Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Turbine - Aston Ioan PDF
Turbine - Aston Ioan PDF
CUPRINS
Pag.
Prefaţă............................................................................................................................3
Cap.1.Parametrii fundamentali ai turbinelor............................................................5
1.1 Generalitati........................................................................................................5
1.2. Parametrii fundamentali ai turbinelor...............................................................5
Cap.2. Turbine hidraulice radiale şi radial axiale...................................................19
2.1. Domenii de funcţionare şi tipuri constructive……… .................................19
2.2 Soluţii constructive......................................................................................20
Cap.3. Calculul dimensiunilor principale………………………….........................23
3.1. Determinarea formei rotorului în plan meridian………….............................23
3.2. Metoda turbinelor normalizate…………………………...............................24
3.3. Metoda Bovet…………………………………………….............................31
3.4. Metoda coeficienţilor de viteză I.Anton………………….............................34
Cap.4. Stabilirea conturului meridian al rotorului ................................................37
4.1. Trasarea câmpului hidrodinamic în ipoteza curgerii
bidimensionale…………………………………………................................37
4.1.1. Determinarea distribuţiei de viteze în plan meridian……..................39
4.2. Utilizarea metodei elementului de frontieră în trasarea câmpului..................40
Cap.5. Calculul elementelor unghiulare şi cinematice……………........................48
5.1. Muchiile paletei rotorice………………………………................................48
5.1.1. Muchia de intrare…………………………………...........................48
5.1.2. Muchia de ieşire………………………….........................................49
5.2. Calculul elementelor cinematice şi unghiulare
de la intrare şi ieşire din rotor…………………………….............................49
5.2.1. Rotorul cu muchia de intrare pe o suprafaţă cilindrica.....................49
Cap.6. Trasarea suprafeţei paletei………………………………............................54
6.1. Metoda reprezentărilor conforme de trasare a palete rotorice………...........55
6.1.1. Generalităţi…………………………….............................................55
6.1.2. Cazul rotorului Francis normal sau rapid………...............................59
6.1.3. Cazul rotorului Francis lent…………………....................................61
6.2. Metoda reprezentărilor conforme simplificate………...................................61
6.2.1. Aplicaţie la rotorul Francis cu β 1 mic, β 1 <90°……….......................61
6.2.2. Liniile de nivel…………………………….......................................63
6.3. Metoda optimizării pe suprafeţe conice……………….................................64
6.3.1. Aplatizarea traiectoriei reale pe un singur con……….......................65
6.4. Metoda grafo-analitică de trasare a paletei rotorice……................................68
6.5. Trasarea liniilor de nivel .Desenul de execuţie al paletei...............................69
Cap.7. Calculul de dimensionare a aparatului director…………..........................74
7.1. Dimensiunile aparatului director cilindric…………......................................74
2 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
Energia hidraulică l-a ajutat pe om încă din cele mai vechi timpuri
să-şi economisească munca fizică. Acest lucru realizându-se cu mijloacele
tehnice corespunzătoare acelor vremuri. Credem că este firesc să precizăm
că roţile de apă, dispozitivele volumice de transport al apei ca mărturii din
antichitate, iar dacă revenim în evul mediu sau într-o epocă mai apropiată
semnalăm morile de apă la care roata românească cu făcaie parcă prevestea
turbina Pelton, constituiau adevărate uzine hidraulice utilizate pentru:
spargerea grăunţelor, baterea postavului, tăbăcirea pieilor etc.
Turbinele hidraulice denumite şi “Motoare hidraulice” sunt urmaşele
roţilor de apă. Acestea au evoluat foarte mult datorită studiilor făcute asupra
unor tipuri de turbine care s-au consacrat mai târziu ca maşini ce transformă
energia hidraulică în mecanică cu randamente ridicate şi care constitue o
componentă de bază în dezvoltarea economică şi a civilizaţiei noastre.
Turbinele hidraulice se caracterizează şi prin aceea că sunt maşini de
mare actualitate, datorită utilizării unei energii ieftine şi practic inepuizabile,
cum este cea hidraulică. Economia de piaţă, prin pârghiile sale, a condus la
selectarea câtorva tipuri de maşini hidraulice care au rămas competitive,
printre acestea numărându-se şi turbinele Francis care au o turaţie specifică
n S cuprinsă în intervalul 60÷500 < rot./min.> şi funcţionând la căderi
H=70÷500 < m >. Turbinele Francis faţă de celelalte tipuri de turbine
hidraulice, prin caracteristicile lor prezintă un interes major pentru
proiectant şi cercetător datorită unor elemente speciale care sensibilizează
spiritul de aventură şi inginiozitate tehnică. Proiectarea unei astfel de turbine
în complexitatea sa atrage lansarea în această aventură tehnică nu numai a
inginerului hidraulicean, dar şi a acelora care au avut ca disciplină de studiu
maşini hidraulice.
Această lucrare are la bază, ca sursă bibliografică, tratatul de “
Turbine hidraulice “ al Dlui Acad. Ioan Anton apărut în 1979, dar şi
experienţa dobândită de autori care au fost asistenţii Domniei sale la
disciplina de “ Turbine hidraulice şi turbotransmisii ”.
Considerăm că lucrarea de faţă este un instrument binevenit în
domeniul proiectării turbinelor Francis, ea fiind destinată în primul rând
studenţiilor care devin specialişti în maşini maşini hidraulice, dar şi a
celorlalţi care doresc să se familiarizeze cu această tematică interesantă.
