Radu ROŞCA

Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi

2021
 ROŞCA RADU

INTRODUCERE ÎN
MECANICA FLUIDELOR.
ACŢIONĂRI HIDRAULICE ŞI
PNEUMATICE

Editura "Ion Ionescu de la Brad"

IAŞI - 2021
Referen]i [tiin]ifici:
Prof. Dr. Ioan ŢENU
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară
"Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi
Prof. Dr. Edward RAKOŞI
Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ROŞCA, RADU
Introducere în mecanica fluidelor; acţionări hidraulice şi
pneumatice / Roşca Radu. - Iaşi : Editura Ion Ionescu de la Brad,
2021
Conţine bibliografie
ISBN 978-973-147-429-8

53

ISBN 978-973-147-429-8

© Editura "Ion Ionescu de la Brad" Ia[i

 CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE ....................................................................................... 5

Capitolul 1. INTRODUCERE ........................................................................ 7

1.1. Generalităţi .............................................................................................. 7
1.2. Proprietăţile fizice ale fluidelor ................................................................ 7
1.3. Modele pentru lichide .............................................................................. 19

Capitolul 2. STATICA FLUIDELOR .......................................................... 21

2.1. Presiunea .................................................................................................. 21
2.1.1. Măsurarea presiunii fluidelor în repaos ......................................... 24
2.1.2. Măsurarea presiunii fluidelor în mişcare ....................................... 33
2.2. Presiunea hidrostatică ............................................................................... 33
2.3. Legea lui Pascal ......................................................................................... 36
2.4. Legea lui Arhimede .................................................................................. 38
2.5. Suprafaţa liberă a lichidelor ...................................................................... 43
2.6. Ecuaţiile lui Euler pentru statica fluidelor ............................................... 45

Capitolul 3. CINEMATICA ŞI DINAMICA FLUIDELOR ....................... 48

3.1. Definiţii, clasificări .................................................................................. 48
3.2. Ecuaţia de continuitate .............................................................................. 52
3.3. Teorema impulsului................................................................................... 53
3.4. Legea lui Bernoulli ................................................................................... 54
3.5. Aplicaţii ale legii lui Bernoulli ................................................................. 58
3.5.1. Perdeau de duş ................................................................................ 58
3.5.2. Aripa de avion ................................................................................. 59
3.5.3. Principiul pulverizatorului ............................................................. 59
3.5.4. Măsurarea debitului ....................................................................... 60
3.5.5. Depăşirea autovehiculelor .............................................................. 61
3.5.6. Calculul debitului prin orificii ...................................................... 61
3.5.7. Curgerea prin sifon ......................................................................... 63
3.5.8. Presiunea de stagnare (dinamică) ................................................... 64
3.6. Mişcarea fluidelor reale ............................................................................ 65
3.6.1. Legea de distribuţie a vitezelor ...................................................... 65
3.6.2. Pierderile de sarcină ...................................................................... 71
3.6.3. Legea lui Bernoulli pentru fluide vâscoase ................................... 75
3.6.4. Curgerea fluidului real prin orificii ............................................... 77
3.6.5. Curgerea prin ajutaje ..................................................................... 81
3.6.6. Curgerea permanentă prin conducte ............................................... 83
3.6.7. Mişcarea nepermanentă prin conductele sub presiune; lovitura de
berbec ............................................................................................. 88
3.6.8. Cavitaţia .......................................................................................... 89
i
 3.6.9. Rezistenţa aerodinamică (hidrodinamică) ..................................... 93

Capitolul 4. LUCRĂRI HIDROTEHNICE ................................................. 94

4.1. Mişcarea permanentă cu suprafaţă liberă .................................................. 94
4.2. Curgerea permanentă prin albii deschise ................................................. 96
4.3. Canale ....................................................................................................... 102
4.4. Deversoare ................................................................................................ 105

Capitolul 5. POMPE HIDRAULICE ........................................................... 110

5.1. Pompe volumice ....................................................................................... 110
5.1.1. Pompe cu pistoane ......................................................................... 111
5.1.2. Pompe cu palete culisante ............................................................. 119
5.1.3. Pompe cu angrenaje cilindrice ....................................................... 123
5.2. Pompe centrifuge ...................................................................................... 125
5.3. Parametri caracteristici ai pompelor hidraulice ........................................ 132

Capitolul 6. MOTOARE HIDRAULICE VOLUMICE ............................. 134

6.1. Motoare hidraulice rotative ..................................................................... 134
6.1.1. Motoare hidraulice rapide ............................................................. 134
6.1.2. Motoare hidraulice semirapide ...................................................... 134
6.1.3. Motoare hidraulice lente ................................................................ 136
6.1.4. Principalii parametri caracteristici ai motoarelor
hidraulice rotative .......................................................................... 139
6.2. Motoare hidraulice liniare ......................................................................... 140

Capitolul 7. APARATURA DE DISTRIBUŢIE, COMANDĂ ŞI

CONTROL ............................................................................... 145
7.1. Supape ...................................................................................................... 145
7.1.1. Supape de sens unic ....................................................................... 145
7.1.2. Supape de trecere ........................................................................... 146
7.1.3. Supape de presiune (de siguranţă) ................................................. 147
7.1.4. Supape diferenţiale ........................................................................ 149
7.1.5. Supape de cuplare .......................................................................... 149
7.2. Rezistenţe hidraulice ................................................................................ 150
7.3. Distribuitoare hidraulice ........................................................................... 151
7.4. Elemente proporţionale de comandă şi control ......................................... 156
7.5. Acumulatoare hidraulice .......................................................................... 160
7.6. Filtre ........................................................................................................... 164
7.7. Rezervoare de lichid ................................................................................. 166
7.8. Conducte şi elemente de etanşare ............................................................. 167

Capitolul 8. INSTALAŢII HIDRAULICE ALE TRACTOARELOR

ŞI ALTE SISTEME HIDRAULICE ...................................... 169
8.1. Instalaţia hidraulică cu elemente separate ................................................ 169
8.2. Instalaţia hidraulică monobloc, cu reglaje automate ................................ 172

ii
8.3. Sisteme hidraulice controlate de sarcină ................................................... 174
8.4. Alte scheme de circuite hidraulice ........................................................... 177

Capitolul 9. ACŢIONĂRI PNEUMATICE ................................................. 183

9.1. Introducere................................................................................................. 183
9.2. Sursa de aer comprimat (compresorul) ..................................................... 183
9.3. Tratarea aerului comprimat ....................................................................... 186
9.3.1. Uscarea aerului ............................................................................... 187
9.3.2. Filtrarea aerului .............................................................................. 188
9.3.3 Lubrifierea aerului ........................................................................... 188
9.4. Regulatoare de presiune ............................................................................ 190
9.5. Regulatoare de debit .................................................................................. 192
9.6. Distribuitoare............................................................................................. 193
9.7. Elemente pneumatice de execuţie ............................................................. 195
9.7.1. Cilindri pneumatici cu piston ......................................................... 196
9.7.2. Camere cu membrană ..................................................................... 198
9.7.3. Burdufuri ondulate elastice ............................................................ 201
9.8. Amortizoare de zgomot şi conducte .......................................................... 201

Bibliografie ..................................................................................................... 203

ANEXA 1: Noţiuni de analiză dimensională şi teoria similitudinii................. 205

ANEXA 2: Determinarea sarcinii teoretice a pompei centrifuge
(ecuaţia lui Euler)........................................................................... 210
ANEXA 3: Daniel Bernoulli ............................................................................ 213
ANEXA 4: Simboluri grafice pentru sisteme hidraulice ................................ 214

iii
 CUVÂNT ÎNAINTE

În momentele în care citiţi această introducere, milioane de sisteme din lumea

întreagă (avioane aflate în zbor, nave care plutesc pe mările şi oceanele lumii,
autovehicule, utilaje pentru construcţii etc.) funcţionează pe baza legilor mecanicii
fluidelor, demonstrând astfel importanţa deosebită a acestei ştiinţe în timpurile
moderne.
Deşi începuturile mecanicii fluidelor, aşa cum o numim acum, se regăsesc în
sec. III-II î.e.n., Aristotel şi Arhimede fiind printre primii care au enunţat legi ce sunt
valabile şi azi, cunoştiinţele de hidraulică care au făcut posibile irigarea culturilor
agricole sau aducţiunea apei în oraşe datează din timpuri mai vechi, fiind atestate de
existenţa unor baraje, apeducte, diguri de protecţie împotriva inundaţiilor, canalizări,
băi publice, care au fost construite începând din mileniul 3 î.e.n. în Asia Mică, India,
Egipt, China, iar mai apoi în Grecia şi Roma antică.
Leonardo da Vinci în sec. al XV-lea, Isaac Newton şi Blaise Pascal în sec. al.
XVII-lea, Daniel Bernoulli, Henri Pitot, Leonhard Euler în sec. al XVIII-lea, Marie
Henri Navier, George Gabriel Stokes, Osborne Reynolds în sec. al XIX-lea, Ludwig
Prandtl în sec. al XX-lea sunt doar câţiva dintre oamenii de ştiinţă care au avut
contribuţii de o deosebită importanţă în domeniul mecanicii fluidelor.
Rezolvarea problemelor practice care au preocupat omenirea (irigaţii,
aprovizionarea cu apă, acţionarea navelor sau a morilor pe baza energiei mediului
fluid) a determinat apariţia, iniţial, a ştiinţei denumită Hidraulică, cuvânt care derivă
din grecescul ὑδραυλικός (hydraulikos) şi care este format din ὕδωρ (hydor, apă) şi
αὐλός (aulos, conductă). Vestigiile istorice răspândite în Europa şi în lume (apeducte,
sisteme de alimentare cu apă, fântâni) sunt dovada stăpânirii perfect a acestui domeniu
de către "inginerii" din trecut.
În timpurile moderne, sistemele hidraulice de ac]ionare [i automatizare au
cunoscut o dezvoltare deosebit\, ele `ntâlnindu-se la ma[ini-unelte, autovehicule [i
tractoare, nave, avia]ie, minerit etc.; utilizarea pe scară larg\ a ac]ion\rilor hidraulice
se datore[te avantajelor indiscutabile ale acestora. Avantajele pe care le prezintă
sistemele hidraulice de acţionare au dus la o largă răspândire a acestui gen de
acţionare în construcţia utilajelor fixe sau mobile, unde îndeplinesc o arie largă de
funcţii atât în cadrul lanţurilor cinematice generatoare tehnologice cât şi a celor
auxiliare. Este de remarcat faptul că sistemele hidraulice se folosesc, în prezent, în
majoritatea domeniilor industriale, de la cele mai simple până la cele mai complexe
utilaje (maşini unelte şi prese, maşini agricole, maşini şi utilaje de construcţii şi de
ridicat şi transportat, maşini şi instalaţii de foraj şi intervenţii, utilaje miniere,
echipamente hidraulice, aviaţie şi construcţii navale, robotică industrială etc.).
Denumirea de Mecanica fluidelor a apărut relativ recent (în secolul XX) şi
este atribuită studiului general al mişcării şi al interacţiunii fluidelor cu suprafeţele
corpurilor solide cu care vin în contact.
Mecanica fluidelor a cunoscut o diversificare şi dezvoltare în strânsă legătură
cu problemele teoretice privind Aerodinamica (stratul limită, rezistenţa la înaintare,
teoria profilurilor aerodinamice), Hidraulica (mişcarea lichidelor cu suprafaţă liberă,
5
mişcarea aluviunilor, mişcarea prin medii poroase) şi Dinamica gazelor. Datorită
complexităţii fenomenelor apărute în mişcarea fluidelor reale, a apărut necesitatea
experimentării pe modele în tunele aerodinamice şi apoi pe baza teoriei similitudinii s-
au extins rezultatele la problemele tehnice care au fost modelate.
Mecanica fluidelor studiază fenomenele atât cu metode experimentale, cât şi
cu metode teoretice, folosind instrumentele puse la dispoziţie de către fizică şi
matematică; de cele mai multe ori cele două tipuri de metode sunt combinate. În
studiul teoretic se utilizează teoremele generale ale mecanicii (teorema impulsului,
teorema momentului cinetic, teorema energiei cinetice, legile de conservare), utilizând
un aparat matematic complex. Metodele experimentale de studiu se aplică pentru
verificarea calculelor teoretice, pentru determinarea unor legi generale, determinarea
unor corecţii utilizând modele fizice la alte scări, rezultatele extinzându-se prin
similitudine.
Mecanica fluidelor este strâns legată de alte domenii ale tehnicii, fenomenele
proprii lichidelor, gazelor sau aerului sunt studiate de hidraulică, termotehnică,
aerodinamică sau de alte discipline specifice cum ar fi transferul de căldură,
construcţii hidrotehnice, construcţii aerospaţiale ş.a.
Prin prezentarea principiilor şi legilor de bază ale mecanicii fluidelor lucrarea
de faţă doreşte să asigure o primă luare de contact cu această disciplină şi cu aplicaţiile
ei în viaţa de zi cu zi.
În ideea de a face mai uşor de înţeles aplicaţiile practice ale mecancii
fluidelor, lucrarea de faţă reuneşte, spre o mai bună înţelegere, atât principiile de bază
ale Mecancii fluidelor, cât şi elemente legate de aplicaţiile practice ale acesteia:
deversoare, reţele de conducte, pompe, sisteme de acţionare hidraulică şi pneumatică
etc.

6
 1. INTRODUCERE
1.1. GENERALIT|}I

Fluidele sunt corpuri fără formă proprie, care se deformează uşor; acestea pot
fi:
• lichide, caracterizate prin faptul că sunt puţin compresibile şi formează o
suprafaţă liberă în contact cu un gaz;
• gaze, cate sunt foarte compresibile şi nu rămân în repaos decât în spaţii
închise.
Mecanica fluidelor studiază medii continue, omogene şi izotrope. Un mediu
este continuu şi omogen dacă are aceeaşi densitate în orice punct şi este izotrop dacă
prezintă aceleaşi proprietăţi în toate direcţiile. Există la fluide linii, puncte, sau
suprafeţe de discontinuitate, care prezintă condiţii specifice la limită.
În studiul mecanicii fluidelor se utilizează diferite modele de fluid, în funcţie
de ipotezele simplificatoare avute în vedere: fluid uşor (fără greutate), fluid ideal (fără
viscozitate), fluid incompresibil, la care volumul unei mase determinante este constant,
fluid real (compresibil şi vâscos), fluide vâscoase şi incompresibile (lichidele), fluide
fără greutate dar compresibile (gazele).

1.2. PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE FLUIDELOR

Densitatea reprezintă masa unităţii de volum, fiind calculată cu relaţia:

m  kg 
ρ=  m3  .
V  
Densitatea se modifică în funcţie de presiune şi temperatură. Pentru lichide se
poate considera că modificarea densităţii cu presiunea este neglijabilă, iar modificarea
densităţii în funcţie de temperatură este dată de relaţia:
ρ0
ρt = ,
1 + β ⋅ (t − t 0 )
unde ρt reprezintă densitatea la temperatura t, ρ0 reprezintă densitatea la temperatura
de referinţă t0, iar β este coeficientul volumic de dilatare termică.
Pentru gaze (considerate ca fiind gaze perfecte), densitatea depinde de
temperatură şi presiune, conform ecuaţiei generale de stare a gazului perfect:
p
ρ= ,
R ⋅T
în care p este presiunea [Pa], R este constanta gazului respectiv (R=287 J/kg⋅K pentru
aer), iar T este temperatura absolută [K].
Volumul specific este volumul unităţii de masă:
1 V  m3 
v= =  .
ρ m  kg 
7
 Greutatea specifică este greutatea unităţii de volum:
G N
γ=  m3  .
V  
Evident, între densitate şi greutatea specifică există relaţia:
γ = ρ⋅g ,
unde g este acceleraţia gravitaţională.
Compresibilitatea este proprietatea fluidelor de a opune rezistenţă la
micşorarea volumului. Lichidele îşi modifică foarte puţin volumul; pentru o
modificare a volumului cu ∆V este necesară o creştere ∆p a presiunii, respectându-se
legea generală:
∆V
= − α ⋅ ∆p ,
V
în care semnul minus indică variaţii inverse ale volumului şi presiunii (scăderea
volumului la creşterea presiunii), iar α se numeşte coeficient de compresibilitate
izotermă1. Compresibilitatea gazelor este mult mai mare decât cea a lichidelor
Dacă forţa care acţionează asupra fluidului este înlăturată, acesta revine la
volumul iniţial, fără a suferi deformaţii remanente; ca urmare, se consideră că fluidele
sunt perfect elastice, fiind caracterizate prin intermediul modulului de elasticitate ε =
1/α. Pentru majoritatea uleiurilor folosite `n sistemele de ac]ionare hidraulic\ ε =
17000…18000 daN/cm2 (Tacă & Păunescu, 2009). Modulul de elasticitate cre[te
liniar cu presiunea, dup\ o rela]ie de forma εp = εp0 + p⋅kε (Ionescu, Catrina, & Dorin,
1980).
Pentru uleiurile minerale, kε≅12.
Datorit\ valorilor ridicate ale modulului de elasticitate pentru lichide se poate
considera c\ la presiuni de pân\ la 2⋅104 kPa lichidele utilizate `n sistemele hidraulice
sunt incompresibile. Situa]ia se schimb\ dramatic atunci când `n masa de lichid se
g\se[te aer nedizolvat, caz `n care modulul de elasticitate scade foarte mult, cu
influen]e negative asupra func]ion\rii sistemului.
Vâscozitatea reprezintă proprietatea fluidelor de a opune rezistenţă la curgere,
din cauza frecării interioare, atunci când straturile lor adiacente se deplasează unele
faţă de altele. Teoria modernă a vâscozităţii se bazează pe enunţul lui Newton conform
căruia tensiunile tangenţiale din fluid sunt proporţionale cu gradientul de viteză pe
direcţia curgerii. Să considerăm două plăci plane (P1 şi P2, fig. 1.1), aflate la distanţa
∆h una de cealaltă şi între care se află un lichid; placa P1 are suprafaţă infinită şi este
imobilă (v1=0), în timp ce placa P2 are suprafaţa S şi se deplasează cu viteza v2, sub
acţiunea forţei F. Datorită adeziunii mişcarea plăcii P2 se transmite stratului de lichid
învecinat; acesta, prin intermediul eforturilor tangenţiale τ, antrenează, la rândul lui,
următorul strat care îl antrenează pe următorul etc.; vitezele straturilor descresc liniar,
pe măsura apropierii de placa fixă. Stratul inferior de fluid aderă la placa fixă P1 şi
rămâne în repaos.
Din cauza vitezelor diferite ale straturilor, între acestea apar tensiuni
tangenţiale de forfecare, date de relaţia lui Newton:

1
pentru apă α = 0,476.10-8 [m2/N]
8
 dv
τ = η⋅ ,
dh
în care dv/dh este gradientul de viteză, iar η reprezintă coeficientul de vâscozitate
dinamică (care depinde de natura fluidului şi de temperatură). Forţa F necesară pentru
a asigura deplasarea plăcii (P2) cu viteza constantă v2 este proporţională cu gradientul
de viteză şi suprafaţa plăcii:
∆v
F = η⋅S⋅ .
∆h

Fig. 1.1 - Definirea vâscozităţii

Coeficientul de vâscozitate dinamic\ se define[te ca fiind:

τ N ⋅s
η=  m2  = [Pa ⋅ s] ,
dv / dh  
unde:
• F - for]a necesar\ deplas\rii stratului de fluid de arie S;
• dv/dh - gradientul (variaţia) vitezei dup\ normala la direc]ia de curgere.
Ca unitate de m\sur\ a vâscozit\]ii dinamice se mai folose[te [i Poise [P]:
N⋅s
1 2
= 10P = 10 3 cP .
m
După cum s-a menţionat mai înainte, din cauza vitezelor diferite ale straturilor
de învecinate, între acestea apar eforturi unitare tangenţiale (de forfecare); dacă se
reprezintă grafic dependenţa dintre tensiunea tangenţială (τ=F/S) dintre straturile de
fluid şi gradientul de viteză (dv/dh), se obţine diagrama (1) din fig. 1.2, acestea fiind
fluide newtoniene. Există şi fluide care nu respectă legea de mai sus (curbele 2, 3, 4, 5
– fluide ne-newtoniene); pentru acestea sunt valabile relaţii de tipul:
n
 dv 
τ = k ⋅  ,
 dh 
sau:
dv
τ = τ0 + k ⋅ (fluide plastice de tip Bingham),
dh
sau:

9
 n
 dv 
τ = τ0 + k ⋅   .
 dh 
Se observă că fluidele newtoniene sunt un caz particular al primei relaţii, în
care n = 1 şi k = η.

Fig. 1.2 - Lichide newtoniene şi ne-

newtoniene (Vasiliu & al., 1999)

1- lichid newtonian;
2- lichid nenewtonian, structural- vîscos;
3- lichid nenewtonian, dilatant;
4- lichid newtonian cu limită de curgere;
5- lichid nenewtonian, structural-vîscos, cu
limită de curgere.

Unele fluide sunt tixotropice, vâscozitatea acestora modificându-se în timp

atunci când efortul tangenţial de forfecare este constant.
Lichidele magnetoreologice îşi modifică vâscozitatea atunci când se află în
câmp magnetic, fiind utilizate în construcţia amortizoarelor ce intră în compunerea
suspensiilor autovehiculelor. Acestea se prezintă sub forma unei suspensii de particule
feromagnetice (cu diametrul de aproximativ 10 nm), într-un lichid (ulei mineral).
Particulele metalice reprezintă 30…40% din volumul total al lichidului
magnetoreologic; agitația termică preîntâmpină sedimentarea lor.
Atunci când nu sunt activate, fluidele magnetoreologice arată ca niște vopsele
lichide și prezintă nivele de vâscozitate aparentă comparabile cu acestea (0,1 până la 1
Pa·s la viteze de forfecare scăzute). Atunci când se aplică un câmp magnetic,
vâscozitatea lor aparentă crește puternic (de 105-106ori), în câteva milisecunde.
Variația vâscozității este complet reversibilă, atunci când câmpul magnetic este
îndepărtat2.
Raportul dintre vâscozitatea dinamic\ [i densitatea lichidului se nume[te
vâscozitate cinematic\:
η m2  .
ν=
ρ  s 
Vâscozitatea cinematic\ se poate exprima [i `n Stokes [St]:
1 St = 1 cm2/s; 1 cSt = 1mm2/s.
Este uzual\ [i exprimarea vâscozit\]ii unui lichid prin compara]ie cu cea apei;
`n acest caz se m\soar\ timpul necesar curgerii unui anumit volum din lichidul
`ncercat printr-un orificiu calibrat (fig. 1.3), valoare ce se raporteaz\ la timpul necesar
scurgerii aceleia[i cantit\]i de ap\ distilat\. Se ob]ine astfel vâscozitatea exprimat\ `n
grade Engler [0E].
~ntre vâscozitatea exprimat\ `n grade Engler [i vâscozitatea dinamic\ exist\
urm\toarea rela]ie de transformare:

2
http://www.sim.tuiasi.ro/wp-content/uploads/2019/01/Note-de-curs-Materiale-ERMR_2017-18.pdf
10
 ν[m2/s] ≅ 7,4⋅10-6⋅ν[0E] .

Fig. 1.3 – Vîscozimetrul Engler (Neamţu &

Anoaica, 2003)
1-baie de încălzire;
2-rezervor;
3-agitator;
4-suport termometru;
5, 8-termometre;
6-orificiu de scurgere;
7-capac;
9-tijă de încidere a orificiului;
10-trepied;
11-balon Engler.

La lichide, vâscozitatea scade odat\ cu cre[terea temperaturii. Din acest motiv,

vâscozitatea ridicat\ la temperaturi joase conduce la pierderi de sarcin\ [i creaz\
dificult\]i la aspira]ia lichidelor `n pompe, având ca rezultat sc\derea randamentului
acestora. La temperaturi ridicate, sc\derea vâscozit\]ii conduce de asemenea la
sc\derea randamentului pompelor; `n plus, sc\derea capacit\]ii portante a peliculei de
lichid poate conduce la griparea unor elemente componente ale sistemului hidraulic.
La presiune atmosferic\, varia]ia vâscozit\]ii lichidelor cu temperatura poate
fi aproximat\ de rela]ia (Ionescu, Catrina, & Dorin, 1980):
ηT = ηT0⋅e-λ⋅(T-T0),
unde λ este o constant\ specific\ fiec\rui lichid.
Influen]a presiunii asupra vâscozit\]ii poate fi considerat\ liniar\, pentru
presiuni de pân\ la 5⋅104 kPa (500 bar):
νp = νp0⋅(1 + p⋅kv),
unde kv depinde de vâscozitatea lichidului.
La gaze, creşterea temperaturii are ca efect mărirea vâscozităţii (fig. 1.4).

Fig. 1.4 – Efectul temperaturii

asupra vâscozităţii3

3
http://retele.elth.ucv.ro/Popescu%20Daniela/Mecanica%20Fluidelor/Mecanica%20Fludelor%20-%20Indrumar.pdf
11
 Adeziunea şi coeziunea
Forţele de coeziune care se manifestă între moleculele unui lichid sunt forţe de
tip Van der Waals şi scad în valoare odată cu creşterea distanţei dintre molecule.
Distanţa de la care forţele de coeziune devin neglijabile (≈ 10-7 m) defineşte sfera de
acţiune moleculară.
Forţele de atracţie care se manifestă între molecule de natură diferită (solid-
lichid, lichid-gaz) se numesc forţe de adeziune.
Forţele de adeziune şi coeziune determină fenomenele superficiale.
În ceea ce priveşte adeziunea dintre moleculele unui lichid şi suprafaţa
corpului solid cu care vine în contact, dacă atracţia intermoleculară a lichidului este
mai mică decât cea dintre lichid şi perete, atunci lichidul udă peretele sau aderă la
acesta; apa, care aderă la un perete de sticlă (fig. 1.5a), este un exemplu de astfel de
lichid. În caz contrar se spune că lichidul nu udă pereţii (nu aderă la aceştia), mercurul
fiind un exemplu de astfel de lichid (fig. 1.5b). La gaze adeziunea este neglijabilă.
Efectul forţelor de coeziune se manifestă diferit în funcţie de localizarea
moleculei faţă de suprafaţa de separare a celor două faze. Astfel, o moleculă aflată în
interiorul lichidului va fi supusă unor forţe egale uniform distribuite, a căror rezultantă
este nulă (fig.1.6, cazul a).
Toate moleculele aflate sub suprafaţa aparentă a lichidului, până la o adâncime
egală cu raza sferei de acţiune moleculară, alcătuiesc stratul superficial sau periferic.
Moleculele aflate în stratul superficial de separare lichid-gaz sunt supuse la forţe de
atracţie diferite; aceste forţe nu vor mai fi egale ca mărime, nici uniform distribuite,
aşa că vor avea o rezultantă diferită de zero, îndreptată înspre interiorul lichidului
(fig.1.6, cazul b.).

a) b)

Fig. 1.5 – Interfeţe solid – lichid Fig. 1.6 –Efectul forţelor de coeziune
a) lichide care udă suprafaţa; b) lichide care nu udă
suprafaţa.

Componenta tangentă la suprafaţă este responsabilă de comportamentul elastic

al suprafeţei lichidului. Atracţia reciprocă care se manifestă între moleculele stratului
periferic are ca efect apropierea moleculelor între ele, deci are tendinţa să micşoreze
cât mai mult suprafaţa aparentă. Astfel, suprafaţa unui lichid se comportă ca o
membrană elastică în extensiune, care caută sa revină la forma iniţială, având arie cât
mai mică. Forţa care are tendinţa să micşoreze cât mai mult aria acestei suprafeţe
12
periferice se numeşte forţă de tensiune superficială. Forţa de tensiune superficială
este o forţă de tensiune periferică, prin care un volum dat de fluid tinde să capete o
suprafaţă periferică minimă. Existenţa acestei tensiuni este dovedită şi de forma
sferică a picăturilor mici de lichid, deoarece sfera este corpul care, pentru un volum
dat, prezintă o suprafaţă minimă. Forţele de tensiune superficială se manifestă atât la
lichide, cât şi la gaze.
Coeficientul de tensiune superficială, σ, este forţa de tensiune superficială
exercitată pe unitatea de lungime:
F N
σ= m ,
l  
unde l este lungimea conturului din stratul superficial pe care se exercită forţa F.
Coeficientul de tensiune superficială depinde de natura lichidului şi scade cu
creşterea temperaturii.
Tensiunea superficială explică multe fenomene caracteristice stării lichide,
cum ar fi: formarea picăturilor la scurgerea lichidelor printr-o deschidere mică,
formarea spumei, adeziunea lichidelor, capilaritatea etc.
Să considerăm un element din suprafaţa de separaţie lichid-gaz, având formă
de dreptunghi curbiliniu, cu laturile dS1 şi dS2 (fig. 1.7).

Fig. 1.7 – Schema pentru determinarea presiunii pe suprafaţa de separaţie

Forţele verticale (normale) ce acţionează pe cele patru laturi vor fi:

dα 1
2 ⋅ dN 1 = 2 ⋅ σ ⋅ dS1 ⋅ sin ,
2
dα
2 ⋅ dN 2 = 2 ⋅ σ ⋅ dS 2 ⋅ sin 2 .
2
Dar, ţinând cont că:
dS1 = r1 ⋅ dα 1 , dS 2 = r2 ⋅ dα 2 ,
dα 1 dα 1 dα dα 2
sin ≈ , sin 2 ≈ ,
2 2 2 2
rezultă:
13
 dS 2
2 ⋅ dN 1 = σ ⋅ dS1 ⋅ ,
r2
dS1
2 ⋅ dN 2 = σ ⋅ dS 2 ⋅ .
r1
Suma forţelor normale trebuie să echilibreze diferenţa ∆p dintre presiunile ce
se exercită pe cele două feţe ale suprafeţei de separaţie:
2 ⋅ dN 1 + 2 ⋅ dN 2 = ∆F = ∆p ⋅ dS1 ⋅ dS 2 ,
ceea ce ne conduce, în final, la relaţia lui Laplace:
1 1
∆p = σ ⋅  +  .
 r1 r2 
Atunci când o picătură de lichid este aplicată pe o suprafaţă solidă unghiul de
contact caracterizează modul în care lichidul udă sau nu suprafaţa respectivă.
Conform ecuaţiei lui Young, forma picaturii şi mărimea unghiului de contact sunt
controlate de cele trei forţe de interacţiune corespunzătoare fazelor participante (gaz,
lichid, solid); unghiul de contact θ rezultă din ecuaţia de echilibru (fig. 1.8):
σ sg = σ sl + σ lg ⋅ cos θ ,
în care σsg este tensiunea superficială interfeţei solid-gaz, σsl este tensiunea
superficială corespunzătoare interfeţei solid-lichid, iar σlg este tensiunea superficială
interfeţei lichid-gaz. Din relaţia de mai sus obţinem unghiul de contact:
σ sg − σ sl
cos θ = .
σ lg
Se spune că lichidul udă complet suprafaţa atunci când θ < 900; când θ > 900,
lichidul nu udă suprafaţa.

Fig. 1.8 – Definirea unghiului de contact4

Capilaritatea reprezintă proprietatea lichidelor de se ridica peste nivelul liber

sau de a coborî sub nivelul liber atunci când un tub de diametru mic este introdus într-
un lichid; lichidul urcă atunci când udă peretele tubului şi coboară atunci când nu îl
udă.
Să considerăm cazul din fig. 1.9, în care un tub capilar (cu diametrul interior
sub 1 mm) este introdus într-un lichid; datorită capilarităţii, nivelul lichidului în tubul

4
https://www.kruss-scientific.com/services/education-theory/glossary/youngs-equation/
14
capilar se va afla deasupra nivelului liber al lichidului din vas, h fiind înălţimea de
ridicare a lichidului în tubul capilar. În acest caz componenta verticală a tensiunii
superficiale care apare la contactul dintre lichid şi tub trebuie să echilibreze greutatea
coloanei de lichid din tub, adică:
2 ⋅ π ⋅ R ⋅ σ ⋅ cos θ = ρ ⋅ g ⋅ h ⋅ π ⋅ R 2 ,
în care R este raza interioară a tubului capilar, σ este coeficientul de tensiune
superficială, θ este unghiul de contact al lichidului cu tubul, iar ρ este densitatea
lichidului.

Fig. 1.9 – Schemă pentru

determinarea înălţimii de ridicare a
lichidului în tubul capilar

Rezultă înălţimea de ridicare a lichidului, h:

2 ⋅ σ ⋅ cos θ
h= .
ρ⋅g⋅R
Pentru apa aflată într-un tub din sticlă, meniscul este tangent la peretele
tubului (θ = 00 pentru apă distilată şi sticlă specială, perfect curată)5, ρ = 1000 kg/m3,
σ = 0,0728 N/m şi rezultă:
1,48 ⋅ 10 −5
h= [m] .
R
Înălţimea h1 pe care are loc racordarea meniscului la peretele tubului (fig.
1.10) este dată de relaţia (Blăgoi & Mitroi, 2003):
2⋅σ
h1 = ⋅ (1 − sin α ) [m].
ρ⋅g

Fig. 1.10 – Înălţimea de racordare a

meniscului (Blăgoi & Mitroi, 2003)

5
în realitate θ = 8…180 pentru apă şi sticlă obişnuite; θ ≅ 200 pentru contactul apă-metal; θ =
900 pentru interfaţa apă-argint; θ = 1080 pentru apă-teflon.
15
 Pentru lichide ce nu udă suprafaţa cu care se află în contact (cum ar fi interfaţa
mercur - sticlă), meniscul este convex, iar în tubul capilar se formează o denivelare
negativă (h< 0, fig. 1.12).

Fig. 1.11 – Înălţimea de ridicare a apei într-un tub capilar, în Fig. 1.12 – Mercur în
funcţie de diametrul acestuia. tubul capilar

Când un lichid curge lent printr-un tub capilar al cărui orificiu inferior are
secţiune orizontală, curgerea nu este continuă, ci se formează o serie de picături de
greutate sensibil constantă şi egală; lichidul aderă la marginile orificiului
(circumferinţă) şi formează o picătură care funcţionează ca o membrană elastică şi
care îşi modifică forma şi dimensiunile în funcţie de greutatea sa. Picătura se
desprinde de pe orificiu în momentul în care greutatea acesteia depăşeşte forţa dată de
tensiunea superficială. Acest principiu este utilizat pentru determinarea coeficientului
de tensiune superficială folosind stalagmometrul Traube (fig. 1.13); acesta este format
dintr-un tub capilar orientat vertical, care prezintă la jumătatea sa un rezervor de
volum V, delimitat de două repere (1) şi (2) ce permit măsurarea exactăa volumului de
lichid curs.
Picătura de lichid formată la capătul tubului capilar se desprinde atunci când
greutatea ei (G) egalează forţele de tensiune superficială (Fs) ce se exercită pe conturul
de contact dintre picătură şi extremitatea capilarului, adică:
G = Fs,
sau:
m⋅g = 2⋅π⋅r⋅σ ,
în care m este masa picăturii, iar r este raza tubului capilar.
Relaţia poate fi scrisă sub forma:
Vp ⋅ ρ ⋅ g = 2 ⋅ π ⋅ r ⋅ σ ,
unde Vp este volumul picăturii, iar ρ este densitatea lichidului.
Considerând că din volumul V delimitat de rezervorul stalagmometrului se
formează, prin curgere, n picături, obţinem:
V
⋅ρ⋅g = 2⋅ π⋅r ⋅σ ,
n
de unde rezultă coeficientul tensiunii superficiale:
16
 V ⋅ρ⋅g
σ= ,
2⋅π⋅r ⋅n
relaţie ce permite determinarea coeficientului de tensiune superficială în funcţie
de numărul de picături formate în urma scurgerii volumului V de lichid.

Fig. 1.13 – Stalagmometrul Traube

(Neamţu & Anoaica, 2003)

Pentru a se evita determinarea razei interioare r a tubului capilar, determinarea

coeficientului tensiunii superficiale a unui lichid se face prin comparaţie cu un lichid
pentru care acesta este cunoscut şi pentru care se poate scrie o relaţie asemănătoare
celei de mai sus:
V ⋅ ρ0 ⋅ g
σ0 = ,
2⋅ π⋅ r ⋅ n0
indicele 0 referindu-se la lichidul de referinţă (de exemplu apă distilată, pentru care ρ0
= 998 kg/m3, la 200C, iar σ0 = 72,8⋅10-3 N/m).
Din cele două relaţii de mai sus rezultă:
n0 ⋅ρ
σ = σ0 ⋅ .
n ⋅ ρ0
Datorită existenţei tensiunii superficiale obiecte cu densitate mai mare decât
apa pot pluti pe apă (fig. 1.14a), atât timp cât forţa de tensiune superficială FS este mai
mare decât greutatea acestora (fig. 1.14b). Tot datorită existenţei tensiunii superficiale
apa, în repaos, se ridică puţin peste muchia unui deversor, fără a se revărsa; înălţimea
de ridicare este dată de relaţia (fig. 1.15) :
2⋅σ
h= ,
ρ⋅g
în care γ este greutatea specifică a lichidului.

Absobţia gazelor
Fenomenul de absorbţie a gazelor într-un lichid se produce odată cu creşterea
17
presiunii sau scăderea temperaturii.

a) b)
Fig. 1.14 – Agrafă de birou plutind pe apă6
F2 – forţa de tensiune superficială; Fw-greutatea agrafei.

Fig. 1.15 – Efectul tensiunii superficiale

în cazul deversorului (Grudnicki, 1996)

Conform legii lui Henry, cantitatea de gaz dizolvată în lichid este

proporţională cu presiunea parţială a gazului aflat deasupra lichidului. Un bun
exemplu în acest sens îl constituie cazul băuturilor carbogazoase: atunci când
recipientul în care sunt îmbuteliate este închis, deasupra lichidului se va afla bioxid de
carbon la o presiune mai mare decât cea atmosferică; la deschiderea recipientului,
presiunea bioxidului de carbon scade, ceea ce face ca o anumită cantitate din gazul
dizolvat în băutură să se degaje în atmosferă
La presiuni şi temperaturi obişnuite apa conţine aproximativ 2% aer dizolvat,
în volume sau 22...25 ppm (în funcţie de temperatură).

Degajarea gazelor şi cavitaţia

Degajarea gazelor se produce odată cu scăderea presiunii sau creşterea
temperaturii din jurul mediului lichid (de exemplu fierberea apei).
Cavitaţia este fenomenul ce se produce la scăderea presiunii până la nivelul
presiunii de vaporizare a lichidului, corespunzătoare temperaturii respective (pentru
apă, la presiune atmosferică normală – 101325 Pa - , temperatura de vaporizare este de
1000C; pentru o temperatură de 200C presiunea de vaporizare scade la 2339 Pa). În
aceste condiţii se formează cavităţi în interiorul lichidului aflat în curgere, care sunt
umplute cu gaze conţinute anterior în lichid, cavităţi ce se reabsorb la creşterea
ulterioară a presiunii. Fenomenul este însoţit de procese mecanice (presiuni foarte
mari), chimice (se degajă oxigen activ), termice (temperaturi locale ridicate), ce

6
http://en.wikipedia.org/wiki/Surface_tension
18
conduc la distrugerea materialului metalic (distrugerea palelor rotoarelor de pompă,
palelor rotoarelor de turbină etc.).
Pentru evitarea fenomenului de cavitaţie se asigură, de regulă în amonte de
zona periclitată, o presiune suficient de mare pentru a se evita scaderea presiunii în
zona critică până la valoarea presiunii de vaporizare.
Proprietăţile fizice ale unor lichide şi gaze sunt prezentate în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1
Proprietăţi fizice ale unor lichide şi gaze (Blăgoi & Mitroi, 2003)
Fluidul ρ [kg/m3] η·104 [Pa·s] υ·106 [m2/s] σ (faţă de aer) [N/m]
apă la 00C 999,8 17,91 1,791 0,0786
alcool etilic la
810 17,70 2,20 0,0263
200C
mercur la 00C 13595 16,98 0,125 0,539
aer la 100C 1,251 0,1717 13,73 -

1.3. MODELE PENTRU LICHIDE

În decursul timpului au fost propuse diferite modele matematice pentru

descrierea proprietăţilor lichidelor şi mişcării acestora.
Lichidul ideal (perfect) are densitate constantă în orice punct (este omogen) şi
care nu se modifică în timp şi nu are vâscozitate (nu există tensiuni tangenţiale între
straturile de lichid). Ca urmare, viteza de curgere este aceeaşi în orice punct al unui
plan transversal pe direcţia de curgere (fig. 1.16a).
Lichidul newtonian are vâscozitate şi se caracterizează prin variţia liniară a
tensiunilor tangenţiale în funcţie de gradientul de viteză; în plan transversal pe direcţia
de curgere repartiţia vitezelor este liniară (fig. 1.16c).
Lichidul real are de asemenea vâscozitate, dar repartiţia de viteze în plan
transversal pe direcţia de curgere este cea din fig. 1.16b.

Fig. 1.16 – Repartiţia vitezelor (Blăgoi & Mitroi, 2003)

19
 2. STATICA FLUIDELOR
Statica fluidelor studiază fluidele în repaus, adică în echilibru static. Condiţia
ca un fluid să fie în echilibru este ca rezultanta tuturor forţelor ce acţionează asupra
fluidului să fie nulă.

2.1. PRESIUNEA

Presiunea este mărimea fizică egală cu raportul dintre mărimea forţei Fn ce

apasă normal şi uniform pe o suprafaţă şi aria S a acestei suprafeţe (fig. 2.1a):
Fn
p= .
S
Dacă forţa nu este uniform distribuită, atunci presiunea se referă la raportul
dintre forţa elementară dF şi aria elementară dS (fig. 2.1b):
dF
p = lim .
dS→ 0 dS

a) b)
Fig. 2.1 – Definirea presiunii

Presiunea este o mărime scalară, nu vectorială, deoarece are o valoare, dar nu

şi o direcţie asociată în care se exercită; după cum se va arăta mai departe, în interiorul
unui fluid, la acelaşi nivel, presiunea se exercită cu aceeaşi intensitate în toate
direcţiile, fiind perpendiculară pe suprafeţele care înconjoară domeniul.
Să considerăm o prismă triunghiulară de fluid, de dimensiuni foarte mici şi
având lungimea egală cu unitatea, în interiorul unui fluid aflat în repaos (fig. 2.2); p1,
p2 şi p3 sunt presiunile ce se exercită pe suprafeţele prismei.
Forţele pe suprafeţele prismei vor fi:
F1 = p 1 ⋅ A B ⋅ 1; F2 = p 12 ⋅ B C ⋅ 1, F3 = p 2 ⋅ A C ⋅ 1 .
Deoarece fluidul se află în repaos, rezultantele forţelor ce acţionează pe
direcţiile verticală şi respectiv orizontală trebuie să fie nule, adică:
p1 ⋅ AB = p 3 ⋅ A C ⋅ cos ϕ; p 2 ⋅ B C = p 3 ⋅ AC ⋅ sin ϕ .
Dar:
AB = A C ⋅ cos ϕ, B C = A C ⋅ sin ϕ ,
de unde rezultă că p1 = p2 = p3, rezultat care confirmă faptul că într-un fluid aflat în
repaos, la un anumit nivel, presiunea este aceeaşi în orice direcţie.
20
 Fig. 2.2 – Schemă pentru demonstrarea
egalităţii presiunii pe orice direcţie

În sistemul internaţional de unităţi de măsură (S.I.), presiunea se măsoară în

pascali (Pa); în practică se utilizează şi alte unităţi de măsură:
• atmosfera fizică (atm): 1 atm = 760 mm col. Hg = 101325 Pa;
• atmosfera tehnică (at): 1 at = l kgf/cm2 = 98066,5 Pa;
• bar (bar): 1 bar = 105 Pa = 100 kPa;
• torr (torr): 1 torr = 1 mm col Hg = 133,3 Pa;
• metrul coloană apă (mCA): 1 mCA = 9806,65 Pa = 0,1 at.
Datorită faptului că trăim într-un mediu gazos (atmosfera), în care presiunea
(numită presiune atmosferică sau barometrică) are o valoare diferită de zero, putem
exprima valoarea măsurată a presiunii fie în raport cu presiunea barometrică, fie în
raport cu vidul absolut. Presiunea raportată la vidul absolut se numeşte presiune
absolută (pa).
Presiunea exercitată de învelişul gazos care înconjoară globul terestru
(presiune atmosferică sau presiune barometrică) variază cu: altitudinea (datorită
greutăţii aerului – vezi aplicaţia de la punctul 2.2), starea vremii (dată de deplasarea
maselor de aer atmosferic), poziţia geografică de pe globul terestru.
Variaţia densităţii aerului funcţie de presiune a condus la necesitatea de a
stabili o presiune de referinţă, numită presiune normală, aceasta fiind presiunea
corespunzătoare nivelului mării, la latitudinea de 45° şi temperatura de 0°C şi care are
valoarea pb = 760 mmHg = 101325 Pa7.
Când în instalaţiile tehnice presiunea absolută este mai mare decât presiunea
atmosferic\, diferenţa dintre acestea poart\ denumirea de suprapresiune (ps - fig.2.3)
sau presiune manometric\ (pm). Evident, există relaţia:
pa = pb + ps , pa = pb - pv.
Când în instalaţiile tehnice presiunea absolută este mai mică decât presiunea
atmosferică, diferenţa dintre acestea poartă numele de depresiune, subpresiune,
vacuum sau presiune vacuummetrica (pv). În acest caz este valabilă relaţia:
pa = pb − pv .
Vidul, exprimat in procente din presiunea atmosferică, este dat de relaţia:
pV
V= ⋅ 100 [%]
pb

7
În realitatea presiunea atmosferică medie la nivelul mării este de 101,1 kPa (nu 101,325 kPa); în regiunile
latitudinilor medii, presiunea atmosferică la nivelul mării se situează în general între 95 şi 105 kPa.
21
 Suprapresiunea şi depresiunea, fiind exprimate în raport cu presiunea
atmosferică, se mai numesc şi presiuni relative.

Fig. 2.3 – Domenii de m\surare a presiunii

1 - domeniul suprapresiunilor; 2 - domeniul depresiunilor; pa - presiune absolut\; pb - presiune
barometric\; pV - depresiune; pS - suprapresiune.

În cazul fluidelor aflate în mişcare se definesc:

• presiunea statică pst - reprezintă presiunea care se exercită pe suprafaţa
plană de separaţie dintre două mase de fluid aflate în mişcare;
• presiunea totală p0 - dacă într-un curent de fluid se introduce un obstacol
viteza fluidului devine zero, iar întreaga energie cinetică specifică a fluidului se
manifestă sub formă de presiune. Presiunea din acest punct de oprire (de stagnare)
poartă denumirea de presiune totală;
• presiunea dinamică pdin - este diferenţa dintre presiunea totală şi cea statică
dintr-o secţiune transversală printr-un curent de fluid şi corespunde energiei fluidului
aflat în mişcare:
ρ⋅ w2
p din = p 0 − p st , p din =
2
unde w este viteza lichidului, iar ρ este densitatea.
Aparatele pentru măsurarea presiunii se numesc:
• manometre - pentru suprapresiuni;
• vacuumetre - pentru depresiuni;
• manovacuumetre - pentru suprapresiuni şi depresiuni.
Din punct de vedere al principiului de funcţionare, aparatele pentru măsurarea
presiunii pot fi:
• cu lichid: - cu tub în forma de U;
- cu tub şi rezervor:
• cu tub vertical;
• cu tub înclinat;
- micromanometre cu compensare (Askania);
- cu două lichide manometrice;
- diferenţiale;
• cu element elastic: - cu tub Bourdon;
22
 -cu membrană;
-cu capsul\;
-cu burduf;
• cu piston [i greut\]i:
- simplu;
- cu piston diferen]ial;
- cu piston echilibrat;
• electrice: - cu traductoare electrice;
- cu traductoare pneumatice.

2.1.1. M\surarea presiunii fluidelor `n repaos

~n func]ie de domeniul de presiuni, aparatele de m\sur\ se `mpart `n:
• aparate pentru presiuni uzuale (pân\ la 50 MPa);
• aparate pentru presiuni ridicate (peste 50 MPa);
• aparate pentru vacuum:
- grosier (`ntre 1 mbar [i 1000 mbar);
- mediu (`ntre 10-3 mbar [i 1 mbar);
- `naintat (`ntre 10-7 mbar [i 10-3 mbar);
- ultra-vacuum (sub 10-7 mbar).
Deoarece m\surarea unei presiuni presupune, de obicei, deplas\ri mici ale
elementului sensibil, m\rirea preciziei se ob]ine cu ajutorul unui sistem de
amplificare a deplas\rii.
a) Manometre cu lichid
Func]ioneaz\ pe principiul diferen]ei dintre presiunile hidrostatice ale
coloanelor de lichid.
Manometrul cu tub U (piezometrul diferenţial)
~n cea mai simpl\ variant\ acesta este realizat sub forma unui tub din sticl\
având forma literei U (2, fig.2.4), montat pe un suport (1); pe suport se află o scară
gradată, care permite măsurarea denivelării (h) a lichidului dintre cele două ramuri.
Unele tipuri de manometre (cu destinaţie industrială) au o construc]ie mai
complicat\, fiind formate din dou\ tuburi din sticl\ (2, fig.2.5), montate pe un suport
rigid (1). Cele două tuburi comunică între ele la partea inferioară; la partea superioară,
fiecare racord al unui tub este prevăzut cu câte un robinet de izolare (5); cele două
racorduri ale manometrului pot fi puse în legătură unul cu celălalt, pentru egalizarea
presiunilor din cele două ramuri, prin intermediul robinetului de egalizare (6). Tot
ansamblul este montat într-o carcasă metalică (4), prevăzută cu un geam pentru
vizualizarea celor două tuburi din sticlă.
În mod obişnuit, unul din capete tubului U este pus în legătură cu atmosfera,
în timp ce presiunea de măsurat se aplică la cel de al doilea capăt (fig. 2.6 b, c);
presiunea de măsurat pa este proporţională cu diferenţa dintre nivelele lichidului din
cele două ramuri:
• suprapresiune (fig. 2.6b): p a = p b + ρ ⋅ g ⋅ h 8,
• depresiune (fig. 2.6c): p a = p b − ρ ⋅ g ⋅ h ,

8
vezi “2.2. Presiunea hidrostatică”
23
unde pb este presiunea barometrică, ρ este densitatea lichidului din manometru, g este
acceleraţia gravitaţională, iar h este diferenţa de nivel. În cazul în care manometrul se
foloseşte pentru determinarea diferenţei de presiune (cazul din fig.2.6 d), aceasta se
determină cu relaţia:
p a1 − p a 2 = ∆p = ρ ⋅ g ⋅ h .

Fig. 2.4 – Manometru cu tub Fig. 2.5 – Manometru cu tub U9:

U: 1- suport rigid; 2 - tuburi din sticl\; 3 - scal\ gradat\; 4 -
1 - suport; 2 - tub U. carcas\ metalic\; 5 - robinete de izolare; 6 - robinet de
egalizare.

Fig. 2.6 – M\surarea

presiunilor cu ajutorul
manometrului cu tub U10

Cele mai utilizate lichide sunt:

• apa (ρ = 1000 kg/m3);
• alcoolul (ρ = 800 kg/m3);
• benzenul (ρ = 890 kg/m3);
• mercurul (ρ = 13550 kg/m3).
Pentru a putea efectua măsurători cu ajutorul acestui instrument trebuie ca
densitatea lichidului din manometru să fie mai mare decât cea a fluidului a cărui
presiune se măsoară, iar cele două fluide nu trebuie să fie miscibile.
Unul din principalele inconveniente ale acestui tip de manometru constă în
faptul că trebuie citite nivelurile lichidului în cele două ramuri ale tubului U, ceea ce
9 http://www.termo.utcluj.ro/termoluc/Lucr02/L2.html
10
ibid.
24
poate deveni anevoios atunci când presiunea variază rapid; aparatele cu rezervor şi tub
vertical (fig. 2.7) elimină acest inconvenient. Presiunea se determină în acest caz cu
ajutorul relaţiei:
 d2 
p a = p b + ρ ⋅ g ⋅ h 1 ⋅ 1 + 2  ,
 D 
în care h1 este nivelul lichidului manometric faţă de reperul zero al scării. În practică
se alege D>>d, astfel încât influenţa raportului d2/D2 sa poată fi neglijată.
Pentru măsurarea presiunilor reduse, de ordinul milimetrilor coloană apă, se
folosesc manometre cu tub înclinat (micromanometre) şi manometre cu două lichide.
Micromanometrele
Spre deosebire de aparatele cu rezervor şi tub vertical, la aceste aparate tubul
este `nclinat fa]\ de orizontal\ cu un unghi α (fig. 2.8), putându-se ob]ine deplas\ri
mari ale lichidului manometric din tub la presiuni reduse. Din fig. 2.8 se observă că
h1= l⋅sinα şi din relaţia pentru manometrul cu rezervor şi tub vertical obţinem
(neglijând d2/ D2):
p a = p b + ρ ⋅ g ⋅ h 1 = p b + ρ ⋅ g ⋅ l ⋅ sin α ,
valorile sinα fiind înscrise pe sectorul circular (1, fig. 2.9) al aparatului (sub formă de
raport), în timp ce lungimea l se citeşte pe tubul din sticlă gradat (4).

