C1 MEDICINA MUNCII- ANUL V MG

CONF DR VERONICA OPREA

CONCEPTUL DE :MEDICINA MUNCII;

Syn:
SANATATE OCUPATIONALA(OCCUPATIONAL HEALTH)
SANATATE IN MUNCA (SANTE AU TRAVAIL)
SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA (SANTE ET SECURITE AU
TRAVAIL)
MEDECINA DEL LAVORO
MEDICINA DEL TRABACHO
INDUSTRIAL MEDECINE

CONTRIBUTII MAJORE IN DEFINIREA MED. MUNCII :

DEFINITIA SANATATII: Carta OMS ;” starea de bine deplin fizic, psihic şi social
şi nu numai absenţa bolilor şi a infirmităţilor, cu adăugarea (Adunarea Mondială a
Sănătăţii, 2002) "care permite a duce o viaţă economic productivă".

DEFINITIA ERGONOMIEI (ergon=munca/efort, nomos=lege):”Folosirea tuturor

cunostintelor referitoare la om, pentru conceperea de masini, unelte, sisteme de
munca, care sa fie folosite de un numar cat mai mare de oameni, cu maximum de
confort, eficienta si securitate”

OBIECTIVELE MEDICINII MUNCII;

 Obiectivul major al medicinii muncii (disciplină eminamente preventivă) poate fi
rezumat la asigurarea şi promovarea factorilor de muncă sanogenici (medicina
omului sănătos în relaţie cu munca şi mediul de muncă).
 Comisia mixtă de experţi OMS şi OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii –
Geneva) prin Recomandarea 151/1950 a definit următoarele obiective ale medicinii
muncii:
- promovarea şi menţinerea sănătăţii; celui mai înalt grad al sănătăţii fizice,
psihice şi sociale a muncitorilor din toate profesiile;
- prevenirea oricărui prejudiciu adus sănătăţii de factorii nocivi prezenţi la un
loc de muncă sau de condiţiile de muncă;
- protecţia muncitorilor prin plasarea şi menţinerea lor într-un loc de muncă
adecvat aptitudinilor fizice, fiziologice şi psihologice (realizarea adaptării
muncii la om şi a fiecărui om la meseria sa).
CONCEPTUL DE PLURIDISCIPLINARITATE IN MEDICINA MUNCII -
INTERFERENŢE ŞI COLABORĂRI PLURIDISCIPLINARE CU:

-FIZIOLOGIA ; studiul reacţiilor adaptative fiziologice în efortul fizic (munca

dinamica, statica), munca în ambianţa climatică, fonică profesională;
-ERGONOMIA ;proiectarea (conceperea) de sisteme de munca “safe”, tehnologii,
unelte si medii de munca optime (adaptate omului), reamenajari structural-
functionale.
-PSIHOLOGIA ; confortul satisfactia si securitatea muncii, autonomia controlul si
planificarea muncii, modalităţi de învăţare/calificare, motivaţii si aptitudini pentru
o anumită profesie,
-IGIENA MEDIULUI ;controlul factorilor de mediu, igiena locurilor de munca
-TOXICOLOGIE INDUSTRIALA ;tehnici de biomonitorizare a grupurilor
ocupationale, studii de toxicocinetica/toxicodinamica, interactiuni ale factorilor
chimici/fizici, metodologii de masurare a concentratiilor atmosferice de noxe.
-ECOLOGIE-ECOTOXICOLOGIE ;emisii de factori poluanti industriali, relatii cu
mediul ambiant, conceptul de dezvoltare durabila si de sanatate populationala.
-SOCIOLOGIE ; modele de organizare si de planificare a muncii, controlul şi
optimizarea relaţiilor psihosociale de grup;
-EXPERTIZA CAPACITATII DE MUNCA SI RECUPERAREA MEDICALA ;
evaluare, reabilitare si reinserţie socio-profesională şi familială după accidente de
muncă sau boli invalidante profesionale.
-MANAGEMENTUL SANATATII : implementarea modelelor de management
global calitativ la nivelul organizatiilor de munca.

