1.

Introducere în Grafica Inginerească

Pachetul de Grafică Inginerească cuprinde: Geometrie Descriptivă

Desen Tehnic
AutoCAD

Geometria Descriptivă – se ocupă cu studiul proiecţiilor, având ca scop reprezentarea

plană a elementelor din spaţiu, a poziţiei relative dintre acestea, a secţionării,
intersectării şi desfaşurării suprafeţelor sau corpurilor. (Gaspard Monge 1746-1818,
Paris).
Desenul Tehnic – este metoda fundamentală de comunicare prin convenţii şi reguli
grafice.
AutoCAD-ul – este un program CAD utilizat în reprezentarea planurilor grafice 2D şi
3D (două dimensiuni X,Y şi trei dimensiuni X,Y,Z) dezvoltat şi comercializat de firma
Autodesk.

CAD – Computer Aided Design – proiectare asistată de calculator;

– Computer Aided Drawing – desenare asistată de calculator;

1.1 Sisteme de proiecţie

Proiecţia se poate defini ca fiind imaginea unui obiect sau element din spaţiu, pe un
plan numit plan de proiecţie.
În geometrie şi desen se întâlnesc mai multe tipuri de proiecţii, le amintim în cele ce
urmează pe cele mai uzuale:
a. Proiecţa centrală;
b. Proiecţia paralelă cu cazul particular proiecţia paralel ortogonală.

1.1.1 Sistemul de proiecţie central (conic)

Sistemul de proiecţie central (figura 1.1) se defineşte prin următoarele elemente:

[P] – planul de Proiecţie;
O – centrul de proiecţie; O[P];
A – un punct oarecare din spaţiu; A[P]; O  A;
Dreapta OA [P] = a – proiecţia centrală;
OA poară numele de dreaptă proiectantă.

B
A C
D
[P]
a c=d
b

Fig 1.1 Sistemul de proiecţie central

1.1.2 Sistemul de proiecţie paralel oblic (cilindric)

Sistemul de proiecţie paralel (figura 1.2) se defineşte prin următoarele elemente:

[P] – planul de Proiecţie;
O – în acest caz acest punct este situat la infinit;
A – un punct oarecare din spaţiu; A[P]; O  A;
Proiectantele sunt paralele cu o direcţie dată  ;
Dreapta paralelă la  dusă prin A intersectează planul [P] în a – proiecţia paralelă
oblică;
Dacă direcţia  este perpendiculară pe planul [P] atunci punctul de intersecţie cu planul
[P] va fi a – proiecţie paralel ortogonală (figura 1.3).

D
 A
C A
B
[P] [P]
a
a c=d
b

Fig 1.2 Sistemul de proiecţie paralel oblic Fig 1.3 Sistemul de proiecţie paralel
ortogonală

1.2 Dubla proiecţie ortogonală, sistemul de proiecţie dublu ortogonal

Sistemul dublu ortogonal se compune din două plane de proiecţie perpendivulare

între ele (figura 1.4). Aceste plane de proiecţie le vom numii [V] – planul vertical şi
[H] – planul orizontal. Planele de proiecţie orizontal [H] şi vertical [V] se intersectează
după dreapta ox numită şi linia de pământ. Planele de proiecţie divid spaţiul în patru
regiuni numite diedre.

[V]
[V]
D2
D1 D2 D1
x o x
D3 [H]
D3 D4
D4 [H]

Fig 1.4 Dubla proiecţie ortogonală

1.3 Tripla proiecţie ortogonală

2
 În cazul în care poziţiile relative ale elementelor spaţiale proiectate pe [H] şi pe [V]
nu permit definirea completă a acestora numai prin cele două proiecţii, se foloseşte si
proiecţia pe un al treilea plan de proiecţie perpendicular pe planele [H] şi [V]. Acest plan
se numeşte plan lateral de proiecţie [L] şi transformă diedrele formate în opt triedre.

z z
T6 T6
[V] [V]
T5 a' za T5
T2 T2
[L] A
T1 T1 a"
x o x xa o
T3 a ya
T3
[L]
[H] T4 [H]
T4
y y
T8 T8

a. b.

Fig 1.5 Tripla proiecţie ortogonală

Proiecţia unui punct A din spaţiu pe cele trei plane de proiecţie se vor nota:
a – proiecţia puncului A pe planul orizontal de proiecţie [H];
a’ – proiecţia puncului A pe planul vertical de proiecţie [V];
a” – proiecţia puncului A pe planul lateral de proiecţie [L];
Prin urmare: [H][V] = ox, [H][L] = oy, [V][L] = oz
Proiectantele punctului A, luate două câte două determină câte un plan care este
perpendicular pe una din cele trei axe ortogonale în punctele notate cu a x, ay şi az.
Dacă se rotetesc planele [H] şi [L] cu câte 90 0 în jurul axelor ox şi oy până când se
suprapun cu planul [V] care rămâne pe jos se obţine epura punctului A (figura 1.6)
Se vor forma astfel liniile de ordine aa’, a’a” şi aa” perpendiculare pe axele sistemului
de referinţă în punctele ax, az şi ay.

[V] [L]
a' za a"

y1
x xa
o ya1

a ya
[H]

Fig 1.6 Tripla proiecţie ortogonală în epură

1.4 Sistemul de proiecţie european şi american

3
1.4.1 Sistemul de proiecţie european

Sistemul de proiecţie european este compus din: observator, obiect, direcţia de proiecţie
şi planul de proiecţie de regulă opac.

Plan de
proiectie
opac
[P]

Obiect

Raze de
Observatorul lumina
(la infinit)

Fig 1.7 Sistemul de proiecţie european

1.4.2 Sistemul de proiecţie american

Sistemul de proiecţie american este compus din aceleaşi elemente: observator,

obiect, direcţia de proiecţie şi planul de proiecţie de regulă opac. Diferenţa constă in
modul de abordare al proiecţiei.

