ca, dupa ce se stinsera luminile ~i dupa ce Bohor
adormi In patul sau, se Intlmpla ca 11trezi 0 mlna ce i se
a~eza pe umar, ~i Bohor a vazu, doar In cama~a, pe staplna
casei, care Ii spuse:
- Seniore cavaler, fa,mi lac sa ma culc Hnga dumneata.
EI raspunse ca,i va lasa patul; ~i, spunlnd a~a, se scula In
cama~a ~i In nadragi.
- Nobile senior, Ii spuse ea, culciHe la lac: Iri fagaduiesc
ca nu ma voi atinge de domnia,ta dedt cu voia'ri. Oar
poarta,te frumos cu mine, ap cum Ii ~ade bine unui cavaler.
- N,am facut niciodata vreo nedreptate sau vreo ticalo~ie
unei doamne sau domnisoare si n,am sa incep eu domnia,ta.
- Iti foarte multumes~. ~tii' bine ca, dupa datina din
regatul Logres, un cavaler trebuie sa sara In ajutorul oriearei
domni~oare eare,i cere ajutorul, eu riscul de a';;1 pierde
onoarea. Ajuta,ma, a~adar!
- ~i cum anume?
- Culclndwte cu mine.
- E;;ti eumva fata? S,ar ziee ca nu, atlt de desfdnata pad.
Chiar de,ar fi sa'ti placa un eavaler mai mult dedt orieine
pe Iume, tot n,ar trebui sa,i spui asemenea euvinte! De alv
minted, nu pot sa te cred atlt de smintita: de buna seama,
vrei sa ma pui Ia ineereare?
- Hei, Bohor, daca nu te,a;; iubi mai mult dedt a iubit
dndva vreo femeie, ti,a;; cere oare una ea asta? T e rog sa,mi
vii in ajutor a~a cum ti,am cerut. Daca n,ai 5'0 faei, te voi
socoti neputincios ~i invins.
- Eu m,as soeoti si mai invins, ii spuse Bohor, de ti,a~
face voia! ' , MORT IF lCAREJ-\
- A~adar, culca,te Ia Ioe in pat, seniore cavaler: n,a;; vrea
sa am. drept ibovnic un om ajuns de ru~ine, un necredincios.
Bohor se lungi Intl'e eeaqafuri: numaidedt perfida se VIr!
si ea Ilnga el si, tragindu,l de camasd, cauta sa'[ imbrdtiseze.
bar d 0 lua ~i 0 a~eza pe pam.int, ~nde 0 tinu dtva ti:np cu
atlta vigoare Indt nu se putea mi;;ca. Atunci femeia ineepu
sa se jdeasca, spunind ca se simtea bolnava, ;;i II tot ruga
staruitor:
- Pentru Dumnezeu, da,mi ce,am sa,ti cer! N u,ti va stirbi
cu nimic onoarea! Dar asta trebuie s5 ti,o spun 'Ia ur~che.
Bohor se apleaca: ea face ce face ~i,1saruta pe gura. Mlniat,
Bohor se repede la spada, jurindwse ca i,ar taia capuI, daca
n,ar fi femeie. «Asta se va vedea! )} spuse ea mai alergind
inca dupa d, cu bratele intinse. Bohor fugi din camera,
;;terglndu'se pe buze ;;i ferindwle bine, apoi se urca plna
In vlrful tUl"l1ului. Dar femeia se ia indata dupa d, insotita
de douasprezece fecioare, ;;i striga tare:
- Uita,te cum am sa mor de dragul domniei,tale!
La care una dintre fete adauga pllngind:
- Vai, seniore, ta ce'ti cere doamna sau ne yom al'unea
toate de aid, caei n'am putea sa,i Induram moartea! Nieio,
data n,a savir~it vreun eavaler 0 fapta ath de mir~ava laslnd
sa moara ni~te femei doar pentru atita lueru!
Lui Bohor ii era tare mila de de; eu toate aeestea, mai
degraba Ie,ar fi lasat pe ele sa,~i piarda suHetul, dedt sa ~i,1
piarda el ;;i Ie raspunse ca nu va face ce,i cere doamna,
nici cu pretul mortii, niei cu pretul vietii lor. Numaidedt
femeia ~i cele douasprezece fete i~i dadura drumul, una dupa
alta, din vlrful tUl"l1ului: Bohor fu atit de naucit, Inch i~i
ridica mina sa se inchine. ~i chiar in clipa aceea castelul ~i
pretinsa capda ~i pretinsul trup al fratelui sau - totul se
mistui Intnun zgomot atlt de cumplit, inclt ai fi crezut ca ~,
toti demonii iadului udau In jurul lui ;;i, fara Indoiala,
erau destui.
CAUTAR.EA LUI BOHOR.:
Bohor I;;i Intinse atunci miinile spre cer ;;i,i mul~umi lui
Durn.nezeu. $i, dupa ce se ruga, llltdese '1devaratu[ tile
al celor vazute dimineap: pasarea alba i[ intrLichipa pe
Domnu[ nostru ISLlSCristos, iar pui;;orii ei ii intruchipau
pe o'1meni, care au fost ca morti pina dnd fiullui DUlllnezeu
s,a urcat pe cop'1c, adica pe Cruce, ;;i pina dnd a tost
il1lpuns in coasta dreapta cu lancea, umplindw;;i vlastarele
cu singele lui si redllldwle viata.
Cum calare'1, dus pe ginduri, 'intllni in cale ;;ase scutied
care dntau voio;;i; purtau scuturi la git, duceau ni;;te cai de
friu ;;i minau in fata lor 0 ;;areta plina cu land. Bohor Ii
intreba unde se duc cu tot echipamentul acela.