În lucrare, prin contribuţiile egale aduse de autori la realizarea
materialului, se prezintă toate elementele teoretice care sunt sintetizate în:
relaţii de calcul, diagrame şi explicaţii suficiente, astfel încât să se permită o
bună instruire în acest domeniu. Astfel sunt prezentate probleme legate de
turbine radiale şi radial-axiale (turbine Francis) după cum urmează: calculul
dimensiunilor principale, trasarea câmpului hidrodinamic utilizând metoda
clasică bidimensională şi metoda elementului de frontieră ca metodă
numerică modernă, calculul elementelor unghiulare, trasarea suprafeţei
paletei, dimensionarea aparatului director şi a camerei în spirală, alegerea
tubului de aspiraţie, calculul împingerii axiale, precum şi dimensionarea şi
verificarea arborelui turbinei.
Autorii îşi exprimă mulţumirea faţă de dinstinşii profesori: Prof.
dr.ing. Ioan Fitero, Prof. dr.ing. Mircea Barglazan pentru sugestiile şi
observaţiile făcute.
Timişoara Autorii
PARAMETRII FUNDAMENTALI AI TURBINELOR 5
CAPITOLUL 1
PARAMETRII FUNDAMENTALI AI TURBINELOR
1.1. Generalităţi
- turaţia n, rot./min.
- randamentul ηT
- înălţimea geometrică de aspiraţie H s , m col. apă
- coeficientul de cavitaţie σ
p Am − p Av v 2Am − v 2Av
Hb = e Am − e Av = + z Am − z Av + (1.3)
γ 2g
sau:
PARAMETRII FUNDAMENTALI AI TURBINELOR 7
p Am − p Av v 2Am − v 2Av
Yb = YAm − YAv = + g( z Am − z Av ) + (1.4)
ρ 2
Dacă ţinem seama că p Am = p Av = pat . , v Am ≅ v Av ≅ 0. rezultă:
Hb = z Am − z Av ; Yb = g( z Am − z Av ) (1.5)
Deci, căderea brută reprezintă diferenţa pe verticală dintre cotele apei din
lacul de acumulare şi din canalul de fugă al centralei
Fig.1.1
8 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
pi − pe vi2 − v e2
H= + zi − z e + (1.6)
γ 2g
sau:
pi − pe vi2 − v e2
Y= + g ( zi − z e ) + (1.7)
ρ 2
Fig.1.2
PARAMETRII FUNDAMENTALI AI TURBINELOR 9
Fig.1.3.
Fig .1.4
Fig. 1.5
10 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
pi − pe vi2 − v e2 v 2 − v e2
H= + zi − z e + = zi∗ − z e∗ + i (1.9)
γ 2g 2g
vi2 − v e2
(
H = zi + ai − z e∗ + ) pmi
γ
+
2g
(1.10)
pmi vi2
H = ( zi + a i − z e ) + + (1.11)
γ 2g
H u = H ef = H − ∑ h p T (1.13)
H − ∑ H pT Hu
ηh = = (1.14)
H H
P P Mω
ηT = = = (1.16)
Pa γ QH γ QH
în care M şi ω reprezintă momentul motor la arborele turbinei şi valoarea
vitezei unghiulare.
Fig.1.6
1.2.7 Coeficientul de cavitaţie
A − At H s
σ= (1.17)
H
h
H s adm. ≤ A − At − −σ H (1.18)
900
unde h reprezintă altitudinea centralei hidroelectrice
Fig. 1.7.
Fig.1.8.
Fig. 1.9.
Fig. 1.10.
Fig.1.11.
TURBINE HIDRAULICE RADIALE 19
CAPITOLUL 2
Fig.2
20 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
Astfel:
Fig.2.2
Fig. 2.3
22 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
P
Q〈 m 3 / s 〉 = (2.7)
ρgHηT
extimându-se randamentul
turbinei η T având în vedere
relaţia oferită de Prof. Dorin
Pavel [1] pentru η max :
Fig. 2.4
CAPITOLUL 3
Fig.3.1.
24 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
1 − ηi D 1 / 5 H 1 / 10
= 0,3 + 0,7 m m (3.4)
1 − η11 Di H i
se determină η i .
Cu valoarea η i din (3.4) se revine în relaţia (3.1) obţinându-se în
final D.
CALCULUL DIMENSIUNILOR PRINCOPALE 25
Fig.3.2
26 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
Fig.3.3
CALCULUL DIMENSIUNILOR PRINCOPALE 27
Fig.3.4
28 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
Fig.3.5
CALCULUL DIMENSIUNILOR PRINCOPALE 29
Fig.3.6
30 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
Fig.3.7
CALCULUL DIMENSIUNILOR PRINCOPALE 31
Fig. 3.8
Bovét admite ψ 1i =1,72 şi ϕ 2e =0,27 rezultând:
32 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
1/ 2
2 gH
R1i = (3.6)
ψ 1iω
2
1/ 3
Q / πω
R2 e = (3.7)
ϕ 2e
sau introducând turaţia specifică adimensională:
ω (Q / π )1 / 2
no = ϕ 2 e ⋅ ϕ 2 e
* 1/ 2 −3 / 4
respectiv no = *
(3.8)
(2 gH ) 3 / 4
R (ϕ ) 1/ 3
1 0,493
se obţin: r1i = 1i = 2 e 1 / 2 − = (3.9)
R2 e (ψ 1i ) no*
2 / 3
( )no*
2/3
( )
b0
b0 = = 0,8(2 − n0* )n0* (3.10)
R2 e
Punctele de racordare a meridianului coroanei cu plafonul
R 0,16
r0i = 0i = 0,7 + * (3.11)
R2 e n0 + 0,08
şi cu axa de rotaţie
li
l1i = 3,2 + 3,2(2 − n0* )n0* sau = 0,8 + b 0 (3.12)
4
Punctele de racordare a inelului:
0,493
r0 e = r1i = * 2 / 3 ; (n0* ≤ 0,275; n S ≤ 160) (3.13)
( n0 )
r0 e = 1,255 − 0,3n0* ; (n0* > 275; n S > 160) (3.14)
l e = 2,4 − 1,9(2 − n )n*
0
*
0 (3.15)
Fig.3.9
CALCULUL DIMENSIUNILOR PRINCOPALE 33
Tabelul 3.1.