Fig. 2.7 – Manometru cu Fig. 2.8 – Schema de principiu a micromanometrului

rezervor [i tub vertical cu tub `nclinat11

Orizontalitatea aparatului se regleaz\ cu ajutorul [uruburilor (7) [i (8), fiind

vizualizată cu ajutorul unor nivele cu bulă de aer.
Manometrul cu dou\ lichide este un manometru cu tub U la care peste lichidul
cu densitate mare din tub se adaug\, `n fiecare bra], o coloan\ de lichid cu densitate
mic\ (de exemplu petrol peste ap\). Denivelarea ∆h dintre cele dou\ bra]e ob]inut\ `n
acest caz este:
∆p
∆h = .
(ρ1 − ρ 2 ) ⋅ g
11
ibid.
25
 Se observă că denivelarea ∆h este cu atât mai mare cu cât diferenţa dintre
densităţile celor două lichide este mai mare; ca urmare, pentru presiuni mici se obţin
denivelări mai mari decât în cazul manometrului clasic cu tub U, iar precizia
măsurătorii creşte.

Fig. 2.9 – Micromanometru cu tub

`nclinat12

1 - sector circular;
2 - suport;
3 - rezervor;
4 - tub din sticl\;
5 - articula]ie;
6 - sistem de blocare;
7, 8 - [uruburi de reglare.

b) Manometre cu element elastic

Funcţionarea acestor aparate se bazează pe deformarea unui element elastic
sub acţiunea presiunii fluidului.
Aceste instrumente sunt utilizate pe scară larg\ `n diverse domenii ale tehnicii,
putând măsura de la presiuni de ordinul milimetrilor coloan\ de ap\ şi până la presiuni
de ordinul miilor de bari. Aparatele sunt sunt robuste, construc]ia elementului de
m\surare este simplă, iar precizia lor este satisf\c\toare.
Elementul elastic poate fi de tip tub Bourdon (simplu, dublu curbat, elicoidal,
spiralat etc.), membran\, capsul\ sau burduf.
Cea mai mare răspândire au aparatele cu tub Bourdon (fig. 2.10), la care
suprapresiunea (sau depresiunea) determin\ deplasarea cap\tului liber al tubului (1);
mişcarea este transmisăprin intermediul unei tije (2) [i al unui sector din]at (3) la
pinionul (6), pe care se află un ac indicator (5), ce se deplaseaz\ `n fa]a unei sc\ri
gradate (7).
~n func]ie de presiunea maxim\ m\surat\, tubul elastic poate avea diferite
forme ale sec]iunii (fig. 2.11). Pentru a se evita modificarea `n timp a caracteristicii
elastice a tubului Bourdon este indicat ca acest tip de manometru s\ nu fie utilizat la
presiuni ce dep\[esc trei sferturi din presiunea maximă indicată de producător.
Manometrele membran\ (fig. 2.12) au elementul sensibil format dintr-o
membran\ de o]el gofrat\ (1). Sub ac]iunea suprapresiunii, membrana se deformeaz\,
iar mi[carea se transmite de la discul (3), montat `n centrul membranei, la tija (2) [i
apoi c\tre mecanismul (4) ce ac]ioneaz\ acul indicator (5). Pentru cre[terea
sensibilit\]ii manometrului se pot utiliza dou\ membrane, `mbinate pe contur (fig.
2.13).
Manometrele cu burduf folosesc ca element sensibil un burduf metalic din
o]el inoxidabil (1, fig. 2.14), care se deformeaz\ sub ac]iunea presiunii aplicate;

12
http://www.termo.utcluj.ro/termo_sinteza_lucrari/04.pdf
26
deforma]ia se transmite sistemului de indicare a presiunii prin intermediul tijei (2).

Fig. 2.10 – Manometru cu tub Bourdon

1 – tub Bourdon; 2 – tij\; 3 – sector din]at; 4 – arc; 5- ac Fig. 2.11 – Secţiunea
indicator; 6 – pinion; 7- scar\ gradat\. transversală a tubului Burdon13

Fig. 2.12 – Manometru cu

membran\14:
1- membran\ elastic\; 2 – tij\;
3 – disc; 4 – mecanism; 5 – ac Fig. 2.13 – Dublarea sensibilit\]ii manometrului cu
indicator membran\ prin utilizarea a dou\ membrane

Fig. 2.14 – Principiul de funcţionare al

manometrului cu burduf:

1- burduf elastic;
2 – tij\.

13 ibid.
14 www.termo.utcluj.ro/termoluc/Lucr02/L2.html
27
 c) Aparate cu piston [i greut\]i
Aparatele cu piston [i greut\]i se utilizeaz\ `n special ca aparate etalon datorit\
preciziei ridicate a acestora. Principiul de func]ionare se bazeaz\ pe legea lui Pascal15,
presiunea lichidului manometric din interiorul cilindrului (1, fig. 2.15) fiind
echilibrat\ de presiunea dat\ de piesele calibrate (2), care se a[eaz\ pe talerul (3) al
pistonului (4).
La echilibru, valoarea presiunii este dat\ de rela]ia:
G 2⋅G
p= = ,
(
A a π ⋅ r12 + r22 )
unde G este suma forţelor corespunzătoare greutăţilor pistonului cu taler şi a pieselor
calibrate aşezate pe acesta [N], Aa este aria activă a pistonului [m2], iar r1 [i r2 sunt
razele pistonului şi cilindrului [m].

Fig. 2.15 – Principiul de func]ionare al

manometrului cu piston [i greut\]i

d) Aparate cu traductoare electrice

La aceste aparate mărimea mecanică primară (presiunea) este transformată în
semnal electric de către un traductor de presiune.
Multe traductoare de presiune utilizeaz\ m\rci tensometrice. Marca
tensometric\ (fig. 2.16) const\ dintr-un suport izolator (de obicei din hârtie), pe care
este amplasat un fir metalic. Pentru ca traductorul s\ aib\ o sensibilitate
corespunz\toare, lungimea firului metalic trebuie s\ fie relativ mare - de ordinul a 10
cm. Pentru a se reduce baza de m\sur\ (l\]imea) traductorului, firul metalic este
a[ezat, pe suportul de hârtie, sub form\ de gr\tar.
Firul metalic este realizat din constantan (aliaj Cu - Ni), manganin (aliaj Cu -
Mn - Ni), cromel (aliaj Ni - Fe - Cr).
Traductorul se fixează cu ajutorul unui adeziv pe piesa a cărei deformaţie
trebuie măsurată. Ca urmare, firul metalic al mărcii tensometrice se deformează odată
cu piesa, variaţia rezistenţei fiind data de relaţia (Buzdugan, 1986):
∆R = k ⋅ R ⋅ ε
unde:
• ∆R - variaţia rezistenţei [Ω];
• k - constanta traductorului;
• R - rezistenţa traductorului în stare nedeformată (iniţială) [Ω];
• ε- deformaţia relativă a piesei, ε = ∆l/l;
• ∆l - variaţia lungimii piesei;
15
vezi 2.3.
28
 • l - lungimea iniţială a piesei [m].

Fig. 2.16 - M\rci tensometrice

(Buzdugan, 1986)

Se observă că relaţia de mai sus permite determinarea directă a deformaţiei

piesei. Pentru determinarea forţei se utilizează legea lui Hooke:
σ = E⋅ε ,
unde:
• σ - tensiunea normală în piesă, σ = F/A, [Pa];
• F - forţa [N];
• A - aria secţiunii [m2];
• E - modulul de elasticitate al materialului din care este confecţionată
piesa [Pa].
Acest tip de traductoare rezistive permite măsurarea unor deformaţii relative
de ordinul a 2·10-6...5·10-3; rezistenţa iniţială a traductorului are valori cuprinse între
120 şi 500 Ω. Constanta traductorului este de 1,9...3,5 (Buzdugan, 1986).
În fig. 2.17 se prezintă diferite variante de utilizare a mărcilor tensometrice
pentru realizarea unui traductor indirect de presiune.
Pentru traductorul din fig. 2.17a, presiunea fluidului de lucru se aplică, prin
racordul (1), asupra membranei metalice (2), care se deformează. Deformaţia
membranei se transmite lamelei elastice (3), pe care sunt fixate mărcile tensometrice
(4). Se obţine astfel un semnal electric proporţional cu deformaţia membranei, deci
proporţional cu presiunea fluidului.
Fig.2.17c prezintă un traductor de presiune cu tub elastic şi mărci
tensometrice. Traductorul este format dintr-un tub metalic relativ subţire, fixat pe
corpul metalic (1); pe tubul metalic sunt aplicate mărcile tensometrice (2) şi (4). Sub
acţiunea presiunii fluidului, tubul metalic se deformează, deformaţiile find preluate de
marca tensometrică (2). Marca tensometrică (4) este utilizată pentru compensarea
influenţei temperaturii.
29
 a) b)

Fig. 2.17 - Traductoare de presiune cu m\rci

tensometrice:

a - schema de principiu a traductorului cu membran\;

b - traductor cu membran\:
1 - racord;
2 - membran\ metalic\;
3 - lamel\ elastic\;
4 - m\rci tensometrice;
c - traductor cu tub elastic:
1 - corp metalic;
2, 4 - m\rci tensometrice;
3 - borne

c)

La traductorii de presiune absolută produşi de către firma SMARTEC (fig.

2.18), elementul sensibil îl constituie o membrană din teflon (1, fig. 2.19), pe care sunt
aplicate mărcile tensometrice rezistive (4), care se deformează o dată cu membrana,
modificându-şi astfel rezistenţa electrică.
Traductorii de presiune absolută sunt prevăzuţi cu o cameră vidată (3, fig.
2.19), în raport cu care se obţine semnalul de presiune absolută; teoretic, în această
cameră presiunea absolută ar trebui să fie nulă, lucru imposibil de realizat în practică.
Pentru traductorii SMARTEC, presiunea din camera vidată nu depăşeşte 25⋅10-3 torr
(3,32⋅10-3 kPa, adică aproximativ 0,003% din presiunea atmosferică normală).

Fig. 2.19 - Construcţia senzorului de presiune

Fig. 2.18 – Traductori de SMARTEC
presiune SMARTEC 1-membrană; 2-racord pentru aplicarea semnalului de presiune;
3-cameră vidată; 4-mărci tensometrice rezistive.

30
 Traductorul din fig. 2.20 este utilizat pentru suprapresiuni mari (1000…1600
bar).

Fig. 2.20 - Traductor de presiune cu m\rci tensometrice

pentru presiuni mari:

1 - racord presiune;
2 - membrană;
3 - mărci tensometrice.

La alte variante constructive de traductori mărimea primară (presiunea) este

transformată în mişcare de translaţie sau rotaţie (de exemplu cu ajutorul unei
membrane elastice sau al unui burduf elastic), care este apoi transformată în semnal
electric cu ajutorul unui traductor adecvat (fig.2.21). Tensiunea Ue la ie[irea bornelor
traductorului (fig.2.22) este data de rela]ia:
U
UE = .
x0 R  x 
+ ⋅ 1 − 
x R in  x0 

Fig. 2.21 – Traductoare rezistive potenţiometrice (Bogoevici, 1979)

a – pentru deplasări liniare; b – pentru deplasări unghiulare; 1- suport izolator; 2 – fir metalic;
3 – cursor.

Fig. 2.22 – Schema circuitului electric

la utilizarea traductorului
potenţiometric (Bogoevici, 1979)
U – tensiunea de alimentare ;
UE– tensiunea la ieşirea traductorului ;
R – element rezistiv ;
C – cursor ;
CE – circuit electric de măsură;
Rin - rezistenţa internă a circuitului electric;
x0 – lungimea elementului rezistiv;
x – deplasarea cursorului.

31
 Există şi senzori care utilizează traductoare electromagnetice pentru
transformarea semnalului mecanic în semnal electric (fig.2.23).

Fig. 2.23 – Traductor electromagnetic

de presiune16

1 – capsul\ cu membrane elastice;

2 – miez magnetic;
3 – bobine;
d – deforma]ia membranei elastice.

2.1.2. Măsurarea presiunii fluidelor în mişcare

Presiunea statică a fluidului care curge printr-o conductă se determină prin
intermediul orificiului (A, fig.2.24) practicat în peretele lateral al conductei, în timp ce
presiunea totală se determină cu ajutorul tubului Pitot (B).
În practică, în conductă se introduc sonde care pot măsura presiunea statică,
presiunea totală sau presiunea dinamică (fig.2.25). În acest ultim caz, prin utilizarea
unui manometru cu tub U (fig.2.26) se poate determina direct presiunea dinamică cu
relaţia:
p d = p 0 − p s = ρ ⋅ g ⋅ ∆h .

Fig. 2.24 – Principiul

m\sur\rii presiunii
statice [i totale

Fig. 2.25 - Sonde pentru măsurarea presiunilor fluidelor în mişcare:

a - sondă pentru presiunea statică ps; b – sondă pentru presiunea totală p0; c - sondă combinată.

16 https://www.omega.co.uk/literature/transactions/volume3/pressure2.html
32
 Fig. 2.26 – Determinarea presiunii dinamice

2.2. PRESIUNEA HIDROSTATICĂ

După cum s-a menţionat anterior, statica fluidelor studiază fluidele aflate în
echilibru static. Un lichid aflat în echilibru se găseşte doar sub acţiunea propriei sale
greutăţi; din acest motiv, straturile de lichid aflate în contact exercită presiuni unul
asupra celuilalt. Presiunea exercitată la un anumit nivel în interiorul lichidului se
numeşte presiune hidrostatică.
Să considerăm un fluid în interiorul căruia delimităm fictiv un volum
elementar (având dimensiuni infinit mici), de formă paralelipipedică (fig. 2.27).

Fig. 2.27 – Schemă pentru

determinarea presiunii hidrostatice

Lichidul fiind în echilibru, rezultanta tuturor forţelor care acţionează asupra

acestui volum de lichid trebuie să fie zero, adică, pe direcţie verticală:
p⋅dS + dG – (p + dp) ⋅dS = 0.
Greutatea volumului elementar de fluid va fi:
dG = g ⋅ dm = ρ ⋅ g ⋅ dS ⋅ dz,
unde ρ este densitatea fluidului, iar dz este înălţimea elementului de fluid considerat.
Înlocuind greutatea în relaţia iniţială, obţinem:
p ⋅ dS + ρ ⋅ g ⋅ dS ⋅ dz − (p + dp ) ⋅ dS = 0
sau, după simplificări:
dp = ρ ⋅ g ⋅ dz .
Dacă poziţionăm axa verticală O-z astfel încât originea să se afle la suprafaţa
fluidului şi ţinem cont de faptul că, la suprafaţa fluidului, presiunea este p0, putem
calcula presiunea p la o adâncime oarecare h:

33
 p h

 dp =  ρ ⋅ g ⋅ dz ,
p0 0

iar în final obţinem presiunea la adâncimea h (presiunea hidrostatică):

p = p0 + ρ ⋅ g ⋅ h .
Relaţia obţinută ne conduce la următoarele concluzii:
• presiunea hidrostatică creşte liniar cu adâncimea (fig. 2.28);
• presiunea hidrostatică nu depinde de forma vasului;
• presiunea hidrostatică este aceeaşi în toate punctele aflate la aceaşi adâncime;
• dacă presiunea la suprafaţa lichidului (p0) se măreşte, presiunea hidrostatică se
măreşte.

Fig. 2.28 – Variaţia presiunii

hidrostatice cu adâncimea

Gazele au densitate mică; ca urmare, pentru gazele sub presiune din

recipientele folosite în tehnică se poate considera că presiunea este aceeaşi în orice
punct al domeniului ocupat de către gaz.

Aplicaţie: Determinarea presiunii atmosferice la o anumită înălţime

Se porneşte de la relaţia prezentată anterior:
dp = −ρ ⋅ g ⋅ dz ,
în care semnul “-“ s-a introdus deoarece, în acest caz, z este înălţimea faţă de suprafaţa
solului (nu adâncimea).
Considerând aerul un gaz ideal putem utiliza ecuaţia generală de stare:
p⋅v = R ⋅T,
în care v este volumul specific, R=287 J/kg⋅K (constanta aerului considerat gaz
perfect), iar T este temperatura absolută.
Dar v = 1/ρ şi obţinem relaţia pentru densitate:
p
ρ= ,
R ⋅T
rezultând deci:
g⋅p
dp = − ⋅ dz ,
R ⋅T

34
sau:
dp g
=− ⋅ dz .
p R ⋅T
Prin integrare obţinem:
p g⋅z
ln =− ,
p0 R ⋅T
în care p0=101325 Pa, iar z este înălţimea deasupra solului.
Rezultă în final:
p = p 0 ⋅ e − g ⋅ z /( R ⋅ T ) ,
relaţie care permite calculul presiunii p la înălţimea z, ţinând cont de faptul că
temperatura aerului scade cu 6,50C/1000 m (atmosferă standard).
Tabelul 2.1 prezintă rezultatele obţinute prin aplicarea relaţiei de calcul de mai
17
sus .
Tabelul 2.1
Variaţia presiunii atmosferice şi temperaturii cu altitudinea
z [m] T [K] t [0C] p [Pa] p [mmHg]
0 273 0 101325 760,0
1000 266,5 -6,5 89128 668,5
2000 260 -13 77898,05 584,2
3000 253,5 -19,5 67614,48 507,1
4000 247 -26 58252,77 436,9
5000 240,5 -32,5 49784,6 373,4
6000 234 -39 42177,74 316,4
7000 227,5 -45,5 35396,2 265,5
8000 221 -52 29400,31 220,5

Exercitându-se asupra unei suprafeţe, presiunea hidrostatică produce forţe

hidrostatice, a căror rezultantă se aplică în centrul de presiune. Ca exemplu, în fig.
2.29 se prezintă cazul unui perete vertical, aflat sub acţiunea presiunii hidrostatice.
Forţa hidrostatică elementară dF ce acţionează pe suprafaţa elementară dA va
fi (Scrădeanu & Gheorghe, 2007):
dF = p ⋅ dA = ρ ⋅ g ⋅ z ⋅ dx ⋅ dz .
Forţa hidrostatică rezultantă va fi:
H L
 
F =    ρ ⋅ g ⋅ z ⋅ dx dz ,
00 
adică:
1
F= ⋅ρ ⋅g ⋅H2 ⋅L .
2

17 în realitate aerul nu este un gaz ideal, iar acceleraţia gravitaţiei g depinde de altitudine şi latitudine.
35
 Poziţia centrului de presiune C rezultă din ecuaţiile de echilibru de momente
faţă de axele z şi x:
• faţa de axa z, momentul forţei elementare dF este dF⋅x, iar cel al forţei rezultante
este F⋅xc; rezultă deci:
H
L  1

0  0 ρ ⋅ g ⋅ z ⋅ x ⋅ dx dz = ⋅ ρ ⋅ g ⋅ H 2 ⋅ L ⋅ x c ,
 2

de unde obţinem:
xc = L / 2;
• faţă de axa x, momentul forţei dF este dF⋅z, iar cel al forţei rezultante este F⋅zc; ca
urmare obţinem:
H
L  1
0  0 ρ ⋅ g ⋅ z ⋅ dx z ⋅ dz = 2 ⋅ ρ ⋅ g ⋅ H ⋅ L ⋅ z c ,
2

de unde rezultă:
2⋅H
zc = .
3

Fig. 2.29 – Perete vertical aflat sub acţiunea presiunii hidrostatice18

2.3. LEGEA LUI PASCAL19

După cum s-a arătat anterior, presiunea hidrostatică este dată de relaţia:
p = p0 + ρ ⋅ g ⋅ h .

18 http://www.unibuc.ro/prof/scradeanu_d/docs/2012/apr/22_23_00_153_HIDROSTATICA.pdf
19
Blaise Pascal (n. 19 iunie 1623, Clermont-Ferrand, Franţa - d. 19 august 1662, Paris) - matematician, fizician şi
filosof francez având contribuţii în numeroase domenii ale ştiinţei, precum construcţia unor calculatoare mecanice,
consideraţii asupra teoriei probabilităţilor, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune şi vid.
36
 Să presupunem că presiunea p0 creşte cu ∆p0; conform relaţiei de mai sus
presiunea la nivelul h va fi în acest caz:
p + ∆p = (p 0 + ∆p o ) + ρ ⋅ g ⋅ h .
Scădem prima relaţie din cea de a doua şi obţinem:
∆p = ∆p0.
Ţinând cont de cele de mai sus, legea lui Pascal arată că variaţia de presiune
produsă într-un punct al unui lichid aflat în echilibru în câmp gravitaţional se transmite
integral în toate punctele acelui lichid. Particularizând, rezultă că presiunea exercitată
la suprafaţa unui lichid aflat în repaos se va transmite în toate direcţiile şi cu aceaşi
intensitate în tot lichidul, cât şi asupra pereţilor vasului care îl conţine.
Dintre aplicaţiile practice ale acestui principiu se pot aminti presa hidraulică şi
acţionarea hidraulică a frânelor unui autovehicul.
Schema de principiu a unei prese hidraulice este prezentată în fig 2.30: un
piston cu secţiunea transversală s este utilizat pentru a exercita o forţă f asupra unui
lichid; creşterea presiunii de la suprafaţa lichidului (p=f/s) este transmisă prin tubul de
legătură unui cilindru prevăzut cu un piston mai mare, de secţiune S. Ca urmare a
faptului că presiunea este aceeaşi în întreaga masă de lichid rezultă:
p = f /s = F/S,
de unde rezultă forţa F cu care acţionează pistonul având diametrul mai mare:
S
F =f · .
s
Presa hidraulică este deci un dispozitiv de amplificare a forţei cu un factor de
multiplicare egal cu raportul ariilor suprafeţelor celor două pistoane.

Fig. 2.30 – Principiul presei Fig. 2.31 – Principiul de funcţionare al frânei

hidraulice 1-pedală; 2-pompă de frână; 3-conductă de legătură;
4-cilindru de frână; 5-tambur; 6-sabot

În fig. 2.31 este prezentată schema de principiu a sistemului de frânare a roţii

unui autovehicul. La apăsarea pedalei (1) se creează o forţă f ce acţionează asupra
pistonului pompei de frână (2); astfel se măreşte presiunea lichidului din întregul
sistem. Creşterea de presiune se transmite până la cilindrul de frână (4), iar pistoanele
37
acestuia deplasează saboţii (6). Saboţii sunt astfel aplicaţi pe tamburul (5), iar forţa de
frecare creată asigură frânarea roţii.
Cu notaţiile din fig. 2.31, forţa cu care pistoanele cilindrului de frână (4)
acţionează asupra capetelor saboţilor (6) va fi:
2 2
D L D
Fp = f ⋅   = F ⋅ ⋅   ,
d l d
unde F este forţa de apăsare a pedalei de frână (1), d este diametrul pistonului din
pompa de frână (2), iar D este diametrul pistonului din cilindrul de frână (4).

2.4. LEGEA LUI ARHIMEDE20

Conform acestei legi, orice corp scufundat într-un fluid aflat în repaos este
împins de către o forţă verticală, de jos în sus, egală cu greutatea volumului de fluid
dezlocuit de către corpul respectiv.
Vom considera cazul unui corp scufundat în fluid (fig. 2.32); asupra corpului
acţionează, pe direcţie verticală, forţele de presiune F1 şi F2. Forţa ascensională ce
acţionează asupra corpului va fi, evident, Fa = F2 – F1
Folosind relaţiile dintre forţe şi presiuni obţinem:
F1 = p1 ⋅ S , F2 = p 2 ⋅ S ,
de unde rezultă:
Fa = (p 2 − p1 ) ⋅ S .

Fig. 2.32 – Schemă pentru

determinarea legii lui Arhimede

Ţinând cont de relaţiile determinate pentru presiunea hidrostatică, obţinem:

Fa = ρ ⋅ g ⋅ (h 2 − h 1 ) ⋅ S = ρ ⋅ g ⋅ h ⋅ S ,
unde ρ este densitatea lichidului, iar h este înălţimea corpului.
Observăm că h ⋅ S = V , adică volumul corpului, care este egal cu volumul de
lichid dezlocuit; ρ ⋅ h ⋅ S = ρ ⋅ VL = m L este masa volumului de lichid dezlocuit;
ρ ⋅ g ⋅ h ⋅ S = g ⋅ m L = G L este greutatea volumului de lichid dezlocuit, ceea ce ne

20 Arhimede din Siracuza (n. aprox. 287 î.Hr. în Siracusa, pe atunci colonie grecească, d. 212 î.Hr.) a fost unul dintre
cei mai de seamă învăţaţi ai lumii antice. Realizările sale se înscriu în numeroase domenii ştiinţifice: matematică,
fizică, astronomie, inginerie, filozofie. A pus bazele hidrostaticii şi a explicat legea pârghiilor. I s-au atribuit proiectele
unor noi invenţii (maşini de asalt, şurubul fără sfârșit etc).
38
conduce la concluzia că forţa ascensională este egală cu greutatea volumului de
lichid dezlocuit.
Pentru corpuri având o formă oarecare, forţa ascensională se calculează cu
relaţia:
Fa = ρ ⋅ g ⋅ V ,
în care V este volumul corpului [m3], ρ este densitatea lichidului [kg/m3], iar g este
acceleraţia gravitaţională [m/s2].
Legea lui Arhimede se aplică tuturor fluidelor (gaze sau lichide), pentru
corpuri scufundate complet sau incomplet (în acest ultim caz fiind luat în calcul doar
volumul scufundat al corpului).
În funcţie de relaţia dintre forţa ascensională şi greutatea corpului sunt
posibile următoarele cazuri:
• Fa < G – în acest caz corpul se scufundă şi are greutatea aparentă Ga = G - Fa;
• Fa = G – în acest caz corpul rămâne în echilibru în interiorul fluidului;
• Fa > G – în acest caz corpul se va ridica la suprafaţa fluidului; pe măsură ce corpul
iese din fluid, forţa ascensională scade deoarece scade volumul de fluid dezlocuit,
iar în momentul în care forţa ascensională asupra părţii scufundate ajunge să fie
egală cu greutatea corpului, acesta va pluti la suprafaţa lichidului, fiind parţial
scufundat.
Un corp parţial scufundat în lichid se numeşte plutitor. În legătură cu un
plutitor se definesc următoarele elemente (fig. 2.33):
• planul de plutire este planul suprafeţei libere a lichidului;
• linia de plutire (de apă) este linia de intersecţie dintre planul de plutire şi
suprafaţa laterală a plutitorului;
• centrul de plutire este centrul de masă al curbei închise delimitate de linia de
plutire;
• pescajul este adâncimea maximă la care se scufundă plutitorul;
• carena este partea din plutitor aflată în lichid;
• centrul de carenă este centrul de greutate al părţii aflate în lichid, fiind
punctul în care se aplică forţa ascensională.

Fig. 2.33 – Mărimi

caracteristice unui plutitor
(Muntean & Arsenie,
2014)

Pentru nave, pescajul depinde de gradul de încărcare al navei, astfel încât vor
fi definite mai multe linii de plutire, în funcţie de încărcătură (fig. 2.34). Axa
longitudinală a navei (O-x, fig. 2.35) se numeşte axă de ruliu, iar axa transversală (O-
y) se numeşte axă de tangaj; axa verticală (O-z) se numeşte axă de giraţie.
39
 În cazul înclinării navei sub acţiunea valurilor, forma secţiunii de navă aflată
în apă se modifică, ceea ce are ca efect modificarea poziţiei centrului de carenă din B0
în B1 (fig. 2.36). Ca urmare, forţa ascensională şi forţa de greutate nu se vor mai afla
pe aceeaşi axă, apărând astfel un cuplu de forţe care are tendinţa de a roti nava în
sensul restabilirii poziţiei sale iniţiale.

Fig. 2.34 – Modificarea poziţiei

centrului de carenă în funcţie de
greutatea încărcăturii21

B-centrul de carenă;
C-centrul de greutate.

Fig. 2.35 – Definirea axelor unei

nave (Muntean & Arsenie, 2014)

Fig. 2.36 – Definirea

metacentrului22

Punctul M se numeşte metacentru, acesta găsindu-se la intersecţia dintre axa

verticală ce trece prin B1 şi axa verticală de simetrie a secţiunii navei, pe care se află
centrul de greutate G. Poziţia metacentrului faţă de centrul de greutate depinde de
21 http://maritime.org/doc/dc/part1.htm
22 ibid.
40
caracteristicile constructive ale navei şi de condiţiile de navigaţie; nava este stabilă
atunci când metacentrul se află deasupra centrului de greutate (fig. 2.37a), deoarece
cuplul de forţe format de greutatea G şi forţa ascensională Fa readuc vasul în poziţia
iniţială. Dacă metacentrul se află sub centrul de greutate (fig. 2.37b) – de exemplu ca
urmare a înclinării exagerate a navei (ruliu23), cuplul de forţe format de greutate şi
forţa ascensională va roti în continuare nava, aceasta răsturnându-se.

Fig. 2.37 – Influenţa poziţiei

metacentrului asupra
stabilităţii navei24

Aplicaţia 1
Legenda coroanei regelui
Regele Siracuzei Hieron al II-lea dorea să
ofere o coroană de aur zeilor, astfel încât i-a dat
unui bijutier o cantitate adecvată de aur şi a
cerut fabricarea coroanei. Înţeleptul rege a
măsurat exact cât cântăreau bucăţile de aur,
respectiv coroana. Masa ei era egală exact cu
aceea a bucăţilor de aur pe care le dăduse
bijutierului. Însă prin Siracuza a început să
circule un zvon ciudat. Se spunea că deseori
bijutierii luau o parte din aur şi o înlocuiau cu
argint, fără a se putea observa la cântar. Hieron
al II-lea s-a dus la prietenul lui de încredere,
savantul Arhimede şi l-a rugat să verifice dacă
într-adevăr coroana era din aur pur sau dacă
fusese amestecat şi ceva argint prin ea, dar fără
să o strice.
Arhimede a fost pus în încurcătură. Argintul e mai uşor decât aurul. Dacă era ceva
argint amestecat în ea, o coroană de aceeaşi masă ar avea un volum mai mare. În esenţă,
dacă ar fi putut afla volumul coroanei ar fi avut răspunsul. Dar există vreo metodă prin
care să îi calculezi volumul coroanei fără să o distrugi?
La început Arhimede a primit cu greu rugămintea regelui, însă treptat problema a
început să-l obsedeze în asa fel încât uita să mănânce, să doarmă sau să se mai
îngrijească. Văzând acest lucru, elevii lui au început să fie îngrijoraţi de starea lui de
sănătate.
Văzându-l pe maestrul lor cufundat în gânduri zi după zi, discipolii lui şi-au spus
„Trupul lui nespălat cu siguranţă se va îmbolnăvi”, aşa încât l-au târât până la baia
publică. Discipolii l-au frecat bine. Din întâmplare, Arhimede s-a lăsat cu totul în cada
de baie, iar apa a dat pe dinafară… Astfel a făcut el descoperirea.
Arhimede a ţâşnit din cadă, i-a ignorat pe discipoli care îl implorau să rămână şi a
luat-o la fugă pe străzile Siracuzei, gol puşcă. Alergând spre casă, el tot striga „Evrika!
Evrika!” (am descoperit)

23 RULÍU, ruliuri, s. n. Oscilație de înclinare a unei nave în jurul axei sale longitudinale, provocată de acțiunea
valurilor înalte, când direcția de înaintare a navei este paralelă cu valurile. [Acc. și: rúliu] – Din fr. roulis.
24
http://encyclopedia2.thefreedictionary.com/Metacenter
41
 Apa care a curs pe dinafară din cadă a avut exact acelaşi volum ca şi corpul lui.
Acesta este exact principiul excluziunii pe care l-a descoperit Arhimede. El a umplut
imediat un vas cu apă, a pus coroana în apă pentru a-i stabili volumul şi a făcut acelaşi
lucru cu aurul pur, ce avea aceeaşi masă. Calculele sale au arătat că volumul de aur pur
era un pic mai mic decât volumul coroanei, ceea ce însemna că în aurul coroanei fusese
amestecat un material cu masă mai mică pentru a fabrica coroana, ceea ce a scos afară
un volum mai mare de apă. Prin urmare, a fost clar că în aur fusese amestecat argint, iar
bijutierul se făcea vinovat de înşelarea regelui25.

Cunoscând acum legea lui Arhimede, problema poate fi rezolvată fără a mai fi
nevoie să măsurăm volumul de apă scurs din cadă, ci doar prin cântărirea coroanei
aflate în aer şi apoi a coroanei scufundate în lichid. Între cele două greutăţi există
relaţia:
Fa = G - Ga ,
unde Fa este forţa ascensională, Ga este greutatea în apă şi G este greutatea în aer.
Folosind relaţia determinată anterior pentru forţa ascensională, obţinem:
ρL ⋅ V ⋅ g = m ⋅ g − ma ⋅ g
în care ma este masa coroanei aflate în apă, iar m este masa coroanei aflate în aer.
Rezultă volumul coroanei:
m − ma
V=
ρL
şi apoi densitatea materialului acesteia (ρc = m/V):
m ⋅ ρL
ρC = .
m − ma
O valoare a densităţii diferită de 19300 kg/m3 indică faptul că în construcţia
coroanei nu a fost folosit aurul pur.

Aplicaţia 226
Partea vizibilă a unui asiberg
Să se determine raportul dintre volumul vizibil (VV) şi volumul scufundat (VS)
al unui iceberg, ştiind că: ρgheata = 985 kg/m3 şi pentru apa oceanică ρa = 1080 kg/m3.
Din condiţia de plutire FA = G rezultă:
ρ a ⋅ Vs ⋅ g = ρ gheata ⋅ (Vv + Vs ) ⋅ g ,
adică:
 V 
ρ a = ρ gheata ⋅ 1 + v  .
 Vs 
Obţinem deci:
Vv ρa
= − 1 = 0,096 (sau 9,6%).
Vs ρ gheata

25
https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/07/02/arhimede-si-coroana-de-aur-anecdota-istorica/
26 http://www.unibuc.ro/prof/scradeanu_d/docs/2012/mai/31_09_49_03Cap2_Caiet_de_hidraulica_2012.pdf
42
2.5. SUPRAFAŢA LIBERĂ A LICHIDELOR

Un lichid este introdus într-un vas formează o suprafaţă de separaţie faţă de de

gazul din volumul rămas neocupat al recipientului respectiv; aceasta se numeşte
suprafaţă liberă şi este perpendiculară pe rezultanta forţelor ce acţionează asupra
lichidului.
Atunci când vasul este în repaos, lichidul se află doar sub influenţa câmpului
gravitaţional, suprafaţa liberă fiind deci orizontală (perpendiculară pe direcţia
greutăţii).
Să studiem cazul unui lichid care se află într-un rezervor ce se deplasează pe
orizontală cu acceleraţia constantă a (fig. 2.38); se observă că, în acest caz, suprafaţa
liberă a lichidului va forma unghiul α faţă de orizontală.

Fig. 2.38 - Schema pentru

determinarea ecuaţiei suprafeţei
libere în cazul unui rezervor aflat
în mişcare uniform accelerată

O particulă elementară de lichid, de masă dm, se va găsi sub acţiunea a două

forţe:
• forţa de inerţie elementară dFi = - dm·a;
• greutatea elementară dG = dm·g.
Suprafaţa liberă va fi perpendiculară pe direcţia forţei rezultante
r r r
dR = dFi + dG şi, din schema de compunere a forţelor, rezultă:
dFi dm ⋅ a a
tgα = =− =− .
dG dm ⋅ g g
Ţinând cont de modul în care am ales axele de coordonate putem scrie:
dz
tgα = .
dx
Din cele două relaţii rezultă:
dz a
=− ,
dx g
sau:
a
dz = − ⋅ dx ,
g
de unde, prin integrare, obţinem:

43
 a
z = − ⋅x + C.
g
Constanta de integrare se determină ţinând cont de coordonatele punctului A,
adică pentru x = b/2 obţinem z = h0; rezultă:
a b
h0 = − ⋅ + C,
g 2
ceea ce ne conduce la:
a b
C= ⋅ + h0 .
g 2
În final obţinem ecuaţia suprafeţei libere a lichidului:
a a ⋅b
z = − ⋅x + + h0.
g 2⋅g
Un alt caz particular îl reprezintă cel al unui rezervor de formă cilindrică, aflat
în mişcare de rotaţie şi în care se găseşte lichid (fig. 2.39). O particulă elementară de
lichid se va afla sub acţiunea a două forţe:
• forţa centrifugă elementară dFc = dm·r·ω2, în care ω este viteza unghiulară;
• greutatea elementară dG = dm·g.

Fig. 2.39 – Cazul rezervorului

cilindric aflat în mişcare de rotaţie
cu viteză unghiulară constantă

Suprafaţa liberă va fi tangentă la perpendiculara pe direcţia forţei rezultante

r r r
dR = dFc + dG şi, din schema de compunere a forţelor, rezultă:
dFc dm ⋅ ω 2 ⋅ r ω 2 ⋅ r
tgα = = = .
dG dm ⋅ g g
Ţinând cont de modul în care am ales axele de coordonate putem scrie:
dz
tgα = .
dr
Din cele două relaţii rezultă:
ω 2 ⋅ r dz
= ,
g dr
sau:
44
 ω2 ⋅ r
dz = ⋅ dr .
g
Prin integrare obţinem:
ω2 ⋅ r 2
z= + C.
2⋅g
Punem condiţia ca, pentru r =0, să avem z = zmin, care ne conduce la:
C = zmin,
astfel încât ecuaţia suprafeţei libere va fi:
ω2 ⋅ r 2
z= + z min
2⋅g
care ne arată că suprafaţa liberă va fi un paraboloid de rotaţie.
Se poate demonstra că, dacă h este înălţimea lichidului în vas atunci când
acesta este în repaos, cotele zmin şi zmax sunt date de relaţiile (Anton & Baya, 2002):
ω2 ⋅ R 2
z min = h − ,
4⋅g
ω2 ⋅ R 2
z min = h + ,
4⋅g
în care R este raza interioară a rezervorului.

2.6. ECUAŢIILE LUI EULER PENTRU STATICA FLUIDELOR

Se consideră o particulă de fluid infinitezimală, paralelipipedică, de

dimensiuni dx, dz, dy şi densitate ρ şi se figurează toate forţele exterioare ce
acţionează asupra particulei (fig. 2.40).

Fig. 2.40 – Particula de

fluid în echilibru
(Florescu, 2007)

45
 Forţele de suprafaţă sunt forţe de presiune, datorate acţiunii fluidului asupra
particulei considerate. Ştiind că forţele de presiune sunt proporţionale cu mărimea
suprafeţelor elementare considerate şi că presiunea este în funcţie de coordonatele
punctului în spaţiu, p = p (x,y,z), atunci forţele de presiune pe feţele determinate de
planurile sistemului de referinţă se pot scrie sub forma: p⋅dydz, p⋅dxdz, p⋅dxdy.
Pe feţele opuse ale paralelipipedului la presiunile iniţiale se adaugă
creşterile parţiale datorate variaţiilor obţinute prin deplasarea pe cele trei direcţii,
obţinându-se presiunile:
 ∂p   ∂p   ∂p 
p + dx  ⋅ dy ⋅ dz,  p + dj  ⋅ dx ⋅ dz,  p + dz  ⋅ dy ⋅ dx .
 ∂x   ∂y   ∂z 
Forţele masice27 elementare sînt date de relaţia generală dFm= fm⋅dm =
ρ⋅fm⋅dx⋅dy⋅dz, în care fm este forţa masică unitară; pentru cele trei direcţii rezultă:
dFmx = ρ ⋅ X ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz, dFmy = ρ ⋅ Y ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz, dFmz = ρ ⋅ Z ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz .
Particula fiind în repaos, condiţia de echilibru impune ca suma forţelor, după
fiecare axă, să fie zero; pentru axa Ox obţinem:
 ∂p 
p ⋅ dy ⋅ dz −  p + dx  ⋅ dy ⋅ dz + ρ ⋅ X ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz = 0 .
 ∂x 
Relaţii similare se obţin şi pentru axele Oz şi Oy; după prelucrarea relaţiilor şi
simplificări rezultă:
∂p ∂p ∂p
= ρ ⋅ X, = ρ ⋅ Y, = ρ⋅Z .
∂x ∂y ∂z
Cele trei ecuaţii exprimă condiţiile de echilibru ale volumului de fluid
considerat, între forţele de presiune şi forţele masice. Acestea sunt ecuaţiile generale
ale hidrostaticii, ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I, stabilite de Euler pentru
echilibrul fluidului.
Multiplicăm cele trei ecuaţii, respectiv prin dx, dy, dz, le adunăm şi obţinem:
 ∂p ∂p ∂p 
 ⋅ dx + ⋅ dy + ⋅ dz  = ρ ⋅ (X ⋅ dx + Y ⋅ dy + Z ⋅ dz ) ,
 ∂x ∂y ∂z 
sau:
dp = ρ ⋅ (X ⋅ dx + Y ⋅ dy + Z ⋅ dz ) .
Membrul stâng al egalităţii reprezintă diferenţiala totală a presiunii p;
deoarece membrul stâng al egalităţii este o diferenţială totală, expresia are sens dacă
paranteza din membrul drept este o diferenţială totală a unei funcţii U(x,y,z), pentru
care X, Z, Y sînt derivate parţiale:
∂U ∂U ∂U
X=− , Y=− , Z=− .
∂x ∂y ∂z
Înlocuind componentele X, Z, Y în relaţia de mai sus obţinem:

27 Forţele masice acţionează în fiecare punct din fluid şi sunt determinate de câmpul de forţe externe în care se află
fluidul (câmp gravitaţional, centrifugal electric etc.). În câmp gravitaţional cele trei componente ale forţei masice
unitare sînt X=0, Y=0 (deoarece nu există atracţie pe orizontală în câmpul gravitaţional), Z=-g
46
 dp
+ dU = 0 ,
ρ
aceasta fiind relaţia fundamentală a staticii sub formă diferenţială.
Relaţia fundamentală sub formă integrală (pentru fluide incompresibile, pentru
care ρ = ct.) va fi:
p
+ U = ct.
ρ
În câmp gravitaţional cele trei componente ale forţei masice unitare sunt X=0,
Y=0, Z=-g, ceea ce ne conduce la:
dU
−g = − ,
dz
sau:
g ⋅ dz = dU ,
de unde rezultă:
U = g⋅z+ct.
Relaţia fundamentală a staticii devine:
p
+ g ⋅ z = ct.
ρ
sau:
p + ρ⋅g⋅z = ct.
Aplicând relaţia de mai sus pentru cazul din fig. 2.41, pentru cele două puncte
A şi B ale fluidului obţinem:
pA + ρ⋅g⋅zA = pB + ρ⋅g⋅zB,
sau:
pB = pA + ρ⋅g⋅(zA – zB).
Dacă pA = p0 (presiunea la suprafaţa lichidului) rezultă:
pB = p0 + ρ⋅g⋅h,
adică relaţia presiunii hidrostatice, dedusă anterior.

Fig. 2.41 – Presiunea

hidrostatică
(Florescu, 2007)

47
 3. CINEMATICA ŞI DINAMICA FLUIDELOR
3.1. DEFINIŢII, CLASIFICĂRI

Cinematica fluidelor studiază comportarea acestora în timpul curgerii, fără a

lua în consideraţie forţele care produc mişcarea. Dinamica fluidelor studiază mişcarea
fluidelor şi interacţiunea acestora cu corpurile cu care vin în contact, ţinând cont de
forţele ce intervin şi de transformările energetice. Din punct de vedere istoric teoria
clasică a dinamicii fluidelor s-a dezvoltat prin studiile teoretice efectuate asupra unui
fluid lipsit de vâscozitate, denumit fluidul ideal sau pascalian (vezi subcapitolul 1.3).
Fluidele ideale sunt medii omogene fără vâscozitate, care nu opun rezistenţă la
deformare.
Practica a infirmat rezultatele bazate pe modelul de fluid ideal; de exemplu, s-
a constatat că, în realitate, consumul de energie necesar transportării sau amestecării
fluidelor este mult mai mare decât cel calculat în ipoteza fluidului ideal.
Fluidele reale sunt cele care opun rezistenţă la deformare (la curgere) din
cauza forţelor de frecare dintre straturi. Intensitatea acestor forţe se exprimă prin
vâscozitatea dinamică a fluidului.
În cinematica fluidelor se consideră că acestea sunt formate dintr-un număr
foarte mare de particule de fluid. Particula de fluid este un element de volum din
interiorul fluidului, mult mai mare decât dimensiunea unei molecule; în aceste condiţii
interacţiunile dintre moleculele dintr-o particulă de fluid nu sunt se transmit în
exteriorul acesteia. Particulele de fluid păstrează toate caracteristicile întregului fluid
şi interacţionează între ele ca entităţi independente. Prin linie de curgere se înţelege
traiectoria unei particule de fluid.
În funcţie de modul de variaţie în timp a parametrilor mişcării fluidului,
curgerea poate fi:
• permanentă (staţionară): în acelaşi punct din fluid, viteza este constantă în
timp; acceleraţiile, presiunile etc. sunt de asemenea constante;
• nepermanentă (nestaţionară): în acelaşi punct din fluid, viteza variază în timp,
acceleraţiile, presiunile etc. variază de asemenea;
Curgerea uniformă este un caz particular al curgerii permanente, viteza fiind
constantă în timp şi aceeaşi în toate punctele.
Linia de curent este curba imaginară tangentă în fiecare punct la vectorul
viteză al fluidului în acel punct (fig. 3.1).

Fig. 3.1 – Linii de curent

48
 Forma liniilor de curent poate varia de la un moment de timp la altul atunci
când curgerea este nestaţionară. În cazul în care câmpul vitezelor nu depinde de
timp (adică viteza într-un punct nu se modifică în timp, deşi în puncte diferite
vitezele pot fi diferite) sau, altfel spus, curgerea este staţionară, forma liniilor de
curent nu se modifică în timp (liniile de curent rămân „îngheţate”). În curgerea
staţionară, două linii de curent nu se intersectează niciodată. Aceasta implică faptul
că, în cazul curgerii staţionare, dacă la un anumit moment o particulă de fluid se
află pe o linie de curent dată, ea va rămâne pe acea linie de curent. Prin urmare
doar în cazul unei curgeri staţionare linia de curgere şi linia de curent coincid.
Tubul de curent este format din toate liniile de curent ce trec la un moment
dat prin punctele unei curbe închise (L, fig. 3.2), care nu este linie de curent. Fluidul
nu traversează tubul de curent prin suprafaţa sa laterală.
În cazul curgerii uniforme, liniile de curent sunt paralele, cu viteză constantă
în timp şi nu se intersectează între ele.

Fig. 3.2 – Tub de curent

În funcţie de structura fizică a curgerii, mişcarea fluidului real poate fi:

• laminară;
• turbulentă.
Curgerea unui fluid se numeşte laminară dacă liniile de curent sunt
paralele între ele. Aşa cum spune şi numele, curgerea laminară este una în care
fluidul curge în straturi paralele între ele, astfel încât particulele de fluid aflate într-
un strat nu trec în alte straturi. Curgerea laminară are loc la viteze relativ mici.
Curgerea turbulentă are loc la viteze mari; particulele ce formează diferitele
straturi se amestecă între ele şi au traiectorii neregulate (fig. 3.3).

Fig. 3.3 – Tipuri de curgere

a-laminară;
b-turbulentă.

49
 Pentru aprecierea curgerii din acest punct de vedere se foloseşte criteriul
Reynolds, mărime adimensională numită astfel în onoarea fizicianului englez Osborne
Reynolds (1842-1912), care a studiat curgerea lichidelor prin conducte (fig. 3.4).
Relaţia de calcul a numărului (criteriului) Reynolds este:
L⋅ w ⋅ρ
Re = ,
η
în care L este dimensiunea caracteristică [m], w este viteza de deplasare [m/s], ρ este
densitatea fluidului [kg/m3], iar η este vâscozitatea dinamică [Pa.s].
Dacă secţiunea de curgere este circulară, dimensiunea caracteristică este
diametrul; pentru alte forme ale secţiunii se utilizează diametrul hidraulic (tab. 3.1).

Fig. 3.4 – Experimentul lui Reynolds28

În cazul lichidelor s-a constat experimental că dacă Re<2000 curgerea este

laminară, iar dacă Re>3000 ea este turbulentă. În domeniul 2000<Re <3000 curgerea
este instabilă, putând trece de la un regim la altul (fig. 3.5).
Pentru curgerea printr-o conductă cu secţiune circulară regimul turbulent nu se
poate manifesta pentru valori Re<2320; curgerea laminară se poate menţine şi pentru
valori Re>2320, în anumite condiţii specifice: conducte cilindrice foarte lungi, tuburi
convergente etc. (Mateescu, 1961).

Fig. 3.5 – Regimuri de curgere

28
https://www.simscale.com/docs/content/simwiki/numerics/what-is-the-reynolds-number.html
50
 Debitul reprezintă cantitatea de substanţă care străbate o secţiune în unitatea
de timp.
Debitul masic printr-o secţiune a unui tub de curent este definit prin:
∆m  kg 
Qm =  s ,
∆t  
unde ∆m este masa de fluid care străbate o anumită arie în timpul ∆t.
Debitul volumic este dat de relaţia:
∆V  m3 
Qv =  
∆t  s 
unde ∆V este volumul de fluid care străbate
o anumită arie în timpul ∆t.
Perimetrul udat este lungimea
conturului secţiunii transversale a unui tub
de curent mărginit de pereţi rigizi (fig. 3.6).
Raza hidraulică este raportul
Fig. 3.6 – Perimetrul udat dintre aria secţiunii transversale şi
a) Pu = ABC ; b) Pu = ABCD ;c) Pu = π ⋅ D . perimetrul udat:
Rh = A/Pu .
Diametrul hidraulic este dat de relaţia:
Dh = 4·A/Pu.
Tabelul 3.1
Relaţii de calcul pentru raza hidraulică şi diametrul hidraulic
Forma secţiunii Raza hidraulică Diametrul hidraulic

circulară Rh = D/4 Dh = D

inelară Rh = (D – d)/4 Dh =D - d

dreptunghiulară Rh = a·b/2·(a+b) Dh = 2·a·b/(a+b)

pătrată Rh = l/4 Dh = l

Utilizarea diametrului hidraulic permite utilizarea relaţiilor deduse pentru

conducte cu secţiune circulară în cazul conductelor cu altă geometrie a secţiunii.
51
3.2. ECUAŢIA DE CONTINUITATE

Ecuaţia de continuitate reprezintă principiul conservării masei.

Să considerăm un fluid în curgere staţionară, din care separăm un tub de
curent mărginit de suprafaţa S şi de secţiunile 1 şi 2 (fig. 3.7).

Fig. 3.7 – Schemă pentru determinarea ecuaţiei de continuitate

Într-un interval de timp ∆t (suficient de mic pentru a se putea considera că

secţiunile de trecere rămân constante) fluidul se va deplasa din 1 în 1' şi respectiv din
2 în 2'; fluidul fiind considerat incompresibil şi omogen, masa de fluid dintre secţiunile
1 şi 2 trebuie să fie aceeaşi cu masa de fluid dintre secţiunile 1’ şi 2’, adică:
m12 = m1'2',
sau:
m11' + m1'2 = m1' 2 + m 22 ' ,
de unde rezultă:
m11' = m1'2 .
Masa poate fi scrisă ca produs între densitate şi volum, adică:
ρ ⋅ v1 ⋅ ∆t ⋅ S1 = ρ ⋅ v 2 ⋅ ∆t ⋅ S 2 ,
sau:
v1 ⋅ S1 = v 2 ⋅ S 2 ,
deoarece densitatea nu se modifică, lichidul fiind incompresibil şi omogen; S1 şi S2
sunt ariile secţiunilor 1 şi 2. Această relaţie se numeşte ecuaţia de continuitate.
Debitele volumice prin cele două secţiuni sunt:
Q1 = S1 ⋅ v1 , Q 2 = S 2 ⋅ v 2 ,
şi, din ecuaţia de continuitate, obţinem Q1 = Q2 = Q
Ecuaţia de continuitate permite şi determinarea vitezelor, atunci când se
52
cunoaşte debitul:
Q Q
v1 = , v2 = .
S1 S2
Se poate face observaţia că, atunci când secţiunea de curgere se micşorează,
viteza fluidului trebuie să crească, astfel încât debitul să rămână constant.
Pentru un tub de current
ramificat (fig. 3.8), ecuaţia de
continuitate devine (Scrădeanu
& Gheorghe, 2007):
Q1 = Q 2 + Q 3 ,
sau:
v1 ⋅ S1 = v 2 ⋅ S 2 + v 3 ⋅ S 3 .

Fig. 3.7 – Tub de curent ramificat29

3.3. TEOREMA IMPULSULUI

În mecanica fluidelor teorema impulsului se utilizează pentru determinarea

efectelor forţelor exercitate de un fluid asupra corpurilor cu care acesta vine în contact.
Impulsul (cantitatea de mişcare) unui corp format din n puncte materiale,
fiecare de masă mi şi având viteza vi este:
r r

H = mi × vi .
i
Teorema impulsului arată că derivata în raport cu timpul a impulsului corpului
este egală cu suma forţelor care acţionează asupra sa:
r
dH r
= F.
dt
Pentru cazul curgerii fluidelor se consideră fluidul în curgere permanentă
printr-un tub de curent (fig. 3.8).