CONCEPTE IN MEDICINA MUNCII (TERMINOLOGII) ;

 Munca profesională: Activitate desfăşurată în unităţi economice de stat sau

private, pe bază de relaţie contractuală între angajat şi angajator.
 Condiţii de muncă: Totalitatea condiţiilor în care se desfăşoară procesul de
muncă: tehnice (procedeele tehnice folosite în cadrul muncii, caracteristicile
tehnice constructive si de securitate ale mijloacelor de producţie), organizatorice
(ansamblul măsurilor aplicate pentru organizarea muncii şi a producţiei) şi de
mediu (totalitatea caracteristicilor mediului fizic şi social în care se desfăşoară
producţia).
 Sistemul de muncă om-maşină-mediu: Ansamblu constituit de unul sau mai
mulţi executanţi şi mijloace de producţie care, având un scop de realizat,
interacţionează pe baza unui circuit informaţional, în anumite condiţii ale
mediului de muncă.
 Noxă profesională: Agent fizic, chimic sau biologic din mediul de muncă cu
acţiune asupra organismului uman, dăunător sănătăţii; factor de risc/de
îmbolnăvire profesională.
 Risc datorat agenţilor periculoşi: Reprezintă probabilitatea ca un agent
periculos să afecteze negativ starea de sănătate a lucratorilor în condiţiile
utilizării lui şi/sau a expunerii directe/indirecte la acesta.
 Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă: Componentă a
managementului general, care include structura organizatorică, activităţile de
planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru
elaborarea, implementarea, realizarea şi revizuirea planului de securitate şi
sănătate în muncă.
 Boală profesională (BP): Afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei
meserii sau profesiuni, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici sau biologici,
caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe
sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.
 Boală legată de profesie: Boală cu determinare multifactorială, la care unii
factori determinanţi(contributori) sunt de natură profesională.
 Accident de muncă (AM.): Vătămarea violentă a organismului, precum şi
intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului
în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitate
temporară de muncă de cel puţin 3 zile consecutive, invaliditate ori deces.

CLASIFICAREA NOXELOR PROFESIONALE

• Orice condiţie de muncă care depăşeşte "limita de expunere" considerată

"admisibilă" sau "tolerabilă" şi poate influenţa negativ starea de sănătate a
operatorului uman, devine noxă profesională (sau hazard, risc ocupaţional).

După criteriul apartenenţei noxele profesionale pot fi clasificate astfel:

1 CM -Noxe profesionale aparţinând organizării (ne)raţionale a muncii

Intensitatea (mare) a efortului profesional (fizic, psihic, senzorial) prin:
-durata (mare a) muncii (> 8 ore/zi),
-regimul non-fiziologic muncă-pauze recuperatorii,
-ritmul de lucru rapid (cadenţat), mişcări repetitive bimanuale,
-posturi de lucru tronculare şi angulaţii segmentare non-naturale,
-ridicarea şi transportul de greutăţi mari,
-schimburi de lucru obositoare,
-munca monotonă-subsolicitantă.

2. Noxe profesionale apartinand mediului de munca (factori de ordin igienic)

• a).noxe fizice:
– parametrii climatici (temperatura, umiditatea, viteza
curenţilor de aer, radiaţii calorice). Suprasolicitarea
termoreglării se traduce prin: hipertermie, deshidratare,
sincopa calorică, soc caloric etc.
 – radiaţii ionizante şi non-ionizante (Röentgen, Laser,
microunde, radiaţii ultraviolete, radiatii electromagnetice).
Expunerea ocupationala neprotejată implică riscul iradierii
acute sau a efectelor lezionale cumulative(manifestari
cronice),
– vibraţii acustice (zgomotul profesional) şi mecanice
(trepidatii) ca agenţi etiologici ai surdităţii profesionale şi
respectiv ai sindromului Raynaud.
– iluminatul necorespunzător (cantitativ şi calitativ). În
activităţile "vizuale" de mare precizie se instalează
astenopia acomodativă, agravarea unei miopii
preexistente, oboseală oculară şi generală.