Nr.
crt. xi xe ye yi xi xe yi ye Obs.
[mm] [mm] [mm] [mm]
Fig. 3.10.
ns
n S* ≅ (3.23)
294,8
k u1e = 0,235n1S / 4 n S > 60 (3.24)
Fig.3.11.
0,3015 * 4 / 5
kVm 2 e = (n S ) (3.28)
(η T ) 4 / 10
şi atunci diametrii ce definesc paleta în plan meridian vor fi:
60
D1e = ku1e 2 gH (3.29)
πn
60
D1i = ku1i 2 gH (3.30)
πn
60
D2 e = ku 2 e 2 gH (3.31)
πn
sau:
36 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
4Q
D2 e = (3.32)
π kVm 2e 2 gH
60
şi D2i = ku 2i2 gH (3.33)
πn
Razele de racordare a plafonului cu coroana şi a inelului inferior al
aparatului director cu inelul rotorului sunt:
D0 i 0,16
r0i = = 0,7 + ; 160 ≤ n S ≤ 450 (3.34)
D2 e n S / 585η 1T/ 2 + 0,08
r0 e = ni = 7,36677 n S−7 / 20 ; 60 ≤ n S ≤ 160 (3.35)
nS
r0 e = 1,255 − 0,3 ;
1/ 2
60 ≤ n S ≤ 450 (3.36)
585η T
CAPITOLUL 4
STABILIREA CONTURULUI MERIDIAN AL
ROTORULUI
Metoda grafo-analitică
Se trasează la o scară convenabilă conturul rotorului în plan
meridian. (fig.4.1).
În secţiunea I de la intrarea în zona rotorului şi în secţiunea II de la
ieşire se consideră că vitezele meridiane
Vm I = const. şi Vm II = const.
În această ipoteză în secţiunea I
b Q
∆b0 = 0 = = const. sau ∆b 0 r 1 = const. (4.1)
p 2π r1Vm1
iar în secţiunea II raza de aşezare a unui punct „i” prin care trece linia de
curent Ψ i în ipoteza ∆Q = Q / p
i
Ri = Re 1 − ; i = 0,1,2... p (4.1a)
p
TURBINE HIDRAULICE FRANCIS 38
Tabelul 4.1.
Tabelul 4.2
∆S ψ
∆F i
Vm
[m/s]
∆s
ψi
ϕi
Fig.4.2
TURBINE HIDRAULICE FRANCIS 40
Fig. 4.1.
Fig.4.3 Fig.4.4
Exemplu numeric
Ca exemplu numeric s-a considerat conturul tipic [6] pentru un rotor
de turbină Francis, contur care a fost dat prin puncte (Tabelul 4.3). acest
contur a fost discretizat în 106 elemente de frontieră constante, reprezentat
adimensional în figura 4.5.
Atât câmpul hidrodinamic cât şi cel de viteze şi presiuni în lungul
liniilor de curent s-au reprezentat adimensional în figura 4.6, figura 4.7,
figura 4.8
Fig.4.5
TURBINE HIDRAULICE FRANCIS 44
Tabelul4.3
Fig. 4.6
TURBINE HIDRAULICE FRANCIS 46
Fig. 4.7
STABILIREA CONTURULUI MERIDIAN 47
Fig.4.8
Observaţie:
CAPITOLUL 5
Deci:
Q 1
tgβ 1 = ⋅ (5.4)
π D (b0 / D1 ) ρ 1 U 1 − (η h gH / U 1 )
1
2
π D1 n
Din: U1 = = kU 1 2 gH
60
rezultă:
60
D1 = kU 1 2 gH
πn
şi atunci:
2
Qn
tgβ 1= 2 (5.5)
60 b0
⋅ ρ 1 g 2 g H 3 / 2 kU 1 (2kU2 1 − η h )
π D1
sau:
( P / γ Hη T )n 2
tgβ 1 = 2 (5.6)
60 b0
g 2g ρ 1 H kU 1 ( 2kU 1 − η h )
3/ 2 2
π D1
Introducând turaţia specifică pentru puterea in CP, conform relaţiei
de definiţie, se obţine în final:
n S2
tgβ 1 = 1,5 ⋅ 10 −6 ⋅ (5.7)
b0
ηT ρ 1 kU 1 ( 2kU 1 − η h )
2
D1
b 0 / D 1 reprezintă înălţimea relativa a aparatului director si se obţine din
relaţii statistice în funcţie de n S . coeficientul de viteză k U1 =k U1i =k U1e
se determină la dimensionarea rotorului, funcţie de n S . Deci, relaţia 5.7 se
determina unghiul paletei rotorice la intrare în rotor in funcţie de turaţia
specifica n S . În mod similar se poate obţine unghiul α1
V
tgα 1 = m1 (5.8)
VU 1
Q U1
tgα 1= ⋅ (5.9)
π D1b0 ρ 1 η h gH
Pn 2
tgα 1 = (5.10)
60 2 b
γηT η h g 2 g 0 ρ 1 H 5 / 2 kU 1
π D1
CALCULUL ELEMENTELOR UNGHIULARE 51
n S2
tgα 1 = 1,5 ⋅ 10 −6 ⋅ (5.11)
b
η T 0 ρ 1 kU 1η h
D1
Legătura dintre unghiul β 1 şi α1 este:
ηh
tgβ 1 = tgα 1 (5.12)
2k − η h
2
U1
5.2.1.2. Cazul V U2 ≠ 0
Fig. 5.1.