Fig. 3.8 – Aplicare teoremei impulsului

în mecanica fluidelor (Anton & Baya,
2002)

În intervalul de timp dt, prin secţiunea S1 intră cantitatea de fluid m1, iar prin

29 http://www.unibuc.ro/prof/scradeanu_d/docs/2014/apr/25_11_44_434_HIDROCINEMATICA_2.pdf
53
secţiunea S2 iese cantitatea de fluid m2. Impulsurile corespunzătoare celor două cantită
sunt:
r r r r
H 1 = − m1 × v1 ; H 2 = m 2 × v 2 .
Teorema impulsului se va scrie sub forma:
r r
dH 1 dH 2 r
+ = F,
dt dt
sau:
d r
(− m1 × vr 1 ) + d (m 2 × vr 2 ) =  F .
dt dt
Fluidul fiind considerat incompresibil putem scrie:
m1 = m 2 = ρ ⋅ V ,
de unde obţinem:
d r
(− m × vr 1 ) + d (m × vr 2 ) =  F ,
dt dt
adică:
r r
dm r dv1 dm r dv 2 r
− × v1 − m × + × v2 + m × = F.
dt dt dt dt
r r
dv 1 dv 2
Mişcarea fiind permanentă = = 0 (viteza este constantă), iar relaţia
dt dt
de mai sus devine:
dm r r
× (v 2 − v1 ) =  F .
r
dt
Dar m = ρ·V, dV/dt = Q, ρ = ct., astfel încât:
dm dV
= ρ⋅ = ρ⋅Q .
dt dt
Ca urmare, teorema impulsului se va scrie sub forma:
r
ρ ⋅ Q × (v 2 − v 1 ) =  F .
r r

Pentru cazul unei vene de lichid care acţionează în plan orizontal (pentru a
neglija efectul greutăţii) asupra unei plăci înclinate cu unghiul α faţă de venă (fig. 3.9),
aplicarea teoremei impulsului conduce la următoarele relaţii:
• pe direcţie perpendiculară pe placă, forţa de împingere R este: R =
ρ·Q·v·sinα;
• pe direcţie tangentă la placă: -ρ·Q2·v2 + ρ·Q1·v1 - ρ·Q·v·cosα = 0.
Dacă placa este perpendiculară pe vena de lichid, forţa de împingere va fi:
R = ρ·Q·v.

3.4. LEGEA LUI BERNOULLI

Aceasta este valabilă în cazul fluidelor ideale (fără vîscozitate şi

incompresibile).
Să considerăm curgerea unui fluid printr-un tub de curent de secţiune variabilă
54
(fig. 3.10).

Fig. 3.9 - Venă de fluid acţionând asupra

unei plăci (Blăgoi & Mitroi, 2003)

Fig. 3.10 – Schemă pentru determinarea legii lui Bernoulli30

Prin secţiunea (1) intră o masă de fluid dm, având volumul dV; fluidul fiind
incompresibil, aceeaşi cantitate de fluid va ieşi din tubul de curent prin secţiunea (2).
Lucrul mecanic pentru deplasarea fluidului între cele două secţiuni va fi:
dL = F1 ⋅ dx 1 − F2 ⋅ dx 2 .
Ţinem cont de relaţia dintre presiune şi forţă, adică:
F1 = p1 ⋅ A 1 , F2 = p 2 ⋅ A 2
şi obţinem:
dL = p1 ⋅ A 1 ⋅ dx 1 − p 2 ⋅ A 2 ⋅ dx 2 ,
ceea ce ne conduce la:
dL = p1 ⋅ dV − p 2 ⋅ dV ,
sau:
dL = (p1 − p 2 ) ⋅ dV .
Variaţia energiei cinetice a fluidului între secţiunile (1) şi (2) va fi:
30 https://byjus.com/physics/bernoullis-principle/
55
 dE c =
1
2
(
⋅ dm ⋅ v 22 − v12 , )
sau:
dE c =
1
2
( )
⋅ ρ ⋅ dV ⋅ v 22 − v12 ,
în care ρ este densitatea fluidului.
Variaţia energiei potenţiale a fluidului este:
dE p = dm ⋅ g ⋅ z 2 − dm ⋅ g ⋅ z1 ,
adică:
dE p = ρ ⋅ dV ⋅ g ⋅ (z 2 − z 1 )
Bilanţul energetic pentru fluidul care se deplasează între cele două secţiuni se
scrie sub forma
dL = dEc + dEp,
ceea ce ne conduce la:
( )
(p1 − p 2 ) ⋅ dV = 1 ⋅ ρ ⋅ dV ⋅ v 22 − v12 + ρ ⋅ dV ⋅ g ⋅ (z 2 − z1 )
2
sau:
( )
(p1 − p 2 ) = 1 ⋅ ρ ⋅ v 22 − v12 + ρ ⋅ g ⋅ (z 2 − z1 ) .
2
Rearanjând termenii obţinem:
1 2 p 1 p
⋅ v 1 + g ⋅ z 1 + 1 = ⋅ v 22 + g ⋅ z 2 + 2
2 ρ 2 ρ

sau:
v2 p
+ g ⋅ z + = ct.
2 ρ
relaţie care reprezintă legea lui Bernoulli. Aceasta mai poate fi scrisă şi sub forma:
1
⋅ ρ ⋅ v 2 + ρ ⋅ g ⋅ z + p = ct.
2
Primul termen al relaţiei se numeşte presiune dinamică, al doilea termen se
numeşte presiune de poziţie, iar al treilea termen se numeşte presiune statică.
Legea lui Bernoulli mai poate fi scrisă şi sub forma:
v2 p
+ z + = ct.
2⋅g γ
în care γ = g ⋅ ρ este greutatea specifică a fluidului.
În cazul în care secţiunea de intrare şi cea de ieşire se află la acelaşi nivel
z1=z2 şi rezultă:
1
⋅ ρ ⋅ v 2 + p = ct.
2
Deci, conform legii lui Bernoulli, de-a lungul unui tub prin care curge un fluid,
suma dintre presiunea statică a fluidului şi presiunea dinamică rămâne constantă; ca
56
urmare, presiunea statică scade pe măsură ce viteza creşte (deoarece creşte presiunea
dinamică – fig. 3.11).

Fig. 3.11 – Aplicarea legii lui

Bernoulli

Măsurarea presiunii statice se poate realiza cu ajutorul unui manometru cu tub

U şi a unei prize laterale în peretele conductei prin care circulă fluidul (fig. 3.13a);
pentru măsurarea presiunii totale (presiunea statică + presiunea dinamică) se foloseşte
o priză aflată în centrul curentului de fluid (fig. 3.13b), iar presiunea dinamică se
determină ca diferenţa între presiunea totală şi cea statică, folosind schema de
măsurare din fig. 3.13c. De obicei, pentru măsurarea presiunii dinamice (şi deci a
vitezei de curgere) se foloseşte o sondă combinată (tub Pitot-Prandtl – fig. 3.14), care
foloseşte orificiul (1) pentru măsurarea presiunii statice şi orificiul (2) pentru
măsurarea presiunii totale. În fig. 3.15 este prezentat un tub Pitot-Prandtl utilizat la
avioane, pentru determinarea vitezei de deplasare.

Fig. 3.13 – Măsurarea

presiunilor

Fig. 3.14 – Tub Pitot-Prandtl

Reprezentarea grafică a relaţiei lui Bernoulli

Se observă că în legea lui Bernoulli scrisă sub forma:
v2 p
+z+ = ct.
2⋅g γ
57
fiecare termen are dimensiuni de lungime, ceea ce ne permite reprezentarea grafică a
relaţiei. Pentru aceasta considerăm un plan de referinţă (O-O, fig. 3.16) şi o linie de
current C-C, pe care se aleg, arbitrar, punctele M1, M2 şi M3 în care parametrii curgerii
sunt (z1, v1, p1), (z2, v2, p2), (z3, v3, p3).

Fig. 3.15 – Tub Pitot-Prandtl utilizat

pentru măsurarea vitezei avionului

Fig. 3.16 – Reprezentarea grafică a relaţiei lui Bernoulli (Florescu, 2007)

Linia P-P, ce corespunde distanţelor z+p/γ, se numeşte linie piezometrică, iar

linia E-E (orizontală, deorece suma celor trei termeni este constantă) se numeşte linie
energetică (nivel energetic).

3.5. APLICAŢII ALE LEGII LUI BERNOULLI

3.5.1. Perdeaua de duş

Unul din cele mai întâlnite fenomene care poate fi explicat cu ajutorul legii lui
Bernoulli este cazul perdelei de baie care, atunci când facem duş, este "atrasă" către
persoana care foloseşte duşul. Explicaţia cea mai simplă este dată de faptul că viteza
relativ mare a curentului de apă şi aer care curge pe verticală, pe lângă perdea, face ca
presiunea statică să fie mai mică pe partea pe care se află duşul decât pe partea
exterioară; ca urmare, diferenţa de presiune va deplasa perdeaua către cel care
foloseşte duşul.
58
3.5.2. Aripa de avion

Legea lui Bernoulli explică modul în care aripa de avion asigură obţinerea
forţei portante, pe baza profilului asimetric al aripii (fig. 3.17). Astfel, curentul de aer
de pe suprafaţa superioară a aripii (extrados) trebuie să parcurgă o distanţă mai mare
decât pe suprafaţa inferioară (intrados), ceea ce face ca viteze de curgere (adică
presiunile dinamice) să fie diferite; ca urmare, pe extrados, viteza va fi mai mare decât
pe intrados. Ca urmare a legii lui Bernoulli rezultă că presiunea statică pe extrados va
fi mai mică decât presiunea statică pe intrados, iar diferenţa de presiune va asigura
crearea forţei portante care menţine aripa în aer.

Fig. 3.17 – Obţinerea forţei

portante la aripa de avion

3.5.3. Principiul pulverizatorului

Una dintre aplicaţiile legii lui Bernoulli se referă la funcţionarea

pulverizatoarelor (cu variante cum ar fi pistolul de vopsit, carburatorul motorului cu
aprindere prin scânteie, lubrifierea aerului folosit în acţionările pneumatice etc.).
În acest caz (fig. 3.18), conducta (1) prin care circulă aer are o secţiune de
ieşire mai mică decât diametrul conductei; ca urmare, în secţiunea de ieşire, viteza
curentului de aer creşte (pentru a se respecta ecuaţia de continuitate), ceea ce va
conduce la creşterea presiunii dinamice. Ca urmare a legii lui Bernoulli, presiunea
statică scade; dacă aceasta scade sub valoarea presiunii atmosferice (pi < p0), lichidul
din rezervorul (3) va fi împins de presiunea atmosferică prin tubul (2) în curentul de
aer.

Fig. 3.18 – Aplicarea legii lui Bernoulli

în cazul pulverizatorului
1-conductă pentru aer;
2-conductă pentru lichid;
3-rezervor de lichid.

59
3.5.4. Măsurarea debitului

O altă aplicaţie a legii lui Bernoulli o constituie măsurarea debitelor de fluide

cu ajutorul tubului Venturi. Acesta se compune din: o porţiune cilindrică la intrare, un
ajutaj convergent (confuzor), o porţiune cilindrică mediană, un ajutaj divergent
(difuzor) şi o porţiune cilindrică la ieşire. Porţiunile cilindrice de intrare şi de ieşire
trebuie să aibă în mod obligatoriu un diametru D egal cu cel al conductei în care se
montează.
Principiul de măsurare a debitului cu ajutorul tubului Venturi rezultă din
schema din fig. 3.19.

Fig. 3.19 – Măsurarea

debitului cu ajutorul
tubului Venturi

Vom aplica ecuaţia lui Bernoulli pentru cele două secţiuni considerate (1 şi 2):
1 1
⋅ ρ ⋅ v12 + p1 = ⋅ ρ ⋅ v 22 + p 2 ,
2 2
de unde rezultă:
ρ  v 2  
2
ρ 2
2
( 2
)
∆p = p1 − p 2 = ⋅ v 2 − v1 = ⋅   − 1 ⋅ v12 .
2  v1 
 
Ţinem cont că A 1 ⋅ v 1 = A 2 ⋅ v 2 şi rezultă:

ρ  A 
2

∆p = ⋅  1  − 1 ⋅ v12 ,
2  A 2  

de unde obţinem:
2 ⋅ ∆p
v1 =
 A  2 
ρ ⋅  1  − 1
 A 2  
Din ecuaţia de continuitate rezultă debitul volumic:
2 ⋅ ∆p ∆p ,
Q v = A1 ⋅ v1 = A 1 ⋅ = k⋅
 A  2
 ρ
ρ ⋅  1  − 1
 A 2  
în care ρ este densitatea fluidului, iar k este o constantă a aparatului. Diferenţa de

60
presiune între cele două secţiuni se măsoară, de obicei, cu ajutorul unui manometru cu
tub U (fig. 3.20), fiind dată de relaţia:
∆p = ρ L ⋅ g ⋅ h ,
în care ρL este densitatea lichidului din manometru.

Fig. 3.20 – Utilizarea manometrului cu tub U

1-tub Venturi;
2-manometru cu tub U.

3.5.5. Depăşirea autovehiculelor

Să considerăm cazul, des întâlnit în viaţa de zi cu zi, în care un autoturism

depăşeşte un camion (fig. 3.21.) În acest caz, viteza aerului prin spaţiul dintre cele
două autovehicule creşte (v2 > v1) pentru că se reduce aria secţiunii disponibile pentru
trecerea aerului, ceea ce are ca efect reducerea presiunii statice (pi < p0). Diferenţa de
presiune pi - p0 va împinge autoturismul (care are masă mai mică) către autocamion,
tendinţă care trebuie contracarată de către şoferul autoturismului prin manevrarea
volanului.

Fig. 3.21 – Aplicarea legii lui Bernoulli în

cazul depăşirii31

Acelaşi fenomen se manifestă şi în cazul a două vase care navighează la mică

distanţă unul de celălalt sau în cazul unui vas care se deplasează în port în imediata
apropiere a cheiului.

3.5.6. Calculul debitului prin orificii

Orificiul este o deschidere practicată în pereţii sau fundul unui rezervor în care
se află lichid, conturul orificiului fiind situat sub nivelul suprafeţei libere.

31
https://opentextbc.ca/universityphysicsv1openstax/chapter/14-6-bernoullis-equation/
61
 Din punct de vedere al calculului hidraulic al debitului, orificiile pot fi mici
sau mari. Un orificiu se numeşte mic dacă dimensiunea sa pe verticală d nu depăşeşte
o zecime din sarcina h măsurată până în centrul orificiului (fig. 3.22). În acest caz se
poate considera că viteza şi presiunea nu variază semnificativ în secţiunea transversală
a venei de fluid, în dreptul orificiului, aceşti parametri putând deci fi consideraţi
constanţi.
Dacă diametrul orificiului este mai mare (d>h/10) viteza şi presiunea variază
considerabil pe înălţimea secţiunii orificiului, care se consideră în acest caz orificiu
mare.
În cazul scurgerii unui lichid printr-un orificiu se pot putem deosebi
următoarele cazuri:
• orificii libere - evacuarea are loc în atmosferă sau în alt mediu gazos,
• orificii înecate - evacuarea are loc în acelaşi lichid sau în alt mediu lichid.
În cazul unui orificiu mic se scrie ecuaţia lui Bernoulli pentru o linie de
curent, între punctul (1, fig. 3.22) de la suprafaţa liberă a lichidului şi punctul (2), aflat
în centrul orificiului:
v12 p v2 p
+ z1 + 1 = 2 + z 2 + 2 .
2⋅g γ 2⋅g γ

Fig. 3.22 – Schemă pentru calculul debitului

prin orificiu liber (Florescu, 2007)

Presupunem că secţiunea rezervorului este mult mai mare decât cea a

orificiului, astfel încât putem considera că v1 ≈ 0.
Rezervorul este deschis, iar descărcarea se face în atmosferă, astfel încât p1 =
p2 = p0 (presiunea atmosferică).
Ţinând cont de aceste elemente, ecuaţia lui Bernoulli devine:
v 22
z1 = + z2 .
2⋅g
Dar z1 – z2 = h, astfel încât rezultă:
v 22
h= ,
2⋅g
adică:
v2 = 2 ⋅ g ⋅ h .
Din ecuaţia de continuitate debitul volumic este:
Q2 = v2⋅S2,
adică:
62
 Q 2 = S2 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h .
În cazul curgerii printr-un orificiu mic înecat (care separă, de exemplu, două
rezervoare cu lichid – fig. 3.23), aplicând ecuaţia lui Bernoulli pentru punctele 1 şi 2 şi
ţinând cont că p2=p0+γ⋅h2, p1=p0 (presiunea atmosferică), z1-z2=h1, v1≈0, rezultă:
v 2 = 2 ⋅ g ⋅ (h 1 − h 2 ) = 2 ⋅ g ⋅ ∆h .
Dacă fluidul curge printr-un orificiu mare, viteza şi presiunea nu mai pot fi
considerate constante, depinzînd de cota punctului respectiv din orificiu. Pentru
rezolvarea problemei determinării vitezei (şi debitului) curgerii, se consideră că
orificiul mare este format dintr-un numări infinit de orificii mici, de secţiune
elementară b(z)⋅dz (fig. 3.24); pentru acest orificiu mic se poate aplica relaţia
anterioară pentru debit, adică:
dQ = v ⋅ dS = b(z) ⋅ dz ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ,
în care b(z) este legea de variaţie a secţiunii orificiului pe înălţime.
Debitul va fi:
l+ a
Q = 2⋅g ⋅ 
l
z ⋅ b(z) ⋅ dz .

Fig. 3.23 – Curgerea prin orificiu Fig. 3.24 – Curgerea prin orificiu mare
înecat (Florescu, 2007) (Florea, Seteanu, Panaitescu, & Zidaru, 1982)

Pentru un orificiu dreptunghiular, pentru care b(z) = b, rezultă:

Q=
2
3
[
⋅ 2 ⋅ g ⋅ b ⋅ (l + a ) − l 3 / 2 .
3/ 2
]
3.5.7. Curgerea prin sifon

Sifonul se prezintă sub forma unui curbat, ale cărui capete se află la niveluri
diferite, fiind utilizat pentru transvazarea unui lichid dintr-un vas în altul; fig. 3.25
prezintă cazul scurgerii unui lichid printr-un sifon.
Relaţia lui Bernoulli, pentru punctele 1 şi 3, se scrie sub forma:
p1 v12 p v2
+ + gz1 = 3 + 3 + gz 3 .
ρ 2 ρ 2
Ţinând cont că p1 = p3 (presiunea atmosferică), z1 = H, z3 = 0, v1≈0, obţinem,
63
în final:
v3 = 2 ⋅ g ⋅ H .
Pentru a obţine presiunea în punctul 2 se scrie ecuaţia lui Bernoulli pentru
punctele 3 şi 2:
p 3 v 32 p 2 v 22
+ + gz 3 = + + gz 2 .
ρ 2 ρ 2

Fig. 3.25 – Curgerea prin sifon

(Florescu, 2007)

Secţiunea de trecere fiind aceeaşi în cele două puncte, rezultă v2 = v3; ţinem
cont că z2 = H + h şi z3 = 0 şi rezultă:
p 2 = p 3 − ρ ⋅ g ⋅ (H + h ) ,
relaţie care arată că presiunea în sifon (punctul 2) este mai mică decât presiunea
atmosferică (p3), ceea ce explică modul în care funcţionează sifonul. Trebuie remarcat
că trecerea lichidului prin sifon este posibilă doar după ce acesta a fost amorsat
(umplut cu lichid).

3.5.8. Presiunea de stagnare (dinamică)

Dacă într-un fluid care curge cu viteza v0 (fig. 3.26) se introduce un obstacol
perpendicular pe direcţia de curgere, viteza în punctul (1) devine nulă; aplicând
ecuaţia lui Bernoulli pentru acest caz, obţinem:
1 1
⋅ ρ ⋅ v 02 + p 0 = ⋅ ρ ⋅ v12 + p1 ,
2 2
pentru cazul în care cele două puncte au aceeaşi cotă.

Fig. 3.26 – Schemă pentru calculul

presiunii de stagnare (Mateescu, 1961)

Ţinând cont că v1 = 0 rezultă:

64
 1
p1 − p 0 = ⋅ ρ ⋅ v 02 ,
2
relaţie care arată că presiunea în punctul (1) este mai mare decât presiunea în punctul
(0) cu o cantitate ρ·v2/2, care se numeşte presiune de stagnare sau presiune dinamică
(vezi şi 2.1.2).

3.6. MIŞCAREA FLUIDELOR REALE

Fluidele reale au vâscozitate, ceea ce duce la apariţia unor diferenţe faţă de

cazul fluidelor ideale, fără viscozitate; aceste diferenţe se manifestă prin modificarea
legii de distribuţie a vitezelor (fig. 3.27) şi prin apariţia pierderilor de sarcină
(căderilor de presiune) produse de frecarea lichidului cu pereţii.

Fig. 3.26 – Repartiţia vitezelor (Blăgoi & Mitroi, 2003)

a) fluid ideal; b) fluid real; c) fluid newtonian.

3.6.1. Legea de distribuţie a vitezelor

Curgerea fluidelor reale se poate produce în două regimuri diferite de mişcare,

stabilite în raport cu structura fizică a acestora: regimul laminar şi regimul turbulent.
Existenţa acestor regimuri diferite de mişcare a fost pusă în evidenţă de fizicianul
englez Reynolds cu ajutorul unei instalaţii relativ simple, care asigura introducerea
într-un curent de fluid a unui alt fluid, colorat (fig. 3.28); Reynolds a stabilit
deosebirile calitative între regimurile de curgere laminar şi turbulent şi a pus în
evidenţă existenţa unui regim de tranziţie, împreună cu parametrii care influenţează
aceste regimuri.
Mişcarea laminară a unui fluid este mişcarea având caracter uniform în care
diferitele straturi de fluid se mişcă paralel unele faţă de altele, fără amestecul
particulelor componente ale diferitelor straturi.
Mişcarea turbulentă este mişcarea cu aspect neuniform în care diferitele
particule componente se amestecă între ele şi se mişcă pe traiectorii neregulate şi
variabile în timp.
Reynolds a stabilit că factorii care determină cele două regimuri de curgere,
laminar sau turbulent, la curgerea lichidului printr-o conductă, sunt viteza medie de
curgere v, diametrul conductei D şi viscozitatea cinematică ν. Pentru caracterizarea
regimului de curgere a lichidului se introduce mărimea adimensională numită numărul
lui Reynolds:
65
 D ⋅ w D⋅ w ⋅ρ
Re = = ,
ν η
în care D este diametrul conductei, w este viteza de deplasare [m/s], ν este vâscozitatea
cinematică [m2/s], ρ este densitatea fluidului, iar η este vâscozitatea dinamică [Pa.s].
Pentru conducte cu altă formă în secţiune decât cea circulară (pătrată,
dreptunghiulară, inelară) în locul diametrului se foloseşte diametrul hidraulic:
4⋅A
Dh =
Pu
în care A este aria secţiunii transversale, iar P este perimetrul udat. Aplicând relaţia de
mai sus pentru o conductă inelară se obţine egalitatea Dh = D, iar pentru o secţiune de
curgere inelară (fig. 3.29), Dh = 2⋅(re – ri) (vezi şi tabelul 3.1).

I) II)
Fig. 3.28 – Evidenţierea regimului de curgere32
I-instalaţia experimentală; II-vizualizarea regimului de curgere

Fig. 3.29 – Secţiune inelară

de curgere

Dacă mişcarea lichidului se realizează pentru o valoare a numărului Reynolds

mai mică decât o valoare numită critică (pentru curgerea apei prin conducte circulare
Recr = 2320), mişcarea este laminară.
Fluidele reale au vâscozitate, ceea ce face ca straturile de fluid adiacente
pereţilor conductei prin care are loc curgerea să adere la suprafaţa interioară a
conductei.
S-a stabilit experimental şi teoretic că, în mişcarea laminară, lichidul
întâmpină o rezistenţă proporţională cu viteza medie; în regimul turbulent, rezistenţa
depinde de factori cum ar fi numărul Reynolds, rugozitatea conductei etc. (vezi 3.6.2).
Să considerăm cazul unui fluid ce curge laminar printr-o conductă, din care
separăm un cilindru de fluid, de rază r şi lungime L, care se deplasează cu viteza

32
xa.yimg.com/kq/groups/23251651/566175914/name/Mecanic
66
constantă u (fig. 3.30).
Asupra cilindrului acţionează pe o faţă presiunea p, iar pe cealaltă faţă
presiunea p-∆p, mai mică din cauza pierderii liniare de sarcină ∆p (vezi 3.6.2). Pe
suprafaţa laterală a cilindrului acţionează eforturile tangenţiale τ, ce apar ca urmare a
vâscozităţii fluidului şi a interacţiunii cu straturile alăturate.

Fig. 3.30 – Schemă pentru

determinarea profilului de
viteze la curgerea laminară

Cilindrul deplasându-se cu viteză constantă putem scrie ecuaţia de echilibru a

forţelor pe direcţia de curgere, sub forma:
2 ⋅ π ⋅ r ⋅ L ⋅ τ + (p − ∆p ) ⋅ π ⋅ r 2 − p ⋅ π ⋅ r 2 = 0 ,
sau:
2 ⋅ π ⋅ r ⋅ L ⋅ τ − ∆p ⋅ π ⋅ r 2 = 0 ,
de unde obţinem:
∆p r
τ= ⋅ .
L 2
Pentru fluide newtoniene putem scrie relaţia care include vâscozitatea
dinamică η:
du
τ = −η ⋅ ,
dr
în care semnul minus se foloseşte pentru că distanţa se măsoară de la centrul conductei
şi nu de la perete.
Combinând cele două ecuaţii de mai sus rezultă:
du ∆p r
− η⋅ = ⋅ ,
dr L 2
sau:
∆p 1
L 2⋅η 
u=− ⋅ ⋅ r ⋅ dr ,

care ne conduce la relaţia pentru viteza la o distanţă oarecare r faţă de centrul

conductei:
∆p r 2
u (r ) = − ⋅ +C.
L 4⋅η
La perete (r = R) viteza este zero (u = 0), condiţie care permite determinarea
constantei de integrare:
∆p R 2
C= ⋅ .
L 4⋅η
67
 Înlocuind constatnta de integrare în relaţia vitezei rezultă:
∆p 1
u (r ) = ⋅
L 4⋅η
(
⋅ R2 − r2 , )
relaţie care explică profilul parabolic al distribuţiei de viteze pe secţiune (fig. 3.31a).

Fig. 3.31 – Distribuţia vitezelor la curgerea fluidelor reale

a-curgere laminară; b-curgere turbulentă.

În centrul conductei r = 0 şi rezultă valoarea maximă a vitezei :

∆p 1
u max = ⋅ ⋅R2.
L 4⋅η
Viteza medie de curgerea fluidului este, în acest caz, dată de relaţia:
u = 0,5 ⋅ v max ,
iar debitul volumic este:
∆p π ⋅ R
4

Qv = π ⋅ R ⋅ u =
2
⋅ .
L 8⋅η
În cazul curgerii cu suprafaţă liberă (curgere printr-un canal deschis, fig. 3.32)
viteza are o distribuţie parabolică pe înălţimea canalului, cu un maxim la nivelul
suprafeţei libere.

Fig. 3.32 – Curgere laminară cu suprafaţă

liberă

La curgerea turbulentă (fig. 3.31b), în apropierea peretelui conductei

particulele ce formează fluidul au posibilităţi reduse de deplasare transversală, deci
vitezele nu se pot uniformiza şi cresc rapid într-un strat de grosime mică δ, numit strat
68
limită. După acest strat, datorită amestecului pronunţat, vitezele se uniformizează,
având o uşoară creştere către valoarea maximă, înregistrată în axa conductei. Odată cu
creşterea numărului Reynolds, trecerea particulelor dintr-un strat în altul este mai
intensă şi curba vitezelor devine mai aplatizată.
În regim turbulent forma diagramei repartiţiei vitezelor depinde de numărul
Reynolds (Florescu, 2007 - fig. 3.31b):
• Re=2700 → u / u max = 0,75 ;
• Re=106 → u / u max = 0,86 ;
• Re=108 → u / u max = 0,9 .
La limită, când Re→∞, diagrama de distribuţie a vitezelor în secţiunea
perpendiculară pe direcţia curgerii tinde către cea a fluidului ideal şi în acest caz
fluidul se comportă ca şi cum nu ar avea vîscozitate.
Una dintre cele mai întâlnite relaţii pentru trasarea profilului de viteze în cazul
curgerii turbulente se prezintă sub forma:
u (r ) 
1/ n
r
= 1 −  ,
u max  R 
în care r este distanţa faţă de centrul conductei, R este raza interioară a conductei, iar n
este un coeficient care depinde de numărul Reynolds (fig. 3.33).

Fig. 3.33 – Dependendenţa

exponentului n de numărul
Reynolds33

Rugozitatea pereţilor conductei influenţează de asemenea legea de distribuţie a

vitezelor; fig. 3.34 prezintă, ca exemplu, profilul de viteze pentru două valori ale
coeficientului de pierderi λ (vezi şi tabelul 3.2).
După cum s-a menţionat anterior, în cazul curgerii turbulente viteza variază
foarte rapid în apropierea pereţilor conductei prin care are loc curgerea, în interiorul
stratului limită.
Stratul limită este acel strat de fluid din imediata apropiere a unui corp aflat în
curentul de fluid în care apare o variaţie importantă a vitezei fluidului, de la zero pînă
la valoarea corespunzătoare curgerii exterioare a fluidului u∞ (fig. 3.35); în stratul
limită forţele de frecare au valori semnificative.
Grosimea stratului limită nu poate fi precizată în mod riguros, deoarece
trecerea de la viteza din stratul limită la viteza curgerii exterioare se face asimptotic.

33 https://www.nuclear-power.net/nuclear-engineering/fluid-dynamics/turbulent-flow/power-law-velocity-profile-

turbulent-flow/
69
Prin convenţie, se consideră că stratul limită se termină acolo unde viteza fluidului
ajunge la 99% din viteza curgerii exterioare, u∞; grosimea stratului limită creşte treptat
odată cu numărul lui Reynolds (Florescu, 2007).

Fig. 3.34 – Efectul rugozităţii conductei asupra profilului de viteze34

Fig. 3.35 – Formarea stratului limită în cazul unei plăci plane35

În interiorul stratului limită tensiunea tangenţială de frecare τ = η⋅du/dy atinge

valori foarte mari chiar pentru fluide cu vâscozitate foarte mică, deoarece gradientul
de viteză pe direcţia normală la suprafaţă este foarte mare. De aceea, în studiul teoretic
al curgerii unui fluid cu viscozitate mică, se separă câmpul de curgere în două
domenii: stratul limită, în care se consideră forţele de vâscozitate, şi domeniul din
exteriorul acestui strat, unde forţele de vâscozitate se pot neglija. Această separare
aproximativă a câmpului de curgere în două domenii, introdusă de Prandtl, simplifică
studiul teoretic al fluidelor reale (Florescu, 2007).
Grosimea stratului limită depinde de regimul de mişcare al fluidului în stratul
limită, care poate fi laminar, de tranziţie sau turbulent. Spre exemplu, în cazul curgerii
peste o placă plană care se află în calea curentului de fluid, regimul de mişcare
depinde de numărul lui Reynolds, determinat cu u∞, şi de lungimea caracteristică x,
măsurată de la capătul plăcii (bordul de atac) (Florescu, 2007). Regimul de mişcare în
stratul limită este laminar pentru distanţe x mici, deci în apropierea bordului de atac,
trece apoi în regim tranzitoriu pentru o valoare critică xcr1 (Recr1 – fig. 3.36) şi apoi în

34
ibid.
35
https://en.wikipedia.org/wiki/Boundary_layer_thickness
70
regim turbulent pentru valori mai mari de xcr2 (Recr2) (Al-Shemmeri, 2012; Sleigh &
Noakes, 2009). Valorile critice ale numărului lui Reynolds depind de forma conturului
corpului. În funcţie de valoarea numărului Reynolds este posibil ca, pe întreaga
grosime a stratului limită, curgerea să fie laminară.
În afară de numărul lui Reynolds, asupra regimului de mişcare din stratul
limită mai au influenţă gradul de turbulenţă al curentului exterior, rugozitatea peretelui
(în special în zona bordului de atac) şi modul de variaţie a presiunii pe direcţia
mişcării.

Fig. 3.36 – Regimurile de curgere în stratul limită

(Sleigh & Noakes, 2009; Shahmohamadi & Rashidi, 2017)

Pentru determinarea grosimii stratului limită se folosesc relaţii determinate pe

cale experimentală (Sleigh & Noakes, 2009):
• pentru zona curgerii laminare:
x
δ(x ) = 5 ⋅ (pentru Rex<5⋅105),
Re x
• pentru zona curgerii turbulente:
x
δ(x ) = 0,38 ⋅ (pentru 5⋅105≤Re<5⋅107),
5 Re x
ecuaţii în care numărul Reynolds se calculează cu relaţia:
x ⋅ u∞ ⋅ρ
Re x =
η
3.6.2. Pierderile de sarcină

În cazul curgerii lichidelor reale, frecările vâscoase, efectele de turbulenţă

precum şi diversele organe intercalate pe traseul de curgere cauzează pierderi de
energie; se deosebesc pierderi liniare sau distribuite, produse pe o anumită lungime
de traseu de curgere, şi pierderi locale, care sunt produse de diversele elemente
hidraulice ce formează circuitul (robineţi, vane, coturi etc.). Ca exemplu, în fig. 3.37
prezintă efectul pierderilor liniare de presiune la curgerea unui lichid printr-o
conductă, observându-se existenţa unei căderi de presiune ∆p pe lungimea L a
conductei (presiune mai mare în amonte şi mai mică în aval).

71
 Folosind schema din fig. 3.38 căderea de presiune ∆p se poate calcula având
în vedere egalitatea dintre forţa de presiune şi forţa datorată eforturilor tangenţiale τw
ce apar la frecarea fluidului de peretele conductei (curgere cu viteză constantă):
π ⋅ d2
∆p ⋅ = τw ⋅ π ⋅ L ,
4
de unde rezultă:
4⋅L
∆p = τ w ⋅ ,
d
în care L este lungimea conductei, iar d este diametrul său interior.

Fig. 3.37 – Pierderi liniare de presiune Fig. 3.38 – Schemă pentru calculul
într-o conductă pierderilor liniare de presiune

Deoarece efortul tangenţial nu poate fi măsurat, pentru calculul pierderilor de

sarcină (liniare şi locale) se folosesc relaţiile:
v2
hv = ξ⋅ [m] ,
2⋅g
sau:
∆p = ρ ⋅ g ⋅ h v [Pa ]
în care v este viteza de curgere, iar coeficientul coeficientul de rezistenţă ξ depinde de
tipul curgerii (laminară sau turbulentă) şi de tipul rezistenţei:
• pentru pierderile liniare (prin frecare cu pereţii conductei):
L
ξr = λ ⋅ ;
D
• pentru pierderile locale (cot în conductă, armătură etc.): ξ = ξ l .
Pentru un circuit cu m elemente hidraulice, pierderea totală de sarcină va fi:
 L v2 m v2 
∆p = ρ ⋅ g ⋅  λ ⋅ ⋅ +  ξ li ⋅ .
 D 2 ⋅ g i =1 2 ⋅ g 
 
Coeficientul pierderilor de sarcină liniare λ depinde de regimul de curgere şi
de rugozitatea (mărimea asperităţilor) peretelui conductei, în acest scop fiind folosită
diagrama Moody (fig. 3.39); se observă că pe această diagramă sunt definite patru
regimuri de curgere, în funcţie de numărul Reynolds şi rugozitatea relativă k/D (fig.
3.40), relaţiile de calcul ale coeficientului λ fiind prezentate în tabelul 3.2.
72
 Cele patru regimuri sunt următoarele :
• zona 1 : regim laminar de curgere, pentru Re < 2300; coeficientul λ depinde
doar de numărul Reynolds;
• zona 2: regim turbulent neted, pentru 4000<Re<23⋅D/k; coeficientul λ depinde
tot doar de numărul Reynolds.
• zona 3 : regim turbulent prepătratic (turbulent mixt), pentru
23⋅D/k<Re<560⋅D/k; coeficientul λ depinde de numărul Reynolds şi de
rugozitatea relativă k/D.
• zona 4 : regim turbulent pătratic (turbulent rugos), pentru Re>560⋅D/k.

Fig. 3.39 – Regimurile de

curgere definite de diagrama
Moody (Han, Hansen, &
Kember, 2011)

Tabelul 3.2
Formule pentru calculul coeficientului λ (Menon, 2011)

Se observă că unele dintre relaţiile de calcul pentru coeficientul λ sunt

implicite; în aceste cazuri coeficientul se calculează prin încercări, pornind de la o
valoare iniţială λ = 0,015…0,02.
Unele valori ale înălţimii asperităţilor sunt prezentate în tabelul 3.3.
Un fişier Excel pentru calculul pierderilor de sarcină pe baza diagramei
73
Moody este disponibil la adresa: http://radiganengineering.com/download/665/.

Fig. 3.40 – Rugozitatea conductei

Fig. 3.41 – Diagrama Moody36

Tabelul 3.3
Înălţimea asperităţilor (rugozitatea) de pe suprafaţa interioară a conductelor
Materialul k [mm]
Ţevi din aluminiu, plumb 0,001 – 0,002
Ţevi din PVC, alte materiale plastice 0,0015
Oţel inoxidabil 0,015
Ţevi comerciale din oţel carbon 0,045 – 0,09
Tevi galvanizate din oţel 0,15
Ţevi din oţel, cu rugină 0,15 - 4
Ţevi noi din fontă turnată 0,25 – 0,8
Ţevi vechi din fontă turnată 0,8 – 1,5
Conducte din beton 0,3 - 3

36
https://www.nuclear-power.net/nuclear-engineering/fluid-dynamics/major-head-loss-friction-loss/moody-diagram/
74
 Pierderile locale ξl se găsesc în cataloage sau fişele produselor respective;
pentru cazul creşterii bruşte a secţiunii de curgere (fig. 3.42), coeficientul pierderii
locale de sarcină se determină cu relaţia (Scrădeanu & Gheorghe, 2007):
2
A 
ξ l =  2 − 1 .
 A1 
Pentru cazul curgerii inverse (de la secţiunea 2 către secţiunea 1), coeficientul
pierderilor locale se determină cu relaţia:

Fig. 3.42 – Conductă cu variaţie bruscă a

secţiunii (Florescu, 2007)

 A 
ξ l = 0,5...0,6 ⋅ 1 − 1  .
 A2 
În tabelul 3.4 sînt prezentate relaţiile de calcul pentru rezistenţele locale
pentru anumite cazuri specifice.

3.6.3. Legea lui Bernoulli pentru fluide vâscoase

Ţinând cont de căderile de presiune introduse de rezistenţele liniare şi locale,

legea lui Bernoulli pentru fluide vâscoase incompresibile se va scrie sub forma:
1 2 p 1 p
⋅ v1 + g ⋅ h 1 + 1 = ⋅ v 22 + g ⋅ h 2 + 2 + g ⋅ h v ,
2 ρ 2 ρ
în care termenul g⋅hv se referă la pierderile de sarcină.
Scriind relaţia lui Bernoulli astfel încât termenii să reprezinte dimensiuni
liniare (înălţimi), rezultă:
1 p 1 p
⋅ v12 + h 1 + 1 = ⋅ v 22 + h 2 + 2 + h v .
2⋅g ρ⋅g 2⋅g ρ⋅g
În fig. 3.43 este prezentată reprezentarea grafică a acestei forme a legii lui
Bernoulli; se observă că energia E´ a punctului 2 este mai mică decât energia E a
punctului 1 din cauza pierderilor hv1-2 ce apar pe traseul dintre cele două puncte.

Fig. 3.43 – reprezentarea grafică a

relaţiei lui Bernoulli pentru fluide
vîscoase (Florescu, 2007)

γ = ρ⋅g

75
 Tabelul 3.4
Relaţii pentru calculul rezistenţelor locale
(Ionescu, Catrina, & Dorin, 1980; Cosoroabă, Georgescu-Azuga, & Vişan, 1974)

76
 După cum s-a menţionat anterior (vezi 3.6.1), în cazul curgerii fluidului real
prin conducte, din cauza vâscozităţii fluidului şi a interacţiunii cu straturile alăturate,
viteza variază în lungul secţiunii transversale a conductei (fig. 3.31) şi din acest motiv
legea lui Bernoulli se scrie sub forma :
1 p 1 p
⋅ α 1 ⋅ v12 + h 1 + 1 = ⋅ α 2 ⋅ v 22 + h 2 + 2 + h v ,
2⋅g ρ⋅g 2⋅g ρ⋅g
în care v este viteza medie a fluidului în secţiunea respectivă, iar α este numit
coeficient Coriolis, având următoarele valori (Georgescu, Georgescu, & Dunca,
2005):
• pentru curgerea fluidului ideal α = 1;
• pentru curgerea laminară a fluidului real prin conducte circulare α = 2;
• pentru curgerea turbulentă a fluidului real prin conducte circulare α =
1,05…1,1;
• pentru curgerea turbulentă cu suprafaţă liberă (prin canale deschise) α =
1,1…1,2,
• la ieşirea din pompe şi pe aspiraţia turbinelor α = 3...7.
De obicei curgerea lichidelor prin conducte circulare are loc în regim turbulent
şi ca urmare se poate considera că α ≈ 1.

3.6.4. Curgerea fluidului real prin orificii

Spre deosebire de cazul curgerii fluidului ideal (vezi 3.5.6), în cazul curgerii
fluidelor reale vena de fluid ce iese din orificiu se contractă, secţiunea acesteia fiind
mai mică decât secţiunea orificiului (fig. 3.44). Se defineşte coeficientul de contracţie
al venei de fluid ca fiind:
Cs=A/A1.

Fig. 3.44 – Contractarea venei de lichid

A1-aria secţiunii orificiului;
A-aria secţiunei vânei de lichid.

Pentru determinarea vitezei la ieşirea din orificiul mic se aplică legea lui
Bernoulli pentru fluide reale, considerând punctele 0 şi 1 (fig. 3.45):
v 02 p 0 v2 p v2
+ + z 0 = 1 + 1 + z1 + ξ ⋅ 1 .
2g γ 2g γ 2g
Se aplică aceleaşi ipoteze ca şi în cazul fluidelor ideale (p0 = p1, v0 ≈ 0, z0 – z1
= h) şi rezultă în final:
1
v1 = ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h = Cv ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h ,
1+ ξ
77
 1
unde C v = este coeficientul de viteză; pentru orificiile circulare Cv ≈ 0,98
1+ ξ
(Florescu, 2007).

Fig. 3.45 – Schemă pentru

calculul curgerii prin orificiu mic
(Florescu, 2007)

Debitul de lichid care curge prin orificiu va fi:

A
Q = A ⋅ v1 = ⋅ A 1 ⋅ v1 = C s ⋅ C v ⋅ A 1 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h = C d ⋅ A 1 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h ,
A1
în care Cs=A/A1 este coeficientul de contracţie a secţiunii, iar Cd = Cs·Cv este
coeficientul de debit al orificiului (pentru orificii circulare, Cs = 0,62); în general,
valoarea coeficientului de debit este cuprinsă între 0,60 şi 0,75.
În cazul curgerii printr-un orificiu mic se admite că pe secţiunea A1 a acestuia
viteza este constantă; în cazul curgerii printr-un orificiu mare (fig. 3.46) se consideră
că suprafaţa elementară dA=b(y)⋅dy este echivalentă cu un orificiu mic, pentru care se
poate aplica relaţia anterioară pentru debit:
dQ = C d ⋅ b( y) ⋅ dy ⋅ 2 ⋅ g ⋅ y .

Fig. 3.46 - Schema pentru

calculul debitului printr-un
orificiu mare (Florescu, 2007)

Debitul prin orificiu va fi:

h2

Q = C d ⋅  b( y) ⋅ 2 ⋅ g ⋅ y ⋅ dy ,
h1

iar integrala se rezolvă în funcţie de relaţia care exprimă legea de variaţie a lăţimii
orificiului, b(y). Spre exemplu, pentru un orificiu dreptunghiular, pentru care b(y) = b,
rezultă:
2
[
3/ 2 3/ 2
Q = Cd ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ b ⋅ h 2 − h1 .
3
]
78
 Un caz particular al curgerii prin orificii îl consituie curgerea printr-un orificiu
amplasat la baza rezervorului, fiind necesară determinarea timpului de golire al
rezervorului. Pentru cazul unui rezervor avînd o formă oarecare a secţiunii (fig. 3.47)
volumul de lichid evacuat la deschiderea orificiului, într-un interval de timp dt va fi:
dV = − A( y) ⋅ dy,
iar din relaţia debitului prin orificiu avem:
dV = Q( y) ⋅ dt = C d ⋅ A1 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ y ⋅ dt ,
relaţii în care A(y) este legea de variaţie a secţiunii rezervorului, iar A1 este secţiunea
de trecere a orificiului.

Fig. 3.47 – Schema pentru calculul

timpului de golire a unui rezervor
(Florescu, 2007)

Egalând relaţiile anterioare obţinem, prin separarea variabilelor:

A( y) ⋅ dy
dt = − .
C d ⋅ A1 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ y
Timpul de golire va fi:
H0
1
tg = ⋅  A( y) ⋅ y − 0,5 ⋅ dy .
C d ⋅ A 1 ⋅ 2g 0

Pentru un rezervor de secţiune constantă A (circulară, pătrată, dreptunghiulară

etc.) rezultă:
2 ⋅ A ⋅ H0
tg = .
C d ⋅ A 1 ⋅ 2g
Un alt caz particular al curgerii prin orificii îl constituie cazul curgerii sub
sarcină variabilă, cu debit afluent constant; în acest caz se consideră un rezervor cu
lichid (1, fig. 3.48), prevăzut la partea inferioară cu orificiul de golire (2), iar la partea
superioară cu o conductă (3) prin care rezervorul este alimentat cu un debit constant de
lichid (debit afluent, Q0) (Florescu, 2007). Iniţial, suprafaţa liberă a lichidului din
rezervor se află la cota H1 şi, în funcţie de valoarea debitului afluent constant Q0, sunt
posibile următoarele situaţii:
• debitul iniţial prin orificiu este egal cu debitul afluent;
• debitul iniţial prin orificiu este mai mic decât debitul afluent;
• debitul iniţial prin orificiu este mai mare decât debitul afluent.
În cazul în care debitul iniţial prin orificiu este egal cu debitul afluent putem
scrie relaţia:

79
 Q1 = C d ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H 1 = Q 0 ,
în care Cd este coeficientul de debit al orificiului, iar s este secţiunea acestuia; nivelul
lichidului în rezervor rămâne constant:
Q 02
H1 = .
2 ⋅ g ⋅ s 2 ⋅ C d2

Fig. 3.48 - Curgerea sub sarcină

variabilă, cu debit afluent constant
(Florescu, 2007)
1-rezervor;
2-orificiu;
3-conductă de alimentare;
Cd-coeficientul de debit al orificiului;
s-secţiunea orificiului;
A-secţiunea rezervorului.

Atunci când debitul iniţial prin orificiu este mai mic decât debitul afluent
nivelul lichidului din rezervor va creşte de la nivelul H1 la un nivel H0 pentru care
debitul prin orificiu devine egal cu debitul afluent. În intervalul de timp elementar dt
cota lichidului în rezervor va creşte cu dH, corespunzător variaţiei de volum
dV=A⋅dH. Această variaţie de volum este dată de diferenţa dintre debitul afluent Q0 şi
debitul ieşit prin orificiu Q(H):
dV = Q 0 ⋅ dt − Q(H) ⋅ dt = Q 0 ⋅ dt − C d ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H ⋅ dt .
Pentru cota H0 pentru care debitul prin orificiu devine egal cu debitul afluent
putem scrie, conform celor menţionate la cazul anterior:
Cd ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H 0 = Q0 ,
iar variaţa de volum elementar va fi :
dV = C d ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H 0 ⋅ dt − C d ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H ⋅ dt
Egalând cele două relaţii ale volumului elementar obţinem:
A ⋅ dH = C d ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H 0 ⋅ dt − C d ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H ⋅ dt ,
sau :
A ⋅ dH = C d ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ ( )
H 0 − H ⋅ dt ,
de unde rezultă:
A ⋅ dH dH
dt = = K⋅
Cd ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ ( H0 − H ) H0 − H
,

şi apoi obţinem timpul necesar atingerii cotei H a lichidului în rezervor:

t H
dH
 dt =  K ⋅
0 H1 H0 − H
,

80
în care K este o constantă
Cu schimbarea de variabilă H 0 − H = y rezultă:
• (
dH = −2 ⋅ H ⋅ dy = 2 ⋅ y − H 0 ⋅ dy ; )
• limitele de integrare devin H 0 − H 1 şi H0 − H .
Timpul necesar atingerii cotei H va fi (Florescu, 2007):
H0 − H
(
2 ⋅ y − H 0 ⋅ dy) 
= 2 ⋅ K ⋅  H1 − H − H 0 ⋅ ln
H0 − H 
.
t = K⋅  y  H 0 − H 1 
H 0 − H1 
Pentru cazul în care debitul iniţial prin orificiu este mai mare decât debitul
afluent nivelul lichidului din rezervor scade de la cota H0 până la cota H1 pentru care,
din cauza reducerii înălţimii lichidului din rezervor, debitul prin orificiu ajunge la
nivelul debitului afluent; din acest moment, datorită egalităţii dintre cele două debite,
nivelul rămâne constant. Utilizând un raţionament similar celui din cazul precedent
putem afirma că, în intervalul de timp elementar dt, cota lichidului din rezervor scade
cu dH, ceea ce corespunde variaţiei elementare de volum dV=A⋅dH. Această variaţie
de volum este dată de diferenţa dintre debitul ieşit prin orificiu Q(H) şi debitul afluent
Q0, adică:
A ⋅ dH = C d ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H ⋅ dt − C d ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H 1 ⋅ dt ,
sau :
A ⋅ dH = C d ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ ( )
H − H 1 ⋅ dt .
Intervalul elementar de timp va fi :
A ⋅ dH dH
dt = = K⋅
Cd ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ ( H − H1 ) H − H1
.

În final rezultă timpul necesar atingerii unui anumit nivel H al lichidului în

rezervor ca fiind:
 H − H1 
t = 2 ⋅ K ⋅  H − H 0 − H 1 ⋅ ln .
 H − H 
 0 1 

3.6.5. Curgerea prin ajutaje

Ajutajele sunt tuburi relativ scurte având ca suprafaţă laterală o suprafaţă de

rotaţie de lungime l = (2… 3)⋅dmed. Aceste tuburi se montează în dreptul orificiilor
rezervoarelor în scopul măririi debitelor acestora.
Ajutajele pot fi de mai multe categorii (Florescu, 2007):
• după forma geometrică a suprafeţei laterale pot fi: cilindrice; tronconice;
curbilinii (fig. 3.49);
• după unghiul dintre axa ajutajului şi peretele rezervorului, pot fi: drepte;
înclinate;
• după modul în care ajutajul evacuează lichidul din rezervor, pot fi: ajutaje
libere (debitează în atmosferă); ajutaje înecate;

81
 • după locul de montare în raport cu peretele orificiului, pot fi: exterioare;
interioare.

Fig. 3.49 – Tipuri de ajutaje, în funcţie de forma geometrică (Anton & Baya, 2002)

Fig. 3.50 prezintă cazul unui ajutaj cilindric ce debitează în atmosferă; vena de
fluid care intră în ajutaj prezintă o secţiune minimă în punctul 1, urmată de o
creştere de secţiune, între punctele 1 şi 2, până la valoarea secţiunii ajutajului,
creştere care, din punct de vedere al rezistenţei locale, este asimilată cu o mărire
bruscă a secţiunii de trecere (din cauza distanţei mici dintre cele două puncte).