• b).noxe fizico-chimice:

• pulberi minerale (SiO2 l.c., azbest, cărbune, mangan, fier),

• pulberi vegetale (in, bumbac, cânepă, cafea, tutun),
• pulberi organice: descuamaţii, peri, lână,
• pulberi sintetice sau semisintetice: var, ciment, plastic.
Expunerea la aceste noxe produce efecte fibrogene pulmonare (ex silicoza
generata de inhalarea pulberilor de SiO2 l.c: dioxid de siliciu liber cristalin),
efecte alergizante respiratorii (pulberi vegetale şi organice), dermite alergice sau
de contact.

c). noxe chimice:

• metale şi metaloizi (Pb, Hg, Cr, Al, Zn, Cu, Fe etc ),

• gaze şi vapori iritanţi: (acizi, oxizi, baze chimice, gaze de sudură),
• hidrocarburi aromatice (inclusiv cancerigene),
• pesticide, coloranţi, vopsele, lacuri, adezivi conţinând fracţiuni chimice toxice.
• Îmbolnăvirile sunt intoxicaţii acute/subacute sau cronice cu substanţe chimice
sau efecte mutagenice, cancerigene, neurotoxice, iritative (cutaneo-respirator,
ocular).

d. noxe biologice
bacterii, virusuri, agenţi parazitari, ciuperci.
• Bolile infecţioase produse de agenţi biologici prezenţi la locul de muncă, ca de
ex. leptospiroza ictero-hemoragică, tuberculoza pulmonară, hepatitele acute sunt
declarate si ca boli profesionale (dubla raportare; epidemiologica si ca BP).

3. Noxe profesionale de ordin ergonomic

 disfuncţii la interfaţa om-maşină prin solicitări excesive:
 motorii,
 perceptuale,
 neuropsihice.
 Ex masini si utilaje aglomerate, greu de manevrat-controlat, actionarea rapida
de manete, volane, pedale, numar mare de informatii de prelucrat pe unitatea de
timp
-spaţii de trecere insuficiente dimensional, zone de deplasare denivelate, in
panta, lipsa de vizibilitate(iluminat insufficient)

 Factorii de risc ergonomic (biomecanic: forta, pozitii articulare, viteza si

repetitia miscarilor, ridicarea si transportul de greutati) pot contribui la
decompensarea structurilor musculoscheletice, accidente de muncă,
suprasolicitări neuropsihice.

4 Noxe profesionale de ordin psiho-social:

-relaţii încordate sau indiferente în plan ierarhic

-lipsa autonomiei şi/sau a controlului muncii,
-non-participare la planificarea muncii proprii, valorificarea producţiei,
-lipsa motivaţiilor în muncă (moral, material, profesional).
-relaţii încordate în plan orizontal (grupuri ocupaţionale non-omogene, absenţa
organizării pentru interese comune).

EFORTUL FIZIC PROFESIONAL(EF)

Definiţie: Cheltuieli energetice (kcal) necesare pentru pentru menţinerea poziţiei

corpului în timpul lucrului şi pentru realizarea sarcinilor de muncă, pe toată durata
zilei de lucru. EF poate fi predominant: fizic, neuropsihic sau senzorial.
Solicitările osteo-musculo-articulare din timpul unei activităţi predominant fizice
pot interesa:
 organismul în totalitate: ridicarea şi transportul de greutăţi,
susţinerea/împingerea/tracţiunea unei sarcini grele;
 coloana vertebrală:
- mişcări ample şi repetate ale capului şi/sau ale trunchiului (flexie-extensie,
răsuciri sau torsiuni),
- ridicare de greutăţi;
Patologie subsecventa: low back pain (lombalgie joasa nespecifica), hernie
discala
 membrele superioare:
- prehensiune fixă de forţă sau de precizie;
- mişcări repetitive (flexia-extensia articulaţiei cotului şi pumnului,
degetelor uni-bimanual);
- compresiuni mecanice (compresiune palmară in zonele de contact cu
uneltele dure, sprijinul pe antebraţe, transportul de greutăţi pe umeri);
- angulaţii posturale segmentare non-fiziologice (ex.munca cu braţele
ridicate deasupra nivelului capului);
 - expunerea la vibraţii mecanice, ambianţă climatică rece, manevrarea de
obiecte reci;
Patologia identificata :
- disconfort, algii, oboseală musculară,
- impotenţă funcţională,
- tendinite, tenosinovite
- bursite, atroze precoce,
- sindroame de compresiune intracanalară (ex SCC),
- tulburări circulatorii periferice,
- oboseala generală (cu risc de accidente de muncă, scăderea randamentului
în producţie).

 membrele inferioare:
- menţinerea ortostatismului imobil timp îndelungat;
- posturi de lucru instabile cu sprijin pe genunchi, coapse, şolduri sau
unipodal;
- deplasare pe teren denivelat, înclinat, alunecos;
- munci statice în poziţie ghemuit, căţărat.