- Seniore, noi sintem oamenii lui Melian du Lys ;;i ne
ducem [a tUl"l1iru[ care va avea lac mline la castelul din
CybeIe. AHa ca VOl'fi vazuti '1colo cei mai de seama barbati
din Bretania!
Bohor se gindi ca va putea sa dea la Cybele de dtiva cavaleri
ai Mesei rotunde sau de careva care sa,i dea vqti despre
tratele lui, ;;i 0 lua pe urmele scutierilor. Cu toate acestea,
cam pe la vremea chindiei, cum trecea.prin f'1ta unei forta:

rete, se hotari sa ceara gazduire peste noapte, pentru ca'!
era calul foarte obosit. Vavasalul1 se afla num,li bine la
poarta, unde sta de yorba cu ni~te slujitori.
- Draga seniore, ii spuse el lui Bohor, daca vrei sa mii aici
peste noapte, miine ai sa fii la CybeIe inainte de a se lumina
de ziua, caci e foarte aproape. Niciodata n,am vazut atita
Hoare a cavalerilor, nici arme mai bogate.
Bohor intra in casa. Slugile venira sa,i ia calul ~i ii scoasera
armura sub ulmul din curte; apoi, dupa ce a fost spalat
~i imbracat de ni~te fete ~i dupa ce i s,a pus 0 bogata mantie
ro~ie pe umeri, a fost condus in saJa, unde se servea masa de
seara. $i desigur nimic nu (ipsea din ce,i prie~te unui trup
de barbat: cele mai alese mincari cu carne, boboci de gisca,
claponi fripti la frigare, gaini, lebede, pauni, potirnichi,
fazani, bit/ani, buhai,de,balta; tot soiul de vinat: cerbi,
lopatari, mistreti, caprioare, iepuri; pqte din bel~ug,
nisetri, somoni, cambule, tipari de mare, dndunici rosii
de mare, moruni, calcani, barbuni, bari sau lupi de ma:e,
limba,de,mare, platici, scrumbii grase, mer/ani durdulii,
heringi proaspeti: toate sosurile cele mai pieante, condi,
mentate eu piper, cu camelina, cu zeama de agurida, cum
~i in multe alte ehipuri; ~tiuci ~i chilieari in gelatina; tipari
~i turturele pateuri; mii de feluri de prajituri ~i placinte,
tarte rasturnate, fagurele, rulouri eu fri~ca, brinzoaice,
tarte obi~nuite, turta,dulce, crepine, dariole cu crema,
clatite, coltunasi; vinurile cele mai de soi: vin cu ardei
vin cu ghi~bir: vin cu flori, vin porfiriu, negru, cu gust d~
isop, vin din Gasconia, din Montpellier, din La Rondelle,
din Beaune, din Saint,Pourcain, din Auxerre, din Or/eanais,
1 Tn original: Ie vavasseur - nobi! de rang inferior 'n orinduirea feudala,
vasal al unui alt vasal.
din Gatinois, din Leonais, atita vin, inc,t ar fi fost de ajuns
sa umple cu eI un hele~teu, vin pe care rinda~ii ~i bouarii
11 lasara in oale. Dar Bohor se multumi sa taie trei felii de
piine, pe care Ie minca, dupa ce I~ muiase intr,o cupa de
argint plina cu apa.
- Draga seniore, ii spunea gazda, nu'ti plac mincarurile
astea?
- Ba da, scumpe seniore. Cu toate acestea, astazi n'a111.sa
maninc altceva dedt ceea ce vezi.
Gnd veni ceasul de odihna, stapinul casei iI conduse pe
Bohor intr,o camera luminata ca ziua, in care pusese sa ifse
pregateasca un pat vrednic de un rege: plapumi din blanite
de veverite, albe'gri, din hermina; bogate macaturi, perne
albe, pui~ori de perna, pufuri, covoare late, frumos lucrate
- nimic nu lipsea. Dar Bohor nu primi sa se culce vreun
osta~ linga el, in camera. ~i, dupa ce ie~i toata lumea, Bohor
stiose luminarile, se intinse pe jos, ca sa aiba un culcu~
tare, i~i puse 0 ladita sub cap lii adormi intru tihna Domnului
nostru Isus Cristos, dupa ce ilii rosti rugaciunile.
A doua zi, dnd mijira zorii ~i dupa ce suna din goarna
paznicul, i~i desfacu patul in a~a fel inctt sa nu poata nimeni
banui ca nu se cllicase in eI; dupa aceea se duse in capela sa
asculte slujba de utrenii lii slujba zilei, ~i purcese iar
Ia drum, dupa ce rosti rugaciuni catre Dumnezeu pentru
gazda.
CAUTAR.EA LUI GALAAD:
GA UV AIN 1NFRtNT
Dupa ce,a para· I Castelul eu Fecioare, Galaad a savir~it
multe aventuri des pre care nu pomene~te 0 yorba poves,
tirea; prea am ave" iosa multe de facut de,am vrea sa Ie
in~iram una dupa alta. Intr,,:> zi. i,a intilnit la un turnir
pe seniorii Gauvain ~i Hector ~i nu i,a recunoscut, caci i~i

schimbasera armurile; dar ei, de indata ce zarisera scutul
alb cu cruce ro~ie i~i spusesedi unul altuia:
- lata scutul despre care ne,a vorbit seniorul Yvain: asta
e Galaad. Nebun ar Ii cel ce I,ar a~tepta, ca nu e arl11ura
care sa poata tine in fata spadei lui.
