Oana

Prof. Ec. Adriana Richiter Prof. Dr.
Cristina Antoaneta Ciungu

Conf. Univ. Diana Pociovălişteanu Prof. Ec. Veronica Arjoca
ECONOMIE
SINTEZE. TESTE. REZOLVĂRI
1
2
Prof. Ec. Adriana Richiter Prof. Dr. Cristina Antoaneta Ciungu
Conf. Univ. Diana Pociovălişteanu Prof. Ec. Veronica Arjoca
ECONOMIE
SINTEZE. TESTE. REZOLVĂRI
Pentru
 Licee de toate profilurile
 Bacalaureat
 Admitere în învăţământul superior
Editura SITECH
Craiova, 2010
3
Referenţi ştiinţifici: prof. univ. dr. Angela Rogojanu
lect. univ. dr. Liana Badea
Tehnoredactare: Andrada Stan

Coperta: Robert Lucaci
Corectura aparţine autorilor.
© 2010 Editura Sitech Craiova

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. Orice reproducere integrală sau
parţială, prin orice procedeu, a unor pagini din această lucrare, efectuate fără autorizaţia
editorului este ilicită şi constituie o contrafacere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate
utilizării sau citării justificate de interes ştiinţific, cu specificarea respectivei citări.
© 2010 Editura Sitech Craiova

All rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this book may be
reproduced in any form or by any means, including photocopying or utilised any information
storage and retrieval system without written permision from the copyright owner.
Editura SITECH din Craiova este acreditată de C.N.C.S.I.S. din cadrul Ministerului Educaţiei şi
Cercetării pentru editare de carte ştiinţifică.
Editura SITECH Craiova, România

Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter
Tel/fax: 0251/414003
E-mail: sitech@rdslink.ro
ISBN 978-606-530-901-2
4
CUPRINS
INTRODUCERE..............................................................................7
CAPITOLUL I. CONSUMATORUL ŞI
COMPORTAMENTUL SǍU RAŢIONAL...................................9
1.1. ELEMENTE DE SINTEZǍ...................................................9
A. Nevoi şi resurse......................................................................9
B. Consumatorul şi comportamentul sǎu...................................10
C. Cererea....................................................................................12
1.2. TESTE....................................................................................13
1.3. RĂSPUNSURI LA TESTE....................................................25
CAPITOLUL II. PRODUCĂTORUL /

ÎNTREPRINZĂTORUL ŞI COMPORTAMENTUL SĂU
RAŢIONAL.....................................................................................39
2.1. ELEMENTE DE SINTEZĂ...................................................39
A. Proprietatea şi libera iniţiativă...............................................39
B. Oferta......................................................................................39
C. Factorii de producţie şi combinarea acestora.........................40
D. Costuri, productivitate, profit, eficienţă economică...............41
2.2. TESTE....................................................................................45
CAPITOLUL III. PIAŢA – ÎNTÂLNIRE A AGENŢILOR

ECONOMICI..................................................................................71
3.1. ELEMENTE DE SINTEZǍ...................................................71
A. Relaţia cerere-ofertă-preţ în economia de piaţă.....................71
B. Mecanismul concurenţial.......................................................72
C. Forme ale pieţei: piaţa monetară, piaţa capitalurilor şi
piaţa muncii............................................................................73
3.2. TESTE....................................................................................77
CAPITOLUL IV. ECONOMIA DESCHISǍ..............................100
4.1. ELEMENTE DE SINTEZǍ.................................................100
5
UNIUNEA EUROPEANĂ – MECANISME DE
INTEGRARE ECONOMICĂ..............................................100
4.1.1. Ce este Uniunea Europeană?...........................................100
4.1.2. Instituţiile Uniunii Europene...........................................101
4.1.3. Obiectivele Uniunii Europene.........................................101
4.1.4. Forme şi mecanisme de integrare economică..................102
4.1.5. Avantajele integrării României în Uniunea
Europeană.............................................................................102
4.2. TESTE..................................................................................103
4.3. RĂSPUNSURI LA TESTE..................................................109
BIBLIOGRAFIE...........................................................................111
6
INTRODUCERE
Concepută în conformitate cu exigenţele programei şcolare
de economie – clasa a 11-a şi respectând programa pentru examenul
de bacalaureat 2010, lucrarea de faţă constituie un instrument
indispensabil elevilor care se pregătesc pentru examenul de
bacalaureat şi pentru admiterea în învăţământul superior economic,
juridic, tehnic etc.
Totodată, ea poate reprezenta şi un instrument de lucru
utilizat de către profesori în activitatea lor didactică.
Cartea este structurată în patru capitole, pentru fiecare temă
indicată în programă fiind formulate teste ce vizează cunoştinţele
economice de bază şi deprinderile de gândire economică pretinse
candidaţilor. Testele prezentate sunt însoţite de răspunsuri şi
rezolvări integrale, având grade diferite de dificultate. Formulele de
calcul utilizate, dar şi sinteza teoretică corespunzătoare temelor este
prezentată la începutul fiecărui capitol.
Elaborarea prezentei lucrări izvorăşte din dorinţa de a oferi
metode de rezolvare a problemelor economice şi modele de teste,
care să vină în sprijinul elevilor ce se pregătesc singuri pentru
examene.
Avem convingerea că lucrarea conferă candidaţilor un plus de
succes la examene.
AUTORII
7
CAPITOLUL I
CONSUMATORUL ŞI COMPORTAMENTUL
SǍU RAŢIONAL
1.1. Elemente de sinteză:

A. Nevoi şi resurse
B. Consumatorul şi comportamentul său
C. Cererea
1. 2. Teste
1. 3. Răspunsuri la teste
8
CAPITOLUL I
CONSUMATORUL ŞI COMPORTAMENTUL
SǍU RAŢIONAL
1.1. ELEMENTE DE SINTEZǍ
A. NEVOI ŞI RESURSE
1. CONSUMUL - baza satisfacerii nevoilor
Felurile consumului: - consum productiv (intermediar);
- consum final.
2. NEVOILE - cerinţe sau aspiraţii proprii oamenilor.
Clasificarea nevoilor:
I. Din punct de vedere al genezei:
 nevoi primare (biologico-naturale);
 nevoi secundare (sociale);
 nevoi terţiare (spirituale).
II. După gradul de dezvoltare economică:
 nevoi inferioare (de bază, elementare, fundamentale);
 nevoi superioare (elevate).
III. După nivelul la care se manifestă:
 nevoi individuale;
 nevoi de grup;
 nevoi sociale.
IV. După frecvenţa apariţiei lor:
 nevoi curente (zilnice);
 nevoi periodice (săptămânale);
 nevoi rare (lunare, anuale).
Sistemul nevoilor este dinamic, nelimitat şi diversificat.
3. RESURSELE - baza sau suportul consumului.
Clasificarea resurselor:
I. După natura lor:
 resurse naturale;
 resurse umane;
 resurse financiare.
9
II. După durata folosirii lor:
 resurse neregenerabile (epuizabile);
 resurse regenerabile.
III. Din punct de vedere al volumului:
 resurse abundente;
 resurse deficitare.
IV. Din punct de vedere al posibilităţilor de recuperare:
 resurse recuperabile;
 resurse parţial recuperabile;
 resurse nerecuperabile.
Resursele sunt limitate atât în mod absolut, cât şi relativ.
Raţionalitatea utilizării resurselor – maximizarea rezultatelor
ce se obţin într-o activitate cu minimizarea consumului de resurse.
B. CONSUMATORUL ŞI COMPORTAMENTUL SǍU

1. Bunuri sau utilităţi – mijloacele care satisfac nevoile
oamenilor.
Clasificarea bunurilor:
a) după provenienţa lor:
 bunuri economice;
 bunuri libere.
Servicii – utilităţi netangibile care satisfac nevoile de a
produce alte bunuri sau pe cele directe ale oamenilor.
Bunurile economice se clasifică astfel:
a. după provenienţă:
 bunuri naturale;
 bunuri produse.
b. după gradul de prelucrare:
 bunuri primare;
 bunuri intermediare;
 bunuri finale.
c. după modul de consumare:
 satisfactori;
 prodfactori.
10
Marfa - bunul destinat schimbului, are dublă însuşire: utilitate
şi valoare.
2. Utilitatea:
 în sens general, capacitatea unui bun de a satisface o nevoie;
 în sens economic, satisfacţia resimţită de un consumator
prin folosirea unei cantităţi deterninate dintr-un bun.
Aprecierea utilităţii are un caracter individual şi subiectiv.
Legea utilităţii marginale descrescânde (L.Gossen): Mărimea
intensităţii unei plăceri descreşte progresiv până la saturare, dacă
respectiva plăcere este satisfăcută în mod continuu şi neîntrerupt.
a) Utilitate individuală: U1, U2, ....., Un.
n
b) Utilitate totală: UT= U1+ U2 + .....+ Un =  U i ;
i 1
U T
c) Utilitate marginală U mg 
X
unde ΔX = variaţia absolută a unităţilor consumate din bunul X

Starea de saturare: - UT cea mai ridicată şi
- Umg este zero
3. Alegerea şi raţionalitate, cost de oportunitate;

Folosirea resurselor presupune un cost. Forme ale costului:
 cost monetar (bănesc);
 cost de oportunitate.
4. Comportamentul consumatorului
Consumatorul – urmăreşte maximizarea satisfacţiei prin
consumul unor bunuri, cu resursele băneşti disponibile.
Structura bunurilor cumpărate = optimă, consumatorul este în
echilibru, când:
U mg x U mg y
= (x, y = bunurile achiziţionate)
Px Py
Consumatorul este în echilibru când pentru resursele date şi

preţurile bunurilor determinate, beneficiază de cea mai mare utilitate.
11
C. CEREREA
1. Cererea poate fi:

 individuală;
 de piaţă;
 totală.
2. Legea cererii
3. Elasticitatea cererii:
 C P  C P
– în raport cu preţul K ec / p   C  P    C  Po
 o o  o
 C V  C V
– în raport cu venitul K ec / v   C  V   C  Vo
 o o  o
După elasticitatea cererii în funcţie de preţ, bunurile

economice pot fi:
a) bunuri cu cerere elastică, când Kec/p >1
b) bunuri cu cerere inelastică, când K ec/p <1
c) bunuri cu elasticitate unitară, când K ec/p=1
d) bunuri cu cerere perfect elastică, când K ec/p ∞
e) bunuri cu cerere perfect inelastică , când K ec/p= 0 (cererea
= rigidă)
12
1.2. TESTE
I . INDICAŢI RǍSPUNSUL CORECT:

1. Care trăsături sunt proprii nevoilor:
a) sunt nelimitate ca număr;
b) creşterea unor nevoi, atrage diminuarea consumului;
c) înlocuirea nevoilor vechi, atrage apariţia nevoilor noi..
2. De ce resursele se utilizează raţional ?
a) pentru că resursele sunt abundente;
b) pentru a fi satisfăcute cu aceleaşi resurse mai multe nevoi;
c) pentru că sunt nerecuperabile.
3. Utilitatea unui bun este dată de:
a) abundenţa sau raritatea lui;
b) aprecierea pe care i-o acordă cel care îl consumă;
c) preţul bunului respectiv.
4. Utilitatea economică marginală reprezintă:
a) utilitatea primei doze consumată dintr-o serie de bunuri de
acelaşi fel;
b) numai primele doze consumate reprezintă utilităţi marginale;
c) utilitatea ultimei doze dintr-un bun, consumate.
5. Aprecierea utilităţii economice are caracter:
a) pur obiectiv;
b) pur subiectiv;
c) obiectiv şi subiectiv.
6. Dacă într-un interval scurt, consumul scade, intensitatea nevoilor:
a) scade;
b) creşte;
c) rămâne neschimbată.
7. Un consumator adoptă comportament economic raţional dacă:
a) achiziţionează bunuri întâmplător;
b) alege bunuri care fac obiectul publicităţii;
c) alegerile sale se bazează pe criterii de eficienţă economică.
8. Alegerea bunurilor pe criterii de eficienţă economică presupune
compararea:
a) utilităţii marginale cu preţul unitar;
b) utilităţii totale cu preţul unitar;
c) utilităţii în general cu preţul unitar.
13
9. Când venitul consumatorului creşte, în totalul consumului sporesc
ponderea achiziţiilor pentru:
a) îmbrăcăminte;
b) alimente sau alte bunuri care satisfac nevoi primare;
c) bunuri care satisfac nevoi superioare.
10. Ponderea cheltuielilor pentru consum este diferenţiată la menaje
datorită:
a) nivelului veniturilor;
b) vârstei;
d) oraşelor în care trăiesc.
11. Utilitatea marginală este zero atunci când:
a) utilitatea totală este maximă;
a) utilitatea totală este zero;
b) utilitatea totală este negativă.
12. Utilitatea marginală rezultată prin consumul unui anumit bun
este zero dacă:
a) se consumă o doză din bunul respectiv;
b) consumul corespunde stării de saturare;
c) se consumă toate dozele din bunul respectiv.
13. Când preţul unui bun scade, atunci:
a) venitul real creşte;
b) venitul real scade;
c) venitul real nu se modifică.
14. Un consumator care achiziţionează două bunuri atinge starea de
echilibru când:
a) utilitatea marginală este maximă;
b) utilitatea marginală este zero;
c) utilităţile marginale ale bunurilor sunt proporţionale cu
preţurile lor unitare.
15.Consumul creşte când eficienţa economică:
a) sporeşte;
b) se diminuează;
c) rămâne nemodificată.
16. Un consumator utilizează patru doze dintr-un bun având
utilităţile individuale: 10, 7, 3, 0. Consumând ulterior încă 2 doze cu
utilităţile -1, respectiv -2, atunci:
a) utilitatea totală se reduce;
14
b) utilitatea totală creşte;
c) utilitatea totală devine negativă.
17. Comportamentul unui consumator devine raţional dacă:
a) acesta acceptă să satisfacă doar strictul necesar;
b) activitatea sa ţine seama de principiul eficienţei;
c) acesta achiziţionează doar bunurile superioare.
18. Comparând bunurile economice cu cele libere, primele sunt:
a) abundente;
b) mai ieftine;
c) rare.
19. Cu cât preţul unei mărfi este mai mare, ea devine profitabilă pentru:
a) producători;
b) cumpărători;
c) speculatori.
20. Cererea pentru un bun este într-o relaţie inversă cu:
a) numărul consumatorilor;
b) veniturile consumatorilor;
c) preţul unitar.
21. Cererea pentru un bun este în relaţie directă cu:
a) preţul unitar;
b) venitul;
c) preţul unitar al bunurilor substituibile.
22. Elasticitatea cererii reprezintă:
a) modificarea cererii în funcţie de factorii care o influenţează;
b) modificarea cererii în funcţie de preţul de echilibru;
c) creşterea cererii de bunuri libere.
23. Care din următoarele clasificări sunt corecte:
a) bunuri cu cerere elastică (Kec/p >1), cu cerere inelastică
(Kec/p <1), cu cerere de elasticitate unitară (Kec/p =1);
b) bunuri cu cerere elastică (Kec/p <1), cu cerere inelastică
(Kec/p >1), cu cerere de elasticitate unitară (Kec/p =1);
c) bunuri cu cerere elastică (Kec/p >1), cu cerere inelastică
(Kec/p <1), cu cerere de elasticitate unitară (Kec/p =0).
24. Cererea reprezintă:
a) capacitatea cumpărătorilor de a cumpăra diverse bunuri;
b) toată cantitatea de bunuri de care au nevoie cumpărătorii;
c) cantitatea totală dintr-un bun ce poate fi cumpărată la un
15
anumit preţ, într-o perioada dată.
25. Utilitatea economică reprezintă:
a) satisfacţia resimţită de un consumator prin folosirea unei
cantităţi nedeterminate dintr-un bun;
b)satisfacţia resimţită de un consumator prin folosirea unei
cantităţi determinate dintr-un bun;
c) satisfacţia resimţită de un consumator prin consumul a două
unităţi dintr-un bun.
26. Folosirea resurselor presupune totdeauna un cost. Formele
costului sunt:
a) costul de oportunitate şi costul unitar;
b) costul monetar şi costul unitar;
c) costul monetar şi costul de oportunitate.
27. Cererea poate fi:
a) individuală şi marginală;
b) individuală, totală şi marginală;
c) individuală, de piaţă şi totală.
28. Un consumator are un buget de 100 u.m. pentru a achiziţiona
cantităţi diferite din bunurile A şi B, ale căror utilităţi marginale
(Umg) sunt date de relaţiile UmgA = 8-x, UmgB = 16-y (x şi y sunt
cantităţile achiziţionate şi consumate din bunurile A, B). Preţul
unitar este 5 u.m./ doză. Cantităţile achiziţionate şi consumate din
bunurile A şi B pentru ca acest consumator să-şi realizeze echilibrul
sunt:
a) 14; 6;
b) 6; 14;
c) 26; 14.
29. Raportul utilitate marginală/ preţ pentru bunul A este 0,1. Preţul
unitar al bunului B este 1000 u.m. . La echilibru, utilitatea marginală
a bunului B este:
a) 100;
b) 10;
c) 1000.
30. Un consumator dispune de un buget de 108 €, pentru a
achiziţiona 2 bunuri A şi B, cu preţurile unitare 2€, respectiv 3€.
Utilitatea marginală pentru bunul A este dată de funcţia U mgA = 1+x,
16
iar pentru bunul B este UmgB = y-2 (x, y sunt cantităţile
achiziţionate din cele două bunuri). Să se determine programul de
consum care maximizează utilitatea totală:
a) 15 ; 26;
b) 26; 15;
c) 25; 14.
31. Dacă preţul se reduce de la 20 u.m. la 8 u.m., cererea zilnică
creşte de la 30 buc la 100 buc. Cererea în raport de preţ este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) unitară.
32. Dependenţa cererii în funcţie de preţ respectă ecuaţia C = 100-
2p. Dacă preţul creşte de la 5 u.m. la 10 u.m., coeficientul de
elasticitate al cererii în raport de preţ (Kec/p) este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) unitară.
33. Un consumator dispune de un venit de 8 u.m., cu care doreşte să
achiziţioneze cantităţi diferite din bunurile X şi Y cu preţurile Px = 1
u.m. şi Py = 2 u.m.. Stabiliţi programul de consum raţional, dacă
utilităţile marginale ale dozelor consumate sunt prezentate în tabel:
Umg Prima A doua A treia A patra A cincea
Bunul doză doză doză doză doză
economic
x 15 12 9 5 1
y 10 8 6 4 1
a) 2x+4y;
b) 2x+2y;
c) 4x+2y.
34. Evoluţia utilităţii totale obţinută de un consumator în funcţie de
unităţile consumate din bunul A, este redată în tabel:
Doze I II III IV V
UT(A) 5 15 22 30 45
Sporul de utilitate determinat de consumarea celei de-a IV-a
doze este:
a) 8;
17
b) 30;
c) 22.
35. Un consumator care dispune de un venit de 34 €, doreşte să
achiziţioneze cantităţi diferite din 2 bunuri A şi B pentru a obţine
utilitate maximă. Preţurile bunurilor sunt PA=2€ şi PB=4€. Utilitatea
marginală a primei doze din bunul A este 24, iar raţia descrescătoare
este egală cu 2. Utilitatea marginală a primei doze din bunul B este
100, iar raţia descrescătoare 10. Programul de consum raţional este:
a) 3A+ 3B;
b) 7A+ 3B;
c) 3A+ 7B.
36. Programul de consum ce maximizează utilitatea totală a unui
consumator este 3A+5B. Utilităţile totale corespunzătoare dozelor
consumate sunt prezentate în tabel:
Nr. 1 2 3 4 5 6
doze
UT(A) 10 14 16 22 24 30
UT(B) 6 20 24 32 40 42
Raportul preţurilor unitare ale bunurilor A şi B este:
a) 1;
b) 1/4;
c) 4/1.
37. Raportul dintre utilitatea marginală a bunului A şi preţul
acestuia este 0,1, iar preţul bunului B este 100 u.m. Pentru a obţine
utilitatea maximă, bunul B are utilitate marginală:
a) 10;
b) 1000;
c) 100.
38. Un consumator achiziţionează cantităţi diferite din 2 bunuri A şi
B, obţinând o utilitate maximă de 47. Preţurile celor două bunuri
sunt: PA = 2 u.m. şi PB = 6 u.m. , iar utilităţile marginale
corespunzătoare dozelor consumate sunt:
Nr. doze 1 2 3 4 5
UmgA 8 5 3 1 0
UmgB 12 10 9 6 2
18
Combinaţia de bunuri care maximizează satisfacţia
consumatorului este:
a) A+ B;
b) 3A+ 3B;
c) 5A+ B.
39. Raportul preţurilor unitare a două bunuri A şi B este10/4. Ce
raport au utilităţile marginale ale bunurilor respective?
a) 2/10;
b) 2/5;
c) 5/2.
40. Preţului unitar al unui bun economic de 100 u.m., corespunde o
cantitate cerută de 250 bucăţi. Scăderea preţului la 60 u.m.,
determină creşterea cantităţii cerute la 350 bucăţi. Coeficientul de
elasticitate al cererii în raport cu preţul este:
a) >1;
b) <1;
c) =1.
41. Creşterea venitului de la 1500 u.m. la 2000 u.m. determină
creşterea cantităţii cerute pentru un bun economic de la 50 bucăţi la
120 bucăţi. Coeficientul de elasticitate al cererii în raport cu venitul
este:
a) > 1, cerere elastică;
b) < 1, cerere inelastică;
c) = 1, cerere unitară.
42. Preţul produselor cu cerere de elasticitate unitară, Kec/p = 1, creşte
de la 10 la 15 u.m., iar cererea iniţială este 100 bucăţi. Cum se
modifică cererea?
a) scade cu 100 de bucăţi;
b) creşte cu 50 de bucăţi;
c) scade cu 50 de bucăţi.
43. Dacă preţul unitar al unui bun creşte de la 1000 € la 1200 €, iar
cantitatea cerută scade de la 10000 buc. la 8000 buc., iar atunci
venitul total se modifică astfel:
a) scade cu 400.000 €;
b) creşte cu 400.000 €;
c) scade cu 9.600.000 €.
19
44. Creşterea preţului unui bun economic cu 30%, determină
scăderea volumului vânzărilor de la 2000 u.m. la 1500 u.m. Cererea
pentru respectivul bun este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) de elasticitate unitară .
45. Coeficientul de elasticitate a cererii unui bun în funcţie de preţ
este egal cu 1. Dacă cererea pentru bunul respectiv scade cu 25%,
cum se modifică preţul unitar?
a) scade cu 25%;
b) scade cu 75%;
c) creşte cu 25%.
46. Scăderea preţului unitar unui bun economic cu 10%, determină
creşterea veniturilor producătorilor cu 5%. Coeficientul de
elasticitate al cererii în raport cu preţul este:
a) 1,6; cerere elastică;
b) 0,6; cerere inelastică;
c) 16,6; cerere elastică.
47. Preţul unui bun economic a crescut cu 15%, iar venitul
consumatorilor cu acelaşi procent. Coeficientul de elasticitate a
cererii în funcţie de preţ este cu 2,5, iar coeficientul elasticităţii
cererii în funcţie de venit este 0,4.
Modificarea relativă a cererii este:
a) 37,5% , scade;
b) 31,5% , scade;
c) 6% , creşte;
48. Coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu preţul este 2,5,
cantitatea cerută scade cu 30%, atunci modificarea procentuală a
preţului de vânzare este:
a) 12%, creşte;
b) 12%, scade;
c) 75%, creşte.
49. Ca urmare a modificării preţului de vânzare cu 30%, cererea
creşte cu 60%. Valoarea coeficientului de elasticitate a cererii în
funcţie de preţ este:
a) -2;
20
b) 2;
c) 1/2.
50. Un consumator are un venit de 120 u.m. şi achiziţionează mai
multe doze dintr-un bun. Preţul unitar al bunului este 30 u.m., iar
utilităţile individuale ale dozelor sunt: 22, 18, 14, 8, 5.
Nr. doze 1 2 3 4 5
(X)
Ui 22 18 14 8 5
Utilitatea totală obţinută în urma consumului este:
a) 54;
b) 67;
c) 62.
II. CARE DINTRE URMĂTOARELE AFIRMAŢII ESTE