Obiect

Plan de
proiectie
opac
[P]
Raze de
lumina
Observatorul
(la infinit)

Fig 1.8 Sistemul de proiecţie american

1.5 Convenţii de reprezentare

4
Standarde de stat – SR ISO (STAS)
SE ISO
S – Standard R – Român E – European
ISO – Afiliere la Organizaţia Internaţională de Standardizare

1.5.1 Reprezentarea liniilor

Proiecţiile formelor geometrice din spaţiu sunt obţinute din forme geometrice realizate din
linii. Tipurile şi clasele de grosime sunt stabilite convenţional prin STAS 103-84.
Clase de grosime: - b linie groasă (0.5, 0.7, 1, 1.4, 2, 2.5, 3.5, 5);
- b/2 sau b/3 linie subţire.

Linii utilizate în reprezentările grafice (STAS 103 – 84)

Identificarea liniei Cazuri de utilizare (exemple)
Sim- Aspect Denumire

A Linie continuă A1 Contururi reale vizibile

groasă A2 Muchii reale vizibile
B Linie continuă B1 Muchii fictive vizibile
subţire B2 Linii de cotă
B3 Linii ajutătoare
B4 Linii de indicaţie
B5 Haşuri
B6 Conturul secţiunilor suprapuse
B7 Linii de axă scurte
B8 Linii de fund la filete vizibile
B9 Linii teoretice de îndoire la
reprezentările desfăşurate
C Linie continuă C1, D1 Linii de ruptură pentru
subţire* delimitarea vederilor şi secţiunilor,
D - ondulată numai dacă linia respectivă nu este o
- în zigzag** linie de axă
E Linie întreruptă *** E1 Contururi acoperite
- groasă E2 Muchii acoperite
F - subţire F1 Contururi acoperite
F2 Muchii acoperite
G Linie punct subţire G1 Linii de axă de revoluţie
G2 Traseele planelor de secţiune
G3 Traiectorii
G4 Suprafaţa de rostogolire pentru roţi
dinţate
H Linie punct mixtă H1 Traseele planelor de secţionare
J Linie punct groasă J1 Indicarea liniilor sau suprafeţelor cu
prescripţii speciale (tratamente termice,
de suprafaţă etc.)
K Linie două puncte K1 Conturul pieselor învecinate
subţire K2 Poziţii intermediare şi extreme de
mişcare ale pieselor mobile
K3 Liniile centrelor de greutate, când
acestea nu coincid cu liniile de axă
K4 Conturul iniţial al pieselor înainte de
fasonare
K5 Părţi situate în faţa planului de
secţionare
Observaţii:

5
* Pe un desen, chiar dacă se compune din mai multe planşe, cât şi pe desenele
componente ale aceleiaşi documentaţii tehnice, se utilizează un singur tip de linie;

** Se utilizează în cazul desenelor executate automatizat;

*** Punctul poate fi înlocuit cu o linie scurtă.

1.5.2 Reprezentarea formatelor

Formate (SR ISO 5457:1994)

Formate preferenţiale Formate alungite speciale Formate alungite

excepţionale
axb axb axb
Simbol Simbol Simbol
A0 841x1189 A3x3 420x891 A0x2 1189x1682
A1 594x841 A3x4 420x1189 A0x3 1189x2523
A2 420x594 A4x3 297x630 A1x3 841x1783
A3 297x420 A4x4 297x841 A1x4 841x2378
A4 210x297 A4x5 297x1051 A2x3 594x1261
A2x4 594x1682
A2x5 594x2102
A1 A3x5 420x1486
A3x6 420x1783
A0 A3x7 420x2080
A3 A4x6 297x1261
A2 A4x7 297x1471
A4
A4

A4x8 297x1682
A4x9 297x1892
b

A4
h

A3
297

h h h
h
h
h

indicator
indicator
20
20 210
420

Zona neutră, cuprinsă între marginile formatului finit şi chenarul care delimitează
câmpul desenului, trebuie prevăzută pentru toate formatele.
Se recomandă ca această zonă să aibă o lăţime minimă de h=20mm pentru
formatele A0 şi A1 şi o lăţime minimă de h=10mm pentru formatele A2, A3 şi A4.

1.5.3 Reprezentarea indicatorului

6
Indicatorul (SR ISO 7200:1994)
Orice desen tehnic trebuie prevăzut cu un indicator. Acesta este amplasat în colţul
din dreapta jos al formatului, lipit de chenar. Indicatorul trebuie alcătuit, de preferinţă,
din unul sau mai multe dreptunghiuri alăturate. Acestea pot fi subdivizate în rubrici în
care sunt prezentate informaţiile specifice, grupate în zonele dreptunghiulare după cum
urmează: zona de identificare şi zona de informaţii suplimentare.

a b a
b a
c c b c

max. 170 max. 170 max. 170

Zona de identificare cuprinde:

a) numărul de înregistrare sau de identificare a desenului;
b) denumirea desenului;
c) numele proprietarului legal al desenului.
Deasupra sau în stânga zonei de identificare se amplasează zona de informaţii
suplimentare, care cuprinde:
d) simbolul care indică metoda de proiectare;
e) scara principală a desenului;
f) unitatea pentru exprimarea dimensiunilor liniare;
g) metoda de indicare a stării suprafeţei;
h) metoda de indicare a toleranţelor geometrice;
i) formatul planşei de desen;
j) data primei ediţii a desenului.

În figura de mai jos este prezentată o variantă de indicator, care cuprinde

elementele de identificare obligatorii, precum şi unele elemente suplimentare.

