CAPITOLUL I

APĂRAREA NUCLEARĂ, BIOLOGICĂ ŞI CHIMICĂ

1. ARMELE DE NIMICIRE ÎN MASĂ

Armele de nimicire în masă constituie armele cu capacitate mare de

lovire destinate pentru producerea pierderilor şi distrugerilor în masă. Din
categoriile existente de arme de nimicire în masă fac parte:
 arma nucleară,
 biologică şi
 chimică.

1.1. ARMA NUCLEARĂ

Arma nucleară este cea mai puternică armă de distrugere în masă

capabilă să producă, în timp scurt, pierderi mari în rîndul populaţiei, să distrugă
tehnica militară şi materialele, lucrările de apărare, diferite obiective militare şi
economice, să creeze mari zone contaminate radioactiv şi, totodată, să exercite
asupra personalului un puternic efect psiho-moral.
Factorii de risc (distructivi) ai armei nucleare sunt:
1.Unda de şoc a exploziei (fig.52.) apare în consecinţa dilatării masei
incadescente luminoase de gaze din centrul exploziei şi reprezintă o zonă de
compresie bruscă a aerului, care se propagă de la centrul exploziei cu o viteză
supersonică. Acţiunea ei durează cîteva secunde. Distanţa de 1 km unda de şoc o
parcurge în 2s, 2 km – 5 s, 3 km – 8s.
Protecţia de unda de şoc se realizează prin adăpostirea personalului în spatele
dealurilor şi terasamentelor, în rîpi, văgăuni şi păduri tinere, folosirea
fortificaţiilor, tancurilor şi a altor maşini de luptă blindate, care reduc gradul de
lovire a undei de şoc.

2.Emisiunea de lumină a exploziei nucleare (fig.50.) reprezintă radiaţia

vizibilă ultravioletă şi infraroşie, care acţionează în curs de cîteva secunde. Ea
poate provoca la personal arsuri, vătămarea ochilor, orbirea temporară. Arsurile
apar din cauza efectului nemijlocit al emisiunii de lumină asupra părţilor
descoperite ale corpului, precum şi din cauza hainelor aprinse în focarele de
incendiu. În funcţie de gravitatea vătămării, arsurile se împart în patru grade:
- arsura de gradul 1 reprezintă o vătămare la suprafaţa pielii, care se
manifestă prin înroşirea acesteia;
- arsura de gradul II se caracterizează prin formarea pe piele a veziculelor;
- arsura de gradul III - prin vătămarea straturilor din profunzime ale pielii
(formarea de ulceraţii);
- arsura de gradul IV - prin carbonizarea pielii şi a celulelor subcutanante,
iar uneori şi a ţesuturilor mai profunde.
Pentru protecţia ochilor împotriva orbirii efectivului este necesar de a se afla
pe cît de posibil în mijloacele tehnice cu obloanele închise, în fortificaţiile
sau în locurile închise ale terenului.

3.Radiaţia penetrantă a exploziei nucleare (fig.51) este fluxul de

radiaţii gama şi neutroni. Cuantele gama şi neutronii, propagîndu-se în orice
mediu, provoacă ionizarea acestuia. Sub acţiunea neutronilor, atomii
neradioactivi ai mediului se transformă în ioni radioactivi, adică se formează
activitate indusă. În consecinţa ionizării atomilor ce fac parte din organismul viu
se deranjează procesele de activitate vitală a celulelor şi organelor, ceea ce duc
la îmbolnăvire de boală actinică. Radiaţia penetrantă provoacă întunecarea
opticii, efectul expunerii de lumină a materialelor fotografice sensibile la
lumină, şi scoate din uz aparatajul radioelectronic, mai ales a celui ce conţine
elemente semiconductoare.
Protecţia efectivului de radiaţia penetrantă se asigură prin folosirea
obiectelor mobile şi fortificaţiilor (adăposturilor, blindajelor, tranşeelor
acoperite).

4.Contaminarea radioactivă a terenului, stratului atmosferei de la

suprafaţa pîmăntului, spaţiului aerian, apei şi a altor obiecte apare în consecinţa
depunerii substanţelor radioactive din norul exploziei nucleare în timpul
deplasării acestuia. Depunîndu-se treptat pe suprafaţa pîmăntului, substanţele
radioactive crează o fîşie de teren contaminat, care se numeşte urma norului
radioactiv.
Pentru protecţia efectivului, care activează în terenul contaminat se
foloseşte tehnica militară şi armamentul, adăposturile naturale şi fortificaţiile.
5.Impulsul electromagnetic nuclear este determinat de cîmpurile
electromagnetice care apar m timpul exploziilor nucleare şi care induc intensităţi
şi tensiuni electrice în conductoare şi sistemele de transmisiuni neprotejate.
Impulsul electromagnetic nuclear produce străpungerea izolaţiei
cablurilor electrice, topirea siguranţelor fuzibile conectate pentru protejarea
aparaturii radioelectronice precum şi mari perturbaţii în comunicaţiile radio şi
radar.