Ci iata ca, in chiar clipa aceea sosea stra~nicul cavaler,
zdrobind totul in cale, ca un tr':snet ~i, in trecere, dintr,o
singura palire cu spada, spinteca vijelios coiful ~i boneta dc
zale a seniorului Gauvain, Ii taie pielea ~i carnea pina la osul
capatinii si il azvirli din oblincuri. Vazind aceasta, Hector
se i;depa~ta putin, atit pentru ca se gindea ca al' Ii fost 0
prostie sa se masoare cu barbatul in stare de asemenea
lovituri, c1t ~i pentru ca se cadea sa,1 iubeasca ~i sa,1 ocro'
teasca pe nepotul sau Galaad, mai degraba dec1t sa se
lupte cu el. ~i toti cavalerii care luau parte la turnir fura
amariti cind a£lara ca tocmai momeniorul Gauvain fusese
napastuit de lovitura aceea cumplita, caci era cel mai
cunoscut si cel mai iubit dintre toti barbatii vremii lui.
II dusera I~castel, unde i se scoase arn~ura ~i f~ intins intno
camera, departe de zgomot; apoi trimisera dupa un doftor
~i,i fagaduira ca,1 vor face om bogat daca it va vindeca
pe ranit. Doftorul se prinse ca,l va lecui.
Galaad isi vedea de drum in vremea aceasta. Si in curind
vazu ca'vine intru intimpinarea lui 0 domni'~oara, infa,
~urata bine in voaluri de in, ~i ea ii spuse:
- Galaad, in numele Domnului, urmeazaHua! Am sa te
duc la cea mai de seama aventura de care a avut vreodata
parte vreun cavalef.
I1 conduse de,a dreptul pe tarmul marii. Acolo se gasea
corabia in care se aflau Perceval si Bohor.
- Fii binevenit, seniore strigara' cei doi cavaleri, caci te,am
a~teptat atita vreme!
Cavalerul cel pHn de vrednicie ~i fecioara scoaserii friul
~i ~aua cailor ~i,i lasara slobozi, ca sa pasca in voie; apoi,
dupa ce facura semnul crucii, intrara in corabie, care ~i
porni de indata in larg.
COR,ABIA LUI SOLOMON:
PATUL. SPADA. FUSELE
Ci iata ca, dupa ce plutira in largul marii ~i cei trei cavaleri
i~i povestira aventurile prin carc trecusera, Perceval se uitft
la [;lta, care l~i scosese voalul'ile, ~i 0 recunoscu pe muta care
incepuse sa vorbeasca in ziua in care fusese eI inarmat
cavaler de catre regele Artus ~i care it dusese sa ia loc fa
Masa rotunda, fata careia i se spunea Fecioara carelll,a,
mintitmiciodata.
- S~niori, Ie spuse ea celor trei cavaleri, va dau in pl'itllul
rind de veste, ca unor fiinte la care tin cel mai mult pe
lumea aceasta, ca, daca n,ati avea 0 credinta desaviqita in
Domnul nostru lsus Cristos, ati pieri pe corabia aceast'l.~i
acum priviti intr,o parte ~i in alta.
Vizitara corabia ~i, cercetind toate, descoperira indaratul
unor perdele de pat, facute din matase,patul cel mai frumos
~i cel mai bogat din cite au existat vreodata. La picioare,
cineva a~ezase 0 coroana de auf. La capatii, zacea 0
spada pe jumatate trasa din teaca ei, care era deosebit de
bogata. Maciulia era fkuta dintr'o singura piatra, in care
straluceau toate culorile de pe pamint, ~i fiecare dintre
culorile acestea avea puterea ei. Minerul era fkut din doua
prasele: 0 prasea din ~arpele numit papagusta, care vietuie~te
in Celidonia si care are darul ca nu simti niciodata 0 prea
mare caldura 'cind stringi in mina vreun 'os al lui, oricit de
mare ar Ii dogoarea soarelui sau a focului; cea de,a doua
prasea era fkuta din osul unui pe~te mic numit ottonax,
care haladuie~te in apele fluviului Eufrat ~i care are urma,
toarea putere: cel ce tine in mina un os al lui uita orice
bucurie sau orice durere trecuta ~I i~i aminte~te numai
despre temeiul avut de a,l lua in mina. Asa era minerul
spadei ~i pe el se puteau citi urmatoarele ~uvinte:
Sfnt minunata de uazut,
mai minunatd de eUl1oseut,
edei nimeni nu md poate Lua fn mind,
orieft de mare i,ar fi mlna,
In afard de eeL diruia Ii sint hdrazita.
- Pentru numele lui Oumnezeu, spuse Perceval, am sa vad
daca sint eu acela!
Oar in zadar incerca sa apuce arma de miner ~i, dupa el,
la fel ~i Bohor; insa Galaad declara ca nu va incerca ~i el
dedt dupa ce va vedea toate minunile spadei. Intr<adevar,
pe lama pe jumatate scoasa din teaca, ni~te litere ro~ii ca
singele glasuiau a~a:
Sa nu fie nimeni atft de Indrazne!
sd md tragd din teaea,
daN/ nu I" fn stare sa Loveasdi mai bine
)~ieu mai muLta eutezan!a deeft orieare aLtul,
altminteri va muri.
- Pe legea mea, spuse Galaad, n,am sa ma ating de ea!
- A~teapta, seniore, ii raspunse fecioara, sa vezi totul.
T eaca avea culoarea unui trandafir uscat ~i era facuta
dintr,o piele de ~arpe. Dar baierile cu care trebuia aga~ata
la cingatoare nu se potriveau dtu~i de pu~in cu 0 spada
atit de frumoasa, dici erau facute din dl~i de dnepa sau
din altceva la fel de ~ubred ~i, unde mai pui di erau ath
de slabe, indt n,ar fi ~inut, fara sa se rupa, greutatea
armei.
