,,Sârbii" care au adus grădinăritul în România sunt, de fapt, emigranți

bulgari. Cum s-a produs această confuzie istorică ?

Gradinaritul la romani are o istorie recenta, iar ea este strans legata de emigrantii bulgari
care s-au stabilit in Tara Romaneasca in ultimele secole unde s-au declarat sarbi.

Buzoienii sunt printre cei mai iscusiti gradinari si multe piete din tara sunt aprovizionate de
legumicultorii care detin terenuri la marginea municipiului Buzau dar si in comunele aflate in
vecinatatea acestuia. Ceapa de apa, varza de Buzau, tomatele din aceasta zona sunt printre
cele mai gustoase legume, apreciate pentru aroma, consistenta, rezistenta in timp.

Multi nu stiu insa ca priceperea legumicultorilor buzoieni se datoreaza comunitatii de

bulgari, renumiti cultivatori de legume, care s-au stabilit in toata Tara Romaneasca, dupa
1700. Ei au inceput sa isi paraseasca locurile de bastina, dupa ce otomanii au transformat
meleagurile de la sud de Dunare in pasalac si au inceput influentele religiei musulmane in
Balcani. Refugiatii bulgari au ales sa mearga in nord, spre valahii crestin-ortodoxi, astfel ca s-
au stabilit pe terenuri din Giurgiu, Dambovita, pana la Constanta.

"Migratia lor a fost in mai multe randuri. Paul de Alep, cand a trecut pe aici, la 1653 - 1657,
scria ca atunci cand a ajuns la Varasti, langa Bucuresti, unde este si institutul de la Vidra, s-a
uitat pe geam si a vazut gradinile, frumos organizate si ingrijite, in straturi, ca ale francilor din
Italia. Era dovada ca gradinaritul era deja organizat si se stie ca noi nu aveam traditie in
legumicultura. Pana in zona aceasta a Buzaului au venit. La Targoviste avem cartierul Baleni
Sarbi, care este populata numai de bulgari, unde isi vorbesc limba si acum. Sunt localitati de
gradinari, langa Bucuresti, Giurgiu, Teleorman", spune cercetatorul in horticultura Costel
Vanatoru.

Acesta sustine ca gradinarii bulgari au fost atrasi inspre campiile din zona Baraganului si de
zacamintele uriase de sare, element extrem de necesar agriculturii si vietii. "Au venit aici
impinsi atat de aspectul aceasta religis, cat si din cauza faptului ca Bulgaria este o tara
vitregita de sare. Pentru ca nu aveau zacaminte de sare, veneau si aduceau seminte de legume,
aduceau rasaduri, legume, si luau in schimb sare. Buzaul, fiind o zona bogata in sare, veneau
si aici pentru a face aceste trocuri, deci stiau multe despre bogatia acestei zone", spune
Vanatoru

Desi vorbim despre gradinari bulgari, ei au fost numiti sarbi pentru ca asa au fost trecuti in
actele oficiale. "Au existat mai multe etape in care ei au fugit din sudul Dunarii. In prima
parte, au traversat fluviul Dunarea, iar la un moment dat satele bulgaresti incepusera sa se
depopuleze. Atunci, turcii au trimis aici o interdictie adresata domnitorului privind acceptarea
bulgarilor aici. In schimb, bulgarii au facut altceva, au trecut in Tara Romaneasca prin Serbia,
care atunci avea un statut special fata de Imperiul Otoman. Limbile lor fiind asemanatoare, de
sorginte slava, turcii nu prea puteau face deosebirea asa ca au patruns in Tara Romaneasca
prin Banat drept sarbi", spune publicistul buzoian Viorel Frincu, autorul cartii "Buzau,
gradina cu bulgari", publicata in 2005.
 Potrivit cercetatorului Costel Vanatoru, bulgarii au continuat neincetat sa declare ca sunt
sarbi, de teama sa nu fie repatriati la sud de Dunare. "Se pare ca atat prin tratatul de la
Adrianopol cat si printr-un altul, semnat mai tarziu, pe la 1940, la Craiova, intre noi si bulgari,
trebuia ca noi sa-i repatriem pe bulgari. Atunci, cu acordul statului roman, bulgarii s-au
declarat sarbi ca sa nu fie trimisi acasa. Statul roman i-a indragit, pentru ca ei erau buni
legumicultori si niciodata nu au creat probleme", sustine Costel Vanatoru.