1.2. ARMA BIOLOGICĂ

Arma biologică constituie mijlocul de distrugere în masă care, prin efectul

vătămător al agenţilor patogeni, poate să producă pierderi mari în rîndul
trupelor, populaţiei şi animalelor, precum şi distrugerea (contaminarea)
plantelor.
În calitate de agenţi patogeni pot fi întrebuinţate:
 pentru vătămarea oamenilor: agenţi patogeni bacteriologici ai bolilor
(pestă, tularemie, bruceloză, antrax, holeră); pentru vătămarea oamenilor: agenţii
patogeni bacteriologici ai bolilor (pestă, tularemie, bruceloză, antrax, holeră);
agenţii patogeni virotici ai bolilor (variolă, febră galbenă, encefalomielită
ecvină de Venezuela); agenţii patogeni ai rickettsiozelor (tifos exantematic, febră
pătată a munţilor stîncoşi, febră australiană); agenţii patogeni ai bolilor micotice
(coccidioidomicoză, pocardioză, histoplasmoză);
 pentru vătămarea animalelor: agenţii patogeni ai febrei aftoase, pestei
bovine, pestei porcine, antraxei, morvei, febrei africane a porcinelor,
pseudoturbării şi altor boli;
 pentru nimicirea plantelor: agenţii patogeni ai ruginii cerealelor, manei
cartofului, veştezirii bacteriene a porumbului şi altor culturi insectele dăunătoare
ale plantelor agricole; fitotoxicanţii, defolianţii, erbicidele şi alte substanţe
chimice.
E posibilă întrebuinţarea mijloacelor biologice cu ajutorul insectelor,
căpuşelor, rozătoarelor etc. infectate cu microbi patogeni
Indiciile generale ale multor boli infecţioase sînt temperatura înaltă a
corpului şi astenia considerabilă, precum şi răspîndirea rapidă a acestora, ceea
ce duce la apariţia focarelor de infecţie şi intoxicaţie.
Protecţia nemijlocită a personalului în perioada aplicării de către inamic a
armei bacteriologice (biologice) se asigură prin întrebuinţarea mijloacelor
individuale şi colective de protecţie, precum şi prin folosirea mijloacelor de
profilaxie urgentă existente în trusa farmaceutică individuală.
Personalul aflat în focarul de infecţie bacteriologică (biologică) este obligat
nu numai să folosească la timp şi corect mijloacele de protecţie, dar şi să
respecte cu stricteţe regulile de igienă personală: să nu scoată mijloacele
individuale de protecţie fără permisiunea comandantului; să nu atingă
armamentul, tehnica militară şi materialele pînă la dezinfectarea acestora; să nu
consume apă şi produse alimentare aflate în focarul de infecţie; să nu ridice praf,
să nu umble prin tufişuri şi prin iarbă deasă; să nu intre în contact cu personalul
subunităţilor şi cu populaţia civilă neinfectată cu mijloace bacteriene (biologice)
şi să nu le transmită produse alimentare, apă, îmbrăcăminte, tehnică şi alte
materiale; să raporteze imediat comandantului şi să ceară ajutor medical la
apariţia primelor indicii de îmbolnăvire (dureri de cap, indispoziţie, ridicarea
temperaturii corpului, vomitarea, diareea etc.).

1.3 ARMA CHIMICĂ

Arma chimică, prin acţiunea agenţilor toxici de luptă, poate să producă

pierderi însemnate în rîndul personalului, iar prin contaminarea chimică a
aerului, apei, terenului, tehnicii militare şi materialelor, lucrărilor de fortificaţii
şi altor obiective, să îngreuneze folosirea lor de către trupe şi formaţiuni.
Păstrîndu-se acţiunea toxică în teren, un timp îndelungat, îngreunează acţiunile
de luptă şi activitatea logistică.
Agenţii toxici de luptă constituie baza armei chimice şi se află în
înzestrarea armatelor unui şir de ţări. Ele pot pătrunde în organism prin aparatul
respirator, prin suprafeţe rănite, prin mucoasă şi învelişul cutanat. În caz de
consumare a produselor alimentare şi a apei contaminate agentul toxic de luptă
pătrunde în tractul gastrointestinal provocînd intoxicare.
Agenţii toxici de luptă după caracterul acţiunii asupra organismului
uman se clasifică în:
1.Agenţii toxici de luptă cu acţiune neuroparalitică – pătrunzind în
organism, atacă sistemul nervos. Din acest grup fac parte sarinul (GB), ve-icsul
(VX), somanul (GD).
Prezenţa agenţilor toxici de luptă cu acţiune neuroparalitică în aer, în
teren, pe armament şi tehnica militară se detectează cu ajutorul aparatelor de
cercetare chimică (tubuşorul indicator cu inel şi punct roşu) şi al avertizoarelor
de Agenţii toxici de luptă. Pentru detectarea aerozolurilor de VX serveşte
pelicula indicatoare AP-1.
2.Agenţii toxici de luptă cu acţiune vezicantă – vătămează organismul
uman prin infectarea stratului de aer de la suprafaţa pămîntului cu vapori şi
aerosoluri de agenţi, prin infectarea cu aerosoluri şi picături de agenţi a
porţiunilor descoperite de piele, îmbrăcămintei, echipamentului, armamentului şi
tehnicii militare şi a suprafeţelor de teren. Din grupa nominalizată face parte
iperita.
Ea poate fi detectată cu ajutorul tubuşorului indicator cu un inel galben şi
cu aparatele de cercetare chimică VPHR şi PPHR.
3.Agenţii toxici de luptă cu acţiune otrăvitoare generală – pătrunzind în
organism, dereglează transmiterea oxigenului din sînge la ţesuturi. Aceşti agenţi
au cea mai rapidă acţiune, de exemplu cianura de hidrogen (AC) şi clorcianul
(CK).
Cianura de hidrogen şi clorcianul se detectează cu ajutorul tubuşorului
indicator cu trei inele verzi ale aparatelor VPHR şi PPHR.
4.Agenţii toxici de luptă cu acţiune sufocantă – prin inhalarea vaporilor
acestora se simte o iritare slabă a mucoasei ochilor, lăcrimarea, un gust neplăcut
dulciu în gură, ameţeală, astenie, senzaţia de constricţie toracică, greaţă. Din
acest grup face parte fosgenul (CG).
El poate fi detectat cu tubuşorului indicator cu trei inele verzi cu ajutorul
aparatelor VPHR şi PPHR.
5.Agenţii toxici de luptă cu acţiune psihochimică – prin inhalarea
aerului contaminat şi consumarea produselor alimentare şi apei contaminate
apare somnolenţă, tahicardie, şi se reduce capacitatea de luptă a efectivului. Din
acest grup face parte Be-Zet (BZ).
Se detectează cu tubuşoarelor indicatoare cu un inel cafeniu cu ajutorul
VPHR sau PPHR.
6.Agenţii toxici de luptă cu acţiune iritantă – provoacă iritarea ochilor
şi a aparatului respirator. Din acest grup fac parte Ce-Se (CS), Ce-Re (CR) şi
cloracetofenona (CN). CN este mai toxică ca CS şi CR.
7. Toxinele – sunt substanţele chimice proteice naturale de origine
vegetală sau animală, care la pătrundere în organismul uman provoacă
îmbolnăvirea şi moartea acestuia. Din acest grup fac parte Ics-Re (XR) şi Pe-Ge
(PG).
8.Fitotoxicanţii – sunt substanţele chimice ce provoacă nimicirea
vegetaţiei. Plantele tratate cu fitotoxicanţi pierd frunzişul, se usucă şi se distrug.
Pentru scopuri militare se întrebuinţează recepturi speciale de înaltă toxicitate.
Pentru protecţia împotriva armei chimice de acţiune nominalizată
anterior se folosesc masca antigaz şi completul militar de protecţie, precum şi
armamentul şi tehnica militară, adăposturile amenajate cu instalaţii de
filtroventilaţie, şanţurile-adăpost acoperite, tranşeele şi şanţurile de comunicaţie.