185
20 20 20 25 25 25
10

Scara* Student*
15

Marime Data* Material* Cadru didactic*

format*
ISO 1302 ISO 1101
15

Cadru didactic*
56

10

Universitatea Politehnica
Universitattea "Politehnica"
Bucuresti
Denumire desen* Plansa
Facultatea: numarul
Grupa: Numar desen*
27

1.5.4 Reprezentarea tabelului de componenţă

7
Tabelul de componenţă (SR ISO 7573:1983)
Tabelul de componenţă poate fi amplasat fie pe desenul respectiv, fie pe un
document separat.
Dacă se execută pe desen, tabelul de componenţă trebuie amplasat astfel încât să
poată fi citit în sensul de citire a desenului. Tabelul de componenţă poate fi alipit de
indicator, şi se execută cu linii continue groase.
Dacă face obiectul unui obiect separat, tabelul de componenţă trebuie identificat prin
acelaşi număr ca al desenului de origine.
Tabelul de componenţă este alcătuit din coloane trasate cu linii groase sau subţiri, în
scopul de a scrie informaţii în următoarele rubrici:
- poziţie: indică numărul de poziţie al componentei;
- denumire: indică denumirea componentei;
- cantitate: indică numărul total de componente identice;
- referinţă: după caz poate cuprinde numărul desenului de execuţie, standardul,
codul sau orice altă informaţie similară;
- material: indică tipul şi calitatea materialului utilizat; dacă este un material
standardizat, trebuie utilizată notarea standardizată.
Indicaţiile pot fi scrise cu mâna liberă, cu şablonul sau prin programe de calculator.
De preferinţă, se scrie cu litere majuscule, conform ISO 3098/1. Ordinea indicaţiilor este
cea a poziţiilor componentelor pe desen.
Tabelul de componenţă se completează de jos în sus, titlurile coloanelor fiind situate
în partea de jos a tabelului.
În figura de mai jos este prezentat un model de astfel de tabel de componenţă.
7 sau 10
10

Poz Denumire Referinta Buc Material Observatii Masa

neta

10 50 45 10 30 25
185

1.5.5 Scări de reprezentare

Scara desenului (SR ISO 5455:1997)

Scara unui desen este raportul dintre dimensiunea liniară măsurată pe desen şi
dimensiunea reală a obiectului prezentat. Scările utilizate conform standardului în
vigoare sunt prezentate mai jos.

1:1
Scara reală
Scara de mărire 2:1; 5:1; 10:1; 20:1; 50:1;
Scara de micşorare 1:2; 1:5; 1:10; 1:20; 1:50; 1:100;
1:200; 1:2000

1.5.6 Scrierea în desenul tehnic

8
Scrierea standardizată (IDT ISO 3098/1:1974)
Scriere de tip B (d = h/10)

Caracteristica Raport Dimensiuni

Înălţimea majusculelor h (10/10)h 2,5 3,5 5 7 10 14 20
Înălţimea literelor mici c (7/10)h - 2,5 3,5 5 7 10 14
Distanţa dintre caractere a (2/10)h 0,5 0,7 1 1,4 2 2,8 4
Distanţa dintre rânduri b (14/10)h 3,5 5 7 10 14 20 28
Distanţa dintre cuvinte e (6/10)h 1,5 2,1 3 4,2 6 8,4 12
Grosimea liniei d (1/10)h 0,25 0,35 0,5 0,7 1 1,4 2

Scriere dreaptă:

Scriere înclinată:

1.6 Dispunerea proiecţiilor

9
 Reprezentarea grafică a unei piese urmăreşte, în principal, două direcţii majore:
prima, se referă la precizarea formelor geometrice care compun piesa, iar a doua este
legată de definirea dimensiunilor şi a poziţiilor reciproce ale formelor geometrice ale
acesteia.
În funcţie de complexitatea piesei, se poate realize reprezentarea ei grafică în 1, 2,
3, 4, 5 sau 6 proiecţii, acestea incluzând atât vederi cât şi secţiuni.
Dispunerea proiecţiilor în desenul tehnic industrial este reglementată prin STAS 614-
76 şi ISO 128: 1982.
În figura 1.9 sunt prezentate 4 piese prismatice, pentru două realizându-se
reprezentarea ortogonală în 6 proiecţii.

a. b.

c. d.

Fig. 1.9 Piese prismatice

10
 Figura 1.10 identifică planele de proiecţie care aparţin unui “paralelipiped
transparent” sau unui “cub transparent” al proiecţiilor, feţele fiind chiar planele pe care
se va proiecta piesa introdusă imaginar în interiorul acestuia.
Feţele sunt denumite astfel:
[ Vs] – plan vertical din spate;
[ Vf ] – plan vertical din faţă;
[ Hi ] – plan orizontal inferior;
[ Hs] – plan orizontal superior;
[ Ls] - plan lateral stânga;
[Ld ] - plan lateral dreapta.

5 [Hs]

[Vs]
4 3 6 1
2

[Ls] [Hi]
[Vs]
1 [Ld]
[Vf ]

[Hs]
6 [Ls] 3
4
5 [Ld]
[Vf ]

[Hi] 2

Fig. 1.10 Identificarea planelor de proiecţie

Proiecţiile ortogonale ale piesei se obţin privind piesa din direcţia săgeţilor indicate în
figura 10, după cum urmează :
 Vederea din faţă este proiecţia pe planul vertical din spate (piesa este privită din
direcţia săgeţii 1), vederea din faţă se mai numeşte şi proiecţia principală;
 Vederea de sus este proiecţia pe planul orizontal inferior (piesa este privită din
direcţia săgeţii 2);
 Vederea din stânga este proiecţia pe planul lateral dreapta (piesa este privită din
direcţia săgeţii 3);
 Vederea din dreapta este proiecţia pe planul lateral stânga (piesa este privită din
direcţia săgeţii 4);
 Vederea de jos este proiecţia pe planul orizontal superior (piesa este privită din
direcţia săgeţii 5);
 Vederea din spate este proiecţia pe planul vertical din faţă (piesa este privită din
direcţia săgeţii 6).

11
 În figura 1.11 sunt prezentate proiecţiile piesei din figura 1.9 c pe feţele”cubului”,
care sunt planele de proiecţie.