CALCULUL ELEMENTELOR UNGHIULARE 53
Fig.5.2
54 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
CAPITOLUL 6
6.1.1. Generalităţi
Fig.6.3
Fig.6.4
58 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
La limită, când N→M şi N’→M’, MN şi M ' N ' tind spre tangentă, iar
MN → ds , M ' N ' → dS , deci:
dζ dS iω
= e (6.4)
dZ ds
sau f ' ( z ) = f ' ( z ) e iω (6.5)
Deoarece f’(z)=ct. rezultă:
dS
f ' ( z) = = ct. şi ω = ct.
ds
Cu alte cuvinte, în cazul unei transformări conforme a unei figuri
infinitezimale dintr-un plan în altul, rapoartele lungimilor omoloage sunt
constante, iar unghiurile omoloage sunt identice.
În cazul transformării paletei rotorice, se transformă conform
traiectoriei reale de pe suprafaţa de curgere pe o suprafaţă riglată, de pildă o
suprafaţă cilindrică. Fie o suprafaţă de curgere S C pe care s-a trasat o
traiectorie reală prin punctele M k (k=1,n), puncte ce reprezintă şi intersecţiile
meridianelor de curgere cu cercurile paralele. Traiectoria reală este
determinată de direcţia vitezei relative W tangentă mereu la ea. Se remarcă
de asemenea existenţa triunghiurilor de aproximaţie de tipul M k M’ k+1 M k+1 .
Printr-o transformare conformă aceste triunghiuri infinitezimale ce
aproximează traiectoria reală se găsesc pe suprafaţa cilindrică S C sub
denumirea N k N’ k+1 N k+1 . După cum s-a văzut, reprezentarea conformă
impune asemănarea geometrică şi atunci, dacă se consideră porţiunea de
traiectorie reală cuprinsă cuprinsă între 2 plane axiale ce fac între ele unghiul
dϕ = dϕ*, rezultă:
M k M k +1 M ' k +1 M k +1
= = ct. (6.6)
N k N k +1 N ' k +1 N k +1
Dar M k M ' k +1 = dl k ,k +1' (segment infinitezimal de meridian)
N k N ' k +1 = dl *k ,k +1'
M k +1 ' M ' k +1 = λ k +1, k +1 ' = rk +1 ⋅ dϕ (segment infinitezimal de arc paralel)
N k +1 ' N 'k +1 = λ *k +1, k +1' = R ⋅ dϕ * (R este raza cilindrului)
De aici:
dlk ,k +1' rk +1dϕ
=
dl *k ,k +1' Rdϕ *
TRASAREA SUPRAFETEI PALETEI 59
dlk ,k +1'rk +1
sau: = (6.7)
dl *k ,k +1' R
6.1.2. Cazul rotorului Francis normal sau rapid
Fig.6.7
r
tgβ 0 = tgβ (6.10)
r0
Aceasta relaţie arată că nu mai este vorba de o transformare
conformă, deoarece odată cu modificarea razelor se modifică si unghiurile.
Fig. 6.11
TRASAREA SUPRAFETEI PALETEI 67
Fig.6.11.
68 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
r 2Vm
ds = (6.11)
r 2ω − rVu
Se integrează numeric această ultima relaţie, folosindu-se curba unică
rvu=f(ϕ) şi valorile dϕ, ale meridianului eε1, obţinându-se în final
Smax (corespunzător lui ϕmax acelaşi pentru toate firele); de aici se
determina r=r(s) final si apoi r=f(ϕ).
h. Se repeta metodologia de la punctul „g” pentru celelalte meridiane.
fapt in plan meridian urma intersecţiei planului axial ( PA) ( de unghi θA) cu
paleta.
In figura 6.12 si figura 6.13 sunt definite unghiurile γ, µ, θ’, β’ ce se
formează în punctul A la intersecţia urmelor planelor ( TA), tangent (T) şi
normal (N) şi paralela la axa (Oz), definite de:
dr
=γ (6.12)
dz
µ = 90 − γ (6.13)
dr '
θ '= (6.14)
dz '
Respectiv β’ fiind in plan perpendicular pe ax, unghiul dintre tangenta la
cercul ce trece prin punctul A şi tangenta la proiecţia liniei suprafeţei paletei
în acelaşi punct.
Din dependenţele β(r) (unghiul constructiv al paletei) [1] µ(r) şi θ(r)
va rezulta:
sin(θ '+ µ )
tgβ ' = tgβ (6.15)
sin θ '
iar grosimea paletei in plan perpendicular pe ax:
tgθ '
2
h
hu = 1 +
tgθ ' ⋅ tgβ ' ' (6.16)
2 cos β '
unde h rezultă din consideraţii de rezistenţă corelate cu grosimea profilului
aero-hidrodinamic folosit ca bază pentru profilare. Pentru perechile (r’’, θ’’)
din plan perpendicular pe ax, se stabilesc distanţele hu pe tangenta la cercul
ce trece prin punctul considerat (A) figura 6.13.
Conform figurii 6.13 vor rezulta perechile (r’’, θ’’± ∆θ) atât pentru
intradosul, cât şi pentru extradosul paletei.
Deci, în plan perpendicular pe ax rezultă funcţiile analitic
determinate prin puncte, corespunzătoare extradosului şi intradosului, de
forma:
r ' 'i = f i (θ ' '−∆θ ) (6.17)
re = f e (θ ' '+ ∆θ ) (6.18)
care definesc suprafaţa paletei, respectiv a şabloanelor.