Fig. 3.50 – Ajutaj cilindric, cu

debitare liberă (Florescu, 2007)

Se aplică relaţia lui Bernoulli între punctele 0 şi 2, luînd în considerare

pierderea de sarcină la intrarea în orificiul ajutajului, hr0, şi pierderea de sarcină
prin creşterea bruscă a secţiunii între punctele 1 şi 2, hrd:
v 02 p 0 v2 p
+ + z 0 = 2 + 2 + z 2 + h r 0 + h rd .
2g γ 2g γ
Şi în acest caz se folosesc următoarele ipoteze: p0 = p2, v0 ≈ 0, z0 = h, z2 = 0, v2
= v.
Pierderea de sarcină la intrarea în orificiul circular se calculează cu relaţia:
v2
h r0 = ξ r0 ⋅ ,
2g
iar pentru zona 1-2 (creşterea secţiunii) se foloseşte relaţia:
2
 A2  v2
h rd =
 − 1 ⋅ .
A
 1  2g
Pentru calcule se consideră ξr0 = 0,11 şi se ţine cont că Cs = A1/A2 = 0,62 (vezi
82
3.5.4), astfel încât obţinem hrd ≈ 0,37·v2/2g ; relaţia lui Bernoulli devine:
v2 v2 v2 v2
h= + 0,11 ⋅ + 0,37 ⋅ = 1,48 ⋅ ,
2g 2g 2g 2g
de unde obţinem:
v ≈ 0,82 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h ,
Q = v ⋅ A 2 = A 2 ⋅ 0,82 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h
Se observă că, faţă de cazul curgerii prin orificiu mic, pentru care coeficientul
de debit este cuprins între 0,60 şi 0,75 (vezi 3.6.4), utilizarea ajutajului are ca efect
creşterea debitului (coeficient de debit 0,82). Această creştere de debit se explică
fizic prin crearea unei depresiuni în secţiunea îngustată a venei de fluid, care
accelerează curgerea fluidului prin orificiu, mărind astfel debitul. Pentru calculul
depresiunii din ajutaj se aplică legea lui Bernoulli între punctele 0 şi 1:
v 02 p 0 v2 p
+ + z 0 = 1 + 1 + z1 + h r 0 .
2g γ 2g γ
Ca şi în cazurile precedente presupunem că v0 ≈ 0, z0 = h, z1 = 0, v2 = v şi
obţinem:
p1 p 0 v2
= + h − 1 − h r0 .
γ γ 2g
Din ecuaţia de continuitate aplicată punctelor 1 şi 2 rezultă:
v1 ⋅ A 1 = v 2 ⋅ A 2 ,
cee ce ne conduce la:
A2 1 1
v1 = v ⋅ = v⋅ = v⋅ .
A1 Cs 0,62
Înlocuind în relaţie viteza v, determinată anterior, rezultă:
0,82 ⋅ 2gh
v1 = = 1,32 ⋅ 2gh .
0,62
Cu această relaţie obţinem presiunea în punctul 1:
p1 = p 0 − 0,74 ⋅ γ ⋅ h − γ ⋅ h r 0 ,
valoare care este sub nivelul presiunii atmosferice p0.
Dacă p1 este mai mică decât presiunea de vaporizare a lichidului
corespunzătoare temperaturii respective, fluidul devine bifazic (vapori + lichid), iar
curgerea normală prin ajutaj încetează. Spre exemplu, pentru apă γ = 9810 N/m3,
presiunea de vaporizare la 200C este de 2340 Pa (0,0234 bar) şi rezultă o înălţime
maximă a coloanei de lichid h = 10,83 m (pentru ξr0 = 0,11).

3.6.6. Curgerea permanentă prin conducte

În fig. 3.51 este schematizat cazul curgerii permanente printr-o conductă ce se

alimentează dintr-un rezervor, la capătul conductei lichidul fiind refulat liber în
atmosferă. Se presupune că dimensiunile rezervorului sunt suficient de mari pentru ca
83
modificarea nivelului lichidului să poată fi neglijată.
Aplicând relaţia lui Bernoulli între punctele 0 şi 1 obţinem:
v 02 p 0 v2 p
+ + z 0 = 1 + 1 + z1 + h r ,
2g γ 2g γ
în care hr reprezintă pierderile de sarcină.

Fig. 3.51 – Curgerea permenanentă prin

conductă, cu evacuare în atmosferă (Florescu,
2007)

Presupunând că v0 ≈ 0, p0 = p1 (descărcare la presiunea atmosferică), v1 = v

(viteza prin conductă), rezultă:
v2
z 0 − z1 = + hr ,
2⋅g
sau:
v2
h= + hr .
2⋅g
În cazul în care lichidul care circulă prin conductă este descărcat într-un al
doilea rezervor, aflat la un nivel inferior faţă de primul (fig. 3.52), pentru aplicarea
legii lui Bernoulli ţinem cont că v0 ≈ 0, p1 = p0 + γ⋅h1 şi v1 = v; rezultă în final:
v2
z 0 − (z1 − h 1 ) = + hr ,
2⋅g
sau:
v2
h= + hr .
2⋅g
Pierderile de sarcină hr care intervin în relaţiile anterioare cumulează trei categorii
de pierderi:
• pierderea de sarcină locală, la intrarea lichidului în conductă, când aceasta se
comportă ca un ajutaj (vezi 3.5.7):
v2 v2 v2
h´= h r 0 + h rd = 0,11 ⋅ + 0,37 ⋅ ≈ 0,5 ⋅ ;
2g 2g 2g
• pierderea de sarcină liniară, pe lungimea conductei (vezi 3.6.2):
L v2
h ˝= λ ⋅ ⋅ ;
D 2⋅g
84
 • pierderile de sarcină locale (la schimbări de direcţie, modificări de secţiune,
trecerea prin ventile, robineţi etc.):
v2
h´˝= ⋅  ξi .
2⋅g

Fig. 3.52 – Curgere

permenanentă prin conductă, cu
evacuare în rezervor (Florescu,
2007)

Ţinând cont că hr = h´ + h˝ + h´˝ obţinem:

v2  L 
h= ⋅ 1,5 + λ ⋅ +  ξ i  ,
2⋅g  D 
de unde rezultă relaţia de calcul a vitezei de curgere prin conductă:
2⋅g⋅h
v= .
L
1,5 + λ ⋅ +  ξ i
D
Debitul volumic de lichid prin conductă va fi:
π ⋅ D2 2⋅g⋅h
Qv = ⋅ .
4 L
1,5 + λ ⋅ +  ξ i
D
Pentru conducte lungi (L≥500⋅D, cazul conductelor de alimentare cu apă)
ponderea cea mai importantă o au pierderile de sarcină liniare, celelalte pierderi
putând fi neglijate; se obţine astfel o relaţie de calcul mai simplă pentru viteza de
curgere:
2⋅g⋅h ⋅D
v= .
λ⋅L
h h˝
În acest caz raportul ≈ = I h se numeşte pantă hidraulică, iar debitul
L L
volumic se poate scrie sub forma:
π ⋅ D2 2⋅g⋅D
Qv = ⋅ ⋅ I h = K (D, λ ) ⋅ I h ,
4 λ
în care K(D,λ) se numeşte modul de debit şi se regăseşte în cataloage. Fig. 3.53
prezintă unele valori ale modului de debit în funcţie de coeficientul de rugozitate n,
care depinde de natura şi gradul de finisare a pereţilor conductei (tab. 3.5)
85
 Atunci când se cunoaşte sarcina h a unei conducte (în funcţie de configuraţia
fizică a traseului), impunând debitul volumic necesar Q se poate determina diametrul
acesteia.

Fig. 3.53 – Valori ale

modulului de debit
(conducte din fontă şi
oţel)37

Tabelul 3.5
Valori ale coeficientului de rugozitate n
Nr.
Natura pereţilor n
crt.
1. Suprafeţe acoperite cu email sau smalţ 0,009
2. Tencuială din ciment curat 0,010
3. Conducte din ceramică, ţevi de fontă şi fier îmbinate corect 0,011
4. Conducte de apă normale; conducte de scurgere foarte curate 0,012

Un caz particular de curgere permanentă printr-o conductă îl constituie

conducta în sifon (fig. 3.54); cele două rezervoare, aflate la cote diferite, sunt puse în
legătură printr-o conductă care depăşeşte nivelul primului rezervor.

Fig. 3.54 – Conducta în

sifon (Florescu, 2007)
1-3-linie piezometrică

Aplicând legea lui Bernoulli între punctele 1 şi 2 obţinem:

37
www.ahgr.ro/media/103102/5_2_hidrodinamica_conducte_canale_2017.pps
86
 v12 p1 v2 p
+ + z1 = 2 + 2 + z 2 + h r .
2g γ 2g γ
Ţinem cont că:
• z1 ≈ 0 şi deci p1 ≈ p0;
• v1 = v2 deoarece conducta are diametru constant;
• z2 = h2.
Din relaţia de mai sus rezultă:
p0 p2
= + h2 + hr ,
γ γ
sau:
p 2 = p 0 − γ ⋅ (h 2 + h r ) ,
relaţie care arată că presiunea în punctul 2 este mai mică decât presiunea atmosferică.
Ca urmare, lichidul se deplasează din rezervorul superior către punctul 2 ca urmare a
depresiunii existente în acest punct, iar curgerea către rezervorul inferior are loc ca
urmare a diferenţei de nivel şi a energiei cinetice a lichidului.
Lungimea maximă a conductei se determină aplicând relaţia lui Bernoulli între
punctele 0 şi 2:
v02 p 0 v2 p
+ + z0 = 2 + 2 + z2 + h r .
2g γ 2g γ
Se impun următoarele condiţii şi simplificări:
• v0 ≈ 0, z0 = 0, v2 = v (viteza de curgere prin conductă), z2 = h2;
L v2
• se iau în calcul doar pierderile liniare de sarcină h r = λ ⋅ ⋅ ;
d 2⋅g
• p2 = pvap (presiunea de vaporizare a lichidului – pentru apă la 200C pvap = 2340 Pa);
4⋅Q
• viteza de curgere prin conductă este v = , în care Q este debitul volumic
π ⋅ d2
[m3/s].
Rezultă:
2
p0 v p vap L v2
= + + h2 + λ ⋅ ⋅ ,
γ 2g γ d 2g
de unde rezultă lungimea maximă a conductei:
 p 0 − p vap v 2 
2 ⋅ g ⋅ d ⋅  − − h 2 
 γ 2g .
L=
λ⋅v 2

Se poate demonstra că înălţimea maximă de sifonaj, hs, este dată de relaţia:

p 0 − p vap
hs = .
γ
Pentru valori mai mari ale înălţimii de sifonaj în conductă apare vaporizarea
lichidului.
87
3.6.7. Mişcarea nepermanentă prin conductele sub presiune; lovitura de berbec

Regimul nepermanent de mişcare este un caz frecvent întâlnit în funcţionarea

instalaţiilor hidraulice. El apare la pornirea sau oprirea unei instalaţii, la schimbarea
regimului de funcţionare, la avarii, prin obturarea bruscă a curgerii prin organe de
închidere cum ar fi: robinete, vane, pale statorice sau rotorice în cazul turbinelor etc.
În timpul mişcărilor nepermanente sub presiune pot apare solicitări mari ale
instalaţiilor din cauza suprapresiunilor, care pot depăşi de câteva ori sau zeci de ori
presiunea existentă în regimul permanent (Florescu, 2007).
Lovitura de berbec este un fenomen rapid variabil, caracterizat prin apariţia şi
propagarea sub formă de unde a unor variaţii mari de presiune în conducte cu lichide
ca rezultat al obturării bruşte a conductei; fenomenul impune luarea în consideraţie a
compresibilităţii lichidului
Pentru explicarea fenomenului să presupunem o conductă cu diametru
constant, de lungime L (fig. 3.55), conectată la un rezervor; la capătul A al conductei
se află o vană de închidere (V).

Fig. 3.55 – Schema pentru

explicarea loviturii de
berbec (Florescu, 2007)

La momentul t0 vana se închide, iar viteza straturilor de lichid din apropierea

vanei se anulează; energia cinetică a lichidului se transformă în lucru mecanic care
dilată pereţii conductei şi comprimă coloana de apă. Comprimarea treptată a coloanei
de lichid este echivalentă cu propagarea de la A spre B a unei creşteri de presiune Δp,
cu viteza (celeritatea) c. Timpul în care suprapresiunea Δp parcurge lungimea L a
conductei de la A la B este L/c. La sfârşitul acestei faze (t0, L/c) întreaga coloană de
lichid este comprimată şi are presiunea p0 + Δp (fig. 3.56).

Fig. 3.56 – Variaţia

presiunii în dreptul vanei

Din cauza diferenţei de presiune existente (p0 + Δp în conductă, p0 în rezervor)

apare o curgere inversă a lichidului (undă reflectată), dispre vană către rezervor
(intervalul L/c, 2L/c); la sfârşitul acestei faze lichidul se află la presiunea p0 (curgerea
inversă anulează creşterea de presiune Δp) şi se deplasează spre rezervor cu viteza -v0
corespunzătoare curgerii libere prin conductă.
88
 La sfârşitul timpului 2L/c, din cauza curgerii invers cu viteza -v0, în zona
vanei se crează o depresiune – Δp, care se propagă prin conductă cu viteza c. La
sfârşitul acestei perioade (2L/c, 3L/c) unda de presiune se află în A, cu presiunea p0 –
Δp. În acest moment presiunea p0 din rezervor fiind mai mare, apare curgerea
lichidului dinspre rezervor spre vană (de la B la A), iar la sfârşitul intervalului (3L/c,
4L/c) lichidul ajunge la parametrii iniţiali (presiunea p0 şi viteza de curgere liberă v0);
din acest moment procesul se repetă, perioada acestuia fiind 4L/c (dacă se neglijează
pierderile).
Celeritatea (viteza) undei de presiune se determină cu relaţia:
c0
c= ,
ε⋅d
1+
E⋅e
în care:
ε
• c0 = este viteza sunetului prin lichidul respectiv;
ρ
• ρ este densitatea lichidului;
• ε este coeficientul de elasticitate al lichidului;
• E este modulul de elasticitate al materialului conductei;
• e este grosimea peretelui conductei.
Pentru apă ε = 20,6⋅108 Pa, ρ = 1000 kg/m3 şi rezultă c0 = 1435 m/s, iar în
tabelul 3.6 sunt prezentate valorile modulului de elasticitate pentru unele materiale
utilizate în construcţia conductelor.
Suprapresiunea ce apare ca urmare a şocului hidraulic (loviturii de berbec) se
poate calcula cu relaţia:
∆p = ρ ⋅ c ⋅ v 0 ,
în care v0 este viteza de curgere liberă a lichidului.
Aparaţia loviturii de berbec poate fi evitată dacă închiderea vanei se face într-
un timp mai mare decât 2L/c.
Tabelul 3.6
Modulul de elasticitate al unor materiale (Florescu, 2007)
Materialul oţel fontă beton polipropilenă cupru
E [Pa] 2,1⋅1011 1,1⋅1011 1,96⋅1010 1,5....2⋅109 1,17⋅1011

3.6.8. Cavitaţia

Cavitaţia este fenomenul de formare a unor bule de vapori într-un lichid atunci
când presiunea acestuia scade sub presiunea de saturaţie corespunzătoare temperaturii
la care se află lichidul (fig. 3.57).
Osborne Reynolds a pus în evidenţa în 1894 fenomenul de cavitaţie la
curgerea unui lichid printr-un tub Venturi din sticlă; în zona îngustată a acestuia, dacă
debitul este suficient de mare, presiunea statică a lichidului scade (legea lui Bernoulli)
sub presiunea de saturaţie şi în curentul de lichid apar bule de vapori (fig. 3.58).

89
 Fig. 3.57 - Diagrama de fază a apei:
apariţia cavitaţiei la scăderea
presiunii38

Fig. 3.58 –
Fenomenul de
cavitaţie într-
un tub Venturi
din sticlă39

În practică fenomenul cavitaţiei poate apare în numeroase cazuri: la rotirea în

apă a unei elici (fig. 3.59a) sau a unui rotor de pompă (fig. 3.59b), la deplasarea unei
aripi portante prin apă (fig. 3.59c), la curgerea unui lichid printr-o zonă îngustată a
unei conducte etc.
Curgerea cavitaţională este caracterizată prin numărul cavitaţional σ:
p − pv
σ= ,
0,5 ⋅ ρ ⋅ u 2
în care p şi u sunt presiunea şi respectiv viteza lichidului, iar pv este presiunea de
saturaţie a lichidului, corespunzătoare temperaturii la care se află acesta. Cavitaţia
apare atunci când este îndeplinită condiţia:
σ ≤ - Cp, min,
în care coeficientul de presiune minimă este dat de relaţia:
p min − p
C p, min = ,
0,5 ⋅ ρ ⋅ u 2
pmin fiind presiunea minimă din lichid.
Pentru valori mari ale presiunii, respectiv pentru viteze mici, numărul

38
www.dtic.mil/dtic/tr/fulltext/u2/a476522.pdf
39
ibid.
90
cavitaţional are valori mari şi fenomenul de cavitaţie nu apare; la atingerea unei
anumite valori limită a presiunii (valoarea critică a numărului cavitaţional) fenomenul
de cavitaţie începe să se manifeste prin formarea în lichid a unor bule de vapori (fig.
3.60).

a)40 b)41

c)42 d)
Fig. 3.59 – Apariţia fenomenului de cavitaţie
a-elice; b-rotor de pompă; c) aripă portantă; d) aplicarea principiului aripii portante.

Bulele cavitaţionale formate în zonele de presiune redusă sunt transportate de

către lichidul aflat în curgere către zone cu presiuni mai ridicate, unde are loc
condensarea bruscă a vaporilor sau lichefierea bulelor de gaz, ceea ce determină
implozia bulelor prin colapsarea bruscă a pereţilor cavităţilor catre interior. Aceasta
implozie are loc dinspre peretele supus la o presiune mai mare spre peretele opus,
prezenţa unui perete solid în vecinătatea bulei conducând la colapsarea asimetrică a
acesteia, cu apariţia unui microjet care strabate cavitatea (fig. 3.61). Valorile extrem
de mari ale presiunii şi vitezei în lichidul aflat în jurul bulei în timpul imploziei,
undele de şoc produse în punctul final al colapsului precum şi impactul microjeturilor
de lichid care străbat interiorul bulei asupra suprafeţelor aflate în imediata apropiere a
bulei au ca efect apariţia unor distrugeri cavitaţionale (fig. 3.62), într-un interval de
timp mai scurt sau mai lung, în funcţie de intensitatea fenomenului43.

40 ibid.
41
http://www.tequipment.com
42 http://cav.safl.umn.edu/Images/Slideshow%20Images/Gallery/safl-18-hydrofoil.jpg
43
www.termo.utcluj.ro/mf/luc5.pdf
91
 Fig. 3.60 - Apariţia cavitaţiei la
scăderea presiunii lichidului44

Fig. 3.61 – Implozia bulelor de

vapori în apropierea unui perete
solid45

Fig. 3.62 – Uzuri cavitaţionale

pe un rotor de pompă46

La proiectarea sistemelor hidraulice se aplică soluţii constructive care să

conducă la evitarea apariţiei condiţiilor favorabile scăderii presiunii statice până la
valoarea presiunii de vaporizare. De asemenea se recomandă ca în construcţia
componentelor expuse riscului de apariţie a cavitaţiei să se utilizeze materiale
rezistente la eroziunea cavitaţională (oţeluri inoxidabile).
Pe lângă efectele mecanice pe care le are cavitaţia asupra componentelor
respective, formarea de bule de vapori în lichid are efecte negative şi asupra procesului
de funcţionare al maşinii hidraulice: scăderea debitului, sarcinii, presiunii şi
randamentului etc.
Există şi aspecte favorabile ale cavitaţiei; de exemplu, atunci când bulele de
vapori înconjoară întregul corp aflat în mişcare prin lichid (supercavitaţie, fig. 3.63),

44
http://scripts.cac.psu.edu/users/r/f/Frfk102/FPROF/VonKarmanA/Cavitation Course.pdf
45 http://www.ewp.rpi.edu//hartford/ganzs/Project/FW_Project_Report Cavitation.pdf
46
http://authors.library.caltech.edu/25019/1/figs/fig604.jpg
92
forţa de frecare dintre corp şi lichid se reduce semnificativ, ceea ce permite creşterea
vitezei de deplasare.

Fig. 3.63 – Supercavitaţia47

3.6.9. Rezistenţa aerodinamică

(hidrodinamică)

Asupra oricărui corp ce se

deplasează într-un fluid acţionează o forţă
de rezistenţă la înaintare datorată atât
frecării dintre fluid şi corp, cât şi
diferenţelor de presiune la care este supus
corpul; această forţă este denumită
rezistenţă aerodinamică (sau
hidrodinamică).

Forţa de rezistenţa aerodinamică se

Fig. 3.64 – Coeficienţi de rezistenţă
aerodinamică (Al-Shemmeri, 2012)
calculează cu relaţia generală:
1
Fa = ⋅ cD ⋅ ρ ⋅ A ⋅ u 2 ,
2
în care cD este coeficientul de rezistenţă
aerodinamică, ρ este densitatea fluidului,
A este aria suprafeţei transversale a
corpului, perpendiculară pe direcţia de
deplasare, iar u este viteza de deplasare.
Coeficientul de rezistenţă
aerodinamică depinde în principal de
forma corpului (fig. 3.64).

47
http://www.mne.psu.edu/cimbala/me320web_Spring_2015/pdf/Cavitation_photographs.pdf
93
 4. LUCRĂRI HIDROTEHNICE
4.1. MIŞCAREA PERMANENTĂ CU SUPRAFAŢĂ LIBERĂ

Acest tip de mişcare a unui lichid (apă) se întâlneşte în cazul curgerii prin
canale, albiile râurilor, conducte parţial umplute cu apă.
Mişcările permanente cu suprafaţă liberă pot fi (Dimache & Iancu, 2014):
• uniforme;
• neuniforme.
În cazul mişcării uniforme liniile de curent sunt rectilinii şi paralele, iar
viteza medie, adâncimea şi aria udată sunt constante, linia energetică (l.e., fig. 4.1),
linia piezometrică (l.s.l.) şi linia fundului albiei (f.a.) sunt paralele, iar panta hidraulică
J, panta piezometrică I şi panta fundului albiei (geodezică) i sunt egale:
H1 − H 2 H p1 − H p 2 z − z2
J= ; I= ; i= 1 .
L L L

Fig. 4.1 – Curgere liberă, uniformă (Grudnicki, 1996)

În cazul curgerii neuniforme, liniile de curent nu sunt rectilinii şi paralele, iar

viteza medie variază în lungul curgerii; pantele hidraulică, piezometrică şi geodezică
sunt diferite (fig. 4.2).
În realitate, curgerea prin albiile râurilor, prin canale etc. nu este uniformă
deoarece traseul acestora nu este rectiliniu, forma secţiunii transversale nu este
constantă, rugozitatea variază de-a lungul curgerii etc. Aproximarea curgerii
neuniforme prin curgere uniformă se poate face dacă regimul de curgere este laminar,
ceea ce corespunde unui număr Reynolds, calculat cu ajutorul razei hidraulice, sub
500...600 (Scrădeanu & Gheorghe, 2007).
Coeficientul Coriolis, α, ce caracterizează neuniformitatea distribuţiei de
viteze în plan transversal, are valori cuprinse între 1,1 şi 1,2 pentru albii cu formă
94
prismatică şi deversoare şi între 1,15 şi 1,5 pentru cursuri de ape torenţiale
(Grudnicki, 1996).

Fig. 4.2 – Curgere liberă, neuniformă (Grudnicki, 1996)

În calculul mişcărilor cu suprafaţa liberă se ia în calcul o distribuţie uniformă

a vitezei în plan transversal, aceasta modificându-se doar în lungul curgerii. Viteza
medie utilizată în calcule este dată de relaţia:
Q
v= ,
A
în care Q este debitul volumic, iar A este aria secţiunii prin care are loc curgerea (fig.
4.3).

Fig. 4.3 – Parametrii geometrici ai secţiunii de curgere

A – aria;
P – perimetrul udat.

Pentru măsurarea vitezei de curgere în albii, canale etc. se poate folosi morişca
hidrometrică (fig. 4.4). Viteza medie de curgere se calculează în funcţie de valorile
măsurate şi de adâncimea cursului de apă (tab. 4.1).

Fig. 4.4 – Morişca hidrometrică48

48
http://86.122.29.153:8080/red/curriculum/invatamant-profesional-si-tehnic/protectia-mediului/hidrografie-cls-9.pdf
95
 Tabelul 4.1.
Relaţii de calcul a vitezei medii
Punctele în care se fac
Adâncimea Viteza medie vm [m/s]
măsurători
< 15 cm - -
15÷20 cm 0,6· h

20÷40 cm la suprafaţă (s); la fund (f)

40÷80 cm 0,2·h ; 0,6·h ; 0,8·h

> 80 cm s ; 0,2·h ; 0,6·h ; 0,8·h ; f

Notă: h-adâncimea.

4.2. CURGEREA PERMANENTĂ PRIN ALBII DESCHISE

Sistemele hidraulice în care scurgerea are loc cu suprafaţă liberă se numesc

albii deschise. În această categorie intră torenţii, râurile, fluviile, canalele, conductele
cu secţiunea parţial plină.
Albiile deschise se pot clasifica după mai multe criterii:
a) După origine: albii naturale (rezultate din eroziune, râuri etc.) sau albii
artificiale (canale de navigaţie, canale pentru irigaţie etc.);
b) După forma secţiunii: albii cu secţiune prismatică şi albii cu secţiune
neprismatică;
c) După felul mişcării apei prin albie: albii cu mişcări uniforme (linii de curent
rectilinii şi paralele, viteza medie şi adâncimea constante, suprafaţa liberă este
un plan înclinat) şi albii cu mişcări neuniforme (neuniformitatea vitezei medii,
a adâncimii etc.; curgerea printr-un deversor este un exemplu de mişcare
neuniformă).
Pentru calculul vitezei medii de curgere prin albie se consideră un tronson de
lungime L (fig. 4.5), delimitat de secţiunile 1-1 şi 2-2, normale pe direcţia de mişcare.
Datorită înclinării albiei, greutatea G a lichidului din tronsonul considerat se
descompune în componentele G⋅sinα şi G⋅cosα, α fiind unghiul de înclinare al albiei.
Presiunile pe feţele normale ale tronsonului considerat sunt egale şi de sens
contrar (p2 = -p1), astfel încât componenta greutăţii paralelă cu fundul albiei egalează
forţa de frecare dintre lichid şi fundul albiei (mişcare cu viteză constantă):
Ff = G⋅sinα.
Chezy a admis că forţa de frecare Ff depinde de mărimea perimetrului udat P,
de pătratul vitezei de deplasare v şi de greutatea specifică a lichidului γ; pentru un
tronson de lungime unitară (L = 1) rezultă:
γ ⋅ P ⋅ v2
Ff = ,
C2

96
în care C este coeficientul lui Chezy.

Fig. 4.5 – Schema

pentru calculul
curgerii
(Grudnicki, 1996)

Ţinând cont că greutatea tronsonului este:

G = γ⋅L⋅A ,
în care A este aria secţiunii tronsonului; pentru L = 1 rezultă:
G = γ⋅A .
Egalitatea de forţe de mai sus conduce la:
γ ⋅ P ⋅ v2
γ ⋅ A ⋅ sin α = .
C2
Făcând notaţiile:
• A/P = R (raza hidraulică),
• sinα ≅ tgα = i (panta geodezică),
rezultă:
v = C⋅ R ⋅i ,
care constituie formula lui Chezy pentru calculul vitezei medii de curgere.
Pentru cazul curgerii cu antrenare de aluviuni relaţia lui Chezy devine:
v = K ⋅C⋅ R ⋅i ,
în care K este un coeficient ce ţine cont de gradul de încărcare cu aluviuni.
Coeficientul lui Chézy (de viteză) se poate calcula cu formule exponenţiale
sau cu formule neexponenţiale. Dintre formulele exponenţiale se pot menţiona
următoarele:
• formula lui Manning, pentru R < 1 m:
1 1/ 6
C= ⋅R ;
n
• formula lui Manning pentru R ≥ 1m:
1 1/ 5
C= ⋅R .
n
Coeficientul de rugozitate n depinde de natura pereţilor canalului (tabelul 4.2).

97
 Tabelul 4.2
Valori ale coeficientului de rugozitate n (Grudnicki, 1996)
Nr. crt. Natura pereţilor n
1. Beton netencuit, execuţie bună 0,015
2. Beton tencuit, sclivisit, execuţie îngrojită 0,012
3. Piatră brută rostuită 0,018
4. Bolovani de râu cu mortar 0,022
5. Canale din pietriş sau pământ îndesat, acoperite cu strat fin de 0,017
argilă sau nămol
6. Canale cu profil neregulat, cu vegetaţie bogată 0,035
7. Pâraie şi râuri strat de prundiş fix, format din pietriş fin cu 0,020
mult nisip
8. Pâraie şi râuri strat de prundiş fix, format din pietriş de 10-30 0,022
mm diametru
9. Pâraie şi râuri strat de prundiş fix, format din pietriş de 50-150 0,030
mm diametru
10. Canale de drenaj 0,035
11. Canale din azbociment 0,011

Dintre formulele neexponenţiale se poate menţiona formula lui H. Bazin:

87
C= ,
ρ
1+
R
în care R este raza hidraulică, iar ρ este coeficientul de rugozitate, ale cărui valori sunt
prezentate în tabelul 4.3.
Reprezentând grafic variaţia vitezei pe adâncimea canalului (fig. 4.6), se
observă că viteza maximă vmax nu se înregistrează la suprafaţă ci la o adâncime h’; la
canalele obişnuite h’= (0,05...0,25)⋅h. Această adâncime este cu atât mai mare cu cât
pereţii laterali sunt mai apropiaţi şi rugozitatea albiei este mai mare.
Viteza medie de curgere pentru întregul profil este v = (0,8...0,9)⋅vsmax.
Viteza medie pe fundul albiei vf se obţine la intersecţia tangentei τ la curba
profilului de viteze (dusă prin punctul cel mai de jos, C, în care se poate face
măsurarea vitezei) cu fundul albiei; de obicei se adoptă vf = 0,625⋅v.
Pe baza vitezei medii v se poate calcula debitul la curgerea permanentă şi
uniformă:
Q = A⋅v,
adică:
Q = A ⋅C⋅ R ⋅i ,
sau:
Q = K⋅ i
în care A aria udată a suprafeţei transversale a canalului (vezi fig. 4.5), iar K este
modulul de debit:

98
 K = A⋅C⋅ R .
Tabelul 4.3
Valori pentru coeficientul de rugozitate ρ
Nr. crt. Natura pereţilor ρ
1. Pereţi foarte netezi (ciment sclivisit, captuşeală cu tablă nouă 0,06
etc.)
2. Pereţi netezi (zidărie din piatră, beton tencuit simplu, scânduri 0,16
brute etc.)
3. Pereţi puţin netezi (zidărie din piatră brută sau cărămizi) 0,46
4. Pereţi din pământ bine neteziţi 0,85
5. Canale sau râuri cu patul din pietriş mărunt 1,3
6. Canale sau râuri cu rugozitate foarte mare (pietriş, bolovani, 1,75
vegetaţie etc.)

Fig. 4.6 – Distribuţia de viteze pe adâncimea

canalului (Grudnicki, 1996)
Vmax – viteza maximă;
Vsmax – viteza maximă la suprafaţă;
Vz – viteza la adâncimea z;
Vf – viteza medie la fundul albiei;
V – viteza medie pentru întregul profil;
h – adâncimea canalului.

Pierderea liniară de sarcină la curgerea prin canal se poate calcula pe baza

coeficientului Chézy şi a relaţiei dintre debit şi viteză:
L ⋅ v2 L ⋅ Q2
hi = = .
C2 ⋅ R A 2 ⋅ C2 ⋅ R
Folosind schema din fig. 4.5 şi efortul unitar tangenţial dintre curent şi
peretele albiei obţinem:
Ff = G⋅sinα,
adică:
τ 0 ⋅ P ⋅ L = g ⋅ ρ ⋅ A ⋅ L ⋅ sin α ,
sau:
A
τ0 = g ⋅ ρ ⋅ ⋅ sin α ,
P
în care τ0 este efortul unitar tangenţial dintre curent şi peretele albiei, ρ este densitatea
lichidului, iar P este perimetrul albiei.
Ca şi mai înainte se folosesc notaţiile:
• A/P = R (raza hidraulică),
• sinα ≅ tgα = i (panta geodezică),
99
 • v = C⋅ R ⋅i ,
ceea ce ne conduce la:
2
v
τ0 = g ⋅ ρ ⋅   .
C
Din relaţia de mai sus rezultă:
τ0 ⋅ C2
v2 =
g ⋅ρ
şi, înlocuind v2 în relaţia pierderii de sarcină, obţinem:
τ0 ⋅ L
hi = .
g ⋅ρ⋅ R
Reprezentând grafic sarcina hidrodinamică a secţiunii, pentru cazul mişcării
uniforme (fig. 4.7) putem scrie:
α ⋅ v2 α ⋅ Q2
HA = h + =h+ .
2g 2g ⋅ A 2

Fig. 4.7 – Sarcina hidrodinamică (Grudnicki, 1996)

În relaţia de mai sus adâncimea h intervine atât direct, cât şi prin aria A a
secţiunii prin care are loc curgerea. Graficul funcţiei HA = f(h) – fig. 4.8 - prezintă un
minim (HAmin) pentru o anumită valoare a adâncimii (hcr), curgerea nefiind posibilă
decât dacă este îndeplinită condiţia H>HAmin; valoarea minimă se înregistrează pentru
dH A
= 0.
dh
Ca exemplu, fig. 4.9 prezintă dependenţa HA = f(h) pentru un canal cu secţiune
dreptunghiulară având lăţimea de 3 m, α = 1,05 şi un debit de 30 l/min; se observă că
adâncimea critică este hcr = 0,33 m, pentru care HA = 0,507 m.
Pentru secţiuni dreptunghiulare adâncimea critică de poate calcula şi cu
relaţia:
α ⋅ Q2
h cr = 3 ,
g ⋅ B2
100
 Fig. 4.8 - Graficul funcţiei HA = f(h) (Dimache & Iancu, 2014)

Fig. 4.9 – Exemplu de calcul a adâncimii critice

în care Q este debitul volumic, m/s. Aplicând această relaţie pentru exemplul de mai
sus rezultă hcr = 0,332 m.
În raport cu adâncimea critică hcr, regimul de curgere prin canal poate fi:
• regim lent de curgere, denumit şi regim fluvial sau subcritic (h< hcr);
• regim rapid de curgere, denumit şi regim torenţial sau supracritic (h> hcr).
Pentru stabilirea regimului de curgere se poate folosi criteriul Froude (pentru
α=1):
v
Fr = ,
g ⋅ hm
101
în care hm este adâncimea medie a curentului, dată de relaţia (fig. 4.10):
B
hm = .
A

Fig. 4.10 – Schema pentru definirea

adâncimii medii a curentului.

dH A
Se poate demonstra că = 1 − Fr , astfel încât regimul de curgere este lent
dh
dacă Fr < 1 şi este rapid atunci când Fr > 1.
Pentru acelaşi exemplu de mai înainte, punând condiţia hm = hcr şi calculând
viteza din ecuaţia de continuitate, rezultă Fr = 1,001.

4.3. CANALE

Canalele reprezintă un caz particular al curgerii prin albii deschise, fiind

lucrări hidrotehnice care asigură dirijarea şi evacuarea apelor de viitură pe reţeaua
hidrografică.
În funcţie de materialele din care se realizează, canalele pot fi (Grudnicki,
1996):
• canale din pământ, simple sau consolidate cu diferite materiale;
• canale din zidărie de piatră uscată (fig. 4.11a);
• canale din zidărie de piatră cu mortar (fig. 4.11b);
• canale din beton (fig. 4.11c);
• canale din beton armat (fig. 4.11d).
Debitul maxim evacuat de către un canal depinde de forma geometrică a
secţiunii transversale, panta canalului, rugozitatea pereţilor, regimul de funcţionare
etc.
Secţiunea canalului este optimă din punct de vedere hidraulic atunci când,
pentru o arie udată dată, debitul evacuat este maxim, panta şi rugozitatea canalului
fiind constante. Din relaţia debitului prezentată anterior:
A
Q = A ⋅C⋅ R ⋅i = A ⋅C⋅ ⋅i
P
se observă că, în condiţiile menţionate mai sus, debitul este maxim atunci când
perimetrul udat P este minim.
În fig. 4.12 sunt prezentate unele variante uzuale de secţiuni optime din punct
de vedere hidraulic; acestea sunt (Grudnicki, 1996):
• semicercul (fig. 4.12a);
• dreptunghiul rezultat din jumătatea unui pătrat circumscris cercului având raza
egală cu adâncimea h (fig. 4.12b);
102
 a)

b)

c)
d)
Fig. 4.11 – Tipuri de canale (Grudnicki, 1996)
a) din zidărie de piatră uscată; b) din zidărie de piatră cu mortar; c) din beton; d) din beton armat.

• trapezul reprezentat de jumătatea uni hexagon circumscris cercului având raza

egală cu adâncimea curentului (fig. 4.12c);
• triunghiul isoscel înscris într-un cerc având raza egală cu adâncimea (respectiv
înălţimea triunghiului – fig. 4.12d);
• parabola ce îndeplineşte condiţiile din fig. 4.12e.
În practică se folosesc canale având în secţiune formă dreptunghiulară sau
trapezoidală. În afară de trapezul isoscel cu α = 600 (fig. 4.12c), pentru forma secţiunii
se poate utiliza orice alt tip de trapez isoscel care satisface condiţia (Grudnicki, 1996):
b
= β0 ,
h
în care b este baza mică a trapezului, h este adâncimea, iar coeficientul β 0 depinde de
unghiul α prin relaţia:
(
β0 = 2 ⋅ 1 + m 2 − m , )
103
 Fig. 4.12 – Secţiuni de canal optime din punct de vedere hidraulic

unde m = ctg α este coeficientul de taluz.

Tabelul 4.4 prezintă parametrii necesari calculului unor secţiuni trapezoidale
optime din punct de vedere hidraulic, în funcţie de unghiul de înclinare α.
În funcţie de adâncimea h rezultă:
• lăţimea albiei la bază: b = h⋅β 0;

104
 • (
suprafaţa udată: A = h 2 ⋅ 2 ⋅ 1 + m 2 − m ; )
• lăţimea la suprafaţa liberă (baza mare a trapezului): B = (β 0 + 2 ⋅ m ) − h .

Tabelul 4.4
Parametrii unor secţiuni trapezoidale optime din punct de vedere hidraulic
(Grudnicki, 1996)
α 76 0
63 0
60 0
530 450 390 340 270
m 0,25 0,50 0,58 0,75 1,00 1,25 1,50 2,00
β0 1,652 1,236 1,155 1,000 0,828 0,702 0,606 0,472

Trebuie menţionat faptul că, din cauza condiţiilor din teren, nu întotdeauna
este posibilă realizarea unui canal având secţiunea optimă din punct de vedere
hidraulic (fig. 4.13).
Tot din cauza condiţiilor din teren există posibilitatea ca panta geodezică a
canalului să nu fie continuă, în acest caz realizându-se canale în trepte.

Fig. 4.13 – Canal cu secţiune care

nu este optimă din punct de vedere
hidraulic

4.4. DEVERSOARE

Deversoarele (fig. 4.14) sunt deschideri în partea superioară a construcțiilor

hidrotehnice transversale (perpendiculare pe firul apei), prin care se scurge liber apa;
deschiderile sunt realizate central și au rolul de a dirija curentul.
Suprafaţa apei în apropierea deversorului are o formă curbă, care se
racordează la suprafaţa liberă a apei din amonte la distanţa d≥3⋅H (fig. 4.15).
Parametrii geometrici și hidraulici ai deversoarelor sunt (fig. 4.15):
• creasta sau coroana deversorului, BC – este porțiunea peste care are loc
scurgerea apei;
• umerii deversorului, AB și CD, care mărginesc lateral lama deversantă;
• forma deversorului, data de forma poligonului ABCD;
• pragul deversorului, de lățime a;
• sarcina deversorului, H;
• înălțimea pragului în amote, Ym;
• înălțimea relativă a deversorului, H/Ym = 0,5...2,5.
Clasificarea deversoarelor se poate face după următoarele criterii:
a) forma secțiunii de curgere: deversoare poligonale (fig.4. 16a, b, c) sau
deversoare curbilinii (fig. 4.16d, e);
b) după raportul dintre grosimea pragului a și sarcina H a deversorului:
• deversoare cu prag subțire (fig. 4.17A), la care a/H≤0,67; lama de apă se

105
 desprinde în dreptul muchiei din amonte a pragului şi nu mai atinge pragul
în timpul deversării;
• deversoare cu prag gros (fig. 4.17B), la care 0,67<a/H≤2,5; lama de apă
atinge suprafaţa orizontală a pragului,
• deversoare cu prag lat (fig. 4.17C), la care a/H>2,5, lama deversantă
subţiindu-se în timpul trecerii peste prag.

Fig. 4.14 – Deversor

Fig. 4.15 – Parametrii geometrici și hidraulici ai deversoarelor (Grudnicki, 1996)

Fig. 4.16 – Forma secțiunii de curgere a deversorului

a, b, c-deversoare poligonale; d-deversor în arc de cerc; e-deversor parabolic.

c) după felul contracţiei deversoarele pot fi fără contracţie laterală, la care

deschiderea b (fig. 4.15) este egală cu lăţimea albiei, sau cu contracţie laterală,
106
 la care deschiderea b este mai mică decât lăţimea albiei;
d) după nivelul apei în avalul deversorului: deversoare neînecate, la care nivelul
apei î naval este sub nivelul pragului deversorului (N.a. < N.p., fig. 4.18a) şi
deversoare înecate (fig. 4.18b), la care nivelul apei din aval depăşeşte nivelul
pragului, influenţând curgerea prin deversor.
e) în funcţie de amplasarea deversorului faţă de cursul de apă se pot întâlni:
deversoare frontale, perpendiculare pe direcţia curentului, şi deversoare
înclinate.

Fig. 4.17 – Grosimea pragului deversorului

Fig. 4.18 – Nivelul apei în avalul deversorului (Grudnicki, 1996)

a) deversor neînecat; b) deversor înecat.

Trebuie remarcat că atunci cînd sarcina deversorului este nulă, din cauza
forţelor de adeziune şi a tensiunii superficiale, scurgerea apei peste prag este posibilă
doar după depăşirea unei anumite denivelări maxime (h, fig. 4,19); pentru apă h = 0,39
cm (Mateescu, 1961).

Fig. 4.19 – Denivelarea maximă a unui lichid în

repaos faţă de muchia unui deversor (Mateescu,
1961)

Pentru calculul debitului printr-un deversor cu secţiune dreptunghiulară, cu

prag îngust, se porneşte de la cazul curgerii prin orificii mari, conform schemei din fig.
4.20.
107
 Fig. 4.20 – Schema pentru calculul
debitului prin deversor

Debitul prin orificiul elementar având secţiunea b×dz (care poate fi considerat
orificiu mic) este dat de relaţia:
dQ v = c d ⋅ b ⋅ dz ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ,
de unde rezultă:
h2 1
Q v = c d ⋅ b ⋅ 2 ⋅ g ⋅  z ⋅ dz 2

h1

şi, în final,
2
(
Q v = c d ⋅ b ⋅ 2 ⋅ g ⋅ ⋅ h 32 / 2 − h 13 / 2 .
3
)
Pentru deversorul cu secţiune dreptunghiulară, cu prag subţire, se consideră
că orificiul este amplasat la partea superioară a deversorului, adică h1 = 0 şi h2 = H;
secţiunea deversorului este A = b⋅H, de unde rezultă lăţimea deversorului b = A/H.
Înlocuind aceste valori în relaţia de mai sus obţinem:
2
Qv = ⋅ cd ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H ⋅ A .
3
Introducând noţiunea de coeficient de debit al deversorului:
2
m= ⋅ cd
3
obţinem relaţia generală a debitului:
Qv = m ⋅ A ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H .
Pentru o valoare cd = 0,6 rezultă m = 0,4.
În realitatea coeficientul de debit depinde de o serie de factori cum ar fi viteza
de acces a apei în deversor, mărimea contracţiei laterale, gradul de înecare al
deversorului etc. Ca urmare, pentru calculul coeficientului de debit la deversoare cu
secţiune dreptunghiulară, neînecate, fără contracţie laterală, se foloseşte relaţia lui
Bazin:
2  0,0045   H2 
m= ⋅  0,6075 + ⋅
 1 + 0,55 ⋅ 2 
,
3  H   (H + Ym ) 
care este valabilă în următoarele condiţii: 0,5<b<2 m; 0,1<H<0,6 m;0,2<Ym<2 m.
În cazul contracţiei laterale (b<B) se aplică relaţia lui Hegley:

108
  0,0027  b   H2 b2 
m = 0,405 + − 0,03 ⋅ 1 −  ⋅ 1 + 0,55 ⋅ ⋅ .
 H  B   (H + Ym )2 B 2 
Pentru deversoare cu profil trapezoidal (fig. 2b) având un unghi de înclinare al
umerilor de 450, coeficientul de contracţie b/B = 0,9 şi m = 0,4, relaţia de calcul a
debitului este:
Q v = 1,77 ⋅ (0,9 ⋅ b + 0,8 ⋅ H ) ⋅ H 3 / 2 .
La deversoarele cu prag gros relaţia generală de calcul este acceaşi, dar
coeficientul de debit are valori cuprinse între 0,40 şi 0,43 pentru un profil
dreptunghiular sau trapezoidal al pragului (fig. 4.21a) şi respectiv valori cuprinse între
0,45 şi 0,49 pentru pragurile cu profil curbiliniu (fig. 4.21b).

Fig. 4.21 – Profilul pragului

deversorului
a-profil trapezoidal;
b-profil curbuliniu.

109
 5. POMPE HIDRAULICE
Maşinile hidraulice fac parte din clasa maşinilor care realizează un transfer
de la o formă de energie, denumită energie primară, la o altă formă de energie,
denumită energie secundară. Maşinile hidraulice sunt acele maşini la care cel puţin
una dintre cele două forme de energie este energia hidraulică. Maşinile hidraulice se
numesc maşini de forţă (de exemplu: turbine hidraulice, turbine eoliene) atunci când
efectuează lucru mecanic, respectiv se numesc maşini de lucru (de exemplu: pompe,
ventilatoare) atunci când consumă lucru mecanic.
În funcţie de sensul în care se realizează transferul de energie, maşinile
hidraulice se clasifică în trei mari grupe (Ionescu, Catrina, & Dorin, 1980; Oprean,
1989; Vasiliu & Catană, 1988):
• Generatoare hidraulice, la care energia secundară este energie hidraulică, iar
energia primară este o energie de alt tip; generatoarele hidraulice cedează
energie curentului de fluid. Pompele, elevatoarele, ejectoarele, ventilatoarele şi
suflantele sunt generatoare hidraulice.
• Motoare hidraulice, la care energia primară este energie hidraulică, iar
energia secundară este o energie de alt tip. Motoarele hidraulice preiau energie
de la curentul de fluid. Turbinele hidraulice, roţile de apă şi turbinele eoliene
sunt motoare hidraulice.
• Transformatoare hidraulice, care realizează conversia unor parametri ai
aceleiaşi forme de energie, prin intermediul energiei hidraulice;
turbotransmisiile (hidroambreiajele, convertizoarele hidraulice de cuplu) sunt
transformatoare hidraulice.
În funcţie de natura fluidului vehiculat, maşinile hidraulice pot fi:
• Maşini hidraulice care vehiculează lichide (pompe, turbine hidraulice).
• Maşini hidraulice care vehiculează gaze (ventilatoare, suflante, turbine
eoliene).
Maşinile hidraulice se aleg în funcţie de tipul sistemului hidraulic de
acţionare:
• pompele [i motoare hidraulice volumice (care func]ioneaz\ pe baza varia]iei
volumului ocupat de c\tre lichidul de lucru) se folosesc în cadrul sistemelor
hidrostatice, la care energia energia hidraulic\ preponderent\ este cea datorat\
presiunii statice;
• pompe centrifuge [i motoarele de tip turbin\ se utilizează în cadrul sistemelor
hidrodinamice, la care energia preponderent\ este cea cinetic\, datorat\
presiunii dinamice.

5.1. POMPE VOLUMICE

În cazul pompelor volumice, cre[terea presiunii lichidului de lucru se

realizeaz\ prin modificarea volumului ocupat de c\tre acesta. Aceste pompe sunt
caracterizate prin circulaţia discontinu\ a lichidului din racordul de aspira]ie către cel

110
de refulare, lichidul trecând printr-o camer\ de volum variabil. ~n faza de aspira]ie,
aceast\ camer\ este pus\ `n leg\tur\ cu racordul de aspira]ie, volumul camerei
crescând `n timp ce presiunea scade. Când volumul camerei devine maxim, aceasta
este `nchis\ (prin mijloace mecanice), fiind apoi conectat\ la racordul de refulare. ~n
continuare, volumul camerei scade, realizându-se astfel suprapresiunea necesar\
evacu\rii lichidului `n racordul de refulare. Presiunea minim\ din camer\ este limitat\
(teoretic) doar de presiunea de vaporizare a lichidului la temperatura de lucru a
pompei; presiunea maxim\ este limitat\ doar de rezisten]a mecanic\ a organelor
pompei.
Utilizarea unei singure camere conduce la o aspira]ie [i refulare intermitente;
prin utilizarea mai multor camere, care func]ioneaz\ defazat, neuniformitatea debit\rii
lichidului scade.
Teoretic, o camer\ aspir\ [i refuleaz\, `n cadrul unui ciclu, un volum de lichid
egal cu diferen]a dintre volumul s\u maxim [i cel minim:
∆V = Vmax - Vmin.
Debitul teoretic mediu de lichid refulat este dat de rela]ia:
n  m3 
Q tm = ∆V ⋅  ,
60  s 
unde n este tura]ia arborelui pompei.

5.1.1. Pompe cu pistoane

Schema de principiu a unei pompe cu piston este prezentat\ `n fig. 5.1. La

aceast\ pomp\, camera de volum variabil este reprezentat\ de spa]iul din stânga
pistonului; volumul acestei camere este dat de rela]ia:
π ⋅ D2
V= ⋅ x + V0 ,
4
unde x este deplasarea pistonului fa]\ de punctul mort interior (PMI), iar V0 este
volumul spa]iului mort.
1 2 3 4
Fig. 5.1 - Pompa cu piston
(Roşca & Vîlcu, 2000)
8
1-cilindru;
2-piston;
7 l r 3-biel\;
β α ω 4-arbore cotit;
D

V 0
5-racord de aspira]ie;
6-supap\ de aspira]ie;
6 7-supap\ de refulare;
x 8-racord de refulare;
5 S S-cursa pistonului;
D-diametrul pistonului.
PMI PME

Debitul teoretic instantaneu este:

111
 dV dV dα dV
Qt = = ⋅ = ⋅ω,
dt dα dt dα
unde α este unghiul de rota]ie al manivelei arborelui cotit, iar ω este viteza sa
unghiular\.
Pentru exprimarea volumului `n func]ie de unghiul de rota]ie se observ\ c\:
x = r + l - l⋅cosβ - r⋅ cosα,
unde l este lungimea bielei, r este raza manivelei arborelui cotit, iar β este unghiul de
`nclinare al bielei.
Din considerente geometrice putem scrie:
r⋅sinα = l⋅sinβ,
de unde rezult\:
r
sin β = ⋅ sin α sau sin β = λ ⋅ sin α ,
l
unde λ este raportul dintre raza manivelei [i lungimea bielei.
Având `n vedere cele de mai sus, rezult\:
cos β = 1 − λ2 ⋅ sin 2 α ,
iar deplasarea pistonului devine:

( ) 
1
x = r + l − r ⋅ cos α + 1 − λ2 ⋅ sin 2 α 2 
 
Dezvoltând `n serie termenul (1-λ2⋅sin2α)1/2 [i re]inând doar primii doi termeni
(restul termenilor având valori mici, se pot neglija), rezult\:
x = r + l - [r⋅cos + 1 - 0,5⋅λ2⋅sin2α].
1 − cos 2α
}inând cont c\ sin 2 α = , se obţine urm\toarea rela]ie pentru
2
deplasarea pistonului:
 λ 
x = r ⋅ (1 − cos α ) + ⋅ (1 − cos 2α ) .
 4 
Debitul teoretic al pompei va fi:
π ⋅ D 2 dx π ⋅ D2 d  λ 
Qt = ⋅ ⋅ω = ⋅ r ⋅ω⋅ 1 − cos α + ⋅ (1 − cos 2α ) ,
4 dα 4 dα  4 
relaţie din care rezultă legea de varia]ie a debitului:
π ⋅ D2  λ 
Qt = ⋅ r ⋅ ω ⋅ sin α + ⋅ sin 2α 
4  2 
Legea de varia]ie a debitului instantaneu este prezentat `n fig. 5.2a. Datorit\
prezen]ei supapelor, curgerea invers\ a lichidului nu este posibil\, astfel `ncât, în
realitate, legea de varia]ie a debitului prin racordul de admisie este cea din fig. 5.2b.
Se observ\ din aceast\ figur\ caracterul discontinuu al curgerii lichidului.
Debitul mediu al pompei va fi dat de rela]ia:
2π
1 π ⋅ D2  λ 
Q tm = 
2π 0 4
⋅ r ⋅ ω ⋅ sin α + ⋅ sin 2α  ⋅ dα .
 2 
112
 Dup\ prelucrare, rela]ia debitului mediu devine:
π ⋅ D2 1 π ⋅ D2 n
Q tm = ⋅ r ⋅ ω ⋅ , sau Q tm = ⋅S⋅ .
4 π 4 60
~n mod uzual, distribu]ia este asigurat\ de supape de sens unic, necomandate,
dar exist\ [i solu]ii constructive care utilizeaz\ supape comandate.