2. PROTECŢIA NUCLEARĂ, BIOLOGICĂ ŞI CHIMICĂ

Protecţia nucleară, biologică şi chimică constituie o formă a asigurării

de luptă şi se realizează în scopul atenuării maxime a lovirii subunităţilor cu
armele nucleare, biologice şi chimice ale inamicului, menţinerii capacităţii de
luptă a efectivului şi îndeplinirii cu succes a misiunilor primite de acestea.
Protecţia nucleară, biologică şi chimică (PNBC) se organizează în
volum complet la ducerea luptei şi include:
 amenajarea genistică a poziţiei de plecare ocupate;
 folosirea proprietăţilor de protecţie şi de mascare ale terenului şi
tehnicii militare;
 avertizarea efectivului prin semnale stabilite despre ameninţarea
nemijlocită şi începutul aplicării de către inamic a mijloacelor NBC;
 înştiinţarea despre contaminarea radioactivă, biologică şi chimică;
 efectuarea măsurilor antiepidemice, sanitaro-egienice şi
profilactice;
 asigurarea securităţii şi protecţiei efectivului în timpul acţiunilor în
zonele contaminate, în raioanele cu distrugeri, incendii şi inundaţii.
 Amenajarea genistică a poziţiei de plecare include amenajarea
şanţurilor de adăpost, şanţurilor de tragere, tranşeelor, şanţurilor de comunicaţie,
adăposturilor acoperite şi neacoperite pentru efectiv, amplasamentelor şi
adăposturilor pentru armament şi tehnica militară.
Folosirea proprietăţilor de protecţie şi de mascare ale terenului şi
tehnicii militare slăbeşte acţiunea factorilor distructivi ai NBC ale inamicului
asupra personalului, armamentului, tehnicii militare şi bunurilor materiale.
Subunităţile în timpul executării misiunilor, marşului şi staţionării trebuie
să folosească cu pricepere masivele păduroase, relieful terenului şi alte
adăposturi naturale. Obiectivele mobile, în deosebi cele blindate, slăbesc
considerabil acţiunea undei de şoc, radiaţiei penetrante şi iradierii radioactive,
protejează cu siguranţă efectivul împotriva vătămării prin emisiunea de lumină
şi a picăturilor agenţilor toxici de luptă lichide. Cele dotate cu sisteme de
protecţia NBC - împotriva vătămării cu substanţe radioactive, cu vaporii şi
aerosolii al agenţilor toxici de luptă şi mijloacelor biologice.
Avertizarea personalului despre ameninţarea nemijlocită şi începutul
aplicării de către inamic a mijloacelor NBC, precum şi înştiinţarea despre
contaminarea radioactivă, biologică şi chimică se realizează prin semnale
unice permanent în vigoare, stabilite de comandantul superior, care se aduc la
cunoştinţa întregului efectiv.
Odată cu primirea semnalului de avertizare efectivul continuă executarea
misiunilor primite şi trece mijloacele de protecţie în poziţia "pregătit".
Efectuarea măsurilor antiepidemice, sanitaro-igienice şi profilactice se
realizează prin respectarea cu stricteţe a cerinţelor igienice stabilite pentru
instalarea şi alimentarea efectivului, precum şi prin respectarea regulilor de
igienă personală şi colectivă, folosirea raţională şi la timp a antidoturilor contra
iradierii şi a medicamentelor speciale.
Asigurarea securităţii şi protecţiei personalului în timpul acţiunilor în
zonele contaminate, în raioanele sinistrate, incendii şi inundaţii se obţine
prin:
 folosirea cu pricepere şi la timp a mijloacelor individuale şi
colective de protecţie, a proprietăţilor de protecţie ale armamentului, tehnicii
militare şi terenului, a medicamentelor contra radiaţiilor, antidoturilor şi
fortificaţiilor;
 respectarea cu stricteţe de către personal a cerinţelor de securitate
stabilite pentru terenul infectat.
În timpul acţiunilor în zonele contaminate radioactiv, pe timp uscat, cu
deplasare pe jos sau în maşini descoperite efectivul îşi pune mijloacele de
protecţie a căilor respiratorii (măştile antigaz), îmbracă mantalele, ciorapii şi
mănuşile de protecţie; în zonele contaminate biologic sau chimic – măştile
antigaz, mantalele, ciorapii şi mănuşile de protecţie. Efectivul aflat în obiective
mobile închise, neamenajate cu sistem de PNBC îşi pune numai mijloacele de
protecţie a căilor respiratorii (măştile antigaz), pe cînd în obiectivele amenajate
cu sistemul PNBC (obloanele, uşile, crenelurile, jaluzelele închise ermetic,
sistemul de filtroventilare) nu este necesitatea de a utiliza mijloacele de protecţie
individuală. Pe timp umed, în cazul acţiunilor în zona de contaminare
radioactivă cu deplasare pe jos, personalul îmbracă numai mijloacele de
protecţie a pielii.
La lichidarea urmărilor aplicării de către inamic a mijloacelor NBC se
efectuează:
- lucrările de salvare;
- acordarea primului ajutor medical victimelor;
- scoaterea acestora din zonele contaminate;
- controlul dozimetric şi chimic;
- localizarea şi stingerea incendiilor;
- tratarea specială.