4 3 6 1
2

6 3
4
5

Fig. 1.11 Proiecţiile piesei prismatice (din fig. 1.9 c)

Figura 1.12 prezintă amplasarea proiecţiilor pe desen în raport cu proiecţia principală

(1):
- proiecţia orizontală (2) se află sub proiecţia verticală (1) ;
- proiecţia laterală (3) se află la dreapta proiecţiei verticale (1) ;
- proiecţia laterală (4) se află la stânga proiecţiei verticale (1) ;
- proiecţia pe planul orizontal superior (5) se află deasupra proiecţiei
verticale (1);
- proiecţia pe planul vertical din faţă poate ocupa poziţie, fie la dreapta
proiecţiei (3), fie la stânga proiecţiei (4).

12
 2
6
3

[Hs]
5 4
Vederea de jos
1
5
Vederea [Vs] Vederea [Vf ]
din din
dreapta
1 6
stânga
[Ls] Vederea din fata Vederea din spate
4 3 [Ld]

[Hi]
2
Vederea de sus

Fig. 1.12 Amplasarea proiecţiilor în raport de proiecţia principală

Reprezentarea în 6 proiecţii a piesei din fig.1.9 d.

2
6
3

5
4
1
5

4 1 3 6

Fig. 1.13 Reprezentarea ortogonală a piesei din fig.1.9 d

13
 Figura 1.14 prezintă proiecţiile aceleiaşi piese din fig. 1.5, când aceasta este privită
din direcţia săgeţii 1 (pentru proiecţia principală). Direcţiile 2,3,4,5,6 au aceeaşi
semnificaţie, aşa cum s-a precizat anterior. Rezultă pentru aceeaşi piesă (vezi figura
1.5) proiecţii diferite în conformitate cu precizarea direcţiei principale 1.

2
4
6
5

1
3
5

4 1 3 6

Fig. 1.14 Reprezentarea ortogonală în 6 proiecţii a piesei

Important:
- întotdeauna proiecţia principală se allege astfel încât să reprezinte cele
mai multe detalii de formă ale piesei şi pe ea să se poată înscrie cât mai
multe dimensiuni ;
- piesele turnate, forjate, matriţate se reprezintă în poziţia de
funcţionare, iar piesele precum arborii, axele etc în poziţia de
prelucrare ;
- liniile utilizate sunt cele precizate în STAS 103-84;
- proiecţiile piesei se reprezintă întotdeauna în corespondenţă cu
proiecţia principală.

14
1.7 Introducere în AutoCAD

Acest capitol este bazat pe invaţarea elementelor de baza ale AutoCAD – ului. În marea
lui majoritate, programul este structurat pe instrucţiuni şi comenzi.

Versiuni:
1982 decembrie - Version 1.0 (Release 1)
1983 aprilie - Version 1.2 (Release 2)
1983 august - Version 1.3 (Release 3)
1983 octombrie - Version 1.4 (Release 4)
1984 octombrie - Version 2.0 (Release 5)
1985 mai - Version 2.1 (Release 6)
1986 iunie - Version 2.5 (Release 7)
1987 aprilie - Version 2.6 (Release 8)
1987 septembrie - Release 9
1988 octombrie - Release 10
1990 octombrie - Release 11
1992 iunie - Release 12
1994 noiembrie - Release 13
1997 februarie - Release 14
1999 martie - AutoCAD 2000 (R15.0)
2000 iulie - AutoCAD 2000i (R15.1)
2001 iunie - AutoCAD 2002 (R15.6)
2003 martie - AutoCAD 2004 (R16.0)
2004 martie - AutoCAD 2005 (R16.1)
2005 martie - AutoCAD 2006 (R16.2)
2006 martie - AutoCAD 2007 (R17.0)
2007 martie - AutoCAD 2008 (R17.1)

Ce trebuie să cunoasteţi pentru demararea uniu desen:

Sistemul de coordonate (x, y)

Tot ceea ce desnăm în AutoCAD este poziţionat “exact”- cu precizie ridicată. Orice obiect
desenat este amplasat într-un sistem de coordonate simplu. În AutoCAD acesta este
cunoscut sub denumirea de World Co-ordinate System (WCS)(World Coordinate System
– sistemul de coordonate universal) şi/sau UCS (User Coordinate System – sistemul de
coordonate utilizator)
Sistemul de coordonate universal are următoarea orientare:
-axa X este paralelă cu latura orizontală a ecranului de lucru, fiind orientată
înspre dreapta;
-axa Y este paralelă cu latura verticală a ecranului de lucru şi este orientată în
sus;
-axa Z este perpendiculară pe suprafaţa ecranului de lucru, orientată spre
utilizator.
Desigur, literele X şi Y indică sensul pozitiv al respectivelor axe de coordonate.
Sistemul WCS este nemodificabil, sistemul UCS poate fi orientat liber, potrivit
preferinţelor utilizatorului.

Dacă dorim desenarea în 3D (trei dimensiuni) se adaugă şi coordonata z şi vom avea (x,
y, z).

15
 Fig. 1.15 Modul de reprezentare a punctelor în AutoCAD

Descrierea acestui sistem

AutoCAD-ul utilizeaza puncte pentru determinarea locaţiei uniu obiect (în spaţiu). Se
porneşte din punctul de origine de coordonate (0,0). Orice obiect este raportat ca şi
poziţie faţă de această origine. Dacă dorim trasarea unei linii în partea dreaptă a
originii , aceasta va fi considerată ca fiind pe o directie pozitiva. Din origine în sus este
sensul pozitiv al axei Y. Figura 1.15 arată poziţionarea unui punct de coordonate x=8 si
y=4: (8,4). Asta înseamnă: 8 unităţi pe axa X şi 4 unităţi pe axa Y. Atunci când lucrăm
cu puncte, X este prima coordonată indicată. Alt punct din figura 1.15 este (-6,-3). Asta
înseamnă ca punctul este poziţionat la 6 unităţi în sensul negativ al axei X şi la 3 unităţi
pe sensul negativ al axei Y.
O linie este determinată de două puncte: un punct de pornire şi un punct final.
În majoritatea cazurilor nu avem indicată poziţionarea originii pe ecran.
De regulă putem sa avem de trasat o linie faţă de ultimul punct al unei linii existente. În
acest caz vom folosi punctul relativ. Se procedează la fel dar va trebui sa adăugam
simbolul @ - în AutoCAD asta înseamna ca următorul punct este relativ la ultimul punct
introdus.
Reamintim
Puncte absolute – punctele exacte în spaţiul de desenare
Puncte relative – sunt punctele relative la un obiect deja desenat în spaţiul de lucru.