ADEVǍRATǍ ŞI CARE ESTE FALSǍ?
1) Consumatorul raţional este acea persoană care cheltuie tot
venitul de care dispune, într-o perioadă determinată de timp.
2) Consumul este acea componentă a activităţilor economice.
3) Pe măsură ce cresc veniturile consumatorului, în totalul
consumului se reduc ponderea şi volumul bunurilor de bază.
4) Utilitatea economică obţinută în urma consumului unui
bun, are caracter obiectiv.
5) Autoturismul şi benzina sunt bunuri substituibile.
6) Autoturismul şi metroul sunt bunuri complementare.
7) Satisfacţia obţinută de un consumator, în condiţii
determinate de timp şi spaţiu, prin folosirea unei doze date dintr-un
bun reprezintă utilitatea economică.
8) Cu fiecare unitate în plus consumată, utilitatea totală a unui
consumator, creşte.
9) Cu fiecare unitate în plus consumată, utilitatea marginală
obţinută de consumator, creşte.
10) Satisfacţia resimţită de un consumator datorită ultimei
doze consumate, reprezintă utilitatea marginală.
11) Cererea este expresia trebuinţelor consumatorilor care se
manifestă pe o piaţă, doar în funcţie de preţ.
21
12) Cererea pentru servicii, este de regulă, inelastică, în
raport cu venitul.
13) Cererea pentru bunuri alimentare, este de regulă, de
elasticitate unitară, în raport cu preţul.
14) Când preţurile cresc, încasările producătorului
(vânzătorului) cresc şi ele.
15) Preţul este suma de bani plătită producătorului pentru a
compensa cheltuielile cu salariile.
16) Piaţa reprezintă locul de întâlnire a agenţilor economici
grupaţi în vânzători (producători) şi cumpărători (consumatori)
17) Consumul unei unităţi suplimentare din acelaşi bun
determină diminuarea utilităţii marginale, conform legii lui Gossen.
18) Între preţ şi cerere este o relaţie directă.
19) Pragului de saturare, îi corespund utilitate totală maximă
şi utilitate marginală zero.
20) Cererii inelastice a unui bun, îi corespunde un coeficient
de elasticitate a cererii în raport cu preţul, supraunitar.
III. COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE CU TERMENII POTRIVIŢI:

1) Utilitatea adiţională pe care o aduce doza consumată în plus
este ......... , când nevoile de consum sunt integral satisfăcute.
2) Un cosnumator raţional alege bunurile pe criterii de ............
.................. .
3) Când raportul utilitate marginală / ........ ......... pentru „n”
bunuri achiziţionate este identic, consumatorul a făcut alegerea cea
mai bună.
4) Un consumator cu venit disponibil redus, va aloca o mare
parte satisfacerii nevoilor ............
5) Creşterea consumului menajelor este expresia .............
nivelului de trai.
6) Când veniturile consumatorilor cresc, cererea ............., iar
dacă veniturile scad, cererea .......... .
7) Utilitatea în sens general reprezintă capacitatea unui bun de
a satisface ....................... .
8) Când preţul unui bun …………., cererea se diminuează.
9) Când preţul unui bun scade, cererea ................. .
22
10) Dacă preţul unitar al unui bun creşte, producerea lui
devine mai .................. pentru producător.
11) Dacă cererea în raport de preţ este .......................,
creşterea preţului unitar determină reducerea mai lentă a cantităţii
cerute.
12) Un bun cu cererea de elasticitate unitară, are coeficientul
de elasticitate a cererii în raport cu preţul, ..... .
13) Raţionalitatea activităţilor economice decurge din
caracterul limitat al .............. .
14) Consumul unei unităţi suplimentare din acelaşi bun,
determină .......................... utilităţii marginale, în general.
15) Consumul unei unităţi suplimentare din acelaşi bun
determină ................... utilităţii totale, în general.
16) Economistul care a formulat legea descreşterii utilităţii
marginale, a fost ............. .
17) Relaţia inversă între preţ şi cerere, exprimă
legea .................. .
18) Utilitate totală maximă şi utilitate marginală zero
caracterizează ......... .... .................. .
19) Bunurile a căror utilizare are loc numai împreună, se
numesc ................ .............................. .
20) Bunurile care, în procesul utilizării lor se pot înlocui unul
cu altul, se numesc ............. ........ .
IV. TEXTE DE COMENTAT

1. „Piaţa consumatorului de masă a suferit în anii 70 o
transformare de-a dreptul revoluţionară. Piaţa de masă a explodat,
transformându-se dintr-o singură unitate omogenă într-o serie de
pieţe segmentate, fragmentate, fiecare cu propriile sale necesităţi,
gusturi şi mod de viaţă. Acest fapt a transformat industria americană
în aşa măsură, încât aproape nu a mai fost de recunoscut; s-a produs
o schimbare uimitoare în producţia de bunuri oferite
consumatorului”
(Alvin Toffler, „Şocul viitorului”, Editura politică, Bucureşti, 1973)
2) „În societatea de consum, clientul este rege. Specialiştii în

marketing se străduiesc să vină în întâmpinarea gusturilor
23
consumatorului, pe care le analizează, le prevăd, cu scopul de a
concepe cel mai bun produs şi a fundamenta momentul oportun al
lansării acestuia. Într-o economie de piaţă, ceea ce dă semnalul
producţiei este cererea solvabilă.”
(Michel Didier, „Economia-regulile jocului”)
3) „În vederea realizării scopurilor urmărite, agenţii

economici doresc să modifice diversele constrângeri („disciplina
pieţei”) în avantajul lor. Ei vor încerca să influenţeze preţurile,
cheltuielile, deciziile consumatorului, precum şi acţiunile
colectivităţii şi ale statului. Acest lucru este valabil atât în sistemul
pieţei, cât şi în sistemul planificat.”
(J.K. Galbraith, „Ştiinţa economică şi interesul public”)
4) „Afirm că abordarea economică oferă un cadru unitar

valoros pentru înţelegerea întregului comportament uman, cu toate
că recunosc, desigur, că marea parte a comportamentului nu este
încă înţeleasă, şi că variabilele noneconomice, tehnicile şi
descoperirile din alte domenii contribuie semnificativ la înţelegerea
comportamentului uman....Mai degrabă, întregul comportament
uman poate fi văzut ca o serie de participanţi ce îşi maximizează
utilitatea pornind de la un set stabil de preferinţe şi acumulează o
cantitate optimă de informaţii şi alte intrări într-o varietate de pieţe.”
(Gary S. Becker – „Comportamentul uman. O abordare economică”)
5) „Economia (...) reprezintă ştiinţa despre activitatea

omenească determinată de caracterul limitat al resurselor (de
raritatea bunurilor) şi caracterul nelimitat al trebuinţelor, a căror
satisfacere este scopul acestei activităţi umane. Economia devine
astfel teoria alegerii- alegere înfăptuită de subiectul economic din
mai multe variante posibile.”
(Lionel Robbins, An Essay on the Nature and Significance of Economic
Science, London, 1932)
6)„Teoria economică este ştiinţa despre modul în care

oamenii şi societatea învaţă să aleagă, cu trecerea timpului, cu
ajutorul banilor sau fără participarea lor, acele resurse de producţie
rare pentru producerea diferitelor mărfuri în prezent şi în viitor -
între diferiţi oameni şi diferite grupări ale societăţii”
24
(Paul A. Samuelson, Economics, An Introductory Analysis, Mc Caraw
Hill Book INC, New York, Toronto, London, 1962)
7) „A face economie nu înseamnă nimic altceva decât a alege
(a opta) continuu între diferite posibilităţi, iar economia (...) nu este
în fond decât ştiinţa alternativei.”
(Wilhem Ropke)
8)„În studierea consumatorului se pleacă de la premisa că el

este un agent economic raţional, care în ceea ce întreprinde, ţine
seama de cerinţele eficienţei şi urmăreşte ca prin achiziţiile şi
consumul efectuat să obţină maximum de satisfacţie: el are ca
obiectiv maximizarea satisfacţiei sub constrângeri. ”
( Text preluat din Economie – Aplicaţii. Teste. Probleme. Răspunsuri,
I.Gavrilă, ş.a, Editura Economică , 2003)
1.3. RĂSPUNSURI LA TESTE
1-a; 2-b; 3-b; 4-c; 5-b; 6-b; 7-c; 8-a; 9-c; 10-a; 11-a; 12-b; 13-
a; 14-c; 15-a; 16-a; 17-b; 18-c; 19-a; 20-c; 21-b; 22-a; 23-a; 24-c;
25-b; 26-c; 27-c; 28-b; 29-a; 30-a; 31-a; 32-b; 33-c; 34-a; 35-c; 36-
b; 37-a; 38-b; 39-c; 40-c;41-b; 42-c; 43-a; 44-b; 45-c; 46-a; 47-b;
48-a; 49-b; 50-c.
28.
V= 100u.m.
U mgA = 8-x; U mgB = 16-y;
Pu= 5 u.m./ doză
X=?; Y= ?
8  x 16  y
  8  x 16  y
 5 5 
5x  y5 10 x  y  20
25
8 + y = 36 – y
2y = 28 => y = 14
x = 20 – y = 20 – 14 = 6 => x = 6
Răspunsul corect este „b”
26
29.
U mgA /PA= 0,1
PB= 1000 u.m.
U mgB = ?
U mgA U mgB

PA PB
U mgB
0,1 
1000
U mgB = 100
Răspunsul corect este „a”
30.
V= 108 €
PA =2€
PB =3€
U mgA = 1+ x; U mgB = y- 2;
x=?
y=?
27
UmgA UmgB x 1 y  2
    3x  3  2y  4
 PA PB   2 3  
x  P  y  P  108 2x  3y  108 2x  3y  108
A B
3x  2y  7 3 9x  6y  21

 
2x  3y 108  2 4x  6y  216
13x /  195  x  15
2x  3y  108
  30  3y  108  3y  78  y  26
x  15
31.
Po = 20 u.m. → P1 = 8 u.m.
Co = 30 buc → C1 = 100 buc
100 - 30
C Po C1 - Co Po
Kec/p = × P = × = 30 × 20
Co Co P1 - Po 8 - 20
28
70
= 30 × 20 = 140
= 3,88
- 12 36
3,88 > 1 => cererea este elastică

32.
C= 100- 2P
Po = 5 u.m.; P1= 10 u.m.
Kec/p= ?
Po = 5 u.m. → Co = 100-2×5=90 buc
P1= 10 u.m. → C1 = 100-2×10=80 buc
80 - 90 10
C1 - Co Po 5 5
Kec/p = × = 90 × = 90 ×
Co P1 - Po 10 - 5 5
1
Kec/p = 9
=> cererea este inelastică
Răspunsul corect este”b”
33.
V = 8 u.m.
Px= 1u.m.
Py= 2u.m.
Bunul Prima A doua A treia A patra A cincea

economic doză doză doză doză doză
Umg x / Px 15 12 9 5 1
Umg y / Py 5 4 3 2 1
2
V = 8 u.m.
I(x) → 1 u.m.
II(x) → 1 u.m.
III(x) → 1 u.m.
IV(x) + I(y) → 3 u.m.
II (y) → 2 u.m.
29
=8u.m.
Programul de consum raţional este: 4x+2y

Răspunsul corect este „c”
34.
35.
V= 34 €
PA= 2 €
PB= 4 €
24 20 18 16 14 12
U mgA 22
PA
: 2 ; 2 ; 2 ; 2 ; 2 ; 2 ; 2 .
U mgB 100 90 80 70 60 50 40 30
PB
: 4
; 4 ; 4 ; 4 ; 4 ; 4
; 4 ; 4 .
DOZE I II III IV V VI VII

U mgA 12 11 10 9 8 7 6
PA
U mgB 25 22,5 20 17,5 15 12,5 10
PB
I(B) → 4€
II(B) → 4€
III(B) → 4€
IV(B) → 4€
V(B) → 4€
VI(B) → 4€
I(A) → 2€
II(A) → 2€
III (A) + VII (B) → 6€ => V= 34€
Programul de consum raţional este: 3A+7B
36.
Programul de consum: 3A+5 B
30
U mgA U mgB
PA
= PB
U mgA PA 2 PA PA 1
U mgB
= P => 8
= P => P = 4
B B B

37.
PB=100u.m.
U mgB = ?
U mgA
PA
= 0,1
U mgA U mgB
PA
= PB
U mgB
0,1= => UmgB = 0,1×100=10
100
38.
UTmax= 47
PA= 2u.m.
PB=6 u.m.
Doze 1 2 3 4 5
U mgA 4 2,5 1,5 0,5 0
PA
U mgB 2 1,66 1,5 1 0,33
PB
I(A) → Umg = 8
II(A) → Umg = 5
I(B) → Umg = 12
II(B) → Umg = 10
III(A)+III(B) → Umg = 3+9
UT = 47 (maximă)
3A + 3B → programul care maximizează satisfacţia
39.
31
PA 10

PB 4
U mgA
U mgB
?
PA U mgA
PB
=U
mgB
10 5 U mgA
4
=2 =U
mgB
40.
PO = 100 u.m. P1 = 60 u.m.
CO = 250 buc C1 = 350 buc
Kec/p= ?
C1  C O PO 350  250 100
Kec/p = CO
× P1  PO
= 250
× 60  100
=
100 100 100
= 250
× =
 40 100
=1
41.
V0= 1500 u.m.
V1= 2000 u.m.
C0= 50 buc
C1= 120 buc
C V0 C1  C0 V0 2000  1500 50 500 50 5
Ke c / v          1
Co V C0 V1  V0 1500 120  50 1500 70 21
=
C V0 C1  C0 V0 2000  1500 50 500 50 5
Ke c / v          1
Co V C0 V1  V0 1500 120  50 1500 70 21
cererea este inelastică

42.
Kec/p =1
P0= 10 u.m.
32
P1= 15u.m.
15
Ip   100  150%
100
C0= 100 buc
Δ C= ?  preţurile cresc cu 50%.
Kec/p =1  cererea scade cu 50%
50
C1  C0  50%  C0  100   100  50
100
C1 = 50 buc
Răspunsul corect este „c”.
43.
P0 = 1.000 €
P1 = 1.200 €
Q0 = 10000 buc
Q1 = 8000 buc
Δ V= ?
P0 Q0 = 1.000 € × 10.000 = 10.000.000 €
P1Q1 = 1.200 € × 8000 = 9.600.000 €
P1Q1 –P0 Q0 = 9.600.000 € -10.000.000 € = -400.000 €
44.
Δ P (%)= 30%
Q0 = 2000 u.c.
Q1= 1500 u.c.
Kec/p =?
1500
Cantitatea cerută se modifică astfel: 2000
=75%
Creşterea preţului cu 30%scăderea cantităţii cerute cu 25%.
25% 5
K ec / p    0,8  1  cererea este inelastică
30% 6
Răspunsul corect este „b”.
33
45.
Kec/p =1
Δ C(%)= -25 %
Δ P(%)= ?
Kec/p =1 şi cererea scade cu 25%, conform legii cererii, preţul
creşte cu 25% .
Răspunsul corect este „c”.
46.
Δ P(%)= -10 %
Δ V(%)= 5 %
Kec/p =?
V= P ×Q
IV 105%
IQ   100   100  116,6%
IP 90%
∆P (%) = -10%
∆C (%) = 16,6%
C(%) 16,6%
K ec / p     1,6  1  cerere elastică
P(%)  10%
Răspunsul corect este „a”.
47.
∆P (%) = 15%
∆V (%) = 15%
∆C (%) =?
P1 = 115 % P0
V1= 115 % V0 ,
Ke c/p = 2,5
Kec/ v = 0,4
p1 1,15  Po
Ip   100   100  115%  P(%)  15%
P0 P0
C (%) C (%)
K ec / v   0,4   C(%)  6%
V (%) 15%
V1 1,15  V0
IV   100   100  115%  V(%)  15%
V0 V0
C(%) C(%)
K ec / p    2,5    C(%)  37,5%
P(%) 15%
34
Cererea scade cu 31,5%.
C(%)  37,5%  6%  31,5%
48.
Kec/p = 2,5
∆C (%) = - 30%
∆P (%) = ?
C1 = 70% CO
C1 0,7  C 0
IC = C ×100 = C0
×100 = 70% => ∆C(%) = -30%
0
C (%)  30% 30%