2.1. MIJLOACELE DE PROTECŢIE INDIVIDUALĂ ŞI COLECTIVĂ

Mijloacele de protecţie sînt destinate pentru protecţia efectivului împotriva

factorilor distructivi ai armelor de nimicire în masă. Ele se împart în mijloace de
protecţie individuală şi colectivă.

2.1.1. Mijloacele de protecţie individuală

Mijloacele de protecţie individuală se află la fiecare militar. Din acestea fac

parte mijloacele de protecţie a aparatului respirator şi mijloacele de protecţie a
pielii.
2.1.1.1. Mijloacele de protecţie a aparatului respirator

Din mijloacele de protecţie a aparatului respirator fac patre măştile antigaz

filtrante şi izolante şi aparatele de respirat.
Masca antigaz filtrantă este destinată pentru protecţia aparatului
respirator, ochilor şi feţei împotriva substanţelor toxice, radioactive şi aerosolilor
biologici ( fig. )

Pregătirea măştii antigaz pentru întrebuinţare începe prin determinarea

mărimii necesare a părţii faciale. Mărimea părţii faciale se determină după
mărimea circumferinţei verticale a capului prin măsurarea acesteia după o linie
închisă ce trece peste vîrful capului, bărbie şi obraji (fig. 7).

Fig.7. Determinarea mărimii necesare a părţii faciale a
măştii antigaz
Mărimile părţilor faciale ale
măştilor antigaz sînt prezentate în tab. 2.
Cagula măştii noi, înainte de a o pune,
trebuie ştearsă din exterior şi din interior
cu o cîrpă curată umectată uşor cu apă,
iar supapele de expiraţie trebuie suflate.
Părţile faciale, care au fost în uz, se
dezinfectează cu alcool sau cu soluţie de
2% de formalină.
Pentru protecţia împotriva
pătrunderii în aparatul respirator a
prafului de pămînt şi celui radioactiv şi
în timpul acţiunilor în norul secundar de
aerosoli bacterieni (biologici) trupele
folosesc aparatul de respirat R-2.

Tabelul 1
Mărimile părţilor faciale
Circumferinţa verticală a capului, cm, cagula măştii Mărimea
ŞMG ŞM-62 ŞM-66mu necesară
- Pînă la 63,0 Pînă la 63,0 0
62,5 - 65,5 63,5 - 65,5 63,5 - 65,5 1
66,0 - 67,5 66,0 - 68,0 66,0 - 68,0 2
68,0 - 69,0 68,5 - 70,5 68,5 şi mai mult 3
69,5 şi mai mult 71,0 şi mai mult - 4

Aparatul de respirat R-2 reprezintă o semimască filtrantă prevăzută cu

două supape de inspiraţie şi o supapă de expiraţie cu ecran de protecţie, o
legătură de cap compusă din panglici elastice şi neextensibile şi un dispozitiv de
strîngere pe nas.
Masca antigaz izolantă IP-4 este destinată pentru întrebuinţare numai
pe uscat, iar masca antigaz izolantă IP-5 este mijlocul de intervenţie şi salvare
al echipajelor tancurilor echipate cu sisteme pentru conducere pe sub apă şi
poate fi folosită pentru lucrări uşoare sub apă la adîncimea de pînă la 7 m.
Măştile antigaz izolante sînt compuse din următoarele subansambluri
principale: partea facială, cartuşul regenerator cu dispozitiv de pornire, sacul
respirator cu supapă de suprapresiune, carcasă (IP-4) şi sacul portmască. Din
completul măştilor antigaz izolante fac parte, de asemenea, peliculele, care nu
aburesc, plasate într-o cutie, brichetele pentru alimentare suplimentară cu oxigen
(IP-5), manşetele de izolare termică (IP-4), sacul pentru păstrarea măştii antigaz
asamblate şi paşaportul tehnic.
Mărimea cagulei la măştile antigaz izolante se determină printr-o singură
măsurare (ca şi la alegerea măştii ŞM-66mu): pentru cagulele măştilor antigaz
IP-4 şi IP-5 (în mod corespunzător ŞIP-2b(k) şi ŞIP-M) pînă la 64,0 cm –
mărimea 1, de la 64,5 pînă la 68,5 cm - mărimea 2, 69,0 cm şi mai mult -
mărimea 3.

2.1.1.2. Mijloacele de protecţie a pielii

 Mijloacele de protecţie a pielii sînt destinate pentru protecţia
personalului împotriva pătrunderii substanţelor toxice în organismul omului prin
piele, pentru asigurarea învelişurilor cutanate, îmbrăcămintei, încălţămintei şi
echipamentului împotriva infectării cu substanţe toxice, radioactive şi aerosoli
bacterieni (biologici), pentru ridicarea nivelului de protecţie împotriva emisiunii
de lumină a exploziilor nucleare, precum şi pentru protecţia de scurtă durată
împotriva armelor incendiare.
Din mijloacele de protecţie a pielii fac parte completul militar de
protecţie, costumul pelicular de protecţie, îmbrăcămintea de protecţia specială,
costumul pelicular de protecţie, îmbrăcămintea de protecţie specială, costumul
complex militar de protecţie, costumul de protecţie din sită.
Completul militar de protecţie (CMP) este destinat pentru protecţia de
nenumărate ori a învelişurilor cutanate, îmbrăcămintei, echipamentului şi
armelor individuale împotriva substanţelor toxice, mijloacelor bacteriene şi
prafului radioactiv. El se compune din mantaua de protecţie OP-1, ciorapi de
protecţie şi mănuşi de protecţie.
Mantaua de protecţie se confecţionează de cinci mărimi: prima – pentru
militarii cu înălţimea pînă la 165 cm, a doua – de la 166 pînă la 170 cm, a treia –
de la 171 pînă la 175 cm, a patra – de la 176 pînă la 180 cm, a cincea – de la 181
cm şi mai sus.
Pentru transportarea mantalei în poziţia "de marş" în spate şi asigurarea
trecerii rapide a acesteia în poziţia "de luptă" şi pentru păstrare este prevăzută o
husă.
Ciorapii de protecţie sînt confecţionaţi din ţesătură specială. La talpă sînt
întăriţi cu şoşoni de cauciuc. Ciorapii de protecţie se confecţionează de patru
mărimi: prima – pentru cizmele de mărimea 37—40, a doua – pentru cizmele de
mărimea 41—42, a treia – pentru cizmele de mărimea 43 şi mai mare, a parta –
pentru încălţămintea de iarnă.
Mănuşile de protecţie se confecţionează de două feluri: de vară BL-1m –
cu cinci degete şi de iarnă BZ-1m – cu două degete. Mănuşile se aleg după
lungimea degetului mijlociu al mîinii. Pentru mănişile BL-1m: prima mărime –
pînă la 176 mm, a doua – 76—85 mm, a treia – 82 mm şi mai mult. Pentru
mănuşile BZ-1m: prima mărime – pînă la 85 mm, a doua – 86 mm şi mai mult.
 Costumul de protecţie L-1 face parte din îmbrăcămintea de protecţie
specială, care se foloseşte în cazul acţiunilor de lungă durată în teren infectat cu
substanţe toxice şi mijloace bacteriene (biologice), precum şi la executarea
lucrărilor de degazare şi dezinfectare.
Costumul de protecţie se compune dintr-o scurtă cu glugă, pantaloni cu
ciorapi, două perechi de mănuşi de protecţie cu două degete, un capişon şi o
geantă pentru transportare.
Costumul de protecţie se confecţionează de trei mărimi: prima – pentru
militarii cu înălţimea pînă la 165 cm, a doua – de la 166 pînă la 172 cm, a treia –
peste 172 cm.