~i pe teaca de culoarea trandafirului erau urmatoarele
cuvinte scrise cu litere de azur ~i de aur:
Vai si amar de eel care va voi sa sehimbe aceste bdieri, eaet
°
ell" n~ trebuie sa fie seoase deeft de fiiea de rege ~i de t'egina
ee va ramlne fieioara toata via!a ei,' In loeul lor va pune un
lucru de,al ei 10. care va fine eel mai mult, ~i eo. va numi spada
aceasta eu adevaratul ei nume, iar eu eu 0.1 meu.
Dupa ce fecioara Ie citi aceasta inscriptie, cei trei cava1eri
izbucnira in ds, spunind di astea erau adevarate minuni.
~i cercetara atunci patul, care era din lemn ~i inzestrat cu
trei fuse: primul, infipt la capul patului, era mai alb dedt
este neaua abia ninsa; al doilea se inalta in fata celui dintii
~i era mai ro~u dedt este singele ad~varat;' al treilea se
intindea intre virfurile primelor doua, pe care Ie unea ~i
era la fel de verde ca un smarald. Asa erau culorile celor trei
fuse, fiira vreo urma de vopsea, di~i se trageau tustrele din
arborele ~tiin~ei din care Eva luase 0 ramura, ca sa,~i ascunda
goliciunea, dnd a fost izgonita din Paradisul pamintesc,
ca ~i Adam; ~i cum s,a intimplat lucrul acesta, apoi cum
regele Solomon, la povata so~iei lui, a pus sa se construiasdi
nava ferita de putrezire ~i a infipt fusele in jurul patului,
unde a a~ezat spada miraculoasa pe care 0 faurise; cum
apoi a plutit singura pe mare corabia, in care s,a urcat
Nascien ~i pe care nimenea n,a mai intilnivo inainte de
Galaad ~i de inso~itorii lui, despre toate acestea a sporovait I
de ajuns cartea V rajitorului Merlin, a~a inch nu are rost sa' .-,;;
Ie mai repetam: repetarea lor ar ingreuna povestirea de fata, ~~
care este foarte buna a~a cum este. Se cade doar sa spunem
ceea ce nu s,a spus. Cind corabia a fost gata ~i dnd toate
lucrurile au fost odnduite in ea, Solomon a poruncit sa fie
legata de mal; ~i chiar in noaptea aceea a avut un vis: se
facea ca vedea un Om cobodnd din cer, insotit de multi
ingeri, ~i care stropea toata corabia cu agheas~a, spunind:
« Corabia aceasta va insemna noua mea salasluinta» ;
~i Omul punea un Inger dintre cei care 11 inso~ea'u sa ~crie
litere pe sdndura bordajului; dupa aceea disparea in a~a
fel cu toti ai sai, inch nu s,ar fi putut spune ce se facuse.
A doua zi, de indata ce Solomon s,a trezit, s,a dus sa vada
corabia ~i a aflat di slovele scrise de ditre iogeri SPti'
neau a~a:
Oh, omule care vrei sa intri In mine,
fire~te'te s,o faei,
daca nu e~ti plin de eredin!a,
~i ajla ea mam sa te mai sus!in
~i cd am sa te pdrdsese,
daed vei eddea efndva In tlect·editl!a.
$i doar ce,a citit aceste cuvinte, di pl'nzele corabiei s,au
umBat ~i Vlntul a dus,o pe mare ~i corabia a disparut I'n
scurta vreme. ~i visul acesta este greu de tHc, caci arata cii
nava care nu putreze~te - nava lui Solomon - I'nseamna
Sflnta Biserica: de aceea merita sa fie pomenit I'n evocarea
aceasta.
Povestea ne spune aid cii cei trei I'nsotitori ai fedoarei
privira multi!. vreme patul, fusele ~i spada, ~i Ie privira pl'na
ce descoperira sub dipatli 0 bogata punga de dngatoare.
Perceval, care nu sta nidodata pe gl'nduri, fiind mai sarac
cu duhul, 0 deschise numaidedt ~i gasi I'n ea un rava~ I'n
care era aratat tllcul navei si al tuturor celorlalte.
- Va trebui sa pornim I'n ciutarea fecioarei care va schimba
baierile acestea, spuse Galaad, dici nimeni nu trebuie sa
traga spada aceasta, nici s,o ia de aici pl'na ce nu se vor fi
schimbat aceste aga~atori.
- Seniore, grai atunci FecioarMcarem,a,min~itmiciodata,
de,o vrea bunul Dumnezeu, spada va avea ce,i lipse~te.
~i scoase dintr,o cutie adusa cu ea ni~te aga~atori de spada
frumos Iucrate, I'mpodobite cu nestemate, prevazute cu
doua paftale de aur, ~i toate facute din ~uvi~e de par balai,
atlt de frumoase, I'ndt Ie,ai fi crezut fire de aur.
- lata, seniore, relua ea, agatatorile care se potrivesc.
Le,am facut eu din aceasta parte din mine, care I'mi era
mai draga dedt orice: din parul meu. lar daca,mi era drag,
nu e de mirare, did aveam parul cel mai frumos din lume;
dar, I'n ziua de Rusalii, I'n care ai fost I'nvestit cavaler, am
pus sa mi se taie parul ~i l,am I'mpletit pentru a face aceste
aga~atori pe care Ie vezi.
- Pentru numele lui Dumnezeu, domni~oara, spuse Bohor,
ne scapi de 0 mare truda! ~i acum, seniore, ii spuse el lui . Asa si facura si ajunsera in curind Ia 0 capela I'n care intrara
Galaad, te rugam sa te incingi cu spada asta cu aga~atori
atlt de dudate.
- Lasa,ma, mai I'nainte, sa I'ncerc s'o trag, raspunse Galaad,
did daca n,am sa izbutesc inseamna di nu e pentru mine.