Kec/p =  2,5=  ∆P(%) =
P(%) P (%) 2,5 =12%
Răspunsul corect este „a”.
49.
∆C (%) = 60%
∆P (%) = 30%
Ke c/p = ?
C1 = 160% CO
P1 = 70% PO
C (%)
Kec/p = P(%)
P1 0,7  P0
IP = P × 100 = P0
×100 = 70% => ∆P(%) = -30%
0
C1 1,6  C 0
IC = C × 100 = C0
×100 = 160% => ∆C(%) = 60%
0
C (%) 60%
Kec/p = P(%)
=  30%
= 2
50.
V= 120u.m.
Pu= 30u.m.
Ui: 22; 18; 14;8; 5
35
UT= ?
V 120u.m.
Cantitatea consumată: X = Pu
= 30u.m.
= 4 doze
UT = 22+18+14+8 = 62
Răspunsul corect este “c”.
II. CARE DINTRE URMATOARELE AFIRMAŢII ESTE

1- F, 2-A, 3- F, 4- F, 5- F, 6-F, 7-A, 8- A, 9- F, 10- A, 11- F,
12- F, 13- F, 14- F, 15- A, 16- A, 17-F, 18- A, 19- F, 20- F.
III. COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE CU TERMENII

POTRIVIŢI:
1- zero;
2- eficienţă economică;
3- preţ unitar;
4- de bază;
5- sporirii;
6- creşte; scade;
7- o nevoie;
8- creşte;
9- se extinde;
10- rentabilă;
11- inelastică;
12- unu;
13- resurselor;
14- descreşterea;
15- creşterea;
16- Gossen;
17- cererii;
18- pragul de saturare;
19- bunuri complementare;
20- bunuri substituibile.
IV. TEXTE DE COMENTAT
1) Problema: subordonarea ofertei faţă de cerere
 înainte de anii `70, există o mare organizare a bunurilor
materiale, ca urmare a tehnicii producţiei de masă;
36
 era industrială are meritul de a se produce milioane de
unităţi aproape identice;
 sfârşitul standardizării implică eliminarea masei
standardizate de bunuri;
 cumpărătorul are posibilitatea de a alege dintr-o mare
varietate de bunuri şi servicii nestandardizate;
 a avut loc o adaptare a ofertei pentru toţi consumatorii;
 producătorii au observat o mare diversitate în cererile
consumatorilor şi au adaptat produsele în vederea satisfacerii cererii;
 factorii economici care au încurajat tendinţa negării
standardizării:
 consumatorii şi-au sporit veniturile şi au alocat pentru
consumul personal o sumă mai mare de bani pentru cerinţele lor
speciale
 pe măsură ce tehnica a devenit mai complexă, costul
diversificării a scăzut.
2) Problema: oferta este subordonată consumului

 relaţia nevoi- cerere- ofertă;
 conceptul consumator- rege;
 studierea pieţei;
 comportamentul consumatorului;
 producătorul induce noi nevoi;
 lupta de concurenţă;
 explicitarea conceptului de cerere solvabilă .
3) Problema: enunţarea principiilor fundamentale ale gândirii

economice şi caracterizarea comparativă a sistemelor economice.
 precizarea motivaţiei producătorilor,
 menţionarea modalităţilor de calcul ale indicatorului
economic care relevă raţionalitatea activităţii producătorului,
 precizarea conţinutului conceptului de disciplină a pieţei,
 explicarea celor două modalităţi prin care producătorul
obţine avantajul economic,
 argumentarea unui punct de vedere personal cu privire la
37
modalităţile prin care producătorul induce noi nevoi pe piaţă,
 explicarea corelaţiei între deciziile producătorului, pe de o
parte, şi acţiunile colectivităţii şi ale statului, pe de altă parte,
 încadrarea în limita de spaţiu precizată.
4) Precizarea problemei: analiza comportamentului uman;

 abordarea economică – cadru valoros şi unitar pentru
înţelegerea comportamentului uman;
 comportamentul uman şi variabilele noneconomice;
 abordarea economică a comportamentului uman-
maximizarea utilităţii;
 comportamentul uman-comportamentul raţional;
5) Problema economică: obiectul ştiinţei economice; economia-

teoria alegerii;
Analiza va cuprinde:
 sistemul nevoilor;
 activitatea economică;
 resurse limitate şi utilizarea raţională;
 ştiinţa economică;
 activitatea economică este determinată de relaţia trebuinţe-
resurse;
 scopul activităţilor economice este satisfacerea nevoilor;
 o decizie economică este expresia unei opţiuni;
 economia este teoria alegerii.
6) Problema economică: definiţia ştiinţei economice

 ştiinţa economică
 teoria economică-teoria alegerii;
 oamenii aleg, iar resursele întrebuinţate au finalităţi diferite.
7) Problema economică: activitatea economică – expresia unor opţiuni;

38
 ştiinţa economică
 orice activitate economică este expresia unei opţiuni, între
diferitele posibilităţi existente;
 ştiinţa economică este ştiinţă alternativă
8) Problema abordată: consumul şi consumatorul raţional;

 consumatorul raţional ţine seama de principiul eficienţei
economice;
 programul de consum raţional de bunuri implică
maximizarea satisfacţiei agentului economic;
 consumatorul care dispune de un venit (buget) limitat, este
raţional dacă în urma consumului obţine maximum de satisfacţie.
39
CAPITOLUL II
PRODUCĂTORUL/ ÎNTREPRINZĂTORUL ŞI
COMPORTAMENTUL SĂU RAŢIONAL
2.1. Elemente de sinteză

A. Proprietatea şi libera iniţiativă
B. Oferta
C. Factorii de producţie şi combinarea acestora
D. Costuri, productivitate, profit, eficienţă economică
2.2. Teste
2.3. Răspunsuri la teste
40
CAPITOLUL II
PRODUCĂTORUL / ÎNTREPRINZĂTORUL ŞI
COMPORTAMENTUL SĂU RAŢIONAL
2.1. ELEMENTE DE SINTEZĂ
A. PROPRIETATEA ŞI LIBERA INIŢIATIVĂ

Proprietatea conferă deţinătorului următoarele drepturi:
a) posesiunea;
b) dispoziţia;
c) utilizarea;
d) uzufructul.
Obiectul proprietăţii = bunurile economice şi resursele naturale.
Subiectul proprietăţii = agenţii economici (indivizii/familiile,
socio-grupurile, organizaţiile naţionale şi internaţionale).
Forme de proprietate în economia de piaţă:
1. proprietate privată (particulară)
2. proprietate publică
3. proprietate mixtă
Libera iniţiativă = expresia libertăţii agenţilor economici de a
poseda bunuri, de a utiliza şi de a dispune de ele şi de uzufructul lor.
B. OFERTA
Oferta poate fi:
a) pentru un anumit bun economic
b) pentru o anumită unitate economică
c) ofertă totală
Legea ofertei: între preţ şi ofertă este o relaţie directă.
Coeficientul de elasticitate al ofertei în raport cu preţul:
Q P Q P0
Ke o/p = Qo : Po = P  Q
0
 Q = modificarea cantităţii oferite

 P = modificarea preţului bunului economic
P0 = preţul iniţial
Q0 = cantitatea oferită iniţial
41
Preţ
unitar
(Pu)
Cantitate (Q)
În funcţie de preţ, oferta poate fi:

a) ofertă elastică, Ke o/p >1
b) ofertă inelastică, Ke o/p <1
c) ofertă cu elasticitate unitară, Ke o/p =1
d) ofertă perfect elastică, Ke o/p  
e) ofertă perfect inelastică (rigidă), Ke o/p =0
Factori care influenţează modificarea ofertei: mărimea
costului de producţie, posibilităţile de stocare, perioada de timp
necesară pentru modificarea ofertei etc.
C. FACTORII DE PRODUCŢIE ŞI COMBINAREA

ACESTORA
Factorii de producţie = total itatea elementelor care participă
la producerea bunurilor economice.
Factori de producţie fundamentali:
a) munca
b) natura
c) capitalul:
 fix (ex: clădiri, maşini, utilaje, instalaţii)
 circulant (ex: materii prime, combustibil, energie).
Uzura capitalului fix: fizică şi morală.
Combinarea factorilor de producţie = unire a factorilor de
producţie, sub aspect cantitativ, calitativ şi structural.
42
Condiţiile combinării factorilor de producţie:
1) divizibilitatea
2) adaptabilitatea
3) complementaritatea
4) substituibilitatea
x
Rata marginală de substituţie: Rmsy / x 
y
x – factor de producţie ce substituie
y – factor de producţie substituit
D. COSTURI, PRODUCTIVITATE, PROFIT,

EFICIENŢĂ ECONOMICĂ
D.1. COSTURI
Costul de producţie= indicator sintetic, rezultativ şi de
eficienţă, caracterizând calitatea muncii desfăşurate de agentul
economic, prin compararea eforturilor cu efectele.
După natura costurilor, se cunosc: costuri materiale, costuri
salariale şi costuri generale.
După modificarea lor în raport cu volumul producţiei,
costurile pot fi: variabile şi fixe.
După modul cum se repartizează pe unitatea de produs, sunt:
costuri directe şi costuri indirecte.
Tipologia costurilor:
a) cost global al producţiei (CG)
 costurile fixe (CF)
 costurile variabile (CV)
 costul global total (CGT)
CGT=CGF (CFP+CFD) + CGV (CVP+CVD)
b) costul mediu (unitar)
CF
 cost fix mediu (CFM), CFM = Q
CV
 cost variabil mediu (CVM), CVM = Q
CT
 cost total mediu (CTM), CTM = Q
CF  CV CF CV
CTM = =   CFM  CVM
Q Q Q
43
c) costul marginal (Cmg)
CT CF  CV
Cmg = 
Q Q
Căi de reducere a costurilor de producţie:

a) Reducerea consumurilor specifice (tehnologice);
b) Utilizarea intensivă a capacităţilor de producţie;
c) Accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului circulant;
d) Creşterea productivităţii muncii;
e) Reducerea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti în
condiţiile creşterii volumului producţiei;
f) Reducerea stocurilor de materiale;
g) Reducerea cheltuielilor de desfacere şi de publicitate
comercială.
D.2. PRODUCTIVITATE
Productivitatea – eficienţa (randamentul) utilizării factorilor
de producţie în procesul de producere a bunurilor şi serviciilor
Q
W 
Fp / U
Q - producţia obţinută
Fp U - factorii de producţie utilizaţi
Dinamica productivităţii se exprimă prin indicele de
dinamică, ca raport între productivitatea din perioada curentă (W 1) şi
productivitatea din perioada de bază(W0).
44
W1
I 1W/ 0   100
W0
Formele productivităţii:
a) Din punct de vedere al nivelului activităţii:
 productivitate la nivel de întreprindere, secţie sau loc de
muncă;
 productivitate la nivel de ramură economică;
 productivitate la nivelul economiei naţionale.
b) După forma de exprimare:
 productivitate fizică (reală);
 productivitate valorică (monetară).
c) După modul de calcul al indicatorilor:
 productivitate medie;
 productivitate marginală.
d) După modul în care se reflectă rezultatele activităţii
economice:
 productivitate brută;
 productivitate netă.
e) Din punct de vedere al ariei de cuprindere a indicatorilor:
 productivitate parţială;
 productivitate globală.
Productivitatea parţială şi globală:
1. Productivitatea muncii:
Q
 productivitatea medie a muncii W 
mL L
Q
 productivitatea marginală a muncii Wmg / L 
L
2. Productivitatea capitalului:
Q
 productivitatea medie a capitalului Wmk 
K
Q
 productivitatea marginală a capitalului Wmg / K 
K
45
3. Productivitatea pământului:
Q
 productivitatea medie a pământului Wmp 
P
Q
 productivitatea marginală a pământului Wmg / P 
P
4. Productivitatea globală:
Q
 productivitatea medie Wgm 
LK P
Q
 productivitatea marginală Wgmg 
L  K  P
Factorii creşterii productivităţii:
 factori naturali;
 factori tehnici;
 factori economici;
 factori psihologici;
 factori sociali.
D.3. PROFITUL ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ

Profitul
1) Conţinutul profitului:
 venit cuvenit posesorului de capital ca recompensă
pentru utilizarea acestuia ca factor de producţie;
 venit rezidual determinat ca diferenţă între preţul de
vânzare al unui bun economic şi costurile totale de
producţie.
2) Componentele profitului:
 profitul normal;
 profitul supranormal.
3) Funcţiile profitului:
 factor motivaţional pentru întreprindere;
 sursă de bază a creşterii economice;
 factor de analiză şi control asupra activităţii firmei.
4) Masa şi rata profitului:
 masa profitului = suma totală a profitului obţinut de
agentul economic;
 rata profitului
46
Pr total Pr total
R  100 sau R  100
Capital Cifra de afaceri
Rata profitului exprimă gradul de profitabilitate sau de

rentabilitate a întreprinderilor.
Profitabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de
a genera profit.
2.2. TESTE
I. INDICAŢI RǍSPUNSUL CORECT:

1. Care din următoarele concepte reprezintă forme de venit cuvenit
factorilor de producţie?
a) Capitalul;
b) Costul de producţie;
c) Profitul.
2. Rata profitului arată:
a) Suma totală a profitului obţinut de întreprinzător;
b) Gradul de rentabilitate cu care au fost consumaţi factorii de
producţie;
c) Capacitatea firmei de a face faţă concurenţei.
3. Care dintre elementele de mai jos, fac parte din capitalul circulant:
a) Maşinile şi utilajele folosite în procesul tehnologic;
b) Mijloacele de transport în comun;
c) Porumbul pentru însămânţări.
4. Determinarea productivităţii marginale a unui factor de producţie
(Wmg) serveşte la:
a) Stabilirea producţiei ce urmează a se fabrica;
b) Stabilirea costului de producţie;
c) Fundamentarea substituirii factorilor de producţie.
5. Sunt consideraţi factori de producţie şi următoarele elemente:
a) Terenurile agricole;
b) Salariile;
c) Economiile băneşti aflate la populaţie.
47
6. Nu constituie factori de producţie:
a) Spaţiile de depozitare;
b) Clădirile;
c) Izvoarele naturale neamenajate.
7. Care dintre criterii se află la baza împărţirii capitalului tehnic în
fix şi circulant:
a) Modul în care participă la activitatea economică, în care se
consumă şi se înlocuieşte;
b) Gradul de rigiditate;
c) Modul în care se consumă.
8. Când preţurile noilor utilaje cresc, iar duratele lor de funcţionare
nu se modifică, amortizarea determină:
a) Scăderea costurilor;
b) Creşterea costurilor;
c) Menţinerea constantă a costurilor.
9. Creşterea economică de tip extensiv este determinată de:
a) Creşterea productivităţii muncii;
b) Folosirea factorilor de producţie în cantităţi mai mari;
c) Folosirea unor factori de producţie mai eficienţi.
10. Factorii de producţie fundamentali sunt:
a) Salariile şi profitul întreprinzătorilor;
b) Rezervele valutare ale ţării;
c) Munca, natura şi capitalul.
11. Care din următoarele resurse constituie factori de producţie?
a) Populaţia ţării;
b) Toate resursele existente într-o ţară;
c) Resursele atrase şi consumate în vederea producerii de
bunuri sau servicii.
12. Care dintre elementele menţionate reprezintă capital fix?
a) Produsele finite;
b) Maşinile, utilajele şi agregatele în funcţiune;
c) Salariile personalului neproductiv.
13. Care dintre elementele menţionate reprezintă capital circulant?
a) Salariile personalului direct productiv;
b) Creditele solicitate băncilor;
c) Materiile prime, materialele, energia consumată în procesul
productiv.
48
14. Uzura morală a capitalului fix se datorează:
a) Apariţiei unor utilaje superioare ca randament;
b) Scumpirii utilajelor;
c) Ieftinirii materiei prime.
15. Dezvoltarea economică de tip intensiv se bazează pe:
a) Creşterea calităţii şi eficienţei folosirii factorilor de producţie;
b) Creşterea producţiei în perioadele de expansiune economică;
c) Creşterea cantităţii de factori de producţie utilizaţi.
16. Obiectul proprietăţii îl constituie:
a) Bunurile libere;
b) Bunurile primare şi finale;
c) Orice bun rezultat dintr-o activitate economică.
17. Pluralismul formelor de proprietate este specific:
a) Ţărilor cu economie centralizată;
b) Ţărilor cu economie de piaţă;
c) Atât ţărilor cu economie de comandă cât şi celor cu
economie modernă.
18. Lipsa liberei iniţiative este specifică:
a) Economiilor cu un puternic sector privat;
b) Economiilor în care proprietatea este publică sau de stat;
c) Economiilor moderne sau de piaţă.
19. Înstrăinarea atributelor proprietăţii are loc:
a) În caz de vânzare-cumpărare;
b) În cazul ipotecării;
c) În situaţia închirierii bunului.
20. Productivitatea reprezintă:
a) Capacitatea întreprinderii de a obţine profit;
b) Randamentul cu care sunt utilizaţi factorii de producţie;
c) Capacitatea întreprinderii de a reduce costul de producţie.
21. Productivitatea parţială exprimă:
a) Eficienţa folosirii intensive a unui utilaj;
b) Eficienţa folosirii pământului şi utilajelor, ca factori de
producţie;
c) Eficienţa folosirii unui singur factor de producţie.
22. Productivitatea medie a muncii se calculează ca raport între:
a) Producţia totală obţinută şi cantitatea de muncă consumată;
49
b) Producţia obţinută şi cheltuielile efectuate;
c) Capitalul investit şi salariile lucrătorilor.
23. Productivitatea marginală a muncii reprezintă:
a) Eficienţa utilizării ultimei unităţi de muncă atrasă în
activitatea economică;
b)Eficienţa utilizării primei unităţi de muncă atrasă în
activitatea de producţie;
c) Eficienţa ultimei unităţi de capital tehnic utilizat.
24. Creşterea productivităţii muncii are ca rezultat:
a) Creşterea dobânzilor;
b) Reducerea costurilor;
c) Scăderea profitului.
25. Costurile fixe sunt acele cheltuieli care:
a) Se modifică odată cu creşterea volumului producţiei;
b) Rămân neschimbate când se modifică volumul producţiei;
c) Se modifică în aceeaşi proporţie cu producţia.
26. Costurile variabile sunt acele cheltuieli care:
a) Diferă de la o firmă la alta;
b) Nu se modifică odată cu modificarea producţiei;
c) Depind de volumul producţiei.
27. Dacă producţia creşte cu o unitate, atunci:
a) Creşte costul variabil;
b) Creşte costul fix;
c) Scade costul variabil.
28. Activitatea desfăşurată de o firmă este profitabilă atunci când:
a) Încasările sunt mai mari decât cheltuielile;
b) Încasările sunt mai mari decât dobânzile plătite creditelor;
c) Veniturilor depăşesc salariile lucrătorilor.
29. Rata profitului se exprimă sub forma:
Pr ofit
a) RPr =  100 ;
Cifrã deafaceri
Pr ofit
b) RPr =  100 ;
Capital circulant
Pr ofit
c) RPr =  100 .
Costul variabil
50
30. Forme de venit cuvenite factorilor de producţie sunt:
a) Dividendul;
b) Salariul, dobânda şi profitul;
c) Capitalul fix şi circulant.
31. Productivitatea marginală a muncii este 500 u.c., iar
productivitatea marginală a capitalului este 1500 u.c.. Care este rata
marginală de substituţie a capitalului prin muncă:
3
a) 1
;
1
b) 3
;
1
c) 3.
32. La S.C. „Dorexim”, capitalul total este de 100 mld. u.m. din care
40% reprezintă capitalul circulant. Capitalul fix are o durată de
funcţionare de 5ani, iar capitalul circulant efectuează o rotaţie pe an.
Capitalul consumat anual este:
a) 40 mld. u.m.;
b) 52 mld. u.m.;
c) 90 mld. u.m.
33. Dacă pentru o producţie de 1000 bucăţi, costurile fixe sunt
150.000 lei, iar costurile variabile 200.000 lei, atunci costul total
pentru o producţie de 2000 bucăţi este:
a) 550.000 lei;
b) 350.000 lei;
c) 700.000 lei.
34. Valoarea producţiei anuale a unei firme de încălţăminte este de
15 miliarde lei. Producţia obţinută este 10.000 bucăţi. Rata
profitului în funcţie de cost este 30%. Costul mediu (unitar) este:
a) 11.500.000;
b) 2.300.000;
c) 1.150.000.
35. Iniţial, costurile fixe ale unei firme reprezentau 60% din costul
total. Costurile variabile totale cresc, în perioada următoare cu 30%.
Costul total, final, creşte cu:
a) 8%;
b) 12%;
c) 35%.
36. O firmă de confecţii face următoarele cheltuieli pentru 100 de
51
costume: materii prime = 100 mil, materiale auxiliare = 20 mil,
combustibil, energie, apă tehnologică = 20 mil, combustibil pentru
încălzire = 0,5 mil, salarii directe = 20 mil, salarii indirecte = 0,7
mil, dobânzi = 0,8 mil. Costul variabil este:
a) 160 mil;
b) 160,7 mil;
c) 161,5 mil.
37. Raportul dintre cifra de afaceri şi costul total al producţiei este
5/4, iar masa profitului este 20 mil u.m.. Dacă cheltuielile cu
elementele de capital circulant sunt 30 mil u.m. şi acestea reprezintă
dublul cheltuielilor cu salariile, atunci ponderea cheltuielilor
materiale în costul total al producţiei este:
a) 70 %;
b) 50 %;
c) 75 %.
38.La o firmă, 10 salariaţi lucrau în perioada T 0, 6 zile pe
săptămână, a 8 ore pe zi. Productivitatea medie a muncii era de 5
produse pe oră/om. În perioada T1, aceiaşi salariaţi lucrează 5 zile pe
săptămână a 8 ore pe zi şi obţin aceeaşi producţie. Cu cât a crescut
productivitatea medie a muncii în T1 faţă de T0?
a) cu 20 %;
b) cu 25 %;
c) cu 30 % .
39. În momentul T0, productivitatea medie a muncii era de 50 bucăţi
pe salariat, iar numărul de salariaţi era 100. În momentul T 1, a fost
angajat un lucrător, cu productivitatea marginală de 20 de bucăţi. În
T1, producţia este de:
a) 5020;
b) 4080;
c) 4580.
40. O firmă produce 10 bucăţi dintr-un bun, cu ajutorul a 12 salariaţi
şi 4 utilaje. Firma disponibilizează 4 salariaţi şi cumpără 2 utilaje, cu
scopul creşterii eficienţei. Să se calculeze rata marginală de substituţie:
a) 2 utilaje/ salariat;
b) 0,5 utilaje/ salariat;
c) 1 utilaj/ salariat.
41. Valoarea capitalului circulant utilizat reprezintă 20% din
52
valoarea mijloacelor de producţie utilizate, iar amortizarea anuală
5% din valoarea mijloacelor de producţie consumate, respectiv
15.000 u.m., să se calculeze capitalul tehnic utilizat:
a) 1.850.000 u.m.;
b) 1.500.000 u.m.;
c) 1.425.000 u.m..
42. Dacă producţia creşte cu 50%, iar timpul de muncă se reduce cu
20%, arătaţi care este modificarea productivităţii muncii?
a) 87,5 %;
b) 187,5 %;
c) 12,5 %.
43. Într-o firmă, producţia dintr-un bun este 2000 bucăţi, iar
productivitatea medie a muncii de 40 bucăţi pe salariat. Care este
modificarea relativă a producţiei, dacă productivitatea marginală a
muncii este de 60 bucăţi pe salariat, iar numărul salariaţilor creşte cu
30%:
a) 55 %;
b) 45 %;
c) 145 %.
44. Într-o firmă, producţia dintr-un bun este 4000 bucăţi, iar
productivitatea marginală a capitalului este 200 bucăţi pe utilaj.
Dacă se achiziţionează 10 noi utilaje, ceilalţi factori de producţie
rămânând constanţi, care este indicele de producţie?
a) 150 %;
b) 50 %;
c) 175 %.
45. Dacă în perioada de timp T0-T1, producţia a crescut cu 20%,
determinând creşterea costului total cu 40%. Să se calculeze costul
marginal, ştiind că, la momentul T1, costul total mediu (CTM1) este
58 u.m. / buc.
a) 175 u.m./ buc;
b) 50 u.m./ buc;
c) 100 u.m./ buc.
46. În perioada T0, costurile totale au reprezentat 50% din venituri.
În perioada T1, veniturile cresc cu 20%, iar profitul se dublează. Să
se determine modificarea relativă a costurilor totale.
53
a) 60 %;
b) 40 %;
c) 140 %.
47. O fermă dispune de un teren de 48 ha pe care îl lucrează 3
oameni. Productivitatea medie pe lucrător este 600q. Care este
randamentul terenului?
a) 62, 5 q/ ha;
b) 37, 5 q/ ha;
c) 137, 5 q/ ha.
48. Producţia realizată de 10 lucrători este de 2000 piese pe
săptămână, în condiţiile în care aceştia muncesc 8 ore pe zi, de luni
până vineri inclusiv. Cu cât s-ar putea reduce timpul de muncă, dacă
productivitatea ar creşte cu 20%, astfel încât şi producţia să crească?
a) cu mai puţin de 16,67 %;
b) cu 20 %;
c) cu 25 %.
49. Se dă costul total în funcţie de producţia obţinută, astfel:
Q0 = 0 buc, CT0 = 500 u.m.
Q1 = 10 buc, CT1 = 1000 u.m.
Q2 = 20 buc, CT2 = 1750 u.m.
Q3 = 30 buc, CT3 = 2500 u.m.
Să se calculeze CFM, CVM Şi CTM în cazul unei producţii
de 20 de piese.
a) 250 u.m.;
b) 87,5 u.m.;
c) 62,5 u.m..
50. Producţia unui bun are costuri fixe de 30 mil u.m. şi costuri
variabile pe produs de 26.000 u.m. Firma încasează 200 mil u.m.,
din care 20% este profitul. Ce cantitate de bunuri produce firma?
a) 5.750 buc;
b) 5500 buc;
c) 5000 buc.
54
II. CARE DINTRE URMĂTOARELE AFIRMAŢII ESTE
1) Rata marginală de substituţie a unui factor de producţie cu
altul se poate determina raportând productivitatea marginală a
factorului ce se substituie la productivitatea marginală a factorului
substituit.
2) Uzura fizică a capitalului fix constă în apariţia unor utilaje
noi, mai ieftine decât cele existente.
3) Elementele de capital fix se consumă şi se înlocuiesc la
fiecare ciclu de producţie.
4) Productivitatea muncii se calculează ca raport între
numărul de salariaţi şi timpul cât aceştia lucrează.
5) Creşterea productivităţii determină creşterea
competitivităţii agenţilor economici, dar şi a economiei în ansamblu.
6) Uzura este procesul prin care munca are eficienţă din ce în
ce mai scăzută.
7) Productivitatea se calculează ca raport între producţie şi
factorii de producţie consumaţi.
8) Într-o economie concurenţială, piaţa este condusă de
proprietatea privată.
9) În virtutea proprietăţii private, persoanele particulare au
drept de posesiune, dispoziţie, utilizare şi uzufruct.
10) Elasticitatea cererii exprimă modul în care consumatorii
reacţionează la modificarea preţului unui anumit produs.
11) Oferta inelastică este oferta care nu se modifică în funcţie
de preţ.
12) Pe piaţă, echilibrul apare când cererea devine egală cu oferta.
13) Cererea elastică este cererea care nu se modifică în funcţie
de preţ.
14) Dacă producţia este zero, costul de producţie va fi tot zero.
15) Rentabilitatea unei activităţi se exprimă prin veniturile
obţinute din încasări.
16) Costul mediu total este suma dintre costul fix mediu şi
costul variabil mediu.
17) O activitate este rentabilă dacă are cea mai mare cifră de
afaceri.
55
18) Costul total nu poate fie egal cu costul variabil.
19) Profitul este venitul întreprinzătorului, posesor de capital,
care îşi asumă riscurile iniţierii unei activităţi economice.
20) Rata profitului este direct proporţională cu capitalul utilizat.

1) Munca a fost factorul de producţie ……….. al producţiei,
al activităţii economice în general.
2) Dacă volumul producţiei creşte prin utilizarea unor factori
de producţie mai eficienţi, atunci creşterea economică este de tip
………...........
3) Capitalul tehnic este un factor de producţie ……………..
4) Creşterea productivităţii economiei naţionale are drept
consecinţă atenuarea tensiunii dintre …………………. şi
……………
5) Indicatorii economici sunt expresii numerice prin care se
relevă aspecte ………. şi calitative ale fenomenelor şi proceselor
economice.
6) Productivitatea marginală a muncii exprimă ……….
ultimei unităţi de muncă atrasă şi utilizată în activitatea economică.
7) Consumul ……….. … are loc treptat prin participarea la
mai multe cicluri de producţie.
8) Consumul ……….. ………. se face integral, prin
participarea la un singur ciclu de producţie.
9) În condiţiile în care volumul producţiei este zero, costul
variabil este …..........., iar costul total este egal cu costul
…..................
10) Costul marginal reprezintă sporul de cheltuieli totale
determinat de creşterea cu o unitate a .............................
11) Dacă producţia creşte cu 100%, atunci costul fix mediu
……......... .
12) Într-o economie concurenţială, costul de producţie este
limita până la care poate coborî........................al unui bun economic.
13) Producătorul trebuie să obţină reducerea…….....……….
fără a influenţa negativ calitatea bunurilor.
14) Dacă din profitul obţinut de o firmă se scad impozitul şi
56
alte taxe legale pe profit, ceea ce rămâne se numeşte ……..….. .
15) Profitul este un ….....…. al factorilor de producţie.
57
16) Când cererea este mai mare ca oferta, producătorii sunt
interesaţi să ……….. producţia din …...acel bun.
17) Când preţul unui bun creşte, cererea se …………., iar
oferta se ………..
18) Dacă oferta în raport cu preţul este elastică, creşterea
preţului unitar determină sporirea…..........…. a ofertei.
19) Legea ofertei arată că preţul unui bun şi oferta sunt într-o
relaţie ……................ .
20) Dacă pe piaţă, cererea este mai mică decât oferta, spunem
că apare exces de ……................ .
IV . TEXTE DE COMENTAT
1) „Structura producţiei poate fi definită ca suma tuturor
aranjamentelor care hotărăsc ce trebuie produs de cine şi pentru
cine, prin ce metode şi în ce condiţii (…) În acest context, prin
<<capitalism>> înţelegem un sistem în care pieţele de bunuri şi
servicii permit forţelor cererii să influenţeze ceea ce se produce,
astfel încât înnoirea produselor şi a proceselor, precum şi aplicarea
capitalului la mijloacele de producţie, sunt răsplătite din plin.”
(S. Strange, „State şi pieţe”)
2) „Într-o fermă a universităţii …. din Timişoara, s-a început

amenajarea primei crescătorii de sturioni din Banat. Ideea este să
creăm un loc din care să se poată aproviziona cu puiet cei care îşi
deschid ferme familiale. … Puietul se cumpără cu 0,2 euro bucata,
cega fiind mai ieftină şi morunul cel mai scump. La maturitate, cega
se vinde cu 10 euro kg, iar morunul cu 30 euro kg. Un kg de icre se
vinde cu 4000-5000 de euro. Nu oricine poate asigura însă condiţii
pentru reproducerea peştilor şi colectarea icrelor… Pentru a porni o
afacere cu sturioni sunt necesare în primul rând bazinele…
temperatura apei trebuie să fie constantă …foarte importantă este
asigurarea cu 1-2 generatoare electrice de rezervă. Puietul se
cumpără de la centrul special şi este transportat în apă în saci de
plastic. Mâncarea peştilor se poate procura din centre specializate.
Jumătate din valoarea kg de peşte reprezintă valoarea furajelor.”
(Capital nr.3, ianuarie 2005)
58
3) „Reducerea propriu-zisă a cheltuielilor se realizează în
nouă etape. Măsurile respective se iau concomitent în toate
sectoarele întreprinderii. Scăderea preţurilor de cumpărare,
reducerea stocurilor şi reducerea consumurilor de materiale, pe de-o
parte, reducerea cheltuielilor de fabricaţie şi a cheltuielilor de
exploatare a utilajelor, pe de altă parte, concură la reducerea
cheltuielilor întreprinderii: reducerea cheltuielilor administrative, a
cheltuielilor de desfacere şi a cheltuielilor de publicitate….”
(Magnus Rodke, 222 măsuri practice de reducere a costurilor, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1974.)
4) „ ...ştiind că productivitate mai mare înseamnă deopotrivă

să se producă mai mult cu aceeaşi muncă sau să se producă tot atât,
dar cu muncă mai puţină, preferăm desigur a doua versiune. Mai
întâi, pentru că economia n-are ca scop <<să creeze locuri de
muncă>>, ci să creeze bogăţie şi că, cu cât se munceşte mai puţin,
este cu atât mai bine, cel puţin până la un anumit minim. Apoi,
pentru că productivitatea şi nu volumul global al producţiei măsoară
competitivitatea unei economii – cheia independenţei economice,
capacităţii de plată pentru importuri şi, deci, cheia independenţei
politice, care diferă de cea rezultată din protecţionism şi închiderea
frontierelor”
(Les amis de la Terre, L’écologie contre le chômage, Editions la
Découverte, Paris, 1984)
5) „Existenţa profitului este legată de aceea a unui subiect pe

care noi l-am denumit întreprinzător. Acest întreprinzător joacă un
rol esenţial, poate de neînlocuit. Dar existenţa profitului nu ţine
numai de persoana sa; activitatea sa se înscrie într-un mediu mai
mult sau mai puţin favorabil. În cele din urmă profitul se explică
printr-o legătură între activitatea întreprinzătorului şi mediul în care se
exercită.
Influenţa personală a întreprinzătorului asupra proprietăţii
întreprinderii pe care o conduce în mod efectiv se exercită într-o
formă incontestabilă şi foarte puternică. El face firma; acesta pierde
când trece în mâinile altuia incapabil sau mai puţin abil.”
(Henri Conitton, Economie politique Tome II. Dalloz, Paris, 1968)
6) „Reducerea risipei reprezintă unul din aspectele gestiunii

59
resurselor care trebuie să fie incluse în obiectivele economice şi
sociale ale societăţii, obiective a căror complexitate este în continuă
creştere…în toate sectoarele economiei, o reducere considerabilă a
consumului de resurse naturale pe unitatea de produs, este
incontestabil, posibilă şi aceasta fără a antrena o scădere a calităţii
sau a nivelului de viaţă…Numeroase metode de conservare a
energiei şi tehnologii mai eficiente de folosire a materiilor prime
sunt deja disponibile sau ar putea fi dezvoltate printr-o intensificare
a cercetării.
Risipa pare să fie un produs inerent al caracteristicilor sociale,
economice şi culturale ale epocii noastre. De aceea, pentru a
progresa mai mult, omenirea trebuie să depăşească epoca risipei.”
(D.Gabor, U.Colombo, A.King, R.Galli, “Să ieşim din epoca risipei”,
Bucureşti, Ed.Politică, 1983)
7) „Societatea industrială progresează prin salturi succesive.

La pornirea fiecărui salt se află o întâlnire istorică între ansamblul
inovaţiilor tehnice şi o nevoie în proporţii de masă…
Suntem astăzi la începutul unui nou salt. Desigur, ne gândim
la industriile electronice şi la comunicaţii. Aceste industrii nu sunt
poluante, solicită cantităţi mici de materii prime, costurile lor de
producţie sunt în cădere liberă şi nevoia de comunicare a oamenilor
nu are limite. Se poate spune că în acest fel toate condiţiile unei noi
mari faze de creştere economică par să fie întrunite”
(Michel Didier, Economie, Les regles du jeu, Ed. Economică, Paris,
1989)
8) „Atâta vreme cât se consideră că sistemul economic

funcţionează, în ultimă instanţă, în interesul individului – că este
subordonat nevoilor şi dorinţelor sale – se poate presupune că rolul
ştiinţei economice este să explice procesul prin care individul este
servit. Economiştilor, aidome altor oameni de ştiinţă, le place să dea
obiectului lor definiţii care au o semnificaţie profundă şi universală.
Cea mai cunoscută dintre ele afirmă că ştiinţa economică este
<<ştiinţa care studiază comportamentul uman ca o relaţie între ţeluri
şi resursele rare care au întrebuinţări alternative>>. Cel mai influent
profesor din timpurile noastre redă aceeaşi idee mai simplu:
<<Modul în care ne decidem să folosim resursele productive
rare cu întrebuinţări alternative, pentru realizarea unui scop
60
prevăzut.”...
(John Kenneth Galbraith, Ştiinţa economică şi interesul public,
Bucureşti, Ed.Politică, 1982)
61

1- c; 2- b; 3- c; 4- c; 5- a; 6- c; 7- a; 8- b; 9- b; 10- c; 11- c;
12- b; 13- c; 14- a; 15- a; 16- c; 17- b; 18- b; 19- a; 20- b; 21- c; 22-
a; 23- a; 24- b; 25- b; 26- c; 27-a; 28- a; 29- a; 30- b; 31- a; 32- b;
33- a; 34- c; 35- b; 36- a; 37- c; 38- a; 39- a; 40- b; 41- c; 42- a; 43-
b; 44- a; 45- c; 46- b; 47- b; 48- a; 49- b; 50- c.
31.
WmgL = 500 u.c.
WmgK = 1500 u.c.
Rms = ?
L WmK 3
Rms = K = WmL
=1 3
Răspuns corect (a)
32.
Kt = 100 mld u.m.
Kc = 40% × Kt
t = 5 ani
Kcons = ?
Kt = 100 mld u.m.

Kc = 40% ×100 mld = 40 mld u.m.  Kf = 60 mld u.m.
60mld
A =  12 mld u.m.
5
Kcons = Kc + A = 40 mld + 12 mld = 52 mld u.m.