2.1.2. Mijloacele de protecţie colectivă

Din mijloacele de protecţie colectivă fac parte instalaţiile şi agregatele de

filtroventilaţie, cu care se echipează obiectivele mobile şi fixe ermetice şi
neermetice, destinate pentru protecţia nucleară, biologică şi chimică colectivă a
efectivului.
Obiective mobile sînt tancurile, maşinile de luptă pentru infanterie,
automobilele echipate cu instalaţii de filtroventilaţie.
Obiective fixe sînt fortificaţiile (adăposturile) de campanie de tot felul,
amenajate cu mijloace de ermetizare şi cu agregate de filtroventilaţie.
Agregatul de filtroventilaţie FVA-100/50 este destinat pentru amenajarea
punctelor de comandă şi a celor medicale, precum şi a adăposturilor pentru 20 şi
mai multe persoane. El se compune dintr-un filtru absorbant FP-100/50, un
ventilator VAP-1 cu motor electric şi un indicator de consum al aerului URV-2.
În afară de aceasta, din completul agregatului fac parte o instalaţie de ventilaţie
cu dispozitiv de protecţie, o instalaţie pentru suflarea anticamerelor, o garnitură
de piese de montaj, două uşi ermetice reglabile, două foi de cort din pînză
cauciucată, hîrtie impermeabilă, în rulou (100 m2). Agregatul se montează pe
una dintre lăzile de ambalaj. Masa totală a agregatului împachetat constituie cel
mult 243 kg.
Obiectivele neermetice de armament şi tehnică militară se amenajează cu
instalaţii de filtroventilaţie tip colector (FVUA-15, FVU-15, FVU-7, FVU-3,5).
Instalaţiile de filtroventilaţie FVUA-15, FVU-15, FVU-7, FVU-3,5
asigură cu aer purificat echipajele compuse din patru, trei, doi şi un singur om în
mod corespunzător.
Obiectivele de armament şi tehnică militară se amenajează cu instalaţii de
filtroventilaţie de utilizare totală a aerului (pentru tancuri FVU şi FVUA-100),
care sînt destinate pentru purificarea aerului refulat în interiorul obiectivului de
agenţi toxici de luptă, praf radioactiv şi de mijloacele biologice şi pentru crearea
presiunii excedentare în interiorul obiectivului.
Cu FVU pentru tancuri se amenajează tancurile, MLI, MPCL, MCC. Din
componenţa instalaţiei fac parte priza de aer cu supapă ermetică, compresorul cu
separator, filtrul absorbant, mecanismul cu supape, conductele de aer.
Instalaţia de filtroventilaţie pentru automobile FVUA-100 se instalează,
de regulă, în maşinile de comandament şi stat-major, în obiectivele mobile de
transmisiuni, în caroseriile maşinilor K-66 şi K-376. Din componenţa instalaţiei
FVUA-100 fac parte un prefiltru, un filtru absorbant, un ventilator electric, un
panou de control, o garnitură de piese de montaj, un filtru contra bruiajului
radio.
 3. TRATAREA SPECIALĂ A TRUPELOR
Tratarea specială a subunităţilor constă în efectuarea degazării, dezactivării
şi dezinfectării armamentului, tehnicii militare, muniţiilor şi altor bunuri
materiale la contaminarea acestora cu agenţi toxici de luptă, substanţe
radioactive şi cu mijloace biologice, iar în caz de necesitate, şi la efectuarea
tratării sanitare a efectivului. Ea poate fi parţială şi totală.

Tratarea specială parţială include degazarea, dezactivarea şi

dezinfectarea parţială a armamentului şi tehnicii militare, iar în caz de
necesitate, şi tratarea sanitară parţială a efectivului. Tratarea specială parţială se
efectuează sub conducerea comandantului de pluton (de grupă, de echipă) la
contaminarea cu agenţi toxici de luptă imediat, însă dacă în momentul
contaminării, efectivul s-a aflat în măşti antigaz şi în mijloace de protecţie a
pielii, precum şi la contaminare cu substanţe radioactive şi cu mijloace biologice
 după ieşire din zona contaminată, în locul indicat de comandantul subunităţii.
În caz de aflare îndelungată în teren contaminat, tratarea specială parţială poate
fi executată şi în zona contaminată.
În cazul contaminării cu agenţi toxici de luptă şi cu mijloace biologice, se
tratează acele piese şi suprafeţe ale armamentului şi tehnicii militare, pe care
personalul le atinge în timpul executării misiunii de luptă. În caz de contaminare
cu substanţe radioactive, se tratează toată suprafaţa contaminată. Arma
individuală şi obiectele de dimensiuni nu prea mari, în toate cazurile, se tratează
în întregime.
Tratarea sanitară parţială a personalului include îndepărtarea substanţei
radioactive, neutralizarea sau îndepărtarea agentului toxic de luptă, mijloacelor
biologice de pe porţiunile descoperite ale pielii, precum şi de pe mijloacele de
protecţie individuală, de pe haine, echipament şi încălţăminte.
Pentru efectuarea tratării speciale parţiale se întrebuinţează completele
militare şi aparatele IDC-1, DC-4, DC-5, precum şi pachetele antichimice
individuale IPP-8 şi IPP-9, completul pentru degazarea armei şi echipamentului
IDPS (IDPS-69).
Pentru efectuarea tratării sanitare parţiale a efectivului se întrebuinţează
completul de tratare sanitară de tipul CSO.