Conceptul de suprasolicitare osteo-musculo-articulară

Toate structurile locomotorii (muşchi, tendoane, oase, articulaţii) îşi au propriul

prag de rezistenţă. Solicitări externe repetitive sau cu durată prelungită determină
răspunsuri tisulare (interne) cumulative (microleziuni, microrupturi, elongaţii, infiltrat
edematos, cicatrizări fibroase).
Depăşirea “pragului de rezistenţă”, deformaţia vâscoasă, “difuzia” răspunsului
tisular intern, dezorganizarea modelului perceptual central duc la dezvoltarea
conceptului de suprasolicitare osteo-musculo-articulară astfel:
 oasele: dezvoltă “fracturi de oboseală”, smulgeri periostale;
 articulaţiile devin mai precoce artrozice;
 bursele seroase prezintă reacţii inflamatorii intraarticulare (sinovite sau
localizate: higroma);
 tendoanele: dezinserţii, tendinopatii (tendinite, tenosinovite, tendinoze);
 muşchii: reacţii miozitice, microrupturi ale fibrelor musculare, hematoame,
distonii de coordonare (ex.crampa scriitorului, violoncelistului);
 vasele sanguine: vasoconstricţii reflexe (angiospasme) sub influenţa vibraţiilor
(white finger syndrome) şi/sau microanevrisme, tromboze sau ischemie acută,
sindromul de “ciocan hipotenar”(tromboza arterei cubitale);
 nervi periferici: sindroame de compresiune intracanalară (ex. sindromul de
canal carpian prin creşterea PIC).

Metode de evaluare a efortului fizic profesional:

A. Metode subiective
1. Observaţia directă prin experţi evaluatori (ergonomi) la nivelul:
 întreprinderii (fluxul tehnologic, circuitul funcţional al materialelor, fluxul
operatorilor);
 postului de muncă:
- operaţii tehnice efectuate,
- număr acţiuni pe unitatea de timp,
- cicluri de muncă (cu durată şi repetiţie identică),
- poziţia şi ritmul de lucru,
- sarcini executate în afara ariei operative a membrelor superioare,
- greutatea obiectelor manevrate (estimare sau cântărire),
- acţionarea maşinilor/uneltelor de lucru,
- durata pauzelor recuperatorii,
- norme standard de producţie,
- cronograma profesională (durata operaţiilor cronologice de muncă şi a pauzelor
fiziologice sau tehnice).
 Analiza detaliată a unui interval de muncă reprezentativ (cuprinde toate sarcinile şi
activităţile repetabile în cursul zilei de lucru cu descompunerea muncii în operaţii
principale/elementare/ secundare, evaluarea gestualităţii profesionale şi a forţei sau
rezistenţei musculare depuse).

2.Grile de evaluare rapidă (check-list ergonomic), înregistrări video (cu analiza

ulterioară a decupajelor temporare dintr-un interval de staţionaritate sau ciclu de munca)
permite o bună evaluare calitativă a solicitărilor posturale şi gestuale de la nivelul unui
post de muncă).

B. Metode obiective
1. Electromiograma (poate fi efectuată și în timpul muncii) permite estimarea forţei
musculare depuse de un grup muscular implicat în execuţia unor sarcini de muncă
repetitive/prelungite.
2. Scala Borg: autoaprecierea perceptuală a efortului depus(scala de la 1 la 10) pe
operaţii de muncă.
3. Dinamometria: măsurarea forţei musculare în timpul prehensiunii şi a
transportului de greutăţi (dinamometrul manual Jamar).
4. Electrogoniometria: înregistrarea gradelor de angulaţie in range-ul articular
parcurs de un segment anatomo-funcţional (unghiuri de confort sau de solicitare
crescută).
5. Indicatori fiziologici generali:
- măsurarea unor parametri fiziologici de răspuns la solicitările fizice din timpul
muncii;
- aprecierea dinamicii acestor parametri prin comparaţie cu valorile de referinţă/de
repaus).
Se pot înregistra:
- frecvenţa cardiacă: masurare in timpul unor eforturi de munca( probe
cardiovasculare cu aprecierea costului cardiac al efortului depus);
- frecvenţa respiratorie: polipnee în efortul dinamic/munca statică;
 - debitul ventilator: măsurare spirografică sau prin metoda calorimetriei indirecte
(DV (l/min). x 0,20 = consum în Kcal/min.);
- temperatura centrală: creşteri de scurtă durată proporţionale cu intensitatea
efortului fizic (contracţiile musculare);
- lactaţii în sânge: creşteri în special în munca statică prelungită;
- cortisolul salivar: indicator al implicării mecanismelor reglatorii neurohormonale;
- presiunea intradiscală (la nivel L5-S1) sau intracanalară (ex. în tunelul carpian).