Măsuri unghiulare
Auto CAD-ul măsoară unghiurilor într-un mod particular in functie de setari. Modul de
masurare implicit este cel in sens trigonometric.

Fig.1.16 Abordarea unghiurilor

16
Editarea punctului în AutoCAD

Introducerea punctelor se poate face utilizând:

COORDONATE ABSOLUTE – se introduc punctele raportate la originea WCS-ului. Se
introduce punctual prin indicarea exactă a coordonatelor X,Y.
COORDONATE RELATIVE – utilizarea acestei metode implica introducerea unui punct
relativ la un punct deja existent (introdus anterior). După introducerea unui punct,
următorul va fi introdus cu simbolul @ X,Y.
COORDONATE POLARE – în acest caz introducerea punctului se va face prin indicarea
unei distanţe sub un anumit unghi @D<A. Unde D este distanţa şi A este unghiul.

Tasta Aplicabilitate
Funcţională

<F1> Activare HELP

<F2> Trecere mod text/mod grafic şi invers

<F3> Mod Osnap On/Off

<F4> Activare Tablet

<F5> Mod Izometric

<F6> Mod Dynamic UCS On/Off (coordonate)

<F7> Mod Grid On/Off

<F8> Mod Ortho On/Off

<F9> Mod Snap On/Off

<F10> Polar Tracking On/Off

Baza în AutoCAD

Introducerea comenzilor. Icon-uri, menu-uri şi tastare

Icon-urile pot fi amplasate oriunde pe ecran necesitând o cunoştere a utilizatorului,

exactă a poziţionarii acestora. Menu-urile permit acesare majorităţii comenzilor dar
încetineşte viteza de lucru prin aşteptarea derulării acestora. Cea mai rapida metodă
este tastarea comenzilor cu folosirea implicită a prescurtărilor acestora.

Prima comandă pe care o vom exemplifica este LINE:

Comanda tastată: Prin selectarea icon-ului: Urmând calea din menu-ul

pull-down:

LINE sau tasta L urmată de Draw > Line

tasta ENTER LINE din toolbar-ul
DRAW

17
AutoCAD – ul poate fi personalizat în funcţie de necesităţile utilizatorului care are
posibilitate de a aranja comenzile în toolbar-uri în funcţie de frecvenţa utilizări lor, etc.

Interfaţa AutoCAD-ului

Fig. 1.17 Ecranul AutoCAD

1. Bara de titlu (Title bar) – indică programul în care lucrăm şi numele fişierului
curent;
2. Menu-urile Pull-down (Pull-down menus) – sunt menu-uri standard din care putem
accesa aproape toate comenzile şi subcomenzi sau opţiuni ale acestora;
3. Bara Principală cu Instrumente (Main toolbar) – conţine icon-urile standard din
Windows şi AutoCAD;
4. Bara cu Proprietăţi (Property toolbar) – calea cea mai rapidă de a modifica
proprietăţile unui object, cum ar fi layer şi linetype.
5. Bara cu Instrumente deplasabilă (Floating toolbar) – aceaste tipuri de bare se pot
deplasa (muta)în jurul ecranului sau pe ecran;
6. Spaţiul de Desenare (Drawing space) – spaţiul de lucru în care vom amplasa
desenele;
7. Sistemul de coordonate - WCS Icon – indică direcţiile pozitive ale axelor X şi Y.
WCS provine de la World Co-ordinate System. (ce poate fi schimbat în UCS - User
Co-ordinate System.)
8. Bara de Stare (Status Bar) – ne informează cu privire la starea sistemului
respectiv activarea diferitelor moduri de lucru cum ar fi Ortho, Osnaps, Grid, etc;
9. Linia de Comandă (Command line) – spaţiul în care se tastează şi se vizualizează
comanda introdusă de la tastatură;

Terminologie AutoCAD

Vom explica în continuare câţiva termeni de bază necesari pentru demararea unui desen în
AutoCAD.

Acad.dwt Acesta este un templeit care se încarcă automat atunci când

18
 pornim să desenăm în AutoCAD.

Backup file AutoCAD-ul poate salva automat un backup al desenului. Boate fi

considerat la un moment dat ca fiind un fisier de rezervă atunci
când fişierul current este corrupt şi nu mai poate fi accesat. Acesta
se salvează cu extensia .bak.

Crosshairs Colimatorul. Cursorul îşi schimbă aspectul atunci când este în

spaţiul de desenare.

Dialog box AutoCAD utilizează numeroase ferestre de dialog.

Drawing Este fişierul ce conţine cele mai frecvente şabloane. AKA un desen
template file prototip. Extensia fişierului este DWT.

Grid Reţea de puncte amplasată pe ecran. Aceasta ajută uneori la

trasarea liniilor. Poate fi activă sau inactivă (on/off) prin apasarea
tastei funcţionale F7.

Grips Puncte de selecţie sau selectori care apar în anumite poziţii atunci
când un obiect este selectat. Ele permit modificarea entităţilor sau
obiectelor prin deformare.

Layer Toate entităţile sau obiectele sunt desenate cu ajutorul layer-elor.

Se pot grupa entităţi sau obiecte (cum ar fi electronice, cablări,
etc.) pe un singur Layer şi permite o anumită organizare a
desenelor pe grupuri de utilizare.

Layout Tabs Spaţiu utilizat pentru plotarea desenului denumit şi Paper Space.