Răspuns corect (b)
33.
Q = 1000 buc
CF = 150000 lei
CV = 200000 lei
Q’ = 2000 buc
CT’ = ?
62
CT’ = CF + CV’ = 150000 lei + 400000 lei = 550000 lei
Răspuns corect (a)
34.
V = 15 mld lei
15mld
Q = 10000 buc  V  P × Q  P = 10000buc  1500000lei
Rpr = 30%
CTM = ?
Pr V  CT  V 
RPr =  100  30%   100  30%    1  100  30%
CT CT  CT 
V
 1  0,3
CT
V
 1,3  V  1,3  CT
CT
130
15mld =  CT
100
15000000000
CT   1150000000011,5mld 
1,3
CT 11,5mld
CTM =   1150000lei
Q 10000buc
Răspuns corect (c)
35.
CF0 = 60% ×CT0
30 130
CV1 = CV0 +  CV0 =  CV0
100 100
CT1 = ?
60 130
CT1 = CF0 + CV1 =  CT0 +  CV0 =
100 100
= 0,6  CT0  1,3  (CT0  CF0 )  0,6  CT0  1,3  CT0  1,3  CF0 =
= 0,6  CT0  1,3  CT0  1,3  0,6  CT0 =
 1,9  CT0  0,78  CT0 
= 1,12  CT0
CT1  112 %  CT0  CT creşte cu 12%
Răspuns corect (b)
36.
Q = 100 costume
63
Materii prime = 100 mil
Materii auxiliare = 20 mil
Combustibil, energie, apă tehnologică = 20 mil
Combustibil pentru încălzire = 0,5 mil
Salarii directe = 20 mil
Salarii indirecte = 0,7 mil
Dobânzi = 0,8 mil
CV = ?
CV = 100 mil + 20 mil + 20 mil + 20 mil = 160 mil
Răspuns corect (a)
37.
CA 5

CT 4
Pr = 20 mil u.m.
Kc = 40 mil u.m.
Csal = 20 mil
Cm
?
CT
CA  CT  Pr
CA  CT  Pr
CT  Pr 5 Pr 5
   1 
CT 4 CT 4
20mil 5 20mil 5
1    1
CT 4 CT 4
20mil 1
  CT  80mil 
CT 4
CT  Cm  Csal  Cm  CT  Csal  80mil  20mil  60mil
Cm 60mil
  0,75  75%
CT 80mil
Răspuns corect (c)

38.
L0=10sal × 48 ore (pe săptămână)
64
WL0 = 5 prod / h / om
L1 = 10 sal × 40 ore (pe săptămână)
Q0 = Q1
W L1
?
WL 0
Q Q
WL 0  0  5  0  Q0  2400buc
L0 480
Q 2400
WL1  0   6 prod / h / om
L1 400
WL  WL1  WL 0  6  5  1 prod / h / om
WL0 = 5 ……………100%
1……………. X
100%
X=  20%  WL creşte cu 20%
5
Răspuns corect (a)
39.
WL0 = 50 buc/ sal
L0 = 100 sal
L1 = 101 sal
Q
WmgL=  20buc
L
Q1=?
Q
WmgL =  20buc  Q  20buc
L
Q0
WL 0   50buc / sal  Q0  5000buc 
L0
 Q1 = Q0 +  Q = 5000+20 = 5020 buc

Răspuns corect (a)
65
40.
L0 = 12 sal
K0 = 4 utilaje
Q0 = 10 buc
L1 = 12- 4 = 8 sal
K1 = 4+2 = 6 utilaje
Rms = ?
K K 1  K 0 64 2 1
Rms       0,5utilaje / salariat
L L1  L0 12  8 4 2
Răspuns corect (b)
41.
Kc = 20% Ktehnic
A = 5% ×Kcons = 15000 u.m.
Ktehnic = ?
5 15000  100
A = 5% × Kcons  15000 = 100
 K cons  K cons 
5
Kcons = Kc + A  Kc = Kcons –A=300000-15000 = 285000 u.m.
Kc = 20%  K tehnic
20 285000  100
285000   K tehnic  K tehnic   1425000u.m.
100 20
Răspuns corect (c)
42.
Q1 = 150% Q0
L1 = 80 % L0
IQ
I WL   100
IL
Q1 1,5  Q 0
IQ   100   150%
Q0 Q0
L 0,8L 0
I L  1  100   100  80%
L0 L0
IQ 150%
I WL  100  100  187,5%  100%  87,5%
IL 80%
WL a crescut cu 87.5%
Răspuns corect (a)
66
43.
Q0 = 2000 buc
WL0 = 40 buc/ sal
IQ = ?
WmgL = 60 buc/sal
L1 = 130% L0
Q0
W L0 = L
0
2000 2000
40   L0   50 salariaţi
L0 40
130
L1 =  50  65 salariaţi
100
Q Q  2000 Q  2000
WmgL   60  1  60  1 
L 65  50 15
 Q1 – 2000 = 900  Q1 = 2900 bucăţi
Q1 2900
IQ   100   100  145%  Q a crescut cu 45%
Q0 2000
Răspuns corect (b)
44.
Q0 = 4000 bucăţi
WmgK = 200 buc/utilaj
 K = 10 utilaje
IQ = ?
Q
IQ = Q  100
1
0
Q Q
WmgK   200  
K 10
Q  2000
Q1  4000  2000
Q1 = 6000 bucăţi
Q1 6000 300
IQ   100   100   150%
Q0 4000 2
Răspuns corect (a)
67
45.
Q1 = 120 %  Q0
CT1  140%  CT0
CTM1 = 58 u.m./buc
Cmg = ?
CT CT1  CT0 1,4CT0  CT0 0,4CT0
C mg      2  CTM 0
Q Q1  Q0 1,2Q0  Q0 0,2Q0
CT1 1,4CT0
CTM 1   58   58  1,16CTM 0  CTM 0  50 
Q1 1,2Q0
 C mg  2  50  100u.m. / buc
Răspuns corect (c)
46.
CT0 = 50%  V0
V1  120%  V0
Pr1  2  Pr0  200%  Pr0
ICT = ?
V = CT + Pr
CT0 = 50%  V0  Pr0  50%  V0
V1  120%  V0
Pr1  2  Pr0  100%  V0  CT1  V1  Pr1  120%  V0  100%  V0  20%  V0
CT1 20%  V0
I CT   100   100  I CT  40%
CT0 50%  V0
Răspuns corect (b)
47.
P = 48 ha
L = 3 lucrători
WL = 600 q / lucrător
Wp = ?
Q
WL =  Q  3  600  1800q
L
Q 1800q
WP =   37,5q / ha
P 48ha
Răspuns corect (b)
48.
L0 = 10 lucrători  40 ore / săptămână
68
Q0 = 2000 piese / săptămână
t  ?
W L1  120%  WL 0
Q1  Q0
Q0 2000
WL 0    5 piese/oră/om
L0 400
W L1  1,2  W L 0  1,2  5  6 piese/oră/om
Q1
W L1  6 piese/oră/om
L1  t1
2000 piese
6 piese/oră/om > 10lucr.  t1
t1< 40 h
 33,33 h < t1 < 40 h
t  t1  t 0  40  33,33h
 t < 6,67 h
t0 = 40 h………100%
t <6,67 h………x
X = 16,67 %
Răspuns corect (a)
49.
Q0 = 0 CT0 = 500
Q1 = 10 CT1 = 1000
Q2 = 20 CT2 = 1750
Q3 = 30 CT3 = 2500
CFM, CVM, CTM = ? când Q2 = 20
CF CT0 500
CFM     25u.m.
Q2 Q2 20
CV2 = CT2 – CF = 1750-500=1250
CV2 1250
CVM    62,5u.m.
Q2 20
CTM=CFM+CVM=25+62,5=87,5 u.m
Răspuns corect (b)
69
50.
CF = 30 mil u.m.
CVM = 26000 u.m.
V = 200 mil u.m.
Pr = 20%  V
Q=?
V = Q × P =CT + Pr  CT = V-Pr = 200 mil – 0,2 · 200 mil =
160 mil u.m.
CT = CF + CV  CV= CT – CF = 160 mil – 30 mil = 130
mil
CV CV 130mil u.m.
CVM = Q  =5000  Q  5000buc
Q CVM 26000u.m.
Răspuns corect (c)
II. CARE DINTRE URMĂTOARELE AFIRMAŢII ESTE ADE-

VǍRATǍ ŞI CARE ESTE FALSǍ?
1-A; 2-F; 3-F; 4-F; 5-A; 6-F; 7-A; 8-F; 9-A; 10-A; 11-F; 12-
A; 13-F; 14-F; 15-F; 16-A; 17-F; 18-A; 19-A; 20-F.

1- determinant;
2- intensiv;
3- derivat;
4- nevoi, resurse;
5- cantitative;
6- eficienţa;
7- capitalului fix;
8- capitalului circulant;
9- zero, fix;
10- producţiei;
11- scade;
12- preţul de vânzare;
13- costurilor de producţie;
14- profit net;
15- venit;
16- mărească;
70
17- diminuează, extinde;
18- mai intensă;
19- directă;
20- ofertă.
IV.TEXTE DE COMENTAT
1) Formularea problemei economice:
reglarea prin piaţă a funcţionării economiei şi a ofertei de
către cerere, ca „răspuns” la probleme fundamentale ale economiei.
Concepte economice esenţiale pentru abordarea problemei:
mecanism economic, „maşina economică”, sistemul economiei de
piaţă, piaţa bunurilor şi serviciilor, cererea, oferta.
Analiza problemei economice:
 precizarea problemei fundamentale a economiei;
 enumerarea caracteristicilor sistemului economiei de piaţă;
 descrierea mecanismului cerere-ofertă-preţ şi precizarea
consecinţelor funcţionării lui;
 caracterizarea pieţei bunurilor şi serviciilor şi precizarea
efectelor acesteia asupra pieţelor derivate (pieţele factorilor de
producţie);
 explicarea conceptului de “consumator rege” şi abordarea
problemei distribuţiei veniturilor, în condiţiile economiei de piaţă;
 explicarea modalităţii prin care maximizarea interesului
producătorului se realizează prin maximizarea interesului
consumatorului.
2) Identificarea în condiţiile specifice de producţie a factorilor de

producţie necesari.
Corelaţia cost-profit şi creşterea profitului odată cu creşterea
gradului de prelucrare.
Corelaţia “intrări-ieşiri” la nivelul unei firme.
71
3)
 obiectivul major al activităţii economice, impus de legea
concurenţei;
 problematica majoră a activităţii agenţilor economici:
 posibilitatea reducerii costurilor de producţie în 9 etape;
 existenţa profitului  întreprinderea bine gestionată
 motivaţie solidă pentru a realiza costuri de producţie mai mici
4) Efectul creşterii productivităţii muncii – producerea bogăţiei.

Scopul producţiei = consumul.
Scopul economiei – de a crea bogăţie, prin care se satisfac
necesităţile de consum ale oamenilor.
Legătura, independenţă politică – suveranitate – independenţă
economică.
Cheia independenţei economice = productivitatea şi nu
volumul producţiei.
Competitivitatea unei ţări este dată de productivitatea muncii
şi nu de mărimea producţiei naţionale.
5) Profitul – câştigul realizat sub formă bănească dintr-o activitate

sau operaţiune bazată pe raţionalitate economică.
Factori obiectivi şi subiectivi care determină mărimea şi
existenţa profitului:
 Factori obiectivi:  mediul şi legătura întreprinzătorului cu
mediul
 Factori subiectivi:  spiritul întreprinzătorului, priceperea,
experienţa şi intuiţia
Profitul – fundamentul economiei de piaţă.
6) Obiective economice şi sociale ale societăţii – utilizarea eficientă

a resurselor şi gestionarea acestora.
 Combinarea eficientă a factorilor de producţie, implică
productivitate ridicată.
 Efectul dezvoltării intensive a factorilor de producţie
asupra producţiei de bunuri şi servicii şi asupra calităţii vieţii.
 Relaţia întreprinzător – constrângeri tehnice şi economice.
72
 Implicaţiile acumulării de capital şi de cunoştinţe asupra
creşterii economice.
7)
 Dezvoltarea societăţii industriale se realizează în salturi
succesive, pe baza progresului tehnic.
 Influenţa progresului tehnic asupra volumului fizic şi
valoric al producţiei obţinute cu aceeaşi masă de factori de
producţie.
 Inovaţiile tehnice transformă progresul tehnic rezultat din
cercetarea ştiinţifică în progres economic.
 Progresul tehnic contribuie la:
 atragerea şi utilizarea unor resurse de materii prime şi
energetice;
 reducerea consumului de factori de producţie pe
unitatea de produs.
În societăţile moderne, structurile neeconomice, sociale,
politice, educaţionale, au rol important în procesul evoluţiei
economice.
8)
 Economia politică studiază raporturile sociale dintre
oameni, în cadrul activităţilor economice.
 Problematica economică cu care se confruntă oamenii:
corelaţia nevoi – resurse
Definiţia economiei dată de economistul englez Lionel
Robbins, respectiv de economistul Paul A. Samuelson: raritatea
resurselor şi limitarea acestora în raport cu nevoile nelimitate,
generează necesitatea unor alternative în folosirea lor. Decizia
subiectului e guvernată de un ţel: obţinerea unei satisfacţii maxime.
Înlocuind o resursă cu alta pentru satisfacerea aceleiaşi nevoi,
subiectul trebuie să fie convins că decizia îi asigură cea mai mare
satisfacţie folosind resursa cea mai convenabilă.
73
CAPITOLUL III
PIAŢA- ÎNTÂLNIRE A AGENŢILOR
ECONOMICI

A. Relaţia cerere-ofertă-preţ în economia de piaţă
B. Mecanismul concurenţial
C. Forme ale pieţei:
 Piaţa monetară;
 Piaţa capitalurilor;
 Piaţa muncii.
3. 2. Teste
3. 3. Răspunsuri la teste
74
75
CAPITOLUL III
PIAŢA – ÎNTÂLNIRE A AGENŢILOR
ECONOMICI
A. RELAŢIA CERERE-OFERTĂ-PREŢ ÎN
ECONOMIA DE PIAŢĂ
Accepţiunile termenului de piaţă

- spaţiul economic în care se desfăşoară activitatea economică
- locul de întâlnire a agenţilor economici: vânzători şi
cumpărători
- forme de manifestare a cererii şi ofertei
- locul de formare a preţului
Tipuri de piaţă
a) După natura economică a bunurilor schimbate:
 piaţa mărfurilor;
 piaţa serviciilor;
 piaţa capitalurilor;
 piaţa valutară;
 piaţa muncii.
b) După spaţiul geografic:
 piaţa locală;
 piaţa naţională;
 piaţa regională;
 piaţa mondială.
c) După caracterul concurenţei:
 piaţa cu concurenţă perfectă;
 piaţa cu concurenţă imperfectă.
d) După cantitatea tranzacţionată:
 pieţe dispersate;
 pieţe concentrate.
76
Funcţiile pieţei
- formarea preţurilor;
- vânzarea mărfurilor şi realizarea valorii lor în bani;
- satisfacerea nevoilor de consum;
- funrnizează informaţii economice.
Preţul şi echilibrul pieţei
Preţul de echilibru: cererea = oferta, la nivelul celui mai mare
volum de vânzări şi cumpărări de pe piaţă.
Preţul de echilibru indică:
 ce bunuri să se producă;
 ce cantităţi de bunuri.
Preţul de echilibru – se formează în condiţiile concurenţei
libere, fără intervenţia statului.
Raportul cerere / ofertă – preţ de echilibru (Pe) şi cantitate de
echilibru (Qe)
a) Dacă oferta (O) este constantă:
 când C creşte, Pe creşte, Qe creşte;
 când C scade, Pe scade, Qe scade.
b) Dacă cererea (C) este constantă:
 când O creşte, Pe scade, Qe creşte;
 când O scade, Pe creşte, Qe scade.
B. MECANISMUL CONCURENŢIAL
Concurenţa = confruntarea între agenţii economici pentru
producerea şi comercializarea, respectiv achiziţionarea bunurilor şi
pentru maximizarea profitului..
Tipuri de concurenţă:
1. Piaţă cu concurenţă perfectă
2. Piaţă cu concurenţă imperfectă:
 Monopolistică;
 Oligopolistică;
 Monopol;
 Monopsonică;
 Oligopsonică.
Strategii concurenţiale:
 Strategia efortului concentrat;
77
 Strategia elitei;
 Strategia costurilor;
 Strategii combinate.
Preţurile
1. Preţul = expresia bănească a valorii mărfurilor sau suma de
bani pentru care se vinde / cumpără o marfă.
2. Funcţiile preţurilor:
 Evaluarea cheltuielilor;
 De informare;
 De stimulare a producătorilor;
 De redistribuire a veniturilor.
3. Tipuri de preţuri:
 Preţuri libere;
 Preţuri administrate;
 Preţuri mixte.
C. FORME ALE PIEŢEI: PIAŢA MONETARĂ, PIAŢA

CAPITALURILOR ŞI PIAŢA MUNCII
C. 1. PIAŢA MONETARĂ
Banii sunt foarte importanţi în orice economie, aşa şi piaţa
este foarte importantă, deoarece are rol de a regla masa monetară şi
de a compensa excedentul cu deficitul de monedă..
Acest lucru este evidenţiat cu ajutorul funcţiilor banilor:
- mijloc de schimb
- mijloc de plată
- instrumente de măsură a rezultatelor
- instrument de rezervă
Cantitatea de bani existentă la un moment dat în circulaţie şi
aparţinând diferiţilor agenţi economici reprezintă masa monetară.
Masa monetară (M) este formată din monede, bancnote şi
bani scripturali, adică din numerar (monede, bancnote) şi bani
scripturali (înscrisuri în conturi bancare).
Se determină masa monetară ţinând cont de cantitatea
bunurilor supuse tranzacţionării (Q), de preţul (P) al acestora şi de
viteza de rotaţie a monedei (V), astfel:
78
M = PQ / V
Viteza de rotaţie a monedei reprezintă totalitatea operaţiunilor
de vânzare- cumpărare şi plăţi pe care le mijloceşte o unitate
monetară într-o perioadă.
Puterea de cumpărare reprezintă cantitatea de bunuri şi
servicii ce se poate cumpăra cu o unitate monetară sau cu întreaga
masă monetară.
Pcm =1 / P Pcb = M / P
Unde:
 Pcm = puterea de cumpărare a monedei
 Pcb = puterea de cumpărare a banilor
 P = preţul banilor
Din confruntarea cererii cu oferta de monedă apare preţul,
care pe piaţa monetară poartă denumirea de rata dobânzii.
Dobânda reprezintă suma de bani pe care debitorul o plăteşte
creditorului său deoarece se foloseşte de banii acestuia o perioadă.
Mărimea dobânzii depinde de:
 preţul creditului
 mărimea creditului
 perioada de acordare a creditului
În funcţie de durata de acordare a creditului se cunosc
două tipuri de dobândă astfel:
a) dobândă simplă, dacă perioada de acordare a creditului este
de cel mult un an.
D = C × d' × n
Unde:
 D = dobânda
 C = creditul
 n = durata de acordare a creditului
b) dobânda compusă, dacă perioada de acordare a creditului

este mai mare de un an.
D = C ( 1 + d' )n – C
Unde:
 D = dobânda
 C = creditul
79
 n = durata de acordare a creditului
Masa monetară este reglată, de banca de emisiune, operaţiune
ce trebuie realizată în aşa fel încât să permită o dezvoltare a
economiei, dar fără a mări inflaţia..
C. 2. PIAŢA CAPITALURILOR
Una dintre principalele forme de a investi este plasarea
banilor în titluri de valoare (acţiuni, obligaţiuni). Acest lucru este
posibil pe piaţa financiară sau a capitalurilor. Obiectul acestei pieţe
îl constituie titlurile de valoare (acţiuni şi obligaţiuni), iar preţul
poartă denumirea de curs.
Acţiunea este un titlu de valoare cu următoarele însemne:
numele firmei emitente, valoarea nominală, data emiterii, număr,
serie, etc.
Acţiunile pot fi:
 acţiuni nominative, cele ce deţin şi numele posesorului
 acţiuni la purtător, acelea care nu deţin numele posesorului.
Obligaţiunile sunt titluri de valoare ce atestă existenţa unui
împrumut pe termen lung.
Obligaţiunile sunt considerate titluri de valoare cu venit fix,
numit dobândă.
D = C × d'
Unde:
 D = dobânda
 C = cursul obligaţiunii
 d' = rata dobânzii
Piaţa financiară este locul în care cererea de titluri de valoare
se întâlneşte cu oferta de titluri de valoare.
Această piaţă are două forme:
 piaţa financiară primară
 piaţa financiară secundară
Unul dintre factorii ce influenţează cererea de titluri şi, deci,
mărimea cursului este randamentul titlului.
Acesta se calculează:
r = ( Vg sau Dv / VN ) × 100
unde:
80
 r = randamentul plasamentului
 Vg = venit garantat
 Dv = dividend scontat
 VN = valoare nominală
Bursa de valori este instituţia ce permite tranzacţionarea
titlurilor pe piaţa finaciară secundară.
Tranzacţiile efectuate la bursa de valori pot fi:
 operaţiuni la vedere
 operaţiuni la termen
C.3. PIAŢA MUNCII