Metoda presupune definirea analitică a funcţiilor ce reprezintă liniile
de curent în plan meridian, liniile suprafeţei paletei în plan perpendicular pe
TRASAREA SUPRAFETEI PALETEI 71
Fig.6.12
Fig. 6.13
TRASAREA SUPRAFETEI PALETEI 73
Fig.6.14
74 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
CAPITOLUL 7
rezultă imediat:
a 0 = a 0 a 0 max (7.3)
L01 − L02
Excentricitatea relativă n0 = va aparţine intervalului,
2L0
n 0 Є[0,046÷0,039] pentru Z a Є[16÷36].
Fig.7.1
Fig.7.2
CALCULUL DE DIMENSIONARE AL APARATULUI DIRECTOR 77
78 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
Tabelul 7.2
Tabelul 7.3
Z0 tg.γ α0 ≈n 0 ϕ0
16 0,1368 14 0,046 22
24 0,1305 35 0,040 42
32 0,1220 35 0,030 42
Fig. 7.3
80 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
Fig.7.4
Fig. 7.5
∆s ∆s
( ) max − ( ) min
∆ε l = ∆n ∆n 100∠2...3 % (7.8)
∆s
( ) max
∆n
Calculele se vor organiza în conformitate cu tabelul 7.4.
Tabelul 7.4
Nr.crt. ϕi ∆S ∆n ∆S/∆n ∆ε
[mm] [mm] [%]
1
2
3
4
5
Tabelul 7.5.
Rezultanta forţelor elementare R = ∑ ∆Fk se obţine aplicând o
metodă de însumare grafică.
Mai jos se oferă un exemplu de însumare grafică cu metoda
poligonului funicular [4] ţinând seama că forţele ∆F k sunt situate în acelaşi
plan.
Pentru înţelegerea metodei se vor considera trei forţe plane
F1 , F2 , F3 ( figura 7.6). Printr-un A 0 , luat arbitrar în planul forţelor, se duc
vectorii A 0 A 1 egal, paralel şi de acelaşi sens cu F1 , A 1 A 2 egal, paralel şi de
acelaşi sens F2 , A 2 A 3 egal, paralel şi de acelaşi sens cu F3 .
Rezultă astfel conturul poligonului A 0 A 1 A 2 A 3 care este poligonul
forţelor. Se ia acum un punct oarecare „O” care se uneşte cu A 0 , A 1 , A 2 , A 3 ;
punctul 0 se numeşte pol, iar dreptele OA 0 , OA 1 , OA 2 , OA 3 se numesc raze
polare.
Dintr-un punct oarecare B 0 se duce dreapta B 0 B 1 paralelă cu raza
vectoare OA 0 , B 1 fiind situat pe suportul forţei F1 , apoi ducem B 1 B 2 paralel
cu OA 1 , B 2 fiind situat pe suportul forţei F2 şi aşa mai departe, B 2 B 3 paralel
cu OA 2 şi B 3 B 4 paralel cu OA 3 .
Noul poligon obţinut B 0 B 1 B 2 B 3 B 4 se numeşte poligonul funicular. .
Rezultanta R ca sumă a forţelor plane considerate va fi reprezentată în
mărime, direcţie şi sens de vectorul care închide poligonul forţelor
84 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
Fig.7.6
Observaţie:
Dacă vom nota cu a 0i deschiderea „i” a aparatului director, Q i debitul ce
trece prin aparatul director corespunzător deschiderii a 0i a paletelor
directoare Q max - debitul maxim, care ar trece prin aparatul director,
Q c – debitul de calcul, a 0c - deschiderea de calcul a paletelor directoare, a 0max
– deschiderea maximă a paletelor directoare, atunci se poate determina
CALCULUL DE DIMENSIONARE AL APARATULUI DIRECTOR 85
Fig.7.7
86 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
Fig. 7.8
debitul Q i corespunzător poziţiei a 0i a deschiderii aparatului director
considerând o variaţie liniară cu aceasta:
Qi = Qc + ∆Qi (7.14)
unde
(a oi − a oc )(Qmax − Qc )
∆Qi = (7.15)
a 0 max − a oc
iar
Qmax ≅ 1,25Qc (7.16)
Q2 Q2
M h = Cm ρ = C m∗ (7.18)
D D
Determinarea coeficienţilor de forţă C p respectiv C* p şi moment C m
respectiv C* m ca funcţii de deschidere „a 0 ” se face prin asimilarea
asemănării geometrice a aparatului director de calculat cu un aparat director
model echipat cu acelaşi tip de profile şi care are D am = 0,46 [m] şi Z am
=32. În această ipoteză deschiderea aparatului director model se calculează
cu relaţia:
a z D
a om = o a ⋅ am (7.19)
z am Da
Pentru diferite valori a 0 vor rezulta din figura 7.9. valorile
C* p =f(a 0m ) şi C* m =f(a 0m ) care introduse în figura (7.17) şi (7.18) oferă:
P y =f(a 0 ) şi M h =f(a 0 ) respectiv P y =f( a0 ) şi M h = f( a0 ) (valori care se vor
centraliza în tabelul 7.6).
Tabelul 7.6.
4
88 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
Fig.7.9.
M ho = − noγ HD 3 (7.21)
z D D
2
a
CAMERA ÎN SPIRALĂ 89
CAPITOLUL 8
CAMERA ÎN SPIRALĂ
Fig.8.1.
Lăţimea în plan a camerei spirale „B”, rezultă orientativ din figura 8.2.
Fig 8.2.
Fig 8.3.