Limits Presupune o limitare a zonei de desenare curentă.

Linetype Majoritatea obiectelor sunt desenate cu un anume tip de linie.

Exemplu linie continuă, linie punct, etc.

Model space Spaţiul în care desenam sau modelăm 3D.

Modify Termen generic utilizat pentru modificarea entitaţilor sau

obiectelor.

Object Orice element geometric cunoscut deasemenea şi sub denumirea

de entitate.

Origin Punctul de coordonate (0,0).

Ortho mode Reprezintă un mod de desenare în care putem trasa lini doar
perpendiculare (pe orizontală şi pe verticală). Poate fi activ sau
inactiv (on/off) prin apasarea tastei funcţionale F8.

19
 Osnap - Permite selectarea precisă a punctelor pe entităţi. Poate fi activă
Object Snap sau inactivă (on/off) prin apasarea tastei funcţionale F3.

Pick Selecţia unei entităţi prin 'click-stanga' direct pe ea.

Plot Cunoscut sub numele de print. Reproduce o copie a desenului pe

hartie.

Property Specifică caracteristicile unui obiect cum ar fi layer, scale,

linetype, start point, etc.

Selection set Grup curent de entităţi selectate.

Snap Reprezintă un mod de desenare în care putem „sări” din punct în

punct pe o reţea de puncte grid. Poate fi activă sau inactivă
(on/off) prin apăsarea tastei funcţionale F9.

Styles Defineşte un stil de scriere: text, dimensiuni, etc.

Units Stabileşte unităţile curente pentru desenul dumneavoastră. De

exemplu, putem folosi incii sau millimetrii.

User co- Modificarea World Co-ordinate System (WCS) are ca efect User Co-
ordinate ordinate System (UCS) sistemul de coordonate al utilizatorului.
system (UCS)

Zoom Mărirea unei zone din desen (zoom in) sau micşorarea unei zone
din desen (zoom out).

Lansarea programului

Începem un desen prin dublu clic pe iconiţa AutoCAD figura 1.18 sau urmând calea:
Start>Programs>Autodesk>AutoCAD2007> AutoCAD2007 figura 1.19

Figura 1.18

20
Figura 1.19

Dacă AutoCAD-ul este deja deschis şi dorim începerea unui desen nou utilizăm
opţiunea File>New.
În acest moment vom vizualiza fereastra de dialog din figura 1.20, în care vom
selecta fisierul template acad.dwt după care apăsăm butonul Open.

Figura 1.20

Comenzile de Desenare şi Modificare

AutoCadul este foarte uşor de abordat în momentul în care reuşim să stăpânim 20% din
comenzile acestuia, pentru început şi restul de 80 pe parcurs. Comenzile de bază în
general conţin subcomenzi sau opţiuni. Din această cauză este important să urmărim
linia de comandă (command line) deoarece aceasta ne sugerează cu ce anume trebuie
să continuăm, adică afişează toate opţiunile comenzii respective împreună cu cea
implicită. Opţiunea implicită este cea curentă.

21
Pentru început se recomandă ca butonul DYN (din bara de stare ) să nu fie
”on”.
Acesta îngreunează înţelegerea modului de lucru prin afişarea pe ecran a unor informaţii
referitoare la poziţie precum şi opţiunile implicite ale unor comenzi.

Editarea unei linii – LINE

Comandă Key Icon Menu Rezultat

Line Line / L Draw > Line Desenează un segment de

linie dintr-un punc în altul

1. Prin introducerea coordonatelor absolute ale punctelor ce definesc dreapta.

Command: line
Specify first point: 6.5,2
Specify next point or [Undo]: 20,15
Specify next point or [Undo]:

Fig. 1.21

2. Prin introducerea coordonatelor relative ale punctelor ce definesc dreapta.

Command: line
Specify first point:
(are ca efect selectarea ultimului punct introdus ca fiind punctul de start al liniei)
Specify next point or [Undo]: @-20,-10
Specify next point or [Close/Undo]: c
(are ca efect închiderea traseului)

22
 Fig. 1.22

3. Prin introducerea coordonatelor polare

Command: line
Specify first point:6.5,2
(are ca efect selectarea ultimului punct introdus ca fiind punctul de start al liniei)
Specify next point or [Undo]: @14<45
(14 – distanţa, 45 unghiul)

Fig. 1.23

Comanda CIRCLE

Comandă Key Icon Menu Rezultat

Circle Circle / C Draw > Desenează un cerc

Circle > cunoscând centrul şi raza.
Center,
Radius

CIRCLE Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]:
(se specifică un punct ca fiind centrul cercului sau se introduce una din cele 3 opţiuni)
Opţiuni:
-Center Point – desenează un cerc pe baza centrului şi a diametrului sau a razei;
-3P – desenează un cerc prin trei puncte de pe circunferinţă;
-2P – desenează un cerc prin două puncte considerate diametral opuse;
-Ttr – desenează un cerc cu o rază specificată, tangent la alte două entităţi

Comanda ARC

Trasarea arcelor când se cunosc parametrii ce definesc arcul: centrul, punctul de început,
raza, lungimea coardei etc.