În condiţiile trecerii la mecanizare şi robotizare, munca
omului este înlocuită de cea efectuată de maşină, însă omul nu este
eliminat în totalitate din procesul de producţie. Munca este factorul
activ şi determinant al producţiei. Factorul muncă se asigură prin
intermediul pieţei forţei de muncă.
Obiectul acestei pieţe îl constituie forţa de muncă, iar preţul
poartă denumirea de salariu.
Cererea de forţă de muncă este dată de nevoia de muncă
salariată existentă la un moment dat în societate.
Oferta de forţă de muncă este dată de munca depusă de
populaţia aptă de muncă, în condiţii salariale.
Salariul reprezintă suma de bani primită de un salariat pentru
munca depusă.
În evoluţia sa, salariul a fost supus unor procese
contradictorii, şi anume:
 proces de diferenţiere
 proces de apropiere – egalizare
Salariul îmbracă mai multe forme:
a) salariul nominal – reprezintă suma de bani primită de un
salariat în schimbul muncii depuse.
b) salariul real – reprezintă bunurile şi serviciile ce pot fi
cumpărate cu salariul nominal. Salariul real depinde de salariul
nominal şi de nivelul preţurilor.
SR = SN / P
Unde:
81
 SR = salariul real
 SN = salariul nominal
 P = nivelul preţurilor
Pentru a arăta modificarea salariului real este folosit
indicatorul numit modificarea relativă (procentuală) a salariului real.
∆ % SR = ISR – 100%
Unde:
 ∆% SR = modificarea procentuală a salariului real
 ISR = indicele salariului real
ISR =( SR1 / SR0 ) × 100
Unde:
 SR1 = salariul real în perioada curentă
 SR0 = salariul real în perioada iniţială
c) salariul social – reprezintă suma de bani plătită de societate
celor ce au suferit accidente de muncă, boli profesionale sau sunt
afectaţi de şomaj.
d) salariul colectiv – reprezintă suma de bani plătită de
societate angajaţilor pentru participarea la obţinerea beneficiilor.
3.2. TESTE

1. Care afirmaţii definesc piaţa?
a) locul unde se întâlnesc vânzătorii;
b) locul de întâlnire a agenţilor economici, unii purtători ai
ofertei de mărfuri şi alţii ai cererii;
c) mijloc de reglare a activităţilor economice prin concurenţă.
2. În ce condiţii un bun are calitatea de marfă?
a) să fie destinat schimbului şi nu consumului propriu;
b) să fie produs în ţară şi nu importat;
c) să satisfacă mai multe trebuinţe în acelaşi timp.
3. Preţul de echilibru este preţul la care:
a) cantitatea ce se oferă dintr-un bun este egală cu cantitatea
cerută;
b) oferta unui bun este în exces;
c) cererea bunului este în exces.
82
4. Preţul de echilibru al unui bun depinde de:
a) preţurile stabilite de monopol;
b) preţul stabilit de organele centrale de stat;
c) preţul de echilibru al factorilor de producţie.
5. Manifestarea concurenţei în economia de piaţă este posibilă
deoarece:
a) preţurile sunt stabilite de organele de stat;
b) agenţii economici au libertate deplină de acţiune;
c) economia este condusă centralizat.
6. Vânzările de mărfuri diferenţiate sortimental de către un număr
mare de producători este o caracteristică a unei:
a) pieţei de monopol;
b) pieţei de tip oligopol;
c) pieţei cu concurenţă monopolistică.
7. Piaţa cu care se aseamănă cel mai mult o piaţă cu concurenţă
perfectă este:
a) piaţa bursieră;
b) piaţa factorilor de producţie;
c) piaţa muncii.
8. Produsele sunt omogene pe o piaţă de tip:
a) oligopolistică;
b) cu concurenţă perfectă;
c) monopolistică.
9. Ofertanţii pot influenţa preţurile şi producţia pe o piaţă:
a) cu concurenţă monopolistică;
b) cu concurenţă monopsonică;
c) de tip oligopol.
10. Care afirmaţii sunt corecte?
a) creşterea preţurilor determină creşterea ofertei şi reducerea
cantităţii cerute;
b) reducerea preţurilor determină creşterea ofertei şi reducerea
cantităţii cerute;
c) creşterea preţurilor determină creşterea cantităţii cerute şi
reducerea cantităţii oferite.
83
11. Clasificarea pieţelor în dispersate şi concentrate, se realizează
după criteriul:
a) spaţiul geografic;
b) cantităţi tranzacţionate;
c) caracterul concurenţei.
12. Când oferta creşte şi cererea rămâne constantă:
a) preţul de echilibru scade şi cantitatea de echilibru creşte;
b) preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade;
c) cantitatea de echilibru şi preţul de echilibru rămân constante.
13. Dacă preţul unui bun este stabilit sub preţul de echilibru atunci:
a) cererea este egală cu oferta;
b) exces de cerere;
c) exces de ofertă.
14. Dacă preţul unui bun este stabilit peste preţul de echilibru
atunci:
a) exces de cerere;
b) cererea este egală cu oferta;
c) exces de ofertă.
15. Se dă funcţia cererii C = 30 – 10p şi a ofertei O = 6 + 2p. Care
este preţul şi cantitatea de echilibru?
a) 2 u.m. şi 10 u.c.;
b) 4 u.m. şi 3 u.c.;
c) 5 u.m. şi 5 u.c..
16. Cunoscând funcţia cererii C = 40 – p şi a ofertei O = 5p – 2, în
condiţiile în care preţul impus de guvern este 10 u.m., care este
costul suportat de guvern?
a) 180 u.m.;
b) 300 u.m.;
c) 480 u.m..
17. Legea ofertei unui bun se exprimă prin relaţia O = 4000 + 10p.
La echilibru cantitatea cerută din bunul respectiv este 50000 kg,
atunci preţul de echilibru este:
a) 50000;
b) 4600;
c) 5400.
84
18. Cererea pentru un bun este în relaţie pozitivă cu:
a) preţul unitar al bunurilor;
b) preţul unitar al bunurilor complementare;
c) intensitatea nevoilor.
19. Dacă x şi y sunt două bunuri substituibile, iar Px scade şi Py
rămâne neschimbat atunci:
a) creşte cererea lui y;
b) creşte oferta lui x;
c) scade cererea lui y şi scade oferta lui x.
20. Statul poate să influenţeze indirect creşterea cererii unui bun
prin?
a) sporirea taxelor vamale;
b) majorarea veniturilor unor categorii de populaţie;
c) creşterea fiscalităţii.
21. Funcţiile banilor sunt:
a) mijloc de schimb;
b) mijloc de plată;
c) mijloc de schimb, mijloc de plată, instrument de măsură a
rezultatelor, instrument de rezervă.
22. Masa monetară este formată din:
a) monede, numerar;
b) numerar, bancnote;
c) numerar, bani scripturali.
23. Dobânda poate avea formele:
a) simplă şi compusă;
b) simplă;
c) mixtă.
24. Acţiunile pot fi:
a) acţiuni nominative, titluri de valoare;
b) acţiuni nominative, acţiuni la purtător;
c) acţiuni la purtător , titluri de valoare.
25. Piaţa financiară are formele:
a) piaţa financiar primară, piaţa financiar secundară;
b) piaţa financiar primară, piaţa financiar inferioară;
c) piaţa financiar inferioară, piaţa financiar secundară.
85
26. Tranzacţiile efectuate la bursa de valori pot fi:
a) operaţiuni la vedere şi operaţiuni la scadenţă;
b) operaţiuni la cursul existent şi operaţiuni la termen;
c) operaţiuni la vedere şi operaţiuni la termen.
27. Obiectul pieţei capitalurilor îl constituie:
a) acţiunile;
b) bursa de valori;
c) titlurile de valoare.
28. Salariul îmbracă mai multe forme:
a) salariul nominal, salariul real, salariul social;
b) salariul social, salariul real, salariul colectiv;
c) salariul nominal, salariul real, salariul social, salariul colectiv.
29. Formula de calcul a masei monetare este:
a) M = PQ / V;
b) M = 1 / P;
c) M = PQ × V;
30. Formula de calcul a puterii de cumpărare este:
a) Pcm = M / P;
b) Pcm = P / Q;
c) Pcm = Q / V .
31. Dobânda obligaţiunilor are următoarea formulă de calcul:
a) D = C × d;
b) D = C × d';
c) D = P × d.
32. Randamentul plasamentului are formula:
a) r = ( Vg sau Dv / VN ) × 100;
b) r = V / VN × 100;
c) r = D / VN × 100.
33. Salariul real se determină după formula:
a) SR = SN / P;
b) SR = SR1 / SR0;
c) SR = ISR – 100%.
34. O societate comercială deţine 10000 buc. de bunuri supuse
tranzacţionării, la preţul de 1000 u.m., iar viteza de rotaţie a
monedei este de 10 rotaţii. Masa monetară este:
a) 1000000 u.m.
86
b) 200000 u.m.
c) 100000 u.m.
35. O societate comercială deţine o masă monetară de 1200000 u.m.
şi un preţ al bunurilor de 1000 u.m. Puterea de cumpărare a banilor
deţinuţi este:
a) 120
b) 1200
c) 12
36. O societate comercială deţine un credit de 10000 u.m., cu o
dobândă de 15%, durata de acordare a creditului este de 6 luni.
Dobânda simplă va fi:
a) 1500 u.m.
b) 750 u.m.
c) 375 u.m.
37. O bancă acordă un credit de 10000 u.m., cu o dobândă de 20%,
durata de acordare a creditului este de 2 ani. Dobânda este:
a) 4400 u.m.
b) 14400 u.m.
c) 440 u.m.
38. O bancă acordă un credit de 5000 u.m., cu o dobândă de 40%,
durata de acordare a creditului este de 3 ani. Dobânda va fi:
a) 872 u.m.
b) 13720 u.m.
c) 8720 u.m.
39. O bancă deţine o masă monetară de 1400000 u.m. şi un preţ al
bunurilor de 2000 u.m. Puterea de cumpărare a banilor deţinuţi este:
a)7000
b)70
c)700
40. Dacă salariul nominal al unui salariat este de 2000 RON , iar
nivelul preţurilor este de 2 RON, salariul real al salariatului va fi:
a)4000
b)1000
c)100
41. Cu cât trebuie să crească salariul nominal, lunar încât salariul
real să nu se modifice, preţurile la bunurile de consum să crească lunar
87
cu 25%, iar productivitatea medie a muncii să crească cu 15%?
a) 75%
b) 10%
c) 25%
42. La o creştere a salariului nominal cu 25% şi o scădere a
salariului real cu 15%, preţurile bunurilor de consum:
a) au scăzut cu 10%
b) au crescut cu 47%
c) au crescut cu 40%
43. Dacă salariul nominal creşte cu 26% şi rata inflaţiei este de 5%
atunci salariul real va creşte cu:
a) 21%
b) 31%
c) 20%
44. Când preţurile la bunurile de consum cresc de 2 ori, salariul real
creşte cu 100% atunci salariul nominal:
a) creşte de 4 ori
b) creşte cu 150%
c) scade cu 100%
45. La o creştere a salariului nominal de la 600000 RON la 700000
RON şi o scădere comcomitentă a preţurilor bunurilor de consum
cu 3%, salariul real creşte cu:
a) 21000
b) 121600
c) 118000
46. La un credit de 20 mld u.m. se plăteşte o dobândă de 2 mld u.m.
corespunzător unei rate anuale de dobânzi de 20%, în regim de
dobândă simplă. Timpul pentru care s-a acordat creditul a fost:
a) 12 luni
b) 6 luni
c) 2 luni
47. Un agent economic contractează un împrumut de 10 000 u.m.,
cu o rată anuală a dobânzii de 20% şi rambursabil în două tranşe
egale: prima tranşă după 6 luni şi a doua tranşă după un an. Dobânda
plătită în a doua tranşă este mai mare decât cea din prima tranşă cu:
a) 500 u.m.
88
b) 0 u.m.
c) 1500 u.m
48. Un agent economic contractează un împrumut de 2000 u.m., cu
o rată anuală a dobânzii de 25% şi rambursabil în 5 tranşe anuale
egale. Dobânda se plăteşte la sfârşitul fiecărui an în regim de dobân-
dă simplă. Dobânda plătită la sfârşitul celui de-al treilea an este:
a) 600 u.m.
b) 400 u.m.
c) 300 u.m.
49. Preţul unitar al unui bun este 5000 u.m., din care 25% profit.
Pentru ca rata profitului la cifra de afaceri să devină 30%, costul
unitar trebuie să se modifice cu:
a) să scadă cu 250 u.m.;
b) să crească cu 250 u.m.;
c) nu se modifică.
50. Rata profitului la CA era în momentul T0 de 30%. În momentul
T1, rata profitului la CA scade cu 10%. Indicele ratei profitului este:
d) a) 70%
e) b) 90%
f) c) 80%
II . RĂSPUNDEŢI LA ÎNTREBĂRI:
1. Definiţi masa monetară.
2. Ce reprezintă viteza de rotaţie a monedei ?
3. Definiţi dobânda.
4. Ce reprezintă obligaţiunea?
5. Cum poate fi definită piaţa financiară ?
6. Ce reprezintă salariul ?
7. Definiţi puterea de cumpărare.
III. CARE DINTRE URMĂTOARELE AFIRMAŢII ESTE

1) În România, piaţa autoturismelor este o piaţă de tip monopol.
2) Pe piaţa de tip oligopol se asigură omogenitatea produselor.
3) Forma de piaţă reală care se apropie cel mai mult de piaţa
cu concurenţă perfectă este bursa.
89
4) Un grup financiar puternic care deţine pachetul acţiunilor
de control la mai multe firme oligopol se numeşte holding.
5) Dacă cerera şi oferta cresc concomitent şi în aceeaşi
proporţie, preţul de echilibru scade.
6) Bancnotele sunt bucăţi de hârtie tipizate, cu o anumită
valoare.
7) Deficitul bugetar este situaţia în care veniturile bugetare
sunt mai mici decât cheltuielile bugetare.
8) Creditorul este agentul economic ce acordă cu împrumut o
sumă de bani pe o anumită perioadă de timp.
9) Debitorul este agentul economic ce acordă cu împrumut o
sumă de bani pe o anumită perioadă de timp.
10) Piaţa financiară primară se caracterizează prin emisiunea
şi plata titlurilor nou emise.
11) Valoarea nominală este suma înscrisă pe titlul de
valoare.
12) Oferta publică de cumpărare este o declaraţie publică
prin care un agent economic se angajează să cumpere toate acţiunile
unei societăţi comerciale la un preţ mai ridicat decât cursul acestora.
13) Pachetul majoritar sau de control permite
tranzacţionarea titlurilor pe piaţa financiară.
14) Salariul de echilibru este salariul ce se formează în
situaţia în care cererea de forţă de muncă este egală cu oferta de
forţă de muncă.
15) Salariul social reprezintă suma de bani plătită de
societate celor care au suferit accidente de muncă, boli profesionale
sau sunt afectaţi de şomaj.
16) Salariul real reprezintă suma de bani primită de un
salariat în schimbul muncii depuse.
17) Bursa de valori este instituţia ce permite tranzacţionarea
titlurilor pe piaţa financiară secundară.
18) Operaţiunile la vedere se realizează astfel: se încheie un
contract între cele două părţi, ce conţine: numele celor două părţi
(vânzătorul şi cumpărătorul), numărul titlurilor tranzacţionate,
cursul existent în momentul încheierii contractului şi un termen de
lichidare sau scadenţă.
90
19) Excedentul bugetar este situaţia în care veniturile
bugetare sunt mai mari decât cheltuielile bugetare.
20) Creditorul este agentul economic ce acordă cu împrumut
o sumă de bani pe o anumită perioadă de timp.
IV. COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE CU TERMENII POTRIVIŢI:
1) Pe piaţă, consumatorii acţionează pentru a găsi vânzătorul

cu preţul cel mai .............. ..... .
2) Dacă concurenţa respectă regulile şi mijloacele recunoscute
legal, atunci se numeşte ............................. .
3) Când informaţiile despre piaţă sunt larg difuzate, şi
permanent cunoscute, spunem că piaţa este ..........................
4) Dacă cererea şi oferta cresc concomitent şi în aceeaşi
proporţie, preţul de echilibru este ..............., iar cantitatea de
echilibru ..................... .
5) Vânzătorii sunt în competiţie pentru a atrage cât mai
mulţi ...................., cu venituri ridicate.
6) Primele monede confecţionate din metal preţios au apărut
în secolele ............, aşa cum menţionează Herodot în lucrările sale,
şi au circulat până în secolul al XVIII – lea.
7) Cu timpul, alături de monede şi bancnote, au apărut
banii ................ (înscrisurile din conturile bancare ).
8) ..................... adică bunurile sunt schimbate cu bani sau
invers.
9) Masa monetară este formată, îndeosebi, din bani scripturali
deoarece cu ajutorul lor se realizează cel mai mare volum
al ..............
10) Mărirea rezervei minime obligatorii la Banca Naţională,
lucru ce conduce la ............ creditelor.
11) Reducerea masei monetare se realizează prin limitarea
creditelor sau ............................ lor, adică să nu depăşească o
anumită sumă sau un procent din disponibilităţile băneşti ale
băncilor.
12) Tranzacţiile se realizează cu ajutorul agenţilor
specializaţi numiţi ......... , dar şi prin intermediul bursei de valori.
91
13) Cererea de forţă de muncă se formează într- o perioadă
lungă de timp, pentru a crea noi locuri de muncă, o firmă are nevoie
de timp pentru a obţine ............ şi a investi.
14) Salariul nominal net este salariul pe care îl primeşte un
angajat după ce i s-au oprit ............. .
15) Cererea de muncă depinde de ………………..
marginală a muncii.
16) Cererea nominală de bani este direct proporţională cu
nivelul ………………. .
17) Cererea de muncă se exprimă prin numărul de locuri de
muncă existente sau prin ………………… de locuri de muncă.
18) Salariul……………. este suma de bani plătită de firmă/
primită de salariat în schimbul muncii depuse.
19) Salariul…………….este cantitatea de bunuri sau
servicii care poate fi cumpărată cu salariul nominal.
20) Salariul reprezintă ……………….. pentru angajator şi
……………….. pentru angajat.
V. TEXTE DE COMENTAT
1) „În modelul ideal al economiei de piaţă, mecanismul
preţurilor şi al concurenţei joacă rolul unei „mâini invizibile”, care
va direcţiona opţiunile economice ale fiecăruia. Această mână va
aduce în permanenţă cele mai bune răspunsuri la întrebările cheie pe
care societatea şi le pune: Ce să produci? Cum să produci? Cum să
remunerezi personalul?”.
(Michel Didier, Economia: regulile jocului, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1989)
2) „ ...nu este pur şi simplu posibil să beneficiezi de