Q( α ) 0 Q( α )

5
0
0 120 240 360 0 120 240 360
α α
a) b)
Fig. 5.2 - Legea de varia]ie a debitului instantaneu

Gradul de neuniformitate al debit\rii se define[te ca fiind:

Q t max − Q t min
δ= .
Q tm
Pentru pompa cu un singur cilindru rezult\ un grad de neuniformitate δ = π.
Reducerea gradului de neuniformitate al acestui tip de pompă (`ntre anumite limite) se
poate obţine prin utilizarea hidrofoarelor pe racordurile de admisie [i refulare.
O alt\ posibilitate de reducere a gradului de neuniformitate const\ `n utilizarea
pompei cu dublu efect, la care ambele fe]e ale pistonului sunt active (fig. 5.3).
Debitul volumic mediu al pompei cu piston cu dublu efect este dat de rela]ia:
π
Q tm =
4
(
⋅ l ⋅ 2 ⋅ D2 − d2 ⋅)n
60
 m3 
 ,
 s 
în care l este cursa pistonului.
Ca o variantă la această soluţie cobstructivă, în fig. 5.3c este prezentată o
pompă cu două pistoane ce funcţionează în opoziţie de fază, acestea fiind acţionate
prin intermediul unui mecanism cu excentric.
Cea mai utilizat\ modalitate de reducere a neuniformit\]ii debit\rii const\ `n
utilizarea pompelor policilindrice. ~n func]ie de solu]ia constructiv\ adoptat\, aceste
pompe pot fi (Roşca & Vîlcu, 2000):
• cu cilindri imobili;
• cu cilindri având mi[care de rota]ie.
~n func]ie de pozi]ia axelor cilindrilor fa]\ de axa arborelui de antrenare,
pompele cu cilindri imobili pot fi (Roşca & Vîlcu, 2000):
113
• cu cilindri `n linie, la care axele cilindrilor se g\sesc `ntr-un plan care con]ine [i
axa arborelui de antrenare;
• cu axele cilindrilor dispuse concentric `n jurul axei arborelui de antrenare [i
paralele cu aceasta (cu pistoane axiale);
• cu cilindri `n stea, la care axele cilindrilor sunt dispuse radial fa]\ de axa arborelui
de antrenare (cu cilindri radiali).

Qt
D

l
π/2 π 3π/2 2π α
a) b)

Fig. 5.3 - Pompa cu piston cu dublu

efect (Roşca & Vîlcu, 2000)

a-schema de principiu;
b-diagrama de varia]ie a debitului;
c-sec]iune prin pomp\;
D-diametrul pistonului;
d-diametrul tijei;
l-cursa pistonului.
c)

Aplicând acela[i criteriu de clasificare [i `n cazul pompelor cu cilindri mobili,

ob]inem urm\toarele tipuri de pompe:
• cu axele cilindrilor dispuse radial fa]\ de axa arborelui de antrenare;
• cu axele cilindrilor concentrice cu axa arborelui de antrenare (cu disc `nclinat);
• cu axele cilindrilor dispuse `nclinat fa]\ de axa arborelui de antrenare (cu bloc
`nclinat).

a) Pompe cu cilindri `n linie

Aceste pompe au cilindrii dispu[i `ntr-un plan ce con]ine [i axa arborelui de
antrenare. Ac]ionarea pistoanelor se realizeaz\ prin intermediul unor biele [i a unui
arbore cotit ale c\rui coturi sunt decalate unghiular `n func]ie de num\rul de cilindri.

b) Pompe cu cilindri imobili [i pistoane axiale (cu disc fulant)

Construc]ia acestui tip de pomp\ este prezentat\ `n fig. 5.4. Se observ\ c\
cilindrii sunt dispu[i `n blocul (4), pe un cerc concencentric cu axa arborelui de
antrenare. Blocul cilindrilor este fix, `n timp ce discul fulant (7) se rote[te odat\ cu
114
arborele, asigurând astfel deplasarea pistoanelor (5) `n cilindri. Cursa unui piston este
dat\ de rela]ia:
S = D⋅tgα ,
unde D este diametrul cercului pe care se g\sesc axele cilindrilor, iar α este unghiul de
`nclinare al discului fulant fa]\ de vertical\.
Debitul mediu teoretic al pompei este dat de rela]ia:
π ⋅ d2 n
Q tm = ⋅ z ⋅ D ⋅ ⋅ tgα ,
4 60
unde d este diametrul unui piston, iar z este num\rul de cilindri.

Fig. 5.4 - Pompa cu disc fulant

(Vasiliu, Vasiliu, Seteanu, &
Rădulescu, 1999)

1-racord de aspira]ie;
2-racord refulare;
3-supap\ aspira]ie;
4-blocul cilindrilor;
5-piston;
6-disc fulant;
7, 8-rulmen]i.

Distribu]ia este realizat\ prin intermediul unor supape de sens unic. Contactul
dintre pistoane [i discul fulant este asigurat de arcuri; ca urmare, cursa de aspira]ie
este realizat\ datorit\ arcurilor, `n timp ce cursa de refulare are loc datorit\ discului
fulant.

c) Pompe cu cilindri radiali, imobili

Schema de principiu a unei astfel de pompe este prezentat\ `n fig. 5.5.
Pistoanele, dispuse radial, execut\ cursa de admisie (deplasare c\tre axa pompei)
datorit\ arcurilor ce se g\sesc `n spatele lor, `n timp ce cursa de refulare are loc sub
ac]iunea excentricului (10); acesta este decalat cu distan]a e fa]\ de centrul carcasei
pompei. Lichidul hidraulic este aspirat prin racordul (1), ajungând `n spa]iul de
aspira]ie (9); de aici, lichidul p\trunde `n cilindru (trecând prin canalele executate `n
tachet [i piston) `n momentul `n care fanta de aspira]ie (7) ajunge `n dreptul tachetului
(6). ~n timpul cursei de refulare uleiul trece pe lâng\ supapa de refulare (4), ajunge `n
canalul de refulare (3) [i de aici `n racordul de refulare (2).
Debitul teoretic mediu al pompei se determin\ cu ajutorul rela]iei:
π ⋅ d2 n  m3 
Q tm = ⋅2⋅e⋅z⋅  ,
4 60  s 
`n care d este diametrul unui piston, z este num\rul de cilindri, n este tura]ia pompei,
iar e este excentricitatea.

d) Pompe cu cilindri radiali, mobili

Schema de principiu a unei pompe cu cilindri radiali mobili este prezentat\ `n
fig. 5.6. Aceasta este format\ dintr-o carcas\ cilindric\ (1), fix\, `n interiorul c\reia se
115
g\se[te amplasat excentric blocul cilindrilor (2), ce are mi[care de rota]ie. Datorit\
dispunerii excentrice a blocului cilindrilor, pistoanele (3) se deplaseaz\ radial,
realizând pomparea lichidului. Admisia [i refularea au loc prin canalele (4) [i (5),
distribuitorul fix (6) realizând separarea celor dou\ spa]ii.

Fig. 5.5 – Pompa cu cilindri radiali imobili

(Vasiliu, Vasiliu, Seteanu, & Rădulescu, 1999)
1-racord de admisie ; 2-racord de refulare ; 3-canal de refulare ; 4-supap\ de refulare ; 5-piston ; 6-tachet ;
7-fant\ de aspira]ie ; 8-carcas\ ; 9-spa]iu de aspira]ie ; 10-excentric.

Fig. 5.6 –Pompa cu cilindri radiali mobili

(Vasiliu, Vasiliu, Seteanu, & Rădulescu, 1999)
1-carcas\ ; 2-blocul cilindrilor ; 3-piston ; 4-racord de aspira]ie ; 5-racord de refulare ; 6-distribuitor.

Debitul mediu teoretic al pompei este dat de rela]ia:

116
 π ⋅ d2 n  m3 
Q tm = ⋅2⋅e⋅z⋅  ,
4 60  s 
`n care z este num\rul de cilindri, iar e este excentricitatea.

e) Pompa cu cilindri axiali rotativi (cu disc `nclinat)

~n fig. 5.7 este prezentat\ schema de principiu a unei pompe cu disc `nclinat.
La acest tip de pomp\, blocul cilindrilor (2) este montat pe arborele de
antrenare (1), rotindu-se odat\ cu acesta. Cilindrii sunt dispu[i pe un cerc, concentric
cu axa arborelui de antrenare.
Pistoanele (4) sunt montate pe discul `nclinat fix (5), prin intermediul unui
lag\r axial (7), care permite rotirea pistoanelor odat\ cu blocul cilindrilor. Deplasarea
pistoanelor `n interiorul cilindrilor are loc datorit\ `nclin\rii discului (5); prin reglarea
unghiului de `nclinare α, se modific\ cursa pistoanelor [i deci [i cantitatea de ulei
refulat\.
Distribu]ia lichidului de lucru c\tre cilindri se realizeaz\ prin intermediul
distribuitorului plan (3), prev\zut cu fante de aspira]ie [i refulare (8 [i 9, fig. 5.7b).
Cilindrii sunt `n leg\tur\ cu fanta de aspira]ie atunci când pistoanele se retrag din
cilindri; leg\tura dintre cilindri [i fanta de refulare se stabile[te pe por]iunea de curs\
`n care are loc intrarea pistoanelor `n cilindri.

a) b)
Fig. 5.7 – Pompa cu disc `nclinat (Vasiliu & Catană, 1988; Tacă & Păunescu, 2009)
a-construc]ia pompei; b-distribuitorul plan;
1-arbore de antrenare; 2-blocul cilindrilor; 3-distribuitor plan (rotit cu 900); 4-piston; 5-disc `nclinat; 6-
rulment; 7-lag\r axial; 8-fant\ de refulare; 9-fant\ de admisie

Debitul teoretic mediu al pompei se calculeaz\ cu ajutorul rela]iei:

π ⋅ d2 n
Q tm = ⋅ z ⋅ D ⋅ ⋅ tgα [m3/s],
4 60
unde d este diametrul unui piston, z este num\rul de cilindri, D este diametrul cercului
pe care se g\sesc axele cilindrilor, n este tura]ia arborelui pompei, iar α este unghiul
de `nclinare al discului.

f) Pompe cu bloc `nclinat

Aceste pompe sunt tot de tipul cu cilindri mobili, dar se caracterizeaz\ prin
faptul c\ axele cilindrilor sunt dispuse `nclinat fa]\ de axa arborelui de antrenare.
117
Construc]ia unei astfel de pompe este prezentat\ `n fig. 4.8 [i 4.9.
Blocul cilindrilor (3, fig. 5.8) este `nclinat fa]\ de axa arborelui de antrenare
(1), fiind antrenat `n mi[care de rota]ie de c\tre pistoanele (4); acestea sunt articulate
de discul (2), montat pe arborele de antrenare.
La rotirea arborelui (1) au loc urm\toarele fenomene:
• prin rotirea blocului cilindrilor (3), fiecare cilindru este pus `n leg\tur\ (prin
intermediul distribuitorului plan 5), pe rând, cu racordul de admisie [i cu cel de
refulare;
• pistoanele se deplaseaz\ `n cilindri, realizând aspira]ia [i refularea uleiului (fig.
5.9).

Fig. 5.8 – Pomp\ cu bloc `nclinat (Oprean, 1989)

1-arbore de antrenare; 2-disc de antrenare a pistoanelor; 3-blocul cilindrilor; 4-piston; 5-distribuitor plan;
6-capac cu racorduri; 7, 8-racorduri; 9-carcas\; 10-rulmen]i; 11-plac\ de re]inere a pistoanelor.

Distribu]ia (fig. 5.10) se realizeaz\ prin intermediul fantelor (2) practicate `n

blocul cilindrilor (1) [i a distribuitorului plan (3), prev\zut cu ferestrele de distribu]ie
(4). Se observ\ c\ distribuitorul (3) asigur\ `nchiderea ermetic\ a cilindrilor `n
apropierea punctelor moarte, evitându-se astfel trecerea uleiului din fereastra de
refulare `n cea de aspira]ie.
Debitul mediu teoretic al pompei poate fi determinat cu ajutorul rela]iei:
π ⋅ d2 n
Q tm = ⋅z⋅D⋅ ⋅ sin α [m3/s],
4 60
unde α este unghiul dintre axa arborelui de antrenare [i axa blocului cilindrilor.
Din rela]ia de calcul a debitului rezult\ c\ este posibil\ reglarea debitului prin
modificarea unghiului de `nclinare al blocului cilindrilor; `n fig. 5.11 este prezentat\ o
pomp\ cu posibilit\]i de reglare a `nclin\rii blocului cilindrilor. La aceast\ pomp\
reglarea unghiului de `nclinare al blocului cilindrilor (16) se realizeaz\ prin deplasarea
pl\cii de distribu]ie oscilante (7), cu ajutorul pistonului (14). Pentru comanda acestui
piston se utilizeaz\ racordul (X), care se alimenteaz\ cu lichid sub presiune.

118
 Fig. 5.9 – Blocul cilindrilor [i pistoanele
pompei cu bloc `nclinat

2 3 4
1 PMI 2 2
d

a) b) c)
Fig. 5.10 – Distribu]ia la pompa cu bloc `nclinat (Roşca & Vîlcu, 2000)
a-sec]iune longitudinal\ a blocului cilindrilor; b-vedere a suprafe]ei de distribu]ie a blocului
cilindrilor; c-distribuitorul plan;
1-blocul cilindrilor; 2-fant\ de distribu]ie; 3-distribuitor plan; 4-fereastr\ de distribu]ie.

Fig. 5.11 – Reglarea debitului la pompa cu bloc `nclinat (Vasiliu & Catană, 1988)
1-rulmen]i; 2-biel\; 3-plac\ de re]inere a bielelor; 4, 11, 12 -arcuri; 5-arbore de ghidare a blocului
cilindrilor; 6-piston; 7-plac\ de distribu]ie oscilant\; 8-limitator; 9, 15 -buc[e; 10-sertar; 13-pârghie; 14-
piston pentru rotirea pl\cii de distribu]ie; 16-blocul cilindrilor.

5.1.2. Pompe cu palete culisante

O pomp\ cu palete este format\ (fig. 5.12) dintr-o carcas\ (1), `nchis\ lateral
cu dou\ capace, `n interiorul c\reia se g\se[te un rotor cilindric (2), prev\zut cu
degaj\ri `n care se g\sesc paletele culisante (3). La pompele cu simpl\ ac]iune (fig.
119
4.12a), carcasa (1) are form\ cilindric\, iar rotorul este excentric fa]\ de carcas\. La
pompele cu dublu efect, carcasa are form\ cvasieliptic\. Contactul dintre paletele (3)
[i carcasa (1) se datore[te for]elor centrifuge ce ac]ioneaz\ asupra paletelor; la unele
solu]ii constructive se utilizeaz\ arcuri care apas\ paletele pe suprafa]a interioar\ a
carcasei.
Admisia [i refularea au loc prin ferestrele (4) [i (5), practicate `n carcas\, fiind
datorate modific\rii volumului camerelor. Fiecare camer\ de volum variabil este
delimitat\ de câte dou\ palete, carcas\, rotor [i cele dou\ capace laterale. La pompa cu
simplu efect, varia]ia volumului camerei apare ca urmare a amplas\rii excentrice a
rotorului fa]\ de carcas\, `n timp ce la pompa cu dublu efect varia]ia volumului are loc
datorit\ formei carcasei.

a) b)
Fig. 5.12 – Pompe cu palete culisante (Vasiliu & Catană, 1988)
a-cu simplu efect; b-cu dublu efect;
1-carcas\; 2-rotor; 3-palet\; 4-fereastr\ de aspira]ie; 5-fereastr\ de refulare.

Astfel, la pompa cu simplu efect (fig. 5.12a), `n partea superioar\ a pompei

are loc cre[terea volumului dintre palete, lichidul fiind aspirat prin fereastra (4);
urmeaz\ apoi faza de refulare (`n partea inferioar\ a pompei), lichidul fiind refulat
datorit\ sc\derii volumului spa]iului dintre palete.
Pentru determinarea debitului mediu teoretic al pompei cu simplu efect se
utilizează schema din fig. 5.13.
Distan]a dintre centrul rotorului [i carcas\ este:
ρ = O2M + MA
Din triunghiul O2MO1 rezult\:
O2M = e⋅ cos ϕ.
Din triunghiul O1MA rezult\:
MA = R⋅cosβ.
Deci distan]a ρ dintre centrul rotorului [i carcas\ va fi:
ρ = e⋅ cos ϕ + R⋅cosβ.
Din acelea[i dou\ triunghiuri men]ionate mai sus rezult\:
MO1 = e⋅ sin ϕ [i MO1 = R⋅sin β.
e
Ca urmare, putem scrie c\ sin β = ⋅ sin ϕ .
R
120
 Fig. 5.13 – Schema pentru
determinarea debitului mediu al
pompei cu palete culisante (Roşca &
Vîlcu, 2000)

O1– centrul carcasei;

O2 – centrul rotorului;
R – raza interioar\ a carcasei;
r – raza exterioar\ a rotorului;
e – excentricitatea;
ϕ - unghiul de rota]ie al rotorului;
ρ - distan]a dintre centrul rotorului [i carcas\.

Având `n vedere cele de mai sus [i notând ε = e/R, rezult\ distan]a ρ ca fiind:
(
ρ = R ⋅ ε ⋅ cos ϕ + 1 − ε 2 ⋅ sin 2 ϕ . )
Dezvoltând radicalul dup\ binomul lui Newton [i luând `n considera]ie doar
primii doi termeni rezult\:
ε2
(1 − ε )
1
2
sin ϕ 2 ≈ 1− ⋅ sin 2 ϕ ,
2
iar pentru distan]a dintre centrul rotorului [i carcas\ ob]inem:
 ε2 
ρ = R ⋅ 1 + ε ⋅ cos ϕ − ⋅ sin 2 ϕ  .
 2 
Volumul spa]iului dintre dou\ palete succesive va fi:
π π
ϕ+ ϕ+
ρ+r
 (ρ − r ) ⋅ 2 ⋅ dϕ = 2 ⋅  (ρ )
z z
L
V(ϕ) = L ⋅ 2
− r 2 ⋅ dϕ .
π π
ϕ− ϕ−
z z
Rezolvând integrala, ob]inem:
π  r2  π  ε2  2⋅π 
V(ϕ) = L ⋅ R 2 ⋅  ⋅ 1 − 2  + 2ε ⋅ sin   ⋅ cos ϕ +   ⋅ sin ⋅ cos ϕ .
z  R  z  2 z 
Dup\ cum s-a men]ionat anterior, varia]ia de volum este: ∆V = Vmax – Vmin.
Volumul maxim se ob]ine pentru ϕ = 0, fiind:
π  r2  π ε
2
 2 ⋅ π
V(ϕ) max = L ⋅ R 2 ⋅  ⋅ 1 − 2  + 2ε ⋅ sin   +   ⋅ sin .
z  R  z  2  z 
Volumul minim se ob]ine pentru ϕ = 1800, fiind:
π  r2   π ε 
2
2 ⋅ π
V(ϕ) min = L ⋅ R 2 ⋅  ⋅ 1 − 2  − 2ε ⋅ sin   −   ⋅ sin 
z  R  z  2  z 
Varia]ia de volum va fi deci:
121
 π
∆V = 4 ⋅ L ⋅ ε ⋅ z ⋅ R 2 ⋅ sin   .
z
Dac\ num\rul de palete este suficient de mare putem presupune c\ sin (π/z) ≈
π/z [i rezult\:
∆V = 4 ⋅ π ⋅ L ⋅ e ⋅ R ,
iar debitul teoretic mediu va fi:
n π⋅n
Q tm = ∆V ⋅ = ⋅D⋅e⋅L
60 30
Debitul mediu al pompei cu simplu efect este:
π⋅n  m3 
Q tm = ⋅D⋅e⋅L   ,
30  s 
unde D = 2⋅R este diametrul interior al carcasei.
Dac\ se ]ine cont [i de grosimea a a paletelor, debitul mediu teoretic devine:
π⋅D 
Q tm = L ⋅ e ⋅ n ⋅  − 2 ⋅ a ⋅ z ,
 30 
z fiind num\rul de palete.
Din rela]iile de mai sus rezult\ c\ debitul teoretic este propor]ional cu
excentricitatea rotorului fa]\ de carcas\; ca urmare, prin modificarea excentricit\]ii e
se poate modifica debitul de lichid refulat. De obicei, acest lucru se realizeaz\ prin
deplasarea carcasei (2) fa]\ de rotorul (3) (fig. 5.14).

Fig. 5.14 – Pomp\ cu palete cu debit reglabil (Ionescu, Catrina, & Dorin, 1980)
1, 6 – pistoane; 2-carcas\; 3-rotor; 4-ghidaj; 5-palet\; 7-dispozitiv de reglare.

~n mod uzual, aceste pompe au 4…15 palete, cre[terea num\rului de palete

122
ducând la sc\derea gradului de neuniformitate al debit\rii.
La pompele cu simplu efect, rezultanta for]elor de presiune care ac]ioneaz\
asupra rotorului `n zona de refulare `ncarc\ lag\rele propor]ional cu presiunea, ceea
ce limiteaz\ presiunea maxim\ la 100…175 bari. La pompele cu dublu efect, datorit\
simetriei carcasei [i num\rului par de palete, for]ele de presiune se echilibreaz\
reciproc, astfel `ncât aceste pompe pot func]iona la presiuni mai ridicate (175…210
bari).

5.1.3. Pompe cu angrenaje cilindrice

Principial, o astfel de pomp\ este format\ din dou\ ro]i din]ate, aflate `n
angrenare, acestea fiind amplasate `ntr-o carcas\ `nchis\ cu dou\ capace laterale. Unul
din pinioane este conduc\tor, `n timp ce al doilea este condus. ~n func]ie de tipul
angren\rii, pompele cu ro]i din]ate pot fi:
• cu angrenare exterioar\ (fig. 5.15 a);
• cu angrenare interioar\ (fig. 5.15b).
Dantura pinioanelor utilizate poate fi dreapt\, `nclinat\ etc.

a) b)
Fig. 5.15 – Pompe cu angrenaje cilindrice (Ionescu, Catrina, & Dorin, 1980)
a-cu angrenare exterioar\; b-cu angrenare interioar\;
1-carcas\; 2, 3-ro]i din]ate; 4-segment de etan[are; A-racord de aspira]ie; R-racord de refulare.

La pompele cu angrenaje camerele de volum variabil se formeaz\ `n zona de

intrare `n angrenare, respectiv de ie[ire din angrenare, `ntre din]ii ro]ilor, carcas\ [i
capacele laterale. Astfel, la ie[irea din]ilor din angrenare, datorit\ cre[terii volumului
disponibil pentru lichid, se formeaz\ o depresiune, ceea ce asigur\ aspira]ia uleiului
prin racordul de aspira]ie (A). Lichidul este apoi transportat `n golurile dintre din]i [i
pere]ii laterali ai carcasei. ~n zona de intrare `n angrenare, volumul disponibil scade,
iar lichidul este evacuat prin racordul de refulare. Zona de contact dintre din]ii celor
dou\ pinioane se comport\ ca o etan[are mobil\, care separ\ zona de `nalt\ presiune
(racordul de refulare) de cea de joas\ presiune (racordul de aspira]ie).
La pompele cu angrenare interioar\ (fig. 5.15b), separarea zonelor de refulare
[i aspira]ie este realizat\ prin intermediul unui segment (4) `n form\ de semilun\.
Distribu]ia lichidului se realizeaz\ prin ferestre executate `n capacele laterale ale
pompei.
123
 Pierderile de ulei dinspre zona de înaltă presiune spre cea de joasă presiune
sunt limitate de jocurile foarte mici existente între carcasă, capace şi roţile dinţate. Pe
măsura folosirii pompei jocul dintre capacele laterale şi suprafeţele frontale ale roţilor
dinţate creşte, ceea ce conduce la scăderea randamentului pompei. Pentru evitarea
acestui fenomen se utilizează un sistem de compensare automată a jocului (fig. 5.16).
La acest sistem, bucşele (1) şi (2) sunt în acelaşi timp şi lagărele roţilor dinţate (3) şi
(4). Spaţiul (p) dintre bucşe şi corpul pompei este pus în legătură cu racordul de
refulare al pompei; astfel, presiunea uleiului este cea care, acţionând asupra bucşelor,
anulează jocul frontal.

Fig. 5.16 – Compensarea jocului

frontal (Ionescu, Catrina, & Dorin,
1980)

1, 2 – buc[e;
3, 4 – ro]i din]ate;

Debitul teoretic al pompei cu ro]i din]ate se determin\ considerând c\ volumul

golurilor dintre din]i este egal cu volumul din]ilor. Ca urmare, volumul golurilor dintre
din]ii celor dou\ ro]i se poate considera ca fiind egal cu volumul coroanei din]ate a
uneia din ro]i:
V = π⋅Dd⋅h⋅L,
unde:
- Dd – diametrul de divizare al ro]iii;
- h - `n\l]imea din]ilor;
- L – l\]imea ro]ilor din]ate.
Conform celor men]ionate anterior, debitul teoretic mediu va fi:
n  m3 
Q tm = π ⋅ D d ⋅ h ⋅ L ⋅  .
60  s 
}inând cont c\:
• Dd = m⋅z (unde m este modulul ro]ii, iar z este num\rul de din]i);
• h = a + b;
• a = f⋅m - `n\l]imea capului dintelui (f – coeficient de `n\l]ime al din]ilor);
• b = a + c - `n\l]imea piciorului dintelui (c – jocul la baza din]ilor);
rezult\ c\ h = 2⋅f⋅m + c ≈ 2⋅f⋅m.
~n acela[i timp, L = ψ⋅m, unde ψ este coeficientul de `n\l]ime al din]ilor.
Cu aceste nota]ii, debitul mediu teoretic devine:
n m3 
Q tm = 2 ⋅ π ⋅ m 3 ⋅ z ⋅ f ⋅ ψ ⋅  
60  s 
Se observ\ c\ debitul depinde de puterea a treia a modulului. Din acest motiv,
124
pompele cu ro]i din]ate se construiesc cu un num\r relativ mic de din]i (z = 7…20),
dar cu modul relativ mare (m = 3…5 mm).

Fig. 5.17 – Pomp\ cu ro]i din]ate

5.2. POMPE CENTRIFUGE

Pompele centrifuge asigură creşterea presiunii lichidului pe baza energiei

preluate de la un rotor cu palete, aflat în mişcare de rotaţie; lichidul intră în rotor pe
direcţie axială şi parcurge rotorul, prin spaţiile dintre palete, în sensul crescător al
razei; refularea lichidului are loc pe direcţie tangenţială la rotor.
Construcţia unei pompe centrifuge este prezentată în fig. 5.18; funcţionarea
pompei se bazează pe mişcarea de rotaţie transmisă lichidului de către paletele
rotorului (1). Sub acţiunea forţei centrifuge lichidul din canalul rotoric (11), delimitat
de două palete succesive şi de discurile faţă/spate, se deplasează pe direcţie radială
către carcasa spirală (7), cu secţiune variabil crescătoare în lungul curgerii, care are
rolul de “colector“, asigurând conducerea lichidului către flanşa (racordul) de refulare
(9). În timpul funcţionării la intrarea în rotor se creează o depresiune care conduce la
aspiraţia lichidului dinspre racordul de aspiraţie (4). Curgerea lichidului prin pompă se
face continuu (nu pulsatoriu), prin canalele rotorice, existând şi inevitabile pierderi
dinspre racordul de refulare către racordul de aspiraţie.

Fig. 5.18 – Pompa centrifugă (Georgescu, Georgescu, & Dunca, 2005)

1-rotor; 2-arbore; 3-lagãr; 4-racord de aspiraţie; 5-buşon; 6-stator; 7-camera colectoare; 8-difuzor; 9-
racordul de refulare; 10-sistem de etanşare; 11-canal rotoric; 12-buşon de golire.

125
 La unele pompe lichidul ieşit din rotor este direcţionat către camera colectoare
prin intermediul unor palete (aparat director fix, vezi şi anexa 2).
În fig. 5.19 sunt reprezentate vitezele lichidului la intrarea (indicele 1) şi la
ieşirea din rotor (indicele 2); se constată existenţa a trei componente ale vitezei:
• u – viteza de transport, datorată mişcării de rotaţie a rotorului; această
componentă este proporţională cu turaţia rotorului şi raza la care se găseşte
punctul respectiv pe rotor:
π⋅n
u = ω⋅ r = ⋅ r,
30
în care ω este viteza unghiulară a rotorului [s-1], n este turaţia acestuia
[rot/min], iar r este raza;
• w – viteza relativă a lichidului (viteza cu care lichidul se deplasează prin
canalul rotoric);
• c-viteza absolută a lichidului, obţinută prin compunerea celor două mişcări
(rotaţie o dată cu rotorul şi deplasare prin canalul rotoric).
Între aceste viteze există următoarea relaţie:
r r r
c=u+w.
Unghiurile corespunzătoare componentelor vitezelor, în secţiunea de intrare şi
cea de ieşire, au, în mod uzual, următoarele valori:
• α1 = 900, pentru cazul intrării axiale a lichidului (perpendicular pe suprafaţa
rotorului);
• β 1 = 40…550;
• α2 = 8…120;
• β 2 = 35…500.
Pentru studiul mişcării lichidului se fac o serie de ipoteze simplificatoare:
• rotorul se roteşte cu viteză unghiulară constantă;
• fluidul este ideal (fără vâscozitate şi incompresibil);
• numărul de palete se consideră a fi infinit.
Se scrie relaţia lui Bernoulli pentru mişcarea relativă a lichidului, sub forma:
w 12 − u 12 p1 w 2 − u 22 p 2
+ + z1 = 2 + + z2 .
2g ρg 2g ρg
Din teorema lui Pitagora generalizată, aplicată celor două triunghiuri de viteze,
rezultă:
w 12 = c12 + u 12 − 2 ⋅ u 1 ⋅ c1 ⋅ cos α1 ,
w 22 = c 22 + u 22 − 2 ⋅ u 2 ⋅ c 2 ⋅ cos α 2 .
Ţinem cont şi că:
c u1 = c1 ⋅ cos α1 , c u 2 = c 2 ⋅ cos α 2
şi rezultă în final:
p 2 − p1 c 22 − c12 c ⋅ u − c u1 ⋅ u 1
+ + (z 2 − z1 ) = u 2 2 = H t∞ ,
g ⋅ρ 2g g
în care H t∞ este sarcina (înălţimea de pompare) teoretică a pompei, aceasta

126
reprezentând câştigul energetic obţinut de lichid de la rotorul ideal, care are un număr
infinit de palete, fiecare de grosime neglijabilă.

a) b)

c) d)
Fig. 5.19 - Triunghiurile de viteze la intrarea şi la ieşirea din rotor
(Georgescu, Georgescu, & Dunca, 2005)
a-reprezentarea vitezelor pe rotor; b-canalul rotoric; c-triunghiul de viteze la intrarea în rotor; d-triunghiul
de viteze la ieşirea din rotor; u-viteza de transport (periferică); c-viteza absolută a lichidului; w-viteza
relativă a lichidului.

Pentru cazul intrării radiale a lichidului α1 = 900, cu1 = 0 şi sarcina teoretică

devine:
cu2 ⋅ u 2
H t∞ = ,
g
de unde rezultă creşterea de presiune în pompă ca fiind:
∆p t = ρ ⋅ g ⋅ H t∞ = ρ ⋅ c 2 u ⋅ u 2 = ρ ⋅ u 2 ⋅ c 2 ⋅ cos α 2 ,

127
în care c2 se poate calcula în funcţie de u249, iar u2 este:
π⋅n
u2 = ⋅ D2 .
60
Debitul teoretic al pompei este dat de relaţia de continuitate:
Q& = c ⋅ S = c ⋅ π ⋅ r 2 − r 2 50,
t 1 1 1 1 0 ( )
cu razele r0 şi r1 determinate conform celor prezentate în fig. 5.20.

Fig. 5.20 – Dimensiuni caracteristice ale rotorului pompei centrifuge

(Grunwald, 1980)

Pornind de la relaţia sarcinii teoretice a pompei pentru cazul c1u=0 şi

explicitând termenii din relaţia respectivă (c2u) în funcţie de dimensiunile rotorului se
obţine o relaţie de forma:
H t∞ = A ⋅ n 2 − B ⋅ n ⋅ Q ,
în care A şi B sunt constante constructive ce caracterizează o anumită pompă, n este
turaţia de antrenare a pompei, iar Q este debitul. Se observă că, pentru o turaţie
constantă, sarcina teoretică variază liniar cu debitul (fig. 5.21), dreapta
corespunzătoare cazului uzual fiind cea pentru care β 2<900.
Faţă de această situaţie teoreticã se introduc factori de corecţie ce ţin cont de
numărul finit de palete şi de faptul că fluidul real este vâscos.
Existenţa unui număr finit de palete corespunde unei translaţii în jos a
caracteristicii teoretice (dreapta Ht).
Efectul vîscozităţii se manifestă prin apariţia pierderilor liniare (prin

49 u2 .
c2 =
cos α 2 ⋅ (1 + tgα 2 tgβ 2 )
50
Pentru α1 = 900 viteza absolută c1 = u1⋅tgβ 1
128
asimilarea canalelor rotorice cu conducte de o anumită lungime pe care se produc
pierderi) şi a celor locale, ceea ce are ca efect final obţinerea curbei caracteristice H
(fig. 5.21). Condiţia Qoptim se referă la c1u=0.

Fig. 5.21 – Caracteristica de

sarcină a pompei centrifuge
(Georgescu & Georgescu,
2007)

Fig. 5.22 prezintă familia de curbe caracteristice ale unei pompe centrifuge,
pentru diferite turaţii de antrenare.

Fig. 5.22 – Caracteristici de sarcină ale unei pompe, pentru diferite turaţii
(Georgescu & Georgescu, 2007)
n0-turaţia nominală; H-sarcina; Q-debitul.

Atunci cînd pompa funcţionează într-o instalaţie hidraulică (fig. 5.23) peste
caracteristica de sarcină pompei se suprapune caracteristica de sarcină a instalaţiei
(fig. 5.24), care reprezintă sarcina ce trebuie asigurată instalaţiei pentru a se obţine un
129
anumit debit de lichid. Se obţine astfel punctul de funcţionare energetică F. În acest
punct, de coordonate (QF ,HF ), debitul de lichid vehiculat de către pompă este egal cu
debitul de lichid prin sistemul hidraulic, iar înălţimea de pompare este egală cu sarcina
instalaţiei.

Fig. 5.23 -
Instalaţie
hidraulică
alimentată de către
o pompă
(Georgescu,
Georgescu, &
Dunca, 2005)

Fig. 5.24 - Punctul

de funcţionare
energetică

Fig. 5.25 prezintă principalii parametri ce caracterizează funcţionarea unei

pompe; în ceea ce priveşte linia energetică LE (vezi şi fig. 3.16, 3.43), în diagramă se
observă căderea de sarcină pe aspiraţie, creşterea de sarcină H datorată pompei şi apoi
căderea de sarcină pe conducta de refulare.
Sarcina (înălţimea de pompare) se calculează cu relaţia:
v 2r pr  v a2 p 
H= + + z r −  + a + z a  ,
2⋅g γ  2⋅g γ 
130
în care γ = ρ⋅g este greutatea specifică a lichidului, vr şi va sunt vitezele la refularea şi
respectiv aspiraţia pompei, pr şi pa sunt presiunile vitezele la refularea şi respectiv
aspiraţia pompei, iar za şi zr sunt cotele aspiraţiei şi refulării.

Fig. 5.25 – Parametrii ce caracterizează funcţionarea unei pompe

(Georgescu, Georgescu, & Dunca, 2005)
a-aspiraţia; r-refularea.

Pentru cazul în care za = zr, sarcina pompei devine:

v 2r p r  v a2 p 
H= + −  + a  .
2⋅g γ  2⋅g γ 
Termenul pv/ρ⋅g din fig. 5.25 se referă la presiunea de vaporizare a lichidului,
pentru temperatura respectivă; în raport cu această mărime se defineşte sarcina
pozitivă netă la aspiraţie, NPSH, care reprezintă energia suplimentară raportată la
greutate, necesară la aspiraţia pompei, peste nivelul piezometric dat de presiunea de
vaporizare a fluidului, astfel încât în pompă să nu apară cavitaţia.
Atunci când aspiraţia pompei se află deasupra nivelului rezervorului din care
se aspiră lichidul, înălţimea maximă de aspiraţie a pompei se determină din condiţia de
evitare a cavitaţiei din cauza scăderii presiunii.
Pentru determinarea înălţimii maxime de aspiraţie, pe baza schemei din fig.
5.26, vom scrie ecuaţia lui Bernoulli pentru punctele 1 (nivelul liber al lichidului din
rezervor) şi 2 (aspiraţia pompei), sub forma:
1 p 1 p
⋅ α1 ⋅ v12 + z1 + 1 = ⋅ α 2 ⋅ v 22 + z 2 + 2 + h v ,
2⋅g ρ⋅g 2⋅g ρ⋅g
în care pentru pierderile hv pe traseul de aspiraţie vom avea în vedere:
• pierderea liniară pe lungimea L a conductei de aspiraţie;
• pierderile locale în sorb şi în cotul la 900 al conductei.
Ţinem cont că: v1 ≈ 0, z2 – z1 = H (înălţimea de aspiraţie) şi p1 = p0 (presiunea
atmosferică) şi impunem condiţia ca presiunea minimă p2 la aspiraţia pompei să fie
egală cu presiunea de saturaţie a lichidului pa la temperatura respectivă.
131
 Rezultă înălţimea maximă de
aspiraţie:
p 0 − p a v 22  L 
Hs = − ⋅  α 2 ⋅ + λ ⋅ + ξ1 + ξ 2 
ρ⋅g 2⋅g  D 

în care ξ1 şi ξ2 sunt pierderile locale la

intrarea în sorb şi respectiv în cotul la 900 al
conductei de aspiraţie, iar coeficientul
Coriolis α2 ≈ 1.
Dacă înălţimea H este mai mare
decât valoarea limită calculată, lichidul
începe să se evapore şi amorsarea pompei
devine imposibilă.
Pompele centrifuge multietajate
Fig. 5.26 – Schema pentru calculul (fig. 5.27) se folosesc pentru a obţine
înălţimii maxime de aspiraţie a pompei sarcini de pompare mari; acestea conţin
centrifuge practic mai multe pompe centrifuge ale că-
ror rotoare (6) sunt antrenate de către acelaşi arbore (1) şi la care carcasa este astfel
construită încât lichidul refulat de către un rotor să fie dirijat către aspiraţia rotorului
următor prin intermediul canalelor interioare (9).

Fig. 5.27 – Pompă centrifugă multietajată (Georgescu, Georgescu, & Dunca, 2005)
1-arbore de antrenare; 2, 8-tiranţi pentru prinderea etajelor pompei; 3-cameră colectoare; 4-racord de
refulare; 5-racord de aspiraţie; 6-rotoare; 7-palete; 9-canale interioare.

5.3. PARAMETRI CARACTERISTICI AI POMPELOR HIDRAULICE

Debitul real (efectiv) al unei pompe hidraulice este mai mic decât debitul

132
teoretic, rezultat din calcul, ca efect al urm\toarelor fenomene:
• trecerea unei p\r]i din lichidul refulat din zonele de `nalt\ presiune c\tre cele de
joas\ presiune prin neetan[eit\]ile pompei;
• umplerea incomplet\ a spa]iilor de lucru, din cauza vâscozit\]ii mari a lichidului, a
timpului insuficient avut la dispozi]ie pentru umplere, a ne`nchiderii etan[e a
supapelor etc.
Raportul dintre debitul real [i cel teoretic determin\ randamentul volumetric
al pompei:
Qr
η Vp = .
Qt
Puterea necesar\ antren\rii pompei se determin\ cu ajutorul rela]iei:
Q e ⋅ ∆p
Pa = [W ] ,
η tp
unde:
- Qe – debitul efectiv [m3/s];
- ∆p – diferen]a dintre presiunea la ie[irea din pomp\ [i cea de la intrarea `n
pomp\ [Pa];
- ηtp – randamentul total al pompei.
Randamentul total al pompei este dat de rela]ia:
ηtp = ηVp ⋅ ηm,
unde ηm este randamentul mecanic al pompei. Acesta ]ine cont de frec\rile dintre
piesele aflate `n mi[care de rota]ie, de rezisten]a apărută ca urmare a vâscozit\]ii
lichidului [i iner]iei coloanei de lichid, de rezisten]ele hidraulice din pomp\.
Randamentul mecanic al pompei se poate determina cu ajutorul rela]iei:
Pta Q t ⋅ ∆p
ηm = = ,
Pa Pa
unde Pta este puterea teoretic\ necesar\ antren\rii pompei, iar Qt este debitul teoretic
al pompei.
Cuplul necesar antren\rii pompei este:
Pa 30 ⋅ Pa
Ma = = [N ⋅ m] ,
ω π⋅n
unde n este tura]ia arborelui pompei, `n rot/min.

133
 6. MOTOARE HIDRAULICE VOLUMICE
6.1. MOTOARE HIDRAULICE ROTATIVE

~n principiu, toate pompele volumice prezentate pot fi utilizate [i ca motoare

hidraulice, transformând energia hidraulic\ `n lucru mecanic. Având `n vedere c\ una
din cele mai importante caracteristici a unui motor hidraulic este stabilitatea `n
func]ionare la tura]ii mici, motoarele hidraulice se `mpart `n (Vasiliu & Catană,
1988):
• motoare lente, la care tura]ia minim\ stabil\ este de 1…10 rot/min;
• motoare semirapide, a c\ror tura]ie minim\ este de 10…50 rot/min;
• motoare rapide, pentru care tura]ia minim\ de func]ionare stabil\ este de
50…400 rot/min.

6.1.1. Motoare hidraulice rapide

Ca motoare hidraulice volumice rapide se utilizeaz\:
• motoare cu pistoane axiale [i bloc `nclinat (identice din punct de vedere
constructiv cu pompele corespunz\toare); acestea pot fi prev\zute cu dispozitive
care permit modificarea unghiului de `nclinare al blocului de cilindri `ntre 7 [i 250;
se asigur\ astfel reglarea tura]iei motorului pentru o anumit\ presiune de lucru
(constant\). Comanda se realizeaz\ hidraulic sau electromagnetic. Acest tip de
motoare au tura]ii minime de func]ionare stabil\ cuprinse `ntre 100…200 rot/min
[i pot atinge tura]ii maxime de 2000…3000 rot/min.
• motoare cu pistoane axiale [i disc `nclinat (fig. 6.1) – au tura]ii minime de
25…100 rot/min.
• motoare cu disc fulant, asem\n\toare pompelor corespunz\toare; `n locul
distribuitorului plan se poate folosi [i solu]ia utiliz\rii pistoanelor ca sertare de
distribu]ie (fig. 6.2).
• motoare cu ro]i din]ate, care au dezavantajul unei tura]ii minime destul de
ridicate (400…500 rot/min).

6.1.2. Motoare hidraulice semirapide

Principalele tipuri de motoare hidraulice volumice semirapide sunt:
• motoare cu palete culisante, care asigur\ tura]ii minime de func]ionare stabil\ de
50…200 rot/min [i tura]ii maxime de 1800…2800 rot/min. Au o construc]ie
asem\n\toare pompelor cu palete cu dublu efect; spre deosebire de acestea, la
motoarele hidraulice se folosesc arcuri care asigur\ contactul dintre palete [i
suprafa]a interioar\ a carcasei. Arcurile utilizate pot fi elicoidale sau de tip
balansoar. ~n primul caz, arcurile sunt montate sub palete; `n cel de al doilea caz se
folose[te solu]ia din fig. 6.3. Arcurile (3) sunt realizate din sârm\ de o]el aliat,
fiind articulate pe bol]ul (2). Fiecare arc sprijin\ câte dou\ palete, decalate `ntre
ele cu 900. Astfel, când o palet\ aflat\ `n faza de refulare p\trunde `n rotor, cea de
a doua palet\ iese din rotor, pentru faza de admisie. Astfel arcurile oscileaz\ `n
jurul bol]urilor, f\r\ a suferi `ncovoieri suplimentare fa]\ de cele de la montaj.
• motoare cu pistoane radiale (fig. 6.4, 6.5), care au tura]ii minime de func]ionare
134
 stabil\ de 5…20 rot/min, tura]ia maxim\ putând atinge 2000 rot/min. La aceste
motoare, pistoanele (2) sunt dispuse radial (pe unul sau dou\ rânduri), `ntr-o
carcas\ `n care sunt monta]i cilindrii (1), ac]ionând asupra arborelui motor prin
intermediul bielelor (3) [i a excentricului (4). Bielele se monteaz\ pe excentric fie
prin intermediul unui rulment (5), fie prin intermediul unor lag\re hidrostatice.

Fig. 6.1 – Motor cu pistoane axiale [i disc `nclinat (Vasiliu & Catană, 1988)

Fig. 6.2 – Utilizarea pistoanelor ca sertare

de distribu]ie la motorul cu disc fulant
(Vasiliu, Vasiliu, Seteanu, & Rădulescu,
1999)

Fig. 6.3 – Utilizarea arcurilor de tip

balansoar la motorul cu palete culisante
(Vasiliu, Vasiliu, Seteanu, & Rădulescu,
1999)
1-palet\;
2-bol];
3-arc;
4-rotor;
5-carcas\.

Distribu]ia uleiului c\tre cilindri se realizeaz\ fie cu ajutorul unui distribuitor

rotativ, plan sau cilindric, fie prin intermediul unor sertare, comanda fiind asigurat\ de
mi[carea de rota]ie a arborelui motorului.
Randamentul maxim al acestui tip de hidromotor poate atinge 91…97%.

135
 Cuplul dezvoltat de c\tre hidromotor poate fi m\rit prin utilizarea unui
reductor planetar.

Fig. 6.4 – Motor cu pistoane radiale (Vasiliu, Vasiliu, Seteanu, & Rădulescu, 1999)
1-cilindru; 2-piston; 3-biel\; 4-excentric; 5-rulment.

Fig. 6.5 – Hidromotor cu pistoane

radiale

6.1.3. Motoare hidraulice lente

Cele mai utilizate tipuri de motoare hidraulice volumice lente sunt:
• motoare cu pistoane axiale;
• motoare cu pistoane radiale;
• motoare cu pistoane rotative;
• motoare cu angrenaje orbitale.

Motoare hidraulice cu pistoane axiale

Motoarele cu pistoane axiale folosesc came frontale multiple [i pistoane ale
c\ror axe sunt paralele cu axa arborelui motorului. Aceste motoare se `ntâlnesc atât `n
varianta cu arbore mobil [i carcas\ fix\, cât [i `n varianta cu arbore fix [i carcas\
mobil\. ~n fig. 6.6 se prezint\ un motor cu pistoane axiale cu carcas\ mobil\.
136
 Fig. 6.6 – Motor lent cu pistoane
axiale (Vasiliu, Vasiliu,
Seteanu, & Rădulescu, 1999)

1-cam\ axial\ multipl\;

2-blocul cilindrilor;
3-piston;
4-distribuitor cilindric;
5-carcas\.

Din figur\ se observ\ c\ cele dou\ came frontale axiale (1) sunt solidare cu
arborele motorului; acesta este fix [i este prev\zut [i cu distribuitorul cilindric fix (4).
Pistoanele (3) se g\sesc `n cilindrii (2), alimenta]i cu ulei sub presiune prin
intermediul distribuitorului (4). Rotirea carcasei are loc datorit\ deplas\rii pistoanelor
sub ac]iunea presiunii uleiului prcum [i datorit\ profilului camelor axiale.
Tura]ia minim\ realizat\ de aceste motoare este de 5…7 rot/min.

Motoare hidraulice cu pistoane radiale

Schema de principiu a unui astfel de motor este prezentat\ `n fig. 6.7.
Mi[carea alternativ\ a pistoanelor (4) este transformat\ `n mi[care de rota]ie a
arborelui (1) prin intermediul camei exterioare (2), contactul dintre cam\ [i pistoane
fiind realizat prin intermediul rolelor (3). Se folose[te [i solu]ia constructiv\ de
hidromotor cu came interioare.

3
Fig. 6.7 – Motor hidraulic cu
pistoane radiale
(Roşca & Vîlcu, 2000)

1-arbore motor;
2-cam\;
1 4 3-rol\;
4-piston;
5-cilindru.
2
5

Distribu]ia uleiului se realizeaz\, de exemplu, cu ajutorul pistoanelor, care au

[i rol de sertare.
Există şi variante constructive la care pistoanele se află pe rotorul montat pe
arborele hidromotorului. În acest caz carcasa (fixă) este prevăzută cu came interioare
(fig. 6.8).
137
 Fig. 6.8 – Hidromotor radial cu pistoane mobile51
1, 2-semicarcase, 3-rotor; 4-piston; 5-rolă; 6-carcasă fixă; 7-camă interioară; 8-spaţiu de lucru; 9-flanşă;
10-arbore.

Mişcarea de rotaţie apare în urma interacţiunii dintre pistoanele (4) - care sunt
împinse către exteriorul rotorului (3) atunci când uleiul sub presiune pătrunde în
spaţiile (8) – şi camele (7); rolele (5) au rolul de reduce forţa de frecare dintre piston şi
camă. Motorul (3) este montat pe arborele (10) al motorului, mişcarea fiind preluată
prin intermediul flanşei (9).
Aceste tipuri de hidromotoare pot realiza tura]ii minime stabile de func]ionare
sub 1 rot/min, `n timp ce tura]ia maxim\ poate atinge 35…350 rot/min.

Motoare hidraulice cu pistoane rotative

Acest tip de motoare folose[te angrenaje cu un num\r minim de din]i, `n fig.
6.9 fiind prezentată o variantă constructivă. Motorul este format din dou\ rotoare:
rotorul (1) este prev\zut cu o degajare, `n timp ce rotorul (2) este prev\zut cu un dinte;
rotirea complet\ a rotorului (2) este permis\ de existen]a degaj\rii din rotorul (1).
Mi[carea celor dou\ rotoare este sincronizat\ prin intermediul angrenajului realizat cu
ro]ile din]ate (3) (raport de transmisie 1:1). Rotorul (2) este for]at s\ se roteasc\ de
diferen]a de presiune existent\ `ntre racordul de admisie (4) [i racordul de refulare (5).
Motoarele cu pistoane rotative func]ioneaz\ stabil la tura]ii cuprinse `ntre 1 [i
1350 rot/min.

Motoare hidraulice orbitale

Sunt motoare cu angrenare interioar\, la care roata exterioar\ este fix\ (fig.
6.10a). Num\rul de din]i ai statorului (1) este cu unul mai mare decât num\rul de din]i
ai rotorului (2). Rotorul (2) este montat pe arborele (3), excentric fa]\ de stator, centrul
rotorului rotindu-se `n jurul axei statorului. Admisia [i evacuarea lichidului din
camerele de volum variabil se realizeaz\ prin intermediul unui distribuitor frontal,
cilindric sau rotativ.

51
https://www.boschrexroth.com/ro/ro/produse/grupe-de-produse/hidraulica-mobila/motors/radial-piston-motors/mcr-s
138
 Fig. 6.9 – Hidromotoare cu
pistoane rotative (Vasiliu,
Vasiliu, Seteanu, & Rădulescu,
1999)

1-rotor cu degajare;
2-rotor cu dinte;
3-ro]I din]ate;
4-racord de aspira]ie ;
5-racord de refulare ;
6-carcas\.

a) b)
Fig. 6.10 – Motor hidraulic orbital
(Vasiliu & Catană, 1988; Vasiliu, Vasiliu, Seteanu, & Rădulescu, 1999)
a-construc]ie; b-camera de volum variabil; 1-stator; 2-rotor; 3-arbore.

Volumul unei camere este maxim atunci când doi din]i adiacen]i ai rotorului
sunt plasa]i simetric fa]\ de doi din]i adiacen]i ai rotorului ( fig. 5.9b).
Motoarele orbitale au tura]ii minime stabile de func]ionare de 5…10 rot/min,
`n timp ce tura]ia maxim\ variaz\ `ntre 200…800 rot/min, `n func]ie de capacitatea
motorului.