23
Comanda tastată: Prin selectarea icon-ului: Urmând calea din menu-ul
pull-down:

ARC sau tasta A urmată de Draw > Arc

tasta ENTER LINE din toolbar-ul
DRAW
Opţiuni:
-Specify start point of arc or[Center]: indicarea punctului de start, se apasa C sau daca
dorim pornirea desenului de la ultimul punct introdus se apasă tasta Enter
- Specify second point of arc or [Center/Eed] -se specifică un punct de pe circumferinţa
arcului când acesta este desenat prin trei puncte;
- Specify end point of arc: -se specifică extremitatea arcului;
- Center - se specifică centrul cercului din care face parte arcul;
- Specify end point of arc or [Angle/chord Length] -desenează un arc în sens
trigonometric de la punctul de start la cel final, (nu trece în mod necesar prin al treilea
punct);
- Angle -unghiul la centru al unui arc trasat în sens trigonometric de la punctul de start
folosind centrul, cu specificarea unghiului inclus.
- Chord Length -desenează un arc bazat pe lungimea coardei;
- Specify center point of arc or [Angle/Direction/ Radius]:
- Angle -arcul la centru cu un unghi specificat
- Direction -incepe arcul tangent la o direclie specificata
- Radius -deseneaza un arc din punctul de start la punctuifinal cu raza specificata;

Comanda POLYGON

Comanda tastată: Prin selectarea icon-ului: Urmând calea din menu-ul

pull-down:

POLYGON nu are Draw > Polygon

POLYGON din toolbar-ul
prescurtare
DRAW

Opţiuni: - Enter number of sides <current>: se introduce numdrul de laturi o valoare

intre 3 si 1024
sau se apasa ENTER
- Specify center of polygon or [Edge] -se specifică centrul cercului sau e;
- Enter an option [Inscribed in circle/Circumscribed about circle] <current>: -se
introduce i
sau c sau se apasă ENTER
- Specify radius of circle: -se specifică raza cercului înscris/circumscris;
- Edge -defineşte poligonul specificând capetele primei muchii.

Fig. 1.24

Comanda ZOOM

24
 Comandă Key Icon Menu Rezultat

Pan Pan/P Deplasează zona afişată

Zoom Zoom/Z View>Zoom Controlează mărimea

suprafeţei afişate

Command: z
Specify corner of window, enter a scale factor (nX or nXP), or:
[All/Center/Dynamic/Extents/Previous/Scale/Window/Object] <real time>:

-Real time: este opţiunea implicită, utilizatorul modificând factorul de scalare în

timp real, intuitiv, cu ajutorul unei lupe;
-All: determină vizualizarea întregului spaţiu pe care se află desenul;
-Center: permite alegerea suprafeţei afişate prin indicarea centrului şi a înălţimii
acesteia;
-Dynamic: conduce la apariţia pe ecran a întregului spaţiu alocat, urmând să fie
selectată porţiunea care se doreşte a fi afişată;
-Extends: determină afişarea spaţiului ocupat efectiv de către desen;
-Previous: permite revenirea la scara precedentă de vizualizare;
-Scale: necesită introducerea noului factor de scalare;
-Window: serveşte la specificarea spaţiului afişat prin intermediul unei ferestre
dreptunghiulare, utilizatorul alegând două puncte diagonal opuse ale acesteia.
-Object: determina afisarea unui obiect in intregime in zona de afisare;

O altă modalitate de a controla afişarea imagini este prin folosirea comenzii PAN,
care permite deplasarea (fără scalare) zonei de vizualizare a desenului într-o nouă
poziţie. Deplasarea se realizează tot în timp real, cu ajutorul mouse-ului.

Comanda COPY

Plaseaza copiile obiectelor selectate intr-o noua locatie. Copiile au aceeasi

orientare si aceeasi marime cu originalul. Incepand cu 2006 AutoCadul permite copierea
multipla inca de la inceput fara am mai fi necesar o a doua optiune.

Comandă Key Icon Menu Rezultat

Modify > Copiază obiecte o dată sau

Copy Copy / CP,CO
Copy de mai multe ori

Optiuni: Select object:

-Specify base point or displcement: - se specifica un punct pentru o singura sau mai
multe copii;
-Specify second point of displacementor <use first point as displacement>:-se specifica
un punct sau Enter, realizand o singura copie sau mai multe prin puncte multiple

Comanda ERASE

Stergerea unor entitati specificate in desen.

25
Optiuni: Select objects: - se selecteaz obiectul in vedere stergerii.

Comandă Key Icon Menu Rezultat

Erase Erase / E Modify > Şterge obiecte sau

Erase entităţi.

Comanda OOPS – se lanseaza doar de la linia de comanda

Reconstituie ultimul grup de obiecte sterse anulind efectul lui ERASE

Comanda MOVE

Mutarea obiectelor in orice directie pastrand orientarea si marimea.

Comandă Key Icon Menu Rezultat

Modify > Mută obiectul sau

Move Move / M
Move obiectele în alte poziţii

Optiuni: - Select obiects: - se selecteaza obiectele si apoi se apasa Enter;

- Specify base point or displacement: - se specifica punctul de baza(1);
- Specify second point of displacement: - se specifica un alt punct (2) sau
Enter.

Comanda UNDO

Anularea efectului comenzilor anterioare.

Comandă Key Icon Menu Rezultat

Undo U/Ctrl+Z Edit > Undo Anulează ultima comandă.

Optiuni: Enter the number of operations to undo or [Auto/Control/BEgin/End/Mark/Back]

<1>:-se introduce un numar pozitiv sau se apasa tasta Enter pentru anularea unei
singure operatii;
-Number – anuleaza numarul specificat de operatii;
-Auto – ON/OFF – anuleaza o selectie menu (insereaza un UNDO Begin la inceput
si un UNDO End pentru a iesi din menu) ca pe o singura comanda, reversibil printr-un
singur U;
-Control – All/None/One – limiteaza sau dezactiveaza UNDO:
-Begin, End – grupeaza o secventa de optiunii;
-Mark, Back – plaseaza o marca temporara in informatiea UNDO

Selectarea obiectelor

Selectarea obiectelor poate fi:

Individuala – ca raspuns la Select Objects: - se pot selecta unul sau mai multe obiecte
individual;

26
Selectarea multipla a grupurilor de obiecte – ca raspuns la Select Objects: se pot selecta
mai multe obiecte in acelaşi timp.

