Cutia Pandorei

Pandora. „Cea plină de daruri”, „cea care dăruieşte totul”, Pandora a fost prima
femeie şi strămoaşa sexului feminin al speciei umane. Hefaistos a creat-o din pământ
la porunca lui Zeus, mânios pentru că Prometeu furase focul de la zei şi îl dăruise
muritorilor: ca să-i pedepsească pe oameni, Zeus i-a cerut lui Hefaistos să făurească o
fiinţă splendidă, o femeie căreia toţi zeii au fost chemaţi apoi să-i dăruiască însuşiri
deosebite: Afrodita a făcut-o încântătoare, Atena a învăţat-o meşteşugul ţeserii,
Hermes i-a dat şiretenia şi făţărnicia.
Când a fost gata, îmbrăcată în veşminte strălucitoare, purtând pe cap un văl şi
deasupra o coroană pe care Hefaistos însuşi închipuise felurite animale, Pandora a fost
trimisă pe pământ, la regele Epimeteu, fratele lui Prometeu.
Epimeteu a rămas vrăjit şi a primit imediat darul, uitând că Prometeu îi interzisese să
accepte orice ar fi venit de la zei, de teamă că aceştia ar fi putut trimite ceva dăunător
oamenilor. Prea târziu a înţeles Epimeteu greşeala făcută: Pandora adusese cu ea un
vas mare, în care se aflau toate relele ce pot atinge un muritor, iar când a ajuns la
Epimeteu i-a ridicat capacul: dinăuntru au ieşit toate nenorocirile, răspândindu-se în
lume. Doar speranţa a rămas închisă în vas, pe care Pandora, din porunca lui Zeus, s-a
grăbit să-l închidă.
O variantă târzie a mitului susţinea, dimpotrivă, că acea cutie a Pandorei conţinea
toate binecuvântările cerului, care le-ar fi fost destinate oamenilor dacă Pandora nu le-
ar fi lăsat să scape ridicând capacul.