SINTEZA ASUPRA MODIFICARILOR ADAPTATIVE IN EFORTUL

PREDOMINANT FIZIC PROFESIONAL:

CRESTEREA CONSUMULUI DE OXIGEN;

1.-APARATUL RESPIRATOR:
cresterea debitului ventilator (FR x DC) ;max. 60-70 (110-120) l/min la barbati (cca=4
l O2 preluat din aer)
limite max. admise: 35l/min (val. de varf)
25l/min(val medie ponderata/8 ore)

ALTE PROCESE RESPIRATORII :

-intensificarea difuziunii alveolo-capilare
-intensificarea transportului de O2 la tesuturi
-eliberare crescuta tisulara a oxigenului din HbO si eliminarea CO2
-cresterea coef. de utilizare a O2

Particularitati reactive si adaptative;

-in efortul static :scade O2 si creste CO2, scade pH
-in hipoxie - la neadaptati: alcaloza importanta

2. APARATUL CARDIOVASCULAR;
-cresterea debitului cardiac (FC x DS); val. max. momentane de 30-35l/min
-frecventa cardiaca: crestere la val. max de 160-180/min
val. max. admisa: media ponderata de timp pentru 8 ore de munca/zi =110-120/min
-cresterea TA: proportional cu efortul dinamic si foarte mult in efortul static (TAd)

!LA NEADAPTATI, PERSOANE OBOSITE:CRESTE TAD, TA DIFERENTIALA

-creste metabolismul miocardului (exclusiv aerob):

-modificarea irigatiei tisulare teritoriale; vasodilatatie in teritoriile active (muschi
striati, cord, creier)
“capilarizarea” in m. striati implicati in efort: cresterea irigatiei de cca 40-50 ori
-cresterea circulatiei coronariene de 4-5 ori
-redistribuirea circ. periferice (ex.vasodilatatie cutanata in ambianta calda cu reducerea
fluxului in teritoriul. mezenteric si renal)

ALTE MODIFICARI (TRANZITORII)

UMORALE
-scaderea glicemiei
-lactacidemie (!la munca grea cotractii anaerobe: poate depasi 20 mg/100ml sange)
-scaderea ph (! creier si corticala renala)
-cresterea ureei (catabolism azotat)

HEMATOLOGICE

-leucocitoza cu neutropenie
-poliglobulie
-cresterea Hb la antrenati, anemie relativa in efortul epuizant (neadaptati)

MODIFICARI RENALE

-scaderea irigatiei locale si cresterea ADH

-oligurie, concentrarea urinii, albuminurie (mucoproteinurie), hematurie microscopica,
cilindrurie (f. rar si grav)

DIGESTIVE

-scaderea secretiei si a motricitatii gastrice

! la rolul ap. digestiv in furnizare suportului energetic si metabolic

MODIFICARI NEUROENDOCRINE

-activarea sistemelor functionale centrale si periferice (sc. cerebrala, formatia reticulata,

analizatori, centri neurovegetativi stare ergotropa (sistem activator) in efort si
stare trofotropa in restitutie (sistem inhibitor).

MODIFICARI ENDOCRINOLOGICE

-sist. hipotalamo-hypofizar
-neurocrinie (releasing factors); cresterea ACTH si a glucocorticosteroizilor
-activarea adrenergica: cresterea catecolaminelor
-cresterea tiroxinei si a triiodotironinei
-scaderea insulinei si cresterea glucagonului
-cresterea STH si a ADH