binefacerile sistemului de preţuri ca mecanism de informare, care îşi
trage eficienţa din faptul că lasă indivizii liberi să reacţioneze ei
însuşi la informaţiile care le parvin, fără a lăsa simultan libera
funcţionare a preţurilor care determină în întregime sau în măsură
distribuirea veniturilor. A uita această caracteristică fundamentală a
mecanismelor pieţei nu poate decât să le reducă eficienţa spontană
şi, astfel, să conducă, fără a ne da seama, la alte intervenţii ale
statului care, la rândul lor, vor degrada şi mai mult eficienţa naturală
a pieţei.”
92
(Henri Lepage, Planification et économie de marché, Éditions de
l’institut Économique de Paris, 1983)
3) „Băncile acordă particularilor şi întreprinderilor credite a
căror finanţare este asigurată prin resursele create de ele însele sau
colectate de la diferiţi agenţi economici. Dacă ele acordă mai multe
credite decât pot finanţa, sunt nevoite să se refinanţeze pe piaţa
monetară ...... pe lângă instituţiile financiare care dispun de un
excedent de resurse”.
(Bernier B., Simion V., Initiation a la macroeconomie, 2-e dition
DUNOD Paris, 1987)
4) „Ce este Bursa în sensul contemporan al termenului? Este

locul unde se întâlnesc intermediari calificaţi pentru a negocia între
ei valori mobiliare, adică valorile fiduciare reprezentând o fracţiune
din proprietatea dintr – o societate sau drepturile rezultate dintr–o
operaţiune de credit cu o colectivitate”.
(Alfred Collins, La prodigieuse histoire De la bourse, Editions S.E.F.,
Paris,31, Rue de Rome, 1949)
5) „Sindicatele vor să lucreze mai puţin, să aibă timp pentru a

trăi, fără diminuarea salariului. Aceasta-i o revendicare lăudabilă,
dar total inacceptabilă în lumea noastră actuală, pentru că este
nerealistă din punct de vedere economic. A reduce durata muncii
menţinând remuneraţia neschimbată înseamnă a mări substanţial
costurile noastre de producţie şi, ca urmare, să se piardă
competitivitatea noastră pe pieţele externe şi chiar interne.
Săptămâna de lucru de 35 ore înseamnă a conduce întreprinderea
spre pierderi, balanţa comercială spre deficit şi populaţia ocupată
spre şomaj încă şi mai generalizat”.
(Declaraţia secretarului general al Consiliului Naţional al Patronatului
Francez. Le francais commercial, Presses Paccket, 1985)
6) „A pretinde că în general inflaţia este în mod necesar un rău

şi că sărăceşte întotdeauna şi pe toată lumea deopotrivă nu are temei
ştiinţific. La fel de greşit este, bineînţeles, să se susţină că ea
reprezintă un bine”.
(Rene Mauri, Le societe d' inflation, Edition Du SEUIL, Paris, 1973)
93
94
7) „Un mod ideal al economiei de piaţă, mecanismul
preţurilor şi al concurenţei joacă rolul unei „mâini invizibile”, care
va direcţiona opţiunile economice ale fiecăruia. Această mână va
aduce în permanenţă cele mai bune răspunsuri la întrebările cheie pe
care societatea şi le pune: Ce să producă? Cum să produci ? Cum să
remunerezi personalul?”
(Michel Didier, Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti)

1- b; 2 - a; 3 - a; 4 - c; 5 - b; 6 - c; 7 - a; 8 - b; 9 - c; 10 - a; 11
- b; 12 - a; 13 - b; 14 - c; 15 - a; 16 - a; 17 - b; 18 - c; 19 - c; 20 – b;
21 – c; 22 – c; 23 – a; 24 – b; 25- a; 26 – c; 27 – c; 28- c; 29- a; 30 –
a; 31 – b; 32 – a; 33 – a; 34 – a; 35 – b; 36 – b; 37 – a; 38 – c; 39 –
c; 40 – b; 41 – c; 42 – b; 43 – c; 44 – a; 45 – b.;46 – b; 47 – a; 48 –
c; 49 – a; 50 – b.
15.
C = 30-10 P
O= 6 + 2P
Pe, Qe= ?
C= O la echilibru
30-10P= 6 + 2P
12 P = 24, P= 2u.m.
C= O= 6+ 2· 2= 10u.c.
Răspuns corect a)
16.
C= 40- P
O= 5P- 2
Pi= 10 u. m.
Costul=?
C= 40- 10= 30
O= 5· 10- 2= 48
O- C= 48 - 30= 18, exces de ofertă
Costul = 18· 10 u.m.= 180 u.m.
Răspuns corect a)
95
17.
O= 4000+ 10 P
Qe= 50000Kg
Pe= ?
O = Qe
4000+ 10 P= 50000
10P= 46000
Pe= 4600
Răspuns corect b)
34.
Q = 10000 buc.
P = 1000 u.m.
V = 10 rotaţii
M = QP / V = 10000 × 1000 / 10 = 1000000 u.m.
Răspuns corect a)
35.
M = 1200000 u.m.
P = 1000 u.m.
P = M / P = 1200000 / 1000 = 1200
Răspuns corect b)
36.
C = 10000 u.m.
d' = 15%
n = 6 luni = 1 / 2 ani
D = C × d' × n = 10000 ×15% × 1/2 = 1500 × 1/2 = 750 u.m.
Răspuns corect b)
37.
C = 10000 u.m.
d' = 20%
n = 2 ani
D = C (1 + d' )² - C
D = 10000 ( 1 + 20% )² - 10000
D = 10000 ( 1,2)² - 10000
96
D = 14400 – 10000 = 4400 u.m.
Răspuns corect a)
38.
C = 5000 u.m.
d' = 40%
n = 3 ani
D = C (1 + d' )³ - C
D = 5000 (1 +40%)³ - 5000
D = 5000 (1,4)³ - 5000
D = 5000 × 2,744 – 5000= 13720 – 5000 = 8720 u.m.
D = 8720 u.m.
Răspuns corect c)
39.
M = 1400000 u.m.
P = 2000 u.m.
Pcb = M / P = 1400000 / 2000 = 700
Pcb = 700.
Răspuns corect c)
40.
SN = 2000 RON
P = 2 RON.
SR = SN / P
SR = 2000 / 2 = 1000
SR = 1000
Răspuns corect b)
41.
SR1 = SR0 , Ip = 125%
∆WmL = 15%
ISN =?
ISR = ISN /Ip
100 % = ISN /125%
ISN =125% → SN creşte cu 25%
Răspuns corect c)
97
42.
∆SN = 25%
∆SR = - 15%
Ip = ?
ISN = 125%
ISR = 85%
ISR = ISN /Ip
85% = 125% / Ip
Ip = 147%
Răspuns corect b)
43.
∆SN = 26%
Ri = 5%
ISR = ?
ISN = 126%
Ri = Ip - 100%
5% =Ip - 100%
Ip = 105%
ISR = ISN /Ip
ISR = 126% / 105% = 120%
SR creşte cu 20%
Răspuns corect c)
44.
Ip = 200%
ISR = 200%
ISN =?
ISR = ISN /Ip
200% = ISN / Ip
200% = ISN/ 200%
ISN = 400%
SN creşte de 4 ori
Răspuns corect a)
98
45.
SN0 = 600000 RON
SN1= 70000 RON
Ip = 97%
∆SR = ?
ISN = (SN 1/ SN0) 100 = (700000 / 600000 ) 100 = 116%
SR1 = SN1/ Ip = 700000 / 0,97 = 721600
SR0 = 600000
SR1 - SR0 = 721600 – 600000 = 121600
Răspuns corect b)
46.
C = 20 mld u.m.
D = 2 mld u.m.
d’ = 20%
n=?
Dobânda simplă pe un an:
20
D’ = C x d’ = 20 mld x 100
= 4 mld
D'
=>D = 2
=> n = 6 luni
Răspuns corect b)
47.
C = 10 000 u.m.
d’ = 20%
n1 = 6 luni
n2 = 1 an
D2 – D1 =?
C1 = 50 000 u.m.
C2 = 5 000 u.m
d'
D1 = C1
2
= 5000 x 10% = 500 u.m.
D2 = C2 x d’ = 5000 x 20% = 1000 u.m.
D2 – D1 = 1000 – 500 = 500 u.m.
Răspuns corect a)
99
48.
C = 2000 u.m.
d’ = 25%
Tranşele anuale de plată: 400 u.m.
D1= 2000 x 25
 500 u.m.
100
25
D2 = 1600 x 100  400 u.m.
25
D3 = 1200 x 100  300 u.m.
Răspuns corect c)
49.
Pu = 5000 u.m.
5000x 25
Pru = 100
= 1250 u.m.
Rpr (CA) = 30% => CTM = 3750 u.m.
Rpr (CA) = (Pr/CA) 100 = (1250/5000) 100
1250  x
=  100 = 25%
5000
R’pr(CA) = (Pr+x)/CA x 100
1250  x
30% =  100
5000
1250  x
30 = 50
=> 1250+x =1500
X = 250
Răspuns corect a)
50.
Rpr0 = 30%
Rpr1 = 20%
IRpr = ?
Pr 0
Rpr0 =  100 = 30%
CA0
Pr 1
Rpr1 =  100 = 30% - 10% x 30% = 30% - 3% = 27%
CA1
R pr1 27%
IRpr =  100 =  100 = 90%
R pr 0 30%
Răspuns corect b)
II. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI:
100
1. Masa monetară reprezintă cantitatea de bani existentă la un
moment dat în circulaţie şi aparţinând diferiţilor agenţi economici .
2. Viteza de rotaţie a monedei reprezintă totalitatea
operaţiunilor de vânzare – cumpărare şi plăţi pe care le mijloceşte o
unitate monetară într- o perioadă.
3. Dobânda poate fi definită ca o sumă de bani pe care
debitorul o plăteşte creditorului său deoarece se foloseşte de banii
acestuia o perioadă.
4. Obligaţiunea reprezintă titluri de valoare ce atestă existenţa
unui împrumut pe termen lung.
5. Piaţa financiară este locul în care cererea de titluri de
valoare se întâlneşte cu oferta de titluri de valoare.
6. Salariul reprezintă suma de bani primită de un salariat
pentru munca depusă.
7. Puterea de cumpărare reprezintă cantitatea de bunuri şi
servicii ce se poate cumpăra cu o unitate monetară sau cu întreaga
masă monetară.
III. CARE DINTRE URMATOARELE AFIRMAŢII ESTE

1- F; 2 – F; 3 – A; 4 – A; 5 – F; 6 – A; 7 – A; 8 – A; 9 – F; 10
– A; 11 – A; 12 – A; 13 – F; 14 – A; 15 – A; 16 – F; 17 – A; 18 – F;
19 – A; 20 – A.

1- mic;
2- loială;
3- transparentă;
4- constant, creşte;
5- cumpărători;
6- VII – VI î.Hr.;
7- scripturali;
8- mijloc de schimb;
9- tranzacţiilor;
10- micşorarea;
11- plafonarea;
101
12- brokeri;
13- profit;
14- impozitele;
15- productivitatea;
16- preţurilor;
17- oferta;
18- nominal;
19- real;
20- cost, venit.
1) Rolul preţurilor şi al concurenţei în societate. Economistul
scoţian Adam Smith, autorul sintagmei „mână invizibilă”:
a) consideră libertatea de acţiune ca fiind indispensabile
economiei de piaţă şi obţinerii bogăţiei;
b) nu exclude rolul statului în economie;
c) este adeptul libertăţii economice şi politice;
d) arată legătura dintre funcţionarea organismului economic
şi evoluţia preţurilor.
Relaţia cerere – ofertă determină producătorul să aleagă ce să
producă şi cum să producă.
2) Piaţa:
 locul esenţial în activitatea agenţilor economici;
 mijlocul final care validează eficienţa activităţilor agenţilor
economici;
Preţul în economia de piaţă  interacţiunea cererii cu oferta.
Rolul intervenţiei statului asupra mecanismelor pieţei: preţul
– cerere – ofertă
3)
 bunurile realizează operaţii de finanţare acordând credite
agenţilor economici publici şi privaţi pe piaţa monetară;
 se desfăşoară pe baze comerciale;
 unităţile bancare au un dublu rol: să garanteze depozitele
celor care doresc să le economiseascăşisă acorde împrumuturi celor
102
care vor să investească;
 masa monetară este funcţie de volumul tranzacţiilor ce au
loc în economie, de preţul bunurilor şi serviciilor, de viteza de
circulaţie a banilor, de preferinţa agenţilor pentru lichiditate.
4)
 plasarea economiilor agenţilor economici în hârtii de
valoare şi alimentarea pe această cale a întreprinderilor cu capital;
 finanţarea trezoreriei publice prin creditarea titlurilor de
credit;
 asigură mobilitatea capitalurilor şi posibilitatea schimbării
plasamentelor acţionarilor;
 pune în evidenţă starea conjuncturală a economiei;
 agenţii economici care au plasat capitalurile pe piaţa
primară pot reintra în posesia capitalurilor înainte de scadenţă..
5)
 rolul şi funcţiile sindicatelor privesc îmbunătăţirea
condiţiilor de muncă ale salariaţilor şi îndeplinirea obligaţiilor
contractuale asumate de patron;
 în bugetele ţărilor capitaliste dezvoltate sunt prevăzute
importante sume băneşti pentru sănătate, educaţie şi securitate
socială;
 măsuri preconizate în programele guvernelor din unele ţări,
a căror aplicare practică s-a lovit de o rezistenţă rar întâlnită.
6)
 inflaţia afectează întreaga societate direct şi indirect:
 există şi agenţi economici care speculează fenomenul în
favoarea lor;
 inflaţia de multe ori duce la redistribuirea venitului naţional
în favoarea celor bogaţi şi în defavoarea acelor pături ale populaţiei
care au venituri fixe.
103
7)
 - autorul se referă la economia de piaţă, şi nu la economia
centralizată în care se manifestă cvasitotalitar statul;
 libertatea de acţiune este indispensabilă economiei de piaţă
şi obţinerii bogăţiei;
 funcţionarea organismului economic asigură evoluţia
preţurilor în sensul în care cererea pentru produse este funcţie de
preţ;
 economia se autoreglează,
 remunerarea personalului este pentru producător un cost
care se va reflecta în preţ, iar jocul cererii şi al ofertei va determina
vânzătorul să aleagă ce să producă şi mai ales cum să producă.
104
CAPITOLUL IV
ECONOMIA DESCHISĂ

U.E. – mecanisme de integrare economică
4.2. Teste
4.3. Răspunsuri la teste
105
CAPITOLUL IV
ECONOMIA DESCHISǍ

UNIUNEA EUROPEANĂ – MECANISME DE
INTEGRARE ECONOMICĂ
În prezent, Uniunea Europeană – UE – este considerată cea

mai avansată formă de integrare din lume şi de aceea, reprezintă un
adevărat „ laborator” ale cărui experienţe pot fi valorificate la nivel
mondial, pentru că furnizează argumente şi modele pentru realizarea
globalizării ca proces multidimensional.
Conceptual, integrarea economică poate fi:
1. integrare economică globală sau totală – atunci când
antrenează în acest proces unificator politicile economice de
ansamblu, sectoriale şi structurale sub conducerea unor autorităţi
supranaţionale.
2. integrarea economică sectorială – proces de integrare în
care este antrenat unul sau mai multe sectoare ale economiilor
naţionale ori anumite activităţi din care se obţin produse şi servicii.
4.1.1. Ce este Uniunea Europeană?
Uniunea Europeană este o organizaţie interstatală bazată pe

solidaritate, care are scopul de a crea o Europă Unită din punct de
vedere politic, economic, social, cultural, pentru asigurarea
armonizării, a calităţii vieţii cetăţenilor europeni şi realizarea unei
securităţii comune, păstrând, în acelaşi timp, valorile şi identitatea
naţională a statelor componente.
Mecanismele şi soluţiile europene care urmăresc
transformarea Uniunii Europene de la piaţa liberă către piaţa internă
Unică şi apoi Europa comunitară includ:
 un spaţiu european economico – social armonizat;
 o armonizare a politicilor fiscale;
 o politică de securitate comună.
106
4.1.2. Instituţiile Uniunii Europene
Având ca finalitate procesul integrării economice, reţeaua

instituţională europeană a evoluat continuu prin constituirea unor
structuri organizatorice şi juridice corespunzătoare. Atribuţiile şi
modul de funcţionare a acestor instituţii au un sensibil caracter
supranaţional, fiind rezultatul unui arbitraj diplomatic între păstrarea
suveranităţii ţărilor membre şi înfăptuirea politicilor comune
definite prin Tratatele Fondatoare şi Actul Unic European.
Instituţiile Uniunii Europene sunt:
- Consiliul European;
- Consiliul European de Miniştri;
- Comisia Europeană;
- Parlamentul European.
Alte instituţii şi organisme comunitare europene sunt:
Curtea Europeană de Justiţie;
Tribunalul de primă instanţă;
Curtea Europeană de Conturi;
Banca Europeană de Investiţii;
Banca Central Europeană;
Comitetul Economic şi Social – ECOSOC;
Comitetul Regiunilor;
Avocatul Poporului în Uniunea Europeană.
4.1.3. Obiectivele Uniunii Europene
Obiectivele Uniunii Europene în perioada 1990 – 2010 sunt:

 Promovarea progresului economic;
 Afirmarea identităţii UE pe scena internaţională;
 Instituirea cetăţeniei europene, care nu înlocuieşte cetăţenia
naţională dar o completează, conferind o serie de drepturi civile şi
politice cetăţenilor europeni;
 Dezvoltarea unei zone de libertate, securitate şi justiţie,
legată de funcţionarea pieţei interne şi libera circulaţie a
persoanelor;
 Iniţierea şi consolidarea, în baza dreptului comunitar, a unei
107
legislaţii armonizate de către instituţiile europene conform
acordurilor şi tratatelor fondatoare.
4.1.4. Forme şi mecanisme de integrare economică
 Zona de comerţ liber;