Spunl'nd a~a, apudi spada cu ciudate aga~atori ~i 0 strinse
cu atlta usurinta I'ndt i se I'ncrucisau degetele pe miner;
apoi 0 tras~ ~i l~ma aparu, atl't de fr~moasa ~i de luminoasa,
indt te,ai fi oglindit lesne I'n ea. Atunci fecioara i,o I'ncinse
la mijloc, dupa ce 0 scosese pe aceea pe care 0 purta, care
facea dt 0 feuda, ~i i,o darui lui Perceval.
- Acum pu~in I'mi pasa ca anl sa mor, spuse ea, de vreme
ce I,am facut cavaler pe eel n,ai viteaz barbat al vremii!
- Domni~oara, I'i raspunse Galaad, sl'nt al domniei,tale
pentru totdeauna.
In vremea aceasta, corabia pluti toata noaptea ~i diminea~J
trase h tarm in marea Scotiei, nu departe de un castel
fortificat 'care se numea C~rcelois. Cei trei cavaleri ~i
Fecioara,carem,a,mintit<niciodata coborira si, vazind I'n
departare turnurile tortare~ii, se hotarira s5 Jj unga la ea
pe jos, prin padure. Dar padurea era deasa, J~a inch se
ratacira la scurt timp dupa ce intrara in ea.
- ~ti~i ce,o sa facem? Ie spuse fecioara. Sa,1 rugam pe
Luminatul Invatator sa ne arate calea.
Ingenuncheara ~i se rugadi de la primul ceas al zilei pina la
ceasul al treilea ~i, dupa rastimpul acesta, vazura ie~ind
dintr'un hatis un cerb mai alb dedt 0 floare abia inflorita in
paji~te; cerl~~l purta la glt un lant de aur; in jurullui mer,
geau patm lei, doi I'nainte, doi inapoi, care 11 pazeau cu
atlta grija cum I'~i paze~te 0 mama copilul; dar trecura
prin fata fecioarei si a cavalerilor fara sa Ie fadi nici un rau,
asa cur~ nwi facu;era odinioara lui Lancelot.
\ --.:..Sa,i urmam, spuse ea, caci intl'mplarea aceasta este un
II semn dumnezeiesc.
I'n' u~ma ani~alelor. Un preot cu hainele Jui sfin~ite se
pregatea sa fadi sIujba SfI'ntului Duh. Dar abia illcepuse
preotul, dnd Galaad ~i inso~itorii lui vazura cerbul schim'
bindu,se intrnm Om care se a~eza la un amvon bogat,
deasupra altarului, In vreme ce cei patru lei se schimbara
~i ei, unul in om, al doilea in vultur, al treilea in leu inaripat,
al patrulea in bou; apoi tuspatru ridicara amvonul in care
~edea Omul ~i i~i luara zborul printr'un vitraliu fara sa
sparga nici un ochi de geam. ~i Galaacl, Perceval, Bohor-
si Fecioara,carem,a,mintitmicioclata aflara astfel ea cele
~inci jivine care ii calau~isera intruchipau pe Isus Cristos
~i pe cei patru evangheli~ti. [ ... ]
Fara armura, intins ca un rastignit pe malul fluviului peste
care nu putea sa treaca, Lancelot se ruga Oomnului nostru
Isus Cristos pina ce negurile se amestecara cu lumina zilei,
apoi plna ce razele soarelui biruira roua. In momentul
ace la, 0 barcu!a, care plutea fara pinze ~i fara VISIe, trase la
mal in fata lui: atunci Lancelot isi lua armele si se urea In
ea fadnd~,si semnul crucii.· . Galaad il saruta atnnci plingind pe Lancelot.
Ooar ce pu~ese piciorul inauntru ca ~i simti miresmele cele
mai imbietoare de pe lume, foamea i se potoli ~i inima ii
fu sealdata in cea mai placuta bucurie: fapt pentru care
aduse mai intii multumita Oomnului. Apoi se intoarse 5i
clescoperi, pe un pat' foarte bogat, 0 fecioara moartii, de la
care veneau toate miresmele acelea. Linga trup era un diva~
in care se spunea cum schimbase baierile spadei pe care 0
purta in momentul acela Galaad, ~i tot ce i se intimplase ei
~i celor trei insotitori ai ei, ~i cum murise ca sa vindece 0
straina: caci era Fecioara,caremu,mintise niciodata. Si, dnd
afla toate acestea, Lancelot fu ~i mai 'bucuros dedt 1nainte.
V reme de 0 luna ~i mai bine, pluti cu barcuta aceea, iar
claca va intreba careva cu ce a trait in tot rastimpul acesta,
povestea va rasp uncle ca Cel ce a facut sa tl~neasca apa din
stinca, pentru a potoh setea semintiei lui Israel, i,a purtat ~i
lui de grija: in fiecare dimineaVi, la terminarea rugaciunii,
dupa ce Lancelot 11rugase pe bunul Oumnezeu sa,i trimita
piinea cea spre fiinta, a~a cum un parinte ii trimite fiului
sau, deodata se simtea plin de harul Oomnului ~i i se
parea ca era satul de ce1e mai alese bucate din lume.
o data, dnd barcu!a mergea In lungul unei paduri, Lancelot
auzi un zgomot mare de crengi rupte ~i de frunze strivite
~i vazu un cava IeI' care galopa pe sub copaci atlt de iute dt
putea calu!. Barcuta trase singura la mal, ~i calaretul intra
in ea, dupa ce scosese ~aua ~i friul ~i,~i alungase calu!. Iar
dnd isi scoase coifuI ca sa,si faca. semnul crucii, Lancelot il
recun~scu pe Galaad. Alergi ditre fiuI sau cu bratele deschise,
se imbra!i~adi amindoi ~i Ii se umplura ochii de lacrimi.