Optiuni:
- AUto – automatizeaza selectia, selecteaza obiectele individual sau printr-o
fereastra de tip BOX, Auto si Add sunt selectii implicite;
- Previous – permite folosirea setului precedent de obiecte selectate;
- Remove – sterge obiectele din setul curent de selectie si cere remove
objects;
- SIngle – selecteaza un singur element ales sau primul grup de obiecte dintr-
un meniu;
- Undo – sterge cel mai recent obiect adaugat la selectia curenta;
- Window – selecteaza obiectele incluse complet in fereastra definita de doua
puncte diagonal opuse;
- Add – adauga obiecte la setul curent de selectie;
- ALL – Selecteaza toate obiectele din desen;
- BOX – combina optiunile Window si Crossing;
- Crossing – similara optiunii Window, dar sselecteaza si obiectele care
intersecteaza marginile ferestrei;
- CPolygon – similara opţiunii Crossing, poate crea un poligon cu oricate
varfuri;
- Fence – similara opţiunii CPolygon selecteaza obiectele intersectate de o linie
franta;
- Group – cere prin Enter group name : introducerea unui nume si selecteaza
toate obiectele dintr-un grup specificat si denumit;
- Last – alege ultimul obiect desenat sau inserat;
- Multiple – selectarea mai multor obiecte inainte de a le include in setul
selectat;
- Wpolygon – similar optiunii Window, creaza un poligon cu oricate laturi.

Exerciţiul 1

În acest exerciţiu vom învaţa cum să:

a) adaugăm o scurtatură (a AutoCAD-ului) - „shortcut” pe desktop prin creearea unei
copii a acestuia vizibilă ca folder AutoCAD.
Alegem Sart → (All) Programs → Autodesk. Clic-dreapta cu mous-ul pe iconiţa
AutoCAD 200(v) după care selectăm Send To → Desktop (Create Shortcut).
b) adaugăm o scurtatură (a AutoCAD-ului) - „shortcut” în Start Menu.

27
 Clic-dreapta cu mous-ul pe iconiţa AutoCAD 200(v) după care selectăm Pin to Start
Menu.
c) adaugăm o scurtatură (a AutoCAD-ului) - „shortcut” în Quick Launch toolbar.
Tragem pictograma AutoCAD-ului (prin selecţie şi ţinând butonul stânga al mous-ului
apăsat) de pe desktop şi o plasăm în Quick Launch toolbar. Dacă Quick Launch
toolbar-ul nu este vizibil pe taskbar, apăsăm clic dreapta pe taskbar şi selectăm
Toolbars → Quick Launch.

Exerciţiul 2

Să se reprezinte la scară următorul desen în AutoCAD.

60

R15 20
70

60

60

50
41°
92

20
50

40
53
°
30
85

R20

(60,55)
50

28

(0,0)
Rezolvare:

1.Crearea unui desen nou

Daca avem deja deschis programul AutoCAD prin afişarea interfeţei, vom activa
comanda New din meniul File.
În cazul în care, în prealabil s-a optat pentru Show Startup dialog box (Optins →
Sistems şi din meniul derulant Startup se alege Show Startup dialog box,
figura1.25), se va afişa fereastra de dialog Create New drawing (figura 1.26).

Fig. 1.25 Fereastra de dialog Options

29
 Fig. 1.26 Fereastra de dialog Create New Drawing

O data deschisa fereastra de dialog Create New Drawing putem selecta una dintre
opţiuni.

2.Stabilirea limitelor desenului şi controlul posibilităţii de a desena în afara spaţiului

alocat
Suprafaţa alocată desenului se stabileste cu ajutorul comenzii LIMITS, şi are ca opţiuni:
Specify lower left corner or [ON/OFF] <0.0000,0.0000>:
”Lower left corner” are ca valoere implicită pentru colţul din stânga jos al
suprfeţei alocate desenului punctul de coordonate (0,0), care se si alege ca fiind
alocat corect.
Specify upper right corner <...,...>: se alege colţul opus al spaţiului alocat desenului, de
exemplu pentru formatul A3: 420,297
”Upper right corner” <...,...> are ca valoare implicita ultima valoare introdusa de
utilizator.
[ON/OFF] – activează/dezactivează limitele setate.

Limcheck
Controleaza verificarea limitelor. 0 - fara verificare, 1 - verificare.

Vezi LABORATOR NR.1

30
 30
14

57

30
45°

80
15
30

30
15
50

30

R1
30 0
57
30
45°

5
135
°
40

42

60
(60,55)

(0,0)

31
 30

R2
5

40
50

40

40
135
50

°
56
71

45°
90

66
°

50

(60,55) 30
20

50

(0,0)

32
 30

57
85

45°

45°
R25

80
40
20
30
102

40

10
0° R25

30
(60,55)

(0,0)

33
 57
57

45
29 30
20

110
0
R2 50
20

R2
0

30 10
20
108

50
68
°

(60,55)
50

34
 30

30
85
90

0
R2
45°
60

10

40
20
50

40 30
30

42 30
20
45°

20

20
(60,55)

(0,0)

35
 30

40

20

30
67
7° 30
11

10

30
30
60

40
0
R2

50 49
40

30 45
20

20 15

104
50

11°

(60,55)
13

(0,0)

36
 0
R2
20 20

50
30

°
53
20
0 57
60

R2

45°
30
40

10
20 40

42
50

45°
R2

(60,55) 80

(0,0)

37
Exerciţiu

Fig. 1. Reprezentarea axonometrică şi proiecţiile ortogonale ale piesei

38
 1

Fig. 2. Reprezentarea axonometrică şi proiecţiile ortogonale ale piesei

39
1

Fig. 3. Reprezentarea axonometrică şi proiecţiile ortogonale ale piesei

40
 1

Fig. 4. Reprezentarea axonometrică şi proiecţiile ortogonale ale piesei

41
 1

Fig. 5. Reprezentarea axonometrică şi proiecţiile ortogonale ale piesei

42

1
 Fig. 6. Reprezentarea axonometrică şi proiecţiile ortogonale ale piesei

43
 Fig. 7. Reprezentarea axonometrică şi proiecţiile ortogonale ale piesei
Aplicaţii propuse

44
1

45
1

46
1

47