42)Tehnica testarii prin metoda Mantoux

 Metoda Mantoux
 Metoda cea mai răspândită pentru diagnosticul infecţiei cu micobacterii este
intradermoreacţia la tuberculină. Testul atestă starea de hipersensibilitate întârziată de tip
IV care implică limfocitele T şi este determinată de o infecţie anterioară cu bacilii
tuberculozei. În România se utilizează tehnica Mantoux care constă în injectarea
intradermică a soluţiei PPD-Standard (PPD IC-65).
 Pentru ca testul să fie corect efectuat este necesar ca produsul de injectat să fie
îndeplinească următoarele condiţii de calitate: să fie în perioada de eficacitate, conservarea
să se fi făcut în condiţiile prevăzute de producător, fiola se agită bine înainte de utilizare.
Pentru injectare se utilizează seringi cu volum de maximum 1 ml (de tipul celor utilizate
pentru insulină) şi ace pentru injectare intradermică de unică utilizare. Zona de administrare
se găseşte pe faţa anterioară a antebraţului stâng, la unirea treimii medii cu cea superioară,
iar acul va pătrunde aproape tangent la suprafaţa antebraţului, având bizoul îndreptat în
sus, se introduce până ce acesta dispare în derm. Se injectează 0,1 ml şi se produce o bulă
cu margini bine delimitate, cu aspect de coajă de portocală.
 Citirea rezultatului se face după 72 de ore. Pentru citire este necesară o bună iluminare a
zonei examinate şi se apreciază tactil zona de infiltraţie. Se măsoară diametrul maxim, pe
direcţie transversală faţă de axul antebraţului. O altă metodă de apreciere a dimensiunilor
induraţiei este cu ajutorul pixului. Dimensiunea obţinută se notează în mm. Se mai apreciază
intensitatea infiltraţiei dermice cu ajutorul scalei Palmer.
 Interpretarea testului se realizează pe baza dimensiunilor induraţiei obţinute (fig. 5.1). Fiind
un test biologic, va deţine o variabilitate normală a răspunsului. Pentru ca reacţia să fie
corect interpretată, trebuie eliminate cauzele ce duc la reacţii fals negative şi trebuie avute
în vedere condiţiile în care reacţia poate fi fals pozitivă. Sensibilitatea testului este
determinată de procentul pacienţilor care au testul pozitiv din totalul celor investigaţi. Un
procent de peste 50% de reacţii fals negative poate fi observat la pacienţii gravi, cu
tuberculoză diseminată. Rezultatele fals pozitive scad specificitatea. Cauzele principale a
reacţiilor fals pozitive sunt reacţiile încrucişate cu micobacteriile non-tuberculoase,
vaccinarea BCG şi utilizarea BCG în tratamentul cancerului de vezică urinară.
 Interpretare:
o 5 - 10 mm la persoanele infectate HIV, cu contact apropiat cu pacienţi bolnavi de
TBC pozitivi la examenul sputei sau cu imagini radiologice toracice care sugerează
leziuni vechi de tuberculoză.
o 10 - 15 mm în anumite situaţii care implică o scădere a imunităţii mediate celular:
HIV pozitivi, limfoame, insuficienţa renală, malnutriţia, tratamente imunosupresoare
şi citostatice, etc. Reacţia este considerată pozitivă şi la rezidenţii în ţări cu
prevalenţă ridicată a TBC (Africa, Asia, America Latină, România), personalul sanitar,
populaţia cu venituri reduse.
 o Peste 15 mm este considerat un test pozitiv la persoanele fără factori de risc de
infecţie.
o În unele cazuri, un test negativ sau cu valoare neaşteptat de mică poate traduce un
grad de anergie cutanată datorat probabil unei depleţii temporare prin deturnare de
efectori celulari de răspuns imun întârziat. În aceste situaţii, repetarea testului după
un timp suficient de timp pentru realizarea efectului favorabil al tratamentului
reacţia devine franc pozitivă.
o În ţările unde vaccinarea BCG este intensivă, semnificaţia testului scade.
 Aproximativ 10-25% din bolnavii cu tuberculoză nu reacţionează la tuberculină.