Plutira impreuna mai bine de 0 jumatate de an, debarcara
pe insule straine ~i saviqira laolaltii minunate ispravi de
vitej ie, incheiate toate cu bine. Oar aceasta povestire a
Graalului nu pomene~te nimic de ele: dealtminteri, de,ar fi
sa se depene toate dte s,au petrecut, nu s,ar mai termina
niciodata. Oupa Pa~ti, se intimpla ca barcuta sa se apropie
de 0 limba de pamint pe care a~tepta un cavaler imbracat
in armma alba. Cavalerul tinea de friu un cal de lupta mai
alb dedt 5int floricelele din luna lui apri!.
- Galaad, striga el, ai fost destula vreme alaturi de tatal
tau. Owte acum la rostul tau.
- Oraga taUi, ii spuse el, nu ~tiu daca am sa te mai vad
vreodata. Ma rog Oomnului sa te pastreze in slujba lui!
Ie~i din b5rcup, incaledi pe calul cel alb ~i, dind pinteni,
porni in goana rnare, drept: inainte ca 0 sageata de arbaleta.
Barcu!a a mai plutit inca 0 luna. In cea de,a treizecea
noapte, trase la tiirm in preajma unui castel frumos ~i bine
fortificat, ~i Lancelot auzi un Glas:
- In numele lui Oumnezeu, ii spunea Glasul, coboarii ~i
intra in acest castel: ai sa gase~ti in el 0 parte din ceea ce
cautio
Tin~pul era placut ~i senin ~i luna stralucea, frumoasii ~i
luminoasa, asa indt Lancelot vazu bine di usa castelului era
deschisa; da~ baga de seama ca era pazita' de doi lei ~i I~i
scoase sabia ca sa se lupte Cll ei. Numaicledt se ivi 0 mlna
 de foe ~i 11 izbi tare peste brat, ~i Glasul ii spuse din nou:
- Om de putina credinta, de ce nu ai mai multa I'ncredere
in Ziditorul tau? Crezi ca te vei sluji mai bine de armele tale
dedt de El?
In urma loviturii pe care 0 primise, Lancelot ramase dtva
timp naucit, I'n a~a masura indt nu mai ~tia de era zi sau
noapte. Dar, revenindu,~i in fire, I'i multumi Domnului
ca se indmase sa,l mustre; apoi i~i vl'ri sabia in teaca, i~i
facu semnul crucii ~i se duse drept spre lei, care se a~ezara
jos ~i nu dadura nici un semn ca ar avea cumva de gind
sa se atinga de el.
Dupa ce trecu astfel pe u~a, Lancelot recunoscu Castelul
intimplarilor ciudate. Merse pe strada cea mare fiira sa
vada pe nimeni, intra I'n palat, care parea pustiu, trecll
prin sala tacuta, in care lumina lunii se revarsa fara zgomot
prin vitralii ~i fu oprit de 0 u~a I'nchisa, dincolo de care 0
voce 11 preamarea pe Dumnezeu cu atita bllndete, incl't iti
dadeai seama ca nu era a unui muritor. Acolo, ingenunche,
implorlndu,1 pe Isus Cristos sa,i arate telul cautarii lui,
a~a cum ii fagaduise Glasul. Atunci u~a se deschise singura.
le~i de acolo 0 puternica lumina, atl't de mare incl't ai fi.
crezut ca tot soarele se adunase in camera aceea ~i i~i ras'
pindea razele. ~i dupa ce i~i reveni din prima uimire,
Lancelot zari S£tntul,Graal pe 0 masa de argint, acoperit
cu 0 tesatura de matase ro~ie ~i I'mprejmuit de I'ngeri, care
duceau unii cadelnite, altii luminari, altii crucea sau podoabe
de altar, ~i care ajutau la slujba pe un barbat imbracat I'n
odajdii ca un preot, ce parea ca oficiaza sflnta liturghie
~i inalta sfintele taine. Vazind aceasta, Lancelot se ridica in
picioare ~i vru sa treaca pragul, dar de indata 11I'ntimpina
o pleasna de vint, do gori to are ca ni~te dirbuni aprin~i:
totul se mistui din ochii lui ~i cazu jos ca mort.
A doua zi, oamenii castelului il gasira in fata u~ii, la fel de
teapan ~i de mut ca un bulgare de pamint. II dusera intr'un
pat foarte bogat, in care ramase douazeci ~i patru de zile,
nemi~cat, fadi sa manince, fari'i sa bea, Hidi sa se clinteasca,
Hira sa scoata un cuvl'nt, ci'ici aflati ca Domnul voise ca el
sa,~i piarda puterea trupului ~i a ~adularelor vreme de tot
atl'tea zile dti ani fusese I'n slujba Necuratului. In sflqit,
se trezi, earn pe fa amiaza, I'~i vazu ciima~a de pociiinta,
care atirna pe 0 prajina, ~i voi s,o ia, aratind 0 mare amara'
ciune ca 0 parasise. Dar regele Pelles, pescarul eel norocos,
care se afla acolo, li spuse:
- Draga seniore, poti sa,ti lasi camasa de pocainta, I'ntrudt
cautarea domniei,tal~ s,; ispravit. Nu vei cu~oa~te mai
mult din adevarul Sflntului,Graal I'n afara de ce,ai viizut.