6.1.4. Principalii parametri caracteristici ai motoarelor hidraulice rotative

La motoarele hidraulice, randamentul volumetric se define[te ca fiind:

Qt
η Vp = .
Qr
~n acest caz, debitul de lichid introdus `n motor (Qr) este mai mare decât
debitul dat de capacitatea motorului, (Qt).
Puterea dezvoltat\ la arborele motorului este dat de rela]ia:
Pe = Qe ⋅ ∆p ⋅ ηtm,
unde ηtm este randamentul total al motorului hidraulic; acesta este produsul dintre
randamentul volumetric al motorului [i randamentul s\u mecanic.
Cuplul dezvoltat la arborele motorului este:

139
 Pa 30 ⋅ Pe
Ma = = [N ⋅ m],
ω π⋅n
unde n este tura]ia arborelui motorului, `n rot/min.

6.2. MOTOARE HIDRAULICE LINIARE

Motoarele hidraulice liniare (cilindrii hidraulici) transform\ energia hidraulic\

a lichidului de lucru `n energie mecanic\ de transla]ie.
~n func]ie de modul `n care are loc deplasarea pistonului, cilindrii hidraulici
pot fi:
• cu simp\ ac]iune, la care pistonul se deplaseaz\ `ntr-unul din sensuri datorit\
presiunii lichidului, iar deplasarea `n sens invers are loc datorit\ unui arc sau a
greut\]ii elementului ac]ionat;
• cu dubl\ ac]iune, la care deplasarea pistonului `n ambele sensuri are loc datorit\
presiunii lichidului de lucru.
~n fig. 6.11 sunt prezentate principalele tipuri de cilindri utilizate `n ac]ion\rile
hidraulice.
Prin reducerea diametrului pistonului pân\ la cel al tijei se ob]ine cilindrul
hidraulic cu plunjer (fig. 6.11e).
Cilindrii telescopici (fig. 6.11 f) au avantajul de realizare a unei curse mari la
gabarite mici. Ace[tia sunt forma]i din tuburi cilindrice concentrice, ac]ionate
succesiv, `ncepând cu cilindrul cu diametrul maxim [i sfâr[ind cu plunjerul.
Pentru cilindrii hidraulici cu dublu efect [i tij\ unilateral\ (fig. 6.11 a, b),
for]ele teoretice dezvoltate de c\tre ace[tia, pentru cele dou\ sensuri de deplasare ale
pistonului, sunt:
π ⋅ D2 π ⋅ (D 2 − d 2 )
F1 = S1 ⋅ p = ⋅ p, F2 = S 2 ⋅ p = ⋅ p,
4 4
unde D este diametrul pistonului, iar d este diametrul tijei cilindrului.
Pentru cilindrii cu dubl\ ac]iune [i tij\ bilateral\ (fig. 6.11 c), for]ele
dezvoltate sunt egale pentru ambele sensuri de deplasare:
π ⋅ (D 2 − d 2 )
F1 = F2 = ⋅p.
4
La cilindrul cu simpl\ ac]iune din fig. 6.11 d (cu arc pentru readucerea
pistonului), for]ele dezvoltate sunt:
π ⋅ D2
F1 = ⋅ p − k ⋅ x , F2 = k ⋅ x ,
4
unde k este constanta elastic\ a arcului, iar x este deplasarea pistonului.
Pentru cilindrul cu simpl\ ac]iune cu plunjer (fig. 6.11 e), for]a dezvoltat\ de
c\tre acesta este:
π ⋅ d2
F= ⋅p,
4
unde d este diametrul plunjerului.
Construc]ia unui cilindru hidraulic cu dubl\ ac]iune [i tij\ unilateral\ este
prezentat\ `n fig. 6.12. Aceast\ solu]ie constructiv\ asigur\ realizarea urm\toarelor
140
etan[\ri:
4 2 1 4
S1 S2

F1
F2

b)
6 3
a)

F1
F1
F2
F2

d) 5
c)
S

e) f)
Fig. 6.11 – Tipuri de cilindri hidraulici (Roşca & Vîlcu, 2000)
a-cu dubl\ ac]iune, tij\ unilateral\, piston mobil; b-cu dubl\ ac]iune, tij\ unilateral\, piston fix; c-cu dubl\
ac]iune, tij\ bilateral\, piston mobil; d-cu simpl\ ac]iune, tij\ unilateral\, piston mobil, arc de revenire; e-
cu simpl\ ac]iune [i plunjer mobil; f-cilindru telescopic cu simpl\ ac]iune;
1-cilindru; 2-piston; 3-tij\; 4-ochiuri de prindere; 5-arc; 6-racord.

• etanşarea pistonului `n cilindrul (10), prin intermediul garniturilor (6) [i (7); se

folosesc garnituri din elastomeri (cauciuc), materiale termoplastice (teflon) sau
segmen]i metalici de presiune constant\, realiza]i din font\ special\ (solu]ie
nerecomandat\ `n cazul cilindrilor lungi, deoarece impun prelucr\ri de precizie
ridicat\ pe lungimi mari);
• etan[area pistonului fa]\ de tija (11), prin intermediul inelului O (9);
• etan[area tijei (11) fa]\ de capacul (14), prin intermediul garniturilor (16) [i (17);
• etan[area capacului (14) fa]\ de c\ma[a cilindrului (10), prin intermediul
garniturii (13);
• etan[area interiorului cilindrului fa]\ de praful din mediul exterior, realizat\ cu
ajutorul r\zuitorului (20), care cur\]\ tija cilindrului de impurit\]i.
Ghidarea pistonului `n cilindru este realizat\ cu ajutorul inelului (4), prev\zut
cu inelul din teflon (5), solu]ie care `mpiedic\ uzarea cilindrului de c\tre inelul de
ghidare; ghidarea tijei pistonului `n capac este asigurat\ de c\tre buc[a (12).
Prinderea cilindrului este realizat\ prin intermediul buc[elor (2) [i (22),
montate `n urechile (1) [i (21).
Construc]ia unui cilindru hidraulic telescopic este prezentat\ `n fig. 6.13.
Randamentul mecanic al cilindrilor hidraulici este cuprins `ntre 0,85 [i 0,92, `n
timp ce randamentul volumetric este de 0,97…0,98.
Una din principalele solicit\ri ale tijei cilindrului este cea de flambaj, sarcina
critic\ la care apare flambajul fiind dat\ de rela]ia (Buzdugan, 1986):
π2 ⋅ E ⋅ I
Fcr = ,
l f2
141
 Fig. 6.12 – Construc]ia unui cilindru hidraulic (Vasiliu & Catană, 1988)
1, 21-urechi de prindere; 2, 22-buc[e antifrici]iune; 3-racord alimentare; 4-inel de ghidare a pistonului; 5-
inel din teflon; 6, 7-garniturile de etan[are ale pistonului `n cilindru; 8, 18-distan]ier; 9-inel O; 10-c\ma[a
cilindrului; 11-tija pistonului; 12-buc[\ de ghidare a tijei; 13-sistem de etan[are a capacului; 14-capacul
cilindrului; 15-piuli]\ de fixare a capacului; 16, 17-garnituri de etan[are a tijei `n capac; 19-capac; 20-
r\zuitor.

F F F F

a) b) c) d)
Fig. 6.13 – Cilindru hidraulic telescopic, Fig. 6.14 – Schema pentru determinarea
cu simplu efect (Vasiliu & Catană, 1988) lungimii de flambaj
1-plunjer; 2-buc[\ de ghidare; 3-piston tubular; 4- (Roşca & Vîlcu, 2000)
[urub de fixare; 5-c\ma[a cilindrului; 6-etan[are; a) lf = l; b) lf = 2⋅l; c) lf = l/2; d) lf = 0,7⋅l;
7-capac; 8-garnitur\. l – lungimea tijei cilindrului.

unde:
• E = 2,1⋅106 daN/cm2 (modulul de elasticitate);
π⋅ d4
• I= (momentul de iner]ie) [cm4];
64
142
• d – diametrul tijei pistonului [cm];
• lf – lungimea de flambaj [cm], determinat\ `n func]ie de schema de prindere a
cilindrului (fig. 6.14).
Având `n vedere c\ cilindrul se monteaz\ articulat, cea mai utilizat\ schem\
de calcul a lungimii de flambaj pentru tija pistonului este cea din fig. 6.14d, astfel
`ncât rela]ia de calcul a for]ei critice de flambaj devine:
d4
Fcr = 2,07 ⋅ 10 7 ⋅ [N] ,
l2
unde l este lungimea tijei cilindrului, `n cm.
Calculul la flambaj al tijei cilindrului se desf\[oar\ `n urm\toarele etape
(Buzdugan, 1986):
• se determin\ raza de iner]ie a sec]iunii tijei:
I
i= ,
A
unde A este sec]iunea tijei, `n cm2;
• se calculeaz\ coeficientul de zvelte]e:
lf
λ= ;
i
• se compar\ coeficientul de zvelte]e cu valoarea critic\ a acestuia λ0 (pentru o]el λ0
= 55…105 – tabelul 6.1);
• dac\ λ≥λ0, flambajul are loc `n domeniul elastic [i se determin\ coeficientul de
siguran]\ la flambaj ca fiind:
Fcr
c= ,
F
unde F este for]a care solicit\ tija cilindrului. Coeficientul de siguran]\ trebuie s\ se
`ncadreze `ntre limitele prezentate `n tabelul 6.2.
• dac\ λ<λ0, flambajul are loc `n domeniul plastic, caz `n care se determin\
tensiunea critic\ ca fiind:
σcr = a - b⋅λ.
Valorile coeficien]ilor a [i b sunt prezentate `n tabelul 6.1.
~n cazul `n care λ<λ1, se consider\ ca flambajul nu mai are loc, calculul tijei
f\cându-se pentru compresiune simpl\ (σ<σa,).
• se calculeaz\ tensiunea de compresiune simpl\:
F
σ= ;
A
• se calculeaz\ coeficientul de siguran]\ la flambaj:
σ cr
c= .
σ
Coeficientul de siguran]\ trebuie s\ se `ncadreze `ntre limitele din tabelul 6.2.

143
 Tabelul 6.1
Valorile coeficien]ilor de calcul a tensiunii critice de flambaj (Buzdugan, 1998)
Materialul a b λ0 λ1
O]el OL 37 (σc = 240 daN/mm ) 2
304 1,12 105 60
O]el (σr = 480 daN/mm , σc = 310
2
460 2,57 100 60
daN/mm2)
O]el (σr = 520 daN/mm2, σc = 360
577 3,74 100 0
daN/mm2)
O]el cu 5% nichel 461 2,25 86 0
O]el crom-molibden 980 5,3 55 0
Duraluminiu 372 2,14 50 0

Tabelul 6.2
Valori ale coeficientului de siguran]\ la flambaj (tija pistonului)
(Vasiliu, Vasiliu, Seteanu, & Rădulescu, 1999)
Specificare c
Elemente ac]ionate cu un cilindru hidraulic 8…12
Elemente ac]ionate cu doi cilindri 4…8

144
 7. APARATURA DE DISTRIBU}IE, COMAND| {I
CONTROL
7.1. SUPAPE

Supapele au rolul de deschide sau `nchide trecerea lichidului de lucru `ntre

dou\ conducte, cavit\]i, echipamente etc., fiind comandate de presiunea lichidului sau
din exterior. Supapele se folosesc pentru (Vasiliu & Catană, 1988):
• protejarea sistemului hidraulic;
• reglarea presiunii;
• dirijarea uleiului pe anumite circuite;
• asigurarea trecerii uleiului `ntr-un singur sens, pe anumite circuite.
~n func]ie de rolul func]ional pe care `l au, supapele se `mpart `n (Vasiliu &
Catană, 1988):
• supape de sens unic (de re]inere);
• supape de trecere;
• supape de presiune;
• supape diferen]iale;
• supape de cuplare.

7.1.1. Supape de sens unic

Acestea permit trecerea lichidului `ntr-un singur sens prin circuitul respectiv.
Supapele de sens unic se pot monta:
• pe conducta de aspira]ie sau refulare a pompei, pentru a `mpiedica golirea
sistemului când pompa nu func]ioneaz\;
• pe conductele de alimentare ale organelor de execu]ie (cilindri hidraulici), pentru a
se evita ie[irea uleiului din cilindru (din motive de siguran]\); la cilindrii cu
simplu efect, montarea unei supape cu sens unic permite separarea circuitului de
umplere al cilindrului de cel de golire.
Supapele de sens unic se `mpart `n:
• supape nedeblocabile, care asigur\ trecerea lichidului `ntr-un singur sens;
• supape deblocabile (pilotate), care pot permite trecerea uleiului [i `n sens invers,
`n urma unei comenzi exterioare.
~n fig. 7.1 sunt prezentate câteva tipuri de supape de trecere.
Supapele nepilotate pot fi cu etan[are cu bil\ (fig. 7.1a), pe con (fig. 7.1b) sau
pe suprafa]\ plan\. Sensul de trecere al lichidului este de la racordul (A) c\tre
racordul (A1); trecerea uleiului `n sens invers nu este posibil\, supapa fiind
men]inut\ `nchis\ atât de c\tre arcul s\u, cât [i de presiunea fluidului de lucru.
Supapa pilotat\ simpl\ (fig. 7.1c) este prev\zut\ cu racordul (C), la care se
aplic\ presiunea de comand\. Atât timp cât acest racord este `n leg\tur\ cu rezervorul,
supapa se comport\ ca una nepilotat\, trecerea lichidului fiind posibil\ doar de la
racordul (P) c\tre racordul (A). Trecerea lichidului prin supap\ `n sens invers (de la A
c\tre P) este posibil\ doar `n cazul `n care prin racordul (C) se trimite lichid sub
presiune. Ca urmare, pistonul (2) se ridic\ [i prin intermediul tijei (3) comand\
ridicarea elementului de etan[are (1) de pe sediul s\u; astfel supapa este deschis\.
145
 a) b)

c)
d)
Fig. 7.1 – Supape de sens unic
(Babiciu, Scripnic, & Frăţilă, 1984; Vasiliu & Catană, 1988)
a-supap\ nepilotat\, cu etan[are cu bil\; b-supap\ nepilotat\, cu etan[are pe con;
c-supap\ pilotat\ simpl\; 1-element de etan[are; 2-piston; 3-tij\;
d-supap\ pilotat\ dubl\; 1,2-elemente de etan[are; 3,4-supape; 5-piston.

Supapa pilotat\ dubl\ (fig. 7.1d) se folose[te la ac]ionarea cilindrilor

hidraulici cu dubl\ ac]iune, oprind ie[irea lichidului din fa]a [i din spatele pistonului;
astfel, acesta poate fi men]inut `ntr-o anumit\ pozi]ie timp `ndelungat. Aceast\ supap\
nu este prev\zut\ cu un racord special de comand\. Func]ionarea sa are loc astfel:
• atunci când lichidul sub presiune este trimis prin racordul (A), presiunea uleiului
ridic\ elementul de etan[are (1) de pe sediul s\u, iar lichidul este refulat prin
racordul (A1);
• `n acela[i timp, presiunea lichidului de lucru deplaseaz\ `n jos pistonul (5), care
deschide supapa (4); astfel, uleiul refulat din cilindrul hidraulic c\tre racordul (B1)
poate trece pe lâng\ supapa (4), ie[ind din supap\ prin racordul (B).

7.1.2. Supape de trecere

Aceste supape permit trecerea lichidului sub presiune dintr-un circuit `n altul,
ca urmare a unei comenzi date din exterior. De obicei, aceste supape se utilizeaz\
pentru conectarea circuitului de refulare al pompei la rezervorul instalaţiei, `ntr-o
146
anumit\ pozi]ie a distribuitorului hidraulic de comand\, aceste supape fiind incluse `n
construc]ia distribuitorului. Schema de principiu a unei supape de trecere este
prezentat\ `n fig. 7.2.
Lichidul sub presiune p\trunde `n supap\ prin racordul (P) [i iese prin
racordul (A). Atât timp cât racordul de comand\ (X) este obturat, supapa (4) r\mâne
`nchis\, datorit\ arcului (3). Dac\ racordul (X) este pus `n leg\tur\ cu rezervorul,
diferen]a de presiune de pe cele dou\ fe]e ale pistonului (1) ridic\ pistonul; ca urmare,
supapa (4), rigidizat\ de piston prin intermediul tijei (2), se ridic\ de pe sediu, fluidul
sub presiune sosit prin racordul (P) fiind trimis c\tre rezervor prin racordul (Rz).

Fig. 7.2 – Supap\ de trecere

(Babiciu, Scripnic, & Frăţilă, 1984)
1-piston;
2-tij\ de leg\tur\;
3-arc;
4-supap\.

7.1.3. Supape de presiune (de siguran]\)

Aceste supape se folosesc pentru reglarea [i limitarea presiunii din instala]iile
hidraulice.
~n func]ie de modul `n care se face limitarea presiunii, supapele de presiune
pot fi (Vasiliu & Catană, 1988):
• normal deschise;
• normal `nchise.
~n func]ie de modul `n care se realizeaz\ comanda, supapele de presiune pot fi:
• cu comand\ direct\;
• pilotate.
Dup\ tipul elementului de etan[are, supapele de presiune pot fi:
• cu `nchidere pe suprafa]\ plan\;
• cu `nchidere pe suprafa]\ conic\;
• cu `nchidere pe suprafa]\ sferic\.
~n fig. 7.3 sunt prezentate dou\ variante de supape de reglare a presiunii,
normal `nchise.
La ambele supape elementul de etan[are este men]inut `n pozi]ia `nchis de
c\tre arcul (4). Supapa se deschide `n momentul `n care for]a datorat\ presiunii

147
lichidului de lucru dep\[e[te for]a elastic\ a arcului (4). Pretensionarea arcului poate fi
reglat\ fie prin intermediul unor [aibe (5 - fig. 6.3a), fie cu ajutorul unui [urub (8 - fig.
6.3b). ~n momentul deschiderii supapei, lichidul sub presiune din racordul (6) trece
c\tre racordul (7), aflat `n leg\tur\ cu rezervorul.

c)

a) b)
Fig. 7.3 – Supape de presiune (Vasiliu, Vasiliu, Seteanu, & Rădulescu, 1999)
a-cu etan[are pe con; b-cu etan[are cu bil\; c-simbol; 1-element de etan[are; 2-piston; 3-cilindru;
4-arc; 5-[aibe de reglaj; 6-racord de `nalt\ presiune; 7-racord de leg\tur\ cu rezervorul; 8-[urub de reglaj.

Supapa cu etan[are conic\ (fig. 7.3a) este prev\zut\ cu un amortizor de

vibra]ii format din pistonul (2), solidar cu elementul de etan[are (1), care este montat
`n cilindrul (3); astfel se mic[oreaz\ zgomotul produs la intrarea `n func]iune a
supapei. ~n unele aplica]ii zgomotul produs de supap\ nu este amortizat, el având rolul
de a avertiza operatorul.
În cazul sistemelor hidraulice în care debitul lichidului de lucru este mare,
secţiunile de trecere sunt mari şi limitarea presiunii doar cu ajutorul forţei elastice
produse de către un arc nu mai este posbilă deoarece ar fi necesar un arc având
rigiditate foarte mare. În aceste cazuri se folosesc supape de presiune pilotate, la care o
supapă de presiune cu arc, de dimensiuni mici, asigură comanda supapei principale. În
fig. 7.4 se prezintă construcţia unei astfel de supape, care este montată în derivaţie pe
circuitul de presiune al sistemului. În timpul funcţionării normale a sistemului legătura
dintre racordurile (P) – alimentat cu lichid sub presiune - şi (T) este închisă de către
plunjerul (1) deoarece pe ambele feţe ale acestuia acţionează aceeaşi presiune (pe faţa
inferioară direct din racordul P, iar pe faţa superioară prin canalele 2, 3 şi 4); orificiul
(5) este închis de către supapa conică (6), care este apăsată de către arcul (7). Atunci
când forţa dată de presiunea din racordul (P) depăşeşte forţa elastică a arcului (7)
supapa conică (6) deschide orificiul (5) şi legătura cu racordul (T) prin canalul (9),
astfel încât presiunea pe faţa superioară a plunjerului (1) va fi cea din rezervor
(racordul T); ca efect, presiunea din racordul (P) ridică plunjerul, astfel stabilindu-se
legătura dintre racordurile (P) şi (T). Şurubul (8) permite reglarea forţei elastice a
arcului (7) şi deci reglarea presiunii de deschidere a supapei.

148
 Fig. 7.4 – Supapă de presiune pilotată
1-plunjer; 2, 3, 4, 9-canale de legătură; 5-orificiu; 6-supapă conică; 7-arc; 8-şurub de reglare.

7.1.4. Supape diferen]iale

Aceste supape se utilizeaz\ pentru men]inerea constant\ a diferen]ei de
presiune dintre dou\ circuite ale unui sistem hidraulic. Diferen]a de presiune dintre
cele dou\ circuite este realizat\ cu ajutorul unei rezisten]e hidraulice reglabile
(drosel). Schema de principiu a unei supape diferen]iale este prezentat\ `n fig. 7.5. Se
observ\ c\ circuitul (I) este alimentat direct cu uleiul refulat de c\tre pomp\, `n timp
ce presiunea din circuitul (II) este mai mic\, acesta fiind alimentat prin intermediul
rezisten]ei hidraulice (Rh). Pozi]ia pistonului (1) depinde de diferen]a de presiune
existent\ `ntre spa]iul (A) [i spa]iul (B), deci de diferen]a de presiune dintre cele dou\
circuite.

Fig. 7.5 – Supap\ diferen]ial\

(Roşca & Vîlcu, 2000)

1-piston;
2-corp;
3-[urub limitator;
4-supap\ de siguran]\ (de presiune);
Rh-rezisten]\ hidraulic\ reglabil\.

Dac\ presiunea din circuitul (II) scade, presiunea din spa]iul (A) face ca
pistonul s\ coboare; astfel, sec]iunea de trecere a uleiului din canalul (a) c\tre racordul
(Rz) cre[te, iar presiunea din camera (A) scade. Astfel se realizeaz\ men]inerea
constant\ a diferen]ei de presiune ∆p = pA - pB.

7.1.5. Supape de cuplare

Supapele de cuplare (fig. 7.6) se folosesc pentru cuplarea racordurilor flexibile
la prizele hidraulice ale sistemului, fiind de fapt perechi de supape de trecere cu bil\
149
(una pe racordul elastic, una pe conducta metalic\). Una din cele do u\ supape, (2),
este prev\zut\ cu un sistem de re]inere cu bile (3) [i un man[on glisant (4), `n timp ce
a doua supap\, (1), este prev\zut\ cu un canal. La `mbinarea celor dou\ elemente,
bilele (3) intr\ `n canalul de pe supapa (1), fiind ap\sate `n canal de c\tre man[onul
(4), aflat sub ac]iunea arcului (5). Datorit\ contactului cele dou\ supape cu bil\ se
deschid, permi]ând trecerea uleiului. Decuplarea este posibil\ dup\ ce man[onul (4)
este deplasat c\tre stânga, ceea ce are ca efect eliberarea bilelor de blocare (3); supapa
(1) poate fi acum extras\ din supapa (2). Cele dou\ supape cu bil\ `mpiedic\ pierderea
uleiului.

Fig. 7.6 – Supap\ de cuplare (Babiciu, Scripnic, & Frăţilă, 1984)

1, 2- corp; 3-bil\; 4-man[on glisant; 5-arc.

7.2. REZISTENŢE HIDRAULICE

Rezisten]ele hidraulice sunt utilizate pentru modificarea debitului lichidului de

lucru, `n scopul regl\rii vitezei de deplasare a elementelor de execu]ie. Datorit\ c\derii
de presiune pe rezisten]ele hidraulice, acestea se pot folosi, `n unele aplica]ii, `n scopul
reducerii presiunii, caz `n care acestea trebuie utilizate `mpreun\ cu o supap\
diferen]ial\, care s\ men]in\ constant\ diferen]a de presiune dintre cele dou\ circuite.
Rezisten]ele hidraulice func]ioneaz\ pe baza mic[or\rii sec]iunii de trecere [i
pot fi:
• fixe;
• reglabile (drosele).
Rezisten]ele hidraulice fixe se realizeaz\ cu ajutorul diafragmelor, montate
pe conducta de trecere a uleiului. Cu cât orificiul diafragmei este mai mic, cu atât
rezisten]a hidraulic\ are valoare mai mare. Pentru ob]inerea unei valori mari a
rezisten]ei hidraulice se pot monta mai multe diafragme, una dup\ alta; `n acest caz
pozi]ia acestora se va alege astfel `ncât direc]ia jetului de lichid s\ se modifice
permanent.
Rezisten]ele hidraulice reglabile (droselele) dau posibilitatea modific\rii
sec]iuni de trecere a lichidului; `n fig. 7.7 sunt prezentate câteva tipuri de drosele.
Droselul cu din fig. 7.7d este prev\zut [i cu supap\ de sens. Astfel, atunci
când lichidul curge dinspre (A) spre (B), acesta intr\ `n sertarul (1), trece prin orifciile
(O1), trece prin sec]iunea (S) disponibil\ `ntre sertar [i man[onul exterior [i intr\ din
nou `n sertar prin orificiile (O2). Rezisten]a droselului se regleaz\ prin rotirea
man[onului exterior (`nfiletat pe sertar), ceea ce conduce la modificarea sec]iunii de
trecere (S). Atunci când uleiul curge dinspre (B) c\tre (A), supapa de sens (2) se
deschide, iar uleiul ocole[te sec]iunea `ngustat\ a droselului. Acest tip de drosel se
150
utilizeaz\ atunci când se urm\re[te ca elementul comandat s\ efectueze cursa de lucru
cu vitez\ mic\, reglabil\, revenirea la pozi]ia ini]ial\ se realizându-se cu vitez\
ridicat\.

a) b)

c) d)
Fig. 7.7 – Rezisten]e hidraulice reglabile (Roşca & Vîlcu, 2000)
a-cu obturator conic; b-cu obturator plan; c-cu obturator cu fante triunghiulare; d-cu sertar cilindric [i
supap\ de sens; 1-sertar; 2-supap\ de sens; O1, O2-orificii; S-sec]iunea de trecere.

7.3. DISTRIBUITOARE HIDRAULICE

Distribuitoarele au rolul de a dirija lichidul de lucru pe diferite circuite, c\tre

diferite elemente de execu]ie, de a schimba sensul de deplasare sau de rota]ie a
elementului de execu]ie etc.
~n func]ie de tipul organului utilizat pentru dirijarea uleiului, distribuitoarele
pot fi (Oprean, 1989):
• cu sertare (cu mi[care de transla]ie sau de rota]ie);
• cu supape;
• combinate (cu sertare [i supape).
~n func]ie de num\rul de pozi]ii pe care le poate ocupa organul de dirijare a
lichidului de lucru, distribuitoarele se `mpart `n:
• distribuitoare cu dou\ pozi]ii;
• distribuitoare cu trei pozi]ii;
• distribuitoare cu patru pozi]ii.
Dup\ num\rul de c\i `ntre care se stabilesc leg\turile necesare func]ion\rii
sistemului hidraulic, distribuitoarele pot fi:
• cu dou\ c\i;
• cu trei c\i;
• cu patru sau mai multe c\i.
~n func]ie de modul de comand\, distribuitoarele pot fi:
• cu comand\ mecanic\ (prin pârghii, came, palpatoare etc.);
• cu comand\ hidraulic\;

151
• cu comand\ electromagnetic\.
~n fig. 7.8 sunt prezentate construc]ia [i modul de func]ionare pentru un
distribuitor cu sertar având mi[care de transla]ie, cu patru c\i [i trei pozi]ii de
func]ionare, comandat manual, prin pârghie. Distribuitorul este format (fig. 7.8a) din
corpul (1), prev\zut cu orificiul (P) de leg\tur\ cu pompa hidraulic\, orificiile (T) de
leg\tur\ cu rezervorul [i orificiile (A) [i (B) pentru alimentarea motorului hidraulic. ~n
corp este executat un alezaj cilindric, prev\zut cu umerii de etan[are (2). Sertarul
cilindric (3) este prev\zut cu treptele cilindrice de etan[are (4); sertarul poate fi
deplasat stânga – dreapta prin intemediul pârghiei (6). ~n pozi]ia “neutru” (fig. 7.8a),
toate orificiile distribuitorului sunt obturate.
4 A 3 1 B 2 5 6

a)

T
T P

b)

c)

d)

Fig. 7.8 – Distribuitor cu sertar cu mi[care de transla]ie (Roşca & Vîlcu, 2000)
a-pozi]ia “neutru”, b,c-pozi]ii func]ionale; d-simbol; 1-corp; 2-umeri de etan[are; 3-sertar; 4-trepte
cilindrice; 5-arc; 6-manet\ de comand\; P-orificiu de alimentare cu ulei sub presiune; T-orificii de
leg\tur\ cu rezervorul; A, B-orificii de leg\tur\ cu motorul hidraulic.

La deplasarea sertarului (3) c\tre stânga (fig. 7.8b), lichidul ce sose[te la

racordul (P) este trimis c\tre racordul (B), realizându-se astfel alimentarea motorului
hidraulic cu ulei sub presiune; uleiul refulat de c\tre motor ajunge la racordul (A),
care este pus `n leg\tur\ (datorit\ pozi]iei sertarului) cu unul din orificiile (T) de
leg\tur\ cu rezervorul.
Atunci când sertarul este deplasat c\tre dreapta (fig. 7.8c), se realizeaz\, pe de
152
o parte, leg\tura dintre orificiul (P) [i (A), iar pe de alt\ parte se pun `n leg\tur\
orificiile (B) [i (T).
Readucerea sertarului `n pozi]ia “neutru” este asigurat\ de arcurile (5). Unele
distribuitoare sunt prev\zute cu dispozitive care asigur\ z\vorârea sertarului `n oricare
din pozi]iile de lucru; revenirea la pozi]ia “neutru” se poate realiza manual, prin
ac]ionarea pârghiei de comand\, sau automat, la apari]ia unei suprasarcini `n sistemul
hidraulic.
Atunci când este necesar\ comanda mai multor motoare hidraulice,
distribuitoarele se prev\d cu mai multe sertare, montate `ntr-un corp comun sau `n
corpuri separate. ~n cazul celei de-a doua variante, distribuitorului i se pot monta sau
demonta sec]iuni de lucru, `n func]ie de necesit\]i. Conectarea sec]iunilor de lucru se
poate realiza:
• `n paralel (fig. 7.9a);
• `n serie (fig. 7.9b);
• cu blocare (fig. 7.9c).
Montarea `n paralel a distribuitoarelor (fig. 7.9a) presupune utilizarea unei
supape de trecere (St). Atunci când toate sertarele sunt `n pozi]ia “neutru”, racordul de
comand\ al supapei de trecere este conectat la circuitul (T) de leg\tur\ cu rezervorul.
Ca urmare, racordurile (a) [i (b) ale supapei de trecere sunt puse `n leg\tur\, astfel
`ncât uleiul refulat de c\tre pomp\ (pe circuitul P) este trimis `n rezervor. La
ac]ionarea unui sertar, racordul de comand\ al supapei de trecere este obturat, supapa
se `nchide [i astfel uleiul sub presiune ajunge la distribuitorul respectiv. Este de
remarcat faptul c\ acest mod de conectare a distribuitoarelor permite comanda
simultan\ a ambelor motoare hidraulice, conectate la prizele (PH).
Montarea `n serie a distribuitoarelor (fig. 7.9b) impune conectarea circuitului
de presiune (P) la circuitul suplimentar al distribuitoarelor; astfel, atunci când toate
sertarele sunt `n pozi]ia “neutru”, lichidul sub presiune din circuitul (P) este trimis `n
rezervor prin circuitul (T). La ac]ionarea sertarului distribuitorului (D1), se `ntrerupe
leg\tura dintre circuitul (P) [i circuitul (T), iar distribuitorul este alimentat cu ulei sub
presiune prin supapa de sens (S1). Uleiul refulat de c\tre motorul hidraulic trece prin
circuitul (a) [i ajunge apoi `n rezervor prin circuitul suplimentar al distribuitorului
(D2). ~n cazul `n care ambele sertare sunt ac]ionate simultan, distribuitorul (D2) este
alimentat cu uleiul refulat de c\tre motorul comandat de distribuitorul (D1). Acest mod
de lucru se folose[te când este necesar\ sincronizarea func]ion\rii celor dou\ motoare
hidraulice.
Conectarea distribuitoarelor cu blocare (fig. 7.9c) nu permite ac]ionarea
simultan\ a mai multor motoare hidraulice. Astfel, la ac]ionarea sertarului
distribuitorului (D1), acesta se alimenteaz\ cu lichid sub presiune prin supapa de sens
(S1), `n timp ce alimentarea cu ulei a celui de al doilea distribuitor este `ntrerupt\.
Se observ\ c\ montajul `n serie [i cel cu blocare nu necesit\ utilizarea unei
supape de trecere (ca `n cazul conect\rii `n paralel), datorit\ faptului c\ `n pozi]ia
“neutru”, circuitul suplimentar al distribuitoarelor asigur\ trimiterea c\tre rezervor a
uleiului sub presiune refulat de c\tre pomp\.
~n cazul acţionării electromagnetice a distribuitorului (fig. 7.10), sertarul
acestuia este deplasat cu ajutorul a doi electromagneţi (1 şi 5), care deplasează sertarul
(3) într-un sens sau în celălat prin intermediul tijelor (2) sau (3).

153
 D1 PH D2 PH

St

b a

a)

P
T

D1 PH D2 PH

S1 S2
P
b)

Ss a

D1 PH D2 PH

Ss
S1 S2

c)

P
T

Fig. 7.9 – Scheme de conectare a distribuitoarelor (Babiciu, Scripnic, & Frăţilă, 1984)
a-`n paralel; b-`n serie; c-cu blocare; D1, D2-distribuitoare; PH-prize hidraulice; Ss-supap\ de siguran]\;
St-supap\ de trecere; S1, S2-supape de sens.

Comanda hidraulic\ a distribuitoarelor presupune deplasarea sertarului sub

ac]iunea lichidului sub presiune, trimis prin orificii speciale. Aceast\ solu]ie este
utilizat\, de obicei, la comanda unor distribuitoare de dimensiuni mari, a c\ror
ac]ionare mecanic\ sau electric\ ar necesita for]e mari. ~n acest caz se folose[te un
distribuitor de comand\ (pilot), de dimensiuni mai mici, ac]ionat mecanic sau
electromagnetic (fig. 7.11).
~n fig. 7.12 sunt prezentate câteva tipuri de distribuitoare cu sertare având
mi[care de rota]ie. La aceste distribuitoare, dirijarea uleiului este realizat\ cu ajutorul
sertarului (2), care poate fi rotit stânga – dreapta prin intermediul unei pârghii de
comand\.
154
 Fig. 7.11 – Pilotarea
distribuitoarelor hidraulice
(Oprean, 1989)
Fig. 7.10– Distribuitor ac]ionat 1 – distribuitor de comand\ (pilot); 2 -
electromagnetic52 distribuitor principal (de lucru); 3 – motor
1, 5-electromagneţi; 2, 4-tije; 5-sertar. hidraulic.

Fig. 7.12 – Distribuitoare cu sertare rotative (Babiciu, Scripnic, & Frăţilă, 1984)
A, B-racorduri de alimentare a motorului hidraulic; P-racord de presiune; T-racord de leg\tur\ cu
rezervorul; 1-corp; 2-sertar.

Pentru distribuitoarele cu trei poziţii, în fig. 7.13 sunt prezentate cele mai
utilizate variante de conectare ale racordurilor de legătură cu instalaţia hidraulică,
pentru poziţia centrală (neutră) a sertarului.

Fig. 7.13 – Conexiunile racordurilor distribuitorului pentru poziţia neutră a sertarului53

52
http://www.qreferat.com/referate/mecanica/CLASIFICAREA-SISTEMELOR-DE-ACT421.php
53http://www.creeaza.com/tehnologie/constructii/instalatii/DISTRIBUITOARE-HIDRAULICE841.php

155
 Distribuitoarele cu supape realizeaz\ dirijarea lichidului de lucru prin
deschiderea [i `nchiderea unor supape. ~n fig. 7.14 se prezint\ un exemplu de
distribuitor cu supape, cu trei pozi]ii [i trei c\i, ac]ionat mecanic. Acesta este format
dintr-o carcas\ (3), `n care sunt montate supapele (1) [i (2), precum [i supapa de sens
unic (4). Ac]ionarea distribuitorului se realizeaz\ prin intermediul manetei (5). Se
observ\ c\, `n pozi]ia “neutru”, atât supapa (1) cât [i supapa (2) sunt `nchise, toate
racordurile distribuitorului fiind obturate.
La rotirea c\tre stânga a manetei de comand\, supapa (2) este deschis\,
stabilindu-se astfel leg\tura dintre racordul (A) [i racordul (T). La rotirea c\tre dreapta
a manetei de comand\, se realizeaz\ leg\tura dintre racordul (P) [i racordul (A).
Supapa de sens unic (4) are rolul de `mpiedica deschiderea supapei (1) sub
ac]iunea presiunii lichidului din racordul (A).

Fig. 7.14 – Distribuitor cu supape (Babiciu,

Scripnic, & Frăţilă, 1984)
1, 2-supape;
3-carcas\;
4-supap\ de sens unic;
5-manet\ de comand\.

7.4. ELEMENTE PROPORŢIONALE DE COMANDĂ ŞI CONTROL

Elementele de comandă şi control acţionate electromagnetic, clasice, nu

permit decât o funcţionare de tipul „totul sau nimic” (închis sau deschis), fără a da
posibilitatea modificării continue a parametrului reglat.
Elementele de comandă şi control proporţionale utilizează electromagneţi
proporţionali, care dezvoltă forţe de acţionare proporţionale cu intensitatea curentului
electric care circulă prin înfăşurarea electromagnetului; astfel poziţia elementului de
comandă poate fi modificată continuu între cele două poziţii extreme (complet închis
sau complet deschis), ceea ce permire reglarea continuă a presiunii sau debitului
lichidului hidraulic de lucru.
În fig. 7.15a este prezentată schema de principiu a unei supape proporţionale
pentru reglarea presiunii. Supapa se montează în derivaţie pe circuitul de înaltă
presiune, realizând descărcarea surplusului de lichid către rezervor prin racordul (5).
Arcul (2) este tensionat de către miezul mobil (7) prin intermediul tijei (6) şi

156
asigură menţinerea supapei (3) în poziţia închis.

a) b)
Fig. 7.15 - Supapă proporţională pentru reglarea presiunii54
a) schema constructivă: 1-bobină; 2-arc de reglare; 3-supapă; 4-racord de alimentare cu lichid sub
presiune; 5-racord de descărcare; 6-tijă de comandă; 7-miez mobil; 8-carcasă.
b) principiul de funcţionare: 1-caracteristica electromagnetului; 2-caracteristica arcului de reglare; F-forţa
de acţionare; x-deplasarea miezului mobil; I0-curentul nominal.

Din fig. 7.15b se observă că forţa de acţionare a electromagnetului creşte pe

măsură ce creşte intensitatea curentului electric prin bobina acestuia (curbele
caracteristice 1). Suprapunând caracteristica elastică a arcului (2) peste curbele
caracteristice ale electromagnetului de acţionare se obţin punctele I, II, III, IV, care
reprezintă tensiunea din arc pentru diferite valori ale intensităţii curentului prin
bobină. Ca urmare, o dată cu creşterea intensităţii curentului electric, presiunea la care
are loc deschiderea supapei (3, fig. 7.15a) creşte; altfel spus, prin mărirea intensităţii
curentului electric prin bobină se măreşte presiunea din circuitul hidraulic.
În realitate, obţinerea unei poziţii precise a miezului mobil (7, fig. 7.15a) este
împiedicată de apariţia frecărilor, de magnetismul remanent al electromagnetului etc.,
ceea ce înseamnă că nu este posibilă reglarea cu precizie a presiunii doar prin
modificarea intensităţii curentului electric. Din acest motiv supapa proporţională este
inclusă într-un sistem de reglare în buclă închisă (fig. 7.16), care utilizează un
traductor de poziţie (1), ce furnizează un semnal proporţional cu poziţia armăturii.
Comparatorul (3) compară valoarea semnalului de poziţie x cu valoarea semnalului de
comandă y (presiunea dorită), iar amplificatorul (4) furnizează curentul necesar
deplasării miezului mobil până când acesta ajunge în poziţia dorită (adică x - y = 0).
În cazul distribuitoarelor proporţionale care funcţionează pe baza
electromagneţilor proporţionali (fig. 7.17), modificarea poziţiei sertarului (3) în
funcţie de intensitatea curentului electric care circulă prin înfăşurările electroagneţilor
(2) permite modificarea secţiunii de trecere prin distribuitor şi deci a debitului de
lichid către elementul de execuţie; se asigură astfel, de exemplu, modificarea turaţiei
arborelui motorului hidraulic. Şi în acest caz se foloseşte un sistem în buclă închisă
pentru reglarea precisă a poziţiei sertarului, deplasarea acestuia fiind monitorizată prin
inmtermediul traductorului de deplasare (1).

54
www.nachiamerica.com/download/33/Proportional-Valves/ProportionalControlValves.pdf
157
 Fig. 7.16 – Sistem în buclă închisă
pentru reglarea poziţie miezului
mobil
1-traductor de deplasare;
2-supapa proporţională;
3-comparator;
4-amplificator;
x-semnalul traductorului de deplasare;
y-semnal de comandă;
I-intensitatea curentului electric prin
înfăşurare.

Fig. 7.17 – Distribuitor proporţional55

1-traductor de deplasare; 2-solenoid; 3-sertar; 4-corpul distribuitorului; 5-bloc electronic

La acest tip de distribuitoare proporţionale sertarele sunt prevăzute cu degajări

triunghiulare sau semicirculare, pe zonele cilindrice de etanşare (fig. 7.18). Se asigură
astfel un control mai precis al secţiunii de trecere a lichidului şi deci şi al debitului, iar
forma degajărilor are efect asupra legii de variaţie a debitului în funcţie de poziţia
sertarului.
Servovalvele (distribuitoarele) proporţionale cu unul, dou\ sau trei etaje
hidraulice de amplificare permit ob]inerea unor debite de pân\ la 1000 l/min,
presiunea de lucru putând atinge 320 daN/cm2. Schema de principiu a unei servovalve
cu un etaj de amplificare este prezentat\ `n fig. 7.19. Servovalva este format\ din
distribuitorul (7), amplificatorul hidraulic (10) [i electromagnetul polarizat (8).
Electromagnetul este format din piesele polare (3), `ntre care se poate roti miezul (4),
pe care este montat\ clapeta (5). Atât timp cât electromagnetul nu este alimentat cu
energie electric\, miezul (4) ocup\ o pozi]ie de mijloc `ntre cele dou\ piese polare
(magne]i permanen]i). La alimentarea cu energie electric\ a bobinei, `n func]ie de

55
http://www.cmafh.com/enewsletter/PDFs/Hydraulic_Proportional_Closed_Loop_System_Design.pdf
158
sensul [i intensitatea curentului electric, miezul se va roti mai mult sau mai pu]in `ntre
piesele polare.

Fig. 7.18 – Sertare cu degajări pentru

distribuitoare proporţionale

Fig. 7.19 – Servovalvă

proporţională (Babiciu,
Scripnic, & Frăţilă, 1984)

1,2 – ajutaje;
3-piese polare;
4-miez;
5-clapet\;
6-sertar;
7-distribuitor;
8-electromagnet;
9-filtru;
10-amplificator;
11, 12-camere de comand\ a
sertarului.

Pe miezul (4) este montat\ clapeta (5), care se g\se[te `ntre cele dou\ ajutaje
(1) [i (2). Acestea sunt alimentate cu ulei sub presiune din racordul (P), prin canalele
(C), (C1) [i (C2). Canalele (C1) [i (C2) comunic\ [i cu spa]iile (11) [i (12), care asigur\
ac]ionarea hidraulic\ a sertarului (6).
Atât timp cât clapeta (5) se g\se[te la egal\ distan]\ fa]\ de ajutajele (1) [i (2)
– bobina electromagnetului nefiind alimentat\ cu energie electric\ - debitele de ulei
care ies prin cele dou\ ajutate sunt egale, iar presiunile din canalele (C1) [i (C2) sunt
egale; sertarul (6) ocup\ pozi]ia median\ (neutr\). Atunci când pozi]ia clapetei (5) se
modific\ datorit\ aliment\rii electromagnetului cu energie electric\, aceasta se va
apropia de unul din ajutaje [i se va `ndep\rta de cel de al doilea; ca urmare, debitele de
lichid care trec prin cele dou\ ajutate se modific\, astfel `ncât `n cele dou\ camere (11)
[i (12) presiunile vor fi diferite. Sub ac]iunea diferen]ei de presiune dintre cele dou\
camere, sertarul (6) se va deplasa. De exemplu, dac\ clapeta se apropie de ajutajul (1),
debitul prin acest ajutaj scade, iar debitul prin ajutajul (2) cre[te; astfel presiunea din
camera (11) devine mai mare decât presiunea din camera (12), iar sertarul (6) se
159
deplaseaz\ c\tre dreapta. Cursa sertarului este propor]ional\ cu diferen]a de presiune,
deci cu distan]a dintre clapeta (5) [i ajutaj [i deci cu intensitatea curentului electric ce
parcurge bobina electromagnetului.
~n func]ie de cursa sertarului (6) se modific\ sec]iunile de trecere a lichidului
de lucru c\tre racordurile (A) [i (B), realizându-se astfel modificarea debitului de
lichid trimis c\tre motorul hidraulic.
Fig. 7.20 prezintă partea de pilotare a distribuitorului proporţional cu jet. La
această soluţie constructivă, armătura (2) se roteşte mai mult sau mai puţin între
piesele polare, în funcţie de intensitatea şi sensul curentului electric care trece prin
înfăşurările (1).

Fig. 7.20 – Distribuitor proporţional cu jet (partea de pilotare)56

1- înfăşurări; 2-miez (armătură); 3-ansamblu conductă elastică cu orificiu; 4-sertar; 5-orificiu calibrat; 6,7-
orificii receptoare; 8-conductă elastică; 9-alezaj; 10-arc de reacţiune; 11-filtru.

Armătura (2) este solidarizată cu ansamblul conductă elastică cu orificii (3),

pe care o încovoaie către stânga sau către dreapta, în funcţie de sensul în care are loc
rotirea armăturii. Astfel, lichidul sub presiune care iese prin orificiul (5) va fi dirijat
fie către orificiul (6), fie către orificiul (7), iar sertarul (4) se va deplasa fie către
dreapta, fie către stânga, datorită diferenţei de presiune dintre cele două feţe ale
sertarului. Deplasarea sertarului se transmite către conducta elastică prin intermediul
arcului de reacţiune (10), care va readuce astfel conducta elastică în poziţia mediană
(între orificiile 6 şi 7); în acest moment deplasarea sertarului încetează. Ca urmare,
poziţia, în translaţie, a sertarului (4) va depinde de intensitatea şi sensul curentului
electric care trece prin înfăşurările (1).

7.5. ACUMULATOARE HIDRAULICE

Acumulatoarele hidraulice au rolul de a acumula energia hidraulic\, pe care o

pot apoi ceda `napoi sistemului. Acumulatoarele hidraulice se folosesc pentru:
56
http://stdj.scienceandtechnology.com.vn/index.php/stdj/article/download//418/816/
160
• men]inerea unei presiuni relativ constante `n sistem atunci când pistoanele
motoarelor hidraulice `[i modific\ pozi]ia;
• amortizarea pulsa]iilor de debit ale pompei;
• atenuarea vârfurilor de presiune din sistem;
• compensarea varia]iilor de volum ale lichidului la modificarea presiunii sau
temperaturii din sistem;
• compensarea (`ntre anumite limite) a pierderilor de ulei;
• obţinerea unor elemente elastice (`n locul arcurilor).
~n func]ie de principiul de func]ionare, acumulatoarele hidraulice pot fi:
• mecanice;
• pneumatice.
~n fig. 7.21 sunt prezentate principalele tipuri de acumulatoare utilizate `n
sistemele hidraulice.

4 7
3 3 Fig. 7.21 – Tipuri de
acumulatoare hidraulice
2 2 (Roşca & Vîlcu, 2000)

a-mecanic;
1 a) 1 b) b-pneumatic, cu piston;
c-pneumatic, cu membran\;
d-pneumatic, cu burduf;
9 7 1-conduct\ de alimentare cu ulei;
6 2-carcasa acumulatorului;
10 3-piston;
7 4-arc;
2 5, 6-semicarcase;
7-volum cu gaz sub presiune;
5 8-membran\ elastic\;
9-pastil\ metalic\;
10-burduf elastic.
1 c) 8 1 d) 9

Acumulatorul mecanic (fig. 7.21a) este format dintr-o carcas\ (2), montat\ `n
deriva]ie pe conducta cu lichid sub presiune (1), `n interiorul c\reia se g\se[te un
piston (3); pe o fa]\ a pistonului ac]ioneaz\ presiunea uleiului, `n timp ce pe fa]a opus\
ac]ioneaz\ for]a elastic\ a arcului (4). Pozi]ia pistonului este dat\ de echilibrul dintre
for]a datorat\ presiunii lichidului de lucru [i for]a elastic\ de pretensionare a arcului.
La cre[terea presiunii, pistonul se ridic\, tensionând suplimentar arcul (4), pân\ la
refacerea echilibrului de for]e; la sc\derea presiunii, arcul `mpinge pistonul `n jos,
energia acumulat\ `n arc fiind cedat\ sistemului.
La acumulatoarele hidro-pneumatice (fig. 7.21b, c [i d), acumulatorul este
format din dou\ volume distincte, `ntr-unul din spa]ii g\sindu-se gaz sub presiune (de
obicei azot); cel de al doilea spaţiu este ocupat de lichidul de lucru din sistemul
hidraulic. Datorit\ compresibilit\]ii gazului din acumulator, volumul ocupat de gaz are
rolul de element elastic. Atunci când cele dou\ spa]ii sunt separate prin intermediul
unei membrane (fig. 7.21c) sau a unui burduf (fig. 7.21d), pentru a `mpiedica ie[irea
161
membranei sau burdufului prin racordul de leg\tur\ cu circuitul de lichid se utilizeaz\
o pastil\ metalic\ (9). Acumulatorul hidro-pneumatic cu piston (fig. 7.21b) este mai
rar utilizat deoarece necesit\ sisteme complicate de etan[are a pistonului (3) `n corpul
acumulatorului.

a) b) c)
Fig. 7.22 – Acumulatoare hidro-pneumatice (Roşca & Vîlcu, 2000)
a-acumulator cu piston; b-acumulator cu membran\; c-acumulator cu burduf.

Pentru calculul simplificat al volumului acumulatorului se porne[te de la

schemele din fig. 7.23a şi b (în care volumul pistonului se neglijeaz\).
Se observ\ c\, prin intrarea lichidului `n acumulator, parametrii gazului din
acumulator se modific\: de la presiunea p1 [i volumul V1, la presiunea p2 [i volumul
V2. Din considerente geometrice, rezult\ c\ Vu = V1 – V2. Considerând c\ aceast\
transformare este izoterm\, rezultă:
p1 
p1 ⋅ V1 = p 2 ⋅ V2  V2 = V1 ⋅   p1 
p 2   Vu = V1 ⋅ 1 −  ,
Vu = V1 − V2   p2 
unde:
- V1 = Vt – volumul total ocupat de c\tre gazul din acumulator;
- p1 = pi – presiunea ini]ial\ a gazului;
- p2 = pmax – presiunea maxim\ a lichidului din sistem.
Ca urmare, obţinem, în final:
 p 
Vu = Vt ⋅ 1 − i  .
 p max 
Dac\ ciclurile de `nc\rcare – desc\rcare a acumulatorului sunt dese, se
consider\ c\ gazul sufer\ o transformare politropic\, astfel `ncât pentru determinarea
volumului util al acumulatorului se poate utiliza rela]ia:
p2, V2 V1-Vr
p1, V1
pmin
Vu Vr, pmin

a) b) c)
Fig. 7.23 – Schem\ pentru calculul volumului acumulatorului hidraulic
162
 (Roşca & Vîlcu, 2000)
a-situa]ia ini]ial\; b-sub ac]iunea presiunii lichidului; c- situa]ia real\.

 1

 p n 
Vu = Vt ⋅ 1 −  i  .
 p 
  max  

~n general, presiunea ini]ial\ a gazului depinde de presiunea minim\ din
sistemul hidraulic: pi = (0,8…0,9)·pmin.
~n realitate, desc\rcarea acumulatorului hidraulic nu are loc complet; la
presiunea minim\ admisibil\ a lichidului din sistem, pmin, `n acumulator r\mâne o
rezerv\ de ulei Vr (fig. 7.23c). Dac\ presupunem c\ [i comprimarea gazului de la
starea V1, pi la starea V1 – Vr , pmin este de asemenea izoterm\, putem scrie:
 p 
V1 ⋅ p i = (V1 − Vr ) ⋅ p min  Vr = V1 ⋅ 1 − i  ,
 p min 
sau, având `n vedere cele men]ionate mai sus:
 p 
Vr = Vt ⋅ 1 − i  .
 p min 
Volumul util al acumulatorului devine:
 p   p 
Vu' = Vu − Vr = Vt ⋅ 1 − i  − Vt ⋅ 1 −  ,
 p max   p min 
sau:
 p p 
Vu' = Vt ⋅  i − i 
 p min p max 
Considerând transformarea politropic\, rezult\:
 1 1

 p  n  pi n 
V = Vt ⋅  i
'
 −   .
u
 p min 
   p max  

Având în vedere că gazele cu care sunt încărcate acumulatoarele nu sunt
perfecte, volumul real se corectează cu un factor C:
Vreal = C ⋅ Vu sau Vreal = C ⋅ Vu' ,
valorile acestui coeficient fiind cuprinse între 1,5 şi 1,7, în funcţie de presiunea
maximă a lichidului de lucru, raportul dintre presiunea maximă şi cea minimă, tipul
transformării avute în vedere (izotermă sau politropică).
Umplerea cu gaz a acumulatoarelor hidro-pneumatice se realizează cu
ajutorul unui dispozitiv adecvat (fig. 7.24), care se montează pe acumulator şi la care
se cuplează butelia de gaz comprimat, prin intermediul racordului (1) şi al unui furtun
de înaltă presiune. La acţionarea robinetului (2) are loc deschiderea supapei din
racordul de încărcare al acumulatorului; apoi se deschide robinetul buteliei de gaz
comprimat, astfel fiind permisă trecerea gazului către acumulator. La atingerea
presiunii indicate, robinetul buteliei se închide şi apoi se închide şi robinetul (2); la
163
10...15 minute după încărcarea acumulatorului se verifică din nou presiunea gazului
(prin acţionarea robinetului 2) şi, dacă aceasta este prea mare, se elimină surplusul de
gaz prin deschiderea supapei de descărcare (4).