3.1. MIJLOACELE DE TRATARE SPECIALĂ ŞI SANITARĂ

3.1.1. Completul de degazare IDC-1.

Completul de degazare IDC-1 este destinat pentru degazarea şi

dezinfectarea totală a armamentului de artilerie de calibru mare (peste 85
mm), transportoarelor şi mijloacelor auto, de asemenea, poate fi
întrebuinţat şi la dezactivarea parţială a acestora.
Principalele caracteristici tactico-tehnice ale completului sunt:
 - greutatea (fără canistre) - 5 kg;
- capacitatea canistrei - 20 l;
- presiunea de lucru - 1 at;
- timpul desfăşurării - 5min;
- numărul de militari care deservesc completul - 2 ( tabelul 3).
Completul IDC-1 se compune din:
- canistra tip auto;
- colier de consolidare a pompei;
- sifon ambalat cu capac special;
- tijă cu perie şi robinet;
- pulverizator;
- ajutaj de ejecţie;
- furtun pentru aer;
- pompa tip auto;
- răzuitor,
- piese de schimb;
- husă de împachetare;
- instrucţiuni privind utilizarea.
Completul IDC-1 poate fi desfăşurat pentru întrebuinţare: sub presiunea
aerului; gazoejecţiară (cu aer din compresor).
Sub presiunea aerului completul IDC-1 este pregătit în felul următor:
- se toarnă soluţie în canistra de 20 l;
- se montează la canistră colierul de consolidare a pompei tip auto;
sifonul se prinde prin capacul special de gura de umplere a canistrei, după care
se cuplează la sifon furtunul asamblat cu tijă şi cu perie; furtunul de la pompa
tip auto se uneşte cu ştuţul capacului special;
- se fac 10-15 pompări cu ajutorul pompei tip auto, după care IDC-1
este gata pentru tratare.
Gazoejecţiar completul IDC-1 se pregăteşte în felul următor:
- se toarnă soluţie în canistra de volum de 20 l;
- tija se uneşte cu ajutajului de ejecţie şi cu peria;
- furtunul se cuplează la sifon, alt capăt al furtunului se uneşte cu
ştuţul ajutajului de ejecţie;
- se uneşte furtunul cu tija, celălalt capăt al furtunului se
cuplează la compresor;
- se dă aer din compresor prin ajutajul de ejecţie, în care se obţine o
stare rarefiată şi soluţia din canistră soseşte în ajutaj şi mai apoi la perie.
În compresor aerul trebuie să fie sub presiunea de 2-3 at.
Tratarea tehnicii de luptă cu ajutorul completului IDC-1 se execută prin
procedeul de pulverizare a soluţiei, concomitent cu stergerea suprafeţei
contaminate.

3.1.2. Completul de degazare DC-4 (B, C, D, U, CU, 63)

 Completul de degazare DC-4 (B, C, D, U, CU, 63) este destinat pentru
dezactivarea, degazarea şi dezinfectarea transportoarelor blindate şi a unor tipuri
de autospeciale (autolaboratoarele, autoatelierele, etc.).
Principalele caracteristici sunt:
- greutatea totală a completului - 33 kg;
- timpul de desfăşurare - 3-4 min;
- durata tratării totale a autovehiculelor - 20-3-
min;
- timpul de strîngere - 5 min;
- numărul de militari care deservesc completul - 2 (tabelul 3).