Cu toate acestea, Lancelot I'~i lua dima~a de pocainta ~i,
pe deasupra ei, puse 0 mantie de in ~i alta de stofa purpurie,
care i se adusera; apoi ceru ve~ti despre fiica regelui Pelles,
care i,l daruise pe fiul sau Galaad. Cnd afla ca mmise, simti
o foarte mare durere in inima. T otu~i, venise vremea mesei,
dnd viizu porumbita alba zburlnd prin sala ~i dudnd in
cioc 0 cadelnita de aur; apoi vazu Sflntul,Graal aparind,
suspendat'l'n aer sub valul sau de in ~i trednd prin fata
meselor, de unde pareau ca ies ml'ncarile cele mai gustoase;
~i dnd gasi in fata lui tot atl'tea bllnatati minunate ca ~i
I'n fata cavalerilor castelului, atunci I'ntelese cii DlImnezeu
11l'nv~ednicise de harulilli ~i i se potoli ialea. [ ... ]
Dar povestirea noastrii se I'ntoarce acum la Galaad, care
caliirea prin piidure pe un cal de luptii de culoarea ziipezii,
dupa ce isi liisase taUtl I'n biircuta Fecioarei,carem,aHnintit,
nicioc1ata. ' , ,
GALAAD, PERCEVAL SI BOHOR
LA CASTELUL GRAALULUI
V reme de un an, Galaad rataci I'n diutare de fapte viteje~ti
~i diidu dovada de atita rivna, indt ispdivi to ate aventurile
regatului Logres ~i, pentru ca in el nu ardea focul eel
pacatos al desfriului, stinse morml'ntul lui Simion ~i flntl'na
clocotitoare a regelui Lancelot, apoi filcu ce se cuvenea ca
sa reintre in pamint cele douasprezece spade goale care
I'mprejmuiau mormintul cuprins de flacari al lui Canaan.
A~a fu izbavit Canaan, cum fusese izbiivit si Simion' de ce
anllme fusesera pedepsiti de Domnul, po~estea no~stra a
aratat la timpul ~i Ia locul potrivit, a~a inch nu mai are
rost sa repetam.
In sf1qit, Galaad II intilni pe Perceval ~i pe Bohor: oint!m,
plare Ii reuni ap cum ii despartise. Calarira tustrei laolalta
~i, chiar In ziua aceea, Dumnezeu voi ca ei sa descopere
in sflqit Castelul intimplarilor ciudate, in care regele Pelles,
pescarul cel no roc os, ii primi sarbatore~te, caci ~tia bine ca,
prin venirea lor, inalta cautare avea sa ia sflr~it. $i aHati
ca nu se putu stapini sa nu pllnga de emotie dnd i~i regasi
nepotul, ~i cu eI pl1nsera totj cavalerii lui, care il cunoscusera
odinioarJ pe Galaad copil.
De inelata ce Ii se scoaserii arrnllrile c"lor trei cavaleri,
Heliezer, hu! regelui pesear, Ie aeluse sabia rupta ell care
losif din Arimateeit fusese lovit lit coapsa, a~a cum a aratat
povestea despre G,dehaut. ~i de indata ce Galaad lua
in ITlina cele cluua crllTlpeie, ell' se intregira eu atita potrivire
inelt niei un om de pe lume ll,ar fi izbutit sa vada ullcle
fusese rupta lama: ~i astfe! tuata lumea socoti ca era un
semn de bun inceput.
Oar, pe la ceasul vecemiei, cerul se acoperi deodata, un
vint putemic pomi sa bata in palat ~i se raspindi 0 caldura
atlt de dogoritoare inch mai multi crezura ca au sa se mistuie
in flacari ~i se prabu~ira din cauza fricii care ii cuprinsese,
in vreme ce un Glas striga:
- Sa piece cei ce nu trebuie sa aiba loc la mas a lui lsus
Cristos!
T oata lumea ie~i, la auzul acestor cuvinte, ~i nu mai rama,
sera dedt Galaad, Perceval ~i Bohor. Dupa 0 clipa, vazura
intrind patru fecioare plingind cu lacrimi fierbinti ~i dudnd
un pat de lemn foarte bogat impodobit cu matasuri, in
care totul era alb Cd zapada; in pat zacea un trup de barbat,
sau de femeie, nu se putea ~ti, cad 1i era fata acoperita cu
o pinza. Bocitoarele lasara patul jos §i plecara. ~i in curind
cei trei cavaleri vazura grinzile tavanului dindwse la 0
parte, ca sa se vada ceru!, apoi un barbat imbracat ca un
episcop, cu drja in mina ~i cu mitra pe cap, cobori din
vazduh, a~ezat intr,un amvon pe care II duceau patru
ingeri; ~i pe fruntea lui straluceau ni~te litere care spuneau:
fatad pI' losafat,
fiul lui losif din Arimateea,
primul episcop al creftinilor,
pc care Dcmnul ncstru [JUS Cristos f,a uns
chiar el In palatul duhovnicesc
dill cetatea Sarras.
Episeopul se ridica ~i se duse sa se pIece in fata Sflntului,
Graal, care tocmai aparuse pe masa lui de argint. Atunci
cei patrn ingeri care venisera eu el adusera doua luminari
aprinse, 0 bucatii de matase ro~ie ~i 0 lance, din care se
scurgeau, prin virf, m'lri picaturi de singe. Episcopul a~eza
laneea Cll virful in Graal, ca singde sa curga in el; apoi
incepu sa ol1ciez<:' sfinta slujba a liturghiei. La timpul
potrivit, lua din preapre~iosul vas 0 azima in forma cle ostiE'
~i,cum 0 ridica in sus, se vazu un copil eoborind din c<,ruI'i,
ell obrajii ro~ii ~i aprin~i ea focul, cilre s~' arunea in piine;
dupa aceea los,,[at puse azima 1,\ loe in SHntul,Graal.