Fig. 7.24 – Dispozitiv pentru `nc\rcarea

acumulatoarelor hidro-pneumatice57

1-racord de cuplare la butelia de gaz comprimat;

2-robinet;
3-manometru;
4-supap\ de desc\rcare

7.6. FILTRE

Filtrele au rolul de a separa [i re]ine impurit\]ile din lichidul de lucru.

Impurit\]ile provin din mediul exterior (praf), din interiorul sistemului (particule
metalice desprinse ca urmare a uz\rii elementelor componente) sau din oxidarea
lichidului hidraulic. ~n func]ie de diametrul particulelor re]inute, filtrele se pot
clasifica `n (Babiciu, Scripnic, & Frăţilă, 1984):
• grosiere – diametrul impurit\]ilor mai mare de 100 µm;
• normale – d > 10 µm;
• fine – d > 5 µm;
• foarte fine – d > 1 µm.
Fig. 7.25 prezint\ principalele solu]ii de montare a filtrelor hidraulice.
Montarea filtrului pe aspira]ia pompei (fig. 7.25a) prezint\ avantajul de a nu supune
filtrul la solicit\ri mecanice mari; pe de alt\ parte, aceast\ variant\ `nr\ut\]e[te
umplerea pompei (`n special la temperaturi sc\zute), conducând la sc\derea
randamentului acesteia. Solu]ia nu poate fi aplicat\ la filtrele fine [i foarte fine, care
au rezisten]e hidraulice relativ mari, putând astfel conduce la apariţia cavitaţiei în
pompă din cauza presiunii scăzute în aspiraţie. Aceste filtre reţin impurităţi cu
dimensiuni peste 40 µm.
Principalul dezavantaj al mont\rii filtrului pe refularea pompei (fig. 7.25b)
este legat de faptul c\ pompa aspir\ ulei nefiltrat, ceea ce conduce la o uzur\ mai
rapid\ acesteia. ~n acela[i timp, filtrul trebuie s\ reziste solicit\rilor mecanice impuse
de presiunea ridicat\ a lichidului refulat de c\tre pomp\. Aceast\ solu]ie are avantajul
de a putea fi utilizat\ `n cazul filtrelor fine; `n acest caz, pentru a se evita colmatarea
rapid\ a filtrului fin, doar o parte din debitul de ulei refulat de c\tre pomp\ este dirijat
c\tre filtru (de obicei aprox. o treime), `n timp ce filtrarea brut\ este asigurat\ prin
intermediul unui filtru montat pe aspira]ia pompei. De obicei, această soluţie asigură
57
https://hydraulica.all.biz/en/gas-station-charging-of-hydroaccumulators-s617324
164
reţinerea impurităţilor cu dimensiuni peste 10...20 µm.

4 4 4

3 2
2

2 3 3

1 1 1
a) b) c)
Fig. 7.25 – Solu]ii de montare a filtrelor hidraulice
(Babiciu, Scripnic, & Frăţilă, 1984)
a-pe aspira]ia pompei; b-pe refularea pompei; c-pe circuitul de retur;
1-rezervor; 2-filtru; 3-pomp\ hidraulic\; 4-sistem hidraulic.

Cea de a treia variant\ - filtru montat pe circuitul de `ntoarcere a lichidului `n

rezervor (fig. 7.25c) – are dou\ avantaje: `n rezervor se g\se[te ulei filtrat, iar
umplerea pompei nu este afectat\ de prezen]a filtrului.
~n acest caz, rezisten]a hidraulic\ a filtrului nu trebuie s\ dep\[easc\ 1,5…2,5
daN/cm ; filtrul este prevăzut cu o supapă de by-pass care să permită descărcarea
2

lichidului de lucru direct în rezervor dacă filtrul este colmatat. La această variantă sunt
reţinute particule cu dimensiuni peste 25 µm.
Ca element filtrant se folosesc:
• site metalice cu dimensiunea ochiurilor de 0,04…0,1 mm;
• lamele metalice, amplasate la o distan]\ de 0,08…0,18 mm `ntre ele;
• ]es\turi textile sau din fibre sintetice;
• hârtie poroas\;
• materiale ceramice poroase.
~n majoritatea cazurilor sistemul se prevede [i cu un element magnetic de
filtrare, care are rolul de a re]ine impurit\]ile fieroase.
Capacitatea de filtrare a unui filtru (debitul maxim de ulei prin filtru) este dat\
de rela]ia (Grunwald, 1980):
∆p l
Q = q0 ⋅ F ⋅ s  ,
η  
unde:
- q0 – capacitatea specific\ de filtrare a elementului filtrant [l/cm2];
- F – suprafa]a total\ de filtrare [cm2];
- ∆p – c\derea de presiune pe filtru [N/m2];
- η - vâscozitatea dinamic\ a lichidului de lucru [Pa⋅s].
Tabelul 7.1 prezint\ capacitatea specific\ de filtare a unor materiale utilizate
`n mod curent pentru realizarea elementelor filtrante.
C\derea de presiune pe filtru nu trebuie s\ dep\[easc\ 0,1…0,2 daN/cm2
atunci când filtrul se monteaz\ pe aspira]ia pompei [i 1,5…2,5 daN/cm2 pentru

165
celelalte solu]ii de montare.
Tabelul 7.1
Capacitatea specific\ de filtrare (Babiciu, Scripnic, & Frăţilă, 1984)
Material Capacitate de filtrare, l/cm2
Hârtie 0,015…0,03
Carton filtrant 0,012
Lamele metalice 0,08
Site metalice 1,16…11,24

a) b)
Fig. 7.26 – Filtru de ulei
a-elementul filtrant; b-filtrul ansamblat.

7.7. REZERVOARE DE LICHID

Rezervorul are rolul de a stoca uleiul necesar func]ion\rii sistemului hidraulic.

~n acela[i timp, rezervorul asigur\ [i separarea prin decantare a apei [i altor impurit\]i
prezente `n lichidul hidraulic. ~n mod uzual, rezervorul este realizat din tabl\ de o]el,
`n fig. 7.27 fiind prezentat\ construc]ia unui rezervor de ulei.

Fig. 7.27 – Rezervorul de ulei

(Babiciu, Scripnic, & Frăţilă,
1984)

1-gur\ de umplere;
2-aerisitor;
3-conduct\ de aspira]ie;
4-conduct\ de retur;
5-perete desp\r]itor;
6-filtru.

Gura de umplere (1) este prev\zut\ cu un filtru, care asigur\ filtrarea

preliminar\ a uleiului. La unele construc]ii, umperea se realizeaz\ prin filtrul (6), care

166
este prev\zut cu un capac deta[abil.
Aerisitorul (2) asigur\ leg\tura rezervorului cu atmosfera, astfel `ncât lichidul
din rezervor s\ se g\seasc\ la presiune atmosferic\.
Cap\tul conductei de aspira]ie (3) a pompei se g\se[te la `n\l]imea ha fa]\ de
fundul rezervorului, evitându-se astfel aspira]ia impurit\]ilor sedimentate la partea
inferioar\ a rezervorului.; de regul\, ha > 2d0.
Cap\tul inferior al conductei de retur (4) se g\se[te sub cota de nivel minim a
lichidului, astfel ca acesta s\ nu intre `n contact cu aerul. Conducta de retur se
amplaseaz\ la o distan]\ cât mai mare de conducta de aspira]ie, pentru ca bulele de aer
evacuate din conducta de retur s\ nu fie aspirate de c\tre pomp\; la unele construc]ii,
`ntre cele dou\ conducte se g\se[te un perete desp\r]itor (5).

7.8. CONDUCTE ŞI ELEMENTE DE ETANŞARE

Conductele asigur\ circula]ia lichidului de lucru de la pomp\ la diferitele

componente ale sistemului hidraulic precum [i `ntoarcerea lichidului `n rezervor.
Conductele pot fi rigide sau flexibile.
Conductele rigide sunt ]evi metalice, prev\zute la capete cu racorduri (fig.
7.28) care permit cuplarea elementelor sistemului hidraulic; etan[area se realizeaz\ fie
cu ajutorul unor suprafe]e conice, fie prin intermediul unor garnituri. Diametrul
interior al acestor conducte este de 4…32 mm, grosimea pere]ilor conductei fiind
cuprins\ `ntre 1,5 [i 4 mm.

Fig. 7.28 – ~mbinarea conductelor

metalice (Tacă & Păunescu,
2009)
1-conduct\;
2-racord;
3-buc[\;
4-piuli]\;
5-element hidraulic.

Conductele flexibile se utilizeaz\ pentru realizarea leg\turilor la elementele

hidraulice aflate `n mi[care. Se folosesc furtunuri din cauciuc, cu inser]ii textile [i/sau
metalice pentru cre[terea rezisten]ei mecanice. Racordurile flexibile sunt prev\zute la
capete cu elemente metalice de cuplare la sistemul hidraulic (de exemplu supape de
cuplare).
Diametrul conductei se determină cu relaţia (Tacă & Păunescu, 2009):
Q
d = 1,13 ⋅ [m] ,
w
în care Q este debitul volumic [m3/s], iar w este viteza de curgere a lichidului [m/s];
viteza se impune în funcţie de lungimea L a conductei:
• pentru L < 100⋅d, w = 6...7 m/s;
• pentru L > 100⋅d, w = 3...4 m/s;
167
 pentru conducte de refulare către rezervor w = 1,5...2 m/s.
Elementele de etan[are au rolul de a asigura etan[area `mbin\rilor dintre
diferitele componente ale sistemului hidraulic, `mpiedicând astfel pierderile de lichid.
Ca elemente de etan[are se folosesc garnituri executate din cauciuc, materiale
termoplastice, piele etc. Pentru presiuni mari de lucru se folosesc garnituri din cupru
sau aluminiu.
~n fig. 7.29 sunt prezentate câteva din cele mai utilizate tipuri de elemente de
etan[are. Garniturile inelare (inele 0) au `n sec]iune form\ circular\, diametrul interior
fiind cuprins `ntre 2,6 [i 287,6 mm, diametrul sec]iunii fiind de 1,8…7 mm. Aceste
inele se monteaz\ `n loca[uri standardizate, jocul dintre cele dou\ elemente conjugate
`ntre care se realizeaz\ etan[area fiind de 25…500 µm, `n func]ie de presiunea de
lucru (Babiciu, Scripnic, & Frăţilă, 1984).
Pentru etan[area pistoanelor motoarelor [i pompelor hidraulice se folosesc
segmen]i, inele O sau man[ete de etan[are tip L sau U. Deoarece man[etele tip L [i U
asigur\ etan[area pentru un singur sens de deplasare, la cilindrii cu dubl\ ac]iune se
utilizeaz\ câte dou\ man[ete, montate `n sensuri opuse.

a) b) c)

d) e)
Fig. 7.29 – Elemente de etan[are (Babiciu, Scripnic, & Frăţilă, 1984)
a-inel 0; b-man[et\ tip L; c, d, e-ma[ete tip U.

168
 8. INSTALAŢII HIDRAULICE ALE TRACTOARELOR
ŞI ALTE SISTEME HIDRAULICE
8.1. INSTALAŢIA HIDRAULICĂ CU ELEMENTE SEPARATE

Amplasarea elementelor componente ale acestui tip de instala]ie hidraulic\

este prezentat\ `n fig. 8.1.

Fig. 8.1 - Amplasarea elementelor componente ale instala]iei hidraulice cu elemente

separate (Babiciu, Scripnic, & Frăţilă, 1984)
a-rezervor de ulei; b, c, d-conducte metalice; e-racorduri flexibile; P, R-ro]i din]ate; PH1, PH3-prize
hidraulice; 1- filtru; 2-pomp\ hidraulic\; 3-distribuitor; 4-cilindrul hidraulic al ridic\torului.

Rezervorul de ulei (a) este reprezentat de c\tre carterul pun]ii din spate.
Filtrul de ulei este de asemenea combinat, acesta con]inând atât magne]i cât [i
elemente filtrante. Pompa de ulei (2) este montat\ pe partea stâng\ a carterului
ambreiajului, fiind antrenat\ de c\tre arborele cotit al motorului prin intermediul
ro]ilor din]ate (P) [i (R).
Distribuitorul (3) are trei sec]iuni de lucru (la comand\ special\ se poate livra
un distribuitor cu patru sec]iuni), fiecare sec]iune având patru pozi]ii func]ionale
(ridicat, neutru, coborât [i flotant). Una din sec]iunile distribuitorului comand\
ridic\torul hidraulic, iar celelalte dou\ sunt destinate ac]ion\rii hidraulice a ma[inilor
agricole cuplate la tractor. ~n fig. 8.2 este prezentat\ schema de principiu a instala]iei
hidraulice cu elemente separate; se observă montarea în paralel a secţiunilor
distribuitorului (vezi şi fig. 7.9a).
Construc]ia uneia din sec]iunile distribuitorului precum [i func]ionarea
acesteia sunt prezentate `n fig. 8.3…8.6 (Roşca & Vîlcu, 2000).
~n pozi]ia “neutru” (fig. 8.3), canalul de presiune (d) este obturat de c\tre
sertarul (2), `n timp ce canalul superior (e) comunic\ (datorit\ pozi]iei sertarului) cu
canalele (f), (g) [i (h), iar prin racordul (i) uleiul ajunge `n rezervor. Astfel, spa]iul din
169
spatele supapei de trecere (4) este pus `n leg\tur\ cu rezervorul prin canalele (e), (f),
(g) [i (h). Ca urmare, sub ac]iunea presiunii uleiului, supapa de trecere se deschide,
uleiul refulat de c\tre pomp\ putând astfel ajunge `napoi `n rezervor prin racordul (i).
Racordurile (a) [i (b), care alimenteaz\ cilindrul de for]\, sunt obturate de c\tre
sertarul (2). Mecanismul de suspendare este astfel blocat `ntr-o pozi]ie invariabil\,
aceasta fiind pozi]ia de transport a ma[inii agricole aflate pe ridic\tor.

D1 D2 D3
PH PH C

St

SS
P

R
Fig. 8.2 - Schema de principiu a instala]iei hidraulice cu elemente separate
(Roşca & Vîlcu, 2000)
R-rezervor; F-filtru; P-pomp\; SS-supap\ de siguran]\; St-supap\ de trecere; D1…D3-sec]iunile
distribuitorului; PH-prize hidraulice; C-cilindrul hidraulic al ridic\torului.

Pozi]ia “ridicat” (fig. 8.4) este ob]inut\ prin deplasarea `n jos a sertarului (2).
Astfel, canalul superior (e) este obturat de c\tre sertar, ceea ce face ca supapa de
trecere s\ nu se mai poat\ deschide. Uleiul sub presiune trece din canalul (c) `n canalul
(d) [i apoi, pe lâng\ sertarul (2), c\tre racordul (a). De aici, uleiul este trimis c\tre fa]a
inferioar\ a pistonului cilindrului hidraulic. Uleiul refulat de pe fa]a superioar\ a
pistonului intr\ `n distribuitor prin racordul (b) [i apoi, trecând pe lâng\ sertar, ajunge
la racordul (i), care face leg\tura cu rezervorul de ulei. Men]inerea sertarului
(respectiv a manetei de comand\) `n aceast\ pozi]ie este realizat\ de c\tre mecanismul
de z\vorâre (3).
Pozi]ia “coborât” (fig. 8.5) se ob]ine prin ridicarea sertarului. Situa]ia este
asem\n\toare cu cea din cazul precedent, cu diferen]a c\ uleiul sub presiune este
trimis c\tre racordul (b) [i de aici pe fa]a superioar\ a pistonului cilindrului hidraulic,
`n timp ce uleiul refulat de fa]a inferioar\ a pistonului intr\ `n distribuitor prin canalul
(a), fiind apoi trimis c\tre rezervor prin racordul (i). Ca urmare, pistonul cilindrului
hidraulic coboar\. Men]inerea sertarului `n aceast\ pozi]ie este de asemenea asigurat\
de c\tre mecanismul de z\vorâre.
Pozi]ia “flotant” (fig. 8.6) este ob]inut\ prin ridicarea la maximum a sertarului
170
distribuitorului. Se observ\ c\, `n aceast\ pozi]ie, se realizeaz\ din nou obturarea
canalului de presiune (d), `n timp ce canalele (e), (f), (g) [i (h) sunt puse `n leg\tur\ cu
rezervorul prin racordul (i). La fel ca `n cazul pozi]iei “neutru”, supapa de trecere este
deschis\, uleiul sub presiune fiind trimis c\tre racordul (i). Spre deosebire de pozi]ia
“neutru”, canalele (a) [i (b) sunt de asemenea puse `n leg\tur\ cu rezervorul de ulei.
Ca urmare, pistonul cilindrului hidraulic se poate deplasa liber, ma[ina aflat\ pe
ridic\torul hidraulic putând copia denivel\rile terenului.
2

1 e h

6
f
g
4

d c

3
i

Fig. 8.3- Pozi]ia “neutru” Fig. 8.4 - Pozi]ia “ridicat”

1-carcas\; 2-sertar; 3-mecanism de z\vorâre;
4-supap\ de trecere; 5,6-arcuri

Dispozitivul de z\vorâre a sertarului (fig. 8.7) are o construc]ie special\,

acesta realizând urm\toarele func]iuni:
• men]inerea sertarului `n una din pozi]iile “ridicat”, “coborât” sau “neutru”;
• aducerea automat\ a sertarului (aflat `n una din pozi]iile “ridicat” sau “coborât”) `n
pozi]ia “neutru” atunci când presiunea uleiului dep\[e[te 110 bari.
Se observ\ c\ sertarul (1) este prev\zut, la partea inferioar\, cu canale radiale,
`n care se g\sesc bilele de blocare (10). Acestea asigur\ re]inerea sertarului `n una din
pozi]iile “ridicat”, “coborât” sau “flotant”, lucru realizat prin p\trunderea bilelor (10)
`n degaj\rile (I), (II) sau (III), sub ac]iunea capului tronconic al `mping\torului (8) [i a
arcului (9).
Canalul interior (2) este pus `n leg\tur\, prin canale radiale executate `n sertar,
cu canalul de presiune (d - fig. 8.3), prin care circul\ uleiul sub presiune refulat de
c\tre pomp\. ~n momentul apari]iei unei suprapresiuni (datorate, de exemplu, faptului
c\ pistonul cilindrului hidraulic a ajuns la cap\t de curs\), supapa (4) se deschide, iar
uleiul sub presiune ac]ioneaz\ asupra pistona[ului (6). Acesta deplaseaz\ `n jos
`mping\torul (8), ceea ce face ca bilele (10) s\ nu mai fie `mpinse radial `n degaj\rile

171
executate `n buc[a fix\ (7); ca urmare, sertarul nu mai este re]inut de c\tre mecanismul
de z\vorâre `n pozi]ia “ridicat” sau “coborât”, fiind readus de c\tre arcul (11) `n
pozi]ia “neutru”.

Fig. 8.5 - Pozi]ia “coborât” Fig. 8.6 - Pozi]ia “flotant”

Fig. 8.7 - Mecanismul de z\vorâre (Roşca &

Vîlcu, 2000)

1-sertar;
2-canal;
3-corpul distribuitorului;
4-supap\;
5, 9, 11-arcuri;
6-pistona[;
7-buc[\ fix\;
8-`mping\tor;
10-bil\ de blocare;
I - degajare pentru blocare `n pozi]ia “ridicat”; II - degajare
pentru blocare `n pozi]ia “coborât”;
III - degajare pentru blocare `n pozi]ia “flotant”.

8.2. INSTALAŢIA HIDRAULICĂ MONOBLOC, CU REGLAJE

AUTOMATE

La aceast\ instala]ie, cilindrul hidraulic al ridic\torului (cu simplu efect),

distribuitorul principal [i distribuitorul suplimentar, precum [i sistemul de pârghii de
comand\ se g\sesc `ntr-o carcas\ comun\, montat\ pe carterul pun]ii spate. ~n fig. 8.8
este prezentat\ schema de principiu a acestei instala]ii hidraulice.
Distribuitorul suplimentar (D1) este utilizat pentru ac]ionarea unui cilindru
172
hidraulic cu simpl\ ac]iune (Ch1), fiind de tipul cu sertar cu mi[care rectlinie.
Distribuitorul suplimentar (D2) este folosit pentru ac]ionarea unui cilindru
hidraulic cu dubl\ ac]iune (Ch2). Acesta este format din dou\ distribuitoare cu sertare
având mi[care de transla]ie, (D’2) [i (D’’2), comandate simultan.
~n pozi]ia “neutru” (N, 0), toate racordurile distribuitorului (D”2) sunt `nchise;
distribuitorul (D’2) asigur\ trimiterea uleiului sub presiune c\tre distribuitorul (D3) al
ridic\torului hidraulic.
Ch3
D1 FCNR

Ch1 D2
D3
D’2
D’‘2 S2
Ch2 RH
DC 1 3

0 2
2 0 St Ss 2
Sd
3 S1 1
C

SS 1
P

Fig. 8.8 - Schema instala]iei hidraulice monobloc a tractoarelor de 65 CP

(Babiciu, Scripnic, & Frăţilă, 1984)
R-rezervor; F-filtru; P-pomp\; Ss1, Ss2-supape de siguran]\; D1, D2, D3-distribuitoare; C, Ch1, Ch2, Ch3-
cilindri hidraulici; DC-distribuitor de comand\; St-supap\ de trecere; Sd-supap\ de desc\rcare; S1, S2-
supape de sens unic; RH-rezisten]\ hidraulic\ reglabil\.

~n pozi]ia “ridicat” (R, 1), distribuitorul (D”2) trimite uleiul sub presiune pe
fa]a inferioar\ a pistonului cilindrului (Ch2), `n timp ce uleiul refulat de pe fa]a
superioar\ este trimis `napoi `n rezervor. ~n momentul apari]iei unei suprapresiuni (de
exemplu atunci când pistonul cilindrului hidraulic ajunge la cap\t de curs\), presiunea
din sistem cre[te [i devine suficient de mare pentru a ac]iona distribuitorul de
comand\ (DC); acesta comand\ retragerea tijei cilindrului (C) [i astfel sertarul
distribuitorului (D”2) este eliberat, deplasându-se, sub ac]iunea arcului s\u, `n pozi]ia
“neutru”. Acela[i lucru se `ntâmpl\ [i atunci când distribuitorul (D2) este trecut `n
pozi]ia “coborât” (C,2).
~n pozi]ia “flotant”, alimentarea cu ulei sub presiune a distribuitorului de
comand\ este anulat\, fiind anulat\ astfel ac]iunea mecanismului automat de revenire
`n pozi]ia “neutru”.
Trebuie remarcat faptul c\ schema nu permite ac]ionarea simultan\ a
distribuitorului (D1) sau (D2) [i a distribuitorului (D3) al ridic\torului hidraulic.
Distribuitorul principal (D3) este utilizat pentru ac]ionarea cilindrului hidraulic
173
cu simpl\ ac]iune (Ch3) al ridic\torului hidraulic, uleiul sub presiune trecând prin
supapa de sens unic (S2).
~n pozi]ia “neutru”, uleiul sub presiune refulat de c\tre pomp\ deschide
supapa de trecere (St), putând astfel ajunge `n rezervorul (R). Coborârea ridic\torului
are loc `n momentul `n care distribuitorul deschide supapa de desc\rcare (Sd). Uleiul
iese din cilindrul hidraulic trecând apoi spre rezervor prin rezisten]a hidraulic\ (RH) [i
supapa de desc\rcare (Sd). Cu ajutorul droselului (RH) se poate regla viteza de
coborâre a ma[inii aflate pe ridic\torul hidraulic.
Supapa de siguran]\ (Ss2) protejeaz\ cilindrul hidraulic al ridic\torului `n cazul
apari]iei unor suprasarcini.

8.3. SISTEME HIDRAULICE CONTROLATE DE SARCINĂ

Un sistem hidraulic convenţional furnizează fluidul de lucru cu un debit

constant; atunci când este atinsă presiunea maximă admisibilă, se deschide supapa de
limitare a presiunii şi fluidul în exces este dirijat către rezervor. Ca urmare, pompa
hidraulică furnizează mereu debitul maxim de fluid; puterea necesară antrenării
pompei este mare şi se generează o mare cantitate de căldură.
Sistemele hidraulice controlate de sarcină modifică presiunea şi debitul
fluidului în funcţie de sarcina pe care trebuie să o dezvolte elementul de acţionare,
asigurând astfel reducerea consumului de energie, creşterea randamentului sistemului,
reducerea cantităţii de căldură generate în timpul funcţionării şi mărirea duratei de
exploatare.
Un astfel de sistem hidraulic este prevăzut cu o pompă cu debit variabil.
Astfel, fig. 8.9 prezintă schema de principiu a unei pompe cu disc înclinat cu debit
variabil la care debitul refulat se modifică variind înclinarea discului (4); în poziţia din
figura, în care discul (4) este perpendicular pe axele pistonaşelor (3), debitul refulat
este nul (vezi şi fig. 5.7).

a) b)
Fig. 8.9 - Schema de principiu a unei pompe cu disc înclinat, cu debit variabil58
a) schema de principiu; b) simbolizare;
1-discul distribuitor al pompei; 2-rotor; 3-pistonaş; 4-disc înclinat; 5-piston pentru acţionarea discului
înclinat.
Fig. 8.10 prezintă schema unui astfel de sistem hidraulic şi poziţiile iniţiale ale

58
https://fluidsys.files.wordpress.com/2017/07/20-load-sensing-hydraulic-systems.pdf
174
elementelor de comandă (când pompa nu este antrenată). Se observă că cilindrul cu
simplă acţiune (1), de acţionare a discului pompei, este conectat la rezervor, astfel
încât arcul acestuia înclină la maximum discul pompei, aceasta fiind deci în poziţia de
debit maxim de lichid.

Fig. 8.10- Schema sistemului

hidraulic cu control al sarcinii, în
poziţia iniţială59
1-cilindrul hidraulic al pompei;
2-pompă cu debit variabil;
3-compensator de înaltă presiune;
4-compensator debit-presiune;
5-bloc de distribuitoare;
6-distribuitor hidraulic de comandă;
7-supapă de sens unic, dublă;
8-cilindru hidraulic.

După pornirea pompei şi atât timp cât distribuitorul de comandă (6) nu este
acţionat (fig. 8.11), presiunea lichidului creşte (atingând, de exemplu 20 bar); la
atingerea acestei valori are loc deplasarea către dreapta a sertarul compensatorului (4),
lichidul cu presiune ajungând la cilindrul hidraulic al pompei, care va deplasa discul
pompei spre poziţia de debit minim, aceasta necesitând o putere de antrenare redusă.
Acţionarea distribuitorului (6, fig. 8.12) are ca urmare trimiterea fluidului sub
presiune, prin supapa de sens unic (7) şi prin circuitul (a), către portul de comandă al
compensatorului (4), ceea ce face ca sertarul acestuia să fie deplasat către stânga
(presiunile pe cele două feţe ale sertarului sunt aproximativ egale, iar arcul
compensatorului deplasează sertarul); astfel, lichidul din cilindrul hidraulic al pompei
este dirijat către rezervor, ceea ce va asigura înclinarea discului pompei şi creşterea
debitului acesteia. Cu cât cilindrul de lucru (8) întâmpină o rezistenţă mai mare, cu atât
creşte presiunea fluidului de lucru, discul pompei va fi înclinat mai mult şi debitul va
creşte; astfel, viteza de deplasare a pistonului cilindrului hidraulic (8) nu va fi afectată
de rezistenţa întâmpinată de către acesta.
În momentul în care pistonul cilindrului hidraulic (8) ajunge la capăt de cursă
(fig. 8.13), presiunea tinde să crească; în momentul în care se depăşeşte valoarea
maximă prestabilită (de ex. 200 bar), sertarul compensatorului de înaltă presiune (3)
este deplasat către dreapta, lichidul sub presiune ajunge la cilindrul hidraulic al
pompei şi unghiul discului pompei se reduce; astfel, debitul pompei se reduce, fiind

59 ibid.
175
doar cel necesar pentru a compensa pierderile de lichid către rezervorul sistemului.

Fig. 8.11 - Funcţionarea în regim fără Fig. 8.12 - Funcţionarea în regim cu

acţionare hidraulică60 acţionare hidraulică61

Fig. 8.13 - Limitarea presiunii maxime62

Ca exemplu de utilizare a acestei soluţii constructive, în fig. 8.14 este

prezentată instalaţia hidraulică a tractorului CASE IH "Magnum". Aceasta este
controlată de sarcină; pompa (2) are rolul de a asigura alimentarea cu fluid a pompei
principale (1), cu debit variabil.
Distribuitorul (3) are rolul de asigura fluidul sub presiune necesar funcţionării

60 ibid.
61 ibid.
62 ibid.

176
servodirecţiei hidrostatice (8), iar distribuitorul (4) asigură o diferenţă de presiune
constantă (25 bar) între presiunea din circuitele hidraulice de acţionare şi presiunea la
ieşirea din pompa principală (1), astfel încât debitul de lichid să fie controlat de
sarcina care trebuie învinsă. Distribuitoarele (5) şi (6) asigură acţionarea hidraulică a
maşinii agricole, iar distribuitorul (7) este cel care comandă cilindrul hidraulic al
mecanismului de suspendare.
Distribuitorul (10) are rolul de a limita presiunea maximă din sistem,
modificând debitul pompei principale.
Supapele de sens unic (9) asigură funcţionarea în regim controlat de către sarcina de
pe circuitul cu presiunea cea mai mare.
Elementele de execuţie (15) asigură trecerea distribuitoarelor suplimentare (5)
sau (6) în poziţia neutră atunci când în sistem se atinge presiunea maximă admisă.

Fig. 8.14 - Schema instalaţiei hidraulice a tractorului Case IH "Magnum"

cu acordul prof. Th. Renius (Renius, 2020)

8.4. ALTE SCHEME DE CIRCUITE HIDRAULICE

În fig. 8.15 şi 8.16 sunt prezentate două variante de sisteme hidraulice echipate
cu acumulator hidropneumatic.
La sistemul din fig. 8.15 acumulatorul (A) este montat imediat după pompa
hidraulică, pe conducta de legătură cu distribuitorul (D). Se remarcă existenţa supapei
de sens unic (S) care are rolul de a împiedica transmiterea şocurilor din sistem către
pompa (P), acestea fiind preluate de către acumulator.
177
 Fig. 8.15 – Sistem cu acumulator hidropneumatic pentru atenuarea şocurilor din
întregul sistem
P-pompă; R-rezervor; S-supapă de sens unic; Sp-supapă de reglare a presiunii; D-distribuitor; A-
acumulator; Ch-cilindru hidraulic.

La schema din fig. 8.16 acumulatorul (A) este montat pe conducta de legătură
cu hidromotorul (MH), în imediata apropiere a acestuia, astfel încât şocurile apărute în
timpul funcţionării hidromotorului să nu se mai transmită către restul sistemului.

Fig. 8.16 – Sistem cu acumulator hidropneumatic pentru atenuarea şocurilor produse

de hidromotor
P-pompă; R-rezervor; S-supapă de sens unic; Sp-supapă de reglare a presiunii; D-distribuitor; A-
acumulator; MH-hidromotor.

În fig. 8.17 este prezentată schema de acţionare a unui cilindru hidraulic de

mari dimensiuni, schemă ce permite reducerea vitezei pistonului către capătul cursei;
acest lucru este necesar deoarece, la o viteză mare de deplasare a pistonului, şocul
apărut la aplicarea acestuia pe capacul cilindrului poate duce la deteriorarea acestuia.
Distribuitorul D1 (acţionat manual) are rolul de inversa sensul de deplasare al
pistonului în cilindru. Se observă existenţa în circuit a supapei pilotate de sens unic (S)
şi a distribuitorului (D2), comandat prin intermediul rolei (4) de către cama (2) montată
pe tija (3) a cilindrului hidraulic. La deplasarea către dreapta a pistonului cilindrului
(1) supapa (S) este menţinută deschisă de către lichidul sub presiune din circuitul de
178
pilotare (cu linie întreruptă), iar lichidul refulat din cilindrul hidraulic trece direct către
distribuitorul (D1) şi apoi către rezervor. Atunci când pistonul se apropie de capătul
cursei cama (2) acţionează distributorul (D2) în sensul închiderii acestuia; astfel
supapa de sens unic intră în regimul de funcţionare normal (nepilotat), fiind închisă. În
acest fel lichidul de lucru refulat din cilindrul hidraulic este dirijat către distribuitorul
(D1) prin droselul (Dr), ceea ce are ca efect reducerea vitezei de deplasare a pistonului.

Fig. 8.17 – Sistem hidraulic cu reducerea

vitezei pistonului la capăt de cursă63
P-conductă de legătură cu pompa;
T-conducta de legătură cu rezervorul;
D1, D2-distribuitoare;
S-supapă de sens unic;
Dr-drosel;
1-cilindru hidraulic;
2-camă;
3-tija pistonului;
4-rolă.

Reducerea vitezei pistonului la capăt de cursă se poate obţine şi prin utilizarea

unei soluţii specifice în construcţia cilindrului hidraulic; fig. 8.18 prezintă o astfel de
variantă constructivă.

Fig. 8.18 – Cilindru hidraulic cu

posibilitatea reducerii vitezei la
capăt de cursă
1-cilindru;
2-piston principal;
3, 3'-pistoane secundare;
4, 9-canale;
5-alezajul pistonului secundar;
6-supapă de sens unic;
7-racord de alimentare;
8-supapă profilată;
10-tija cilindrului.

Se observă că de o parte şi de cealaltă a pistonului principal (2) se află

pistoanele secundare (3) şi (3'), care fac corp comun cu acesta. Atunci când pistonul
principal se apropie de capătul de cursă din stânga (de exemplu), pistonul (3) intră în
alezajul (5); ca urmare, lichidul de lucru deplasat de către pistonul principal nu mai
poate trece direct către racordul (7), ci este dirijat, prin canalul (9), către orificiul
controlat de supapa profilată (8). Secţiunea de trecere dintre orificiu şi supapă este
mică şi deci trecerea fluidului către racordul (7) este restricţionată. astfel încât viteza
pistonului principal se reduce.

63
https://www.womackmachine.com/media/267067/illustration_44_2.jpg
179
 Cilindrul este prevăzut cu supapa de sens unic (6), care se deschide atunci
când prin racordul (7) se trimite lichid sub presiune. Astfel, lichidul acţionează în mod
direct asupra pistonului secundar (3), iar prin canalul (4) poate acţiona şi asupra
pistonului principal; se asigură în aces mod o deplasare rapidă către dreapta a
pistonului principal.
În fig. 8.19 este prezentată schema unui sistem regenerativ de comandă a unui
cilindru hidraulic cu dublă acţiune. Se observă utilizarea unui distribuitor cu hidraulic
cu trei poziţii şi patru căi, unul dintre racordurile de ieşire ale distribuitorului fiind
obturat. Pentru deplasarea tijei pistonului către stânga sertarul distribuitorului se
deplasează către dreapta, astfel încât racordul (A) al cilindrului să fie pus în legătură
cu rezervorul; racordul (B) al cilindrului este alimentat direct de la pompa hidraulică
(P).
Pentru deplasarea tijei pistonului către dreapta sertarul distribuitorului se
aduce în poziţia din stânga, racordul de legătură cu pompa fiind astfel conectat la
racordul (A) al cilindrului; debitul de lichid refulat de pe faţa din dreapta a pistonului,
prin racordul (B), se adaugă debitului de lichid refulat de către pompă; ca efect, viteza
de deplasare a pistonului către dreapta va fi mai mare decât viteza de deplasare către
stânga.

Fig. 8.19 – Circuit regenerativ de

comandă64
Rz-rezervor;
P-pompă hidraulică;
F-filtru;
D-distribuitor;
Ch-cilindru hidraulic.

Schema din fig. 8.20 utilizează supape de sens unic pilotate carte asigură
blocarea pistonului cilindrului hidraulic atunci când acesta nu este acţionat; supapele
de sens unic (S1) şi (S2) sunt montate pe cilindrul hidraulic, în imediata apropiere a
racordurilor acestuia.
Atunci când se trimite fluid sub presiune spre racordul (A) al cilindrului
hidraulic, prin circuitul de comandă corespunzător se asigură deschiderea supapei de
sens unic (S2), astfel încât fluidul ieşit prin racordul (B) să poată trece către rezervor;

64
http://www.nptel.ac.in/courses/112106175/26
180
atunci când fluidul sub presiune este trimis către racordul (B), circuitul de comandă
deschide supapa de sens unic (S1). Atunci când distribuitorul se află în poziţia neutră,
cele două supape de sens unic sunt închise şi împiedică ieşirea fluidului din cilindrul
hidraulic.

Fig. 8.20 – Sistem hidraulic cu blocarea

pistonului cilindrului hidraulic65
P-pompă hidraulică;
D-distribuitor;
Ch-cilindru hidraulic;
S1, S2-supape pilotate de sens unic.

În fig. 8.21 este prezentată schema hidraulică a unui încărcător frontal; se

observă existenţa a trei circuite hidraulice de lucru şi a unui circuit de comandă:
• circuitul hidraulic care asigură funcţionarea sistemului de direcţie cu acţionare
hidraulică (pompa P2 şi cilindrii hidraulici ai servodirec]iei, C1 şi C2);
• circuitul hidraulic ce asigură acţionarea braţului şi cupei încărcătorului frontal
(o secţiune a pompei P1, distribuitoarele D1 şi D2, cilindrii hidraulici C3, C4 şi
C5);
• circuitul hidraulic ce acţionează transmisia încărcătorului (o a doua secţiune a
pompei P1, distribuitorul D3, hidromotorul M);
• circuitul hidraulic de comandă ce asigură uleiul sub presiune distribuitoarelor
de comand\ (pompa P1, reductorul de presiune R1, distribuitoarele de comandă
DT1…DT6).
Distribuitoarele D1… D3 sunt comandate hidraulic de către uleiul sub presiune
furnizat de către distribuitoarele de comandă DT1…DT6.
Hidromotorul (M) ce asigură propulsia utilajului este cu funcţionare în ambele
sensuri (pentru a se realiza deplasarea înainte-înapoi a încărcătorului), iar supapele de
siguranţă Ss4 şi Ss5 au rolul de a proteja hidromotorul şi sistemul hidraulic în cazul
apariţiei unor suprasarcini.

65
ibid.
181
 S t2

D 1 C 3
P2
95 bar
C 1

S s2 SD C 2
D 2
C 4
280 bar
S s1 C 5

F P1
S t1
350 bar
R
D 3

R1
S s3
40 bar

S s4 M S s5

C V

DT1 DT2 DT4 DT5 DT6

DT3

Fig. 8.21 - Schema instala]iei hidraulice a unui `nc\rc\tor frontal (Ţenu, 2002)
R-rezervor; F-filtru; P1, P2-pompe; D1… D3-distribuitoare; C1, C2-cilindrii hidraulici ai servodirec]iei; C3, C4-
cilindrii hidraulici de ac]ionare a bra]ului; C5-cilindrul hidraulic de ac]ionare a cupei; DT1…DT6-
distribuitoare de comand\; M-hidromotor; CV-cutie de viteze; St1, St2-supape de trecere; Ss1… Ss5-supape de
siguran]\; R1-reductor de presiune.

182
 9. AC}ION|RI PNEUMATICE
9.1. INTRODUCERE

Ac]ionarea pneumatic\ se folose[te atunci când nu sunt necesare for]e de

ac]ionare foarte mari; `n acela[i timp, vâscozitatea sc\zut\ a aerului permite ob]inerea
unor tura]ii ridicate ale arborilor motoarelor pneumatice.
Ac]ionarea pneumatic\ prezint\ o serie de avantaje:
• greutate redus\ a elementelor componente;
• suprasarcinile ap\rute `n timpul func]ion\rii nu conduc la avarierea sistemului (`n
cel mai r\u caz motorul pneumatic se opre[te);
• nu polueaz\ mediul;
• `ntre]inerea este relativ u[oar\.
Dintre dezavantajele ce apar la utilizarea ac]ion\rilor pneumatice se pot
men]iona:
• destinderea aerului `n motorul pneumatic duce la sc\derea temperaturii acestuia,
formarea de condens [i corodarea elementelor componente;
• producerea, stocarea, transportul [i utilizarea aerului comprimat se realizeaz\ cu
pierderi relativ mari (`n compara]ie cu sistemele hidraulice);
• la utilizarea unor conducte lungi, cu multe coturi, pierderile de presiune sunt mari.
Un sistem de ac]ionare pneumatic\ este format din:
• sursa de aer comprimat;
• elementele de ac]ionare;
• aparatura de comand\, reglare [i control;
• conducte;
• elemente auxiliare.

9.2. SURSA DE AER COMPRIMAT (COMPRESORUL)

Compresorul transformă energia electrică sau termică a motorului de antrenare

în energie de presiune a aerului comprimat; pe lângă compresor, sistemul de producere
a aerului comprimat mai este prevăzut cu o serie de dispozitive complementare,
schema completă a unui sistem de producere a aerului comprimat fiind prezentată în
fig. 9.1. Se observă că sistemul este prevăzut cu un dispozitiv (2) de reglare a debitului
de aer, montat pe aspiraţia compresorului (3), care laminează aspiraţia atunci când
consumul de aer scade şi presiunea aerului din rezervorul (7) creşte. La sistemele mai
simple, care asigură debite relativ mici de aer, pe rezervorul de aer comprimat este
montat un presostat; acesta porneşte motorul de antrenare al compresorului atunci
când presiunea aerului din rezervor scade sub o anumită limită din cauza consumului
de aer comprimat şi îl opreşte atunci când presiunea atinge valoarea maximă admisă.
R\citorul (5) are rolul de a r\ci aerul, `nc\lzit `n urma procesului de
comprimare. Deoarece utilizarea aerului cald `n ac]ion\ri pneumatice este avantajoas\
(din motive legate de evitarea producerii condensului), r\citorul poate lipsi sau poate
fi simplificat, fiind realizat ca o simpl\ conduct\ metalic\ spiralat\.
183
 9
8
10

13
1 2 3 6
5 7 11 12
4
Fig. 9.1 – Schema sistemului de producere a aerului comprimat (Giurcă, 1985)
1-filtru; 2-dispozitiv de reglare a debitului prin laminarea aspira]iei; 3-compresor; 4-motor de antrenare;
5-r\citor; 6-supap\ de sens unic; 7-rezervor tampon; 8-manometru; 9-supap\ de siguran]\; 10-separator de
ap\ [i ulei; 11, 12, 13-robinete.

Sistemele de ac]ionare pneumatic\ utilizeaz\ compresoare volumice, la care

cre[terea presiunii are loc prin reducerea volumului ocupat de c\tre aer.
Compresoarele utilizate pentru ac]ion\rile pneumatice pot fi:
• cu piston cu mi[care de transla]ie;
• cu mi[care de rota]ie (cu lamele culisante, rotoare profilate etc.).
Compresorul cu piston cu mişcare de translaţie este utilizat pe scar\ larg\
pentru producerea aerului comprimat; schema de principiu [i diagrama indicat\ a
compresorului sunt prezentate `n fig. 9.2.
Curba a-b a diagramei indicate reprezint\ procesul de comprimare, `n timpul
c\ruia pistonul `ncepe s\ se deplaseze de la PME c\tre PMI, iar presiunea creşte
datorită scăderii volumului ocupat de către aer. Comprimarea `ncepe `n punctul a, `n
momentul `n care presiunea din cilindrul (1), de[i este mai mic\ decât presiunea pA din
colectorul de admisie (5), este insuficient\ pentru a men]ine deschis\ supapa de
aspira]ie (6). ~n punctul b, presiunea din cilindru este suficient de mare (`n compara]ie
cu presiunea pB din colectorul de refulare 8) pentru a asigura deschiderea supapei de
refulare (7).
Curba b-c reprezint\ refularea aerului din cilindru, pistonul terminându-[i
deplasarea c\tre PMI; refularea are loc pân\ când presiunea din cilindru, de[i mai
mare decât cea din colectorul de refulare, devine insuficient\ pentru a men]ine
deschis\ supapa de refulare.
Pe por]iunea c-d a diagramei indicate are loc destinderea aerului r\mas `n
volumul Vm al spa]iului mort al compresorului; pistonul se deplaseaz\ de la PMI c\tre
PME.
~n punctul d, depresiunea creat\ de deplasarea pistonului c\tre PME este
suficient de mare pentru a asigura deschiderea supapei de aspira]ie; curba d-a
reprezint\ procesul de aspira]ie a aerului proasp\t `n cilindru.
Debitul teoretic de aer este dat de rela]ia:
n  m3 
Q t = VS ⋅  ,
60  s 
unde VS este cilindreea, iar n este tura]ia arborelui compresorului.

184
 p
b
pR c

pA
d a
V
Vm VS

1 2 3 4

7
D

5 S
PMI PME
Fig. 9.2 – Construc]ia [i diagrama indicat\ a compresorului
1-cilindru; 2-piston; 3-biel\; 4-arbore cotit; 5-racord de aspira]ie; 6-supap\ de aspira]ie; 7-
supap\ de refulare; 8-racord de refulare; S-cursa pistonului; Vm-volumul spa]iului mort; VS-cilindreea.

Pentru realizarea unor rapoarte de comprimare ridicate (ΠC = pR/pA) se

folosesc compresoare `n mai multe trepte. Acest lucru este impus de dezavantajele pe
care le prezint\, `n acest caz, comprimarea `ntr-o singur\ treapt\:
• prelungirea fazei de destindere a aerului din spa]iul mort, din cauza presiunii
ridicate din cilindru la sfâr[itul reful\rii, cu scurtarea corespunz\toare a fazei de
aspira]ie; ca urmare, randamentul [i debitul compresorului scad;
• temperatur\ ridicat\ a aerului la sfâr[itul comprim\rii (peste 1800C), cu influen]e
negative asupra ungerii compresorului;
• cre[terea consumului de energie pentru comprimare.
La utilizarea compresoarelor cu mai multe trepte, cilindrea treptelor succesive
este din ce `n ce mai mic\, deoarece volumul de aer vehiculat scade prin comprimare;
aceast\ cerin]\ se traduce prin diametre din ce `n ce mai mici ale cilindrilor
compresorului.
Num\rul treptelor de comprimare depinde de presiunea de refulare a
compresorului (Giurcă, 1985):
• pentru pR < 7 bari – o singur\ treapt\ de comprimare;
• 5 < pR ≤ 30 bari – 2 trepte de comprimare;
• pR > 30 bari – trei trepte de comprimare.
185
 ~n scopul ob]inerii unor debite mari de aer, se poate adopta solu]ia unui
compresor policilindric.
Dispunerea cilindrilor compresorului se poate face `n linie, `n V etc. ~n fig.
2.3. se prezint\ un compresor cu doi cilindri dispu[i `n V, cu o singur\ treapt\ de
comprimare, antrenat cu motor electric

Fig. 9.3 – Compresor policilindric

Compresorul cu piston fiind o ma[in\ volumic\, refularea aerului are caracter

pulsator. Reducerea pulsa]iilor de debit c\tre sistemul pneumatic se realizeaz\ prin
introducerea rezervorului tampon. Acesta mai are [i rolul de a stoca gazul sub presiune
`n perioadele `n care consumul de aer este redus, eliberându-l atunci când cerin]ele de
consum dep\[esc debitul compresorului. Volumul rezervorului tampon depinde de
debitul compresorului, de procedeul de reglare a debitului refulat, de consumul de aer
etc.
Reglarea debitului compresorului se poate realiza prin:
• modificarea tura]iei motorului de antrenare, solu]ie adoptat\ mai ales atunci când
se folose[te un motor termic pentru antrenarea compresorului;
• prin pornirea [i oprirea compresorului;
• prin men]inerea deschis\ a supapelor de aspira]ie;
• prin laminarea aspira]iei;
• prin refularea `n atmosfer\ a surplusului de aer din rezervorul tampon.
~n general, `n cazul compresoarelor ac]ionate de motoare electrice (de puteri
relativ mici), se prefer\ reglarea debitului prin pornirea [i oprirea compresorului, `n
func]ie de presiunea din rezervorul tampon.

9.3. TRATAREA AERULUI COMPRIMAT

Utilizarea aerului pentru diferite ac]ion\ri pneumatice presupune tratarea sa

prealabil\, astfel `ncât acesta s\ corespund\ cerin]elor impuse de standarde. Ca
exemplu, tabelul 9.1 prezintă unele cerinţe referitoare la aerul comprimat, conform
specificaţiilor standardului ISO 8573-1:2010.
Principalele opera]iuni de tratare a aerului sunt:
• uscarea;
• filtrarea;
• lubrifierea.

186
 Tabelul 9.1
Cerinţe pentru aerul comprimat (ISO, 2010)
Dimensiunea maximă Concentraţia maximă Concentraţia maximă
Clasa
a particulelor, µm de particule, mg/m3 de ulei, mg/m3
1 0,1 0,1 0,01
2 1 1 0,1
3 5 5 1
4 15 8 5
5 45 10 25

9.3.1. Uscarea aerului

Aceast\ opera]iune urm\re[te `ndep\rtarea vaporilor de ap\ care, prin

condensare, ar favoriza coroziunea, formarea de ghea]\ etc.
Uscarea se poate realiza prin urm\toarele metode:
• r\cire;
• `nc\lzire;
• cu substan]e higroscopice.
~n fig. 9.4 este prezentat un r\citor pentru aer comprimat. Se observ\ c\
r\cirea are loc `n dou\ etape (fig. 9.4a): `n prima faz\, aerul ce intr\ prin racordul (1)
este r\cit de c\tre aerul ce iese din r\citor prin racordul (2), prin intermediul
schimb\torului de c\ldur\ aer – aer (3); `n cea de a doua faz\, aerul este r\cit `n
schimb\torul de c\ldur\ (4) cu ajutorul unei instala]ii de r\cire cu comprimare
mecanic\, prev\zut\ cu compresorul (7), condensatorul (8) [i vaporizatorul (4).

a) b)
Fig. 9.4 – R\citor pentru aer comprimat
a-schema de principiu; b-unitatea de r\cire;
1-racord intrare aer comprimat; 2-racord ie[ire aer comprimat; 3-schimb\tor de c\ldur\ aer-aer;
4-schimb\tor de c\ldur\ agent de r\cire-aer; 5-separator de condens; 6-evacuare condens; 7-compresor;
8-condensator.

Fig. 9.5 prezint\ o instala]ie pentru `nc\lzirea aerului comprimat `n vederea

elimin\rii umidit\]ii, folosit\ `n sistemele industriale de producere a aerului
comprimat.
187
 Fig. 9.5 – Instala]ie de `nc\lzire a aerului comprimat.

9.3.2. Filtrarea aerului

~n zonele industriale, aerul aspirat `n compresor poate con]ine pân\ la 2…3 g

particule solide/100 m3 aer; aceste particule sunt, `n marea majoritate, abrazive [i
conduc la uzura rapid\ a suprafe]elor aflate `n contact. Rezult\ de aici necesitatea
filtr\rii aerului vehiculat prin instala]ia de ac]ionare pneumatic\; filtrarea are loc `n
trei etape:
• filtrarea preliminar\ a aerului, la aspira]ia compresorului;
• filtrarea intermediar\, `nainte [i dup\ uscarea aerului comprimat;
• filtrarea final\, la elementele pneumatice de execu]ie.
Filtrarea preliminar\ utilizeaz\ filtre cu site metalice, ]es\tur\ din bumbac etc.
[i asigur\ re]inerea impurit\]ilor cu diametrul peste 0,1 mm.
Filtrarea intermediar\ se realizeaz\ la ie[irea din rezervorul tampon, cu
ajutorul cicloanelor separatoare (filtrare centrifugal\), a sitelor din alam\, a filtrelor cu
pl\ci, cu saci sau cu elemente din bronz sinterizat. Diametrul particulelor re]inute
variaz\ `ntre 30…40 µm [i 3…4 µm, `n func]ie de tipul elementului filtrant; evident,
odat\ cu cre[terea fine]ei de filtrare, cre[te [i c\derea de presiune pe filtru
(Cosoroabă, Demetrescu, & Georgescu-Azuga, 1971).
~n fig. 9.6 este prezentat\ construc]ia unui filtru cu element de filtrare din
bronz sinterizat. Acesta realizeaz\ [i separarea prin iner]ie a impurit\]ilor [i apei,
datorit\ schimb\rii direc]iei curentului de aer; urmeaz\ apoi filtrarea propriu-zis\,
realizat\ de elementul filtrant (3). Apa [i impurit\]ile sedimentate `n paharul (2) pot fi
evacuate prin deschiderea robinetului (4).
Filtrarea final\ are rolul de a proteja consumatorul fa]\ de impurit\]ile
antrenate din re]eaua de alimentare. Se folosesc filtre iner]ionale umede, cu element
filtrant din plas\ de sârm\ sau din metale sinterizate. ~n func]ie de tipul elementului
filtrant, diametrul particulelor re]inute este cuprins `ntre 5 [i 70 µm.