2
b
+ (r − a) = ρ
2 2
sau b = 2 ρ 2 − (r − a ) 2
2
b
devine prin integrare (cunoscând deci expresia = f (r ) ):
r
a+ ρ
ρ 2 − (r − a) 2
Qϕ = 2k ∫ρ
a−
r
dr = 2kπ (a − a 2 − ρ 2 ) (8.4)
şi
360 ⋅ 2π 360 ⋅ 2π k
ϕ°= k (a − a 2 − ρ 2 ) , dacă C = (8.5)
Q Q
ϕ = C (a − a 2 − ρ 2 ) (8.6)
dar cum
360
C=
bo tgα spo
Se obţin
ϕ ° ϕ °
2
ρ = 2a − (8.7)
c c
sau
bo tgα 2 bo tgα spo
ρ = 2a ϕ ° −
ϕ
spo
(8.7a)
360° 360°
Constanta ce se obţine din ecuaţia de dimensionare scrisă sub forma
Rϕ
360° b
ϕ°= k ∫ dr (8.8)
Q ra r
pentru care R ϕ =R ϕmax
ϕ=360°
Q
k= (8.9)
2π (a max − a max
2
− ρ 2max )
Rezultatele numerice se centralizează în tabelul 8.1. pentru un pas
unghiular ∆ϕ=15°(ϕ* i =ϕ* i-1 +∆ϕ):
CAMERA ÎN SPIRALĂ 93
Tabelul 8.1
Fig. 8.4.
1 π ρ 2max 1 λπ
= + (8.12)
rAVuA Q rA + ρ max 4 ρ max
sau
1 R
= (8.13)
rAVuA Q
unde
1 λπ
R =π ρ 2
+ (8.14)
rA + ρ 4 ρ max
max 2
max
Cu acestea:
π
sin 2 θ dθ
Qϕ = 2 ρ ∫0 R λ π
2
(8.15)
r + ρ θ
Q 2Q
Ţinând cont că r=rA+ρ(1-cosθ) (figura 8.4) şi notând A=(r+ρ)R, B= − ρR, C =
−(λπ/2)(rA+ρ), D=(λπ/2)ρ2 debitul devine :
π
sin 2 θ dθ
Qϕ = 2 ρ 2 Q ∫ (8.15 a)
0
A + B cosθ + Cθ + Dθ cosθ
sau
Qϕ = 2 ρ 2 QI ϕ (8.16)
sau
ϕ ° = 3602 ρ 2 I ϕ (8.17)
Relaţiile (8.16) şi (8.17) permit determinarea funcţiilor
Qϕ=f(ϕ) şi ρf=ρ(ϕ). Integrala se va soluţiona printr-o metodă numerica pe
calculator.
Rezultatele numerice se vor evidenţia tabelar, ca în tabelul 8.2.
Tabelul 8.2
1
2
CAMERA ÎN SPIRALĂ 95
Cea mai simplă construcţie a camerei în spirală este aceea care are
secţiunile meridionale circulare tangente la suprafaţa cilindrică statorică de la
intrare, ca în figura 8.5.
Fig. 8.5.
Fig.8.6.
În acest caz
ρ
aϕ = Ro + (8.22)
sin γ
relaţia de dimensionare (8.7a) devenind:
1 ϕ° ϕ ° ϕ°
2
ρ= + ctg 2γ + 2 Ro (8.23)
sin γ c c c
iar
1 + sin γ
Rϕ = Ro + ρ ϕ (8.24)
sin γ
Dacă ϕ=ϕmax
1 + sin γ
R = Ro + ρ (8.25)
sin γ
max
şi
CAMERA ÎN SPIRALĂ 97
1 + sin γ
Ro = R − ρ (8.26)
sin γ
max
CAPITOLUL 9
ALEGEREA TUBULUI DE ASPIRAŢIE.
DETERMINAREA ÎNĂLŢIMII MAXIME DE ASPIRAŢIE
Fig. 9.1
TUBUL DE ASPIRATIE 99
Fig.9.2
unde :
H S ≤ A − At − σ t H (9.3)
„b” se admite în funcţie de variaţia nivelului apei din aval, iar cota „a” se
obţine din:
π D5
Q= V5 = π D5 aVe (9.4)
4
Admiţând v 5 =v e , rezultă a= D S /4.
Kovalev [11] recomandă a ≥ (0,6÷1,0)D 5 . (9.5)
Tabelul 9.1
TUBUL DE ASPIRATIE 101
Fig. 9.3.
Rune Alesting în urma unor cercetări recomandă (h/D) optim =2,6÷2,8,
iar Duport h/D=(2)÷2,4÷2,8 pentru Q 11 mic şi h/D=3,5, pentru Q 11 mare. În
cazul centralelor subterane se recomandă h/D≥3,5÷4. Valori mari pentru h/D
înseamnă randamente ridicate, investiţii mari şi pericol de apariţie a cavitaţiei.
Valoarea optimă a h/D se stabileşte pe baza unui studiu tehnico-economic.
În ceea ce priveşte construcţia tuburilor de aspiraţie, se recomandă
pentru căderi H<200 m, tubul în afara conului, se realizează din beton, iar
conul se execută din tole de oţel-carbon cu grosimi de 10-20 mm, părţile
componente fiind îmbinate cu flanşe sau prin sudură. Rigiditatea cerută de
condiţiile funcţionale şi de transport se asigură prin nervuri circulare şi
longitudinale. Pentru H>200 m, canalul aspiratorului nu se betonează, ci are o
construcţie demontabilă, spre a facilita scoaterea rotorului turbinei printr-o
nişă, fără demontarea rotorului generatorului electric.
102 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
CAPITOLUL 10
Fig. 10.1.
Fig. 10.2.
pcor pE ' p1 1 2
= = − h p' 1 − (u1 − u E2 ' ) − h pA
'
; r ∈ [ra , rA ' ] (10.11)
γ γ γ 2g
r1' rA
Fig. 10.3.
se poate determina fie evaluând analitic cele două integrale din membrul drept,
fie utilizând de exemplu metoda trapezelor. Ecuaţia (10.14):
ρ ρω 2
Pze cor = π p1 (r '12 −ra2 ) − γ h' pi (r '12 −ra2 ) − U '12 (r '12 −ra2 ) − γ h' p pA (r '2A −ra2 ) + L
(r '14 −ra4 )
2 4
Componenta P ze inel se determină cu relaţia: (Ecuaţia 10.15)
ΓI ρ 2 2 2 ρ ω 2L 4 4
Pze inel = ∫ = ∫Γ1 π = π − − γ − − U ' '1 (r '1 −rI ) + (r '1 −ra )
2 2 2 2
pdS z p 2 rdr p1 ( r '1 rI ) h ' ' p1 ( r '1 rI )
Se inel 2 4
fie analitic, fie utilizând de exemplu metoda trapezelor.