 Uniunea Vamală;
 Formarea de pieţe comune de capitaluri, mărfuri şi forţă de
muncă;
 Sistemul Monetar European;
 Integrarea politică, socială şi culturală.
Alte mecanisme cu rol deosebit în realizarea procesului de
integrare economică a Ţărilor din Est au fost reprezentate de
programele de cooperare şi asistenţă financiară:
 Încheierea acordurilor de asociere între Uniunea Europeană
şi statele candidate;
 Programele europene;
 Cooperarea transfrontalieră între UE şi regiunile învecinate.
4.1.5. Avantajele integrării României în Uniunea Europeană
Avantajele integrării pentru România sunt aceleaşi ca pentru

toate ţările candidate:
 Formarea mai clară a unei politici economice naţionale care
devine mai credibilă în faţa partenerilor externi prin acceptarea unei
anumite discipline monetare, comerciale, tarifare;
 O accelerare a dezvoltării economice şi utilizarea mai
eficientă a factorilor de producţie;
 Dezvoltarea unor economii derivate din producţia de serie
mare;
 Crearea unor structuri de producţie care să permită
fabricarea unor produse finite mai competitive, cu valoarea adăugată
mai mare şi calitatea superioară conform standardelor europene;
 Intensificarea concurenţei în cadrul pieţei mărite care
conduce la protecţia sporită a consumatorilor;
 Creşterea puterii de negociere în raport cu alte ţări sau
grupări regionale care sporesc avantajele comunitare;
108
 Atenuarea balanţelor de plăţi prin economisirea de devize
convertibile;
 Posibilitatea dezvoltării unor activităţi noi, mai ales în
domeniul tehnologic şi industrial, prin creşterea investiţiilor străine
directe;
 Creşterea economiilor şi investiţiilor populaţiei prin
aplicarea unor politici de impozitare mai relaxate şi micşorarea
fiscalităţii;
 Acces liber pe piaţa muncii în statele UE şi îmbunătăţirea
standardului de viaţă al populaţiei;
 Revigorarea agriculturii şi serviciilor turistice;
 Acces la fondurile structurate comunitare ce va permite
dezvoltarea echitabilă a regiunilor fiecărei ţări şi a dezvoltării rurale;
 Modernizarea infrastructurii de transporturi şi
îmbunătăţirea calităţii mediului în perspectiva dezvoltării durabile.
4.2. TESTE

1. Procesul prin care cel puţin două ţări realizează un spaţiu
economic comun prindezvoltarea unui sistem de relaţii economice
reciproc avantajoase se numeşte:
a) globalizare
b) integrare economică
c) cooperare internaţională
2. Circuitul economic internaţional se realizează în principal pe baza:
a) dispariţiei graniţelor ca urmare a „eroziunii statului naţional”
b)mondializării producţiei şi comerţului
c) dezvoltării echilibrate a principalelor fluxuri economice
mondiale
3. Punctul de start şi forţa motrice a procesului de globalizare îl reprezintă:
a) dimensiunea economică
b)dimensiunea culturală
c) dimensiunea economică
4. Principala sursă a profitului vizat prin globalizare este:
a) existenţa societăţilor transnaţionale
109
b) valorificarea la nivel mondial a avantajelor ce rezultă ca
urmare a diferenţelor şi decalajelor economice dintre ţările
participante la circuitul economic mondial
c) dezvoltarea tehnologiei de vârf în domeniul informaticii şi
telecomunicaţiilor
5. Uniunea Europeană va dispune de o monedă unică – EURO – ca
urmare a:
a) convenţiei europene a drepturilor omului
b) declaraţia Schuman
c) acordul de la Maastricht
6. Principalul organ de luare a deciziilor de politică economică
economică din cadrul UE este:
a) Consiliul European
b) Consiliul European de Miniştri
c) Comisia Europeană
7. Datorită caracterului său deschis, aderarea la UE până la 1
ianuarie 2004 s-a realizat:
a) în trei valuri, începând din 1965
b) în patru valuri, începând din 1970
c) în cinci valuri, începând din 1973
8. Eliminarea barierelor comerciale a restricţiilor cantitative la
intrarea şi ieşirea mărfurilor, stabilirea unui tarif vamal comun şi a
unei politici comerciale unitare definesc;
a) uniunea vamală
b) zona de comerţ liber
c) piaţa comună
9. UE sprijină România în vederea integrării prin:
a) crearea unor noi structuri de producţie
b) derularea unor programe de cooperare şi asistenţă financiară
c) extinderea pieţelor de capital
10. Integrarea economică poate fi:
a) integrare economică globală sau totală, integrare
economică sectorială
b) cooperare internaţională
c) flux economic internaţională
11. Indicaţi formele de integrare aconomică:
a) sistemul monetar internaţional şi integrarea politică,
110
socială, culturală
b) formarea de pieţe comune de capitaluri, mărfuri şi forţă de
muncă şi uniunea vamală
c) zona de comerţ liber; formarea de pieţe comune de
capitaluri, mărfuri şi forţă de muncă; uniunea vamală; sistemul
monetar european; integrarea politică, socială, culturală
12. Indicaţi instituţiile UE:
a) Consiliul european şi consiliul european de miniştri
b) Comisia europeană şi consiliul european de miniştri
c) Consiliul european; consiliul european de miniştri; comisia
europeană; parlamentul european
13. Integrarea economică s-a dezvoltat:
a) după primul război mondial
b) în secolul XX
c) din secolul al XVI –lea
14 . Primul tratat al actualei Uniuni Europene este:
a) tratatul de la Maastricht ( 1991)
b) tratatul de la Paris (1951)
c) tratatul de la Roma ( 1957)
15. Comunitatea Europeană devine Uniunea Europeană prin:
a) tratatul de la Amsterdam ( 1997)
b) tratatul de la Paris (1951)
c) tratatul de la Maastricht ( 1991)
16. Regionalizarea este o formă de integrare economică
internaţională realizată la nivelul:
a) unui număr de doar 2 ţări vecine
b) unui număr de ţări apropiate geografic
c) monetar
17. Uniunea vamală ca formă de integrare economică se caracteriază
prin:
a) adoptarea unui tarif vamal comun faţă de terţi
b) crearea în comun de către ţările membre a unor bănci
c) utilizarea unei monede comune
18. Zona de cooperare economică ca formă de integrare economică
se caracterizează prin:
a) uniune vamală
b) utilizarea unei monede comune
111
c) circulaţie liberă a bunurilor şi serviciilor.
112
19. În 1995, la Uniunea Europeană au aderat:
a) Austria, Suedia, Finlanda
b) Austria, Suedia, România
c) Suedia, Spania, Grecia.
20. Privind Acordul Central European de Comerţ Liber ( CEFTA),
România este membră din anul:
a) 2007
b) 1997
c) 2001.
II . RĂSPUNDEŢI LA ÎNTREBĂRI:
1. Explicaţi noţiunea de uniune vamală.
2. Ce se înţelege prin devize convertibile?
3. Cum poate fi definită zona de liber schimb?
4. Definiţi uniunea economică.
5. Definiţi conceptul de Uniune Europeană.
III. CARE DINTRE URMĂTOARELE AFIRMAŢII ESTE

1. Uniunea Europeană – UE – este considerată cea mai
avansată formă de integrare din lume.
2. Comisia Europeană este organul constitutiv al UE.
3. Globalizarea va fi considerată un proces încheiat în
momentul în care mărfurile, capitalul şi forţa de muncă vor circula
liber, fără frontiere la nivel mondial.
4. Scopul globalizării este realizarea profitului şi prelungirea
duratei de viaţă a firmelor transnaţionale.
5. Integrarea politică, socială şi culturală sunt procese care
completează integrarea economică.
6. Uniunea vamală este politica vamală bazată pe armonizarea
legislaţiei vamale naţionale şi adoptarea unui tarif vamal comun în
cadrul zonei de liber schimb.
7. Devizele convertibile reprezintă mijloace de plată (cecuri,
cambii,etc.) convertibile în valută .
113
8. Uniunea economică poate fi definită ca politică economică
armonizată la nivelul unei zone prin adoptarea unei monede unice
care să circule pe piaţa comună.
9. Integrarea economică reprezintă, în prezent, o caracteristică
a evoluţiei economiei mondiale.
10. Procesul de integrare economică presupune dezvoltarea
unor relaţii de cooperare între diferite ţări, pe bază de acorduri.

1) Dezvoltarea unei zone de libertate, securitate şi justiţie,
legată de funcţionarea pieţei interne şi libera circulaţie
a .....................
2) Formarea mai clară a unei politici economice naţionale
care devine mai ........................... în faţa partenerilor externi prin
acceptarea unei anumite discipline monetare, ..........................,
tarifare.
3) Atenuarea balanţelor de plăţi prin economisirea
de .....................convertibile.
4) Posibilitatea dezvoltării unor activităţi noi, mai ales în
domeniul tehnologic şi industrial, prin creşterea ....................
directe.
5) Creşterea economiilor şi investiţiilor populaţiei prin
aplicarea unor ........... de impozitare mai relaxate şi micşorarea
fiscalităţii.
6) Acces liber pe piaţa muncii în statele UE şi
îmbunătăţirea .................... de viaţă al populaţiei..
7) Promovarea progresului .......................
8) Afirmarea identităţii UE pe scena ....................
9)................. cetăţeniei europene, care nu înlocuieşte cetăţenia
naţională dar o completează, conferind o serie de drepturi civile şi
politice cetăţenilor europeni.
10) Prin tratatul de la Maastricht, moneda de cont ECU este
înlocuită cu moneda unică …………………… .
1. „Din punct de vedere al reformei rolul statului este dublu.
114
Administraţia de stat constituie una din componentele majore ale
problemei; tot ei însă îi incubă un rol central în remediere. Ea este o
cauză a dezvoltării integrale, a inegalităţii în distribuirea venitului, a
repartizării deficitare a resurselor publice, a degradării mediului
înconjurător şi a unor reglementări fictive sau incomplete. Şi totuşi,
administraţia de stat să fie pivotul remedierii....Este clar că orice
corectiv esenţial adus relaţiei dintre sistemul planificat (programat)
şi sistemul pieţei trebuie să înceapă cu egalizarea puterii celor două
sectoare ale economiei. Aceasta nu este o problemă academică. Ea
implică rezolvări practice, urgente, privind modul de stabilire a
preţurilor, a salariilor şi veniturilor în cadrul celor două sisteme –
probleme pe care, încă o dată, nevoia a încercat să le soluţioneze
determinând acţiuni care nu numai că nu sunt bine văzute de ştiinţa
economică dominantă, dar sunt chiar în conflict cu tezele sale.”
(John Kenneth Galbraith, Ştiinţa economică şi interesul public,
Bucureşti, Editura Politică, 1982)
2. „Relaţiile dintre naţiuni şi în cadrul naţiunilor ..... au legat

naţiunile într-o reţea complexă de interdependenţe, din care nici o
naţiune, oricât de puternică ar fi, nu se poate autoexclude în mod
realist.”
(Restructurarea ordinii internaţionale, Coordonator Jan Timbergen,
Editura Politică, Bucureşti, 1978)
3. „Protecţia mediului natural presupune:

a) cunoaşterea temeinică a lui şi a interacţiunilor dintre
sistemul social economic şi sistemele naturale, prevederea
consecinţelor mai apropiate şi mai îndepărtate ale acestor
interacţiuni;
b) utilizarea raţională cu economicitate maximă a resurselor
naturale, indiferent de originea lor;
c) prevenirea şi combaterea scrupuloasă atât a derogării
mediului provocată de om cât şi a celei produse din cauze naturale;
d) armonizarea intereselor imediate, de lungă durată şi
permanente ale societăţii umane în utilizarea factorilor naturali de
mediu: aer, apă, sol, subsol, floră, faună, rezervaţii şi monumente ale
naturii, peisaj.”
115
(N.N. Constantinescu, Economia protecţiei mediului natural, Editura
Politică, Bucureşti, 1976)
116
I.INDICAŢI RǍSPUNSUL CORECT:

1-b; 2 - c; 3-a; 4-b; 5-c; 6-b; 7-c; 8-b; 9-b; 10-a; 11-c; 12-c.
II. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI:

1. Prin uniune vamală se înţelege politica vamală bazată pe
armonizarea legislaţiei vamale naţionale şi adoptarea unui tarif
vamal comun în cadrul zonei de liber schimb.
2. Prin devizele convertibile se înţeleg mijloacele de plată
(cecuri, cambii,etc.) convertibile în valută .
3. Zona de liber schimb reprezintă zonă de comerţ liber în
care taxele vamale şi restricţiile calitative sunt înlăturate între ţările
membre în cadrul acelei zone.
4. Uniunea economică poate fi definită ca politică economică
armonizată la nivelul unei zone prin adoptarea unei monede unice
care să circule pe piaţa comună..
5. Uniunea Europeană este o organizaţie interstatală bazată pe
solidaritate, care are scopul de a crea o Europă Unită din punct de
vedere politic, economic, social, cultural, pentru asigurarea
armonizării, a calităţii vieţii cetăţenilor europeni şi realizarea unei
securităţi comune, păstrând, în acelaşi timp, valorile şi identitatea
naţională a statelor componente.
III. CARE DINTRE URMATOARELE AFIRMAŢII ESTE ADE-

VǍRATǍŞI CARE ESTE FALSǍ?
1- A ; 2- F; 3 - A; 4 - A; 5 - A ; 6 - A; 7 - A; 8-A; 9- A; 10- A.
IV.COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE CU TERMENII POTRIVIŢI:

1 - persoanelor;
2 - credibile , comerciale;
3 - devize;
4 - investiţiilor străine;
5 - politici;
6 - standardului;
7- economic;
117
8 - internaţională;
9 - instituirea;
10- EURO.
1.
- rolul statului este dublu, în raport cu modalităţile şi planuri
de intervenţie îneconomie
- rolul său de agent în derularea procesului este evidenţiat în
diferite ipostaze
- creşterea părţii din venitul naţional care revine bugetului de
stat
- transferurile sociale
- utilizarea forţei de muncă
- asigurări sociale.
2.
- ideile şi raţiunile pe baza cărora au fost făcute relaţiile dintre
naţiuni
- au legat naţiunile într-o relaţie complexă de interdependenţă
- ele au plasat omenirea în pragul unor noi alegeri şi au
expus-o unor pericole fără precedent
- tendinţele de creştere a populaţiei globului, a industrializării,
poluării, protecţiei de alimente şi de epuizare a resurselor
- limitele creşterii vor fi atinse la un moment oarecare în
următorul secol.
3.
- dezvoltarea şi intensificarea activităţilor economice este
însotită de fenomenul poluării
- mediul poluant creează perturbări în dezvoltarea economico
– socială şi afectează totodată starea de sănătate a populaţiei
- prin impactul om – natură, apar unele contradicţii între
mediul natural şi cel creat de om; acestea se referă la conflictul
dintre necesităţile imediate, de lungă durată şi permanente, ale
societăţii umane în utilizarea factorilor naturali de mediu.
118
BIBLIOGRAFIE
1. Angelescu C. (coord.), Economie – Teste grilă, admitere
2005, Bucureşti, Editura ASE, 2005.
2. Bălan E., Teşileanu A., Economie. Sinteze şi aplicaţii ,
Bucureşti, Editura Badea. Professional Consulting, 2003
3. Constantinescu N. N., Economia protecţiei mediului
natural, Bucureşti, Editura Politică, 1976.
4. Creţoiu Gh., Cavachi I., Zăbavă P., Economie. Teste grilă şi
probleme rezolvate – sinteze şi dicţionar de termeni economici,
Editura Antet , 2003
5. Enache C., Economie - Teste, probleme, rezolvări,
Bucureşti, Editura Universitară, 2001
6. Galbraith John Kenneth, Ştiinţa economică şi interesul
public, Bucureşti, Editura Politică, 1982.
7. Gavrilă I., Ghiţă P. T., Niţescu D., Popescu C., Economie,
Aplicaţii – Teste – Probleme – Răspunsuri, Bucureşti, Editura
Economică, 2003
8. Gheorghe G., Economie. Culegere de probleme rezolvate
pentru admiterea în învăţământul superior, Bucureşti, Editura ALL,
2007
9. Gogoneaţă C., Gogoneaţă A., 1100 Teste grilă şi probleme
de economie cu rezolvări, Bucureşti, Editura Universitară, 2003
10. Lăcătuş M., Lăcătuş G. P., Economie, Bucureşti, Editura
Corint, 2003
11. Singureanu Nicoleta, Moise Ortansa, Şodolescu Diana
Ioana, Moise Norel Ionuţ, Economie – manual de clasa a XI-a,
Bucuresti, Editura Sigma, 2006
12. Spineanu Dobrotă S., Oţel F., Subiecte de economie –
Bacalaureat 2006, Bucureşti, Editura Humanitas, 2006
13. Timbergen Jan (coordonator), Restructurarea ordinii
internaţionale, Bucureşti, Editura Politică, 1978.
14. Voicu M., Economie. Culegere de probleme rezolvate,
Bucureşti, Editura ALL, 2001
119

Oana

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Oana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof. Ec. Adriana Richiter Prof. Dr.

Cristina Antoaneta Ciungu

Tehnoredactare: Andrada Stan

Corectura aparţine autorilor.

© 2010 Editura Sitech Craiova

© 2010 Editura Sitech Craiova

Editura SITECH Craiova, România

CAPITOLUL II. PRODUCĂTORUL /

CAPITOLUL III. PIAŢA – ÎNTÂLNIRE A AGENŢILOR

1.1. Elemente de sinteză:

1.1. ELEMENTE DE SINTEZǍ

B. CONSUMATORUL ŞI COMPORTAMENTUL SǍU

unde ΔX = variaţia absolută a unităţilor consumate din bunul X

3. Alegerea şi raţionalitate, cost de oportunitate;

Consumatorul este în echilibru când pentru resursele date şi

1. Cererea poate fi:

După elasticitatea cererii în funcţie de preţ, bunurile

I . INDICAŢI RǍSPUNSUL CORECT:

II. CARE DINTRE URMĂTOARELE AFIRMAŢII ESTE

III. COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE CU TERMENII POTRIVIŢI:

IV. TEXTE DE COMENTAT

2) „În societatea de consum, clientul este rege. Specialiştii în

3) „În vederea realizării scopurilor urmărite, agenţii

4) „Afirm că abordarea economică oferă un cadru unitar

5) „Economia (...) reprezintă ştiinţa despre activitatea

6)„Teoria economică este ştiinţa despre modul în care

8)„În studierea consumatorului se pleacă de la premisa că el

1.3. RĂSPUNSURI LA TESTE

3x  2y  7 3 9x  6y  21

3,88 > 1 => cererea este elastică

Bunul Prima A doua A treia A patra A cincea

Programul de consum raţional este: 4x+2y

DOZE I II III IV V VI VII

Răspunsul corect este „b”

Răspunsul corect este „c”

cererea este inelastică

C (%)  30% 30%

II. CARE DINTRE URMATOARELE AFIRMAŢII ESTE

III. COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE CU TERMENII

2) Problema: oferta este subordonată consumului

3) Problema: enunţarea principiilor fundamentale ale gândirii

4) Precizarea problemei: analiza comportamentului uman;

5) Problema economică: obiectul ştiinţei economice; economia-

6) Problema economică: definiţia ştiinţei economice

7) Problema economică: activitatea economică – expresia unor opţiuni;

8) Problema abordată: consumul şi consumatorul raţional;

2.1. Elemente de sinteză

A. PROPRIETATEA ŞI LIBERA INIŢIATIVĂ

 Q = modificarea cantităţii oferite

În funcţie de preţ, oferta poate fi:

C. FACTORII DE PRODUCŢIE ŞI COMBINAREA

D. COSTURI, PRODUCTIVITATE, PROFIT,

Căi de reducere a costurilor de producţie:

D.3. PROFITUL ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ

Rata profitului exprimă gradul de profitabilitate sau de

I. INDICAŢI RǍSPUNSUL CORECT:

III. COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE CU TERMENII POTRIVIŢI:

2) „Într-o fermă a universităţii …. din Timişoara, s-a început

4) „ ...ştiind că productivitate mai mare înseamnă deopotrivă

5) „Existenţa profitului este legată de aceea a unui subiect pe

6) „Reducerea risipei reprezintă unul din aspectele gestiunii

7) „Societatea industrială progresează prin salturi succesive.

8) „Atâta vreme cât se consideră că sistemul economic