9.3.3. Lubrifierea aerului comprimat

Reducerea uzurii elementelor pneumatice de execu]ie se realizeaz\ prin

pulverizarea, `n curentul de aer, a unor lichide cu care `mbun\t\]esc calitatea aerului
comprimat (alcool, glicerin\, ulei).
Alcoolul [i glicerina se amestec\ cu vaporii de ap\ din aerul comprimat,
formându-se astfel un amestec care nu `nghea]\ pân\ la –100C, evitându-se astfel
obturarea conductelor; `n acela[i timp, glicerina protejeaz\ interiorul conductelor [i
188
elementelor pneumatice contra coroziunii. Din aceste motive, pulverizatoarele de
alcool [i glicerin\ se monteaz\ la ie[irea din instala]ia de preparare a aerului.

b)

a) c)
Fig. 9.6 – Filtru de aer (Cosoroabă, Demetrescu, & Georgescu-Azuga, 1971)
a-construc]ia filtrului; b-element de filtrare din bronz sinterizate; c-filtru ansamblat;
i-racord de intrare; e-racord de ie[ire; 1-capac; 2-pahar; 3-element filtrant din bronz sinterizat;
4-robinet pentru eliminarea apei [i impurit\]ilor.

Pentru ungerea unor piese aflate `n mi[care `n interiorul diferitelor elemente

pneumatice de execu]ie, `n curentul de aer se pulverizeaz\ ulei. Deoarece uleiul
`mpreun\ cu praful din aer formeaz\ o past\ care `mbâcse[te filtrele [i atac\
garniturile din cauciuc, pulverizatoarele de ulei se monteaz\ imediat `naintea
consumatorului. Fig. 9.7 prezint\ construc]ia unui ung\tor utilizat `n instala]iile de aer
comprimat. Acesta este prev\zut cu un capac `n care sunt executate racordul de intrare
(1) [i racordul de ie[ire (e). ~ntre cele dou\ racorduri se g\se[te un o zon\ de sc]iune
redus\ (tubul Venturi 1). Racordul de intrare este pus `n leg\tur\ cu paharul (4) `n
care, la partea inferioar\, se g\se[te uleiul pentru ungere. Camera de acumulare (3)
este `n leg\tur\ cu zona `ngustat\ a tubului Venturi. Datorit\ c\derii de presiune pe
tubul Venturi (presiune mai mare `n racordul i şi mai mică în zona îngustată a
ajutajului), uleiul din pahar este aspirat prin conducta (5) [i ajunge `n camera (3), prin
canalul (6); de aici, uleiul ajunge, sub form\ de pic\turi, `n fluxul de aer.
Având `n vedere c\ acest tip de ung\tor realizeaz\ dimensiuni relativ mari ale
pic\turilor (4…5 µm), distan]a maxim\ dintre ung\tor [i elementul de execu]ie este de
8…10 m; dac\ distan]a este mai mare, particulele de ulei se depun pe pere]ii
conductei, `n loc s\ ajung\ la elementul pneumatic. Prin separarea din fluxul de aer a
particulelor mai mari de 2…3 µm, se poate asigura transportul ce]ii de ulei pe distan]e
de pân\ la 10…20 m.
~n mod uzual, filtrul [i ung\torul se g\sesc `ntr-un ansamblu, care mai con]ine
regulatorul de presiune [i un manometru (fig. 9.8).
189
 Fig. 9.7 – Ung\tor pentru aer comprimat
(Cosoroabă, Demetrescu, & Georgescu-
Azuga, 1971)

1-tub Venturi;
2, 6-canale;
3-camer\ de acumulare;
4-pahar;
5-conduct\;
i-racord de intrare;
e-racord de ie[ire.

Fig. 9.8 – Ansamblu de preparare a

aerului66
1-filtru;
2-regulator de presiune;
3-ung\tor.

9.4. REGULATOARE DE PRESIUNE

Func]ionarea corect\ a unei instala]ii de ac]ionare pneumatic\ este

condi]ionat\ de men]inerea constant\ a presiunii aerului. Astfel, la presiuni prea mici,
elementul de execu]ie nu poate dezvolta for]a sau cuplul necesar, `n timp ce o presiune
prea mare poate conduce la cre[terea uzurii elementelor pneumatice sau chiar la

66
https://images.homedepot-static.com/productImages/d721831c-3920-4b0b-b431-8fbf53fd4bfd/svn/campbell-
hausfeld-air-pressure-regulators-pa207803av-64_1000.jpg
190
deteriorarea instala]iei. Regulatorul de presiune are rolul de a reduce presiunea aerului
la valoarea necesar\ [i de a o men]ine constant\, indiferent de varia]iile de presiune la
intrarea `n regulator [i de varia]iile consumului de aer.
Regulatoarele de presiune pneumatice pot fi (Cosoroabă, Demetrescu, &
Georgescu-Azuga, 1971):
• cu piston;
• cu membran\.
Datorit\ for]elor de frecare relativ mari dintre piston [i cilindru, sensibilitatea
regulatoarelor cu piston este destul de mic\, motiv pentru care acestea se utilizeaz\
mai rar.
~n func]ie de sistemul de comand\, regulatoarele de presiune pot fi:
• cu reglare manual\;
• cu reglare automat\.
~n fig. 9.9 se prezint\ un regulator de presiune cu membran\, cu reglare
manual\.
Regulatorul este format din dou\ semicarcase, separate de c\tre membrana
elastic\ (1). ~n timpul func]ion\rii regulatorului, membrana ocup\ o pozi]ie care
rezult\ din echilibrul ce se stabile[te `ntre presiunea aerului ce ac]ioneaz\ pe partea
superioar\ a membranei [i for]a elastic\ arcului principal (2). ~n momentul `n care,
din cauza reducerii consumului de aer, presiunea din racordul de ie[ire cre[te, este
`nvins\ for]a elastic\ a arcului (2); membrana se deplaseaz\ `n jos, antrenând [i supapa
(6). Astfel, sec]iunea de trecere dintre supapa (6) [i scaunul s\u (4) scade, debitul de
aer c\tre racordul de ie[ire scade [i ca urmare scade presiunea aerului. Acela[i
fenomen are loc [i atunci când apare o cre[tere a presiunii `n amontele regulatorului.
La cre[terea consumului de aer sau sc\derea presiunii `n amontele regulatorului,
fenomenele descrise au loc `n sens invers.

Fig. 9.9 – Regulator de presiune cu

membran\ (Cosoroabă, Demetrescu,
& Georgescu-Azuga, 1971)

1-membran\ elastic\;
2, 5-arcuri;
3-[urub de reglaj;
4-sediul supapei;
7-supap\;
i-racord de intrare;
e-racord de ie[ire.

De fapt, `n timpul func]ion\rii regulatorului, membrana oscileaz\ permanent

`n scopul men]inerii constante a presiunii. Reglarea presiunii la ie[irea din regulator se

191
realizeaz\ prin modificarea for]ei elastice a arcului (2) cu ajutorul [urubului (3) – prin
tensionarea arcului, presiunea cre[te.
Pentru debite mari de aer, se folosesc regulatoare pilotate pneumatic (fig.
9.10); la acestea, pe fa]a superioar\ a membranei (m) se aplic\ presiunea de comand\,
reglat\ cu ajutorul unui regulator ac]ionat manual.

Fig. 9.10 – Regulator de presiune pilotat

pneumatic (Cosoroabă, Demetrescu, &
Georgescu-Azuga, 1971)

i-racord de intrare;
e-racord de ie[ire;
z-racord pentru presiunea de comand\;
m-membran\.

Dup\ cum s-a men]ionat anterior, regulatorul de presiune este `ncorporat `ntr-
un ansamblu care mai con]ine filtrul de aer, ung\torul [i cel pu]in un manometru,
pentru controlul presiunii la ie[irea din regulator.

9.5. REGULATOARE DE DEBIT

Regulatoarele de debit au rolul de a regla debitul de aer care ajunge la un

consumator, modificându-se astfel viteza elementului de execu]ie. Reglarea debitului
se realizeaz\ prin modificarea sec]iunii de trecere.
Regulatoarele de debit pot fi:
• cu rezisten]\ fix\;
• cu rezisten]\ reglabil\ manual (drosele).
~n func]ie de dependen]a dintre c\derea de presiune [i debit, rezisten]ele
pneumatice pot fi:
• liniare;
• neliniare.
~n func]ie de caracterul curgerii aerului, regulatoarele de debit pot fi:
• cu curgere laminar\;
• cu curgere turbulent\.
Rezisten]e pneumatice liniare fixe sunt caracterizate de un raport l/d mare (l
fiind lungimea orificiului calibrat, iar d diametrul acestuia). Curgerea aerului poate fi
considerat\ laminar\, debitul fiind propor]ional cu c\derea de presiune. Fig. 9.11
prezint\ câteva tipuri de rezisten]e pneumatice liniare fixe.

Fig. 9.11 – Rezisten]e pneumatice liniare, fixe (Roşca & Vîlcu, 2000)
Rezisten]ele pneumatice neliniare fixe sunt caracterizate printr-un raport l/d
192
mic, `n fig. 9.12 fiind prezentate câteva solu]ii constructive.

Fig. 9.12 – Rezisten]e

pneumatice neliniare, fixe
(Roşca & Vîlcu, 2000)

Rezisten]ele pneumatice reglabile (droselele) func]ioneaz\ pe baza modific\rii

sec]iunii de trecere [i pot fi bidirec]ionale sau unidirec]ionale. Câteva variante
constructive de drosele sunt prezentate `n fig. 9.13.
Droselul unidirec]ional din fig. 9.13e este prev\zut\ cu supapa de sens (4).
Datorit\ acesteia, droselul ac]ioneaz\ doar pentru cazul `n care aerul trece de la
racordul (1) c\tre racordul (2); pentru sensul invers, supapa de sens se deschide,
droselul fiind astfel ocolit.

Fig. 9.13 – Rezisten]e

pneumatice neliniare,
reglabile (Roşca & Vîlcu,
2000)

a, b, c, d-bidirec]ionale;
e-unidirec]ional\;
1, 2-racorduri;
3-obturator;
4-supap\ de sens unic;
5-[urub de reglaj.

Dup\ cum se va ar\ta mai departe, `n unele situa]ii se folosesc drosele de

frânare, care au rolul de mic[ora viteza tijei unui cilindru pneumatic la sfâr[itul
cursei, evitându-se aplicarea cu [oc a pistonului pe capacul cilindrului. Unele solu]ii
constructive folosesc un obturator care este ac]ionat de c\tre tija pistonului, prin
intermediul unei came; la capetele de curs\, aceasta comand\ reducerea sec]iunii de
trecere [i mic[orarea vitezei pistonului. Alte solu]ii constructive folosesc rezisten]e
pneumatice fixe [i un cilindru de construc]ie special\.

9.6. DISTRIBUITOARE

Din punct de vedere constructiv [i func]ional, distribuitoarele pneumatice sunt

asem\n\toare cu distribuitoarele hidraulice.
Dup\ func]ia `ndeplinit\, orificiile de leg\tur\ ale distribuitoarelor pneumatice
pot fi:
• de alimentare, notate cu 1 sau P, prin care aerul sub presiune intr\ `n distribuitor;
• de consumator, notate cu 2, 4 sau C, C1, C2 etc., prin care aerul trece c\tre
193
 elementul de execu]ie;
• de desc\rcare, notate cu 3, 5 sau A, prin care se descarc\ `n atmosfer\ aerul
utilizat de c\tre elementul de excu]ie;
• de comand\, notate cu X, X1, X2 sau Z, Z1, Z2 etc., folosite la distribuitoarele cu
comand\ pneumatic\, pentru comutarea sertarului.
Distribuitoarele de dimensiuni mari sunt comandate pneumatic sau electric, `n
timp ce distribuitoarele de dimensiuni mai mici pot fi comandate manual, mecanic,
electric sau pneumatic.
Comanda mecanic\ a distribuitoarelor se poate realiza cu pârghie [i rol\, cu
levier ac]ionat manual sau cu pedal\. ~n fig. 9.14 se prezint\ un exemplu de
distribuitor cu sertar având mi[care de transla]ie, comandat manual. Se observ\ c\
etan[area sertarului (1) `n alezajul corpului (2) se realizeaz\ prin intermediul unor
inelelor de etan[are din cauciuc (3).

Fig. 9.14 – Distribuitor pneumatic

ac]ionat manual (Cosoroabă,
Georgescu-Azuga, & Vişan, 1974)

1-sertar;
2-corp;
3-garnitur\ de etan[are.

a) b)
Fig. 9.15 – Distribuitoare ac]ionate mecanic
a-cu pedal\; b-cu levier.

Mic[orarea for]ei necesare ac]ion\rii manuale a distribuitorului poate fi

realizat\ prin pilotarea pneumatic\ a distribuitorului (fig. 9.16). La acest distribuitor,
pârghia (1) ac]ioneaz\ asupra supapei (2); datorit\ diametrului mic al acestei supape,
for]a necesar\ deschiderii ei este mic\. Prin deschiderea supapei (2), aerul sub
presiune, sosit prin racordul (P), ac]ioneaz\ asupra membranei (3), deformând-o `n jos.
Aceasta apas\ asupra sertarului (4), pe care `l deplaseaz\ `n jos; se stabile[te astfel
leg\tura dintre racordul (P) [i racordul (C) de leg\tur\ cu consumatorul.

194
 Fig. 9.16 – Pilotarea distribuitorului
(Cosoroabă, Georgescu-Azuga, &
Vişan, 1974)

1-pârghie de ac]ionare;
2-supap\;
3-membran\;
4-sertar.

~n fig. 9.17 se prezint\ un alt exemplu de comand\ pneumatic\ a unui

distribuitor. Presiunea de comand\ se aplic\ racordului (Z), m\rimea acesteia
depinzând doar de frec\rile dintre sertarul (1) [i corpul (2), precum [i de for]a elastic\
a arcului sertarului. ~n mod obi[nuit, presiunea de comand\ este circa 0,4…0,6 din
presiunea de lucru.

Fig. 9.17 – Comanda pneumatic\ a

distribuitorului (Cosoroabă, Georgescu-
Azuga, & Vişan, 1974)

1-sertar;
2-corp;
Z-racord pentru presiunea de comand\.

Comanda electric\ a distribuitorului se utilizeaz\ `n cazul `n care exist\

distan]e mari `ntre punctul de comand\ [i distribuitor (10…15 m), precum [i atunci
când sunt necesari timpi scur]i de r\spuns. Distribuitoarele pot fi comandate direct (`n
general pentru diametre nominale sub 4 mm), sau se poate adopta solu]ia pilot\rii
penumatice a distribuitorului. Fig. 9.18 prezint\ un distribuitor comandat electric,
direct. Acesta este format din bobina (2), `n interiorul c\reia se poate deplasa miezul
(1). Atât timp cât bobina (2) nu este alimentat\ cu energie electric\, arcul (5) asigur\
obturarea racordului (P) de c\tre garnitura (4); `n acela[i timp, racordul (C) este pus `n
leg\tur\ cu racordul (A). La alimentarea bobinei, câmpul magnetic creat de c\tre
aceasta atrage miezul (1), care, prin intermediul garniturii (3), obtureaz\ racordul (A)
[i `n acela[i timp stabile[te leg\tura `ntre racordul (P) [i racordul de consumator (C).

9.7. ELEMENTE PNEUMATICE DE EXECU}IE

Elementele pneumatice de execu]ie (motoarele pneumatice) transform\

energia aerului comprimat `n lucru mecanic.
Motoarele pneumatice pot fi:
195
• cu mi[care rectilinie (cilindri pneumatici cu piston,camere cu membran\,
burdufuri ondulate elastice);
• cu mi[care de rota]ie (cu palete culisante, cu pistoane dispuse axial sau radial etc.).

Fig. 9.18 – Distribuitor pneumatic comandat

electric

1-miez magnetic;
2-bobin\;
3, 4-garnituri;
5-arc.

Fig. 9.19 – Distribuitor pneumatic comandat

electric, pilotat, cu dou\ sec]iuni de lucru [i
supap\ de reglare a presiunii

9.7.1. Cilindri pneumatici cu piston

Cilindrii pneumatici sunt asem\n\tori celor utiliza]i `n ac]ion\rile hidraulice,

fiind valabile acelea[i criterii de clasificare [i variante constructive. La cilindrii
pneumatici etan[area pistonului `n cilindru este realizat\ prin intermediul garniturilor
de tip O, L sau U, neutilizându-se etan[area cu segmen]i. Fig. 9.20 [i 9.21 prezint\
dou\ tipuri de cilndri penumatici (cu dubl\a ac]iune [i respeciv cu simpl\ ac]iune).
Pentru un cilindru pneumatic cu dubl\ ac]iune [i tij\ unilateral\, for]a maxim\
este dezvoltat\ atunci când aerul sub presiune se aplic\ pe fa]a f\r\ tij\ a pistonului [i
poate fi determinat\ cu ajutorul rela]iei:
Fmax =
π
4
[ ( ) ]
⋅ D 2 ⋅ p1 − D 2 − d 2 ⋅ p 2 − R p − R t ,
unde:
- D – diametrul pistonului;
- d – diametrul tijei;
- p1 – presiunea aerului comprimat;
- p2 – contrapresiunea din camera din care se evacueaz\ aerul (≈ 0,5
daN/cm2);
- Rp – for]a de frecare dintre garniturile pistonului [i cilindru;

196
 Fig. 9.20 – Cilindru pneumatic cu dubl\ ac]iune (Cosoroabă, Demetrescu, &
Georgescu-Azuga, 1971)
1, 11-capace; 2, 7, 13, 14-garnituri; 3-cilindru; 4-piston; 5-siguran]\; 6-buc[\ de ghidare;
8, 15-[uruburi; 9-canal; 10-tija pistonului; 12-buc[\ de ghidare a tijei.

Fig. 9.21 – Cilindru pneumatic cu simpl\ ac]iune (Cosoroabă, Demetrescu, &

Georgescu-Azuga, 1971)
1-arc; 2-limitator de curs\; 3-garnitur\; 4-capac.

- Rt – for]a de frecare dintre garniturile de etan[are [i tija pistonului.

For]a de frecare datorat\ prezen]ei garniturilor se determin\ cu rela]ia:
R = π⋅d1⋅b⋅µ⋅p,
unde:
- d1 – diametrul exterior (sau interior) al garniturii;
- b – l\]imea man[etei sau inelului de etan[are;
- µ - coeficientul de frecare (pentru man[ete de cauciuc pe o]el µ =
0,08…0,2);
- p – presiunea ce ac]ioneaz\ asupra garniturii (egal\ cu presiunea de lucru
la care se adug\ presiunea de contact datorat\ strângerii pe care o
realizeaz\ garnitura – de ordinul a 0,5…0,6 daN/cm2).
Randamentul unui cilindru pneumatic (η =100⋅Ftmax/Fmax, unde Ftmax =
π⋅D ⋅p1/4) este de 80…92%.
2

~n cazul cilindrilor cu simpl\ ac]iune, for]a rezistent\ a arcului care asigur\

revenirea pistonului `n pozi]ia ini]ial\ este cuprins\ `ntre 2 [i 37 daN, `n func]ie de
dimensiunile cilindrului (Cosoroabă, Demetrescu, & Georgescu-Azuga, 1971).
Atunci când pistonul are vitez\ ridicat\ [i masa elementelor legate de tija
197
pistonului este mare, aplicarea pistonului cu [oc pe capacele cilindrului, la capetele de
curs\, poate provoca deteriorarea cilindrului. Este deci necesar\ frânarea pistonului la
cap\t de curs\, solu]ia constructiv\ fiind prezentat\ `n fig. 9.22.

Fig. 9.22 – Frânarea pistonului la cap\t de

curs\ (Roşca & Vîlcu, 2000)

1-cilindru;
2-piston;
3-um\r;
4-capac;
5-rezisten]\ pneumatic\;
6-supap\ de sens unic.

La aceast\ solu]ie, pistonul (2) este prev\zut cu umerii (3), care intr\ `n
alezaje realizate `n capacele (4) ale cilindrului atunci când pistonul se apropie de
cap\tul cursei. Evacuarea aerului din fa]a um\rului (3) nu se poate evacua decât prin
rezisten]a pneumatic\ (5), ceea ce conduce la mic[orarea vitezei pistonului. La
deplasarea pistonului `n sens invers, aerul sub presiune deschide supapa de sens unic
(6), rezisten]a pneumatic\ este astfel ocolit\, iar deplasarea pistonului are loc cu vitez\
normal\ (m\rit\).
Cre[terea vitezei de deplasare a tijei cilindrului poate fi ob]inut\ prin montarea
unei supape de desc\rcare rapid\ (fig. 9.23).
Alimentând racordul (P) al supapei cu aer comprimat, aceasta permite trecerea
aerului sub presiune c\tre cilindru (fig. 9.23a). La dispari]ia semnalului de presiune
(fig. 9.23b), racordul (C) al supapei este pus `n legătură cu atmosfera, asigurând astfel
o evacuare mai rapid\ a aerului de pe fa]a din dreapta a pistonului (fig. 9.23c) fa]\ de
situa]ia `n care evacuarea s-ar realiza prin distribuitor; viteza pistonului poate cre[te
(datorit\ sc\derii contrapresiunii) cu pân\ la 15…20%.

Fig. 9.23 – Supap\ de desc\rcare rapid\ (Tacă & Păunescu, 2009)

a, b – func]ionarea supapei; c-schema de utilizare.

9.7.2. Camere cu membran\

Fa]\ de motoarele pneumatice cu piston, camerele cu membran\ prezint\

urm\toarele avantaje:
• sensibilitate mai mare, datorit\ iner]iei mai mici;
198
• construc]ie mai simpl\ [i mai ieftin\;
• greutate mai mic\;
• durat\ de serviciu mai mare.
Dintre dezavantajele camerelor cu membran\ se pot men]iona următoarele:
• for]a dezvoltat\ este variabil\, aceasta sc\zând odat\ cu cre[terea cursei;
• cursa de lucru este limitat\ la aproximativ 1/3 din diametrul membranei, cursa
maxim\ fiind aproximativ 60 mm.
Construc]ia unei camere cu membran\ cu simpl\ ac]iune este prezentat\ `n fig.
9.24, iar fig. 2.25 prezint\ o camer\ cu membran\ cu dubl\ ac]iune.

Fig. 9.24 – Camer\ cu membran\ cu

simpl\ ac]iune (Cosoroabă,
Demetrescu, & Georgescu-Azuga,
1971)

1, 5-semicarcase;
2-disc de rigidizare;
3-taler;
4-arc.

Fig. 9.25 – Camer\ cu membran\ cu

dubl\ ac]iune (Cosoroabă,
Demetrescu, & Georgescu-Azuga,
1971)

1-membran\;
2, 3-semicarcase;
4-tij\;
5-disc de rigidizare;
6-piuli]\;
7- buc[\ de ghidare;
8,9-garnituri;
10-[uruburi.

La camera cu simpl\ ac]iune (fig. 9.24), deplasarea membranei `n jos este

datorat\ presiunii aerului, `n timp ce revenirea `n pozi]ia ini]ial\ are loc sub ac]iunea
arcului (4). La camera cu dubl\ ac]iune (fig. 9.25), deplasarea membranei (1) `n
ambele sensuri are loc sub ac]iunea aerului comprimat. La ambele tipuri de camere se
observ\ c\ membrana este fixat\ `ntre discuri metalice de rigidizare, al c\ror diametru
este 0,7…0,9 din diametrul de `ncastrare al membranei. La camera cu simpl\ ac]iune
(fig. 9.24), membrana ac]ioneaz\ asupra tijei prin intermediul talerului (3).
~n fig. 9.26 sunt prezentate câteva variante constructive de camere cu
membran\.
Membranele camerelor pot fi (fig. 9.27):
• plate;
• tronconice (fig. 9.27c);
199
• cilindrice (fig. 2.28d).

a) b) c) d) e)
Fig. 9.26 – Tipuri de camere cu membran\ (Roşca & Vîlcu, 2000)
a-cu tij\ unilateral\ [i simpl\ ac]iune; b-cu tij\ unilateral\ [i dubl\ ac]iune; c-cu tij\ bilateral\ [i simpl\
ac]iune; d-cu tij\ bilateral\ [i dubl\ ac]iune; e-rotitoare, cu tij\ unilateral\[i dubl\ ac]iune.

La rândul lor, membranele plate pot fi:

• plane (fig. 9.27a);
• gofrate (fig. 9.27b).
La membranele plane cursa se realizeaz\ doar pe baza `ntinderii materialului
membranei, acestea asigurând cele mai mici deplas\ri ale tijei. Membranele gofrate
realizeaz\ curse mai mari decât cele plane, iar for]a dezvoltat\ r\mâne aproximativ
constant\. Cele mai mari curse sunt ob]inute la utilizarea membranelor tronconice [i
cilindrice, la care for]a dezvoltat\ r\mâne aproximativ constant\.

Fig. 9.27 – Tipuri de membrane (Cosoroabă,

Demetrescu, & Georgescu-Azuga, 1971)

a-plane;
b-gofrate;
c-tronconice;
d-cilindrice.

Membrana se realizeaz\ din cauciuc cu inser]ie din ]es\tur\ sintetic\, cu o

rezisten]\ la rupere la trac]iune de circa 100 daN/cm2. Sec]iunea membranei poate fi
constant\ sau aceasta poate fi `ngro[at\ c\tre zona de fixare `ntre carcase; grosimea
membranei este de 0,5…6 mm, membranele plane fiind `n general mai groase decât
cele gofrate (Cosoroabă, Demetrescu, & Georgescu-Azuga, 1971).
For]a teoretic\ dezvoltat\ de camera cu membran\ este dat\ de rela]ia:
π⋅p
Ft =
12
(
⋅ D2 + D ⋅ d + d2 , )
unde p este presiunea aerului, D este diametrul de `ncastrare al membranei, iar d este
diametrul discului de rigidizare. Randamentul unei camere cu membran\ este cuprins

200
`ntre 0,55 [i 0,7, `n func]ie de tipul [i dimensiunile camerei.
Cursa maxim\ a tijei camerei depinde de tipul membranei (Cosoroabă,
Demetrescu, & Georgescu-Azuga, 1971):
• la membranele plane, cursa este 0,08…0,12 din diametrul de `ncastrare;
• la membranele tronconice, cursa este 0,2…0,25 din diametrul de `ncastrare;
• la membranele cilindrice, cursa este 0,8…1,25 din diametrul de `ncastrare.

9.7.3. Burdufuri ondulate elastice

Burdufurile se realizeaz\ din bronz cu beriliu; deformarea are loc sub ac]iunea
presiunii aerului comprimat. M\rirea rigidit\]ii burdufului poate fi ob]inut\ prin
montarea unui arc (fig. 9.28).

Fig. 9.28 – Burdufuri elastice (Roşca &

Vîlcu, 2000)
1-burduf;
2-racord pentru aer;
3-arc.

9.8. AMORTIZOARE DE ZGOMOT {I CONDUCTE

Amortizoarele de zgomot au rolul de a atenua zgomotele produse de

evacuarea aerului `n atmosfer\. Ele se amplaseaz\ pe orificiile de leg\tur\ cu
atmosfera ale distribuitoarelor. ~n mod obi[nuit, amortizoarele de zgomot sunt buc[e
din bronz sinterizat (fig. 9.29), montate `n piese speciale, `nfiletate pe orificiile de
evacuare.

Fig. 9.29 – Amortizoare de zgomot

(Cosoroabă, Georgescu-Azuga, & Vişan, 1974; Roşca & Vîlcu, 2000)
1-pies\ de fixare; 2,3-buc[e din bronz sinterizat; 4-piuli]\.

Conductele utilizate `n ac]ion\rile pneumatice pot fi:

• rigide, realizate din ]evi de o]el, cupru sau alam\;
• flexibile, realizate din cauciuc sau materiale plastice, cu inser]ii textile.
~n cazul conductelor rigide, grosimea pere]ilor variaz\ `ntre minimum 0,5 mm
(pentru conductele din o]el) [i 2 mm (pentru conductele din cupru sau alam\).
201
Conductele din cupru sau alam\ au propriet\]i plastice deosebite, ceea ce permite
montarea lor rapid\, mai ales `n spa]ii restrânse.
Conductele flexibile se folosesc atunci când cilindrii penumatici nu au o
pozi]ie fix\ `n timpul lucrului. Acestea rezist\ la presiuni de maximum 10 daN/cm2 [i
se utilizeaz\ la temperaturi ale mediului cuprinse `ntre –200C [i 800C. Conductele din
cauciuc se folosesc pentru debite de aer mijlocii [i mari, având diametre interioare
`ntre 16 [i 32 mm; conductele din materiale plastice se folosesc pentru debite mici de
aer, având diametre interioare de 3…10 mm.

202
Bibliografie

Al-Shemmeri, T. (2012). Engineering fluid mechanics. (A.-S. &. ApS, Ed.) Preluat de
pe bookboon.com: https://bookboon.com/en/engineering-fluid-mechanics-
ebook
Anton, L., & Baya, A. (2002). Mecanica fluidelor, maşini hidraulice şi acţionări.
Timişoara: Edit. Orizonturi Universitare.
Babiciu, P., Scripnic, V., & Frăţilă, A. (1984). Sisteme hidraulice ale tractoarelor şi
maşinilor agricole. Bucureşti: Edit. CERES.
Blăgoi, O., & Mitroi, A. (2003). Hidraulică generală - compendiu. Iaşi: Edit. "Gh.
Asachi".
Bogoevici, N. (1979). Electrotehnică şi măsurări electrice. Bucureşti: Edit. Didactică
şi Pedagogică.
Buzdugan, G. (1986). Rezistenţa materialelor. Bucureşti: Edit. Academiei.
Buzdugan, G. (1998). Proiectarea de rezistenţă în construcţia de maşini. Bucureşti:
Edit. Academiei Române.
Cosoroabă, V., Demetrescu, T., & Georgescu-Azuga, Gh. (1971). Acţionări
pneumatice. Bucureşti: Edit. Tehnică.
Cosoroabă, V., Georgescu-Azuga, Gh., & Vişan. R. (1974). Acţionări pneumatice.
Bucureşti: Edit. Tehnică.
Dimache, A., & Iancu, I. (2014). Elemente generale de hidraulică. Bucureşti: Edit.
CONSPRESS.
Florea, Julieta, Seteanu, I., Panaitescu, V., & Zidaru, G. (1982). Mecanica fluidelor şi
maşini hidropneumatice - probleme. Bucureşti: Edit. Didactică şi Pedagogică.
Florescu, I. (2007). Mecanica fluidelor - note de curs pentru uzul studenţilor. Bacău:
Edit. ALMA MATER.
Georgescu, A.-M., & Georgescu, S.-C. (2007). Hidraulica reţelelor de conducte şi
maşini hidraulice. Bucureşti: Edit. Printech.
Georgescu, S.-C., Georgescu, A.-M., & Dunca, G. (2005). Staţii de pompare.
Bucureşti: Edit. Printech.
Giurcă, V. (1985). Compresoare. Iaşi: Rotaprint I.P.Iaşi.
Grudnicki, F. (1996). Corectarea torenţilor. Suceava: Edit. Universităţii "Ştefan cel
Mare".
Grunwald, B. (1980). Calculul şi construcţia motoarelor cu ardere internă pentru
autovehicule rutiere. Bucureşti: Edit. Didactică şi Pedagogică.
Han, S., Hansen, D., & Kember, G. (2011). Multiple scale analysis of water hammer
attenuation. Quaterly of Applied Mathematics, LXIX(4), 677-690.
Ionescu, F., Catrina, D., & Dorin, A. (1980). Mecanica fluidelor şi acţionări
hidraulice şi pneumatice. Bucureşti: Edit. Didactică şi Pedagogică.
ISO (2010). ISO 8573-1:2010 - Compressed air specifications. Geneva: International
Organization for Standardization.
Mateescu, C. (1961). Hidraulica. Bucureşti: Edit. Didactică şi Pedagogică.
Menon, E. (2011). Pipeline planning and construction field manual. Waltham, MA:
Gulf Professional Publishing, Elsevier.
Mihăţoiu, I. (1984). Tractoare. Bucureşti: Edit. Ceres.
203
Muntean, Angela, & Arsenie, D. (2014). Probleme generale ale mecanicii fluidelor.
Bucureşti: Edit. MATRIXROM.
Neamţu, J., & Anoaica, P. (2003). Lucrări practice de laborator - fizică. Craiova:
Edit. Medicală Universitară.
Oprean, A. (1989). Acţionări şi automatizări hidraulice. Bucureşti: Edit. Tehnică.
Pădurean, I. (3009). Mecanica flluidelor. Maşini şi acţionări hidraulice. Timişoara:
Edit. Eurostampa.
Renius, K. T. (2020). Fundamentals of tractor design. Cham: Springer Nature.
Roşca, R., & Vîlcu, V. (2000). Acţionări hidraulice şi pneumatice. Iaşi: Edit. "Ion
Ionescu de la Brad".
Scrădeanu, D., & Gheorghe, A. (2007). Hidrogeologie generală. Bucureşti: Edit.
Universităţii din Bucureşti.
Shahmohamadi, A., & Rashidi, M. (2017). Experimental investigation and a novel
analytical solution of turbulent boundary flow over a flat plate in a wind
tunnel. International Journal of Mechanical Sciences(133), 121-128.
Sleigh, A., & Noakes, C. (2009). Notes for the level I lecture course in fluid
mechanics. Preluat de pe School of Civil Engineering, University of Leeds,
UK: http://www.efm.leeds.ac.uk/CIVE/FluidsLevel1/Unit00/index.html
Tacă, C., & Păunescu, M. (2009). Acţionări hidraulice şi pneumatice. Bucureşti: Edit.
MATRIXROM.
Takáts, P. (2002). Manual tehnic de aer comprimat: probleme energetice şi de
funcţionare. Baia Mare: Edit. ENESIS.
Ţenu, I. (2002). Maşini pentru îmbunătăţiri funciare. Iaşi: Edit. "Gh. Asachi".
Vasiliu, N., & Catană, I. (1988). Transmisii hidraulice şi electrohidraulice. Bucureşti:
Edit. Tehnică.
Vasiliu, N., Vasiliu, D., Seteanu, I., & Rădulescu, V. (1999). Mecanica fluidelor şi
sisteme hidraulice - fundamente şi aplicaţii (vol. II). Bucureşti: Edit. Tehnică.

204
 Anexa 1
NOŢIUNI DE ANALIZĂ DIMENSIONALĂ ŞI TEORIA SIMILITUDINII

În multe probleme din mecanica fluidelor investigarea unui fenomen este

îngreunată de faptul că acesta depinde de un număr mare de parametri; spre exemplu,
pierderea de presiune la curgerea unui fluid printr-o conductă depinde de diametrul
conductei (D), de densitatea fluidului (ρ), de vâscozitatea dinamică a acestuia (η) şi de
viteza de curgere (w):
∆p = f(D, ρ, η, w). (1)
Determinarea experimentală a efectului fiecărui factor asupra parametrului
investigat este dificilă din cauza numărului mare de variabile independente (patru
pentru cazul menţionat). Procesul poate fi simplificat dacă termenii din ecuaţie se
grupează în produşi adimensionali, grupuri adimensionale sau criterii de
similitudine; pentru exemplul de mai sus termenii ecuaţiei pot fi grupaţi astfel:
D ⋅ ∆p ρ⋅w ⋅D
= Φ  , (2)
ρ⋅w  η 
2

ceea ce are ca efect reducerea numărului iniţial de cinci variabile (∆p, D, ρ, η, w) la

doar două, care sunt adimensionale.
Reducerea de variabile se bazează pe utilizarea teoremei π Buckingham;
aceasta descrie modul în care fiecare ecuaţie cu sens fizic implicând n variabile poate
fi rescrisă ca o ecuaţie de n-m parametri adimensionali, unde m este numărul de unităţi
de măsură fundamentale utilizate. Altfel zis, ecuaţia iniţială:
u1 = f(u2, u3, ....., un) (3)
devine:
Π1 = Φ(Π2, Π3, ...., Πn-m), (4)
în care Π1, ...., Πn-m sunt parametrii adimensionali (produşi adimensionali, criterii de
similitudine). Aplicabilitatea acestei teoreme este condiţionată de principiul
omogenităţii, cei doi termeni ai ecuaţiei iniţiale (3) trebuind să aceleaşi unităţi de
măsură.
Teorema Buckingham oferă o metodă de calcul pentru parametrii
adimensionali chiar dacă forma ecuaţiei în care aceştia se regăsesc nu este cunoscută67.
Acest mod de simplificare prin reducerea numărului de variabile la un număr mai mic
de parametri esenţiali se realizează cu ajutorul analizei dimensionale a variabilelor
care intervin în ecuaţia respectivă. În analiza dimensională se atribuie următoarele
notaţii pentru mărimile fundamentale:
• lungime - L;
• masă - M;
• timp - T;
• temperatură - θ.
În tabelul A1.1 este prezentată analiza dimensională a unor mărimi fizice.
Trebuie menţionat că, pe baza principiului omogenităţii, analiza dimensională
permite şi verificarea corectitudinii ecuaţiilor stabilite (termenii ecuaţiei trebuie să
aibă aceleaşi unităţi de măsură). Spre exemplu analiza dimensională a ecuaţiei
67
http://www.sfetcu.com/language/ro/analiza-dimensionala/
205
presiunii hidrostatice (vezi pag. 34):
∆p = ρ ⋅ g ⋅ h , (5)
conduce la:
ML-1T-2 ≡ ML-3 ⋅ LT-2 ⋅ L, (6)
adică:
ML-1T-2 ≡ ML-1T-2, (7)
identitate care confirmă corectitudinea ecuaţiei din punct de vedere dimensional.

Tabelul A1.1
Analiza dimensională a unor mărimi fizice
Mărimea Simbolul U.M. Analiza dimensională
Diametrul d m L
Viteza v m/s LT-1
2
Acceleraţia a m/s LT-2
2
Forţa F N (kg m/s ) MLT-2
Energia E J (kg⋅m/s2 ⋅ m) ML2T-2
Puterea P W (J/s) ML2T-3
Presiunea p Pa (N/m ) 2 ML-1T-2
Vâscozitatea dinamică η kg/m⋅s ML-1T-1
Conductivitatea termică λ W/m⋅0C (J/s⋅ m⋅0C) MLT-3θ-1
Căldura specifică cp J/kg⋅0C L2T-2θ-1
3
Densitatea ρ kg/m ML-3
Coeficientul de transfer
α W/m2⋅ 0C (J/s⋅m2⋅ 0C) MT-3θ-1
de căldură prin convecţie

Similitudinea studiază metodele prin care se pot deduce şi folosi criteriile de

similitudine pentru a transpune rezultatele obţinute în laborator cu ajutorul unui model
experimental, realizat la o anumită scară, la nivelul fenomenului real, astfel încât să se
realizeze o generalizare a rezultatelor. Generalizarea rezultatelor este posibilă numai
pentru fenomene asemenea sau similare, adică pentru fenomene în care raportul
mărimilor caracteristice şi similare este constant. Acest raport este denumit constantă
de similitudine. Fenomenul din laborator este asemănător celui real dacă depinde de
aceleaşi mărimi fizice; ca urmare a teoremei Buckingham rezultă că cele două
fenomene sunt caracterizate de aceeaşi produşi adimensionali (criterii de similitudine),
sau, altfel spus, criteriile de similitudine au aceleaşi valori pentru fenomenul din
laborator ca şi pentru fenomenul real (Florescu, 2007).
Similitudinea este de fapt o extindere a asemănării geometrice: fenomenul
studiat în laborator este similar celui real dacă între model şi prototipul în mărime
reală există similitudine geometrică, cinematică şi dinamică.
Similitudinea geometrică se obţine atunci când modelul reprezintă o reducere
la scară a prototipului real (fig. A1.1):
Lm A m L2m
= βL , = 2 = β 2L ,
Lp Ap Lp

206
în care indicele m se referă la model, iar indicele p se referă la prototip, β L fiind scara
la care este realizat modelul.

Fig. A1.1-
Similitudine
geometrică68

βL = 1/10.

Similitudinea cinematică presupune ca vitezele în punctele similare de pe

model şi prototip să aibă aceeaşi direcţie şi să afle în acelaşi raport (fig. A1.2):
vm am
= βv , = βa .
vp ap

Fig. A1.2 –
Similitudinea
cinematică69

β-scara vitezelor.

Similitudinea dinamică implică faptul că, în puncte similare de pe model şi de

pe prototip, raportul forţelor corespunzătoare este acelaşi (fig. A1.3):
Fm m m ⋅ a m ρ m ⋅ L3m ⋅ a m
= = = βρ ⋅ β L ⋅ β v ,
Fp mp ⋅ a p ρ p ⋅ L3p ⋅ a p
în care β ρ este scara densităţilor.
Dintre criteriile de similitudine ce asigură obţinerea similitudinii dinamice se
pot menţiona următoarele:
• Criteriul Reynolds (Re), care defineşte raportul dintre forţele de inerţie şi
forţele date de vâscozitate:
ρ⋅v⋅L v⋅L
Re = =
η ν
unde v este viteza, L este dimensiunea caracteristică, ρ este densitatea, η este
vâscozitatea dinamică şi υ este vâscozitatea cinematică.

68 http://highered.mheducation.com/sites-dl/free/0072402172/62800/ChV.pdf
69
ibid.
207
 Fig. A1.3 –
Similitudinea
dinamică70

• Numărul Euler (Eu), folosit în cazul încercărilor în tunelul aerodinamic şi care

exprimă raportul dintre forţele de presiune şi cele de vâscozitate:
∆p
Eu = ,
0,5 ⋅ ρ ⋅ v 2
în care ∆p este diferenţa de presiune, v este viteza, iar ρ este densitatea.
• Numărul Froude (Fr), care exprimă raportul dintre forţele de inerţie şi forţele
gravitaţionale:
v2
Fr = .
g⋅L
Este utilizat în cazul studiului curgerii prin canale deschise.
• Numărul Weber (We), care exprimă raportul dintre forţele de inerţie şi forţele
de tensiune superficială:
ρ ⋅ v2 ⋅ L
We = ,
σ
unde σ este tensiunea superficială.
• Numărul Mach (Ma), ce caracterizează efectele compresibilităţii fluidului:
v v
Ma = = ,
c E
ρ
în care c este viteza sunetului în fluidul respectiv, iar E este modulul de
elasticitate al fluidului.
• Numărul Strouhal (St), utilizat în cazul curgerilor nestaţionare, atunci când se
manifestă fenomene oscilatorii:
f ⋅L
St = ,
v
unde f este frecvenţa oscilaţiilor
Alte numere carcateristice (criterii de similitudine, produşi adimensionali)
sunt prezentate în tabelul A1.2.

70
ibid.
208
 Tabelul A1.2
71
Criterii de similitudine
Criteriul Simbol Relaţia de calcul*
Reynolds Re Re = v·l/ν = v·l·ρ/η
Prandtl Pr Pr = η·cp/λ = ν/a
Péclet Pe Pe = Re Pr = v·l/a
Nusselt Nu Nu = α·l/λ
Stanton St St = Nu/Re·Pr = α/cp·ρ·v
Colburn j j = St·Pr2/3= Nu/Re·Pr1/3
Grasshof Gr Gr = β·g·l3∆t/ν2
Biot Bi Bi = α·l/λ
Fourier Fo Fo = a·τ/l2
Rayleigh Ra Ra = Gr·Pr = β·g·l3·∆t/ν·a
Froude Fr Fr = v2/g·l
Galilei Ga Ga = Re2/Fr = g·l3/ν2
Arhimede Ar Ar = Ga· (ρ - ρ0)/ρ
Kutateladse K K = r/cp·t
Newton Ne Ne = v·τ/l
Euler Eu Eu = ∆p/ρ·w2
Graetz Gz Gz = G·cp/λl
Schmidt Sc Sc = η/ρ·D
Mach M M = v/c
*Note: ρ, ρ0 – densitatea fluidului în două puncte diferite, în kg/m3; η - vâscozitatea dinamică a fluidului,
în Pa·s; ν - vâscozitatea cinematică a fluidului în m2/s; cp – căldura specifică la presiune constantă, în
J/(kg·K); λ - conductivitatea termică, în W/(m·K); a – difuzitatea termică, în m2/s; β - coeficient de
dilatare volumică, în l/K; f – căldura latentă de vaporizare, în J/kg; T – temperatura, în K; v – viteza
fluidului, în m/s; l – lungimea caracteristică a curgerii, în m; α - coeficientul convectiv de transfer al
căldurii, în W/(m2K); g – acceleraţia gravitaţiei, în m/s2; ∆T – diferenţa de temperatură, în 0C; τ - timpul,
în s; ∆p – diferenţa de presiune, în Pa; G – debitul de fluid, în kg/s; D – coeficientul de difuzie, în m2; c –
viteza sunetului în fluid, în m/s.

71
cadredidactice.ub.ro/gavrilalucian/files/2011/03/fdtou-curs-02.pdf
209
 Anexa 2
DETERMINAREA SARCINII TEORETICE A POMPEI CENTRIFUGE
(ECUAŢIA LUI EULER)

Sarcina teoretică a unei pompe centrifuge având un număr infinit de palete de

grosime neglijabilă se poate determina ţinând cont de creşterea de presiune produsă
de forţa centrifugă, de cea dată de mişcarea printre paletele rotorului şi de cea datorată
deplasării prin aparatul director al statorului.

Fig. A2.1 - Schemă pentru obţinerea ecuaţiei lui Euler72

Elementul de masă asupra căruia acţionează forţa centrifugă este (A, fig.
A2.1):
dm´= ρ ⋅ dV = ρ ⋅ h ⋅ r ⋅ dθ ⋅ dr ,
în care h este înălţimea elementului, iar ρ este densitatea fluidului care circulă prin
pompă.
Forţa centrifugă elementară este dată de relaţia:
dF´= r ⋅ ω 2 ⋅ dm = ρ ⋅ h ⋅ r 2 ⋅ ω 2 ⋅ dθ ⋅ dr ,
unde ω este viteza unghiulară a rotorului.
Creşterea elementară de presiune datorată forţei centrifuge va fi:
dF´ ρ ⋅ h ⋅ r 2 ⋅ ω 2 ⋅ dθ ⋅ dr
dp´= = = ρ ⋅ r ⋅ ω 2 ⋅ dr .
dA´ h ⋅ dθ ⋅ dr
Creşterea de presiune se obţine prin integrare:
r2
r22 − r12 u2 − u2
∆p´=  ρ ⋅ r ⋅ ω2 ⋅ dr =ρ ⋅ ω2 ⋅ = ρ⋅ 2 1 ,
r1
2 2
în care u este viteza periferică.
Sarcina corespunzătoare acestei creşteri de presiune va fi:

72
https://www.uni-due.de/sm/Downloads/Praktika/Centrifugal_Pump.pdf
210
 ∆p´ u 22 − u 12
H´= = .
ρ⋅g 2⋅g
Creşterea de presiune datorată deplasării lichidului cu viteza relativă w printre
palete (B, fig. A2.1) se obţine pornind de la relaţia generală:
dF′′ = −dm˝⋅a ,
în care a este acceleraţia.
Cantitatea elementară de fluid va fi:
dm˝= ρ ⋅ dA ˝⋅dS
şi rezultă:
dw
dF˝= −ρ ⋅ dA ˝⋅dS ⋅ .
dt
Creşterea elementară de presiune este:
dp˝ dw
dp˝= = −ρ ⋅ dS ⋅ = −ρ ⋅ w ⋅ dw .
dA ˝ dt
Prin integrare se obţine creşterea de presiune ca fiind:
w2
w 12 − w 22
∆p˝= −  ρ ⋅ w ⋅ dw = ρ ⋅ ,
w1
2
iar sarcina corespunzătoare devine:
∆p˝ w 12 − w 22
H ˝= = .
ρ⋅g 2⋅g
Creşterea de presiune în aparatul director al rotorului, ca urmare a deplasării
lichidului cu viteza absolută c (C, fig. A2.1) se obţine printr-un raţionament similar
cazului anterior, ţinând cont că lichidul se deplasează cu viteza absolută c şi punând
condiţia c3 = c1:
c 22 − c12
∆p˝´= ρ ⋅ ,
2
iar sarcina corespunzătoare va fi:
c 22 − c12
H˝´= .
2⋅g
Sarcina totală a pompei este suma sarcinilor parţiale:
Ht∞ = H´ + H˝ + H´˝,
adică:

H t∞ =
(u 2
2 − u 12 ) + (w 12 − w 22 ) + (c 22 − c12 )
.
2⋅g
Aplicând teorema lui Pitagora generalizată (vezi pag. 126) şi ţinând cont de
triunghiurile de viteze (fig. 5.19), rezultă:
w 12 = c12 + u 12 − 2 ⋅ u 1 ⋅ c1 ⋅ cos α1 ,
w 22 = c 22 + u 22 − 2 ⋅ u 2 ⋅ c 2 ⋅ cos α 2 ,

211
 c u1 = c1 ⋅ cos α 1 ,
c u 2 = c 2 ⋅ cos α 2 .
După efectuarea înlocuirilor şi simplificări obţinem:
c u 2 ⋅ u 2 − c u1 ⋅ u 1
H t∞ = ,
g
relaţie cunoscută sub denumirea de ecuaţia lui Euler.

212
 Anexa 3
Daniel Bernoulli

Daniel Bernoulli s-a născut în 1700, în Groningen, Olanda, într-o familie

venită din Anvers pentru a scăpa de persecuţia religioasă a hughenoţilor de către
Spania.
Tatăl său, Johann Bernoulli, era matematician; a fost membru de onoare al
Academiei de Științe din Sankt Petersburg, profesor la Universitatea din Groningen,
iar din 1705 a predat la Universitatea din Basel.
Tatăl lui Daniel Bernoulli a vrut să-l îndrume pe acesta către o carieră în
negoţ, fiind de părere că o carieră ca matematician nu-i va aduce prea mulţi bani. Când
Daniel Bernoulli avea vârsta de 13 ani, tatăl său a înţeles că acesta nu dorea să devină
negustor şi l-a îndrumat către o carieră în medicină. Ca urmare, Daniel a studiat
medicina la Basel, Heidelberg și Strasbourg și a obținut un doctorat în anatomie și
botanică în 1721.
"Hydrodynamica", publicată în 1738, este lucrarea cea mai importantă a lui
Daniel Bernoulli. În această lucrare el aplică principiile mecanicii şi conservării
energiei în studiul curgerii apei.

Fig. A3.1 - Daniel Bernoulli73 Fig. A3.2 - Hydrodynamica (coperta) 74

73 https://link.springer.com/chapter/10.1007%2F978-1-4613-8185-3_25
74
https://www.maa.org/press/periodicals/convergence/mathematical-treasure-daniel-bernoulli-s-hydrodynamica
213
 Anexa 4
SIMBOLURI GRAFICE PENTRU SISTEME HIDRAULICE

Pompe şi motoare rotative Pompe Motoare Pompe şi motoare

Cu debit constant, nereversibile

Cu debit constant, reversibile

Cu debit variabil, nereversibile

Cu debit variabil, reversibile

Cilindri hidraulici

Cu simplă acţiune, cu piston şi tijă unilaterală

Cu simplă acţiune, cu piston plonjor

Cu dublă acţiune şi tijă unilaterală

Cu dublă acţiune şi tijă bilaterală

Distribuitoare

Cu trei căi şi două poziţii de lucru

Cu patru căi şi două poziţii de lucru

Cu patru căi şi trei poziţii de lucru, cu centrul închis

Cu patru căi şi trei poziţii de lucru, cu centrul la pompă

214
 Cu patru căi şi trei poziţii de lucru, cu centrul la tanc

Cu patru căi şi trei poziţii de lucru, cu centrul în

tandem
Comenzi
Manuală

cu arc
Hidraulică
Pneumatică
Electromagnetică

Supape de sens
Supapă simplă de blocare cu arc de traseu
de panou
Supapă simplă de blocare fără arc de traseu
de panou
Supapă de blocare cu comandă hidraulică fără arc
de deblocare
cu arc
Supape de presiune
Supapă de presiune normal închisă

Supapă de presiune normal deschisă

Supapă de presiune cu comandă diferenţială

Supapă de siguranţă (limitator de presiune cu acţiune directă)

Supapă de deversare (de descărcare)

Echipament de reglare a debitului

Rezistenţă hidraulică fixă
Rezistenţă reglabilă (drosel) de traseu

Drosel de panou în paralel cu o supapă de sens unic

215
 Conducte
Conductă de lucru
Conductă de pilotare
Intersecţie de conducte cu racordare între ele
Intersecţie de conducte fără racordare
Alte elemente
Filtru Acumulator Rezervor (tanc)

Manometru Debitmetru Termometru

216
Consilier editorial: Vasile Vîntu
Tehnoredactor: Costică GHEORGHE
Corector: Radu ROŞCA
Coperta: Maria-Magdalena VÂRLAN
Bun de tipar: sept. 2021
Apărut: 2021, Format 170×240 mm
Editura: “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi
Aleea M. Sadoveanu nr. 3
Tel.: +40 232 218300;
E-mail: editura@uaiasi.ro
__________________________

ISBN: 978-973-147-429-8

Tipărit la:
SC ADI CENTER SRL
Şos. Ştefan cel Mare, nr. 5
Tel.: 0232.217.754