Tabelul 3.
Caracteristica completelor pentru tratarea specială a trupelor

DC-4 şi
Parametrul IDC-1
modificările lui
Durata desfăşurării completului, 3-4
min. 3-4
Numărul de obiective tratate 1
simultan 1
Numărul de puncte de lucru 1 1
Presiunea de lucru, kgf/cm 2 1 - 1,21
3-4 0,90,1
Consumul de soluţie prin capul de
furtun, l/min.: 2 1,50,5
la dezactivare 0,4-0,61 1,50,5
la degazare (dezinfectare) 0,5-1,5
la dezactivare cu jetul de apă - _
Temperatura jetului de gaze cu lichid -
la ieşire din capul de furtun, C 45 - 60
Numărul de lăzi (de genţi) cu 1 1
accesorii 2 (DC-4B,C)
28
Masa completului, kg 5
18 (DC-4B,C)
Completul de degazare DC-4 se compune din:
- cutie metalică şi accesorii;
- ejector;
- furtun pentru lichid;
- furtun pentru amestec gazo-lichid;
- tijă cu prelungitor;
- perie;
- tub de evacuare a prafului radioactiv;
- cutie cu praf SF-2U;
- borcan pentru praf de hipoclorit de calciu;
- lingură de măsură;
1 *
La numărător presiunea şi consumul lichidului sînt indicate pentru cazul lucru lui cu pompa manuală, la numitor - pentru cazul
lucrului cu ajutajul ejector.
 - priză de gaze;
- capac special;
- niplu;
- piese de rezervă.
Tratarea tehnicii de luptă cu ajutorul completului de degazare DC-4 se
execută în dependenţă de caracterul contaminării:
- prin pulverizarea soluţiei de degazare sau
- prin aspirarea prafului radioactiv.
Pentru executarea tratării prin pulverizarea soluţiei de degazare este
necesar de efectuat următoarele acţiuni:
- se uneşte ejectorul la priza de gaze;
- se cuplează furtunul pentru amestec gazo-lichid la ejector în partea
laterală, alt capăt al furtunului se uneşte la canistra cu soluţie;
- la capătul ejectorului se uneşte furtunul pentru lichid, la alt capăt al
lui se cuplează tija cu peria;
- capacul special se întăreşte la niplul ţăvii de eşapament, clapa
capacului special se deschide.
Se pune în funcţie motorul automobilului. Cînd clapa capacului special
se închide, gazele de eşapament trec prin ejector în care se obţine o stare
rarefiată şi soluţia din canistră trece prin furtun în stare gazo-lichidă, apoi prin
tijă şi perie ajunge pe suprafaţa contaminată.
După fixarea turaţiei motorului, începe tratarea, urmărindu-se menţinerea
constantă a turaţiei.
Pentru aspirarea prafului radioactiv este necesar:
- se uneşte ejectorul la priza de gaze;
- se cuplează furtunul pentru amestec gazo-lichid la ejector în partea
laterală, la alt capăt luîndu-se tija cu peria;
- la ştuţul ejectorului se uneşte tubul de evacuare a prafului
radioactiv, la sfîrşitul căruia se leagă o pungă din bumbac umedă;
- capacul special se cuplează la niplul ţăvii de eşapament, clapa
capacului se deschide;
- se porneşte motorul automobilului, clapa capacului special se
închide. Gazele de eşapament trec prin ejector în care se obţine o stare rarefiată.
În furtun se crează o presiune scăzută. Praful radioactiv de sub perie se
desprinde de pe suprafaţa contaminată şi trece prin furtun, din care intră în
ejector, fiind apoi eliminat prin tubul de evacuare o dată cu gazele de eşapament.

3.1.3. Completul pentru degazarea armei

Şi echipamentului IDP-S (IDP-S-69)

Completul pentru degazarea armei şi echipamentului IDP-S (IDP-S-69)

este destinat pentru degazarea armamentului de infanterie contaminat cu agenţi
toxici de luptă de tipul VX, soman şi iperită, precum şi pentru degazarea
echipamentului contaminat cu vapori de agenţi toxici de luptă de tipul soman şi
sarin.
 Completul este compus din 10 pachete individuale de degazare de tipul
IDP-1 şi 10 pachete cu degazator DPS-1 împachetate într-o cutie de carton.
Pachetul IDP-1 este destinat pentru degazarea armamentului de infanterie şi se
compune dintr-un balon metalic pentru receptura RDA şi un capac din material
polimer. Pe corp este prinsă o periuţă de polietilenă pentru aplicarea recepturii.
Receptura ajunge la periuţă prin curgere liberă şi este un degazator universal. Se
întrebuinţează la temperaturi de la plus 40 pînă la minus 32C. Dacă nimereşte
pe pielea neprotejată, provoacă iritaţie, este inflamabil. Pachetul DPS-1 este
destinat pentru degazarea echipamentului; reprezintă un ambalaj din peliculă
impermeabilă. Ambalajul conţine praf de degazare  catalizator de
aluminosilicat. Se întrebuinţează la temperaturi de la plus 40 pînă la minus
40C.
Completul IDP-S-69 se păstrează în cadrul subunităţii şi, la necesitate se
distribuie personalului. Cu un pachet din acest complet poate fi degazat un
pistol-mitralieră şi un complet de echipament.

3.1.4. Pachetele antichimice individuale

IPP-8, IPP-9, IPP-10

Pachetele antichimice individuale sînt destinate pentru degazarea

învelişului cutanat al omului (faţa, gîtul, mîinile) şi a unor porţiuni ale
echipamentului aflate în contact cu învelişul cutanat (gulerul, manşetele
mînecilor), precum şi a cagulei măştii antigaz în poziţie "de luptă", în caz de
infectare cu aerosoli sau cu picături de ST.
Ambele pachete (IPP-8, IPP-9 şi IPP-10) conţin aceeaşi receptură pentru
degazarea mai multor feluri de gaze, cu care se pot trata pînă la 500 cm 2 de
suprafaţă. Receptura provoacă o iritare uşoară a pielii, este toxică, în caz de
pătrundere în interiorul organismului uman, este chiar şi periculoasă, dacă
nimereşte în ochi. Se întrebuinţează la temperaturi de la plus 40 pînă la minus
40C. Pachetul se află la militar, în sacul portmască. La temperaturi ale aerului
înconjurător mai joase de minus 20C pachetul trebuie păstrat într-un loc cald
(sub poala mantalei, scurtei).

3.1.5. Completul de tratare sanitară de tipul CSO

Completul de tratare sanitară a efectivului de tipul CSO este destinat

pentru tratarea sanitară totală a efectivului în perioada caldă a anotimpului şi
tratarea suprafeţelor deschise ale părţilor corpului (faţa, gîtul, mînele) – în
perioada rece a anotimpului. Completul funcţionează prin conectare la
automobilele: GAZ-51, CAZ-63, Gaz-66, ZIL-130, ZIL-164, ZIL-151, ZIL-157,
ZIL-139, ZIL-131 şi URAL-375.
Completul de tratare sanitară de tipul CSO se compune din:
- schimbătorul de căldură – 1;
 - instalaţie de colectarea a gazului –2;
- supapa de siguranţă – 3;
- furtun de cauciuc – 4;
- sifon - 5; precum şi cortul, completul de piese, scule şi accesorii, ladă
de ambalaj.
Timpul de desfacere a completului constituie 8 – 10 min., capacitatea de
tratare a efectivului – 12 persoane, greutatea completului – 45 kg.
În calitate de vase pentru apă pot fi utilizate butoaie de volum de L-100,
L-200, L-275, canistre.