Dacă vom exprima debitele pierdute Q P1 şi Q P2 precum şi ecuaţiile de
echilibru a presiunilor pentru coroană şi inel se obţine
Q p1 = µ 1' S1' h p' 1 = µ 'A S A' 2 gh pA
'
= µ 'e S e' 2 gh pe
'
(10.16)
ρ
P2 cor = p1 − γ hp' 1 − γ hpA
'
− γ hpe
'
− (u1'2 − ue'2 ) (10.17)
2
Q p 2 = µ 1'' S1'' 2 gh p'' 1 = µ '2' S 2'' 2 gh p'' 2 (10.18)
CALCULUL IMPINGERII 107
ρ
p2 inel = p1 − γ hp'' 1 − γ hp'' 2 − (u1''2 − u2''2 ) (10.19)
2
Dacă vom cunoaşte suprafeţele:
S’ 1 =πD 1 b’ 1 ; S A =πD A b’ A ; S e =2πr e e (10.20)
precum şi coeficienţii de debit µ’ 1 , µ’ A , µ’ e în funcţie de construcţia şicanei se
obţin pierderile h’p’ 1 h’ PA şi h’p e care vor permite determinarea lui p’ E =f(r) şi
deci calculul componentei P z cor .
În ceea ce priveşte calculul referitor la zona inelului va trebui să
cunoaştem coeficienţii de debit µ’’ 1 şi µ’’ 2 precum şi suprafeţele:
Fig. 10.4.
D12e 1 1
PZ = K H şi K = 1 + n s 100 ≤ n s ≤ 200 (10.25)
4 25 50
n
K = s − 0,3 200 ≤ n s ≤ 350 (10.26)
400
Forţa axială P z se poate scrie şi sub forma:
π D22e
PZ = k * H tf (10.27)
4
unde D ze este dat în [m] iar H în [m. Col. H 2 O].
Coeficientul K*=f(n s ) este dat în: figura 10.5.a după Charmilles iar în
10.5.b după Neyrpic.
Fig.10.5.
Fig. 10.6.
În cazul din figura 10.7.b se prevăd mai multe spaţii de destindere, iar
coeficientul de debit are expresia:
−1 / 2
N
l N
µ = 1,5 + ∑ λ i + ∑ ζ i (10.30)
i =1 2 bi i =1
Coeficientul pierderilor longitudinale λ=f(Re,k) care în domeniul
laminar Re ≤2320, λ=64/Re iar în domeniul mişcărilor turbulente, în cazul în
care grosimea stratului limită δ mai mare decât aceea a neregularităţilor
k(δ>k), λ se calculează cu expresia:
λ = [2 lg(Re λ ) − 0,8] − 2 (10.31)
iar pentru δ<k
−2
b
λ = 1,14 + 2 lg (10.32)
k
v⋅D u ⋅b
În expresia (10.31) Re = sau Re = = 2 ⋅ 10 3 ÷ 10 4 , deoarece
ν ν
v≥10 [m/s] la turbinele Francis, iar U este viteza. Budlovski a exprimat
coeficientul de debit µ sub forma:
−2
L
µ = 1,5 + λ ' (10.33)
2b
reprezentat în figura (10.8)
Fig. 10.8.
1/ 2
1 2 g ( P1 − PE
Qp = ⋅ S1 (10.34)
m
1
1/ 2
γ
S1 ∑
2
i =1 ( µ S
i i )
Fig. 10.9 .
−1 / 2
m 1
−1 / 2
m S 2 m λ L S 2
µ r = S1 ∑
2
= 1,5∑ 1 + ∑ i i 1 (10.35)
i =1 ( µ i Si ) i =1 Si i =1 2bi S i
CAPITOLUL 11
ARBORELE TURBINELOR HIDRAULICE.
CONSTRUCŢIA ŞI CALCULUL
Consideraţii generale
Arborele turbinelor hidraulice serveşte la transmiterea momentului
motor la arborele hidrogeneratorului şi la preluarea forţei axiale.
Turbinele moderne de mare putere sunt construite de tipul vertical, iar cele
mici şi medii sunt executate orizontal. În cazul amplasării verticale, arborele
este supus unor
Fig. 11.1
ARBORELE TURBINELOR 113
Fig. 11.2
Turbina poate fi îmbinată cu generatorul prin unul sau chiar doi şi trei
arbori. Construcţia cu doi arbori este cea mai utilizată, figura 11.1, amplasarea
arborilor fiind mult mai comodă.
Aşa cum se remarcă în figura 11.1, la unele construcţii au flanşa
inferioară a arborelui construită astfel încât să înlocuiască capacul superior al
servomotorului rotorului. Construcţia cu arborele turbinei şi generatorului
dintr-o bucată asigură dimensiuni minime axiale, dar prezintă dificultăţi la
transport şi montaj.
Arborii turbinelor se construiesc cu tuburi cu pereţi groşi, pentru că în
orificiul central sunt instalate ţevile şi spaţiile de trecere a uleiului la
servomotorul rotorului.
Cea mai răspândită îmbinare a flanşelor arborilor este aceea cu
şuruburi, ca în figura 11.2. Îmbinarea prevede suprafeţe speciale de montaj şi
de contact.