In snqit, ispravi slujba sfintei liturghii, claclu sarutul pacii [lli
Galaad, care il daclu ~i el mai de parte insotitorilor lui ~i
se topi in a~a fel, inelt nimenea n,ar fi ~tiut sa spuna ee se
intimplase Cll et.
In momentlll aeela eei trei eavaleri vazura ie~incl din sflntul
vas un Om druia ii curgea slnge din picioare, clin miini
~i din coasta, ~i se plecara inaintea lui, eu fruntea in tarina.
- Siujitorii mei, lealii mei fii, Ie spuse Omul, voi care ati
ajuns fiinte ceresti inca din lumea aeeasta, asezatiNa la
masa mea: Caval~rii Casteluilli intimplarilor ciudate' ~i a1tii
au fost Inclestulati clin harul Sflntului,Graal, clar nicioclata
nu au fost primi;i sa ia loe aid, ca voi.
Plingind eu atlta Incluio~are inclt fetele Ie erau udate de
laerimi, cei trei cavaleri se apropiara de masa de argint ~i
Galaacl se a~eza in mijloc, ~i Percevalla dreapta lui, ~i Bohor
la stinga. ~i omul lua Snntul,Graal, veni la Galaad care
ingenunche, eu miinile impreunate, ~i 1i cladll trupul
Mintuitorului; apoi la fe! facu ~i Cll cei1a1ti; ~i suavitatea
care Ie patrllnse atunei in trup, nici 0 Iimba n,ar putea'o rosti.
- Fiule, ii spuse Omul lui Galaacl, ~tii tu oare ee tin in
miinile mele? Este vasul din care Isus Cristos a mincat miel
cu ucenicii lui in ziua Pastilor si in care losif din Arimateea
a strins singele Mintui~oru!ui. Acum, ai vazut adevarul
pe care II Joreai, dar nu inca atit cle bine dt II vei veclea
in palatul duhovnicesc clin cetatea Sarras, uncle trebuie sa
tnsote~ti Sflntul,Graal cu Perceval ~i cu Bohor. T 0tu~i,
vindecad mai inainte pe Mordrain, regele schilodit, ungiw
dwl cu singele acestei lanci, care este lancea cu care Longin
[,a lovit pe Mlntuitorul Uiu riistignit pe cruce.
Graind a~a, Omul ii binecuvinta pe cei trei cavaleri; apoi
se facu nevazut. ~i Galaad, dind la 0 parte plnza care acope,
rea trupul ce zacea in patul adus de bocitoare, descoperi
un barbat care parea sa tot ne in virsta de patru sute de ani
~i care purta pe cap ° coroana de am. £1 veni sa atinga cu
mina lui singele care curgea din lance ~i II ume pe Mordrain,
iar acesta I~i recapata l1urnaidecit vederea ~iputerea trupului,
pe care Ie pierduse din vrerea lui Dumrwzeu, a~a eum a
aratat povestea noastra odinioari'i. Batrtnul rege se ridica
in capul oaselol", cu umerii goi ~i cu pieptul gal pinii Ia burie,
~i, lnaltlndus~i miinile catre cer, spuse:
- Bunule Parinte, acum te irnplor sa vii s5. ma iei hl tine,
diei n,a~ putea sa ma sting in mai mare bucurie decit aeum:
toata ninta mea este numai trandanri si crini.
II lua pe 'Galaad in bra~e, 11cup rinse de mijloc, il strinse la
pieptul lui ~i, in aceea~i clipa, Domnul dovedi ca,i auzise
ruga, caci sufletul i se desprinse de trup ~i muri cu caput
pe ulnarul preabunului cavaler. [ ... J
chip d •..•
rin~a! Vad aici inceputul ~i cauza lucrurilor. ~i acum
te implor sa1[ni ingadui sa ma stramut din via~a pamin'
teasdi in viata cereasca.
Prirn.i cu un~ilin~a sflnta imparta~anie pe care losafat veni
sa i,o ofere; apoi se duse sa,1 sarute pe Perceval ~i,i spuse
Illi Bohor:
- BC'hor, du,i un cuvint de salut din partea mea momenio.
rului Lancelot, parintele meu, cind II vei vedeil.
Apoi se lntoarse sa ingenuncheze in fa~a mesei de argint
~i in curind suAetulii parasi trupul.
Ci iata di, de in data ce Galaacl i~i dadu ob~tescul sfi'r~it,
o lTllna fara trup, care rasplndea 0 ITl.inunata lumina, coborl
~j rapi In eer preasflntul vas. De atunci lncolo rva mai
cxistat nieiodata vrelln orn, oridt de indrazne~, care sa fi
cutezat sa sustina ca,1 vazuse. De aeeea povestea eonteneste
acum. ~i aici se incheie cartea aventllrilol" prilejuite de
cautarea Sflntului,Graal.

MOARTEA LUI GALAAD.

EXPLICIT
RAPIREA SFINTULUtGRAAL

In neGlre dimineata, Galaad venea cu sotii lui sa'SI faea

rugaciunile in fa~a' sflntului vas, ~i a~a n~ereu, vre~ne de
un an. In prima zi a anului nou, il gasira acolo pe episcopul
losafat certndus~i iertare, in genunchi, imprejrn.uit de
ingeri. Se ridica indata ~i incepu sa oncieze slujba Snntei
Marii, apoi, dupa ce se ridica vasul de imparta~anie al
Sflntului,Graal, 11 chema pe Galaad ~i,i porunei sa se uite
la ceea ce dorise atit de mult sa vada. Galaad inainta ~i,
de indata ce,si arunca ochii inauntrul pretiosului vas si
privi cele din' alta lume, incepu sa tremure' ~i, ridicindu,~i
miinile catre cer, grai:
- Multumeseu,ti ~ie, Doamne, ca mi,ai implinit in acest