4 3.2. MODUL DE EXECUTARE A TRATĂRII

SPECIALE PARŢIALE

În caz de contaminare cu agenţi toxici de luptă, dacă în momentul

contaminării efectivul are măştile antigaz puse şi mijloacele de protecţie
individuală a pielii îmbrăcate, degazarea învelişurilor cutanate şi echipamentului
se face după ieşirea din raionul contaminat. Dacă în momentul contaminării
efectivului are măştile antigaz puse, iar mijloacele de protecţie se îmbrăcă în
momentul aplicării agenţilor toxici de luptă, degazarea învelişurilor cutanate şi
echipamentului se face înainte de îmbrăcarea mijloacelor de protecţie şi se
repetă după ieşirea din zona contaminată.
În caz de aplicare prin surprindere a agenţilor toxici de luptă asupra
efectivului dispus neprotejat, trebuie de pus imediat măştile antigaz şi de
îmbrăcat mantaua de protecţie, apoi se degazează învelişurilor cutanate,
locurilor contaminate ale îmbrăcămintei, echipamentului şi cagulei măştii
antigaz, folosind pachetele IPP-8 şi IPP-9. Armele se degazează după ieşirea din
zona contaminată. La indicaţia comandantului se scoate mantaua de protecţie,
ciorapii şi mănuşile. Dacă mijloacele de protecţie se îmbrăcau în momentul
aplicării agentului toxic de luptă, atunci se repetă tratarea învelişurilor cutanate
(gîtul, mîinile). Mijloacele de protecţie pot fi degazate de efectiv, înainte de a le
scoate. În acest caz ele pot fi folosite iarăşi. Masca antigaz, după tratarea
specială parţială, nu se scoate.
În caz de contaminare cu substanţe reactive, dezactivarea parţială trebuie
făcută pe cît posibil în cursul primei ore după contaminare, nemijlocit în zona
contaminată, şi repetată după ieşirea din zonă. După ieşirea din zona
contaminată radioactiv: se dezactivează armamentul de infanterie prin ştergerea
acestuia de două ori, de sus în jos, cu tampoane muiate în apă (tampoanele se
umectează periodic cu apă şi se întorc cu partea curată); se şterg cu tampoane
umede sau cu mijloace aflate la îndemînă (mătură, iarbă, zăpadă) echipamentul,
mijloacele de protecţie a pielii, apoi se scot; se mătură sau se scutură
îmbrăcămintea; se şterge cu tampoane umede sau se mătură încălţămintea; se
spală cu apă învelişul cutanat (gîtul mîinile) şi cagula măştii antigaz; se scoate
masca antigaz şi se spală bine faţa cu apă, se clăteşte gura şi faringele. Dacă
masca antigaz şi mijloacele de protecţie au fost îmbrăcate din timp, dezactivarea
în zona contaminată se face prin ştergerea cagulei măştii antigaz şi mijloacelor
de protecţie cu tampoane umede sau măturarea cu mijloace aflate la îndemînă.
După ieşirea din zona contaminată dezactivarea se repetă.
În caz de contaminare cu mijloace biologice, se tratează armamentul de
infanterie, apoi, fără a scoate masca antigaz, se scutură (se mătură)
îmbrăcămintea, echipamentul, încălţămintea şi mijloacele de protecţie
individuală a pielii. După aceea se şterg cu lichidul al completului IPP mîinile,
gîtul, casca şi cagula măştii antigaz. Masca antigaz nu se scoate pînă la
efectuarea tratării sanitare totale.
Pentru prepararea soluţiilor de tratare specială pot fi utilizate
următoarele substanţe chimice:
- hipocloriţii de calciu (HC) : sînt nişte prafuri pulverulente cu miros de
clor. În apă se dizolvă moderat, în solvenţi organici nu se dizolvă. La pătrundere
în aparatul respirator, pe mucoasa ochilor provoacă iritaţie.
HC se împachetează, se păstrează şi se transportă în cilindri din tablă
zincată cu volumul de 25, 50 şi 100 kg.
- praful pentru spălat SF-2U este un praf omogen cu dispersie fină de
culoare albă sau galbenă. Se dizolvă bine în apă, se întrebuinţează la temperaturi
de plus 5C şi mai sus.
Praful SF-2U se împachetează în cutii de carton cu masa de 400 g.
Cutiile cu praf se ambalează în lăzi de lemn sau de carton cu masa de cel mult
25 kg. În timpul păstrării praful poate să se taseze. În acest caz, înaintea
dizolvării în apă, el trebuie fărîmiţat.

3.3. CONDIŢIILE DE SIGURANŢĂ LA EXECUTAREA

DEGAZĂRII, DEZACTIVĂRII ŞI DEZINFECTĂRII
ARMAMENTULUI ŞI TEHNICII MILITARE

La organizarea şi executarea lucrărilor de degazare, dezactivare şi

dezinfectare se cere: amplasarea punctelor de lucru, astfel încît să fie exclusă
posibilitatea contaminării reciproce; asigurarea efectivului cu mijloacele de
protecţie necesare; amenajarea locurilor pentru îmbrăcarea şi dezbrăcarea
mijloacelor de protecţie individuală; organizarea la finisarea lucrărilor
degazarea, dezactivarea şi dezinfectarea maşinilor (completelor), mijloacelor de
protecţie individuală, iar în caz de necesitate, şi a tratării sanitare a efectivului.
În timpul executării tratării speciale efectivul este obligat: să îmbrace şi
să dezbrace mijloacele de protecţie individuală în locurile special amenajate; să
aibă grijă permanent de starea bună a mijloacelor de protecţie şi să raporteze
imediat comandantului despre deteriorarea sau contaminarea puternică a
acestora; să excludă pătrunderea soluţiilor sub mijloacele de protecţie
individuală a pielii; să manipuleze cu precauţie mijloacele şi materialele de
degazare, dezactivare şi dezinfectare, să nu le pună pe terenul şi obiectele
contaminate; cîrpele folosite la degazare şi dezactivare să le îngroape în pămînt,
cele folosite la dezinfectare – să le ardă; să nu ia în mîini obiecte infectate, fără
a trata în prealabil locurile de care trebuie ţinut obiectul; să lucreze cu
furtunurile cauciucate şi de cauciuc blindat cu mănuşi de protecţie; să trateze cu
soluţie mijloacele de protecţie individuală a pielii la finisarea lucrărilor.