Potrivit istoricului Valeriu Nicolescu, coautor cu Viorel Frincu al volumului "Bulgarii de la

Buzau", ce urmeaza a fi lansat anul viitor in trei limbi, bulgarii s-au stabilit in mai multe etape
in zona Buzaului. In valul de migratie de pana in anul 1802, bulgarii s-au stabilit in nordul
Buzaului, in zona Iazul Morilor, pana pe strada Transilvaniei, Simileasca si localitatea
Maracineni. In cea de-a doua etapa, dupa 1835, s-au asezat in sudul orasului Buzau, zona de
astazi a bulevardului Unirii Sud. Bulgarii din cel de-al doilea val au format mahalaua de jos,
care se afla in mare rivalitate cu cei din primul val, din mahalaua de sus

"Primul document oficial prin care ni se semnaleaza bulgari la Buzau este de la 1792, cand o
bulgaroaica a fost amenintata de un boier ca vrea sa o expulzeze de pe terenul respectiv. Ea
spunea ca sta de zece ani acolo si ca se asezase pe o slobozenie a orasului. Slobozeniiile erau
niste terenuri libere pe care conducerea orasului, magistratul, le ofereau emigrantilor", declara
Viorel Francu.

Bulgarii au inceput sa se aseze si sa practice legumicultura, la inceput, pe mosiile boierilor si

pe domeniile Episcopiei de atunci. Au fost improprietariti, pe vremea domnitorului Alexandru
Ioan Cuza. "Din documentele vechi aflam ca s-au asezat de exemplu pe o mosie care a fost
confiscata de Constantin Brancoveanu unui capitan de atunci, Caloenescu, pentru neascultare,
care avea centrul rezidential pe la fosta fabrica de in si canepa. Aceasta mosie fusese data spre
administrare Episcopiei Buzaului si ulterior a fost ocupata de bulgari, ca sa-si construiasca
bordeie si sa practice legumicultura. La inceput nu au fost proprietari pe terenuri dar pe
vremea lui Alexandru Ioan Cuza au fost improprietariti prin reforma agrara. Atunci s-au
format la Buzau doua mahalale", spune Costel Vanatoru, cercetator in horticultura.

Cand au venit pe meleagurile noastre, bulgarii au adus cu ei ce aveau ei mai bun: seminte,
rasaduri si pricepere in gradinarit. Au adus castraveti, rosii, vinete, legume care nu erau
cultivate la noi. "Meseria asta a fost greu acceptata de romani, pentru ca necesita mult efort
fizic, trebuia sa stea cu capul in jos, sa are, sa irige. Ai nostri cultivau porumbul, graul, ceea
ce numim cultura mare. Romanii au preluat foarte mult din gastronomia bulgara. Pana si
celebrii babici sunt adusi de bulgari. Au inlocuit ghiudemul, care este de sorginte turceasca si
care are in compozitie doar carne de vita si de oaie, pentru ca era musulmani, cu carnea de
oaie cu cea de porc", spune Viorel Frincu.

Bulgarii din Romania au trait, iar unii continua si astazi, sa vietuiasca in comunitati inchise,
in interiorul carora sunt bine pastrate secretele legate de indeletnicirea lor. "Au fost foarte
inchisi intre ei, chiar si intre familii. De aceea au acceptat chiar si casatorii cu grade de
rudenie apropiate, pentru a-si conserva terenurile si secretele. Nu au fost comunicativi,
deschisi. Este relevant un episod din istoria statiunii legumicole, in care am reusit sa scoatem
de la ei niste secrete. S-a reusit acest lucru cand a fost colectivizarea. Atunci ei au pierdut
terenurile si au fost nevoiti sa vina sa lucreze la statiunea de cercetare legumicola. Atunci,
domnul Banciu, un inginer descurcaret de atunci, i-a numit sefi de echipa pe cei mai buni
dintre ei, carora le-a dat in primire tot sarbi de-ai lor. Atunci a creat concurenta intre ei, intre
echipe, si asa culegea informatii de la ei", povesteste Costel Vanator

Potrivit cercetatorului Costel Vanatoru, exista si acum diferente intre gradinaritul practicat
de bulgari si cel al taranilor romani. "Sarbii" inca infiinteaza culturi in sistem traditional, au
metode proprii de a trasa brazda de ceapa, de a produce rasaduri, de a imbunatati terenurile cu
pamant galben adus din raul Buzau, folosit ca substrat, de a fertiliza cu resturi din viticultura.

Sursa :http://adevarul.ro/locale/buzau/sarbii-adus-gradinaritul-romania-sunt-fapt-emigranti-
bulgari-s-a-produs-confuzia-istorica-1_58458a705ab6550cb823ab9e/index.pdf