La construcţia arborilor de dimensiuni mari, bătaia admisibilă în
direcţia axială sau radială pe flanşă este δ r =ε a =0,22 mm. Tehnologia de
execuţie a arborilor poate fi: prin forjare, prin sudarea flanşelor la arborele
cilindric executat ca semifabricat, prin forjare şi prin sudarea a două tole
groase, îndoite şi cu flanşe turnate, figura 11.3.
114 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
Fig. 11.3
Metode de calcul
Calculul preliminar
ϕ M t max ϕ rad π d4
= ≤ unde I p = ( L − ψ 4 ) [mm 4 ]
l max GI p l a mm 32
1/ 4
32 M t max
⇒ d = [mm] (11.2)
π G (1 − ψ 4) ϕ
l a
unde, în cazul oţelurilor carbon şi aliate cu σ r ≥ 500 N/mm2
τ at Є[0,2..3,5] N/mm2 pentru :
τ
Rτ = min
∈ [−1;0] este tensiunea admisibilă la torsiune
τ max
ϕ grd rad
∈ [0,25 ÷ 0,5] = [4,36 ÷ 8,72] ⋅ 10 −6
l a m mm
reprezentând nivelul admis al deformaţiei specifice la torsiune
E
G= = 8,25 ⋅ 10 4 N / mm 2 este modulul de elasticitate transversal
2(1 + ν )
pentru oţel (ν≅0,3).
Fig.11.4
Fig.11.5
Tabelul 11.1
ARBORELE TURBINELOR 119
Fig.11.6.
7
σ t = 0,3σ r 1 + A (11.11)
3
-Efortul unitar de întindere în zona îmbinării corpului arborelui cu flanşa
4 Fax
σ z1 =
( )
(11.12)
π d 2 − d12
-Efortul unitar de torsiune în zona de îmbinare corp- arbore- flanşă
16 ⋅ M t d '
τ=
(
π d '4 − d i4 ) (11.13)
11.2.Calculul buloanelor
Fig. 11.7
π ( f − d4 )2
Ab min = (11.19)
4
-suprafaţa de contact a flanşei (figura 11.4)
π ( D12 − D22 ) π d12
Af = − nb (11.20)
4 4
-coeficientul de transmitere α
1
α= (11.21)
At 1 Eb
1+
Ab min nb Et
E fiind modulul de elasticitate pentru bulon „b” şi flanşă ”f”.
-forţa de strângere preliminară în bulon
F
Fo = + Faex (1 − α ) (11.22)
µ
unde µ =0,2-0,4 [1] este coeficientul de frecare între flanşa arborelui şi zona de
îmbinare cu rotorul.
Cu acestea se pot determina eforturile din bulon şi piuliţă:
-efortul unitar de întindere
F
σ b= o (11.23)
Ab
-coeficientul de siguranţă C ob
σ
Cob = c ∈[1,5 ÷ 3,5] (11.24)
σb
-presiunea de contact dintre umărul flanşei şi capul bulonului
4 F0
Pc = < Padm
π (D '2 − d 2 )
(11.25)
-alungirea bulonului
4 F0 Lb
∆l a = (11.27)
π Eb A12
în care L b este lungimea convenţională de calcul a bulonului şi se determină cu
relaţia:
1
Lb = l a + (k+m) (11.28)
2
Fig. 11.8
π
Jp =
16
(
d 4 1 − k d4 )
'
(11.33)
-GJ p [Nm2] rigiditatea la răsucire a arborelui cu G=2,10915⋅1010[N/m2][1]
fiind modulul de elasticitate transversal al materialului arborelui
-l o lungimea de calcul
Pentru determinarea momentului de inerţie J 2 se va folosi o metodă
indirectă [1] de obţinere din momentul de giraţie G 2 D 2 2:
G D2
J2 = 2 2 (11.34)
4g
Astfel, valoarea J 2 rezultă ca funcţie de diametrul rotorului turbinei D,
turaţia de sincronism n sincr şi puterea P şi numărul de perechi de poli p ai
hidrogeneratorului [1].
Lungimea convenţională de calcul l o rezultă prin aplicarea relaţiei
4 4
d d
l 0 = l − z f t 1 − 4 + l k (11.35)
D 2 ρ
f
unde
l - este lungimea arborelui [m]
z f -numărul de flanşe
t - grosimea flanşelor [m]
d - diametrul exterior al arborelui [m]
D f - diametrul flanşei (figura 11.8) [m]
ρ-raza de inerţie
J1 g
ρ= (11.36)
Grotor
O altă metodă de determinare a momentului de inerţie a
hidrogeneratorului presupune determinarea prin calcul a valorii momentului de
giraţie G 2 D 2 2.
Astfel
Tµ Pu
G2 D22 = 2
[t ⋅ m 2 ] (11.37)
n
27,3
100
unde :-Tµ =4 –10[s] este o constantă de inerţie a hidrogeneratorului;
-P u [KW]este puterea nominală a hidrogeneratorului, P u = P cos ϕ -
convenţional cos ϕ = 0,8;
126 TURBINE HIDRAULICE FRANCIS
- n este turaţia.
Se mai foloseşte relaţia de calcul:
G 2 D 2 2=182PTf/n2β [tm2] (11.38)
unde T este timpul de închidere al aparatului director; T Є [8÷10] [s], f=1-
1,4 coeficient adimensional, iar β=0,3-0,5 este un coeficient de creştere a
turaţiei.
Cu acestea este posibilă utilizarea relaţiei (11.32) care dă n cr .
Comparaţia valorilor n cr cu n a trebuie să îndeplinească condiţia dată de
(11.30). În caz contrar soluţia constructivă aleasă se impune a fi reanalizată.
BIBLIOGRAFIE 127
Bibliografie