Scena cu bătrâna din ”Crimă și pedeapsă”

(O măsuță rotundă, o candelă, o icoană mică, câteva cârpe, o perdeluță care dă spre a 2-a odaie)
(O ușă în scenă. Bătrâna verifică bijuteriile dintr-o cutiuță. Face curat, lustruiește totul. Tușește și
icnește frecvent. Aude bătaia la ușă, ezită să deschidă. Capătă curaj, auzind zgomote în scară și
deschide ușa. Îl privește cercetător, iar tânărul îi aruncă priviri ciudate și neliniștite.)
Raskolinkov: (încercând să fie amabil) Sunt Raskolnikov, student.(înclinându-se ușor și
îngânând repede) Am fost la dvs. acum o lună.
Bătrâna: Știu, maică, știu. (zice răspicat, cercetându-i obrazul) Îmi amintesc foarte bine că ai mai
fost pe aici.
R: (surprins de neîncrederea bătrânei și tulburat) Da, și am venit pentru o treabă de același fel.
B:(Bătrâna îi face loc să treacă) Intră, maică.
Raskolnikov privește cu curiozitate spre altă odăiță unde doarme bătrâna.
B: (cu asprime se apropie de el, privindu-l drept în ochi) Ce dorești?
R: Am adus un amanet, iată-l. (scoate din buzunar un ceas de argint, i-l dă bătrânei să-l vadă)
B: Păi și sorocul celuilalt a trecut. Sunt 3 zile de când a trecut luna.
R: Am să vă plătesc dobânda pe încă o lună; vă rog să mai așteptați.
B: Dacă vreau- aștept, dacă nu- vând chiar azi amanetul, cum mi-o plăcea!
R: Cât îmi dați pe ceas, Aleona Ivanovna?
B: Numai fleacuri aduci, maică, fleacuri, mai mai că nu am ce da pe ele. Rândul trecut ți-am dat
pe inel două bumăști, și cu o rublă și jumătate poți cumpăra unul nou de la giuvaergiu.
R: Dați-mi 4 ruble pe ceas, am să-l răscumpăr, este o amintire al tatălui meu. În curând trebuie să
capăt niște bani.
B: O rublă și jumătate cu dobândă înainte, dacă vrei.
R: (nemulțumit) O rubă și jumătate!
B: Cum dorești...
(Bătrâna îi întinde ceasul. Raskonikov îl ia furios, gata să plece și se răzgândește. Își amintește că
nu are unde se duce și nu a venit numai pentru bani)
R: (grosolan) Dați-mi banii!
(Bătrâna vâră mâna în buzunar ca să scoată cheile și trece în odaia de alături. Rămânând singur
în odaie, el trage cu urechea, urmărind-o foarte atent.)
R: (șoptind în timp ce ea face niște zgomote) Cheile, așadar le poartă totdeauna în buzunarul
drept. O singură legătură...Este una de 3 ori mai mare decât celelalte... Trebuie să fie vreo
lădiță...da, da asta-i interesant de știut... toate lădițele au asemenea chei...de altfel ce ticăloșie...
B:(Bătrâna se întoarce cu banii) Ține, maică: Dacă socotim dobânda 10 copeici de rublă pe lună,
pentru o rublă și jumătate, pe o lună înainte, face cincisprezece copeici. Pentru cele 2 ruble de
rândul trecut, socotind la fel, trebuie să capăt 20 de copeici. Asta face cu totul 35 de copeici, așa
că mai ai de primit pentru ceas o rublă și 15 copeici. Na, ține-le.
R: Cum? Am ajuns la o rublă și 15 copeici?
B: Tăman atâta.
(Raskolnikov ia banii. Se uită țintă la bătrână. Se uită țintă la ea, nu se grăbește să plece, ca și
cum ar mai dori să facă ceva)
R: Zilele acestea s-ar putea să vă mai aduc ceva. Aleona Ivanovna... ceva bun... de argint... o
tabacheră... trebuie numai să o iau de la un prieten...( tace încurcat)
B: Om mai vorbi când ăi aduce-o, maică.
R: Rămâneți cu bine!(nepăsător) Dvs. tot singură sunteți acasă... surioara lipseștte?
B: Ce treabă ai cu ea?
R: Nimic deosebit, am întrebat și eu așa, într-o doară. Și dumneavoastră, gata... (tulburat)
Rămâneți cu bine A. Ivanovna!